Consacrare

Să găsim har în ochii Domnului pentru a coopera cu El și a schimba epoca

11/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Geneza 6 vedem că Noe a crezut în Dumnezeu, a umblat cu Dumnezeu, I-a plăcut lui Dumnezeu și a savurat tot ceea ce este Dumnezeu; în mijlocul acelei generații strâmbe și pervertite, Noe a găsit har înaintea lui Iehova și a schimbat epoca, iar astăzi trebuie să găsim har în ochii Domnului pentru a coopera cu El pentru a schimba această epocă.

Doamne Isuse, Te iubim! Ne deschidem Ție din adâncul ființei noastre. Vorbește-ne despre ce fel de oameni trebuie să fim pentru a schimba această epocă. Fă-ne oameni care găsesc har în ochii Domnului pentru a coopera cu Dumnezeu și a schimba această epocă. Amin, Doamne, îndepărtează orice văl pentru a vedea ce este în inima Ta. Prin numele Tău, prin Duhul Tău intensificat de șapte ori, lucrează în noi, umple-ne, instruiește-ne și desăvârșește-ne pentru a fi cei care schimbă această epocă și aduc împărăția Ta! Amin!

În această săptămână ne îndreptăm atenția către Noe, așa cum este prezentat în Geneza 6:5-14, pentru a vedea aspecte legate de „Linia vieții la Noe — viața și lucrarea care schimbă epoca”.

Există trei persoane – Noe, Daniel și Iov – menționate în Ezechiel 14:14 și 20, iar Dumnezeu îi spune lui Ezechiel că aceștia se vor salva pe ei înșiși prin dreptatea lor. Ei sunt biruitori.

Trebuie să înțelegem semnificația acestui lucru aplicând principiul călăuzitor al interpretării Bibliei: Dumnezeul Triunic dorește să Se distribuie în noi pentru ca noi să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm, împlinind astfel economia Sa divină.

Întreaga Biblie este alcătuită în conformitate cu acest principiu călăuzitor: Dumnezeul Triunic Se distribuie în noi pentru ca noi să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm, pentru împlinirea economiei Sale divine.

Conform acestui principiu călăuzitor, realizăm că în Noe Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa de a-Și păstra legământul, în Daniel Îl vedem pe Cristos ca centralitate și universalitate a mișcării lui Dumnezeu, iar în Iov Îl vedem pe Duhul prin lucrarea Sa de transformare.

În Daniel Îl vedem nu doar pe Cristosul minunat, excelent și prețios, ci și pe Cristosul corporativ venind ca o piatră zdrobitoare – tăiată fără mână omenească – pentru a zdrobi marele chip omenesc, adică totalitatea guvernării umane. Și acea piatră va deveni un munte mare care va umple tot pământul, transformând întregul pământ în împărăția lui Dumnezeu și a Cristosului Său. Aleluia!

În cazul lui Iov, Îl vedem pe Duhul transformându-ne pe noi, poporul lui Dumnezeu, pe măsură ce Îl vedem pe Dumnezeu pentru a-L câștiga pe Dumnezeu. Când Îl vedem pe Dumnezeu, Îl câștigăm pe Dumnezeu și Îi oferim ocazia de a Se distribui în noi; această distribuire aduce cu sine un proces metabolic de transformare, pentru a deveni oameni-Dumnezeu, oameni ai lui Dumnezeu. Amin!

Noe a găsit har înaintea lui Dumnezeu, a crezut în Dumnezeu, a umblat cu Dumnezeu, I-a plăcut lui Dumnezeu și a savurat tot ceea ce este Dumnezeu

În Geneza 6:8 ni se spune că Noe a găsit har înaintea lui Iehova. Dacă citim întregul capitol, vedem atât contextul extrem de negativ al epocii în care a trăit Noe, cât și modul în care Noe a găsit har înaintea lui Dumnezeu, a crezut în Dumnezeu, a umblat cu Dumnezeu, I-a plăcut lui Dumnezeu și a savurat tot ceea ce este Dumnezeu.

Generația din vremea lui Noe era extrem de rea. După ce Dumnezeu l-a creat pe om, S-a uitat la ceea ce făcuse și a fost fericit și mulțumit (Gen. 1). Însă, câteva capitole mai târziu, în Geneza 6, vedem că, atunci când Dumnezeu S-a uitat la om, a văzut că acesta devenise rău și corupt până la extrem, iar I-a părut rău că l-a făcut pe om. Uimitor!

Dacă am fi fost în locul lui Dumnezeu, probabil că am fi renunțat la om. Dar Dumnezeu este Dumnezeu; El are un scop etern și este Dumnezeul etern, care nu Se poate schimba. Dumnezeu nu este un Dumnezeu temporar, ci unul etern, iar în El nu există nicio umbră de schimbare (Iacov 1:17).

El a hotărât să-l aibă pe om ca vas al Său, pentru a Se distribui în om și a câștiga o expresie corporativă, și nu Își va uita scopul. Dacă Dumnezeu i-ar fi șters pe toți oamenii de pe fața pământului, vrăjmașul Său ar fi râs de El, căci știe că Dumnezeu l-a creat pe om pentru a-L exprima pe Dumnezeu și a Se ocupa de vrăjmașul Său.

Dumnezeu nu poate fi niciodată învins. Chiar și atunci când, la prima vedere, se pare că toți oamenii sunt răi și corupți și că nu există nimeni care să-L caute pe Dumnezeu, El are totuși oameni care găsesc har în ochii Săi.

Pe vremea lui Noe, Noe a crezut în Dumnezeu. Noe a umblat cu Dumnezeu. Noe a fost plăcut înaintea lui Dumnezeu. Noe a savurat tot ceea ce este Dumnezeu. Noe a găsit favoare în ochii lui Iehova. Satan corupsese omul până la extrem, iar Dumnezeu hotărâse să-l distrugă pe omul pe care îl crease pentru scopul Său. Ce situație tristă!

Dacă citim versetele de la 5 la 8 din Geneza 6, vedem că răutatea omului era mare pe pământ și că toate închipuirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.

Faptele omului erau rele, închipuirile inimii omului erau rele, iar intențiile și dorințele omului erau rele. Lui Iehova I-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ și S-a întristat în inima Sa.

Astfel, se părea că Dumnezeu a fost învins. Însă Noe a găsit favoare înaintea lui Iehova. Acest lucru indică factorul suveran care I-a oferit lui Dumnezeu o cale de a continua să-Și împlinească scopul inițial cu omul.

Noe a găsit favoare înaintea lui Iehova; a găsit har în ochii lui Dumnezeu. Acest lucru a schimbat situația și a schimbat epoca. Dumnezeu nu a fost învins; în mijlocul răutății și păcătoșeniei oamenilor din jurul său, Noe a găsit favoare înaintea lui Iehova și a cooperat cu Dumnezeu pentru a schimba acea epocă.

Noe a fost drept în toate generațiile sale; el a crezut în Dumnezeu, a umblat cu Dumnezeu, I-a plăcut lui Dumnezeu și a savurat tot ceea ce este Dumnezeu.

Îi mulțumim Domnului că, în mijlocul acestei aparente înfrângeri, a existat o victorie prin intermediul unui om care a găsit favoare înaintea lui Iehova. Prin viața și lucrarea lui Noe, Dumnezeu a obținut victoria asupra dușmanului Său și a schimbat acea epocă.

Am putea crede că, fiind omniprezent și omniscient, Dumnezeu ar fi putut prevedea că se va întâmpla acest lucru; totuși, sentimentul lăuntric al lui Dumnezeu cu privire la crearea omului a fost unul de tristețe, căci oamenii pe care îi crease pentru scopul Său se abătuseră mult de la scopul Său inițial.

Însă Noe a găsit favoare înaintea lui Iehova; el a crezut în Dumnezeu, a umblat cu Dumnezeu, a savurat tot ceea ce este Dumnezeu și a cooperat cu Dumnezeu pentru a schimba epoca.

Dumnezeu caută astăzi astfel de oameni care să schimbe epoca; El dorește să câștige oameni care, în mijlocul situației întunecate de astăzi — situația rea și coruptă a lumii în această epocă — să găsească har în ochii Domnului pentru a schimba această epocă.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Vrem să fim cei care găsesc favoare înaintea lui Iehova în epoca în care trăim astăzi. O, Doamne, privim spre Tine. Credem în Tine. Vrem să Te savurăm și să umblăm cu Tine. Fie ca noi să fim cei care umblă cu Dumnezeu și sunt una cu Dumnezeu. Îți mulțumim pentru ziua de astăzi. Îți mulțumim că avem ocazia să ne întoarcem din nou. Fie să fim ca Noe astăzi: fără prihană în generațiile noastre, umblând cu Dumnezeu. Fie să fim cei care cred în Dumnezeu, umblă cu Dumnezeu, Îi plac lui Dumnezeu și savurează tot ceea ce este Dumnezeu. Amin, Doamne! Deși Satan l-a corupt pe om până la extrem, Dumnezeu are oameni care găsesc har în ochii Săi pentru a schimba epoca! Amin, Doamne, fie ca Tu să ai o cale de a câștiga victoria asupra vrăjmașului și de a schimba epoca prin viața și lucrarea noastră de astăzi! Stăm una cu Tine în această epocă. Fă ceea ce dorești în noi. Transformă-ne după chipul Tău. Fă-ne la fel ca Tine. Câștigă-ne ca instrument dispensațional de care ai nevoie în această epocă, pentru ca Tu să ai o cale de a pune capăt acestei epoci și de a aduce epoca împărăției!

Fie ca să găsim har în ochii Domnului pentru a coopera cu El și a fi cei care schimbă această epocă

Geneza 6:8 începe astfel: „Dar Noe a găsit favoare înaintea lui Iehova”. În mijlocul acelei generații strâmbe și pervertite, Noe a găsit har în ochii Domnului.

Astăzi trăim în zilele lui Noe; trebuie să găsim har în ochii Domnului pentru a fi ca Noe astăzi — oameni care cooperează cu Domnul pentru a schimba epoca. Omenirea s-a abătut de la scopul inițial al lui Dumnezeu; dacă privim la oamenii de astăzi, vedem că sunt doar carne, iar gândurile inimii lor sunt rele în permanență.

