permitem crucii să trateze

Să permitem crucii să ne trateze și să nu ne iubim viața-suflet pentru a-l birui pe dușman

05/09/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Biruitorii, ca parte a copilului-bărbat, îl biruiesc pe dușman prin faptul că nu își iubesc viața-suflet până la moarte; trebuie să fim cei care permitem crucii să ne trateze puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu trăim prin noi înșine, să nu avem încredere în sine și să nu ne iubim viața-suflet până la moarte, de dragul Domnului.

Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim mai mult decât ne iubim viața-suflet. Strălucește asupra noastră. Expune ce este viața-suflet. Expune încrederea în sine. Strălucește și expune orice abilitate și putere naturală. O, Doamne, fie ca crucea Ta să lucreze în noi pentru a trata încrederea noastră în sine, în viața-suflet și în orice altceva legat de sine, astfel încât să putem fi mai mult decât biruitori în Cristos! Fă-ne sfinții Tăi biruitori astăzi! Fă-ne cei pe care îi poți răpi la întoarcerea Ta! Amin!

Săptămâna aceasta am considerat cu rugăciune subiectul copilului-bărbat, războiul din ceruri și sfinții biruitori. Pe de o parte, copilul-bărbat văzut în Apocalipsa 12 se referă la sfinții biruitori care au murit și vor fi înviați de Domnul pentru a fi răpiți la cer.

Pe de altă parte, noi astăzi vrem să fim sfinții biruitori ai Domnului, cei care biruiesc în situațiile noastre, oriunde ne așează Domnul, pentru a putea coopera cu Domnul pentru ca împărăția Lui să vină și pentru ca dușmanul Său să fie învins.

De îndată ce copilul-bărbat este răpit în Apocalipsa 12, vedem că există un război în cer. Nu copilul-bărbat luptă, ci Mihail și îngerii lui încep să lupte împotriva lui Satan, iar Satan și armatele lui sunt aruncate jos, căci nu se găsește loc pentru ei în cer.

Aceasta înseamnă că copilul-bărbat, compus din cei care îl biruiesc pe dușman în timpul vieții lor, este răpit și nu poate tolera prezența lui Satan în ceruri, așa că porunca este dată și Satan este aruncat jos.

Cine sunt acești oameni și cum pot fi produși astfel de oameni? Cum putem deveni astfel de credincioși biruitori astăzi? După cum se vede în Apocalipsa 12:10-11, biruitorii sunt cei care îl biruiesc pe Satan datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei lor și nu și-au iubit viața-suflet până la moarte.

Trebuie să fim cei care aplică sângele lui Cristos și se ascund sub sângele puternic, biruitor și prevalent.

Trebuie chiar să vorbim dușmanului despre acest sânge biruitor. Trebuie să fim cei care declară faptele divine, proclamând întotdeauna victoria lui Cristos asupra lui Satan. În acest fel, îl biruim pe dușman, iar el trebuie să fugă de la noi.

Îl biruim pe Satan neiubindu-ne viața-suflet până la moarte: trebuie să ne urâm și să ne renegăm viața-suflet

A treia modalitate principală prin care putem birui dușmanul este să nu ne iubim viața-suflet până la moarte (Apocalipsa 12:11).

De ce trebuie să nu ne iubim viața-suflet? Trebuie să ne dăm seama că, din cauza decăderii lui Adam, Satan s-a unit cu viața-suflet a omului – sinele omului. Pentru a-l birui pe Satan, trebuie să nu ne iubim viața-suflet (Matei 16:23-24; Luca 14:26; 9:23).

Am putea crede că nu este un păcat să permitem sufletului nostru să se bucure și să aibă savurarea în această epocă, dar trebuie să ne dăm seama că Satan s-a unit cu viața sufletului nostru.

Ca și credincioși în Cristos care vor să fie biruitori ai Domnului în această epocă, trebuie să nu ne iubim viața-suflet până la moarte. Aceasta înseamnă că trebuie să ne urâm pe noi înșine; Îl urmăm pe Domnul renegându-ne pe noi înșine, luându-ne crucea și pierzându-ne viața-suflet.

Viața noastră sufletească este ca praful, hrana lui Satan; când ne complacem în viața-suflet, când facem lucruri în sufletul nostru, Satan mănâncă și se încântă.

Dar dacă nu ne iubim viața-suflet, adică nu ne iubim sinele, nu va exista hrană pentru Satan și el va fi ucis. Când viața noastră suflet este ucisă, și Satan este ucis. Aceasta este calea prin care putem fi partea mai puternică a femeii, copilul-bărbat, pentru a-l birui pe Satan.

Trebuie să mergem mai departe cu Domnul și să avansăm în experiența noastră de viață pentru a-l birui pe Satan pierzându-ne viața-suflet.

