O Revelație a lui Cristos

Să creștem înspre maturitate pentru a fi primele roade răpite la Dumnezeu pentru satisfacția Lui

07/09/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Primele roade din Apocalipsa 14 sunt răpite la Dumnezeu și la Miel pe Muntele Sion pentru satisfacția lui Dumnezeu; ele sunt cele mai timpurii dintre recoltele lui Dumnezeu care ating maturitatea și Îl iubesc pe Domnul la maximum, crescând în viață înspre maturitate și având numele lui Dumnezeu pe frunte pentru a arăta că sunt una cu Dumnezeu în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine astăzi. Vrem să avem numele Tău pe frunțile noastre, astfel încât, atunci când alții ne văd, să Te vadă! Fii exprimat prin noi. Fă-ne una cu Tine. Fie ca noi să fim aduși la maturitate. Fie ca noi să creștem în viață puțin mai mult astăzi, chiar puțin mai mult în fiecare zi, pentru a ne putea coace mai repede! Amin, Doamne, vrem să trăim o viață pentru împlinirea scopului Tău, o viață care Te satisface! Amin!

Domnul vine în curând. Simțim asta, ne spune Biblia, situația lumii ne arată semnele zilelor din urmă și vrem să fim pregătiți pentru venirea Domnului. Conform cu Apocalipsa 12, Domnul vine să răpească copilul-bărbat, trupul biruitorilor Săi care îl înving pe dușman și care au murit fizic, dar vor fi răpiți pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu din cer.

Domnul va răpi copilul-bărbat pentru a-l învinge și a-l alunga pe dușmanul Său din cer, chiar pentru a-l alunga pe pământ pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 14 vedem cele dintâi roade; acestea sunt biruitorii vii care se coc mai repede, cei care cooperează cu Domnul iubindu-L și crescând spre maturitate, chiar fiind maturizați mai devreme decât alții. Cele dintâi roade nu sunt pentru război sau pentru a învinge dușmanul și nici nu sunt un instrument pentru ca Dumnezeu să facă ceva; ele sunt pur și simplu pentru satisfacția lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a poruncit poporului Său să nu se împărtășească din cele dintâi roade, ci să le aducă la templu și să le ofere lui Dumnezeu pentru satisfacția Lui.

În mod similar, primele roade din Apocalipsa 14 sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să câștige niște biruitori vii care cooperează cu Domnul în viața lor nu pentru a face cutare sau cutare lucru măreț pentru Dumnezeu, ci pur și simplu pentru a trăi o viață pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să-i câștige pe cei care sunt plăcuți în ochii Lui, pe cei care Îl iubesc și cresc în viață spre maturitate pentru a se coace mai repede pentru ca El să le savureze ca primele roade pentru satisfacția Sa.

Dumnezeu este flămând și însetat; El vrea să câștige primele roade pentru satisfacția Lui. Aspirăm să fim astfel de oameni astăzi, așa că ne dăm Domnului pentru a crește mai repede în viață și a fi aduși la maturitate!

Primele roade sunt răpite în casa lui Dumnezeu din Sion ca o savurare proaspătă pentru Dumnezeu pentru satisfacția Sa

Așa cum se vede în tipul reprezentativ din Exod 23:19 și Levitic 23:10, primele roade sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu; ele trebuie aduse în casa lui Dumnezeu pentru hrana Lui, savurarea Lui și satisfacția Lui.

În Ioan 20:17 vedem că primele roade ale învierii, Cristos în prospețimea învierii Sale, trebuiau mai întâi să fie savurate de Tatăl, așa că El nu i-a permis Mariei să-L atingă când L-a întâlnit lângă mormânt. Dumnezeu vrea să fie satisfăcut; El este satisfăcut de cei care Îl iubesc.

Trebuie să fim cei care Îl iubesc pe Domnul. Am fost logodiți cu El așa cum o fecioară cu viitorul nostru Soț, iar acum trebuie pur și simplu să-L iubim numai pe El (2 Corinteni 11:3). Domnul este Soțul nostru și noi suntem soția Sa. Nu ar trebui să avem idoli în inima noastră, având alți iubiți în afară de Domnul.

Orice este un idol este un iubit, ceva care Îl înlocuiește pe Cristos. Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou și să petrecem timp cu El pentru a-L savura și a-L iubi.

Pe de o parte, Dumnezeu are nevoie de luptători, cei care luptă pentru interesul Său pe pământ și înving dușmanul; pe de altă parte, Dumnezeu are nevoie de unii care sunt primele roade pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim atenți ca nu cumva Satan să ne înșele și să ne corupă de la simplitatea și puritatea față de Cristos. Fie ca noi să nu fim exploatați de Satan și să nu fim ignoranți în privința planurilor lui. Satan se deghizează și ne păcălește, ne înșală.

De multe ori, el se deghizează în propriile noastre gânduri pentru a ne distrage de la a-L iubi pe Domnul. Așadar, trebuie să luăm fiecare gând captiv ascultării de Cristos (2 Corinteni 10).

Fie ca noi să-L dorim doar pe Domnul și fie ca noi să-L iubim nespus, dorind chiar să fim în casa Lui în toate zilele vieții noastre, ca să privim frumusețea lui Iehova și să întrebăm în templul Lui (Psalmul 42:1-4). Fie ca noi să fim înaintea Domnului și să Îl savurăm.

Când venim la El, El este satisfăcut. Acest lucru este deosebit de dificil astăzi, deoarece avem atât de multe distrageri. Vrem să petrecem timp cu Domnul și o notificare vine pe telefonul nostru mobil. Vrem să Îl savurăm pe Domnul în privat, dar ne sună telefonul sau există un mesaj. Trebuie să învățăm să lăsăm totul deoparte și să nu le lăsăm să ne atingă.

Chiar și slăbiciunile, eșecurile și greșelile noastre, trebuie să lăsăm totul deoparte, chiar să uităm ce a rămas în urmă și să ne concentrăm doar asupra Domnului pentru a-L iubi. Poate că suntem la volan și există un panou publicitar care ne îndepărtează brusc de Domnul.

Putem călători la serviciu și modul în care oamenii se îmbracă sau se comportă ne poate distrage de la a-L iubi pe Domnul. Atât de multe lucruri vin spre noi, chiar ne sar în față, pentru a ne distrage atenția și a ne uzurpa, împiedicându-ne să Îl savurăm pe Domnul și să-L iubim.

Există pângărire în tot divertismentul din lume, în muzică, în mass-media și în tot ceea ce ne înconjoară. Avem multe ecrane de toate formele și dimensiunile și trebuie să ne hotărâm să nu lăsăm pângărirea să ne atingă. Vrem să fim fecioarele care Îl iubesc pe Domnul în mod suprem și absolut.

Trebuie să-L savurăm să privim la El, să petrecem timp cu El și să fim una cu El. Îi iubim prezența, ne place să fim cu El și vrem să facem ceea ce El vrea să facem. Nu facem lucruri de care El este nemulțumit și ne abținem de la a merge în anumite locuri pur și simplu pentru că El nu vrea să mergem.

Satan este un mincinos și tatăl minciunilor (Ioan 8:44); orice minciună, orice este neadevăr, este o expresie a lui Satan. Așadar, nu rostim minciuni. Ne abținem de la bârfe și vorbe ușuratice, căci o astfel de vorbire ne pângăriește. Urechile noastre nu sunt pentru a asculta bârfe și gura noastră nu este pentru vorbe ușuratice.

Ne păzim și vrem să fim puri pentru Domnul. Vorbele ușuratice dăunează vieții de biserică și răspândesc moartea. Așadar, învățăm să ne exersăm duhul și să-L atingem pe Domnul. Vrem ca alții să-L vadă pe Cristos în noi și să-L primească pe Cristos de la noi.

Primele roade au scris pe fruntea lor numele Mielului și numele Tatălui Său; aceasta înseamnă că ei sunt una cu Mielul și cu Tatăl și că aparțin Lor (Apocalipsa 14:1). Îl iubim atât de mult pe Domnul și suntem atât de una cu El, încât alții pot vedea că Îi aparținem și pot citi numele Lui pe frunțile noastre.

În Apocalipsa 13 vedem numele fiarei pe frunțile oamenilor din lume; aceasta înseamnă că ei sunt una cu fiara. Dar trebuie să avem numele Domnului asupra noastră pentru ca alții să-L vadă pe Cristos în noi și prin noi.

Suntem una cu Mielul. Noi Îi aparținem Mielului. Vrem ca Cristos să fie exprimat prin noi. Îl iubim pe Domnul. Toate acțiunile noastre, toată viața noastră de zi cu zi și chiar gândurile noastre, vrem să fie umplute și saturate cu Domnul, căci vrem să trăim o viață pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Învățăm să punem un filtru astfel încât tot zgomotul din lume, potopul destrăbălării, multele voci care spun multe lucruri, multele ecrane care ne arată multe lucruri și multele locuri care fac multe lucruri, să fie filtrate, căci Îl iubim pe Domnul și vrem să fim primele roade pentru satisfacția Sa.

Ne fixăm mintea pe duhul nostru (Romani 8:6) pentru ca mintea noastră să devină viață și ne fixăm mintea pe lucrurile de sus, unde este Cristos (Coloseni 3:2).

Vrem să fim cu Domnul și în El într-o asemenea măsură încât, atunci când El va veni, chiar dacă locuim fizic într-un anumit loc, ființa noastră să se îndrepte spre Cristos, iar El este savurarea noastră, căci este normal pentru noi să fim acolo unde este El, pe muntele Sion, spre satisfacția Lui!