Însă noi trebuie să găsim har înaintea Domnului. Trebuie să căutăm fața Domnului și să găsim har în ochii Săi. Dacă citim Biblia cu atenție, vom vedea că, de-a lungul istoriei și în fiecare generație, Dumnezeu a găsit întotdeauna oameni care au aflat har înaintea Sa și care au devenit cei ce au schimbat epoca.

Satan face tot posibilul să-l distrugă pe om și să compromită situația până la extrem, dar Dumnezeu are întotdeauna pe cineva – un singur om sau un grup restrâns de oameni – care găsește har înaintea Sa și cooperează cu El pentru a schimba epoca.

În cartea lui Daniel întâlnim un alt astfel de om; pe vremea lui, poporul lui Israel fusese dus în robie în Babilon și părea că scopul lui Dumnezeu fusese zădărnicit. Daniel 1:8 spune: „Însă Daniel s-a hotărât în inima lui să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care îl bea împăratul”.

Asemenea lui Noe în epoca sa, a existat un „însă Daniel” în vremea lui; el a hotărât în inima lui să nu ia parte la ceea ce făcea Satan în acele vremuri.

Astăzi trebuie să fim cei care găsesc har în ochii Domnului pentru a coopera cu El în pentru a schimba această epocă. Dacă privim în jurul nostru, situația poate părea fără speranță. Dacă privim situația generală din creștinism, se pare că Domnul nu are o cale de a-Și câștiga biruitorii într-un mod victorios.

Conform Noului Testament, scopul lui Dumnezeu pentru biserică este atât de înalt, căci biserica are o misiune înaltă. Biserica a fost adusă la existență cu viața lui Dumnezeu pentru a-L exprima în această epocă al Noului Testament, având o misiune glorioasă de a-L exprima pe Dumnezeu și de a distribui viața Sa, ba chiar de a extinde împărăția lui Dumnezeu.

Însă, dacă privim în jurul nostru, dacă privim astăzi la ceea ce se întâmplă în creștinism în general, ne dăm seama că biserica a decăzut și s-a abătut de la scopul potrivit al lui Dumnezeu. Însă în mijlocul acestei situații, trebuie să găsim har în ochii Domnului pentru a fi cei care schimbă epoca. Deși Satan face tot posibilul, Dumnezeu are totuși o cale de a-Și împlini scopul inițial.

El a ridicat bisericile locale pentru a schimba această epocă. El ne vorbește și ne cheamă să fim biruitorii Săi, astfel încât să putem coopera cu El pentru a schimba această epocă. Dumnezeul nostru nu poate fi niciodată învins.

Pe de o parte, omenirea creată Îl dezamăgește profund, iar El chiar regretă, căci oamenii sunt neîncetat răi și devin tot mai răi. Pe de altă parte, Domnul ne vorbește și ne ridică pentru a fi biruitorii care vor pune capăt acestei epoci și Îl vor aduce înapoi.

Noi stăm pe umerii celor care au fost înaintea noastră, savurăm căile lor drepte și alegem să rămânem pe linia vieții.

Noe se afla pe linia vieții; el a umblat cu Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu. Dumnezeu avea în inimă dorința ca, în acea epocă, să fie construită corabia, astfel încât să-i poată salva pe oamenii creați de El și multe dintre viețuitoare, în timp ce condamna acea lume. În această privință, Noe a umblat cu Dumnezeu.

În același timp, Noe a lucrat împreună cu Dumnezeu. El a călcat pe urmele strămoșilor săi și a învățat căile lor pline de evlavie. Prin credință, Noe, fiind avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri care încă nu se vedeau și fiind mișcat de o teamă sfântă, a pregătit o corabie pentru salvarea casei sale; prin aceasta, el a condamnat lumea și a devenit moștenitor al dreptății care vine prin credință (Evrei 11:5-7).

Fie ca noi să vedem astăzi ce este în inima Domnului. Fie să fim mișcați de o teamă sfântă și să cooperăm cu El astăzi. Fie să găsim har înaintea Domnului pentru a fi cei care schimbă epoca.

Pe măsură ce umblăm cu Dumnezeu, rămânem în părtășie cu El și ne deschidem Lui, El ne va descoperi ce se află în inima Sa. El ne va arăta răutatea acestei generații și dorința Sa de a veni și de a-i judeca pe toți oamenii.

El ne va da să găsim har înaintea Domnului și, pe măsură ce cooperăm cu El, vom fi mântuiți, întreaga noastră casă va fi mântuită, vom condamna această lume de astăzi și vom deveni moștenitori ai dreptății care vine prin credință.

Enoh I-a fost plăcut lui Dumnezeu și a fost mutat, astfel încât să nu vadă moartea; și nu a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, căci cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că îi răsplătește pe cei ce Îl caută cu sârguință.

Fie ca noi să găsim astăzi har înaintea Domnului pentru a coopera cu El la schimbarea acestei epoci!

Doamne Isuse, fie să fim cei care găsesc astăzi har înaintea Domnului pentru a coopera cu El la schimbarea acestei epoci! Amin, Doamne, Te iubim și venim la Tine! Venim la Tine zi de zi ca să Te privim, să vorbim cu Tine și să stăm în liniște înaintea Ta, pentru a fi infuzați cu Tine. Vorbește-ne. Dă-ne să găsim har înaintea Domnului. Arată-ne ce este în inima Ta pentru această generație, astăzi. Fie ca viața și lucrarea noastră să schimbe epoca. Amin, Doamne, vrem să umblăm cu Dumnezeu și, de asemenea, să lucrăm împreună cu Dumnezeu. Venim înaintea Ta crezând că Dumnezeu există și că Tu Îi răsplătești pe cei ce Te caută cu sârguință. Vrem să rămânem în prezența Ta. Nu privim la generația strâmbă și pervertită din jurul nostru: privim pur și simplu la Tine! Amin, Doamne Isuse, fie ca Dumnezeu să obțină victoria asupra vrăjmașului Său și să schimbe epoca prin noi, astăzi! Dă-ne harul să credem în Dumnezeu, să umblăm cu Dumnezeu, să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, să savurăm tot ceea ce este Dumnezeu și să schimbăm epoca în unitate cu Dumnezeu! Împlinește aceasta în noi și în mijlocul nostru, în viața de biserică de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we Find Grace in the Eyes of the Lord to Cooperate with Him and Change the Age, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 2 cu tema: Linia vieții la Noe — viața și lucrarea care schimbă epoca (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să luăm aminte la cuvântul profetic până când Cristos, ca steaua dimineții, se ivește în inima noastră

29/09/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Avem cuvântul profetic făcut și mai tare, la care facem bine să luăm aminte ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până când ziua răsare și Cristos, ca steaua dimineții, se ivește în inimile noastre; în această epocă întunecată, trebuie să fim în Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod viu și să permitem Cuvântului să strălucească asupra noastră pe calea noastră, rămânând veghetori și căutându-L pe Domnul până când El va veni în secret pentru a ne răpi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat cuvântul profetic. Vrem să citim cu rugăciune Cuvântul Tău. Rămânem în Cuvântul Tău. Ne ținem de Cuvântul Tău. Nu ne agățăm de nimic altceva decât de Cuvântul Tău. Strălucește peste noi prin Cuvântul Tău. Fie ca cuvântul profetic să devină tot mai sigur. Vrem să luăm aminte la cuvântul profetic ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos! Amin, Doamne, fie ca în curând ziua să răsară și Cristos, ca steaua dimineții, să se ivească în inimile noastre! Amin!

În timp ce trăim la sfârșitul acestei epoci, tânjind după întoarcerea Domnului împreună cu împărăția Sa, trebuie să privim venirea Domnului ca fiind un stimulent și o avertizare în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să fim sclavi credincioși și prudenți, lucrând pentru Domnul și trăind înaintea Sa.

Pe de o parte, trebuie să fim ca fecioarele pure din Matei 25, care își pregătesc candelele, au ulei suplimentar în vasele lor și așteaptă venirea Domnului. Aceasta înseamnă că trebuie să-L iubim pe Domnul, să ne deschidem Lui și să câștigăm mai mult din Duh nu doar în duhul nostru, ci și în sufletul nostru, fiind transformați și umpluți de Duhul.

Pe de altă parte, trebuie să fim sclavi credincioși și prudenți, care Îl slujesc pe Domnul potrivit revelației Sale. Nu trebuie să fim sclavi răi care nu fac negoț pentru Domnul, gândind că Domnul Își amână venirea și că El este un Stăpân aspru. O, Doamne Isuse!

Cu toții vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Cristos și vom da socoteală Domnului cu privire la întreaga noastră viață, umblare și conduită din trecut. Trebuie să fim înaintea Sa, să trăim în unitate cu El și să-L slujim; mai mult, slujirea și lucrarea noastră pentru Domnul nu trebuie să se bazeze pe preferințele sau sentimentele noastre, ci pe revelația Sa și pe împlinirea voii Tatălui.

Cu toții dorim să primim cuvintele Domnului – „Bine ai făcut, rob bun și credincios; intră în bucuria stăpânului tău” – la scaunul de judecată al lui Cristos.

Fie ca noi să ne deschidem față de Domnul, să venim la El prin Cuvântul Său și să ne bizuim pe El în toate lucrurile, astfel încât El să trăiască în noi, noi să slujim în El, iar El să câștige viața noastră de zi cu zi și lucrarea noastră pentru El.

Îi mulțumim Domnului că suntem mântuiți pentru veșnicie; acum dorim să trăim și să lucrăm pentru Domnul într-un mod în care viața și lucrarea noastră să fie aprobate și chiar răsplătite de El la venirea Sa.

Să luăm aminte la cuvântul profetic ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până când Cristos, ca steaua dimineții, se ivește în inima noastră

Deși Domnul Isus nu este cu noi în mod fizic, așa cum a fost cu discipolii când Se afla pe pământ, noi avem Cuvântul Său. 2 Petru 1:19 este un verset foarte încurajator care spune: „Avem cuvântul profetic făcut mai sigur, la care faceți bine să luați aminte ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până când ziua răsare și steaua dimineții se ivește în inimile voastre.”

