Îl slujim pe Domnul

Mărturia lui Isus este marea mulțime și suntem pregătiți să-L slujim pe Dumnezeu

16/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Mărturia lui Isus este marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeu în templu și care a fost răpită la ceruri pentru a savura grija lui Dumnezeu și păstorirea Mielului cu toate binecuvântările spirituale din ceruri și în Cristos, pe care le putem savura astăzi; am fost răscumpărați prin sângele Domnului, trecem prin necaz și ieșim victorioși și ne spălăm hainele în sângele Mielului astăzi! Aleluia!

În cartea Apocalipsa vedem câteva tipuri reprezentative ale bisericii ca mărturie a lui Isus; primul este lampadarele de aur, care sunt de aur prin natură, strălucesc în întuneric și sunt identice unele cu altele. Aleluia!

În primul rând, lampadarul de aur îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic care este realizat și exprimat ca biserici, iar bisericile sunt mărturia lui Isus. Apoi, lampadarul este făcut din aur, care este bătut împreună; această batere a aurului semnifică experimentarea suferințelor lui Cristos de către noi.

Trecem prin multe lucruri în mediul nostru și avem multă suferință. Pe măsură ce ne deschidem Domnului în toate aceste lucruri, câștigăm mai mult din Cristos și suntem „bătuți” în lampadarul de aur.

Pe măsură ce ne coordonăm cu sfinții pe care Domnul i-a pus alături de noi, rugându-ne și având părtășie împreună, suntem zidiți împreună în mărturia strălucitoare a Domnului.

În toate dificultățile și încercările noastre, fie ca noi să-L întâlnim pe Domnul ca marea lumină, astfel încât chiar și suferințele noastre să ne ajute să câștigăm mai mult din Cristos.

Fie ca noi să avem o viziune a Cristosului glorios ca Fiu al Omului umblând în mijlocul nostru și fie ca noi să-L cunoaștem pe Cel care umblă printre bisericile locale.

El este Cel care trăiește în vecii vecilor – El trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi. El apare chiar acum înaintea feței lui Dumnezeu pentru noi și El nu ne va dezamăgi niciodată și nu ne va părăsi. Ce Cristos minunat avem!

Dacă doar privim la El, privim fața Lui și Îi permitem să ne privească cu cei șapte ochi ai Săi, suntem infuzați cu El, suntem curățiți de orice nu este de la El și rămânem sub strălucirea Lui.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou pentru îndurarea Sa, căci iluminarea stă în îndurarea lui Dumnezeu. Când Îl atingem pe Domnul, când atingem îndurarea Sa, primim lumina Sa, iar arătarea Sa este viziunea noastră.

Avem nevoie de strălucirea Domnului în fiecare zi; trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Lui, să ne deschidem Domnului, să ne punem capăt nouă înșine, să nu ne certăm cu lumina și să trăim continuu în lumină, astfel încât să putem fi sub strălucirea Domnului și să-L facem să strălucească prin noi.

Mărturia lui Isus este marea mulțime răscumpărată din fiecare neam și victorioasă prin necaz

În Apocalipsa, capitolul 7, vedem un alt tip reprezentativ al mărturiei lui Isus – marea mulțime din fiecare neam și din toate semințiile, popoarele și limbile, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe și cu ramuri de palmier în mâini (v. 9).

Mărturia lui Isus este marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeul în templu; ei sunt întregul trup al celor răscumpărați de Dumnezeu, care au fost răpiți la ceruri pentru a savura grija lui Dumnezeu și păstorirea Mielului cu toate binecuvântările spirituale din ceruri și în Cristos pe care le putem savura astăzi (vezi Apocalipsa 7:9-17; Efeseni 1:3; Galateni 3:14; Gen. 12:2; comp. cu Apocalipsa 21:3-4; 22:3-5; Isaia 49:10).

Toți aceștia au trecut prin necaz; ei ies din necazul cel mare, ceea ce nu se referă la perioada necazului cel mare, ci la faptul că au trecut prin necaz. Biserica a trecut prin necazuri mari în toate epocile și chiar și astăzi.

Lumea persecută biserica (Ioan 16:33) și oriunde s-ar afla biserica, va exista întotdeauna un anumit grad de persecuție.

În Apocalipsa 7:14, ni se spune că marea mulțime a ieșit din necazul cel mare; versetul 9 menționează că ies într-un mod victorios, căci țin ramuri de palmier în mâini. Slavă Domnului!

Toți păcătoșii iertați de Dumnezeu, toți cei răscumpărați de Dumnezeu, vor fi în cele din urmă răpiți la cer și vor savura binecuvântarea Domnului.

Marea mulțime este formată din cei care au fost răscumpărați cu sângele Mielului din fiecare neam, seminție, popor și limbă pentru a fi constituenții bisericii (Apocalipsa 7:9a; 5:9; Romani 11:25; Fapte 15:14, 19; 1 Corinteni 6:19-20).

Aceștia suntem noi, toți credincioșii în Cristos, care am fost răscumpărați de Cristos și acum facem parte din biserică. Suntem din fiecare neam, din fiecare seminție, din fiecare popor și din orice limbă. Am fost cumpărați cu sângele Mielului și Îl proclamăm pe Cristos.

Trecem prin necaz, ieșim din necazul cel mare și ne spălăm hainele în sângele Mielului pentru a le face albe (Apocalipsa 7:14).

Nu am fost doar răscumpărați prin sângele Mielului; ne spălăm hainele în sângele Mielului pentru a veni înaintea Domnului și a ne împărtăși din toate bogățiile și binecuvântările Sale!

Pe măsură ce trecem prin necazuri, experimentăm suferințe, persecuții și necazuri și este posibil să ni se păteze hainele. Viața noastră de zi cu zi, comportamentul nostru și acțiunile și faptele noastre pot să nu fie drepte, dar putem aplica sângele prețios al lui Cristos.

Ne dăm seama că sângele prețios al lui Cristos răspunde înaintea lui Dumnezeu la toate acuzațiile diavolului împotriva noastră și ne dă victoria asupra lui (Apocalipsa 12:11). Când aplicăm sângele lui Cristos, pe de o parte, suntem spălați și curățiți, iar pe de altă parte, vrăjmașul este învins!

Datorită Cristosului răscumpărător, o fântână de sânge e deschisă pentru toate păcatele și impuritățile noastre (Zaharia 13:1; Ioan 19:34), putem fi sub acel sânge, și putem fi spălați de toate petele noastre de vinovăție (Imnuri, #1006, strofa 1). Slavă Domnului!

De asemenea, ne putem ridica pentru a umbla în lumina lui Dumnezeu, chiar mai presus de lume și păcat, cu o inimă înnoită și haine albe, căci Îl avem pe Cristos întronat în noi (Imnuri 1010, strofa 3).

Slavă Domnului că El a murit pentru noi pe cruce ca Mielul lui Dumnezeu și acum ne putem cufunda sub acel sânge și pierde toate petele noastre de vinovăție. El ne spală, ne curăță și mergem mai departe cu El într-o viață nouă, iar vrăjmașul este învins! Slavă Domnului!

A ne spăla hainele înseamnă a ne păstra conduita curată prin spălarea sângelui Mielului. Dacă facem aceasta, avem dreptul să ne apropiem de Dumnezeu și să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții și să intrăm în cetatea vieții ca domeniu al binecuvântărilor lui Dumnezeu (1 Ioan 1:7; Apocalipsa 22:14).

Mărturia lui Isus este marea mulțime a celor răscumpărați de Dumnezeu care ies din necaz și stau înaintea tronului lui Dumnezeu și înaintea Mielului cu ramuri de palmier în mâini. Ramurile de palmier semnifică victoria noastră asupra necazului, pe care l-am îndurat pentru Domnul (Ioan 12:13; Exod 15:27).

Faptul că au ramuri de palmier în mâini este, de asemenea, un semn de satisfacție prin faptul că sunt udați.

Pe partea negativă, trecem prin multe necazuri; chiar dacă suntem un popor al bucuriei, un popor care Îl savurează pe Domnul și își exersează duhul pentru a se împărtăși din Dumnezeu cu bogățiile Sale în duh; pe partea fizică, suntem un popor care suferă.

Dar slavă Domnului, într-o zi vom ieși triumfători din necazul cel mare și vom sta înaintea Mielului cu ramuri de palmier în mâini! Cel care stă pe tron va locui peste noi, umbrindu-ne cu Sine Însuși ca fiind Cel întrupat în Cristos (Ioan 1:14).

Și nu ne va mai fi sete, nici nu ne va mai fi foame, căci Mielul care este în mijlocul tronului ne va păstori și ne va călăuzi la izvoarele apelor vieții.

În Dumnezeul Triunic, ca templu al lui Dumnezeu, Îl vom sluji zi și noapte pentru a-L savura ca sărbătoare veșnică a tabernacolelor și pentru a înflori în viață precum palmierul (Apocalipsa 7:15a; 3:12; Lev. 23:40; Neemia 8:15; Psalmul 92:12-13; Ioan 7:2, 37-39; Romani 1:9; Coloseni 2:19). Slavă Domnului, ce destin glorios avem!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne faci mărturia Ta astăzi. Aleluia, suntem marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeu în templu! Slavă Domnului, chiar dacă astăzi trecem prin greutăți, dificultăți, persecuții și necazuri, într-o zi vom ieși din fiecare necaz și vom sta înaintea tronului lui Dumnezeu și a Mielului cu ramuri de palmier în mâini! Amin, Doamne, venim la Tine astăzi; ne spălăm hainele în sângele Mielului. Curăță-ne și spală-ne din nou astăzi. Îți mulțumim că ne-ai cumpărat cu sângele Mielului din fiecare neam, trib, popor și limbă pentru a fi constituenții bisericii! Amin, Doamne, ne spălăm hainele și le albim în sângele Mielului astăzi! Slavă Domnului, sângele lui Isus ne spală, ne curăță și, de asemenea, răspunde înaintea lui Dumnezeu la toate acuzațiile diavolului împotriva noastră, dându-ne victoria asupra lui! Amin, Doamne, ne spălăm hainele, mâncăm din pomul vieții și intrăm pe porți în cetate pentru a savura binecuvântările eterne ale lui Dumnezeu!