Doamne Isuse, Te iubim! Ne bucurăm să Te privim și să vorbim cu Tine despre toate lucrurile. Amin, Doamne, Te iubim atât de mult încât uităm de orice altceva pentru a fi doar cu Tine! Punem un filtru în fața ochilor, urechilor, mâinilor, picioarelor și ființei noastre pentru a fi pur și simplu cu Tine și a nu lăsa niciun zgomot să vină la noi. O, Doamne, spunem Nu oricărei întinăciuni din lume. Refuzăm să ne împărtășim din lucrurile pe care această lume le are de oferit, ca să nu fim întinați. Îți aparținem, Te iubim și vrem să trăim pe deplin pentru satisfacția Ta. Ne fixăm mintea pe duhul nostru, astfel încât mintea noastră să fie curățită, spălată, purificată și saturată de viața Ta. Ne fixăm mintea pe lucrurile de sus, unde este Cristos! Amin, Doamne, Te iubim și Tu știi că Te iubim! Te iubim și ne îndreptăm întreaga ființă spre Tine! Vrem să trăim pentru satisfacția Ta astăzi. Chiar și atunci când facem lucrurile pe care trebuie să le facem în viața noastră de zi cu zi, ființa noastră este îndreptată spre Tine, inima noastră este îndreptată spre Tine și vrem să fim una cu Tine! Ține-ne aici, în prezența Ta, iubindu-Te, până când vom fi cu Tine pe Muntele Sionului ca primele roade spre satisfacția lui Dumnezeu!

Primele roade sunt cele mai timpurii din recolta lui Dumnezeu care ajung la maturitate: să creștem în viață spre maturitate pentru a ne coace mai repede!

Un aspect special al faptului de a fi primele roade este că primele roade sunt cele mai timpurii din recolta lui Dumnezeu care ajung la maturitate (vezi Evrei 5:14—6:1; 1 Corinteni 2:6; Efeseni 4:13; Filipeni 3:15). Trebuie să fim aduși la maturitate pentru a putea fi primele roade ale lui Dumnezeu și Mielului.

Zi de zi trebuie să-L mâncăm pe Domnul, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să tratăm ceea ce El expune în ființa noastră, astfel încât Cristos să crească în noi și noi să creștem înspre maturitate.

Hrana solidă este pentru cei maturi, cei care, datorită practicii, își exersează facultățile pentru a distinge între bine și rău. Trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Domnul și trebuie să ne exersăm facultățile. Fie ca noi să lăsăm cuvântul începutului lui Cristos și să fim aduși la maturitate.

Trebuie să ne exersăm și să fim aduși; pe de o parte, ne exersăm duhul și întreaga noastră ființă pentru a-L savura pe Domnul și a-L lăsa să crească în noi, iar pe de altă parte, îi permitem Domnului să ne aducă la maturitate.

Domnul a semănat sămânța vieții în noi, iar acea viață trebuie doar să crească. Când o sămânță crește, când o ființă vie crește, nu o observi; doar o uzi și o îngrijești, și ea va crește.

Din partea noastră, trebuie pur și simplu să cooperăm cu Domnul. Cooperăm cu El tratând cu inima noastră. El a venit ca sămânța vieții în duhul nostru, dar El vrea să crească în pământul inimii noastre.

Inima noastră poate fi împietrită din cauza traficului lumesc. Inima noastră poate avea păcate, dorințe și vicii ascunse. Inima noastră poate fi plină de grijile vieții și de înșelăciunea bogățiilor. Trebuie să ne ocupăm de inima noastră (Matei 13) pentru ca Domnul să crească în noi.

Putem asculta multe podcasturi, știri și emisiuni radio; toate acestea ne pot întina și pot face ca inima noastră să se împietrească față de Domnul.

Atât de mulți oameni astăzi spun atât de multe lucruri, și putem fi printre alți oameni, totuși suntem în propria noastră lume, ascultând tot felul de lucruri singuri și fiind infuzați cu atât de multe lucruri întinătoare. Fie ca să învățăm să cooperăm cu Domnul pentru a fi aduși la maturitate.

Fie ca să ne exersăm duhul și întreaga noastră ființă pentru a coopera cu Domnul. Pe măsură ce El strălucește asupra noastră, tratăm păcatele ascunse, iar tot felul de egoism, autocompătimire și dorințe personale sunt expuse sub lumina Lui.

Vrem ca Domnul să aibă rădăcini adânci în noi, astfel încât să putem crește absorbind elementele nutritive ale lui Cristos și să biruim. Pe măsură ce El strălucește asupra noastră, pe măsură ce Îl privim și El ne privește cu cei șapte ochi ai Săi, suntem expuși, suntem iluminați și ne deschidem Lui.

El strălucește asupra noastră chiar și când suntem de unii singuri în camera noastră, când nimeni nu vede ce facem, ce privim și ce ascultăm. El vine să ne lumineze, să ne infuzeze cu viața Lui și să ne ducă spre maturitate.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului zi de zi, mai ales în timpul nostru petrecut cu El, pentru a putea merge mai departe spre maturitate și a fi primele roade pe care El le dorește!

Pe de o parte, trebuie să fim schimbați în viața noastră naturală prin viața divină care ne saturează, astfel încât să putem fi transformați după chipul Domnului (Romani 12:2). Pe de altă parte, trebuie să fim umpluți cu viața divină care ne schimbă, astfel încât să putem fi aduși la maturitate și să avem revărsarea vieții (Efeseni 3:19).

Pentru expresia lui Dumnezeu este nevoie de maturitate; numai o viață matură poate purta chipul lui Dumnezeu și poate exercita stăpânirea Lui (Geneza 1:26; Romani 5:10, 17, 21).

Fie ca astăzi să fim cei care cooperează cu Domnul până la capăt. Fie ca noi să nu ne uităm la eșecurile, înfrângerile și lipsa noastră de creștere, ci pur și simplu să ne deschidem Lui și să-L lăsăm să crească în noi.

Pe măsură ce vedem intenția și scopul lui Dumnezeu, fie ca noi să ne dăm Lui și să ne îndeplinim responsabilitatea de a coopera cu El până când vom fi aduși la maturitate pentru a fi primele roade împreună cu El pe Muntele Sionului!

Doamne Isuse, Te iubim și Îți permitem să crești în noi. Crești în noi spre maturitate. Fie ca noi să nu rămânem la fel, ci să fim aduși la maturitate. Ne întoarcem inima către Tine. Pur și simplu ne deschidem, Doamne. Vrem să tratăm orice împiedică creșterea în viață. O, Doamne, fie ca Tu să ai o cale liberă de a crește în pământul inimii noastre! Vrem să cooperăm cu Tine tratând orice lucru pe care lumina Ta îl expune în noi! O, Doamne, vrem să ne păzim inima păzindu-ne ochii de le a vedea lucruri întinătoare, păzindu-ne gura de bârfe și vorbe ușuratice și păzindu-ne urechile de a asculta lucruri care ne întinează. Vrem să tratăm orice păcate ascunse, autocompătimire, egoism, vise neîmplinite și dorințe personale. Mergi Tu mai adânc în noi. Crește mai mult în noi. Fă-ne să ne coacem mai repede. Vrem doar să cooperăm cu Tine, astfel încât Tu să poți crește în noi și noi să fim primele roade spre satisfacția Ta! Amin, Doamne, ne place să fim în prezența Ta, să ne deschidem Ție și să-Ți acordăm primul loc până când vom fi cu Tine la împlinirea timpului, în prezența Ta pe Muntele Sionului ca primele roade!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Growing unto Maturity to be the Firstfruits Raptured to God for His Satisfaction, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biruitorii vii care se coc primii, sunt primele roade care trăiesc în prezența lui Dumnezeu

06/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristosul nostru este Mielul pe care îl urmează primele roade care biruie, căci biruitorii vii care trăiesc astăzi în prezența lui Dumnezeu și se coc mai devreme vor fi duși la Muntele Sion, în prezența Tatălui și a lui Cristos, pentru a fi spre satisfacția Lui; noi vrem să fim astfel de oameni astăzi!

Amin, Doamne Isuse, crești în noi puțin mai mult astăzi. Vrem să ne maturizăm în viață. Vrem să cooperăm cu Tine, astfel încât elementul Tău să poată crește în noi. Ne întoarcem către Tine. Ne deschidem mintea, emoția și voința distribuirii Tale divine. Păstrează-ne în prezența Ta astăzi. Amin, Doamne, prezența Ta este totul pentru noi. Fie ca noi să facem toate lucrurile în prezența Ta, una cu Tine, până când vom fi în prezența Ta pe Muntele Sion ca primele roade lui Dumnezeu și Mielului! Amin!

În această săptămână, în considerarea noastră rugativă a cărții Apocalipsei pentru a vedea cum Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos, venim la capitolul 14, în special primele cinci versete; aici vedem revelația lui Cristos ca Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie. Ce Cristos minunat avem!

Poate că suntem preocupați de răpire, căci vrem să fim duși în prezența Domnului, dar trebuie să vedem ce fel de oameni ar trebui să fim și ce fel de viață ar trebui să avem pentru a fi credincioșii biruitori ai Domnului care satisfac nevoia lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 12 vedem răpirea copilului-bărbat pentru înfrângerea dușmanului lui Dumnezeu. Copilul-bărbat este compus din sfinții biruitori care au luptat împotriva dușmanului în timpul vieții lor și l-au biruit și au murit; prin urmare, sunt răpiți la tronul lui Dumnezeu și, de îndată ce sunt acolo sus, izbucnește război în cer și Satan și armatele lui sunt aruncați jos. Aceasta este un fel de răpire, răpirea biruitorilor care au murit.

Dar în Apocalipsa 14 vedem primele roade care sunt cu Dumnezeu și Mielul pe Muntele Sionului. Aceste prime roade nu sunt pentru a birui dușmanul sau a-l înfrânge; ei sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Pe de o parte, vrem să fim cei care sunt cu Domnul pentru a sta împotriva dușmanului și a-l face să sufere pierderi. Pe de altă parte, Îl iubim pe Domnul, vrem să creștem în viață și vrem să trăim o viață pentru satisfacția Lui astăzi.

Domnul are nevoie de copilul-bărbat pentru a lupta împotriva dușmanului, dar El are nevoie de primele roade și mai mult pentru satisfacția Lui și pentru propria Sa savurare. El este Mielul lui Dumnezeu și are nevoie de mulți care să stea cu El, una cu El; El vrea să-i câștige pe cei care sunt primii care se coc pentru a fi primele roadele lui Dumnezeu și ale Mielului pentru satisfacția Lui.