Unul dintre principalele motive pentru care atât de mulți creștini nu au crescut în viață ani de zile și chiar de zeci de ani este acela că trăiesc în viața lor sufletească. Poate că nu păcătuiesc, poate că nu creează probleme în viața de biserică și nu există disensiuni cu ei; ei trăiesc doar după cum le place sufletul.

Domnul trebuie să răzbată în noi. Trebuie să existe zdrobirea omului din afară, astfel încât omul dinăuntru să poată fi eliberat și viața Domnului să curgă.

Suntem credincioși în Cristos, dar în noi înșine, atunci când trăim în carne și în omul vechi, suntem ca restul ființelor umane de pe pământ: ne iubim pe noi înșine.

Poate că iubim oamenii, dar, până la urmă, ne iubim pe noi înșine mai întâi. Nu avem doar o viață-suflet, ci o iubim. Ne iubim sufletul, carnea și sentimentele. O, Doamne Isuse!

Cum îl putem birui pe Satan dacă ne iubim viața-suflet, hrănindu-l astfel pe Satan până când, așa cum se vede în Apocalipsa, devine un mare dragon? O, Doamne!

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul și să-I permitem să strălucească asupra a ceea ce este viața-suflet. Fie ca să-I permitem să strălucească asupra noastră și să ne expună. Fie ca Domnul să expună abisul din ființa noastră. Fie ca să-L lăsăm să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră.

Pentru a-l birui pe Satan, trebuie nu doar să ne bazăm pe sângele lui Cristos și să proclamăm victoria lui Cristos, toate acestea neavând nicio legătură cu noi, ci cu Cristos și ceea ce a făcut El, ci trebuie și să ne pierdem viața-suflet, chiar să ne urâm viața-suflet, să nu ne iubim viața-suflet până la moarte.

Satan este exprimat prin viața-suflet. Sufletul nostru este unit cu Satan și, atunci când trăim în viața-suflet, îl exprimăm pe Satan. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului legat de acest lucru și să-L lăsăm să strălucească.

Numai atunci când El strălucește și ne expune viața-suflet putem noi permite crucii să lucreze în noi. Trebuie să lăsăm crucea să lucreze în ființa noastră pentru a ne da viața-suflet la moarte.

Satan vrea să acționăm prin propria noastră putere, să ne mișcăm în noi înșine, să facem lucruri în puterea sufletului și să vorbim cu abilitatea noastră naturală.

Domnul, însă, vrea să trateze ființa noastră interioară în mod amănunțit; El vrea să atingă puterea naturală, abilitatea naturală și sinele în toate expresiile sale.

Satan vrea să acționăm prin propria noastră putere și să ne mișcăm în noi înșine cu puterea sufletului nostru, abilitatea noastră naturală; acest lucru este exact opusul a ceea ce Domnul vrea să facem.

Abilitatea noastră naturală este abilitatea pe care am avut-o inițial și care nu a fost niciodată tratată prin lucrarea crucii. Când facem ceva conform abilității noastre naturale, savurăm acest lucru, căci asta ne place să facem.

Poate chiar vorbim elocvent în numele Domnului sau explicăm Scripturile, totuși, facem acest lucru cu abilitatea noastră naturală.

Nu se poate nega faptul că fiecare dintre noi are o anumită abilitate prin naștere sau prin educație; problema este atunci când o folosim pentru Domnul fără ca aceasta să treacă prin moarte și înviere. Avem nevoie de lucrarea crucii pentru ca puterea învierii lui Cristos să lucreze în noi.

Falimentul bisericii se datorează în principal faptului că omul și-a folosit abilitatea naturală. Atât de mulți au făcut fapte mărețe pentru Dumnezeu, au rostit lucruri mărețe, totuși, au făcut totul prin propria lor abilitate naturală.

Chiar și în viața de biserică, putem face atât de multe lucruri și chiar vorbi în întâlniri conform cu ceea ce suntem prin natură, nu în Domnul sau în înviere.

Fie ca noi să fim înaintea Domnului cu privire la acest lucru, căci atâta timp cât trăim și iubim viața-suflet, nu-l putem birui pe Satan. Fie ca noi să ne deschidem Lui, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să fim biruitorii Tăi astăzi. Ne deschidem Ție. Îți mulțumim că putem lua sângele Tău și putem proclama victoria Ta. O, Doamne, vrem să mergem mai adânc cu Tine. Fie ca noi să fim cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte. Vrem să Te urmăm și să fim adevărații Tăi discipoli; ne renegăm sinele, luăm crucea și pierdem viața-suflet astăzi. O, Doamne, pur și simplu ne deschidem Ție. Fă-ne să vedem că Satan s-a unit cu viața noastră suflet. Fie ca noi să vedem că sinele nostru este întruparea și expresia lui Satan. Fie ca noi să respingem sinele și să nu facem lucruri conform cu viața noastră suflet. Fă-ne astăzi credincioșii Tăi biruitori, cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte. Dă-ne duhul unui martir să fim persoane care își sacrifică viața-suflet pentru Domnul. O, Doamne, fie ca să nu trăim în viața-suflet sau să facem lucrurile după abilitățile noastre naturale. Te iubim și depindem de Tine. Permitem crucii Tale să lucreze în noi pentru a ne zdrobi omul din afară, astfel încât omul dinăuntru să fie întărit și viața Ta să poată curge în noi! Amin!