Înainte de întoarcerea Domnului, epoca devine tot mai întunecată, iar noi trăim într-o lume tot mai coruptă, corupătoare și rea. Mai mult, există întuneric în sufletul nostru; există un abis în ființa noastră, iar întunericul zace peste cele mai adânci părți ale sufletului nostru.

Trebuie să permitem Cuvântului Domnului să strălucească asupra noastră și înlăuntrul nostru. Trebuie să luăm aminte la cuvântul profetic ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos.

Pe măsură ce venim la Domnul prin Cuvântul Său, Cuvântul Său devine o lumină pentru picioarele noastre (Ps. 119:105). El strălucește asupra noastră. El expune întunericul din ființa noastră. Întunericul concepțiilor noastre umane este expus și înlăturat de cuvântul viu al Domnului. Nu trebuie să ne temem să venim la Domnul în cuvântul Său.

Nu trebuie să ezităm să venim în lumina pe care Domnul o răspândește prin cuvântul Său. Această lumină vine din dragoste; noi ne aflăm în împărăția Fiului dragostei Sale, iar pe măsură ce El strălucește și expune lucrurile ascunse, noi mărturisim, iar Domnul pătrunde tot mai adânc.

El dorește să lucreze tot mai profund în noi. El vrea să strălucească peste întunericul din ființa noastră și să-l risipească în întregime, astfel încât lumina Sa să aducă viață.

Apostolul Petru asemuiește cuvântul profetic din Scriptură cu o lumină care strălucește într-un loc întunecos. Acest lucru indică faptul că epoca în care trăim – și în special aceste zile de la sfârșitul epocii – este un loc întunecos, aflat în noaptea întunericului (Rom. 13:12), iar toți oamenii din această lume se mișcă și acționează în întuneric.

Cu cât înaintezi în viață în această lume, cu atât îți dai seama mai mult că epoca devine tot mai întunecată; situația de astăzi este mult mai întunecată decât era acum douăzeci sau treizeci de ani.

Pe de o parte, toți oamenii din această lume se mișcă și acționează în întuneric; pe de altă parte, sfinții de pe tot pământul devin lumină în Domnul, strălucind în această epocă întunecată pe măsură ce iau aminte la cuvântul profetic, asemenea unei lămpi ce luminează într-un loc întunecos.

Cuvântul profetic al Scripturii, asemenea unei lămpi care strălucește pentru credincioși, transmite o lumină spirituală ce strălucește în întunericul nostru. Cuvântul nu este doar o cunoaștere a literelor, destinată înțelegerii noastre mentale; el transmite lumină spirituală, iar pe măsură ce citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, suntem luminați!

Cuvântul viu și luminos al lui Dumnezeu ne călăuzește să intrăm într-o zi plină de lumină, ba chiar să trecem prin noaptea întunecată până când se ivește ziua apariției Domnului. Domnul ne păstorește, purtând de grijă întregii noastre ființe cu o grijă plină de tandrețe.

El nu dorește să Se ocupe doar de păcatele sau slăbiciunile noastre; El vrea să trateze și să risipească tot întunericul din ființa noastră, ajungând chiar până în cea mai adâncă și întunecată parte a ei. El face acest lucru într-un mod personal și plin de tandrețe.

Trebuie doar să-I spunem: „Doamne, mă deschid înaintea Ta; nu ascund nimic. Ai acces la fiecare parte a ființei mele. Strălucește peste mine prin Cuvântul Tău. Lucrează pentru a-Ți face domiciliul în mine în această epocă. Pătrunde în adâncurile ființei mele și transformă întunericul meu în lumină.”

Pe măsură ce comunicăm astfel cu Domnul, înălțând rugăciuni și deschizându-ne Lui, El va răsări în ființa noastră lăuntrică, iar noi Îl vom câștiga ca steaua dimineții. Înainte ca Domnul să răsară, înainte să vină ca lumina soarelui, avem nevoie de acest Cuvânt ca o lumină care să strălucească peste pașii noștri.

În timp ce pășim pe calea noastră creștină, avem nevoie ca Cuvântul Domnului să strălucească peste noi, să ne descopere, să risipească tot întunericul și să ne infuzeze cu ceea ce este El.

Când mergem la lucru, ne îndeplinim diversele activități, trăim în familie și practicăm viața de biserică, trebuie să ne deschidem luminii pe care Domnul o revarsă prin Cuvântul Său.

Trebuie să luăm aminte la cuvântul profetic ca la o lampă ce strălucește într-un loc întunecos, exersându-ne duhul pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu nu ca simplă cunoștință, ci ca viață și lumină (Ioan 6:63, 57). Este ușor să citim Biblia și să credem că îi înțelegem semnificația, dar nu este ușor să avem parte de strălucirea lui Dumnezeu.

El dorește să strălucească în locurile întunecate ale minții, emoțiilor și voinței noastre. El vrea să răsară în noi ca steaua dimineții. Fie ca noi să fim conștienți că litera omoară, dar Duhul dă viață (2 Cor. 3:6), și să luăm aminte la cuvântul profetic, făcând acest cuvânt și mai sigur! Amin!

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru cuvântul profetic care devine tot mai sigur! Vrem să luăm aminte la cuvântul profetic ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos. Citim Cuvântul Tău. Venim la Tine în Cuvântul Tău. Strălucește peste noi prin Cuvântul Tău. O, Doamne, fie ca acel cuvânt profetic să devină tot mai sigur în noi. Vrem să fim sub strălucirea Ta în timp ce citim cu rugăciune Cuvântul Tău. Cuvântul Tău este o lumină pentru picioarele noastre. Scoate la lumină orice întuneric din noi prin Cuvântul Tău viu și luminos. Amin, Doamne, strălucește în întunericul ființei noastre. Expune Tu orice loc întunecos. Vrem să luăm aminte la Cuvântul Tău, rugându-ne și cugetând cu rugăciune asupra lui până când tot întunericul din ființa noastră este risipit. Îți dăm acces, Doamne, la cea mai întunecată parte a ființei noastre. Adu întreaga noastră ființă în lumină. Fie să primim lumină spirituală care să strălucească în întunericul nostru. Călăuzește-ne prin Cuvântul Tău să intrăm într-o zi luminoasă! Fie ca să trecem prin noaptea întunecată până când va răsări ziua apariției Domnului! O, Doamne, arată-Te nouă ca steaua dimineții! Ivește-Te ca steaua dimineții în inimile noastre pe măsură ce luăm aminte la cuvântul profetic!

Fiind luminați de Cuvântul Scripturii, căutăm cu ardoare prezența Domnului și veghem să nu ratăm venirea secretă a Domnului pentru a ne răpi

Cât Îi mulțumim Domnului pentru strălucirea Sa în Cuvântul Său! Cuvântul Său nu este doar o lumină pentru picioarele noastre, călăuzindu-ne pe calea vieții creștine, ci ne și luminează pentru a căuta prezența Domnului și a veghea, astfel încât să nu ratăm venirea Sa secretă pentru a ne răpi! Amin!

Trăim într-o epocă de mare întuneric, chiar în cea mai întunecată parte a nopții, cea care precede imediat venirea Domnului. În plan exterior, lumea devine tot mai întunecată, iar întreaga societate se prăbușește.

Nu doar că democrația se prăbușește, ci fiecare sistem se dovedește a fi rău, nedrept și imoral, iar violența și răul predomină peste tot. Chiar și în rândul poporului lui Dumnezeu, în așa-numitele biserici din întreaga lume, există o degradare profundă.

Și chiar și printre noi, în viața de biserică – în timp ce trăim viața de biserică în recâștigarea Domnului, căutându-L pe Domnul și savurându-L împreună cu sfinții – trebuie să recunoaștem că există încă mult întuneric și multă degradare.

Cu toții trebuie să luăm aminte la cuvântul profetic până când ziua răsare și steaua dimineții se ivește în inimile noastre. Trebuie să fim luminați și iluminați luând aminte la cuvântul strălucitor al profeției din Scriptură.

Aceasta nu înseamnă doar că ar trebui să cunoaștem profețiile și să urmărim modul în care situația mondială se aliniază cu ceea ce a rostit Domnul în Cuvântul Său, pentru a putea determina cu claritate momentul venirii Sale.

Mai mult, trebuie să fim luminați de cuvântul din Scriptură și să căutăm cu ardoare prezența Domnului, rămânând în prezența Sa în timp ce luăm aminte la cuvântul profetic, astfel încât să putem veghea.

Nu vrem să ratăm venirea secretă a Domnului. Vrem să fim „furați” de El în etapa secretă a *parousiei* Sale – venirea Sa în ascuns – atunci când El va veni ca un hoț (Matei 24:27; 2 Tesaloniceni 2:8).

Domnul vine în curând, iar când va veni, va începe epoca împărăției; în acea epocă, Cristos va fi Soarele dreptății (Maleahi 4:2), a cărui lumină va străluci pentru a străpunge negura nopții întunecate a acestei epoci.

Însă înainte de acel moment, în timp ce trăim în ceasul cel mai întunecat al nopții, Domnul dorește să răsară în noi ca steaua dimineții, ba chiar să ni Se arate ca steaua dimineții (Apocalipsa 2:28; 22:16).

El dorește să câștige oameni care veghează și care așteaptă cu drag apariția Sa (2 Timotei 4:8). Astfel de oameni sunt luminați de strălucirea cuvântului profetic, care este capabil să-i conducă spre ziua care răsare. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi.

Fie ca să fim luminați de cuvântul profetic, luând aminte la el ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos. Fie să conștientizăm că întreaga lume de astăzi este un loc întunecos, iar epoca de acum este o noapte întunecată.

Dacă nu am avea profețiile Bibliei, și noi am fi în întuneric, căci nu am avea o lumină. Dar, pe măsură ce luăm aminte la cuvântul profetic ca o lumină, lumina strălucește în întuneric și noi primim strălucirea luminii.

Timpul nostru de dimineață cu Domnul este foarte important. Avem nevoie de apariția Lui în fiecare zi. Trebuie să-L atingem într-un mod viu în Cuvântul Său; putem chiar să-I cerem să ne trezească dimineața și să ne acordeze urechea pentru a auzi Cuvântul Său.