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi; fie ca noi să-L urmăm pe Miel oriunde ar merge El și să fim pentru satisfacția Lui!

Primele roade sunt biruitorii vii, primii care se coc, în ogorul lui Dumnezeu și sunt răpiți pe Muntele Sionului în prezența lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa

Dacă luăm în considerare cu rugăciune versetele 1-5 din Apocalipsa 14, îl vom vedea pe Cristos ca Mielul pe care sfinții biruitori îl urmează. Mai târziu, vedem secerișul, dar în primele cinci versete ale acestui capitol vedem cele dintâi roade.

Cartea Apocalipsei este secerișul a tot ceea ce vorbește revelația divină, iar multe dintre aceste semințe au fost plantate în Geneza. În special, în Matei 13, Domnul Isus S-a asemănat cu un Semănător, un fermier care iese să semene. El Se seamănă ca sămânță a împărăției în credincioșii Săi.

În 1 Corinteni 3 vedem că Pavel a sădit, Apolo a udat și Dumnezeu dă creșterea; trebuie să creștem în viață, adică să-I permitem lui Cristos să crească în noi. Suntem ferma lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu; nu suntem doar noi individual, ci împreună suntem ferma lui Dumnezeu, clădirea Lui.

În Apocalipsa 14 avem recolta și, în special, primele roade. Aceste prime roade sunt văzute în Levitic 23 și Exod 23 ca tip reprezentativ, primele roade ale țării bune care trebuie aduse la templu, la casa lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să le savureze. Dumnezeu vrea să se bucure de primele roade.

Dumnezeu este un mare fermier și are un hambar, o casă și un ogor; El vrea ca primele roade din ogorul Său să vină direct în prezența Lui pentru savurarea Lui.

Ce sunt aceste prime roade? Putem fi noi primele roade? Primele roade sunt biruitorii vii, care vor fi primii copți în ogorul lui Dumnezeu; prin urmare, vor fi culese înainte de seceriș ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

Ei nu sunt speciali; ei doar se coc mai întâi. Vrem să fim sfinții biruitori ai Domnului astăzi, cei care cooperează cu El cât de mult putem, pentru ca El să crească în noi spre maturitate și noi să ne cocem mai întâi pentru a fi primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

În realitatea Noului Testament, cei o sută patruzeci și patru de mii de biruitori vor fi primele roade din noua creație a lui Dumnezeu oferite lui Dumnezeu direct în Sfânta Sfintelor cerească pentru satisfacția Sa. Primele roade vor fi răpite pe Muntele Sionului ceresc, la locul locuinței lui Dumnezeu, al treilea cer, pentru a fi în prezența lui Dumnezeu și a lui Cristos.

Acești biruitori timpurii se vor coace mai întâi în ogorul lui Dumnezeu. Dumnezeu are un ogor vast și mare, cu mulți credincioși în el; totuși, unii se coc mai întâi pentru a fi primele roade și sunt culese și aduse înaintea lui Dumnezeu înainte de seceriș (Lev. 23:10-11).

Pe de o parte, în 1 Tesaloniceni 4:17, ni se spune că cei care dorm în Cristos, care mor în Domnul, vor învia mai întâi și vor fi răpiți să fie cu Domnul în văzduh; aceasta este la trâmbița a șaptea. Dar nu ar trebui să așteptăm asta; ar trebui să aspirăm să fim biruitorii Domnului astăzi, pentru ca El să ne coacă mai întâi și să ne aducă în prezența Lui pe Muntele Sionului. Amin!

În Apocalipsa 14:6-13, vedem o serie de evenimente, toate acestea având loc în timpul necazului cel mare (Matei 24:21); acest lucru indică într-un mod clar și chiar dovedește într-un mod puternic că primii biruitori, primele roade din Apocalipsa 14:1-5, vor fi răpiți înainte de necazul cel mare.

Mai întâi, primele roade sunt răpite în prezența lui Dumnezeu pe Muntele Sionului; acest lucru are loc înainte de necazul cel mare. Apoi, recolta, compusă din majoritatea credincioșilor care nu sunt încă biruitori, va fi răpită la sfârșitul necazului cel mare.

Primele roade nu vor fi luate în văzduh; ele vor fi luate în ceruri, chiar pe Muntele Sion ceresc. Aceste prime roade nu sunt creștini speciali; ele se coc doar primele. Pe măsură ce poporul lui Dumnezeu crește pe pământ, un număr mic dintre ei va deveni primele roade, biruitorii. Fie ca noi să fim aceste prime roade aduse la tronul lui Dumnezeu și al Mielului!

Doamne Isuse, crești în noi astăzi. Ne dăm Ție pentru ca Tu să crești și să sporești în noi până când ajungem la maturitate. Amin, Doamne, aspirăm să fim sfinții Tăi biruitori, chiar biruitorii Tăi vii în această epocă. O, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai cumpărat dintre oameni ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel. Păstrează-ne în prezența Ta. Păstrează-ne în savurarea Ta. Păstrează-ne deschiși către Tine. Fie ca Tu să ai o cale de a Te răspândi din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Saturează-ne ființa interioară. Înghite întreaga noastră ființă în viața Ta divină. Vrem să fim aduși la maturitate. O, Doamne, fie ca noi să fim primii care se coc pentru a fi primele roade lui Dumnezeu și ale Mielului! Vrem să trăim în prezența Ta astăzi. Vrem să trăim o viață spre satisfacția Ta. Vrem să fim biruitorii vii care vor fi primele roade luate de Tine la Muntele Sion ceresc spre satisfacția și încântarea Ta! O, Doamne Isuse, aspirăm să fim astfel de oameni astăzi! Fie ca viața și lucrarea noastră zilnică să fie spre satisfacția lui Dumnezeu astăzi! Amin!

Pentru a fi primele roade duse în prezența Domnului, trebuie să fim în prezența Sa astăzi

A fi răpiți înseamnă că suntem duși în prezența Domnului; dacă vrem să fim primele roade duse în prezența Domnului pe Muntele Sion înainte de necazul cel mare, trebuie să fim în prezența Lui astăzi (vezi Luca 21:36; 2 Corinteni 2:10; Osea 6:2; 2 Timotei 4:8; Fapte 26:16).

Tot ce facem astăzi trebuie să fie în indicele ochilor Domnului, privind fața Lui pentru a vedea cum simte El lucrurile. Apostolul Pavel a iertat un frate care a păcătuit în 2 Corinteni 2:10, și aceasta nu a fost de la sine, ci în ochii Domnului și de dragul sfinților.

Chiar și atunci când iertăm pe cineva, nu ar trebui să o facem în noi înșine, ci în ochii Domnului, în prezența Lui. Trebuie să trăim în prezența Domnului astăzi. Trebuie să facem toate lucrurile privind fața Lui pentru a avea zâmbetul Lui. Când privești la cineva și îi vezi ochii, știi ce simte, care este dorința lui și cum gândește despre tine și despre situația din prezent.

Domnul are astăzi șapte ochi și El se uită la noi în permanență. Oriunde ne-am afla, Domnul este cu noi. Putem petrece timp cu Domnul dimineața, căutând să-L atingem într-un mod personal și intim, și s-ar putea să nu putem gusta prezența Sa.

Dar apoi, pe măsură ce facem una și alta în timpul zilei, s-ar putea să ne aflăm într-un loc în care Domnul nu vrea să fim, iar prezența Lui este chiar acolo cu noi. El arde în noi cu cei șapte ochi ai Săi, făcându-ne să ne simțim inconfortabil în acel loc anume sau în desfășurarea acelei activități, iar noi pur și simplu ne pocăim și ne întoarcem la Domnul.

În timp ce facem cumpărături, în timp ce vorbim cu prietenii noștri și în timp ce ne facem treaba acolo unde lucrăm, Domnul este cu noi și trebuie să trăim în prezența Lui.

Uneori, putem fi la magazinul alimentar și, în timp ce mergem pe culoar, vedem ceva de care nu știam că există, dar care devine dintr-o dată foarte atrăgător și necesar pentru noi. Cu marketingul și publicitatea de astăzi, atât de multe lucruri ne ademenesc și ne atrag privirea și ne captează atenția.

Dar când suntem pe cale să luăm ceva și să-l punem în coș, simțim cei șapte ochi ai Domnului prezenți cu noi. O, Doamne! Așadar, ascultăm de vorbirea și simțământul interior al Domnului, căci vrem să trăim în prezența Lui și să facem toate lucrurile în prezența Lui.

Fie ca noi să fim cei care iubesc apariția Domnului astăzi (2 Timotei 4:8). Înainte de a putea fi duși la Muntele Sion ca primele roade pentru Dumnezeu spre satisfacția Lui, trebuie să trăim în prezența Lui astăzi.

Trebuie să iubim apariția Lui. Aceasta înseamnă că, oriunde ne-am afla și orice am face, trebuie să primim și să iubim apariția Domnului. Fie ca să nu respingem apariția Lui, ci să iubim prezența Lui instantanee și vie.

Pe de o parte, Domnul are nevoie de copilul-bărbat pentru a lupta împotriva dușmanului Său, dar, pe de altă parte, El are nevoie și mai mult de primele roade pentru satisfacția și desfătarea Sa (Apocalipsa 12:5; 14:1, 4).

Pe de o parte, trebuie să-l învingem pe dușman datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei noastre și neiubindu-ne viața-suflet până la moarte. Pe de altă parte, trebuie să creștem în viață, să trăim în prezența Domnului și să fim una cu Domnul, pentru a putea fi primele roade ale lui Dumnezeu și Mielului, spre satisfacția Lui.

Biblia dezvăluie două aspecte ale răpirii: răpirea biruitorilor înainte de necazul cel mare și răpirea majorității credincioșilor la sfârșitul necazului cel mare (Matei 24:40-41; Luca 21:36; Apocalipsa 3:10; 1 Tesaloniceni 4:15-17; Apocalipsa 12:5; 14:1).