Permitem crucii să ne trateze puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să ne pierdem viața-suflet pentru Domnul și să-l biruim pe vrăjmaș, pe măsură ce trăim și facem toate lucrurile în înviere

Fiecare dintre noi are propria viață-suflet, propriile abilități și capacități naturale. Unii pot fi timizi, dar pot avea capacitatea de a face altceva și, atunci când fac acel lucru, sunt fericiți și o fac din toată inima.

Alții pot fi destul de sinceri și pot vorbi lucruri scripturale fără a fi în duhul lor sau a depinde de Domnul. Cu toate acestea, nu-L putem sluji pe Dumnezeu cu abilitatea noastră naturală care nu a fost niciodată tratată de cruce.

Dumnezeu trebuie să ne aducă pe toți în punctul în care tremurăm și ne temem ca nu cumva să facem ceva fără Domnul. Trebuie să devenim persoane care nu doar vorbesc sau fac lucruri pentru Domnul, ci însăși ființa noastră este potrivită.

Pentru a fi utili în mâna lui Dumnezeu, viața-suflet trebuie să fie renegată și pusă deoparte.

Scopul crucii este de a trata puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu îndrăznim să ne mișcăm singuri. Vedem acest lucru în special în cazurile lui Moise și Petru (Fapte 7:23-30; Luca 22:32-34; 1 Petru 5:5-6).

Amândoi erau în puterea lor naturală făcând lucruri pentru Domnul, iar Dumnezeu a trebuit să-i expună și să le trateze încrederea lor în sine pe măsură ce ei depindeau de Domnul pentru toate lucrurile.

Fie ca noi să avem atitudinea că nu vom trăi singuri în niciun fel; nu ne vom prețui propria abilitate și nu vom avea încredere în sine (1 Corinteni 2:2-4; Filipeni 3:3; cf. Isaia 11:2).

Pavel avea această atitudine; nu a venit ca un vorbitor puternic, cu vorbe înțelepte, ci mai degrabă în slăbiciune și cu mult tremur. El a hotărât să nu cunoască nimic și pe nimeni dintre sfinți, decât pe Isus Cristos și pe Acesta crucificat.

Cuvintele și proclamarea sa nu au fost în cuvinte convingătoare de înțelepciune. Cât despre persoana sa, era în frică și tremur, neavând încredere în sine. În ceea ce privește lucrarea sa, nu a avut cuvinte convingătoare ale înțelepciunii, ci a rostit cuvântul Domnului ca Evanghelie.

Ne putem gândi că, dacă Pavel ar fi aici astăzi, ar fi atât de bogat, plin de resurse proprii și puternic în vorbire. Dar mesajul său a fost crucea și el însuși era în slăbiciune, frică și mult tremur.

Asta este ceea ce lucrează crucea în noi. Dacă suntem tratați de cruce, dacă permitem crucii să lucreze în ființa noastră, nu vom avea nicio încredere în sine, ci mai degrabă nu ne vom lăuda decât în Cristos și în crucea Sa.

Domnul vrea să ne schimbe atitudinea și putem coopera cu El pentru a ne schimba atitudinea. Putem alege înaintea Domnului să nu trăim în suflet sau în viața-suflet, ci să-I permitem Domnului să-Și facă domiciliul în inima noastră (Efeseni 3:16-17).

Putem permite crucii să lucreze în noi pentru a trata puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu avem încredere în sine, ci să ne încredem în Domnul și să facem toate lucrurile în înviere, una cu Domnul.

Fie ca noi să permitem crucii să lucreze în noi subiectiv pentru a lua și a îndepărta de la noi orice nu provine de la Dumnezeu, lăsând doar lucrurile care sunt de la Dumnezeu.

Când crucea lucrează în noi, nu mai putem face lucruri în și prin noi înșine pentru a-i ajuta pe alții, a predica cuvântul sau a-i îndrepta pe alții; vom depinde de Domnul.

Ceea ce puteam face înainte în noi înșine, nu mai putem face, căci crucea ne-a tăiat încrederea în sine și acum ne bazăm pe Domnul pentru toate lucrurile. Nu vom mai iubi nimic din viața noastră suflet sau din viața cărnii; vom lăsa toate aceste lucruri să meargă la moarte.

Nu ne vom prețui propriile abilități și nu vom avea încredere în sine; vom trăi ca oameni plini de frică și tremur, căci ne dăm seama că suntem persoane slabe.