Slujirea noastră în timp de astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate: primirea lui Dumnezeu, savurarea lui Dumnezeu și distribuirea lui Dumnezeu reprezintă slujirea noastră!

Care este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu? Cum putem învăța să-L slujim pe Dumnezeu? Pentru eternitate, Îl vom sluji pe Dumnezeu; cum învățăm să-L slujim pe Dumnezeu? Mulți cred că făcând multe lucrări exterioare pentru Dumnezeu învățăm să-L slujim pe Dumnezeu pentru eternitate.

Ce înseamnă ca să-I slujim lui Dumnezeu? Care este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu? Trebuie să ne dăm seama că astăzi noi, ca credincioși în Cristos, suntem răscumpărați de Dumnezeu pentru a-L sluji pe Dumnezeu.

A-L sluji pe Dumnezeu, însă, nu înseamnă că trebuie să muncim din greu pentru Dumnezeu, punându-ne deoparte și făcând una și alta pentru Domnul. Aceasta este o înțelegere naturală a slujirii. Îl slujim pe Dumnezeu astăzi savurându-L pe Dumnezeu. Dumnezeu ne dă lucruri și trebuie să fim credincioși în lucrurile pe care ni le-a încredințat (Matei 25:19-23).

Slujirea noastră de astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate. Singurul scop al lui Dumnezeu în timp este să Se distribuie în noi zi de zi (Ioan 7:37-39).

În viața Domnului pe pământ, El L-a slujit pe Dumnezeu; principala Sa slujbă nu a fost doar să facă minuni sau să rostească cuvântul lui Dumnezeu, ci să fie deschis către Dumnezeu, să-L primească pe Dumnezeu, să-L savureze pe Dumnezeu și să-L distribuie pe El.

Slujirea noastră în timp astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate; slujba noastră către Dumnezeu, în esență, este să-L primim pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să-L distribuim.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru a primi astăzi instruire și educație spirituală, astfel încât să putem învăța cum să-L slujim pe Dumnezeu.

Trebuie să-L slujim pe Dumnezeu astăzi primindu-L pe Dumnezeu, savurându-L pe Dumnezeu și distribuindu-L pe Dumnezeu. Dacă suntem credincioși astăzi care-L savurează pe Dumnezeu, Îl primim pe Dumnezeu și, de asemenea, Îl distribuim, vom ști cum să-L slujim pe Dumnezeu în eternitate. Când Dumnezeu vine în noi și iese din noi, aceasta este slujirea.

Trebuie să ne deschidem către Domnul astăzi pentru a-L savura. Trebuie să învățăm să-L savurăm pe Domnul și să-L primim. De atâtea ori suntem plini, prea plini pentru a-L putea savura pe Domnul și a-L primi; prin urmare, Domnul nu se poate împărți în noi.

Fie ca astăzi, în timp, să învățăm să ne deschidem Domnului și să primim distribuirea Sa divină. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi; fie ca să învățăm să-L primim pe Dumnezeu, să-L savurăm și să-L distribuim pe Dumnezeu.

Îl vom sluji pe Dumnezeu zi și noapte; Îl vom sluji fiind deschiși către El, savurându-L, primindu-L și distribuindu-L în alții. Dacă suntem vase deschise pentru Domnul, primindu-L și împărțindu-L pe Dumnezeu, vom fi pregătiți să-I slujim în eternitate.

După cum vedem în Apocalipsa 22:3, Îl vom sluji pe Dumnezeu în eternitate; aceasta nu înseamnă în principal să facem lucruri pentru Dumnezeu sau să aranjăm una sau alta în biserică.

Adevărata noastră slujire, chiar dacă ne ocupăm de multe aspecte practice în viața de biserică și în viața de familie, este să fim deschiși către Domnul, să primim distribuirea Lui divină și să învățăm să-L administrăm altora.

Trebuie să avem grijă de toate acestea, trebuie să ajutăm cu copiii sau cu tinerii, trebuie să-i vizităm pe cei noi sau pe cei dau înapoi, dar în toate aceste lucruri, adevărata noastră slujire este să-L lăsăm pe Dumnezeu să vină în noi și să iasă din noi.

Când primim mai mult din Dumnezeu și Îl distribuim pe Dumnezeu în alții, aceasta este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu. Și când facem continuu acest lucru, suntem pregătiți să-L slujim pe Dumnezeu în eternitate. Pentru eternitate, Dumnezeu Se va distribui în noi și, de asemenea, prin noi în alții.

Doamne Isuse, ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine. Ne deschidem pentru a învăța să Te slujim. Salvează-ne de la a face doar multe lucruri în exterior pentru Tine, fără să Te savurăm. O, Doamne, fie ca să vedem că slujirea noastră în timp este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate. Fie ca să ne dăm seama că singurul scop al lui Dumnezeu în timp este să Se distribuie în noi zi de zi. Amin, Doamne, ne deschidem distribuirii Tale divine. Ne deschidem pentru a primi mai mult din Tine în ființa noastră. Distribuie-Te în mintea, emoția și voința noastră. Ne deschidem ființa interioară către Tine; curgi în toate părțile ființei noastre interioare. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi, fiind vase deschise pentru Dumnezeu pentru distribuirea Sa divină! Aleluia, când Dumnezeu vine în noi și iese din noi, aceasta este slujirea noastră! Amin, Doamne, fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi, fiind deschiși la distribuirea divină a lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos, primindu-L pe Cristos și distribuindu-L altora! Fie ca aceasta să fie esența slujirii noastre! O, slavă Domnului, în eternitate Îl vom sluji pe Domnul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Testimony of Jesus is the Great Multitude & We’re being Prepared to Serve God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 37 cu tema: Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Învățăm să ne rugăm cu autoritate pentru a porunci în credință și a aduce autoritatea lui Dumnezeu pe pământ

09/07/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cea mai importantă rugăciune și cea mai spirituală rugăciune este rugăciunea de autoritate, care este o poruncă bazată pe autoritate, având aspectul de a lega și de a dezlega, chiar de a porunci muntelui să se mute și să fie aruncat în mare; nu este o rugăciune de a-I cere lui Dumnezeu să facă ceva pentru noi, ci de a rezolva problemele aplicând în mod direct autoritatea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pe pământ. Suntem Trupul Tău și Tu ești Capul. Tu ai fost înălțat, Tu ești pe tron și suntem așezați cu Tine în ceruri. Amin, Doamne, eliberează rugăciunile Tale prin noi. Roagă-te cu rugăciunile de care ai nevoie prin noi, Trupul Tău, pentru ca obstacolele să fie înlăturate, dușmanul să fie legat și împărăția lui Dumnezeu să fie eliberată și să vină printre noi! Amin!

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să vedem că Isus Cristos are toată autoritatea în cer și pe pământ. Cristosul nostru este atât de minunat, atât de plăcut, atât de drag și atât de dulce; în același timp, El este Împăratul împăraților și Domnul domnilor.

El are toată autoritatea în cer și pe pământ, iar autoritatea este numai la El. Noi nu avem autoritate; putem avea autoritatea Domnului să curgă prin noi, iar acest lucru nu ar trebui să ne facă mândri, ci toată autoritatea este a lui Dumnezeu.

Dacă vrem să fim persoane care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate, trebuie să fim felul potrivit de oameni.

În primul rând, trebuie să ne supunem autorității, căci numai atunci când ne supunem autorității lui Dumnezeu și autorității delegate de El putem avea și noi autoritatea să curgă prin noi.

Trebuie să ne dăm seama că, în noi înșine, nu avem nicio autoritate. Trebuie să cunoaștem voia lui Dumnezeu, realizând că voia perfectă a lui Dumnezeu este legată de Cristos și de biserică.

Trebuie să ne renegăm sinele, căci nu ne exprimăm pe noi înșine, ci pe Cristos, Cel care trăiește în noi. Pe măsură ce ne renegăm sinele, rămânem într-o părtășie strânsă, constantă, intimă cu Domnul, fiind un singur duh cu El în toate lucrurile.

De asemenea, nu ar trebui să fim subiectivi sau să acționăm conform sentimentelor noastre; mai degrabă, trebuie să ne aducem sentimentele înaintea lui Dumnezeu, să tratăm sentimentele noastre și să le exprimăm una cu El.

În acest fel, suntem plini de har și buni în relațiile cu ceilalți și vom trăi în înviere, chiar trăind în viața de înviere a lui Cristos.

O persoană care îl poate reprezenta pe Dumnezeu cu autoritatea Sa ocupă un loc smerit înaintea lui Dumnezeu, supunându-se autorității Sale și este capabilă să suporte jignirile altora.

El este conștient de propria sa incapacitate și inaptitudine și îl reprezintă pe Dumnezeu în mod corespunzător. Fie ca Domnul să ne facă astfel de oameni și fie ca El să câștige pe unii care să-L reprezinte în mod corespunzător pe Dumnezeu astăzi!

Rugăciunea de autoritate este o rugăciune poruncitoare bazată pe autoritatea lui Dumnezeu

Există multe feluri de rugăciuni pe care le putem face și trebuie să ne rugăm multe rugăciuni. Un anumit fel de rugăciune, chiar și cea mai importantă rugăciune și cea mai spirituală rugăciune, este rugăciunea de autoritate (vezi Matei 18:18; Marcu 11:20-24).

În Biblie, vedem multe feluri de rugăciuni, iar cea mai înaltă și spirituală rugăciune este rugăciunea de autoritate. Pe lângă rugăciunile de laudă, rugăciunile de mulțumire, rugăciunile de implorare, rugăciunile de mijlocire și rugăciunile de petiție, există rugăciunea de autoritate.

Aceasta este cea mai importantă și mai spirituală rugăciune din Biblie, un semn al autorității și o declarație de autoritate. Rugăciunea de autoritate este o poruncă bazată pe autoritate (Isaia 45:11; Marcu 11:20-24).

Domnul Isus are toată autoritatea în cer și pe pământ, iar acum suntem una cu El în autoritatea Lui și suntem capabili să ne rugăm pentru ca lucrurile să se schimbe. Rugăciunea de autoritate este o rugăciune poruncitoare.