Nu vrem să fim doar o parte din recoltă, care va fi luată la sfârșitul necazului cel mare; vrem să fim cele dintâi roade. Fie ca să nu fim confuzi cu privire la acest lucru; fie ca să nu permitem vrăjmașului să ne încurce, să ne întârzie creșterea în viață. Fie ca să luăm cuvântul curat al Domnului și să trăim pentru satisfacția Lui astăzi, trăind în prezența Lui.

În Levitic 23:10 vedem un tip reprezentativ al răpirii – tipul reprezentativ al recoltei care se coace în câmp (Matei 13:24; Apocalipsa 14:14-16). Secerarea recoltei lui Dumnezeu este ceea ce numim răpire; această secerare indică faptul că credincioșii vor fi luați de pe pământ (Matei 13:30, 39b).

O parte din recoltă – primele roade – se coace mai devreme și este secerată mai devreme; restul recoltei – recolta – se coace mai târziu și este secerată mai târziu.

Este doar ceva ce ține de timp; este ceva ce ține de decizia noastră de a-I oferi Domnului cooperarea astăzi pentru a ne coace mai devreme, trăind în prezența Lui. El va duce asta la îndeplinire; El lucrează voința și lucrarea pentru buna Sa plăcere, dar noi trebuie să cooperăm cu El.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I permitem să crească în noi astăzi puțin mai mult, chiar să ne coacă înainte de venirea Lui ca să ne ia ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

Doamne Isuse, vrem să ne coacem mai devreme – să creștem în noi spre maturitate! Vrem să savurăm prezența Ta. Fie ca noi să fim primele roade din ogorul lui Dumnezeu. Îți oferim cea mai bună cooperare a noastră. Crești în noi. Ne deschidem strălucirii Tale. Vrem să trăim în prezența Ta. Vrem să facem toate lucrurile în prezența Ta. Amin, Doamne, prețuim prezența Ta alături de noi astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Îți dăm trăirea noastră zilnică; vrem să fim în prezența Ta în toate lucrurile. Iubim apariția Ta, Doamne, și ne dăm Ție pentru a crește în viață spre maturitate. O, Doamne, pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi, păstrează-ne în prezența Ta. Vrem să ne coacem mai devreme, ca să putem fi primele roade pe care Tu le dorești pentru satisfacția Ta! Fie ca să privim în ochii Tăi și să facem toate lucrurile conform prezenței Tale instantanee. Amin, Doamne, iubim prezența Ta și ne place să fim în apariția Ta astăzi, până când într-o zi vom fi luați în prezența Ta pe Muntele Sion, ca să fim acolo pentru satisfacția Ta! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Living Overcomers who Ripen First are the Firstfruits Living in God’s Presence, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să permitem crucii să ne trateze și să nu ne iubim viața-suflet pentru a-l birui pe dușman

05/09/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Biruitorii, ca parte a copilului-bărbat, îl biruiesc pe dușman prin faptul că nu își iubesc viața-suflet până la moarte; trebuie să fim cei care permitem crucii să ne trateze puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu trăim prin noi înșine, să nu avem încredere în sine și să nu ne iubim viața-suflet până la moarte, de dragul Domnului.

Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim mai mult decât ne iubim viața-suflet. Strălucește asupra noastră. Expune ce este viața-suflet. Expune încrederea în sine. Strălucește și expune orice abilitate și putere naturală. O, Doamne, fie ca crucea Ta să lucreze în noi pentru a trata încrederea noastră în sine, în viața-suflet și în orice altceva legat de sine, astfel încât să putem fi mai mult decât biruitori în Cristos! Fă-ne sfinții Tăi biruitori astăzi! Fă-ne cei pe care îi poți răpi la întoarcerea Ta! Amin!

Săptămâna aceasta am considerat cu rugăciune subiectul copilului-bărbat, războiul din ceruri și sfinții biruitori. Pe de o parte, copilul-bărbat văzut în Apocalipsa 12 se referă la sfinții biruitori care au murit și vor fi înviați de Domnul pentru a fi răpiți la cer.

Pe de altă parte, noi astăzi vrem să fim sfinții biruitori ai Domnului, cei care biruiesc în situațiile noastre, oriunde ne așează Domnul, pentru a putea coopera cu Domnul pentru ca împărăția Lui să vină și pentru ca dușmanul Său să fie învins.

De îndată ce copilul-bărbat este răpit în Apocalipsa 12, vedem că există un război în cer. Nu copilul-bărbat luptă, ci Mihail și îngerii lui încep să lupte împotriva lui Satan, iar Satan și armatele lui sunt aruncate jos, căci nu se găsește loc pentru ei în cer.

Aceasta înseamnă că copilul-bărbat, compus din cei care îl biruiesc pe dușman în timpul vieții lor, este răpit și nu poate tolera prezența lui Satan în ceruri, așa că porunca este dată și Satan este aruncat jos.

Cine sunt acești oameni și cum pot fi produși astfel de oameni? Cum putem deveni astfel de credincioși biruitori astăzi? După cum se vede în Apocalipsa 12:10-11, biruitorii sunt cei care îl biruiesc pe Satan datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei lor și nu și-au iubit viața-suflet până la moarte.

Trebuie să fim cei care aplică sângele lui Cristos și se ascund sub sângele puternic, biruitor și prevalent.

Trebuie chiar să vorbim dușmanului despre acest sânge biruitor. Trebuie să fim cei care declară faptele divine, proclamând întotdeauna victoria lui Cristos asupra lui Satan. În acest fel, îl biruim pe dușman, iar el trebuie să fugă de la noi.

Îl biruim pe Satan neiubindu-ne viața-suflet până la moarte: trebuie să ne urâm și să ne renegăm viața-suflet

A treia modalitate principală prin care putem birui dușmanul este să nu ne iubim viața-suflet până la moarte (Apocalipsa 12:11).

De ce trebuie să nu ne iubim viața-suflet? Trebuie să ne dăm seama că, din cauza decăderii lui Adam, Satan s-a unit cu viața-suflet a omului – sinele omului. Pentru a-l birui pe Satan, trebuie să nu ne iubim viața-suflet (Matei 16:23-24; Luca 14:26; 9:23).

Am putea crede că nu este un păcat să permitem sufletului nostru să se bucure și să aibă savurarea în această epocă, dar trebuie să ne dăm seama că Satan s-a unit cu viața sufletului nostru.

Ca și credincioși în Cristos care vor să fie biruitori ai Domnului în această epocă, trebuie să nu ne iubim viața-suflet până la moarte. Aceasta înseamnă că trebuie să ne urâm pe noi înșine; Îl urmăm pe Domnul renegându-ne pe noi înșine, luându-ne crucea și pierzându-ne viața-suflet.

Viața noastră sufletească este ca praful, hrana lui Satan; când ne complacem în viața-suflet, când facem lucruri în sufletul nostru, Satan mănâncă și se încântă.

Dar dacă nu ne iubim viața-suflet, adică nu ne iubim sinele, nu va exista hrană pentru Satan și el va fi ucis. Când viața noastră suflet este ucisă, și Satan este ucis. Aceasta este calea prin care putem fi partea mai puternică a femeii, copilul-bărbat, pentru a-l birui pe Satan.

Trebuie să mergem mai departe cu Domnul și să avansăm în experiența noastră de viață pentru a-l birui pe Satan pierzându-ne viața-suflet.

Unul dintre principalele motive pentru care atât de mulți creștini nu au crescut în viață ani de zile și chiar de zeci de ani este acela că trăiesc în viața lor sufletească. Poate că nu păcătuiesc, poate că nu creează probleme în viața de biserică și nu există disensiuni cu ei; ei trăiesc doar după cum le place sufletul.

Domnul trebuie să răzbată în noi. Trebuie să existe zdrobirea omului din afară, astfel încât omul dinăuntru să poată fi eliberat și viața Domnului să curgă.

Suntem credincioși în Cristos, dar în noi înșine, atunci când trăim în carne și în omul vechi, suntem ca restul ființelor umane de pe pământ: ne iubim pe noi înșine.

Poate că iubim oamenii, dar, până la urmă, ne iubim pe noi înșine mai întâi. Nu avem doar o viață-suflet, ci o iubim. Ne iubim sufletul, carnea și sentimentele. O, Doamne Isuse!

Cum îl putem birui pe Satan dacă ne iubim viața-suflet, hrănindu-l astfel pe Satan până când, așa cum se vede în Apocalipsa, devine un mare dragon? O, Doamne!

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul și să-I permitem să strălucească asupra a ceea ce este viața-suflet. Fie ca să-I permitem să strălucească asupra noastră și să ne expună. Fie ca Domnul să expună abisul din ființa noastră. Fie ca să-L lăsăm să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră.

Pentru a-l birui pe Satan, trebuie nu doar să ne bazăm pe sângele lui Cristos și să proclamăm victoria lui Cristos, toate acestea neavând nicio legătură cu noi, ci cu Cristos și ceea ce a făcut El, ci trebuie și să ne pierdem viața-suflet, chiar să ne urâm viața-suflet, să nu ne iubim viața-suflet până la moarte.

Satan este exprimat prin viața-suflet. Sufletul nostru este unit cu Satan și, atunci când trăim în viața-suflet, îl exprimăm pe Satan. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului legat de acest lucru și să-L lăsăm să strălucească.

Numai atunci când El strălucește și ne expune viața-suflet putem noi permite crucii să lucreze în noi. Trebuie să lăsăm crucea să lucreze în ființa noastră pentru a ne da viața-suflet la moarte.

Satan vrea să acționăm prin propria noastră putere, să ne mișcăm în noi înșine, să facem lucruri în puterea sufletului și să vorbim cu abilitatea noastră naturală.

Domnul, însă, vrea să trateze ființa noastră interioară în mod amănunțit; El vrea să atingă puterea naturală, abilitatea naturală și sinele în toate expresiile sale.