Acest lucru ne va face persoane care se sacrifică de sine, chiar o ofrandă de băutură, permițându-I lui Cristos, ca vin ceresc, să ne umple și să ne facă să devenim vin pentru Dumnezeu (Filipeni 2:17; 2 Timotei 4:6; Judecători 9:13).

Așa cum Cristos S-a turnat ca adevărat vin înaintea lui Dumnezeu pentru satisfacția Lui, așa cum apostolul Pavel a devenit o ofrandă de băutură turnată peste jertfa și slujba credinței sfinților, tot așa vom turna și noi pe Cristosul constituit în noi peste alții și înaintea lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa.

Doamne Isuse, permitem crucii să lucreze în noi astăzi pentru a trata puterea și abilitatea noastră naturală. O, Doamne, fie ca duhul nostru să curgă! Fie ca Tu să ai o cale să răstorni orice încredere în sine. Ne deschidem Ție. Te iubim. Îți dăm terenul în ființa noastră. Spunem Amin lucrării subiective a crucii în ființa noastră. Amin, Doamne, fie ca noi, cu tot ce avem, suntem și putem face, să trecem prin cruce. Fie ca noi să depindem de Tine pentru toate lucrurile. Fie ca noi să ne dăm seama cât de slabi și fragili suntem, depinzând pe deplin de Tine pentru toate lucrurile. O, Doamne, fie ca voia Ta să se facă în ființa noastră. Fă-ne persoane care pot birui dușmanul pierzându-și viața-suflet prin lucrarea crucii. Fie ca noi să fim cei care nu își prețuiesc propriile abilități sau nu au nicio încredere în sine. Du-ne mai departe cu Tine. Fă-ne o ofrandă de băutură pentru Dumnezeu, persoane care se sacrifică de sine și care Îi permit lui Cristos, ca vin ceresc, să ne umple și să ne facă să devenim vin pentru Dumnezeu! Amin, Doamne, ai Tu o cale liberă să a ne umpli, chiar de a ne umpli toată ființa interioară și de a curge prin noi într-un mod pur! Fie ca duhul nostru să curgă! Fie ca Satan din noi să fie învins! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Allow the Cross to Deal with us and Not Loving our Soul-Life to Overcome the Enemy, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 44 cu tema: Copilul-bărbat, războiul din cer și sfinții biruitori (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îi permitem crucii să trateze obstacolele din calea vieții lui Dumnezeu în noi, sub strălucirea Lui

11/08/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Pe măsură ce învățăm să savurăm și să trăim prin pomul vieții, Dumnezeu în Cristos ca viață în duhul nostru, ne dăm seama că există unele obstacole pe care viața lui Dumnezeu le întâlnește în noi și ne deschidem strălucirii Domnului, astfel încât crucea Lui să poată lucra în noi și să ne zdrobească, pentru ca viața Domnului să curgă în noi și din noi într-un mod neîmpiedicat.

Doamne Isuse, venim să Te mâncăm astăzi ca pom al vieții. Ne deschidem Ție. Vrem să tratăm orice problemă din ființa noastră. Strălucește asupra noastră, Doamne, și dezvăluie-ne care sunt obstacolele pe care viața Ta le întâlnește în noi. Fie ca noi să tratăm orice obstacole subiective din calea vieții Tale în noi, astfel încât viața Ta să poată curge. Permitem luminii Tale să ne expună și ne rugăm ca crucea Ta să trateze toate aceste probleme, astfel încât viața Ta să poată curge în noi într-un mod neîmpiedicat! O, fie ca viața Ta să curgă în noi și din noi astăzi! Amin!

Cu toții trebuie să ne vedem nevoia de pomul vieții; de atâtea ori, în timp ce ne trăim viața creștină, suntem pe pilot automat, pentru că facem lucrurile pentru că suntem obișnuiți să le facem, fără să-L contactăm pe Domnul. Putem chiar merge la întâlniri, citi Biblia, cânta și îngriji pe cei noi fără să-L contactăm pe Domnul sau să depindem de El ca viață.

Există o mare lipsă de viață în noi și printre noi. Putem fi plini de activități, putem merge la multe întâlniri și putem părea că suntem bine, dar care este nivelul de creștere în viață din noi și cât de mult depindem noi de Domnul?

Trebuie cu adevărat să ne deschidem Domnului, astfel încât viața Lui să poată curge în noi și chiar să crească în noi. Concepția noastră trebuie schimbată. Dacă vrem cu adevărat să intrăm în realitatea savurării lui Dumnezeu, trebuie să avem o viziune a pomului vieții care ne controlează.

Dacă nu depindem de Domnul în toate lucrurile, dacă nu rămânem în unirea organică cu El în duhul nostru, tot ceea ce facem separat de El – oricât de bun și încurajator ar fi – nu este acceptabil pentru Domnul. Puținul pe care îl facem în unirea organică cu Domnul contează mai mult decât marea lucrare pe care o facem în afara unirii noastre organice cu El.