Pe măsură ce luăm aminte la cuvântul profetic, primim strălucirea luminii. Această lumină strălucește neîncetat până când, în cele din urmă, o zi spirituală răsare în noi și steaua dimineții se ivește în inimile noastre. Cât de mult tânjim ca ziua să răsară ziua și ca Domnul, ca steaua dimineții, să se ivească în inimile noastre!

Fie să fim încurajați de cuvântul profetic să-L căutăm pe Domnul, chiar să căutăm cu ardoare prezența Sa, și să veghem pentru a nu rata venirea Sa secretă.

Doamne Isuse, vrem să luăm aminte la cuvântul profetic până când ziua răsare și steaua dimineții se ivește în inimile noastre. Strălucește în noi, Doamne, prin Cuvântul Tău. Vrem să fim luminați și iluminați luând aminte la cuvântul strălucitor al profeției din Scriptură. Strălucește prin întunericul apostaziei până când ziua răsare în noi. Fie ca să fim încurajați de Cuvântul Tău să căutăm cu ardoare prezența Domnului. Amin, Doamne, Te căutăm și căutăm cu ardoare prezența Ta. Vrem să veghem pentru a nu rata venirea Ta secretă, prin care îi vei răpi pe cei ce biruiesc. Fie ca Cristos, ca steaua dimineții, să Se ivească în inimile noastre! Amin, Doamne, fie ca lumina Ta să strălucească și să străpungă negura nopții întunecate a acestei epoci! Te căutăm. Vrem să Te vedem față în față. Vrem să rămânem în prezența Ta. Fie să fim dintre cei care veghează și așteaptă scumpa Ta arătare! Amin, Doamne, ridică-Te în noi ca steaua dimineții! Păstrează-ne într-un singur duh cu Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Give Heed to the Prophetic Word until Christ as the Morning Star Rises in our Heart, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 48 cu tema: Cristos care vine cu răsplată și pedeapsă, o lampă strălucind într-un loc întunecos și Cristos care le apare în mod privat biruitorilor Săi (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Venirea Domnului este un stimulent și o avertizare: El vine cu răsplată și pedeapsă

28/09/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul Isus vine curând cu răsplată și pedeapsă, iar noi trebuie să privim venirea Sa iminentă atât ca un stimulent, cât și ca o avertizare, pentru a coopera cu El: să trăim într-un singur duh cu Domnul, să-L exprimăm pe Cristos, să lucrăm pentru Domnul și să-L slujim potrivit voii Tatălui.

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi. Îți încredințăm slujirea și lucrarea noastră pentru Tine. Fie ca noi să fim credincioși și prudenți în slujire. Fie ca noi să trăim într-un singur duh cu Tine. O, Doamne, privim venirea Ta iminentă ca fiind un stimulent, căci Te iubim și așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Ta pentru a fi împreună cu Tine! Privim întoarcerea Ta iminentă ca fiind o avertizare, fiind veghetori în toate și slujindu-L pe Dumnezeu cu credincioșie, potrivit viziunii epocii! Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, am primit îndurarea și harul lui Dumnezeu de a ne pocăi și de a crede în Domnul; suntem cei mai binecuvântați oameni: suntem poporul lui Dumnezeu.

Acest lucru nu vine de la noi; nu se datorează faptului că am fost mai buni decât alții sau că L-am căutat mai mult decât ei, ci se datorează îndurării lui Dumnezeu. El a venit la noi în îndurarea Sa, iar noi ne-am pocăit, întorcându-ne spre Domnul.

Acum, în calitate de credincioși în Cristos, nu trebuie să fim pasivi, ci să conștientizăm că modul nostru de viață și lucrarea noastră pentru Domnul contează foarte mult.

Dumnezeu nu doar ne-a mântuit, lăsându-ne apoi să așteptăm pur și simplu ca Domnul să vină și să ne ducă în cer; dimpotrivă, trebuie să trăim într-un anumit fel și să îndeplinim o lucrare specifică, potrivit revelației Noului Testament.

Domnul Se va întoarce, iar când va veni, ne va da o răsplată în funcție de ceea ce am făcut în viața noastră creștină. Aceasta nu înseamnă că trebuie doar să ne străduim să fim buni, să facem binele, să facem lucrări mărețe pentru Dumnezeu și să alegem mereu binele și să urâm răul.

Mai degrabă, trebuie să învățăm să trăim într-un singur duh cu Domnul și să privim venirea Sa atât ca fiind un stimulent, cât și ca fiind o avertizare.

Pe de o parte, trebuie să fim motivați de gândul că Domnul vine curând, căci Îl iubim și iubim arătarea Sa. Pe de altă parte, trebuie să lăsăm venirea Domnului să ne servească drept avertizare, ferindu-ne de săvârșirea răului, de trăirea în păcat ca obicei și de lenevie în slujirea Domnului.

Cristos vine cu răsplată și pedeapsă; deși Îl iubim pe Domnul și citim Biblia, trebuie să facem anumite lucrări pentru a-I fi plăcuți și pentru a primi răsplata Sa. Fie ca noi să aducem acest lucru înaintea Domnului și să ne trăim viața creștină astfel încât să primim o răsplată la întoarcerea Sa! Amin!

Modul în care Îl slujim pe Domnul și lucrăm pentru El după ce am fost mântuiți determină dacă vom primi răsplată sau pedeapsă la venirea Sa

Trebuie să înțelegem că modul în care Îl slujim pe Domnul și lucrăm pentru El după ce am fost mântuiți este un aspect de o importanță majoră, întrucât aceasta determină dacă vom primi răsplată sau pedeapsă la venirea Sa.

Cu toții am crezut în Domnul Isus și chiar ne-am consacrat Lui; ne-am rugat să-I oferim deplinul drept de proprietate asupra ființei noastre, astfel încât El să aibă o cale în noi și să facă ceea ce dorește în ființa noastră.

Chiar ne-am rugat ca El să ne arate clar calea Sa și să facă astfel încât calea Sa să devină calea noastră. Iar astăzi Domnul face acest lucru. El Își împlinește voia în noi. Noi ne deschidem Lui, ne rugăm, iar El lucrează în noi.

Însă din partea noastră, trebuie să Îl slujim pe Domnul și să lucrăm pentru El într-un mod adecvat. Nu trebuie să acționăm bazându-ne pe omul nostru natural, pe capacitățile noastre naturale sau pe carnea noastră; dimpotrivă, trebuie să renunțăm la propriile eforturi și zbateri și să-L lăsăm pe Domnul să ne păstorească și să ne instruiască în slujirea și lucrarea pentru El.

Când Îi permitem să facă ceea El ce dorește în noi, El ne va face asemenea Lui. El nu doar că ne va ierta păcatele, ci, mai mult, așa cum El este lumină, și noi devenim lumină, iar așa cum El este dragoste, și noi devenim dragoste.

Devenim asemenea lui Dumnezeu în viață și în natură – nu însă și în ceea ce privește Dumnezeirea Sa – pentru a fi expresia Sa corporativă! Aleluia!

Trebuie să privim venirea Domnului atât ca o avertizare, cât și ca un stimulent; Pavel spune în 1 Corinteni 3:14 că, dacă lucrarea pe care cineva a zidit-o pe temelie rămâne, el va primi o răsplată. Dar dacă lucrarea noastră este arsă, dacă focul judecății lui Dumnezeu ne mistuie lucrarea, vom fi mântuiți, însă ca prin foc, căci va exista o pedeapsă (v. 15). O, Doamne!

După ce suntem mântuiți, avem încă aspecte de care trebuie să ne ocupăm; purtarea noastră este un aspect, iar lucrarea noastră pentru Domnul este, de asemenea, un aspect. Ceea ce facem, ceea ce spunem și lucrarea pe care o facem trebuie să se sprijine pe temelia care a fost deja pusă; trebuie să fim atenți ca lucrarea noastră să nu fie din lemn, fân și paie.

Când Domnul Se va întoarce, va avea loc o judecată; în acea judecată, El va stabili dacă vom primi o răsplată sau o pedeapsă.

Această răsplată va fi hotărâtă la scaunul de judecată al lui Cristos, căci toți vom fi înfățișați înaintea acestui scaun de judecată, pentru ca fiecare dintre noi să primească răsplata pentru lucrurile făcute prin trup, potrivit cu ceea ce a practicat, fie bine, fie rău (2 Cor. 5:10).

Trebuie să curățăm toate lucrurile negative din ființa noastră și să fim deschiși față de Domnul pentru a fi instruiți și formați în slujire și lucrare, în calea rânduită de Dumnezeu.

Domnul dorește să aibă acces la adâncul ființei noastre pentru a Se introduce pe Sine în noi și a ne zidi în Sine. De asemenea, El dorește să slujim în coordonare cu sfinții, pentru zidirea Trupului.

Cu toții avem propria noastră dispoziție – Dumnezeu ne-a creat cu o dispoziție specifică. Însă păcatul și moartea au făcut ca dispoziția noastră să fie decăzută, pervertită și alterată.

Așadar, trebuie să ne bizuim pe Domnul, să fim deschiși Lui și să slujim și să lucrăm pentru Domnul în duh, fiind pe deplin una cu El, pentru a putea primi o răsplată la venirea Sa.

Necredincioșii vor fi judecați la marele tron alb o mie de ani mai târziu (Apoc. 20:11-15), însă Domnul Își va judeca toți credincioșii la scaunul de judecată (2 Cor. 5:10) înainte de epoca împărăției. Acolo va lua Dumnezeu decizia cu privire la răsplata pe care o vor primi – bucuria în împărăția ce va să vină sau o anumită pedeapsă.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I oferim cea mai bună cooperare a noastră astăzi, în această epocă, cât suntem în viață și în situația în care ne aflăm!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Tu ești Iubitul nostru. Te iubim și vrem să Te slujim. Vrem să lucrăm pentru Tine și în Tine, ba chiar să lucrăm fiind una cu Tine! Amin, Doamne, fă-ne sclavi credincioși și prudenți care slujesc în casa Ta astăzi, pentru ca, la venirea Ta, să primim o răsplată de la Tine. Nu vrem să fim leneși sau răi în inima noastră în timp ce Te slujim. O, Doamne, privim întoarcerea Ta iminentă atât ca avertizare, cât și ca stimulent. Fie ca noi să trăim și să lucrăm în lumina revenirii Tale. Fie ca să conștientizăm că vii curând și că răsplata Ta este cu Tine. O, Doamne, cum stau lucrurile cu lucrarea noastră? Cum rămâne cu modul nostru de a lucra pentru Tine și de a Te sluji? Vrem să lucrăm pentru Tine și să Te slujim astfel încât să primim o răsplată. Vrem să rămânem în Cuvântul Tău, în slujbă și în duhul nostru în tot ceea ce facem, pentru a putea sluji în duh, potrivit dorinței Tale. Vrem să împlinim voia desăvârșită a lui Dumnezeu și să zidim cu aur, argint și pietre prețioase astăzi!