Dacă dorim să avem rugăciuni importante și valoroase înaintea lui Dumnezeu, trebuie să putem da niște porunci autoritare înaintea lui Dumnezeu (Marcu 11:20).

Nu este vorba de a fi îndrăzneți și de a-I porunci lui Dumnezeu să facă lucruri; mai degrabă, aceasta înseamnă a cunoaște voia lui Dumnezeu, a sta una cu voia lui Dumnezeu și a fi una cu Dumnezeu pentru a-I executa voia pe pământ prin rugăciunile noastre.

Conform cu Matei 18:18, rugăciunea de autoritate are două aspecte – legarea și dezlegarea. Pe de o parte, suntem una cu Domnul pentru a lega ceea ce a legat cerul; pe de altă parte, dezlegăm pe pământ ceea ce a fost dezlegat în cer.

Aceasta înseamnă că suntem atât de una cu Domnul încât știm ce a legat și a dezlegat cerurile și ne rugăm una cu Domnul să dezlegăm pe pământ ceea ce a fost dezlegat în ceruri și să legăm pe pământ ceea ce a fost legat în ceruri.

Domnul Isus a spus că, orice ne rugăm noi pe pământ într-un singur acord să dezlegăm, și cerul va face. Rugăciunile obișnuite sunt rugăciuni care Îi cer lui Dumnezeu să lege și să dezlege. De multe ori ne rugăm astfel de rugăciuni.

Îi cerem Domnului să-Și lege dușmanul, să-i dezlege pe oamenii pentru care ne rugăm, ca să poată crede sau să crească în viață, și Îi cerem Domnului să facă una și alta. Aceasta este o rugăciune obișnuită.

Dar rugăciunile de autoritate sunt acelea în care noi legăm și dezlegăm exercitând autoritatea. Nu-I cerem lui Dumnezeu să lege sau să dezlege; noi legăm și dezlegăm, stând pe autoritatea Domnului. El are autoritate în cer și pe pământ, și toată autoritatea I-a fost dată; acum suntem una cu El pe pământ.

Ceea ce leagă biserica pe pământ, Dumnezeu va lega și în cer, căci cerul a deja legat. Ceea ce dezleagă biserica pe pământ, Dumnezeu va dezlega și în cer, căci cerul a deja dezlegat.

Rugăciunile de autoritate sunt rugăciunile în care legăm și dezlegăm exercitând autoritatea. Noi, ca biserică, suntem una cu Domnul în autoritatea Lui, fiind așezați cu Cristos în locurile cerești (Efeseni 2:6) și dezlegăm pe pământ ceea ce a fost dezlegat în ceruri și legăm pe pământ ceea ce a fost legat în cer.

Cerul și pământul sunt una, într-un singur acord. Fie ca Domnul să ne înalțe viața de rugăciune și, în special, momentele noastre comune de rugăciune.

Când ne adunăm și ne rugăm, de multe ori nu trebuie să-I cerem Domnului să facă una sau alta, să lege dușmanul și să elibereze voia Lui; trebuie pur și simplu să exercităm autoritatea Lui, stând una cu El și să legăm și să dezlegăm una cu Domnul.

Mulți dintre noi am experimentat acest lucru; în special în întâlnirea de rugăciune a bisericii, stăm pe autoritatea lui Cristos, una cu Capul nostru înălțat și întronat și ne rugăm rugăciuni de autoritate.

Doamne Isuse, fă-ne una cu Tine astăzi. Suntem una cu Tine pe pământ. Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a ne ruga. Vrem să ne rugăm cu tot felul de rugăciuni, astfel încât să Te putem contacta, savura, primi, și curge și să eliberăm voia Ta pe pământ. Fie ca să învățăm să ne rugăm cea mai importantă rugăciune, rugăciunea de autoritate. Amin, Doamne, înalță-ne viața de rugăciune. Fie ca să ne rugăm cea mai spirituală rugăciune, rugăciunea de autoritate. O, Doamne, suntem una cu Tine, uniți cu Tine în ceruri și exercităm autoritatea Ta pe pământ. Te lăudăm, Capul nostru glorios, căci ai fost înviat, înălțat și întronat! Slavă Domnului, Cristos are acum toată autoritatea în cer și pe pământ și El este înălțat mult mai presus de toate! Amin, Doamne, suntem una cu Tine și rostim rugăciuni poruncitoare pentru a dezlega pe pământ ce a fost dezlegat în cer și pentru a lega pe pământ ce a fost legat în cer! Amin, Doamne, fie ca să avem rugăciuni grele și valoroase înaintea lui Dumnezeu, dând câteva porunci autoritare înaintea lui Dumnezeu, una cu Domnul!

Învățăm să ne rugăm cu autoritate pentru a aduce autoritatea tronului pe pământ, vorbind muntelui!

În Marcu 11:20-24, Domnul Isus a vorbit despre rugăciune, în special, despre cum să ne rugăm cu autoritate, rostind rugăciuni de autoritate. Ce înseamnă să te rogi cu autoritate? Care sunt rugăciunile de autoritate? Simplu spus, rugăciunile de autoritate sunt rugăciunile din Marcu 11.

Modul în care Domnul a vorbit despre rugăciune este destul de neobișnuit; El nu a spus că ar trebui să-I cerem lui Dumnezeu să mute muntele sau să ne dea o cale prin munte.

Mai degrabă, Domnul a spus că trebuie să vorbim muntelui: „Ridică-te și aruncă-te în mare!” Și dacă credem în inima noastră, ni se va face. Extraordinar! Aceasta este rugăciunea de autoritate. Rugăciunea nu este îndreptată către Dumnezeu sau către dușman; rugăciunea de autoritate este adresată muntelui.

Dumnezeu vrea să trateze ceva atât de mare încât pare a fi un munte imens; nu ne rugăm ca Dumnezeu să mute muntele, ci, mai degrabă, poruncim muntelui să fie aruncat în mare.

O rugăciune de autoritate nu-I cere lui Dumnezeu să facă ceva; mai degrabă, ea exercită autoritatea lui Dumnezeu și aplică această autoritate pentru a se ocupa de probleme și lucruri care trebuie mutate (v. 23).

O rugăciune de autoritate nu este îndreptată către Dumnezeu, ci către munte, cerând muntele să fie mutat și aruncat în mare. Noi exercităm autoritatea lui Dumnezeu și aplicăm această autoritate pentru a rezolva problemele și lucrurile care ar trebui înlăturate. Trebuie să învățăm astfel de rugăciuni astăzi.

În calitate de credincioși în Cristos care aspiră să fie biruitori ai Domnului, care Îl aduc înapoi și aduc împărăția, trebuie să învățăm să ne rugăm vorbind muntelui și rostind rugăciuni poruncitoare.

Trebuie să fim una cu Domnul și să exercităm autoritatea lui Dumnezeu nu pentru a-I cere lui Dumnezeu să facă ceva, ci mai degrabă pentru a vorbi muntelui, și acest lucru se va face pentru noi.

Ce este un munte? Un munte poate fi slăbiciunile noastre, temperamentul nostru, gândurile noastre rele sau bolile noastre fizice.

Îl putem implora pe Dumnezeu cu privire la astfel de lucruri, dar nu pare să existe prea mult rezultat. Dar dacă aplicăm autoritatea lui Dumnezeu situației și vorbim muntelui, aceste probleme vor dispărea.

De multe ori Îl implorăm pe Dumnezeu să ne salveze de cutare lucru, să îndepărteze cutare obicei rău din noi sau să ne ajute să ne biruim temperamentul.

Nu de multe ori ne rugăm aplicând autoritatea lui Dumnezeu asupra problemei sau spunând: „Îți poruncesc în numele Domnului meu să pleci!” Trebuie să ne rugăm astfel de rugăciuni, fiecare către muntele sau munții săi, pentru a putea exercita autoritatea lui Dumnezeu, fiind una cu Domnul.

Când temperamentul ne tulbură și ne frustrează, trebuie să-i spunem temperamentului nostru: „Nu te mai pot tolera: pleacă!” Putem spune bolii: „Pleacă; mă voi ridica prin viața de înviere a Domnului”.

O rugăciune de autoritate nu-I cere direct lui Dumnezeu să facă ceva pentru noi; mai degrabă, se ocupă de probleme aplicând în mod direct autoritatea lui Dumnezeu (Exod 14:15-27). Cu toții trebuie să învățăm să facem acest lucru.

Facem acest lucru în principal într-un mod corporativ, chiar fiind una cu companionii noștri vitali, sfinții cu care ne rugăm sau grupul în care Domnul ne-a pus. Suntem una cu Domnul și una unii cu alții și aplicăm autoritatea lui Dumnezeu.

Cea mai importantă lucrare a biruitorilor este să aducă autoritatea tronului pe pământ (Apocalipsa 11:15; 12:10). Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să fim biruitori, trebuie să învățăm să ne rugăm cu autoritate și să vorbim muntelui. Trebuie să învățăm acest lucru.

Nu putem presupune că știm și nici nu ar trebui să fim prezumtivi în a face acest lucru; trebuie să vedem care este cea mai importantă lucrare a noastră ca biruitori. Dumnezeu vrea să aducă împărăția Sa pe pământ și vrem să cooperăm cu El pentru aceasta.

Vrem să fim biruitorii Domnului, așa că trebuie să învățăm să ne rugăm cu autoritate. Este decizia noastră. Depinde de noi. Lui Cristos i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ, iar noi suntem uniți cu El în duh; suntem un singur duh cu Domnul.

Tot ceea ce are și este El, tot ceea ce a făcut și a realizat, totul este transmis bisericii. Trebuie doar să stăm în duhul contopit, una cu El, și trebuie să rostim rugăciuni poruncitoare, una cu El.

Cu toții avem munți; cu toții avem lucruri pe care nu le putem birui, care par insurmontabile și care nu se schimbă, ci mai degrabă ne împiedică să împlinim economia lui Dumnezeu. Acești munți nu au aceeași dimensiune; însă orice ne împiedică să mergem mai departe pe calea spirituală, putem porunci să plece.

Aceasta înseamnă să ne rugăm cu autoritate. Fie ca noi să rămânem în unitate cu Cristosul atotinclusiv și fie ca noi să ne rugăm rugăciuni de autoritate una cu El astăzi! Amin!