Satan vrea să acționăm prin propria noastră putere și să ne mișcăm în noi înșine cu puterea sufletului nostru, abilitatea noastră naturală; acest lucru este exact opusul a ceea ce Domnul vrea să facem.

Abilitatea noastră naturală este abilitatea pe care am avut-o inițial și care nu a fost niciodată tratată prin lucrarea crucii. Când facem ceva conform abilității noastre naturale, savurăm acest lucru, căci asta ne place să facem.

Poate chiar vorbim elocvent în numele Domnului sau explicăm Scripturile, totuși, facem acest lucru cu abilitatea noastră naturală.

Nu se poate nega faptul că fiecare dintre noi are o anumită abilitate prin naștere sau prin educație; problema este atunci când o folosim pentru Domnul fără ca aceasta să treacă prin moarte și înviere. Avem nevoie de lucrarea crucii pentru ca puterea învierii lui Cristos să lucreze în noi.

Falimentul bisericii se datorează în principal faptului că omul și-a folosit abilitatea naturală. Atât de mulți au făcut fapte mărețe pentru Dumnezeu, au rostit lucruri mărețe, totuși, au făcut totul prin propria lor abilitate naturală.

Chiar și în viața de biserică, putem face atât de multe lucruri și chiar vorbi în întâlniri conform cu ceea ce suntem prin natură, nu în Domnul sau în înviere.

Fie ca noi să fim înaintea Domnului cu privire la acest lucru, căci atâta timp cât trăim și iubim viața-suflet, nu-l putem birui pe Satan. Fie ca noi să ne deschidem Lui, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să fim biruitorii Tăi astăzi. Ne deschidem Ție. Îți mulțumim că putem lua sângele Tău și putem proclama victoria Ta. O, Doamne, vrem să mergem mai adânc cu Tine. Fie ca noi să fim cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte. Vrem să Te urmăm și să fim adevărații Tăi discipoli; ne renegăm sinele, luăm crucea și pierdem viața-suflet astăzi. O, Doamne, pur și simplu ne deschidem Ție. Fă-ne să vedem că Satan s-a unit cu viața noastră suflet. Fie ca noi să vedem că sinele nostru este întruparea și expresia lui Satan. Fie ca noi să respingem sinele și să nu facem lucruri conform cu viața noastră suflet. Fă-ne astăzi credincioșii Tăi biruitori, cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte. Dă-ne duhul unui martir să fim persoane care își sacrifică viața-suflet pentru Domnul. O, Doamne, fie ca să nu trăim în viața-suflet sau să facem lucrurile după abilitățile noastre naturale. Te iubim și depindem de Tine. Permitem crucii Tale să lucreze în noi pentru a ne zdrobi omul din afară, astfel încât omul dinăuntru să fie întărit și viața Ta să poată curge în noi! Amin!

Permitem crucii să ne trateze puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să ne pierdem viața-suflet pentru Domnul și să-l biruim pe vrăjmaș, pe măsură ce trăim și facem toate lucrurile în înviere

Fiecare dintre noi are propria viață-suflet, propriile abilități și capacități naturale. Unii pot fi timizi, dar pot avea capacitatea de a face altceva și, atunci când fac acel lucru, sunt fericiți și o fac din toată inima.

Alții pot fi destul de sinceri și pot vorbi lucruri scripturale fără a fi în duhul lor sau a depinde de Domnul. Cu toate acestea, nu-L putem sluji pe Dumnezeu cu abilitatea noastră naturală care nu a fost niciodată tratată de cruce.

Dumnezeu trebuie să ne aducă pe toți în punctul în care tremurăm și ne temem ca nu cumva să facem ceva fără Domnul. Trebuie să devenim persoane care nu doar vorbesc sau fac lucruri pentru Domnul, ci însăși ființa noastră este potrivită.

Pentru a fi utili în mâna lui Dumnezeu, viața-suflet trebuie să fie renegată și pusă deoparte.

Scopul crucii este de a trata puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu îndrăznim să ne mișcăm singuri. Vedem acest lucru în special în cazurile lui Moise și Petru (Fapte 7:23-30; Luca 22:32-34; 1 Petru 5:5-6).

Amândoi erau în puterea lor naturală făcând lucruri pentru Domnul, iar Dumnezeu a trebuit să-i expună și să le trateze încrederea lor în sine pe măsură ce ei depindeau de Domnul pentru toate lucrurile.

Fie ca noi să avem atitudinea că nu vom trăi singuri în niciun fel; nu ne vom prețui propria abilitate și nu vom avea încredere în sine (1 Corinteni 2:2-4; Filipeni 3:3; cf. Isaia 11:2).

Pavel avea această atitudine; nu a venit ca un vorbitor puternic, cu vorbe înțelepte, ci mai degrabă în slăbiciune și cu mult tremur. El a hotărât să nu cunoască nimic și pe nimeni dintre sfinți, decât pe Isus Cristos și pe Acesta crucificat.

Cuvintele și proclamarea sa nu au fost în cuvinte convingătoare de înțelepciune. Cât despre persoana sa, era în frică și tremur, neavând încredere în sine. În ceea ce privește lucrarea sa, nu a avut cuvinte convingătoare ale înțelepciunii, ci a rostit cuvântul Domnului ca Evanghelie.

Ne putem gândi că, dacă Pavel ar fi aici astăzi, ar fi atât de bogat, plin de resurse proprii și puternic în vorbire. Dar mesajul său a fost crucea și el însuși era în slăbiciune, frică și mult tremur.

Asta este ceea ce lucrează crucea în noi. Dacă suntem tratați de cruce, dacă permitem crucii să lucreze în ființa noastră, nu vom avea nicio încredere în sine, ci mai degrabă nu ne vom lăuda decât în Cristos și în crucea Sa.

Domnul vrea să ne schimbe atitudinea și putem coopera cu El pentru a ne schimba atitudinea. Putem alege înaintea Domnului să nu trăim în suflet sau în viața-suflet, ci să-I permitem Domnului să-Și facă domiciliul în inima noastră (Efeseni 3:16-17).

Putem permite crucii să lucreze în noi pentru a trata puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu avem încredere în sine, ci să ne încredem în Domnul și să facem toate lucrurile în înviere, una cu Domnul.

Fie ca noi să permitem crucii să lucreze în noi subiectiv pentru a lua și a îndepărta de la noi orice nu provine de la Dumnezeu, lăsând doar lucrurile care sunt de la Dumnezeu.

Când crucea lucrează în noi, nu mai putem face lucruri în și prin noi înșine pentru a-i ajuta pe alții, a predica cuvântul sau a-i îndrepta pe alții; vom depinde de Domnul.

Ceea ce puteam face înainte în noi înșine, nu mai putem face, căci crucea ne-a tăiat încrederea în sine și acum ne bazăm pe Domnul pentru toate lucrurile. Nu vom mai iubi nimic din viața noastră suflet sau din viața cărnii; vom lăsa toate aceste lucruri să meargă la moarte.

Nu ne vom prețui propriile abilități și nu vom avea încredere în sine; vom trăi ca oameni plini de frică și tremur, căci ne dăm seama că suntem persoane slabe.

Acest lucru ne va face persoane care se sacrifică de sine, chiar o ofrandă de băutură, permițându-I lui Cristos, ca vin ceresc, să ne umple și să ne facă să devenim vin pentru Dumnezeu (Filipeni 2:17; 2 Timotei 4:6; Judecători 9:13).

Așa cum Cristos S-a turnat ca adevărat vin înaintea lui Dumnezeu pentru satisfacția Lui, așa cum apostolul Pavel a devenit o ofrandă de băutură turnată peste jertfa și slujba credinței sfinților, tot așa vom turna și noi pe Cristosul constituit în noi peste alții și înaintea lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa.

Doamne Isuse, permitem crucii să lucreze în noi astăzi pentru a trata puterea și abilitatea noastră naturală. O, Doamne, fie ca duhul nostru să curgă! Fie ca Tu să ai o cale să răstorni orice încredere în sine. Ne deschidem Ție. Te iubim. Îți dăm terenul în ființa noastră. Spunem Amin lucrării subiective a crucii în ființa noastră. Amin, Doamne, fie ca noi, cu tot ce avem, suntem și putem face, să trecem prin cruce. Fie ca noi să depindem de Tine pentru toate lucrurile. Fie ca noi să ne dăm seama cât de slabi și fragili suntem, depinzând pe deplin de Tine pentru toate lucrurile. O, Doamne, fie ca voia Ta să se facă în ființa noastră. Fă-ne persoane care pot birui dușmanul pierzându-și viața-suflet prin lucrarea crucii. Fie ca noi să fim cei care nu își prețuiesc propriile abilități sau nu au nicio încredere în sine. Du-ne mai departe cu Tine. Fă-ne o ofrandă de băutură pentru Dumnezeu, persoane care se sacrifică de sine și care Îi permit lui Cristos, ca vin ceresc, să ne umple și să ne facă să devenim vin pentru Dumnezeu! Amin, Doamne, ai Tu o cale liberă să a ne umpli, chiar de a ne umpli toată ființa interioară și de a curge prin noi într-un mod pur! Fie ca duhul nostru să curgă! Fie ca Satan din noi să fie învins! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Allow the Cross to Deal with us and Not Loving our Soul-Life to Overcome the Enemy, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 44 cu tema: Copilul-bărbat, războiul din cer și sfinții biruitori (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl învingem pe Satan datorită sângelui Mielului care ne curăță și ne acoperă

02/09/2026 by Credincios in Cristos 7 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, îl învingem pe Satan datorită sângelui Mielului, căci acest sânge ne curăță de orice păcat, îl învinge pe vrăjmaș, respinge orice acuzație a lui și prevalează în orice fel în experiența noastră creștină.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Ți-ai vărsat sângele pentru noi pe cruce. Aleluia, Cristos a murit pentru noi pe cruce pentru a-Și vărsa sângele și a ne curăța de orice păcat. Amin, Doamne, aplicăm sângele Tău astăzi. Curăță-ne de toate păcatele noastre. Ne mărturisim păcatele și aplicăm sângele Tău. Slavă Domnului, îl învingem pe vrăjmaș datorită sângelui Mielului, datorită cuvântului mărturiei noastre și prin faptul că nu ne iubim viața-suflet până la moarte! Amin, Doamne, Te iubim și stăm sub sângele Tău astăzi! Amin!