Avem cu adevărat nevoie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să expună obstacolele din ființa noastră, lucrurile din noi care împiedică viața Lui să crească în noi, să curgă în noi și să se reverse prin noi.

Poate că am auzit că există aceste obstacole în calea vieții lui Dumnezeu în noi și poate chiar suntem capabili să le enumerăm și să le descriem, dar trebuie să fim înaintea Domnului și să ne rugăm mult înaintea Lui, pentru ca El să le trateze.

Există o singură soluție pentru toate obstacolele din calea vieții lui Dumnezeu în noi: trebuie să trecem prin cruce și să lăsăm ca crucea să ne zdrobească. Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem ca viața lui Cristos să fie neîmpiedicată în noi, trebuie să experimentăm zdrobirea crucii și să permitem ca aceste obstacole să fie biruite și înlăturate (Matei 16:24-25).

Fie ca noi să ne deschidem Domnului în rugăciune, astfel încât nu numai să cunoaștem obstacolele, ci și să lăsăm crucea Lui să le trateze, astfel încât viața Lui să aibă o cale neîmpiedicată în ființa noastră.

Să realizăm întunericul concepțiilor noastre omenești și să ne îngrijim de Cristosul viu din noi

Prima problemă pe care viața lui Dumnezeu o întâlnește în noi este că nu ne dăm seama de întunericul concepțiilor noastre omenești. Pur și simplu nu vedem că concepțiile noastre sunt în întuneric și răspândesc întuneric.

Cu toții avem concepții omenești; toți avem propriile noastre concepții și credem că avem dreptate în concepțiile noastre. Trăim conform concepțiilor noastre. Concepțiile noastre sunt derivate din educația noastră, din mediul familial, din societatea în care trăim și din propria noastră dispoziție și natură umană. Toate acestea transmit un anumit tip de concepție în gândirea noastră.

Conform concepțiilor noastre, evaluăm lucrurile, facem lucruri și trăim într-un anumit fel. Sistemul nostru de valori este conform concepțiilor noastre. Credem că concepțiile noastre sunt destul de rezonabile, altfel nu le-am avea. Dacă o concepție ar fi nechibzuită sau ridicolă, o nebunie, nu o vom susține; dar credem că este rezonabil să gândim așa cum gândim.

De exemplu, societatea de astăzi ne spune că ar trebui să primim cea mai bună educație, să obținem cel mai bun loc de muncă, să ne creștem o familie și să trăim o viață bună în societate. Nu este nimic greșit în niciunul dintre aceste lucruri.

De fapt, chiar și în viața de biserică putem vorbi despre obținerea celei mai bune educații, dar scopul nu este să trăim o viață umană bună, ci să fim instruiți de Domnul; există o motivație și un scop diferit aici.

Mergem la școală, ni se împart anumite concepții; mergem la muncă și suntem din nou influențați de alții să avem anumite concepții. Din cauza societății și a modului de gândire din jurul nostru, putem crede, de exemplu, că este prea mult să-I acordăm Domnului o parte din timpul nostru pentru a fi instruiți pentru scopul Său, căci vom pierde cariera sau viața noastră (Matei 16:22-23).

Nu ne dăm seama de întunericul concepțiilor noastre omenești. Dacă nu ne deschidem Domnului pentru a ne lumina, suntem în întuneric, în întunericul concepțiilor noastre omenești.

Trebuie să înțelegem că singurul lucru care contează în viața noastră creștină este modul în care avem grijă de Cristosul viu din noi (Galateni 1:16; 2:20; 4:19; Filipeni 1:19-21; Efeseni 4:13; 2 Corinteni 3:18).

De multe ori putem lua o decizie sau face ceva fără să venim la Domnul, căci știm că El va spune NU acelui lucru. Dar dacă ne deschidem către Domnul și Îi permitem să strălucească asupra noastră, vom realiza întunericul concepțiilor noastre omenești și vom lăsa ca crucea să opereze pentru a le pune capăt.

A fi creștin înseamnă că nu luăm nimic altceva decât pe Cristos ca scop al nostru. Cu toate acestea, mulți oameni au dificultăți în viața lor spirituală după ce sunt mântuiți, deoarece nu cunosc calea vieții și nu-L iau pe Cristos ca viața lor.

Viața noastră creștină este ceva ce ține de Cristosul care trăiește în noi; trebuie să acordăm atenție Cristosului care trăiește în noi și locuiește înăuntrul nostru.

În noi înșine, suntem un eșec, Îl dezamăgim pe Dumnezeu și suntem plini de concepții; când ne deschidem Domnului, El va străluci asupra noastră. Fie ca El să-L lăsăm să strălucească și fie ca El să trateze toate concepțiile pe care le avem!