Doamne Isuse, vrem să învățăm să ne rugăm rugăciuni de autoritate astăzi. Suntem una cu Tine. Amin, Doamne, suntem una cu Cristosul atotinclusiv astăzi și stăm în înălțare, una cu Cristos. Învață-ne cum să ne rugăm cu autoritate astăzi. O, Doamne, Tu vezi munții din calea noastră spirituală; Tu vezi cum ne deranjează temperamentul nostru, păcatul ne înfășoară atât de ușor și carnea noastră ne frustrează. Suntem una cu Tine, Doamne, și poruncim ca muntele să fie îndepărtat și aruncat în mare. Amin, Doamne, exercităm autoritatea Ta și o aplicăm pentru a rezolva problemele și lucrurile care ar trebui îndepărtate! Fie ca să învățăm să facem aceasta, Doamne, în viața noastră de zi cu zi și, de asemenea, în rugăciunea noastră cu sfinții. Aspirăm să fim biruitorii Tăi. Fie ca să îndeplinim cea mai importantă lucrare a biruitorilor, adică aducerea autorității tronului pe pământ! Amin, Doamne, fie ca să învățăm să ne rugăm cu autoritate și să vorbim muntelui! Câștigă Tu astfel de rugăciuni în viața noastră personală și în viața de biserică, pentru ca vrăjmașul să fie învins și făcut de rușine și pentru ca împărăția Ta să vină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learn to Pray with Authority to Command in Faith and Bring God’s Authority to Earth, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 6 cu tema: Cristos ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Calificările unei persoane care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate – autoritatea delegată a lui Dumnezeu

08/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și Îl urmăm, vrem să fim folosiți de Domnul, așa că trebuie să vedem din cuvântul lui Dumnezeu care sunt calificările unei persoane care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate, și anume care sunt calificările pentru o persoană care este o autoritate delegată; o astfel de persoană îl reprezintă pe Dumnezeu, iar autoritatea lui Dumnezeu curge prin el.

Amin, Doamne Isuse, vrem să fim cei care trăiesc într-un singur duh cu Tine astăzi. Fie ca autoritatea Ta să curgă prin noi. Fă-ne vasele potrivite care sunt una cu Tine și care Te reprezintă în mod corespunzător pe pământ astăzi. Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că în noi înșine nu avem nicio autoritate, căci Dumnezeu are toată autoritatea. Fie ca noi să cunoaștem voia lui Dumnezeu și să ne renegăm pe noi înșine. Fie ca noi să fim una cu Domnul și să nu fim subiectivi în propriile noastre sentimente. Ne dăm Ție, dragă Doamne! Amin!

În acest univers, există o dispută privitor la autoritate: Satan vrea să-și stabilească împărăția, iar acest lucru este direct împotriva lui Dumnezeu și a împărăției Sale. Prin urmare, trebuie să luăm o parte; trebuie fie să fim de partea Domnului, fiind supuși autorității Sale, fie să fim una cu Satan, împotrivindu-ne autorității lui Dumnezeu. O, Doamne!

Dacă privim în jurul nostru, vedem că Satan se răzvrătește și, mai mult, omul se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu și încalcă autoritatea lui Dumnezeu. Se pare că oamenii de astăzi fac tot felul de lucruri ca și cum nu ar exista Dumnezeu, iar păcatul domnește, răutatea este făcută în mod public, corupția este peste tot și nedreptatea este prezentă.

Mai mult, printre creștini, există o mulțime de diviziuni și multă degradare. Chiar și printre noi, în viața de biserică, pe măsură ce primim îndurarea lui Dumnezeu pentru a-L urma și a fi una cu El, chiar și noi avem unele tulburări, unele răzvrătiri și unele probleme.

Viața de biserică nu este o utopie; viața de biserică este paradisul lui Dumnezeu, dar când suntem în carne și când trăim conform culturii noastre și în sine, apar problemele.

Trebuie să înțelegem, totuși, că, deși Satan s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu și deși omul Îi încalcă autoritatea alăturându-se lui Satan în răzvrătirea sa, Dumnezeu nu va permite ca această răzvrătire să continue.

El își stabilește împărăția pe pământ, iar noi, cei care credem în Cristos, cooperăm cu Domnul pentru aceasta. Cooperăm fiind sub autoritatea lui Dumnezeu și susținând autoritatea Lui. Ne propunem să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem. Amin!

Calificările unei persoane care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate – autoritatea delegată a lui Dumnezeu

Pentru ca autoritatea lui Dumnezeu să fie exprimată și reprezentată în mod corespunzător pe pământ, El trebuie să câștige niște oameni care sunt calificați.

Trebuie să ne uităm la cuvântul lui Dumnezeu, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, și trebuie să verificăm istoria bisericii pentru a vedea care sunt calificările unei persoane care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate.

Care sunt calificările unei autorități adjuncte? O, Doamne, luminează-ne! Strălucește în Cuvântul Tău! Câștigă astfel de oameni!

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să se supună autorității

În primul rând, o persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să fie una care se supune autorității (Matei 8:8-9). Când sutașul a venit la Domnul Isus, a simțit că Cristos era sub autoritatea lui Dumnezeu, de aceea avea autoritate, așa că s-a încrezut în El.

Pe de o parte, trebuie să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu și să atingem autoritatea lui Dumnezeu; aceasta trebuie să fie baza. Pe de altă parte, trebuie să ne supunem autorității, luându-L pe Dumnezeu ca autoritate supremă și fiind dispuși să ne supunem autorității delegate pe care El a desemnat-o asupra noastră.

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să realizeze că nu are autoritate în sine

Acest lucru este foarte important; o persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să realizeze că în sine nu are autoritate (Matei 28:18; 2 Corinteni 10:8; 13:10).

Nu avem autoritate în noi înșine; doar Dumnezeu are toată autoritatea, iar lui Cristos i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ. Nu există nicio autoritate inerentă într-o persoană.

O autoritate delegată trebuie să-și amintească mai întâi că toate autoritățile vin de la Dumnezeu. Dacă există vreo autoritate într-o persoană, aceasta este pentru că Dumnezeu curge către ea ca autoritate, iar aceasta este de la Domnul.

O autoritate delegată este cineva care se supune lui Dumnezeu și care reprezintă autoritatea lui Dumnezeu. O autoritate delegată reprezintă autoritatea lui Dumnezeu și este un delegat al autorității lui Dumnezeu.

Nu există autoritate în ei înșiși; prezbiterii nu au autoritate în ei înșiși – Dumnezeu curge în ei și prin ei ca autoritate. Autoritatea poate curge de la Dumnezeu în ei, dar nu face parte din ființa lor doar pentru că sunt prezbiteri.

Doamne Isuse, ne supunem Ție. Tu ești autoritatea unică. Tu ai toată autoritatea. Slavă Domnului, Isus Cristos are toată autoritatea în cer și pe pământ! Amin, Doamne, vrem să cunoaștem autoritatea Ta și chiar să permitem autorității Tale să curgă în noi și prin noi. Fie ca noi să fim pe deplin deschiși către Tine din interior și să realizăm că autoritatea delegată este ceva ce Dumnezeu revarsă asupra unui om. Salvează-ne, Doamne, de la a crede că putem avea autoritate în noi înșine. Fie ca noi să realizăm că toate autoritățile delegate pot fi doar delegate autorității lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse!

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să cunoască voia lui Dumnezeu

Dumnezeu nu-Și va încredința autoritatea cuiva care nu cunoaște voia lui Dumnezeu. O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritatea Lui trebuie să fie una care cunoaște voia lui Dumnezeu (Efeseni 1:9; 5:17).

Ce este voia lui Dumnezeu? Apocalipsa 4:11 spune că Dumnezeu a creat toate lucrurile datorită voinței Sale și, datorită voinței lui Dumnezeu, toate lucrurile există.

Aceasta este voia perfectă a lui Dumnezeu. Conform cărții Coloseni, voia lui Dumnezeu este ca Cristos să fie atotinclusiv pentru noi din punct de vedere experiențial. Trebuie să rezolvăm acest aspect.

Dacă vrem să facem voia lui Dumnezeu, trebuie să fim cei care învață să Îl experimenteze și să Îl savureze pe Cristosul atotinclusiv.

Voia perfectă a lui Dumnezeu poate fi îndeplinită prin Cristos și prin biserică. Dacă vrem să cunoaștem voia perfectă a lui Dumnezeu pentru noi, trebuie să-L cunoaștem pe Cristos și biserica.

O persoană care vrea să-L reprezinte pe Dumnezeu cu autoritatea Sa trebuie să cunoască voia lui Dumnezeu și trebuie să se hotărască în ființa sa că este aici pentru ca voia lui Dumnezeu să se facă.

În lucruri mari și mici, în decizii importante sau obișnuite, trebuie să cunoaștem și să căutăm voia lui Dumnezeu.

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să se renege pe sine și să trăiască în părtășie cu Domnul

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritatea Sa trebuie să fie una care se leapădă de sine (Matei 16:24). El nu se reprezintă pe sine, ci pe Dumnezeu, așa că sinele său trebuie renegat.

Aceasta înseamnă că, pe lângă cunoașterea voinței lui Dumnezeu, o astfel de persoană trebuie să se renege pe sine și să nu caute nimic pentru sine.

Din punct de vedere pozitiv, trebuie să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu și să fim clari cu privire la voința Lui. Din punct de vedere negativ, trebuie să ne renegăm pe noi înșine. A ne lepăda de sine înseamnă pur și simplu să nu ne exprimăm sinele, să nu ne exprimăm propriile opinii.

Nu ar trebui să credem că opiniile noastre sunt cele mai bune și că nu ar trebui să ne exprimăm opiniile. Unii oameni cred că opiniile lor sunt cele mai bune, că Dumnezeu prețuiește opinia lor și că frații și surorile le onorează ideile; astfel de oameni trăiesc într-un vis.

Fie ca noi să nu fim atât de nebuni încât să ne impunem unilateral opinia altora. În loc să ne exprimăm sinele, așa cum a făcut Petru când Domnul a spus că va fi crucificat, ar trebui să ne exersăm duhul și să ne renegăm pe noi înșine.