Domnul astăzi caută să câștige sfinții Săi biruitori și există o cale foarte simplă pentru noi să biruim – vezi versetele 10 și 11 din Apocalipsa 12. Slavă Domnului că, într-o zi, vrăjmașul va fi aruncat jos, căci acuzatorul fraților noștri va fi dat afară din cer pe pământ de către copilul-bărbat care este răpit la cer.

Cei care înving vrăjmașul și îl biruiesc fac aceasta datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei lor și nu-și iubesc viața-suflet până la moarte.

Amin, vrem să fim astfel de oameni astăzi. Nu ne bazăm pe ceea ce putem face, pe meritele noastre sau pe perfecțiunea noastră; nu suntem perfecți, ci mai degrabă suntem plini de păcate și falimente, dar ne bazăm pe sângele perfect al lui Cristos.

În noi înșine, suntem un faliment și, atunci când trăim în carne sau conform omul nostru natural, nu-I putem plăcea lui Dumnezeu și nici nu avem o înclinație spre Dumnezeu. Dar când ne exersăm duhul, când venim la Domnul în lumină, El strălucește asupra noastră, ne expune păcatele și neajunsurile, iar noi pur și simplu le mărturisim.

Ne mărturisim păcatele, aplicăm sângele prețios al Domnului și suntem curățiți de păcatele noastre și spălați de orice nedreptate. Slavă Domnului! Când Satan vine să ne acuze, îi arătăm sângele Mielului, care ne curăță. Când continuă să ne acuze, îi predicăm, căci îi spunem despre sângele Domnului care îl biruiește.

Slavă Domnului, chiar dacă Satan a încercat să-L omoare pe Domnul Isus pe cruce, Cristos l-a biruit și l-a distrus prin cruce! Acum stăm în victoria Lui, suntem una cu El, iar sângele Său prețios ne curăță și ne face mai mult decât victorioși în El! Aleluia!

Îl biruim pe Satan datorită sângelui Mielului care ne acoperă și ne curăță de orice păcat

Apocalipsa 12:11 ne spune că biruitorii care îl înving pe Satan îl biruiesc pe dușman datorită sângelui Mielului. Prima cale prin care putem să-l învingem pe Satan este sângele lui Cristos, Mielul perfect și fără pată al lui Dumnezeu.

Trebuie să cunoaștem puterea și eficacitatea sângelui Domnului. Satan ne atacă conștiința și ne acuză de atâtea ori, căci slujba lui cu normă întreagă este să fie acuzatorul fraților; însă noi avem sângele Mielului.

Când Satan ne atacă, îi putem răspunde prin sângele Mielului (Apocalipsa 1:5; 5:9; 7:14). Când umblăm în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină, avem părtășie unii cu alții, iar sângele lui Isus Cristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:7).

Dacă păcătuim și Domnul luminează păcatul nostru, putem pur și simplu să ne pocăim și să ne mărturisim păcatul, iar sângele Domnului ne curăță (v. 9).

Satan ne poate acuza, dar putem răspunde că sângele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăță de orice păcat. Când ne mărturisim păcatele, Dumnezeu iartă și uită.

Nu trebuie să mărturisim același păcat din nou și din nou; este posibil să avem în continuare un sentiment de acuzație sau vinovăție după ce ne mărturisim, dar acesta nu este de la Domnul, ci de la vrăjmaș.

Dacă încă avem o condamnare sau o acuzație în interior după ce ne mărturisim păcatele, acesta este dușmanul care ne acuză; trebuie să-i spunem să tacă și să plece, căci suntem sub puterea sângelui lui Isus!

Orice condamnare aparentă care nu se oprește după ce am mărturisit și am aplicat sângele nu este iluminarea lui Dumnezeu, ci acuzația lui Satan. Ne opunem lui Satan. În astfel de cazuri, trebuie chiar să-i vorbim lui Satan, chiar și cu voce tare:

Satan, nu mă mai acuza! Nu voi mai mărturisi acest păcat – l-am mărturisit deja! Aceasta nu este iluminarea lui Dumnezeu, ci acuzația ta! Nu sunt perfect, dar sunt sub sângele Mielului! Amin, sângele Mielului este perfecțiunea mea și te biruiesc datorită sângelui Mielului! Doamne Isuse, stau pe sângele Tău prețios, biruitor și victorios și sunt făcut desăvârșit în Tine datorită sângelui Tău! Slavă Domnului!

Dacă faci asta, te vei simți eliberat de orice acuzație a vrăjmașului! Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să ne dăm seama că putem birui vrăjmașul prin sângele Mielului și, după ce ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului, suntem iertați și curățiți! Slavă Domnului!

Nu trebuie să căutăm mai multe păcate de mărturisit și nici nu trebuie să găsim o listă de lucruri rele pe care le-am făcut pentru a le mărturisi; pur și simplu umblăm în lumină și, pe măsură ce facem acest lucru, Domnul strălucește, expune și sângele Său curăță și spală.

Fie ca noi să fim cei care stau bazați pe sângele Mielului în fiecare zi. Fie ca noi să respingem toate acuzațiile din partea dușmanului, atât acuzațiile fără motiv, cât și pe cele care au un motiv!

Unele acuzații din partea lui Satan nu au motiv, dar altele au un motiv; atâta timp cât am mărturisit, chiar dacă am făcut acele lucruri, Domnul ne-a curățit și ne bazăm pe sângele Său curățitor.

Îl învingem pe dușman nu doar în exterior, în mediu, ci și pe câmpul de luptă al minții noastre, al sentimentelor noastre și al ființei noastre interioare, stând pe sângele Mielului.

Trebuie să aplicăm întotdeauna sângele, spunându-i diavolului că, deși nu suntem perfecți, suntem sub sângele perfect al lui Cristos. Poate că nici nu știm ce implică acest lucru, pentru că nu înțelegem pe deplin prețiozitatea, puterea și eficacitatea sângelui Domnului, dar ne bazăm pe sânge!

Sângele lui Cristos este baza victoriei noastre și instrumentul nostru pentru a-l învinge pe Satan! Când Domnul spune că ne curăță de orice păcat, înseamnă că ne curăță de orice păcat! Satan ne poate acuza că greșim, că am făcut cutare sau cutare greșeală și că am păcătuit, dar ne bazăm pe prețiosul sânge al Domnului!

Doamne Isuse, venim la Tine pentru a avea părtășie cu Tine și a umbla în lumină. Ne place să fim împreună cu Tine în lumină, având părtășie cu Domnul și unii cu alții. O, Doamne, aplicăm astăzi sângele Tău prețios tuturor păcatelor, fărădelegilor și greșelilor pe care lumina Ta le expune în noi. Ne mărturisim păcatele sub lumina Ta și aplicăm prețiosul Tău sânge. Aleluia, ne putem mărturisi păcatele și putem aplica sângele Domnului, iar Dumnezeu este credincios în cuvântul Său și drept în sângele lui Isus pentru a ne curăța de orice păcat și a ne spăla de orice nedreptate! Slavă Domnului! Acum putem sta bazați pe sângele lui Cristos și îl învingem pe inamic! Da, Satan, te-am învins datorită sângelui Mielului! Recunoaștem că nu suntem perfecți, dar ne bazăm pe sângele perfect al Domnului! Credem că sângele ne curăță de orice păcat! Aleluia, când Dumnezeu ne iartă păcatele, El le și uită! Amin, Doamne, păcatele noastre sunt iertate și uitate, iar noi suntem curățiți prin sângele Mielului!

Ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului, aplicăm sângele și credem în puterea sângelui lui Cristos care învinge vrăjmașul!

Când noi, cei care credem în Cristos, păcătuim, nu-L glorificăm pe Dumnezeu, căci a păcătui înseamnă a nu-L glorifica pe Dumnezeu (Romani 3:23-25). Dar când nu ne încredem în sângele prețios al lui Cristos, care ne poate curăța de orice păcat, Îl dezonorăm cu atât mai mult (Matei 26:28; Evrei 10:29). O, Doamne Isuse!

Putem avea sentimente de condamnare în ființa noastră după ce ne mărturisim păcatele și putem crede că, cu timpul, acestea vor dispărea. Nu ar trebui să ne încredem în sentimentele noastre și nu ar trebui să rămânem în sentimentele noastre.

Mai degrabă, ar trebui să ne exersăm duhul pentru a crede în cuvântul Domnului și a ne baza pe sângele prețios al lui Cristos, iar odată ce ne mărturisim păcatele, ar trebui să credem că Domnul ne-a curățit!

Concentrarea noastră nu este asupra sentimentelor noastre: este asupra cuvântului Domnului și a lucrării Sale în noi. Credem în cuvântul Domnului și ne bazăm pe sângele prețios al lui Cristos. Zi de zi trebuie să aplicăm sângele lui Cristos.

Trebuie să aplicăm întotdeauna sângele lui Cristos, spunându-i diavolului că, deși nu suntem perfecți, suntem sub sângele prețios al lui Cristos, sângele care l-a biruit pe vrăjmaș (1 Petru 1:18-19; Fapte 20:28). Acest lucru este foarte experiențial și foarte dulce în experiența noastră creștină.

Toți credincioșii autentici au un sentiment de vinovăție în conștiința lor atunci când păcătuiesc și, mai ales când Îl ating pe Domnul și vin la lumină, au sentimentul că ar trebui să mărturisească ceea ce este greșit.

Dar chiar și după mărturisire, pot simți în continuare acel sentiment de acuzație și condamnare și pot crede că trebuie să facă ceva mai mult pentru a scăpa de ea, poate să facă niște fapte bune, să se smerească sau să facă ceva pentru a-I fi plăcut lui Dumnezeu.