Doamne Isuse, ne deschidem strălucirii Tale astăzi. Expune-ne concepțiile. Expune întunericul concepțiilor noastre omenești. Dă-ne harul de a renunța la concepțiile noastre. Fie ca noi să realizăm că concepțiile noastre sunt în întuneric și răspândesc întuneric. O, Doamne, fie ca noi să vedem că singurul lucru care contează în viața noastră creștină este cum avem grijă de Cristosul viu din noi! Ne întoarcem către Tine. Vrem să Te contactăm și să depindem de Tine. Fie ca Cristos să fie revelat în noi. Fie ca Cristos să trăiască în noi. Fie ca Cristos să fie format în noi. Fie ca noi să-L învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus. Fie ca noi să fim transformați în imaginea lui Cristos. Amin, Doamne, Te luăm ca scop al nostru! Fie ca noi să cunoaștem calea vieții și fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca viață în tot ceea ce facem astăzi!

Să-I permitem Domnului să ne expună ipocrizia și să nu mai trăim sau să facem lucrurile după dispoziția sau ființa noastră naturală

A doua problemă pe care viața lui Dumnezeu o întâlnește în noi este ipocrizia (vezi Matei 6:2, 5; 7:5; 23:13-29). Viața noastră creștină nu este ceva ce ține de aparență exterioară sau prefăcătorie. Nu este vorba de a încerca să fim ceva ce nu suntem. Nu este vorba de a ne îmbunătăți pe noi înșine, ci de cum ne îngrijim de Cristosul care locuiește înăuntrul nostru.

Spiritualitatea noastră nu este determinată de modul în care încercăm să ne comportăm sau să vorbim, ci de cum avem grijă de Cristosul care locuiește înăuntrul nostru. Adevărul este că bunătatea noastră naturală este o spiritualitate falsă și, de fapt, este un mare obstacol în calea vieții.

Putem fi buni și amabili din fire; dacă trăim în bunătatea noastră naturală, deși am putea crede că suntem autentici și adevărați, rezultatul este întotdeauna fățărnicia.

Expresia vieții divine implică respingerea dispoziției și preferințelor noastre naturale și permiterea lui Cristos să lucreze în noi și să ne zdrobească, astfel încât Cristos să trăiască în noi (Galateni 2:20).

Petrecem atât de mult timp și energie urmărind un fel de bunătate naturală, chiar o bunătate conform „standardelor vieții de biserică”, culturii vieții de biserică, de exemplu. Putem crede că acesta este modul de a ne comporta ca un frate sau o soră bună și încercăm să trăim în acest fel. Însă aceasta este o piedică în calea vieții lui Dumnezeu în noi.

Este în regulă să păcătuim; nu recomandăm nici nu căutăm să păcătuim, dar nu ar trebui să fim condamnați atunci când păcătuim, ci pur și simplu să ne întoarcem către Cristosul care locuiește înăuntrul nostru.

Dacă facem întotdeauna lucrurile conform dispoziției și ființei noastre naturale, rezultatul va fi întotdeauna ipocrizia.

Dar dacă Îi permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne expună dispoziția și ființa noastră naturală, dacă Îi spunem doar Amin în timp ce El ne expune și noi confirmăm, crucea este aplicată ființei noastre naturale și dispoziției noastre. Fie ca Domnul să ne expună ipocrizia și să ne mântuiască de a avea doar o aparență exterioară.

Fie ca noi să nu ne disprețuim eșecurile, ci mai degrabă să venim la Domnul din nou și din nou, pentru ca sinele să fie crucificat, ființa naturală să fie omorâtă și Cristos să trăiască în noi. Fie ca noi să-I permitem Domnului ca viață să crească în noi, să lucreze în noi și să ne zdrobească. Numai sub strălucirea Sa și prin cruce putem trata ipocrizia noastră.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție: strălucește asupra ipocriziei noastre. Salvează-ne de a avea doar o aparență exterioară, fără ca Cristosul viu să fie exprimat prin noi. O, Doamne, fie ca să ne pese mai mult de Cristosul care locuiește înăuntrul nostru decât de încercarea de a ne îmbunătăți sau de a ne asuma o anumită aparență. Îndură-Te de noi, Doamne. Salvează-ne de orice spiritualitate falsă. Fie ca să fim creștini adevărați care depind constant de Domnul și permit crucii să lucreze în noi. O, Doamne, fie ca să fim cei care resping înclinația și preferințele noastre naturale. Fie ca să-Ți permitem să lucrezi în noi și să ne zdrobești, astfel încât să-L putem avea pe Cristos trăind în noi. Amin, fie ca Cristos să trăiască în noi. Fie ca să nu mai trăim și să facem lucrurile conform înclinației și ființei noastre naturale. O, Doamne, răzbește în noi. Curgi în noi și din noi ca viață!