Mai mult, trebuie să trăim în părtășie constantă și intimă cu Domnul. Trebuie să avem o comuniune și o comunicare continuă cu Domnul. În loc să ne exprimăm opiniile, care ni se par bune, ar trebui să ne deschidem către Domnul și să avem părtășie cu El.

Trebuie să ne aducem opiniile Domnului, să ne deschidem Lui, să-L lăsăm să strălucească asupra noastră și să trăim în părtășie constantă și intimă cu Domnul (1 Corinteni 6:17; 1:9; 1 Ioan 1:3).

Aceasta înseamnă că suntem una cu Domnul și ne renegăm pe noi înșine și învățăm să renunțăm la opiniile noastre. În loc să ne exprimăm opinia altora și să le-o impunem, ne deschidem Domnului, suntem infuzați cu dorința Lui și le spunem altora ceea ce este în inima lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să Te reprezentăm în mod corespunzător cu autoritatea Ta, renegând sinele nostru. O, Doamne, Te iubim și ne detestăm pe noi înșine. Ne exersăm duhul și ne renegăm pe noi înșine. O, Doamne, ne deschidem Ție în ceea ce privește sentimentele și opiniile noastre. Fie ca să nu ne exprimăm opiniile altora, ci să le deschidem Ție pentru ca Tu să strălucești asupra noastră. Expune-ne opiniile. Expune-ne sinele. Fie ca să nu ne exprimăm sinele sau carnea, ci să-L exprimăm pe Dumnezeu. Vrem să trăim în părtășie constantă și intimă cu Tine. Amin, Doamne, păstrează-ne astăzi un singur duh cu Tine. Descoperă-ne dorința inimii Tale. Fie ca noi să vedem ce este în inima Ta și să le spunem și altora!

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate nu trebuie să fie subiectivă în sentimentele sale, ci blândă și plină de har în relațiile cu ceilalți

Pentru ca cineva să fie o autoritate delegată, adică o persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritatea Sa, nu trebuie să fie subiectivă și nu trebuie să acționeze conform propriilor sentimente (2 Corinteni 3:5).

Noi toți avem sentimente și de multe ori sentimentele noastre sunt înșelătoare. În loc să ne exprimăm sentimentele și să trăim conform sentimentelor noastre, trebuie să fim cei care reneagă sentimentele, să nu trăim conform sentimentelor noastre și să-I permitem Domnului să-Și exprime sentimentele prin noi.

Avem anumite sentimente, dar ne deschidem Domnului în ceea ce privește sentimentele noastre și Îi permitem să aplice crucea asupra sentimentelor noastre. Dacă El este sursa, vrem ca voia Lui să se facă. Dar dacă El nu este sursa, Îl lăsăm să se ocupe de sentimentele noastre.

În plus, o persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să fie blândă și plină de har în relațiile cu ceilalți (Luca 6:35; Romani 5:15-16; 1 Corinteni 2:12).

Când alții îi tratează în mod nepoliticos, trebuie să fie buni cu ei, chiar să-și iubească vrăjmașii, să facă bine și să dea cu împrumut și să nu aștepte nimic în schimb.

Acest lucru este posibil numai atunci când trăim prin viața Tatălui nostru ceresc în duhul nostru, căci Tatăl nostru este bun cu cei nerecunoscători și răi. El a fost bun și plin de har cu noi când eram răi și păcătoși și ne-a dat darul gratuit al mântuirii și al vieții eterne. Bunătatea Sa trebuie exprimată prin noi.

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să trăiască în înviere și să ocupe un loc smerit înaintea lui Dumnezeu

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să trăiască în înviere; trebuie să fie o persoană în înviere, trăind în viața de înviere a lui Cristos (2 Corinteni 1:9; 4:14).

Pe partea negativă, ei trăiesc una cu Cristos în moartea Lui și au răspunsul morții în ei înșiși, nebazându-și încrederea pe ei înșiși, ci pe Dumnezeu, care învie morții. Pe partea pozitivă, ei sunt în înviere și trăiesc în viața de înviere a lui Cristos.

Faptul că Dumnezeu folosește o persoană nu ar trebui să o facă mai mândră; mai degrabă, ea trebuie să ocupe un loc smerit înaintea lui Dumnezeu (vezi Numeri 14:5; 16:3-4, 22, 45; Matei 11:29; Romani 12:16; Luca 14:7-11; 1 Petru 5:5-6).

Dumnezeu dă har celor umili, dar El se împotrivește celor mândri. Dumnezeu nu poate folosi niciodată o persoană mândră. O persoană folosită de Dumnezeu trebuie să fie smerită, chiar să fie smerită de Dumnezeu.

De îndată ce o persoană devine mândră, Dumnezeu o va da deoparte. Nicio persoană mândră nu poate fi folosită de Domnul. Chiar dacă cineva este puțin mândru în privat și nimeni altcineva nu-l poate vedea, cuvintele lui îl vor expune mai târziu și va fi descalificat.

Toți trebuie să ne smerim înaintea Domnului, realizând că suntem sclavi neprofitabili. Facem ceea ce ar trebui să facem, nu suntem înălțați sau umflați de mândrie atunci când Dumnezeu curge prin noi ca autoritate și rămânem umili pentru a putea primi har de la Domnul.

Fie ca să fim conștienți de neprofitabilitatea noastră tot timpul, simțind sincer că suntem sclavi neprofitabili. Fie ca să stăm întotdeauna în poziția de sclavi (Luca 17:10), astfel încât Dumnezeu să poată curge în noi și prin noi ca autoritate pentru zidirea Trupului.

Doamne Isuse, vrem să trăim astăzi în înviere. Suntem una cu Tine, Doamne, în moartea și învierea Ta. Ne renegăm pe noi înșine și suntem una cu Tine ca Cristos crucificat. Fie ca moartea să lucreze în noi și viața să lucreze în alții. O, Doamne, fie ca noi să fim în înviere și să trăim în înviere astăzi, în timp ce permitem morții Tale să lucreze în noi. Ne smerim înaintea Ta și recunoaștem că suntem sclavii Tăi. Tu ești Stăpânul și noi suntem sclavii. Ocupăm un loc smerit înaintea Ta și ne considerăm sclavi neprofitabili, făcând ceea ce ar trebui să facem. Salvează-ne de a fi încrezători în sine sau siguri pe sine. Respingem mândria noastră și ne încingem cu smerenie. Fie ca noi să învățăm smerenia și blândețea!

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate este conștientă de incapacitatea și inaptitudinea sa și Îl reprezintă pe Dumnezeu în mod corespunzător

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritatea Sa trebuie să suporte greșelile altora (vezi Exod 16:7; Numeri 14:2, 5, 9, 27; Matei 6:14-15; 1 Corinteni 4:6-13).

Aceasta nu înseamnă că ascunde păcatele și greșelile altora, ci mai degrabă că nu este deranjat când alții păcătuiesc împotriva lui. El pur și simplu suportă greșelile lor, căci este una cu Domnul, care a purtat greșelile noastre.

Cristos este cel potrivit să-L reprezinte pe Dumnezeu cu autoritatea Sa, iar noi suntem una cu El. În noi înșine, suntem pur și simplu conștienți că suntem incapabili și inapți (Exod 3:11; 4:6-7, 10; 2 Corinteni 3:5; 1 Corinteni 15:10).

Nu ne judecăm pe noi înșine; nu este vorba de a ne autodevaloriza sau a ne smeri, ci de a ne conștientiza propria incapacitate și inaptitudine. Doar Cristos este potrivit. În noi înșine nu suntem nimic, nu putem face nimic și nu suntem buni la nimic, dar Cristos în noi vrea să-L exprime pe Dumnezeu.

O astfel de persoană Îl reprezintă pe Dumnezeu în mod corespunzător; Dumnezeu vrea să-i câștige pe cei care Îl reprezintă în mod corespunzător (Numeri 20:2-13; 2 Corinteni 5:18, 20; Efeseni 6:20).

Trebuie să fim atenți, însă, căci chiar și Moise, care a fost cea mai blândă persoană de pe pământ, la un moment dat L-a reprezentat greșit pe Dumnezeu.

Trebuie să ne deschidem Domnului și să mărturisim înaintea Lui, chiar să-L lăsăm să facă ceea ce trebuie să facă în noi pentru a ne face cei care L-ar reprezenta pe Dumnezeu cu autoritate.

Doamne Isuse, mărturisim că nu suntem capabili și suntem inapți să Te reprezentăm în mod corespunzător. Curăță-ne. Spală-ne. Constituie-ne cu Tine Însuți. Noi nu suntem capabili, dar Tu ești. Noi nu suntem apți, dar Tu ești. Fă-ne cei care Îl reprezintă pe Dumnezeu în mod corespunzător. Salvează-ne de a-L reprezenta în mod greșit pe Dumnezeu. Ne deschidem ființa interioară către Tine, Doamne; tratează-ne, curăță-ne și purifică-ne. Nu putem face nimic în noi înșine. Nu suntem nimic. Dar Tu ești totul. Fă-ne cei care Îl pot reprezenta pe Dumnezeu cu autoritate și prin care autoritatea Ta poate curge astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Qualifications of a Person who Represents God with Authority – God’s Deputy Authority, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 6 cu tema: Cristos ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne supunem autorității lui Dumnezeu prin autoritățile Sale delegate pentru a fi alimentați și pentru ca să funcționăm

06/07/2026 by Credincios in Cristos 7 Comments

Conform Bibliei și rânduirii lui Dumnezeu, numai Dumnezeu este autoritatea directă asupra omului, iar toate celelalte autorități sunt autorități indirecte, autorități delegate; atunci când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, ne putem supune autorităților delegate și cu toții trebuie să fim restricționați de Dumnezeu și să fim conduși de autoritatea Sa delegată.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea autoritatea lui Dumnezeu. Fie ca noi să realizăm că numai Dumnezeu este autoritatea directă asupra omului și că El a numit anumite autorități delegate. Ne supunem Ție, Doamne, și Te luăm ca autoritate a noastră. Acordă-ne să întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, astfel încât să ne putem supune autorităților delegate pe care le desemnezi peste noi. O, Doamne, Te lăudăm pentru numirea și rânduirea Ta! Amin!