Ori de câte ori avem vreo acuzație persistentă după ce ne-am mărturisit păcatele, trebuie să ne bazăm pe cuvântul lui Dumnezeu și să declarăm adevărul din cuvântul lui Dumnezeu vrăjmașului.

Trebuie să fim îndrăzneți, chiar să vorbim cu voce tare, declarând versetele din cuvântul lui Dumnezeu care ne spun că îl biruim pe inamic datorită sângelui Mielului. Îi putem spune lui Satan:

Satan, nu sunt perfect – sunt conștient de asta. Sunt conștient că sunt departe de a fi perfect. Dar sunt sub sângele perfect al lui Isus. Dacă mă ataci, mă ascund sub sânge, iar sângele te-a biruit! Cred în puterea sângelui Mielului! Cred că, atunci când îmi mărturisesc păcatele sub lumina Domnului, Dumnezeu mi-a iertat păcatele și le-a spălat! Acum sunt liber în Domnul și am pace, bucurie și energie! Dar tu, Satan, care mă acuzi încontinuu, în curând te vei duce în lacul de foc! Cristos te-a biruit pe cruce! Cristos te-a terminat, iar astăzi te biruiesc datorită sângelui Mielului! Și vine o vreme, Satan, când vei fi aruncat din cer pe pământ, apoi de pe pământ în abis și, în final, de pe pământ vei fi aruncat în lacul de foc! Satan, destinul tău este să fii în iazul de foc, iar destinul meu este să fiu în Noul Ierusalim, parte a expresiei glorioase și corporative a lui Dumnezeu! Ești un mincinos, Satan, și eu nu cred minciunile și acuzațiile tale! Aleg să cred cuvântul lui Dumnezeu! Amin!

Când declarăm adevărul din cuvântul lui Dumnezeu vrăjmașului, chiar dacă s-ar putea să nu-l simțim, ne bazăm pe cuvântul lui Dumnezeu, iar credința este infuzată în noi.

Îl învingem pe vrăjmaș datorită sângelui Mielului! Nu cunoaștem puterea sângelui lui Isus și eficacitatea acestui sânge, dar Satan o cunoaște și Dumnezeu o cunoaște și El. Nu ar trebui să credem în acuzațiile vrăjmașului mai mult decât credem în sângele prețios.

Trebuie să avem încredere în sângele prețios al lui Cristos. Îl învingem pe Satan nu pentru că nu am păcătuit, ci mai degrabă pentru că aplicăm sângele Mielului. Când acuzațiile vin de la Satan, trebuie să le tratăm prin sânge. Odată ce acceptăm sângele lui Cristos, puterea lui Satan este anulată.

Depindem de sângele lui Cristos. Ne bazăm pe sângele lui Cristos, nu pe puterea noastră de a ne îmbunătăți comportamentul sau de a ne perfecționa.

Depindem continuu de sânge și ne încredem în sânge, luând sângele ca unică temelie. Biruitorii cunosc puterea sângelui lui Cristos și au încredere în acest sânge.

Nu ar trebui să simțim că suntem smeriți de Domnul atunci când avem aceste acuzații și condamnări persistente în conștiința sau sentimentele noastre, chiar dacă ne-am mărturisit păcatele.

Mai degrabă, trebuie să învățăm să biruim aceste acuzații prin sângele Domnului și prin poziția noastră bazată pe cuvântul lui Dumnezeu. Aleluia! Fie ca noi să practicăm acest lucru și să-l învingem pe dușman prin sângele Mielului!

Doamne Isuse, vrem să fim biruitorii Tăi astăzi, cei care îl înving pe dușman datorită sângelui Mielului! Amin, Doamne, aplicăm sângele Tău prețios, biruitor, învingător. Credem în Tine, ne deschidem Ție și Îți permitem să strălucești asupra noastră și în noi. Curăță-ne cu sângele Tău prețios. O, Doamne, aplică sângele în numele nostru conform evaluării Tale. Ne încredem în sânge și prețuim sângele. Aleluia, l-am învins pe Satan, acuzatorul, datorită sângelui Mielului! Amin, Doamne, suntem curățiți, suntem spălați și biruim datorită sângelui Tău! Sângele Tău este singura noastră temelie, singurul nostru merit. Fie ca noi să fim cei care cunosc puterea sângelui Domnului și depind de sângele lui Cristos. Amin, Doamne, nu încercăm să ne îmbunătățim sau să fim mai buni, nici măcar să suferim mai mult, pentru a ispăși greșelile noastre. Ne mărturisim păcatele, aplicăm sângele lui Cristos și credem în puterea sângelui! Slavă Domnului, putem face față puterii lui Satan conform evaluării sângelui de către Dumnezeu! Aleluia! Amin

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Overcome Satan because of the Blood of the Lamb Cleansing us and Covering us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 44 cu tema: Copilul-bărbat, războiul din cer și sfinții biruitori (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Deschidem ușa inimii noastre ca Domnul să intre și să avem savurare reciprocă cu Cristos

27/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Apocalipsa 3:20 vedem că Domnul este afară, la ușa bisericii degradate și recâștigate, bătând la ușă pentru a intra și a cina cu cei care deschid; trebuie să fim mântuiți de orice stare de căldicel și mândrie spirituală și trebuie să deschidem personal ușa inimii noastre pentru ca Domnul să intre, ca să putem cina cu El.

Doamne Isuse, Te iubim! Îți deschidem ușa inimii noastre. Intră, Doamne, și cinează cu noi. Intră și ospătează-Te cu noi. Nu vrem să Te întemnițăm în duhul nostru; vino în mintea, emoția și voința noastră. Răspândește-Te în noi. Fă-Ți domiciliul în noi. Vrem să Te mâncăm ca pomul vieții, mana ascunsă și ospățul cel veșnic nou! Amin, Doamne, fă-ne astăzi sfinții Tăi biruitori! Amin!

Pe măsură ce trăim la sfârșitul acestei epoci, văzând că Domnul vrea să Se întoarcă curând, vrem să fim biruitorii Domnului; El vrea să-i câștige pe cei care au urechi să audă ce vorbește Duhul bisericilor. Aceasta înseamnă că urechile noastre sunt foarte importante. Inima noastră este crucială.

Dacă nu auzim vorbirea Domnului, nu putem fi considerați biruitori ai Lui. Dar dacă avem urechi să auzim ce vorbește El, ne dăm seama că Cristos are cheia lui David. El are cheia împărăției lui Dumnezeu și a bogățiilor din vistieria lui Dumnezeu.

Toate comorile ascunse în Dumnezeu pot fi descuiate și împărtășite în noi pentru a fi savurarea și experiența noastră atunci când Îl cunoaștem și Îl savurăm pe Cristos ca fiind Cel care are cheia lui David.

Un astfel de Cristos are cheia de a controla ușa vistieriei lui Dumnezeu, în care se află bogățiile lui Dumnezeu în Cristos pentru savurarea noastră.

În experiența noastră creștină, putem mărturisi că Cristos poate fie să ne deschidă, fie să ne închidă aceste bogății; atunci când inima noastră este îndepărtată de Domnul, când nu-L privim pe Domnul față în față, nu savurăm bogățiile Sale.

Însă ori de câte ori inima noastră se întoarce către Domnul, Îl privim față în față fără nicio piedică și suntem infuzați cu bogățiile Sale pentru a fi transformați interior în imaginea Sa până când suntem conformați imaginii Sale și suntem zidiți împreună în casa lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim cei puri în inimă și săraci în duh, rămânând în contact cu Domnul conform simțului vieții, astfel încât să putem savura bogățiile lui Cristos ca fiind comoara.

Fie ca noi să învățăm să renegăm sinele, să ne pierdem viața-suflet și să luăm crucea pentru a-L urma pe Domnul, astfel încât să ne putem împărtăși astăzi din bogățiile Sale în duh.

Când vedem starea ființei noastre sub lumina Domnului, deschidem ușa Inimii noastre Domnului

În biserica recâștigată degradată, Cristos este văzut ca fiind Cel care va lua masa cu biruitorii și le va da biruitorilor să stea cu El pe tronul Său, așa cum El a biruit și a șezut cu Tatăl Său pe tronul Său (Apocalipsa 3:20-21).

Laodicea este Filadelfia degradată și există o nevoie de biruitori în Laodicea. În versetul 20 din Apocalipsa 3, Domnul spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.”

Acest lucru arată că, deși biserica din Laodiceea este o biserică autentică și are atât de multe cunoștințe, Domnul este în afara bisericii; El este la ușă și bate.

Această ușă nu este ușa inimilor indivizilor, ci ușa bisericii; Domnul, ca și Cap al bisericii, stă în afara bisericii degradate, bătând la ușă. O, Doamne!

Această biserică nu are prezența Domnului; El este în afara bisericii, în afara ușii, bătând la ușă, căutând pe cineva să-i deschidă ușa. Ușa este ușa bisericii, dar ușa este deschisă de credincioșii individuali; când noi, ca credincioși individuali, deschidem ușa inimii noastre Domnului, El va intra.

Biserica din Laodiceea are cunoștință, dar nu are prezența Domnului. O, Doamne! Acceptarea tratamentelor Domnului pentru ca El să vină în noi, este o chestiune personală; Domnul este la ușa bisericii, dar fiecare credincios trebuie să se deschidă Domnului în mod individual (Ioan 14:23).

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne arate starea reală a ființei noastre; fie ca El să ne lumineze și să nu ne lase în întuneric cu privire la locul în care ne aflăm.

Am putea crede că suntem bine, pentru că poate nu păcătuim atât de mult, poate Îl iubim pe Domnul, poate citim Biblia și poate ne întâlnim regulat cu sfinții, dar Domnul poate fi totuși în fața ușii inimii noastre. O, Doamne Isuse!

În cazul bisericii din Laodiceea, în ochii Domnului, ea era o biserică recâștigată degradată. Această biserică era considerată de Domnul ca fiind nenorocită pentru că este mândră că este bogată în cunoașterea deșartă a doctrinei, dar în realitate este extrem de săracă în experiența bogățiilor lui Cristos.