Învățăm să ascultăm de simțământul și călăuzirea Domnului din interior și lăsăm crucea să trateze răzvrătirea noastră

A treia problemă pe care viața lui Dumnezeu o întâlnește în noi este răzvrătirea. Am putea crede că, în calitate de creștini, nu suntem răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu, ci mai degrabă Îl ascultăm; însă dacă ne uităm la experiența noastră, suntem încă foarte răzvrătiți.

Cristos lucrează și se mișcă în noi pentru a ne face clari cu privire la voia și cerințele Sale pentru noi, precum și cu privire la îndrumarea și modul în care ne tratează. Însă dacă nu ascultăm, ci mergem împotriva simțământului dinlăuntrul nostru, neacceptând îndrumarea Lui sau plătind prețul, această reticență și opoziție sunt răzvrătire.

E adevărat că Îl iubim pe Domnul și că suntem creștini care Îl urmăm, dar dacă nu suntem dispuși să ascultăm simțul interior al lui Cristos din noi și să-l urmăm, suntem răzvrătiți. Dacă suntem sinceri cu noi înșine sub lumina Domnului, ne vom da seama că suntem plini de răzvrătire.

Putem spune că nu simțim îndrumarea și vorbirea Domnului; totuși, prezența Lui este întotdeauna cu noi, dar s-ar putea să nu-i acordăm atenție. Putem fi atât de ocupați cu divertismentul din lume, cu evenimentele mondiale sau cu mintea, emoțiile și voința noastră, încât pierdem simțul interior al Domnului.

El lucrează în noi pentru a ne vorbi și a ne da un simț în lucrurile mari și mici, dar s-ar putea să nu-L ascultăm. Poate că vorbim cu un frate și avem un simțământ în interior că nu trebuie să spunem un anumit lucru, dar totuși mergem mai departe și îl spunem; ignorăm simțul interior al Domnului.

Păcatul pe care îl săvârșim cel mai frecvent și cel mai grav nu este exterior sau vizibil; este păcatul neascultării de simțul lui Cristos din noi.

Cristos trăiește în noi și El ne dă constant un simț interior al vieții (Romani 8:6; 1 Ioan 2:27). Ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, există un simț în duhul nostru, iar călăuzirea Domnului ne este clară.

Dar dacă nu învățăm să fim acordați la acest simț interior, ci mai degrabă căutăm un simțământ sau o emoție exterioară, s-ar putea să nu simțim călăuzirea Domnului în noi.

Domnul este în noi astăzi, locuind în noi și mișcându-se în noi; trebuie să dezvoltăm simțul interior și să fim mai acordați la Cristosul care locuiește înăuntrul nostru și trebuie să onorăm simțul vieții.

Slavă Domnului pentru îndurarea Lui care a strălucit asupra noastră și ne-a expus răzvrătirea; fie ca să învățăm să ascultăm de simțământul și călăuzirea Domnului din noi și să lăsăm crucea să trateze răzvrătirea noastră, astfel încât viața Lui să poată curge în noi și prin noi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Cristosul care locuiește în duhul nostru. Ne întoarcem către Tine. Vrem să fim atenți la Cristosul viu din noi. Vorbește-ne. Strălucește asupra noastră. Strălucește în noi. Expune orice răzvrătire din noi. O, Doamne, mântuiește-ne de a merge împotriva vorbirii și călăuzirii Tale din noi. Fie ca să învățăm să acceptăm călăuzirea Ta și să plătim prețul pentru a spune Amin vorbirii Tale. Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune-ne lipsa de dispobilitate de a Te asculta. Fie ca să vedem cât de mult ne supunem simțului lui Cristos din noi și fie ca să permitem crucii să trateze răzvrătirea noastră. O, Doamne, vrem să dezvoltăm simțul interior de a Te asculta și de a urma călăuzirea Ta, astfel încât Tu să poți curge în noi ca viață. Fie ca să fim mai în acord cu Cristosul viu din noi și să urmăm ungerea interioară în toate lucrurile!

Permitem crucii să ne zdrobească capacitățile naturale, astfel încât viața lui Dumnezeu să poată curge în noi

A patra problemă sau obstacol principal pe care viața lui Dumnezeu îl întâlnește în noi este capacitatea noastră naturală. Este ceva cu care ne naștem și pe care îl dezvoltăm de-a lungul vieții noastre omenești.

Ceea ce împiedică viața lui Dumnezeu să iasă din noi este ființa noastră naturală, dispoziția noastră și sinele nostru; mai mult, problema capacității și abilității noastre naturale este și mai serioasă, căci acestea sunt obstacole puternice în calea vieții lui Dumnezeu care se revarsă din noi.

Mulți frați și surori Îl iubesc cu adevărat pe Domnul, sunt zeloși pentru Domnul și sunt foarte evlavioși; cu toate acestea, au capacități și abilități naturale mari, care nu sunt tratate de cruce, iar Cristos nu are niciun teren sau cale în ei. O, Doamne!