Cu toții putem mărturisi că, atât pe baza a ceea ce ne spune Biblia, cât și pe baza experienței noastre, am întâlnit autoritatea lui Dumnezeu. Este o îndurare de la Domnul pentru noi să vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă și că noi toți suntem sub autoritatea Lui.

Iar cei pe care El i-a numit să poarte autoritatea astăzi sau să fie în poziții de autoritate, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, ei reprezintă autoritatea lui Dumnezeu. Fie că suntem de acord cu ei sau nu, fie că ne plac sau nu și fie că ne credem mai buni decât ei sau nu, trebuie să învățăm să ne supunem autorității lui Dumnezeu și, de asemenea, autorității delegate pe care El a pus-o peste noi. Când atingem autoritatea lui Dumnezeu, Îl atingem pe Dumnezeu Însuși.

În aspectul vieții, Dumnezeu a trecut printr-un proces și a fost finalizat pentru a fi viața noastră pentru savurarea noastră; acum îl putem lua pe Cristos ca viață a noastră, ne putem exersa duhul și-L putem trăi pe Cristos, chiar putem trăi datorită Lui. Acest lucru este atât de plăcut, atât de real și atât de practic!

În aspectul autorității, Dumnezeu este autoritatea supremă și toată autoritatea – fie ea spirituală, pozițională și guvernamentală – derivă din Dumnezeu.

În relația noastră cu Dumnezeu, în special în aspectul autorității, nimic nu este mai important decât atingerea autorității. Când atingem autoritatea lui Dumnezeu și suntem impresionați de autoritatea lui Dumnezeu, vom realiza că Dumnezeu este autoritatea unică și că El a numit anumiți oameni să fie reprezentanți ai autorității Sale.

Dacă-L savurăm pee Cristos ca viață, dacă citim Biblia și ne împărtășim din bogățiile lui Cristos, vom păstra ordinea potrivită și ne vom supune autorității lui Dumnezeu, căci viața lui Dumnezeu în noi este o viață de supunere.

Ne supunem autorității lui Dumnezeu supunându-ne autorităților Sale delegate pentru a primi aprovizionarea și a ne cunoaște poziția

Doar Dumnezeu este autoritatea directă pentru om; toate celelalte autorități sunt autorități indirecte, care au fost numite de Dumnezeu (vezi Daniel 4:32, 34-37). Dumnezeu a numit anumite autorități delegate, autorități adjuncte. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, vedem că trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și facem acest lucru de multe ori supunându-ne autorităților Sale delegate.

Autoritatea lui Dumnezeu este exprimată prin diverși oameni, atât în societate, cât și în viața de biserică. Ca membre ale Trupului lui Cristos, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu a pus anumite membre în autoritate pentru o perioadă de timp și trebuie să ne supunem autorităților delegate ale lui Dumnezeu.

În Evrei 13:17 ni se spune că ar trebui să ascultăm de cei care ne conduc și să ne supunem lor, căci ei veghează asupra sufletelor noastre ca cei care vor da socoteală de ele.

Dacă vrem să primim provizia spirituală, să creștem în viață și să ne cunoaștem și să funcționăm în poziția noastră în Trup, trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu supunându-ne autorităților Sale delegate.

Dumnezeu le-a dat anumitor membre un dar, care este slujba lor, iar cei care au slujba au autoritatea.

Slujba desemnată de Dumnezeu este autoritatea Sa; nu ar trebui să respingem acest lucru, ci mai degrabă să ne supunem autorităților indirecte, autorităților delegate ale lui Dumnezeu, pentru a putea primi rezerva spirituală.

Dacă citim Evangheliile, vedem că până și Domnul Isus a trebuit să Se supună autorității pe pământ. De fapt, există autoritate peste tot, iar Dumnezeu a delegat autorități oriunde ne-am afla. Dacă suntem acasă, în viața noastră de familie, Dumnezeu i-a pus pe părinți ca autoritate. Chiar și între soț și soție, rânduiala lui Dumnezeu este ca soțul să fie autoritatea.

În Trupul lui Cristos, Dumnezeu i-a dat pe prezbiteri să reprezinte autoritatea lui Dumnezeu; ei sunt autoritățile delegate ale lui Dumnezeu. Dacă ne supunem prezbiterilor, primim rezerva. Dacă vrem să avem unitatea Trupului lui Cristos, trebuie mai întâi să primim și să savurăm viața de la Cap, iar apoi trebuie să fim sub autoritatea Capului.

Dacă nu avem viața lui Cristos, viața divină, nu facem parte din Trupul lui Cristos. În mod similar, dacă nu ne supunem lui Cristos ca și Cap și autorităților delegate pe care El le-a stabilit, nu primim rezerva, ci, dimpotrivă, distrugem ordinea din Trup.

Numai atunci când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu ne putem supune autorităților delegate pe care Dumnezeu le numește (Matei 28:18; Evrei 13:17; 1 Petru 5:5).

Există autorități delegate peste tot, iar atunci când ne aflăm în contexte diferite, suntem sub autorități diferite, așa cum au fost rânduite de Dumnezeu.

În lucrare, Dumnezeu a pus anumite persoane în autoritate și trebuie să ne supunem lor. În societate, Dumnezeu a pus și anumite autorități. Chiar și pe stradă, Dumnezeu a pus anumite autorități delegate și trebuie să ne supunem lor.

Fie ca noi să învățăm să-L contactăm pe Domnul, să primim viața Lui și, de asemenea, să permitem vieții Capului să curgă în noi și să domnească în noi, astfel încât Trupul să poată deveni unul. Dumnezeu vrea să ne supunem nu doar Lui, ci și tuturor autorităților Sale delegate.

În suveranitatea Sa și conform rânduirii Sale, Dumnezeu are anumite autorități delegate, iar noi ne supunem lui Dumnezeu atunci când ne supunem lor (Romani 13:1-7; 2 Corinteni 10:8; 13:10; Evrei 13:17).

Dacă spunem că ne supunem lui Dumnezeu, dar avem o problemă cu autoritățile Sale delegate, de fapt nu ne supunem lui Dumnezeu. Cei care nu se supun autorității indirecte a lui Dumnezeu nu se pot supune autorității directe a lui Dumnezeu.

Dar dacă ne supunem autorității lui Dumnezeu și ne supunem, de asemenea, prin viața Lui de supunere în noi, autorităților Sale delegate, vom ști care este poziția noastră în Trup, vom fi satisfăcuți, vom sta în poziția noastră potrivită și vom funcționa într-un mod adecvat.

Doamne Isuse, dă-ne să ne dăm seama că numai Dumnezeu este autoritatea directă pentru om, iar toate celelalte autorități sunt autorități indirecte! Amin, Doamne, privim la Tine și ne supunem lui Dumnezeu. Luăm viața Ta de supunere pentru a ne putea supune autorității lui Dumnezeu și, de asemenea, autorităților delegate ale lui Dumnezeu. Fie ca să vedem cine este autoritatea asupra noastră în viața de familie, la locul de muncă, în societate, pe drum și în viața de biserică, și fie ca să ne supunem lui Dumnezeu supunându-ne autorităților delegate rânduite de Dumnezeu! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai așezat în Trupul lui Cristos ca membre sub Cristos ca și Cap. Te luăm pe Tine ca și Cap al nostru. Primim viața care vine de la Tine și permitem vieții Tale să curgă în noi și din noi. Amin, Doamne, ne supunem autorității Tale ca și Cap și ne supunem, de asemenea, autorităților Tale delegate, sfinților prin care Tu curgi ca autoritate. Fie ca să păstrăm unitatea Trupului primind viața de la Cap și supunându-ne autorității Sale!

Trebuie să întâlnim autoritatea, să fim restricționați de Domnul și să fim conduși de autoritatea Sa delegată

Dacă citim relatarea convertirii lui Pavel din cartea Fapte, ne dăm seama că, atunci când Cristos i s-a arătat pe drumul spre Damasc, Pavel a atins atât Capul Trupului, cât și autoritatea Capului. El a întrebat: „Cine ești Tu, Doamne?” (Fapte 22:10)

Pavel și-a dat seama că, deși credea că îi persecuta pe niște adepți ai unui eretic numit Isus, de fapt Îl persecuta pe Dumnezeu și, când i-a atins, L-a atins pe Dumnezeu și autoritatea Lui. Extraordinar!

Așa că s-a pus sub autoritatea Domnului, iar Domnul l-a pus apoi sub autoritatea desemnată de El. Domnul nu i-a spus ce să facă pentru a fi mântuit; El i-a cerut să intre în cetate și i se va spune ce trebuie să facă (9:6).

Pavel nu numai că a văzut Capul Trupului din ceruri fiind una cu membrele Trupului de pe pământ; a atins și autoritatea lui Dumnezeu. Din acel moment încolo, Pavel a fost pus sub o autoritate desemnată.

Noi, credincioșii în Cristos, nu am fost mântuiți direct de Cap fără ajutorul Trupului; a existat un membru al Trupului care ne-a predicat Evanghelia și noi suntem în Trup sub autoritatea Domnului și sub autoritatea Lui delegată.

Dumnezeu vrea să ne supunem autorității indirecte – autorităților delegate – pentru a putea primi rezerva spirituală. Cu toții trebuie să atingem autoritatea, să fim restricționați de Dumnezeu și să fim conduși de autoritatea Lui delegată (vezi Isaia 37:16; Filipeni 2:12; Evrei 13:17).

Poate exista un moment în care autoritatea lui Dumnezeu curge prin noi, căci El ne încredințează o anumită parte din slujbă; totuși, de cele mai multe ori suntem sub o autoritate delegată și trebuie să fim conduși de autoritatea delegată a Domnului.

Ne este ușor să spunem că suntem sub autoritatea lui Dumnezeu, dar nu este atât de ușor să ne supunem autorității delegate pe care El a numit-o peste noi.

Cu cât creștem mai mult în viața umană și cu cât avansăm mai mult în viața creștină, fie ca să primim îndurarea lui Dumnezeu, astfel încât să putem întâlni autoritatea, să-I permitem lui Dumnezeu să ne restricționeze și să fim conduși de autoritatea delegată de Dumnezeu.