Domnul a considerat că biserica din Laodiceea era nenorocită pentru că este goală, oarbă și plină de rușine și întuneric, netrăindu-L pe Cristos.

Era săracă pentru că era săracă în experiența lui Cristos și în realitatea spirituală a economiei lui Dumnezeu. Era oarbă, pentru că îi lipsea o adevărată perspectivă spirituală asupra lucrurilor spirituale autentice.

Era goală pentru că nu trăia prin Cristos și nu-L trăia pe Cristos ca dreptate subiectivă, ca al doilea veșmânt în umblarea ei zilnică (vezi Apocalipsa 3:15-17; Psalmul 45:1, 9-14).

Fie ca noi să venim la Domnul și să-I permitem să strălucească asupra stării ființei noastre. Fie ca El să strălucească asupra stării noastre de căldicel, a mândriei noastre spirituale și a lipsei noastre de experimentare a lui Cristos.

Domnul vorbește întregii biserici și El se ocupă de întreaga biserică, dar acceptarea acțiunii Domnului trebuie să fie ceva personal și subiectiv. Trebuie să deschidem în mod personal ușa inimii noastre Domnului.

Când suntem sub lumina Domnului și vedem starea ființei noastre, ne dăm seama că adesea Îi închidem ușa; El este închis în duhul nostru, încercând să intre în inima noastră cu mintea, emoția și voința noastră.

În atâtea feluri și de atâtea ori, Domnul vrea să răspândească și să satureze odăile interioare ale ființei noastre, dar noi nu-I permitem. O, Doamne! El vrea să vină și să ne aducă în savurarea Sa, dar inima noastră este îndepărtată de El.

Fie ca noi să ne deschidem în mod personal și subiectiv Domnului în timpul nostru cu El. Fie ca noi să deschidem ușa inimii noastre pentru ca El să vină și să-Și facă domiciliul în noi, astfel încât El să poată lua masa cu noi și noi să putem lua masa cu El.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Îți deschidem ușa inimii noastre. Intră, Doamne dragă. Inima noastră Te primește cu brațele deschise. Fă-Ți domiciliul în inima noastră. Răspândește-te din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. O, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și expune adevărata stare a ființei noastre interioare. Fie ca noi să vedem unde ne aflăm și care este situația din ființa noastră. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Ție puțin mai mult. Fie ca noi să deschidem ușa inimii noastre către TIne în mod personal și subiectiv. Ai Tu o cale de a intra în odăile interioare ale ființei noastre. Ne întoarcem inima către Tine. Vrem să ne ocupăm de orice stă între noi și Tine. Salvează-ne de la a ne mândri că suntem bogați în cunoașterea deșartă a doctrinei, dar de fapt suntem săraci în experimentarea bogățiilor lui Cristos. Salvează-ne de la a fi nenorociți din cauza faptului că suntem goi, orbi și plini de rușine și întuneric. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Avem nevoie de Tine. Îți permitem să intri în mintea, emoția și voința noastră. Fie ca Tu să iei masa cu noi și fie ca noi să cinăm cu Tine astăzi!

Deschidem ușa Domnului pentru ca El să intre și să avem savurare reciprocă cu Cristos

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să învățăm să deschidem ușa inimii noastre Domnului. De multe ori Domnul bate la ușa inimii noastre și bate chiar și la ușa bisericii; trebuie să acceptăm tratamentele Domnului în mod personal și individual, să deschidem ușa inimii noastre către El.

Trebuie să venim la El personal din nou și din nou; atât de multe lucruri în această lume, atât de multe situații și atât de multe experiențe și sentimente ne fac să ne apropiem de Domnul, așa că trebuie să ne întoarcem inima către El (2 Corinteni 3:16-18).

Domnul vrea să intre și să cineze cu noi. După cum se vede în Apocalipsa 3:20, El stă afară la ușa inimii noastre, bătând cu răbdare și așteptând să deschidem ușa pentru ca El să poată intra și să cineze cu noi. El vrea să mâncăm cu El și să-L savurăm pe Cristos în reciprocitate.

Această expresie „a lua masa cu El” se referă la masa principală a zilei, nu doar la a lua o îmbucătură; Domnul vrea să se așeze cu noi și să ia o masă bogată cu noi.

Acest aspect al mâncatului este ceea ce Îl preocupă foarte mult pe Domnul; încă de la crearea omului, El vrea ca omul să-L mănânce. El l-a plasat pe omul pe care l-a creat înaintea pomului vieții, pentru ca omul să se împărtășească din acest pom; de asemenea, i-a spus omului să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului.

Mai târziu, El a vrut ca poporul Său Israel să savureze roadele bogate ale țării bune a Canaanului (Iosua 5:10-12; Deuteronom 16:16) și să aibă sărbători anuale cu Dumnezeu, unde Dumnezeu să se ospăteze împreună cu ei și ei împreună cu Dumnezeu. Ei Îi ofereau lucruri lui Dumnezeu, Dumnezeu mânca împreună cu ei și ei mâncau împreună cu Dumnezeu.

În mod similar, astăzi, Domnul vrea să ne ospătăm împreună cu El. Cina cu Domnul menționată în Apocalipsa 3:20 nu se referă doar la viitor, când Domnul va veni și ne va da să mâncăm din pomul vieții, din mana ascunsă și din ospăț, ci se referă și la ziua de azi, căci astăzi putem să ne ospătăm cu Domnul pentru a avea savurare reciprocă cu Cristos.

În capitolele 2 și 3 din Apocalipsa, vedem cum Domnul înalță faptul de a-L mânca, promițând chiar mai multă savurare și mâncare din Cristos ca recompensă pentru biruitori. El vrea să-L primim ca rezervă de viață pentru a putea crește în viața divină, a fi transformați și a fi făcuți la fel ca El.

El le promite biruitorilor din cele șapte biserici că le va da să-L mănânce ca pomul vieții, mana ascunsă și ospăț. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, Dumnezeu vrea ca poporul Său să se ospăteze cu El; El vrea să avem savurare reciprocă cu Cristos.

Când deschidem Domnului ușa inimii noastre, când Îl lăsăm pe Domnul să intre în deciziile, emoțiile și gândurile noastre, El vine să ia masa cu noi și noi cu El. El ni se dăruiește ca pomul vieții, mana ascunsă și ospăț.

A lua masa cu Domnul nu înseamnă doar a mânca un singur aliment, ci a te împărtăși din bogățiile unei mese, un ospăț! Amin! Noi, ca popor al lui Dumnezeu, suntem meniți să mâncăm pomul vieții! Ni se dă să-L mâncăm pe Cristos ca mană deschisă și, de asemenea, ca mană ascunsă!

Și suntem meniți să ne ospătăm împreună cu Domnul și din Domnul, căci El este ospățul nostru, realitatea tuturor bogățiilor țării bune pentru savurarea noastră.

Așa cum copiii lui Israel au mâncat mana în pustie, s-au împărtășit din bogățiile țării bune când au intrat în Canaan și s-au adunat pentru a avea ospățuri anuale înaintea lui Dumnezeu, tot așa și noi astăzi trebuie să biruim pentru a-L mânca pe Domnul.

Trebuie să nu ne concentrăm pe doctrine, pe îmbunătățirea comportamentului sau pe a face lucruri pentru Dumnezeu; trebuie doar să ne deschidem ușa inimii noastre către El.

Destinul nostru este să ne ospătăm împreună cu Domnul și să-L savurăm ca viață și rezervă a vieții pentru veșnicie.

Astăzi, atât de mulți creștini se concentrează pe multe lucruri, inclusiv pe lucruri bune și spirituale, dar neglijează să mănânce cu Domnul, să ia masa cu El și să aibă savurare reciprocă cu Cristos.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului, să-I deschidem ușa inimii noastre în toate situațiile noastre zilnice și pur și simplu să-L lăsăm să intre.

Fie ca noi să venim să-L savurăm în cuvântul Său. Prin savurarea noastră din Cristos ca pom al vieții, mană ascunsă și ospăț, suntem contopiți cu Domnul în constituția noastră pentru a fi o singură entitate, pentru a-L exprima ca Noul Ierusalim (Apocalipsa 2:7, 17; 3:20).

Modul în care putem fi una cu Domnul, chiar să facem parte din expresia Sa corporativă pe pământ, este prin a-I deschide ușa inimii noastre pentru ca El să vină și să ia masa cu noi.

Pe măsură ce ospătăm cu Domnul, având o savurare reciprocă cu Cristos, suntem constituiți cu El, suntem contopiți cu El și devenim una cu El. În acest fel, El poate fi exprimat prin noi, iar noi devenim parte a expresiei Sale corporative, finalizându-se în Noul Ierusalim.

Doamne Isuse, îți deschidem ușa inimii noastre: intră și cinează cu noi. Ne întoarcem inima către Tine de la toate celelalte lucruri. Ne pocăim pentru păcatele noastre; ne mărturisim lipsa de a-L trăi pe Cristos. O, Doamne, lăsăm toate celelalte lucruri deoparte și ne concentrăm doar asupra Ta. Îți acordăm primul loc în inima noastră. Te iubim. Venim la Tine să ne ospătăm împreună cu Tine. Vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, mană ascunsă și ospăț. Amin, Doamne, Tu ești ospățul nostru. Vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău. Vrem să Te mâncăm și să Te digerăm, ca să putem fi constituiți cu Tine. Amin, Doamne, Tu ești ospățul nostru bogat. Fie ca să ospătăm cu Tine zi de zi, având o savurare reciprocă cu Cristos, ca să putem fi contopiți cu Tine! Doamne Isuse, contopește-Te cu noi puțin mai mult astăzi. Contopește-Te cu mintea, emoția și voința noastră. Constituie-ne cu Tine Însuți. Fă-ne una cu Tine. Fă-ne astăzi expresia Ta corporativă. O, Doamne Isuse, fie ca să rămânem în savurarea reciprocă cu Cristos, ca să putem fi constituiți cu Cristos și să-L exprimăm ca Noul Ierusalim! Amin!