Luăm venirea Domnului ca un stimulent și o avertizare, căci El vine cu răsplată și pedeapsă

Biblia ne spune că biruitorii vor domni timp de o mie de ani și, în același timp, ni se spune că există unii credincioși care vor suferi o pierdere, vor fi pedepsiți și nu vor primi răsplată. Nu ni se spune cât timp va dura pedeapsa, dar putem deduce că aplicarea ei va avea loc cu siguranță în epoca următoare, epoca mileniului.

Ceea ce dorește Domnul, în principiu, este atât să ne motiveze, cât și să ne avertizeze, astfel încât să cooperăm cu El în această epocă. El dorește să ne motiveze să cooperăm cu El, să-L iubim, să lucrăm pentru El și să-L slujim; totodată, El ne avertizează cu privire la pierderea pe care o vom suferi dacă nu cooperăm cu El.

Există posibilitatea ca, la revenirea Domnului, fiecare credincios să fie pedepsit; acest lucru ar trebui să ne țină pe toți în stare de veghe, servind drept avertizare pentru noi.

Trebuie să înțelegem că, dacă nu plătim prețul de a-L urma pe Domnul astăzi, de a-L sluji cu credincioșie în lucrarea pentru El și de a fi una cu El în viața noastră de zi cu zi, vom suferi, în cele din urmă, o pierdere. Aceasta va fi atât de severă, încât vom simți că trecem prin foc (1 Corinteni 3:15).

Dacă astăzi facem păcate în mod obișnuit și rămânem în plăcerea păcatului, vom fi sărați cu foc pentru a fi curățați de microbii păcatului și ai răului (Marcu 9:49). Nu știm exact care va fi pedeapsa, unde va avea loc sau despre ce fel de foc este vorba, și nici nu trebuie să cercetăm acest lucru; mai degrabă, ar trebui să cooperăm cu Domnul astăzi.

Noi, cei care Îl urmărim pe Domnul și Îl iubim, trebuie să privim venirea Sa iminentă ca un stimulent și o avertizare. Nu trebuie să vorbim în mod ușuratic. Nu trebuie să vorbim în mod neglijent despre venirea Domnului; dimpotrivă, trebuie să avem o foame și o sete de a-L urmări pe Domnul și de a-L câștiga.

Inima noastră trebuie să fie stârnită să-L iubească pe Domnul, să-L urmeze și să se bucure de El în Cuvântul Său. Lucrarea noastră trebuie să fie în acord cu El, iar slujirea noastră trebuie să aibă loc în Domnul.

Gândul și înțelepciunea lui Dumnezeu sunt ca Cristos să vină din nou și, la a doua Sa venire, să vină cu răsplată și pedeapsă. Această răsplată și pedeapsă vor fi stabilite conform gândirii și înțelepciunii lui Dumnezeu, nu potrivit gândurilor noastre.

Unii ar putea crede că merită să fie răsplătiți, dar dacă nu împlinesc voia Tatălui ceresc, nu vor fi recunoscuți de Domnul la scaunul Său de judecată. O, Doamne! Hotărârea lui Dumnezeu, luată în înțelepciunea Sa, urmărește să ne motiveze și să ne determine să cooperăm cu El.

Trebuie să cooperăm cu Domnul astăzi, deoarece o parte a mântuirii lui Dumnezeu constă în a lăsa deoparte sinele, a renunța la totul pentru Domnul și a coopera cu El, pentru ca El să Se poată introduce pe Sine Însuși în noi.

Acesta este un lucru foarte greu de realizat în noi; de aceea, Domnul ne îndeamnă cu insistență și ne motivează prin răsplata și pedeapsa Sa. În economia harului lui Dumnezeu, răsplata și pedeapsa sunt stabilite potrivit înțelepciunii lui Dumnezeu.

Dumnezeu folosește răsplata împărăției ce va să vină — domnia împreună cu El și ospățul împreună cu El timp de o mie de ani — pentru a ne motiva și a ne atrage, astfel încât să lăsăm deoparte sinele și să renunțăm la totul (2 Tim. 4:8; Mat. 16:24; Luca 9:24; Marcu 8:34).

El folosește, de asemenea, pedeapsa pentru a ne constrânge să renunțăm la toate și să lepădăm orice păcat și răutate. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să ne deschidem îndemnului și constrângerii Sale. Fie ca noi să cooperăm cu Domnul astăzi. Fie ca noi să fim dispuși să renunțăm la toate, să lăsăm sinele deoparte și să-I permitem Domnului să Se introducă pe Sine Însuși în noi.

Al doilea aspect al intenției lui Dumnezeu cu privire la răsplată și pedeapsă este manifestarea dreptății Sale în copiii Săi. Nu trebuie să credem că, odată ce suntem mântuiți, nu mai există nicio problemă, întrucât suntem copiii lui Dumnezeu.

Dacă ar fi așa, ar părea că harul lui Dumnezeu vine peste noi fără un sentiment de sobrietate sau dreptate. Ar părea că Dumnezeu nu ține cont de diferențele din viața și lucrarea copiilor Săi.

Însă Dumnezeu nu este confuz și nici nu este un Dumnezeu al dezordinii; El este Dumnezeul ordinii, iar aprobarea Sa se bazează pe o înțelegere clară și distinctă a acestor diferențe. Dumnezeu a hotărât să existe răsplată și pedeapsă în viitor, pentru a-Și manifesta sobrietatea și dreptatea în noi.

Fie ca noi să privim venirea Domnului atât ca fiind o motivare cât și ca fiind o avertizare în viața noastră creștină de astăzi.

Fie ca noi să învățăm să cooperăm cu Domnul savurându-L, deschizându-ne Lui și păstrând părtășia cu El. Mai mult, fie ca noi să stăm înaintea Domnului cu privire la lucrarea și slujirea noastră pentru El.

Domnul vine curând cu răsplată și pedeapsă, iar noi dorim să fim aceia care aud cuvintele Sale: „Bine ai făcut rob bun și credincios”. Ne smerim înaintea Domnului astăzi, ne bizuim pe El și dorim să-I oferim cea mai bună cooperare a noastră.

Doamne Isuse, dorim să cooperăm cu Tine astăzi, astfel încât să-L trăim pe Cristos și să lucrăm pentru Domnul, fiind una cu El! Amin, Doamne Isuse, fie ca viața și lucrarea noastră zilnică să fie în lumina venirii Tale. Privim revenirea Ta iminentă atât ca avertizare, cât și ca motivare. Întărește-ne în omul nostru lăuntric pentru a lăsa sinele deoparte, a renunța la toate pentru Tine și a coopera cu Tine, astfel încât Tu să Te poți introduce pe Tine Însuți în noi. Amin, Doamne, fă ca ființa noastră lăuntrică să Se deschidă Ție puțin mai mult astăzi, pentru ca Tu să Te poți distribui în noi. Vrem să-L trăim pe Cristos astăzi, permițându-I să trăiască în noi. Vrem să lucrăm pentru Domnul și să-L slujim, fiind una cu El. Ne dăm Ție, Doamne. Lucrează în noi, lucrează asupra noastră și lucrează pentru a-Ți face domiciliul în noi. Manifestă-Ți dreptatea în noi pe măsură ce cooperăm cu Tine astăzi. O, Doamne, dorința noastră este să primim răsplata atunci când Te vei întoarce pentru a răsplăti și a pedepsi. Vrem să trăim și să lucrăm astfel încât să fim aprobați de Tine la venirea Ta! Te iubim, Doamne, și vrem să cooperăm cu Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord’s Coming is an Incentive and Warning: He Comes with Reward and Punishment, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 48 cu tema: Cristos care vine cu răsplată și pedeapsă, o lampă strălucind într-un loc întunecos și Cristos care le apare în mod privat biruitorilor Săi (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să-L întronăm pe Domnul în ființa noastră pentru a fi sub domnia Sa și a savura curgerea vieții

20/09/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, noi suntem cei care Îl întronăm pe Domnul în centrul ființei noastre, astfel încât un râu de apă vie să curgă în noi; Cristos este pe tron, iar când Îi dăm preeminența în toate lucrurile, fiind sub calitatea Sa de Cap, există o curgere a apei vieții în ființa noastră lăuntrică.

Doamne Isuse, Te întronăm în ființa noastră. Îți dăm preeminența. Tu ești Capul. Tu ești Domnul. Îți aducem întreaga noastră ființă și întreaga noastră zi, cu toate activitățile ei. Stabilește-Ți tronul în inima noastră. O, Doamne, nu noi suntem pe tron: Tu ești Domnul, Tu ești pe tron și Tu ai preeminența în noi! Curgi în noi! Fie ca un râu de apă vie să curgă din tronul lui Dumnezeu și al Mielului în ființa noastră! Amin!

În această săptămână abordăm un aspect minunat al lui Cristos, prezentat în cartea Apocalipsei: Dumnezeul-Miel este pe tronul din interiorul cetății. Privind la fragmente din capitolele 4, 21 și 22 ale Apocalipsei, precum și la unele pasaje din capitolul 1 al cărții Ezechiel, vedem că există un tron, iar Cristos Se află pe tron. Cât de mult Îl adorăm și I ne închinăm Domnului Isus și cât de mult Îl întronăm în ființa noastră!