Când facem aceasta, vom fi împăcați cu toate și cu toți, vom primi rezerva, ne vom cunoaște poziția și vom funcționa în măsura noastră.

De exemplu, atunci când ne supunem polițistului de pe stradă, guvernului din țara în care trăim, profesorilor de la școală, părinților noștri de acasă și prezbiterilor din viața de biserică, suntem aprovizionați din belșug, creștem corespunzător și putem funcționa în măsura noastră, căci ne cunoaștem poziția.

Dar dacă spunem că ne supunem doar lui Dumnezeu și autorității Sale, dar nu ne supunem autorităților delegate, nu vom crește corespunzător, vom încălca ordinea corectă, vom fi răzvrătiți, vom cauza o mulțime de probleme și nu ne vom cunoaște funcția și măsura noastră. O, Doamne!

Unii sfinți pot crede că se supun lui Dumnezeu, dar nu se pot supune prezbiterilor, căci au fost în viața de biserică înainte ca prezbiterii să fie chiar mântuiți. Pot crede că sunt puțin mai maturi decât frații conducători, căci au fost mântuiți pentru o perioadă mai lungă decât ei și se pot considera mai spirituali decât cei conducători. O, Doamne!

Unii chiar își pot compara nivelul de educație și statutul în lume cu cel al prezbiterilor, așa că cred că nu trebuie să se supună prezbiterilor, căci se consideră mai capabili decât prezbiterii. Toate aceste gânduri sunt forme subtile de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.

Poate că ai dreptate în mintea și modul tău de gândire, dar Dumnezeu a rânduit lucrurile într-un anumit fel; cu toții trebuie să ne confruntăm cu autoritatea, să fim restricționați de Dumnezeu și să fim conduși de autoritatea Lui delegată.

Un lucru care îi nedumerește pe mulți dintre cei care citesc Biblia este că, fie în Vechiul, fie în Noul Testament, cei care Îl caută pe Dumnezeu nu s-au răzvrătit niciodată împotriva sistemului de conducere sau a regimului din timpul lor.

David nu s-a răzvrătit, căci a văzut clar că Saul era alesul lui Dumnezeu și, chiar dacă Saul era rău și chiar îl persecuta pe David, l-a respectat până la moartea sa.

În mod similar, toți profeții nu au căutat niciodată să răstoarne guvernele sau să schimbe oamenii aflați la putere, deoarece știau atât de multe despre planul lui Dumnezeu. Iar când a venit Domnul Isus, El nu a condus niciodată o insurecție împotriva romanilor, chiar dacă urmașii Săi credeau că o va face.

În mod similar, Pavel s-a supus autorității delegate de Dumnezeu și, chiar dacă știa că are dreptate și că își susține drepturile ca cetățean roman, a acceptat totuși autoritatea delegată de Dumnezeu și s-a supus.

Fie ca noi să fim cei care facem același lucru astăzi în viața de biserică, în societate și oriunde ne-am afla, astfel încât, supunându-ne autorităților delegate de Dumnezeu, să putem funcționa într-un mod corespunzător, să primim rezerva și să zidim biserica.

Doamne Isuse, mântuiește-ne de răzvrătirea noastră. Ține-ne sub autoritatea Ta. Ne deschidem Ție, Doamne, și Îți permitem să ne luminezi cu privire la supunerea noastră față de autoritatea lui Dumnezeu. Fie ca noi să realizăm că Dumnezeu vrea să ne supunem autorității Sale prin supunerea față de autoritatea indirectă – autoritatea delegată de Dumnezeu. O, Doamne, fie ca noi să vedem cine este autoritatea asupra noastră acasă, în societate, la locul de muncă și în viața de biserică. Fie ca noi să întâlnim autoritatea, să fim restricționați de Dumnezeu și să fim conduși de autoritatea delegată de Dumnezeu. O, Doamne, mântuiește-ne de a crede că suntem ceva ce noi nu suntem. Mântuiește-ne de a ne gândi la noi înșine mai presus decât ar trebui să gândim. Fie ca noi să ne supunem autorității lui Dumnezeu și autorităților delegate de Dumnezeu, ca să putem primi provizia, să creștem în viață, să ne cunoaștem poziția și să funcționăm în măsura noastră! Amin, Doamne, îndură-Te de noi! Expune și îndepărtează orice răzvrătire din ființa noastră. Ține-ne sub Cap și sub autoritățile pe care le-ai pus peste noi astăzi! Obține ceea ce Tu cauți în noi, dragă Doamne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Submit to God’s Authority through His Delegated Authorities to be Supplied and Function, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 6 cu tema: Cristos ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Păzim Sabatul ca legământ etern: Îl savurăm pe Dumnezeu mai întâi pentru a fi una cu El în lucrarea Sa

03/07/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Păzirea Sabatului este un legământ etern între noi și Dumnezeu, care Îl asigură pe Dumnezeu că vom fi una cu El savurându-L mai întâi și fiind umpluți cu El și apoi lucrând pentru El în unitate cu El; nu ar trebui să facem nimic pentru Domnul fără să Îl savurăm pe El mai întâi, căci tot ce are legătură cu locuința lui Dumnezeu ar trebui să ne conducă la odihnă și la împrospătare cu Domnul!

O, Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru legământul pe care l-ai făcut cu noi pentru a te asigura că ne odihnim mai întâi cu Tine și Îl savurăm pe Tine și apoi lucrăm cu Tine, pentru Tine și una cu Tine! Amin, Doamne, venim la Tine astăzi să Te savurăm. Te luăm ca viață și ca totul pentru noi. Ne oprim din a fi. Ne oprim din a face. Pur și simplu ne deschidem Ție. Ne deschidem vasul pentru a fi umplut cu Tine. Umple-ne, dragă Doamne Isuse! Umple-ne în măsura în care revărsăm de Tine și lucrăm în unitate cu Tine! Amin!

Săptămâna aceasta L-am savurat pe un aspect particular al Cristosului atotinclusiv, așa cum se vede în Evanghelia după Matei; El este Cristosul care ne dă odihnă. El ne cheamă să venim la El; toți cei care trudesc și sunt împovărați sunt chemați de Domnul să vină la El și să primească odihnă.

El vrea să ne dea odihnă și chiar să fie odihna noastră. Nu a fost tulburat sau deranjat când alții L-au respins și nu au primit slujba Lui; El era în odihnă și în pace cu Tatăl, care I-a repartizat acea porție. Domnul Isus nu a avut grijă de nimic altceva decât de voia Tatălui și S-a supus pe deplin voinței Tatălui. A luat voia Tatălui ca jugul Său și a rămas în voia Tatălui.

El este blând și smerit în inimă și putem veni la El și să învățăm de la El. Această persoană supusă ne-a dat viața Sa de supunere. Învățăm de la Domnul conform exemplului Său, nu prin viața noastră naturală, ci prin El ca viață a noastră în înviere.

Fie ca noi să venim la El și să luăm jugul Său asupra noastră; fie ca noi să luăm voia Tatălui și să căutăm voia Lui, astfel încât voia Lui să se facă în viața noastră. Aceasta este o venire zilnică la Domnul pentru a-L savura ca odihnă a noastră și a primi odihnă de la El.

Celălalt aspect al odihnei este odihna ciclică, odihna de care avem nevoie la intervale regulate, în timp ce Îl slujim pe Domnul. În slujirea Domnului, în îndeplinirea lucrării de zidire a bisericii, trebuie să venim la Domnul în mod regulat pentru a-L lua ca odihnă a noastră.

Trebuie să Îl savurăm pe Domnul, să fim umpluți cu El și să slujim din El, chiar una cu El! Trebuie să păstrăm principiul Sabatului, căutând să fim umpluți cu Cristos, astfel încât să-L putem curge ca lucrarea noastră.

Păzirea Sabatului este un legământ etern care Îl asigură pe Dumnezeu că vom fi una cu El, mai întâi savurându-L și fiind umpluți cu El, apoi lucrând împreună cu El, în unitate cu El!

În viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce simțim că trudim și suntem puternic împovărați, trebuie să venim la Domnul, iar El ne va da odihnă. El ne dă odihnă pentru sufletele noastre; trebuie doar să venim la El și să învățăm de la El (Matei 11:28-30).

În slujba noastră adusă Domnului, trebuie să respectăm principiul Sabatului, căci respectarea Sabatului este un legământ etern care Îl asigură pe Dumnezeu că suntem una cu El mai întâi savurându-L și apoi lucrând cu El, în unitate cu El! Amin!

După cum se vede în Exod 31:16, trebuie să păstrăm Sabatul, chiar să respectăm Sabatele lui Dumnezeu de-a lungul generațiilor noastre ca un legământ perpetuu. Desigur, aceasta nu se referă la odihna noastră în sâmbătă, adică la păstrarea literală a zilei de sâmbătă ca zi de Sabat.

Aceasta se referă la păzirea Sabatului ca un acord etern, un legământ etern, care Îl asigură pe Dumnezeu că vom fi una cu El în lucrarea noastră pentru El!

Cum putem fi una cu Dumnezeu? Mai întâi savurându-L și fiind umpluți cu El și apoi lucrând pentru El, cu El și în unitate cu El! Amin! Când lucrăm pentru Dumnezeu, când facem lucrarea de zidire a bisericii ca locuință a lui Dumnezeu, trebuie să fim una cu Dumnezeu.

De fapt, Cristos este Cel care zidește biserica Sa (Matei 16:18) și, dacă nu suntem una cu Cristos și chiar nu devenim la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție, nu putem zidi biserica!

Este ceva serios pentru noi să lucrăm pentru Domnul de unii singuri, fără a-L primi și a-L savura bându-L și mâncându-L (vezi 1 Corinteni 12:13; Ioan 6:57)! O, Doamne Isuse!

Este ceva serios să lucrăm separat de Dumnezeu, fără Dumnezeu, chiar fără a-L avea pe Dumnezeu ca sursă, viață și putere, în lucrarea noastră pentru Domnul. Dacă ne folosim propria înțelepciune, inteligența, zelul și abilitatea noastră, acest lucru nu este acceptabil pentru Dumnezeu.