Poate că suntem destul de capabili și putem crede că acest lucru este util Domnului pentru lucrarea Sa; cu toate acestea, dacă nu permitem crucii să ne zdrobească capacitățile naturale, viața lui Dumnezeu nu poate curge prin noi și în noi.

Domnul este credincios în a aranja multe situații și lucruri să se întâmple în viața noastră, astfel încât să putem trece prin eșec și dezamăgire.

Nu ar trebui să ne disprețuim eșecurile, ci mai degrabă să-I permitem Domnului să lucreze în noi prin cruce, în eșecurile noastre, astfel încât El să ne poată zdrobi încrederea în sine, încrederea în forțele proprii și încrederea în capacitățile noastre naturale.

Motivul pentru care suntem atât de independenți este că avem anumite capacități naturale și credem că acestea sunt suficiente pentru a funcționa și a face lucruri pentru Domnul.

Dar Domnul are o cale, prin lucrurile și evenimentele din viața noastră umană, din viața noastră de biserică, de a aduce multe eșecuri și dezamăgiri pentru ca El să ne zdrobească capacitățile naturale și încrederea în forțele proprii.

El folosește multe lucruri și situații pentru a trata independența noastră de Domnul; suntem prea încrezători, așa că El permite să se întâmple lucruri care sunt prea greu de gestionat pentru noi.

Principiul pomului vieții este dependența de Domnul, dar suntem atât de independenți de Domnul și de Trup și avem și încredere în noi înșine. O, Doamne! Cum putem fi dependenți de Domnul? O cale este prin eșecurile noastre, prin circumstanțe copleșitoare, prin tragedie, prin tristețe, prin suferință și prin multe dezamăgiri.

Toate aceste lucruri operează în noi, pe măsură ce ne deschidem Domnului și Îl lăsăm să strălucească în noi și să opereze prin cruce, pentru a ne face să realizăm că avem nevoie de Domnul.

Când avem o astfel de realizare, Îi vom da Domnului terenul în ființa noastră. Putem fi capabili și talentați, dar este posibil să nu considerăm aceste lucruri drept păcat sau murdărie; mai degrabă, în loc să disprețuim capacitățile noastre naturale, putem chiar să le prețuim. O, Doamne!

Dacă acestea rămân nezdrobite în noi, ele vor deveni o problemă pentru viața lui Cristos și, de asemenea, pentru viața Trupului (1 Samuel 15:22-23).

Fie ca noi să-I permitem Domnului să lucreze în noi prin cruce, chiar dacă El aranjează multe circumstanțe și lucruri care sunt prea grele pentru noi să le suportăm, astfel încât capacitățile noastre naturale să fie zdrobite și aduse în înviere.

Singura soluție este să trecem prin cruce și să lăsăm crucea să ne zdrobească (Matei 16:24-25). Dacă vrem cu adevărat ca viața divină să fie neîmpiedicată în noi, trebuie să experimentăm zdrobirea crucii și să permitem ca aceste obstacole să fie biruite și înlăturate.

Poate că nu ne place zdrobirea, dar Domnul aranjează multe circumstanțe și situații în care experimentăm eșec și dezamăgire, iar dacă ne întoarcem către El în aceste lucruri, El are o cale în ființa noastră.

El vrea să curgă prin noi. Dar dacă putem să facem multe lucruri, dacă putem face asta și aia, dacă nu avem nevoie de Domnul ca viață a noastră clipă de clipă, cum poate El să curgă în noi și prin noi?

Fie ca Domnul să Se îndure de noi în această privință, ca să poată răzbate în noi prin cruce, ca să poată câștiga mai mult teren în ființa noastră pe măsură ce începem să ne deschidem și să ne dăm seama de nevoia noastră de El.

Doamne Isuse, ne deschidem strălucirii Tale astăzi. Strălucește asupra capacității noastre naturale și asupra încrederii noastre în sine. Îndură-Te de noi, Doamne, și expune cât de mult avem încredere în capacitatea și abilitatea noastră. Fie ca să vedem problema capacităților și abilităților noastre. O, Doamne, chiar dacă Te iubim și suntem zeloși pentru Tine, strălucește asupra noastră pentru a ne expune independența și încrederea în sine! Fie ca să ne considerăm capacitățile și abilitățile ca fiind ceva murdar și fie ca să permitem crucii să lucreze în noi. Ai Tu o cale, Doamne, să tratezi orice lucru natural și independența noastră față de Tine. Pur și simplu ne deschidem. Fie ca să trecem prin cruce și fie ca crucea să ne zdrobească. Fie ca viața Ta să curgă în noi fără nicio piedică. O, Doamne, dăruiește-ne experiențele de care avem nevoie pentru a avea zdrobirea crucii pentru eliberarea vieții divine!