În cartea Apocalipsei, Îl vedem pe Cristos nu în stadiul încarnării Sale (prezentat în Evanghelii) sau în stadiul includerii (prezentat în Epistole), ci în stadiul intensificării. În primul stadiu, ce; al încarnării Sale, El L-a adus pe Dumnezeul infinit în omul finit; El L-a unit, L-a contopit și L-a încorporat pe Dumnezeul Triunic cu omul tripartit și L-a exprimat, în umanitatea Sa, pe Dumnezeul plin de har, cu atributele Sale bogate, prin virtuțile Sale umane. Ce minunat!

Apoi, în al doilea stadiu, cel a includerii, Cristos este acum Duhul; în acest Duh sunt incluse toate aspectele și procesele lui Cristos, căci El este Duhul dătător de viață, Duhul compus și atotinclusiv, care este împreună cu duhul nostru. În stadiul includerii Sale, Cristos a fost născut ca Fiu întâi-născut al lui Dumnezeu, a devenit Duhul dătător de viață și îi regenerează pe credincioși pentru Trupul Său.

Astăzi ne aflăm în stadiul intensificării, căci Cristos, ca Duh, a fost intensificat de șapte ori. În stadiul intensificării Sale, Cristos Își intensifică mântuirea organică, produce biruitorii și finalizează Noul Ierusalim. Aleluia!

În stadiul intensificării, Duhul intensificat de șapte ori este intensificarea Dumnezeului Triunic, pentru a aduce biserica decăzută înapoi la bucuria de a-L savura pe Dumnezeu, pentru finalizarea economiei noutestamentare a lui Dumnezeu.

Trebuie să fim aduși înapoi la bucuria de a-L savura, experimenta și exprima pe Cristos în stadiul intensificării, pentru a putea fi biruitorii de care El are nevoie astăzi, cei care zidesc Trupul lui Cristos pentru finalizarea Noului Ierusalim! Amin!

Mielul-Dumnezeu este pe tron în cetate: Dumnezeul Răscumpărător este pe tron!

Trebuie să vedem că, potrivit cu Apocalipsa 4:2-3, 22:1-5 și 21:23, Mielul-Dumnezeu este pe tron în cetatea Noului Ierusalim. Vedem acest lucru atunci când ne exersăm duhul și suntem în duh. Așa cum a făcut apostolul Ioan când a auzit o voce spunând: „Suie-te aici!”, tot așa trebuie să facem și noi astăzi: trebuie să ne exersăm duhul pentru a vedea priveliștea din ceruri.

Când suntem în duhul nostru, vedem un tron așezat în cer. Când ne exersăm cu adevărat duhul, primul lucru pe care îl vedem este tronul. Venim sub guvernarea lui Dumnezeu, sub domnia Sa. Pur și simplu Îi acordăm Lui primul loc.

ÎI spunem: „Doamne, stabilește-Ți tronul în ființa mea. Vreau să fiu sub tronul Tău. Vreau să fiu sub calitatea Ta de Cap și sub domnia Ta!” Când vedem tronul, ne dăm seama că nu noi suntem cei de pe tron; noi suntem detronați, iar Cristos este întronat.

Când suntem în duhul nostru, suntem detronați, căci Cel care șade pe tron nu este sinele, ci Cristos, Mielul-Dumnezeu.

În 1 Ioan 3:4, ni se spune că păcatul este fărădelege; fărădelegea înseamnă să trăim într-un mod în care nu recunoaștem și nu acceptăm guvernarea lui Dumnezeu asupra omului.

Fărădelegea înseamnă că nu ne aflăm sub principiul guvernării lui Dumnezeu asupra noastră. Aceasta este esența păcatului. În loc ca Dumnezeu să fie pe tron, în experiența noastră, sinele este cel care ocupă tronul. O, Doamne Isuse! Trebuie să ne exersăm duhul pentru a vedea că Dumnezeu este pe tron. Vrem ca El să fie întronat în ființa noastră.

În Apocalipsa 22, vedem semnul Noului Ierusalim, iar primul aspect legat de acesta este tronul lui Dumnezeu și al Mielului, din care curge un râu cu apa vieții prin mijlocul străzii de aur, iar pomul vieții crește pe ambele părți.

Acestea sunt semne, adică simboluri cu semnificație spirituală. Aurul semnifică natura divină; atunci când ne exersăm duhul și Cristos este pe tron în ființa noastră, când Mielul-Dumnezeu este pe tron în centrul ființei noastre, viața divină curge în natura divină ca stradă.

Strada noastră, calea noastră, este natura divină. De multe ori ne aflăm la răscruce în viața noastră creștină și chiar în viața noastră umană; nu știm ce cale să alegem. Calea de urmat este întronarea Domnului în ființa noastră, astfel încât să existe o curgere a apei vieții care să ne călăuzească.

Calea unică din Noul Ierusalim are un râu cu apa vieții curgând prin mijlocul ei, iar pomul vieții crește de o parte și de alta a acestuia. Astăzi ne putem rătăci ușor dacă alegem calea greșită, dar când urmăm curgerea vieții care izvorăște din Mielul-Dumnezeu întronat în ființa noastră, nu ne vom rătăci niciodată.

Îi mulțumim Domnului că avem GPS-ul ceresc – satelitul prezenței lui Dumnezeu – în ființa noastră, pe măsură ce urmăm curgerea vieții care curge în natura divină, ca stradă unică în Noul Ierusalim. Pe măsură ce Îi permitem Domnului să stea pe tron în centrul ființei noastre, ne împărtășim din pomul vieții, care dă roade proaspete în fiecare lună.

Și Îi vom sluji în veci, căci Îi vom vedea fața, vom fi infuzați cu El și Îi vom sluji. Vom privi fața Domnului (2 Cor. 2:10; 3:18), vom fi infuzați cu însăși persoana Sa și vom deveni asemenea Lui în toate privințele.

Apoi, Îl vom curge spre exterior, căci revărsarea lui Dumnezeu prin noi este slujirea pe care I-o aducem Lui. Iar numele Său va fi pe frunțile noastre. Însemnul nostru, pecetea noastră, este Însuși Cristos. ÎI aparținem Lui. Suntem identificați cu El. El este în noi, iar noi suntem în El. Numele Său este pe fruntea noastră.

Trăim în lumină, căci nu mai este nevoie de lumina unei lămpi sau a soarelui; Domnul Dumnezeu va străluci peste noi și vom domni în vecii vecilor! Amin! Fie ca astăzi să-L punem pe Domn pe tron în ființa noastră, astfel încât Mielul-Dumnezeu să fie pe tron în cetate!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul astăzi. Te iubim. Ne întoarcem spre Tine. Te punem pe tron în ființa noastră. Amin, Isus Cristos este Domnul! Fie să vedem că Cristos este pe tron. Fie ca Mielul-Dumnezeu să fie pe tron în centrul ființei noastre. Amin, Doamne, stabilește-Ți tronul în centrul ființei noastre. Te punem pe tron în noi. Îți dăm preeminența în toate lucrurile. Pur și simplu ne plasăm sub calitatea Ta de Cap și domnia Ta. Ne deschidem să bem din râul cu apa vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Amin, Doamne, bem din Tine ca din apa vieții și mâncăm din Tine ca pomul vieții, rămânând sub tron! Slavă Domnului, noi suntem în Cristos și Cristos este în noi! El este Domnul nostru și noi suntem sub domnia Sa! Numele Său este pe frunțile noastre și suntem una cu El pentru a-L exprima pe pământ! Amin, Doamne, Te lăudăm ca fiind Cel ce stă pe tron! Isus Cristos este Domnul! Mielul-Dumnezeu este pe tron! Slavă Domnului: un râu curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului în ființa noastră și, prin noi, către mulți alții! Amin!

Să-L întronăm pe Domnul în ființa noastră, supunându-ne autorității Sale, pentru a savura curgerea apei vieții

Elementul unic din experiența noastră creștină trebuie să fie tronul lui Dumnezeu și al Mielului; tronul Celui care a stabilit planul și al Celui care ne-a răscumpărat trebuie să fie elementul unic al experienței noastre creștine.

Aceasta înseamnă că trebuie să-L acceptăm pe Dumnezeul care a stabilit planul și pe Cristos care ne-a răscumpărat drept Cap, Domn și autoritate a noastră. Trebuie să fim dispuși să ne supunem autorității Sale de Cap.

Când ne exersăm duhul și Îl atingem pe Domnul, atingem imediat tronul lui Dumnezeu și ne dăm seama că Mielul-Dumnezeu este pe tron. El este Cel care a întemeiat planul și a plănuit toate lucrurile și tot El este Cel care ne-a răscumpărat. Când atingem tronul, când ne dăm seama că Dumnezeu este pe tron în ființa noastră, vom avea tronul lui Dumnezeu și al Mielului în centrul ființei noastre, în viața noastră creștină.

Ne dăm seama că nu trăim aici pentru noi înșine; trăim pentru împlinirea planului lui Dumnezeu. Suntem aici pentru a duce la îndeplinire ceea ce a realizat Cristos. Îl întronăm în ființa noastră, Îi acordăm preeminența și Îl experimentăm pe Mielul-Dumnezeu ca fiind Cel de pe tron, în autoritatea Sa de Cap și în domnia Sa.

În viața noastră de zi cu zi, în viața de familie, în viața de biserică și chiar în viața personală și profesională, trebuie să avem tronul lui Dumnezeu drept centru. Trebuie să cunoaștem prin experiență ce înseamnă ca Cristos să fie pe tron.

Da, Cristos este pe tron în univers, guvernând și domnind peste toate lucrurile, rânduind totul pentru a-Și împlini economia, dar El trebuie să fie pe tron și în centrul ființei noastre, în viața noastră de zi cu zi.

Totul trebuie să fie supus autorității Sale de Cap. Când Îl întronăm pe Cristos în ființa noastră, simțim imediat ceva plin de bogățiile lui Dumnezeu curgând în noi. Vom simți curgerea vieții care vine de la tronul lui Dumnezeu.

Curgerea Dumnezeului Triunic ca viață, ca rezervă de viață și ca totul al nostru, este prezentă în ființa noastră atunci când Cristos Se află pe tron, în centrul ființei noastre. Astfel Își împlinește Dumnezeu economia: curgând în ființa noastră.

Aceasta înseamnă că, în experiența noastră zilnică, trebuie să experimentăm curgerea Trinității Divine în noi și chiar din noi. Când ne trezim dimineața, trebuie să-L punem pe Domnul pe tron. Îi putem chiar spune Domnului:

„Doamne, Îți mulțumesc pentru o nouă zi în care să Te iau drept Domn al meu. Mă supun calității Tale de Cap pentru întreaga zi. O, Doamne, stabilește-Ți tronul în viața mea. Stabilește-Ți tronul în centrul ființei mele. Adu întreaga mea zi și viața mea cotidiană sub autoritatea tronului Tău!”

Dacă ne rugăm astfel Domnului în fiecare dimineață, simțim curgerea apei vieții înlăuntrul nostru. Când ne supunem autorității Domnului prin credință, exersându-ne duhul pentru a-L pune pe tron în ființa noastră, vom simți curgerea apei vii în ființa noastră.

Nu este un lucru mărunt să-L avem pe Dumnezeul Triunic curgând în noi! El curge în noi ca Acela care a stabilit un plan și care ne-a răscumpărat, și curge, de asemenea, ca Acela care este Duhul dătător de viață. Finalizarea Dumnezeului Triunic – Duhul care dă viață – curge în noi pentru a ajunge la noi ca apă vie.

Trebuie să avem multe astfel de conversații cu Domnul pe parcursul zilei. El Se află pe tron în cer, dar în viața noastră cotidiană trebuie să fie așezat pe tron în ființa noastră.

Această lume este plină de fărădelege și există chiar un mister al fărădelegii care lucrează astăzi printre oameni, mister ce va culmina în omul fărădelegii, Antihrist. Privim la cei din jurul nostru, vedem ce poartă, ce fac, lucrurile pe care le spun și modul în care vorbesc, și ne dăm seama că totul este fărădelege.

Însă ne întoarcem spre Domnul în duh și Îl punem pe Cristos pe tron în ființa noastră. Îi acordăm preeminența în toate lucrurile. Savurăm râul cu apa vieții care curge în adâncul ființei noastre și, așa cum ne spune Ioan 4, acest râu curge înăuntru, dar și țâșnește afară, izvorând spre viața eternă (vv. 13-14)! El curge înăuntru și curge afară! Slavă Domnului!

În timp ce ne desfășurăm activitățile zilnice, trebuie să-L punem pe Domnul pe tron. Putem merge la cumpărături, dar nu trebuie să renegăm tronul sau să recunoaștem existența unui tron doar în cer; trebuie să-L punem pe Domnul pe tron în ființa noastră.

Poate trebuie să ne îmbrăcăm pentru a merge la serviciu; atunci trebuie să-L punem pe Domnul pe tron în ceea ce privește hainele pe care le purtăm, modul în care ne comportăm și lucrurile pe care le spunem. În toate lucrurile, fie ele mari sau mici, trebuie să-L punem pe Domnul pe tron în ființa noastră.

Domnul trebuie să fie pe tron nu doar în timpul întrunirilor sau atunci când citim Biblia, ci în toate lucrurile, în tot ceea ce ține de noi; Cristos trebuie să fie pe tron. Trebuie să aducem acest lucru Domnului din nou și din nou, spunându-I cu toată sinceritatea:

Doamne Isuse, Te punem pe tron în ființa noastră. Vrem ca Tu să fii Domnul nostru. Te primim ca și Cap al nostru. Te primim ca fiind Soțul nostru. Stabilește-Ți tronul în mijlocul ființei noastre. Vrem să Te punem pe tron în toate lucrurile, fie ele mari sau mici. Amin, Doamne, Îți încredințăm viața noastră de zi cu zi, cu toate activitățile ei cotidiene. Stabilește-Ți tronul în centrul ființei noastre. Vrem să venim mereu la Tine în toate privințele și în legătură cu toate lucrurile. Vrem să primim și să savurăm curgerea vieții care vine de la tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Amin, Doamne, ne supunem domniei Tale în viața noastră de familie, în viața de biserică, în afaceri și în viața personală. Pur și simplu Te punem pe tron în ființa noastră. Izbăvește-ne de orice fărădelege. Fie ca Cristos să stea pe tron în toate lucrurile, iar noi să fim detronați. Amin, Doamne, domnește și împărățește în noi. Fie ca bogățiile Tale să curgă în ființa noastră, pentru a ne umple, a ne satura și a ne pătrunde cu Tine Însuți! Adu întreaga noastră zi și viața noastră cotidiană sub autoritatea tronului Tău. Isus Cristos este Domnul! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enthrone the Lord in our Being to be under His Lordship and Enjoy the Flow of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 47 cu tema: Dumnezeul-Miel este pe tronul din interiorul cetății (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biruitorii vii care se coc primii, sunt primele roade care trăiesc în prezența lui Dumnezeu

06/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristosul nostru este Mielul pe care îl urmează primele roade care biruie, căci biruitorii vii care trăiesc astăzi în prezența lui Dumnezeu și se coc mai devreme vor fi duși la Muntele Sion, în prezența Tatălui și a lui Cristos, pentru a fi spre satisfacția Lui; noi vrem să fim astfel de oameni astăzi!

Amin, Doamne Isuse, crești în noi puțin mai mult astăzi. Vrem să ne maturizăm în viață. Vrem să cooperăm cu Tine, astfel încât elementul Tău să poată crește în noi. Ne întoarcem către Tine. Ne deschidem mintea, emoția și voința distribuirii Tale divine. Păstrează-ne în prezența Ta astăzi. Amin, Doamne, prezența Ta este totul pentru noi. Fie ca noi să facem toate lucrurile în prezența Ta, una cu Tine, până când vom fi în prezența Ta pe Muntele Sion ca primele roade lui Dumnezeu și Mielului! Amin!

În această săptămână, în considerarea noastră rugativă a cărții Apocalipsei pentru a vedea cum Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos, venim la capitolul 14, în special primele cinci versete; aici vedem revelația lui Cristos ca Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie. Ce Cristos minunat avem!

Poate că suntem preocupați de răpire, căci vrem să fim duși în prezența Domnului, dar trebuie să vedem ce fel de oameni ar trebui să fim și ce fel de viață ar trebui să avem pentru a fi credincioșii biruitori ai Domnului care satisfac nevoia lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 12 vedem răpirea copilului-bărbat pentru înfrângerea dușmanului lui Dumnezeu. Copilul-bărbat este compus din sfinții biruitori care au luptat împotriva dușmanului în timpul vieții lor și l-au biruit și au murit; prin urmare, sunt răpiți la tronul lui Dumnezeu și, de îndată ce sunt acolo sus, izbucnește război în cer și Satan și armatele lui sunt aruncați jos. Aceasta este un fel de răpire, răpirea biruitorilor care au murit.

Dar în Apocalipsa 14 vedem primele roade care sunt cu Dumnezeu și Mielul pe Muntele Sionului. Aceste prime roade nu sunt pentru a birui dușmanul sau a-l înfrânge; ei sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Pe de o parte, vrem să fim cei care sunt cu Domnul pentru a sta împotriva dușmanului și a-l face să sufere pierderi. Pe de altă parte, Îl iubim pe Domnul, vrem să creștem în viață și vrem să trăim o viață pentru satisfacția Lui astăzi.

Domnul are nevoie de copilul-bărbat pentru a lupta împotriva dușmanului, dar El are nevoie de primele roade și mai mult pentru satisfacția Lui și pentru propria Sa savurare. El este Mielul lui Dumnezeu și are nevoie de mulți care să stea cu El, una cu El; El vrea să-i câștige pe cei care sunt primii care se coc pentru a fi primele roadele lui Dumnezeu și ale Mielului pentru satisfacția Lui.

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi; fie ca noi să-L urmăm pe Miel oriunde ar merge El și să fim pentru satisfacția Lui!

Primele roade sunt biruitorii vii, primii care se coc, în ogorul lui Dumnezeu și sunt răpiți pe Muntele Sionului în prezența lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa

Dacă luăm în considerare cu rugăciune versetele 1-5 din Apocalipsa 14, îl vom vedea pe Cristos ca Mielul pe care sfinții biruitori îl urmează. Mai târziu, vedem secerișul, dar în primele cinci versete ale acestui capitol vedem cele dintâi roade.

Cartea Apocalipsei este secerișul a tot ceea ce vorbește revelația divină, iar multe dintre aceste semințe au fost plantate în Geneza. În special, în Matei 13, Domnul Isus S-a asemănat cu un Semănător, un fermier care iese să semene. El Se seamănă ca sămânță a împărăției în credincioșii Săi.

În 1 Corinteni 3 vedem că Pavel a sădit, Apolo a udat și Dumnezeu dă creșterea; trebuie să creștem în viață, adică să-I permitem lui Cristos să crească în noi. Suntem ferma lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu; nu suntem doar noi individual, ci împreună suntem ferma lui Dumnezeu, clădirea Lui.

În Apocalipsa 14 avem recolta și, în special, primele roade. Aceste prime roade sunt văzute în Levitic 23 și Exod 23 ca tip reprezentativ, primele roade ale țării bune care trebuie aduse la templu, la casa lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să le savureze. Dumnezeu vrea să se bucure de primele roade.

Dumnezeu este un mare fermier și are un hambar, o casă și un ogor; El vrea ca primele roade din ogorul Său să vină direct în prezența Lui pentru savurarea Lui.

Ce sunt aceste prime roade? Putem fi noi primele roade? Primele roade sunt biruitorii vii, care vor fi primii copți în ogorul lui Dumnezeu; prin urmare, vor fi culese înainte de seceriș ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

Ei nu sunt speciali; ei doar se coc mai întâi. Vrem să fim sfinții biruitori ai Domnului astăzi, cei care cooperează cu El cât de mult putem, pentru ca El să crească în noi spre maturitate și noi să ne cocem mai întâi pentru a fi primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

În realitatea Noului Testament, cei o sută patruzeci și patru de mii de biruitori vor fi primele roade din noua creație a lui Dumnezeu oferite lui Dumnezeu direct în Sfânta Sfintelor cerească pentru satisfacția Sa. Primele roade vor fi răpite pe Muntele Sionului ceresc, la locul locuinței lui Dumnezeu, al treilea cer, pentru a fi în prezența lui Dumnezeu și a lui Cristos.

Acești biruitori timpurii se vor coace mai întâi în ogorul lui Dumnezeu. Dumnezeu are un ogor vast și mare, cu mulți credincioși în el; totuși, unii se coc mai întâi pentru a fi primele roade și sunt culese și aduse înaintea lui Dumnezeu înainte de seceriș (Lev. 23:10-11).

Pe de o parte, în 1 Tesaloniceni 4:17, ni se spune că cei care dorm în Cristos, care mor în Domnul, vor învia mai întâi și vor fi răpiți să fie cu Domnul în văzduh; aceasta este la trâmbița a șaptea. Dar nu ar trebui să așteptăm asta; ar trebui să aspirăm să fim biruitorii Domnului astăzi, pentru ca El să ne coacă mai întâi și să ne aducă în prezența Lui pe Muntele Sionului. Amin!

În Apocalipsa 14:6-13, vedem o serie de evenimente, toate acestea având loc în timpul necazului cel mare (Matei 24:21); acest lucru indică într-un mod clar și chiar dovedește într-un mod puternic că primii biruitori, primele roade din Apocalipsa 14:1-5, vor fi răpiți înainte de necazul cel mare.

Mai întâi, primele roade sunt răpite în prezența lui Dumnezeu pe Muntele Sionului; acest lucru are loc înainte de necazul cel mare. Apoi, recolta, compusă din majoritatea credincioșilor care nu sunt încă biruitori, va fi răpită la sfârșitul necazului cel mare.

Primele roade nu vor fi luate în văzduh; ele vor fi luate în ceruri, chiar pe Muntele Sion ceresc. Aceste prime roade nu sunt creștini speciali; ele se coc doar primele. Pe măsură ce poporul lui Dumnezeu crește pe pământ, un număr mic dintre ei va deveni primele roade, biruitorii. Fie ca noi să fim aceste prime roade aduse la tronul lui Dumnezeu și al Mielului!

Doamne Isuse, crești în noi astăzi. Ne dăm Ție pentru ca Tu să crești și să sporești în noi până când ajungem la maturitate. Amin, Doamne, aspirăm să fim sfinții Tăi biruitori, chiar biruitorii Tăi vii în această epocă. O, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai cumpărat dintre oameni ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel. Păstrează-ne în prezența Ta. Păstrează-ne în savurarea Ta. Păstrează-ne deschiși către Tine. Fie ca Tu să ai o cale de a Te răspândi din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Saturează-ne ființa interioară. Înghite întreaga noastră ființă în viața Ta divină. Vrem să fim aduși la maturitate. O, Doamne, fie ca noi să fim primii care se coc pentru a fi primele roade lui Dumnezeu și ale Mielului! Vrem să trăim în prezența Ta astăzi. Vrem să trăim o viață spre satisfacția Ta. Vrem să fim biruitorii vii care vor fi primele roade luate de Tine la Muntele Sion ceresc spre satisfacția și încântarea Ta! O, Doamne Isuse, aspirăm să fim astfel de oameni astăzi! Fie ca viața și lucrarea noastră zilnică să fie spre satisfacția lui Dumnezeu astăzi! Amin!

Pentru a fi primele roade duse în prezența Domnului, trebuie să fim în prezența Sa astăzi

A fi răpiți înseamnă că suntem duși în prezența Domnului; dacă vrem să fim primele roade duse în prezența Domnului pe Muntele Sion înainte de necazul cel mare, trebuie să fim în prezența Lui astăzi (vezi Luca 21:36; 2 Corinteni 2:10; Osea 6:2; 2 Timotei 4:8; Fapte 26:16).

Tot ce facem astăzi trebuie să fie în indicele ochilor Domnului, privind fața Lui pentru a vedea cum simte El lucrurile. Apostolul Pavel a iertat un frate care a păcătuit în 2 Corinteni 2:10, și aceasta nu a fost de la sine, ci în ochii Domnului și de dragul sfinților.

Chiar și atunci când iertăm pe cineva, nu ar trebui să o facem în noi înșine, ci în ochii Domnului, în prezența Lui. Trebuie să trăim în prezența Domnului astăzi. Trebuie să facem toate lucrurile privind fața Lui pentru a avea zâmbetul Lui. Când privești la cineva și îi vezi ochii, știi ce simte, care este dorința lui și cum gândește despre tine și despre situația din prezent.

Domnul are astăzi șapte ochi și El se uită la noi în permanență. Oriunde ne-am afla, Domnul este cu noi. Putem petrece timp cu Domnul dimineața, căutând să-L atingem într-un mod personal și intim, și s-ar putea să nu putem gusta prezența Sa.

Dar apoi, pe măsură ce facem una și alta în timpul zilei, s-ar putea să ne aflăm într-un loc în care Domnul nu vrea să fim, iar prezența Lui este chiar acolo cu noi. El arde în noi cu cei șapte ochi ai Săi, făcându-ne să ne simțim inconfortabil în acel loc anume sau în desfășurarea acelei activități, iar noi pur și simplu ne pocăim și ne întoarcem la Domnul.

În timp ce facem cumpărături, în timp ce vorbim cu prietenii noștri și în timp ce ne facem treaba acolo unde lucrăm, Domnul este cu noi și trebuie să trăim în prezența Lui.

Uneori, putem fi la magazinul alimentar și, în timp ce mergem pe culoar, vedem ceva de care nu știam că există, dar care devine dintr-o dată foarte atrăgător și necesar pentru noi. Cu marketingul și publicitatea de astăzi, atât de multe lucruri ne ademenesc și ne atrag privirea și ne captează atenția.

Dar când suntem pe cale să luăm ceva și să-l punem în coș, simțim cei șapte ochi ai Domnului prezenți cu noi. O, Doamne! Așadar, ascultăm de vorbirea și simțământul interior al Domnului, căci vrem să trăim în prezența Lui și să facem toate lucrurile în prezența Lui.

Fie ca noi să fim cei care iubesc apariția Domnului astăzi (2 Timotei 4:8). Înainte de a putea fi duși la Muntele Sion ca primele roade pentru Dumnezeu spre satisfacția Lui, trebuie să trăim în prezența Lui astăzi.

Trebuie să iubim apariția Lui. Aceasta înseamnă că, oriunde ne-am afla și orice am face, trebuie să primim și să iubim apariția Domnului. Fie ca să nu respingem apariția Lui, ci să iubim prezența Lui instantanee și vie.

Pe de o parte, Domnul are nevoie de copilul-bărbat pentru a lupta împotriva dușmanului Său, dar, pe de altă parte, El are nevoie și mai mult de primele roade pentru satisfacția și desfătarea Sa (Apocalipsa 12:5; 14:1, 4).

Pe de o parte, trebuie să-l învingem pe dușman datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei noastre și neiubindu-ne viața-suflet până la moarte. Pe de altă parte, trebuie să creștem în viață, să trăim în prezența Domnului și să fim una cu Domnul, pentru a putea fi primele roade ale lui Dumnezeu și Mielului, spre satisfacția Lui.

Biblia dezvăluie două aspecte ale răpirii: răpirea biruitorilor înainte de necazul cel mare și răpirea majorității credincioșilor la sfârșitul necazului cel mare (Matei 24:40-41; Luca 21:36; Apocalipsa 3:10; 1 Tesaloniceni 4:15-17; Apocalipsa 12:5; 14:1).

Nu vrem să fim doar o parte din recoltă, care va fi luată la sfârșitul necazului cel mare; vrem să fim cele dintâi roade. Fie ca să nu fim confuzi cu privire la acest lucru; fie ca să nu permitem vrăjmașului să ne încurce, să ne întârzie creșterea în viață. Fie ca să luăm cuvântul curat al Domnului și să trăim pentru satisfacția Lui astăzi, trăind în prezența Lui.

În Levitic 23:10 vedem un tip reprezentativ al răpirii – tipul reprezentativ al recoltei care se coace în câmp (Matei 13:24; Apocalipsa 14:14-16). Secerarea recoltei lui Dumnezeu este ceea ce numim răpire; această secerare indică faptul că credincioșii vor fi luați de pe pământ (Matei 13:30, 39b).

O parte din recoltă – primele roade – se coace mai devreme și este secerată mai devreme; restul recoltei – recolta – se coace mai târziu și este secerată mai târziu.

Este doar ceva ce ține de timp; este ceva ce ține de decizia noastră de a-I oferi Domnului cooperarea astăzi pentru a ne coace mai devreme, trăind în prezența Lui. El va duce asta la îndeplinire; El lucrează voința și lucrarea pentru buna Sa plăcere, dar noi trebuie să cooperăm cu El.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I permitem să crească în noi astăzi puțin mai mult, chiar să ne coacă înainte de venirea Lui ca să ne ia ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

Doamne Isuse, vrem să ne coacem mai devreme – să creștem în noi spre maturitate! Vrem să savurăm prezența Ta. Fie ca noi să fim primele roade din ogorul lui Dumnezeu. Îți oferim cea mai bună cooperare a noastră. Crești în noi. Ne deschidem strălucirii Tale. Vrem să trăim în prezența Ta. Vrem să facem toate lucrurile în prezența Ta. Amin, Doamne, prețuim prezența Ta alături de noi astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Îți dăm trăirea noastră zilnică; vrem să fim în prezența Ta în toate lucrurile. Iubim apariția Ta, Doamne, și ne dăm Ție pentru a crește în viață spre maturitate. O, Doamne, pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi, păstrează-ne în prezența Ta. Vrem să ne coacem mai devreme, ca să putem fi primele roade pe care Tu le dorești pentru satisfacția Ta! Fie ca să privim în ochii Tăi și să facem toate lucrurile conform prezenței Tale instantanee. Amin, Doamne, iubim prezența Ta și ne place să fim în apariția Ta astăzi, până când într-o zi vom fi luați în prezența Ta pe Muntele Sion, ca să fim acolo pentru satisfacția Ta! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Living Overcomers who Ripen First are the Firstfruits Living in God’s Presence, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.