Trebuie să venim la El, să Îl savurăm pe El și să fim una cu El; trebuie să-L lăsăm să lucreze, să-L lăsăm să inițieze și pur și simplu suntem una cu El!

În timp ce Petru vorbea în ziua cincizecimii, el se împărtășea în interior din Isus, bea și mânca din El. Amin! În timp ce lucrăm pentru Domnul și suntem una cu Domnul, trebuie să ne împărtășim în interior din Isus, să Îl savurăm pe Isus și să fim hrăniți cu bogățiile Sale, iar apoi El se va exprima prin noi. Amin!

Dumnezeu nu are nevoie ca noi să-L „ajutăm în lucrarea Sa”; El nu are nevoie de contribuția noastră în omul nostru natural și nici nu are nevoie de abilitățile, priceperea sau zelul nostru. El vrea doar să ne deschidem către El, să Îl savurăm pe El și să fim umpluți cu El, iar apoi El și noi vom fi una pâncă când El face lucrarea și noi ne alăturăm Lui în lucrarea Lui!

Pe măsură ce lucrăm pentru Domnul și una cu Domnul, ne împărtășim din El în interior! Pur și simplu le mărturisim altora despre ceea ce L-am savurat pe la Cristos! Fie ca noi să fim cei care păzesc Sabatul în lucrarea noastră pentru Domnul.

Sabatul este, de asemenea, ceva legat de sfințirea noastră (Exod 31:13). Când Îl savurăm pe Domnul și apoi lucrăm împreună cu El, pentru El și fiind una cu El, suntem sfințiți în mod spontan, separați pentru Dumnezeu! Amin!

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul și suntem umpluți cu El, suntem separați în mod spontan pentru Dumnezeu de orice este comun și suntem, de asemenea, saturați cu Dumnezeu pentru a înlocui orice este carnal și natural!

Așa suntem sfințiți. Nu este vorba doar de citirea Bibliei și de participarea la întâlniri creștine, chiar dacă acest lucru ajută foarte mult. Este vorba de a veni la Domnul și de a-L savura.

Când Îl savurăm pe Domnul, suntem sfințiți; savurarea lui Cristos de către noi ne separă de orice este pentru Domnul și ne saturează cu ceea ce este Cristos pentru slujirea lui Dumnezeu de către noi.

Doamne Isuse, vrem să fim cei care păzesc Sabatul în slujirea Domnului de către noi în viața de biserică. Amin, Doamne, fie ca noi să păstrăm acest legământ etern, mai întâi savurându-L pe Dumnezeu și apoi lucrând împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu! Ne dăm Ție, Doamne, pentru a fi mai întâi una cu Tine! Vrem să fim una cu Tine savurându-Te și fiind umpluți cu Tine, și apoi să putem lucra pentru Tine, împreună cu Tine și în unitate cu Tine! O, Doamne Isuse, fie ca noi să nu facem nimic separat de Tine. Fie ca noi să nu inițiem nicio lucrare sau să facem nimic în noi înșine sau prin noi înșine pentru Dumnezeu. Salvează-ne de la a lucra pentru Domnul de unii singuri, fără a-L primi pe Domnul și a-L savura bându-L și mâncându-L! Amin, Doamne, ajută-ne să Te savurăm. Fie ca noi să ne împărtășim interior din bogățiile lui Cristos în timp ce slujim altora și slujim în biserică. Umple-ne, Doamne! Vrem să Te mâncăm și să Te bem. Sfințește-ne. Desparte-ne de orice pentru Tine și umple-ne cu Tine! Amin, Doamne, Te iubim!

Începem prin a-L savura pe Dumnezeu, lucrăm pentru Dumnezeu și continuăm să Îl savurăm pe Dumnezeu în mod regulat, la intervale regulate, pentru a fi umpluți cu Dumnezeu și a fi una cu Dumnezeu în timp ce Îl slujim pe Dumnezeu

Nouă, sfinților din viața de biserică, ni s-a arătat îndurare de către Domnul pentru a vedea ceva din economia lui Dumnezeu și am fost captivați de frumusețea Domnului și de strălucirea Lui prin lucrarea epocii.

Ce privilegiu să fim aici, în viața de biserică, în recâștigarea Domnului, mâncându-L pe Cristos, bându-L pe Cristos și respirând în Cristos împreună cu toți sfinții! Când vine vorba de a-L sluji pe Domnul, ne încurajăm unii pe alții să ne implicăm în slujirea în biserică, în slujirea sfinților și în vizitarea persoanelor noi pentru Evanghelie și pentru păstorire.

Este bine să-L slujim pe Domnul, iar când slujba noastră vine din savurarea lui Cristos, este ceva plăcut lui Dumnezeu!

Însă în viața de biserică putem face multe lucruri fără să Îl savurăm mai întâi de Domnul și fără să-L slujim pe Domnul fiind una cu Domnul. O, Doamne! De multe ori pur și simplu participăm la o anumită slujire sau mergem să vizităm pe cineva, dar mai întâi nu Îl savurăm pe Domnul și nici nu căutăm să fim umpluți de Domnul!

O astfel de slujire, slujirea care nu vine din savurarea lui Cristos, are ca rezultat moartea spirituală și pierderea părtășiei Trupului (Exod 31:14-15). Oricine nu păzește Sabatul, legământul etern al lui Dumnezeu cu poporul Său, va fi îndepărtat din mijlocul poporului lui Dumnezeu. Putem mărturisi că am gustat o astfel de moarte chiar și în slujirea Domnului de către noi.

Poate că am slujit, poate că am fost implicați în cutare sau cutare activitate, dar pentru că nu L-am savurat pe Domnul și nu am fost umpluți de bogățiile Sale, am experimentat moartea spirituală. Am fost îndepărtați din poporul lui Dumnezeu; aceasta înseamnă că am fost îndepărtați din părtășia Trupului.

Când slujim într-un mod natural, când slujim fără a fi umpluți de Duhul Sfânt, suntem de fapt mortificați spiritual – suntem morți spiritual. Știm asta și simțim că suntem separați de părtășia din Trup. Fie ca Domnul să ne ferească de o astfel de situație.

Fie ca tot ce are legătură cu locuința lui Dumnezeu să ne conducă la un singur lucru – la Sabat, cu odihna și împrospătarea Domnului. Fie ca noi să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou pentru a-L savura.

Ar trebui să începem prin a-L savura pe Dumnezeu, apoi să lucrăm pentru Dumnezeu și apoi să continuăm să Îl savurăm pe Dumnezeu în mod regulat, la intervale regulate, astfel încât să putem fi umpluți cu Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu în timp ce Îl slujim pe Dumnezeu!

În tot ceea ce facem și vorbim, trebuie să fim una cu Domnul. Dacă nu vorbim în unitate cu Domnul, vom suferi moartea spirituală în vorbirea noastră și vom fi separați din poporul lui Dumnezeu. O, Doamne! Aceasta înseamnă că suntem separați din părtășie.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de la a face multe lucruri în slujirea Domnului de către noi, dar fără a fi una cu Domnul și fără a-L savura pe Domnul. Dumnezeu nu acordă mai multă atenție lucrării noastre decât vieții noastre, contactului nostru viu cu El. El vrea să-L contactăm, să Îl savurăm pe El și să fim umpluți de El.

Lucrarea de zidire a tabernacolului din Vechiul Testament, cu toate componentele acestuia, a început cu savurarea de Dumnezeu și a continuat în intervale cu mai multă savurare din Dumnezeu prin păzirea Sabatului (Ioan 15:4-5; Efeseni 5:18-20; Fapte 6:3-4; Marcu 6:30-31; Fapte 13:52).

În mod similar, astăzi, când Îl slujim pe Domnul, când slujim în viața de biserică, trebuie să începem prin a-L savura pe Dumnezeu și a fi umpluți cu Dumnezeu. Apoi, trebuie să continuăm în intervale cu împrospătarea, savurându-L pe Dumnezeu! Mai ales când simțim că suntem secătuiți și abătuți, când simțim că nu suntem în duhul nostru, fie ca să ne întoarcem către Domnul!

Fie ca să nu lucrăm pentru Dumnezeu prin propria noastră putere, ci prin savurarea lui Cristos și fiind una cu El.

Domnul Isus a făcut acest lucru în viața și slujirea Sa pe pământ; El nu a lucrat doar pentru Dumnezeu neobosit și continuu, fără a-L contacta pe Dumnezeu, ci, dimpotrivă, L-a contactat în mod regulat pe Dumnezeu (Matei 14:23; Luca 5:16; 6:12, 46; Marcu 1:35).

Mai ales când era pe cale să-și aleagă discipolii sau să facă o lucrare pentru Dumnezeu, El a petrecut mult timp în rugăciune în secret înaintea Tatălui, retrăgându-se chiar în locuri pustii pentru a fi singur cu Tatăl.

Trebuie să petrecem în mod regulat timp cu Domnul și trebuie să ne întoarcem la savurarea lui Cristos la intervale regulate pentru a „încărca bateriile” fiind umpluți în duh.

Pe de o parte, în Matei 11 vedem odihna regulată, zilnică și constantă, pe care o primim de la Domnul pe măsură ce venim la El, astfel încât să putem purta povara și truda pentru Domnul în economia Sa. Pe măsură ce purtăm poverile, pe măsură ce lucrăm, venim la Domnul în interior și primim odihnă, chiar avem odihnă în sufletele noastre.

Pe de altă parte, în slujirea noastră către Domnul, trebuie să avem odihnă periodică, odihnă ciclică, odihnă în intervale.

Mai întâi Îl savurăm pe Domnul, apoi lucrăm una cu Domnul și, pe măsură ce lucrăm, ne deschidem în interior. La intervale, pe măsură ce Îl slujim pe Domnul una cu El, ne întoarcem la savurarea lui Cristos, chiar pentru a fi umpluți cu El!

Doamne Isuse, mântuiește-ne de a face lucruri pentru Tine fără ca mai întâi să Te savurăm! O, Doamne, Te iubim și venim la Tine! Venim la Tine zi de zi, chiar clipă de clipă, ca să Te savurăm și să ne împărtășim cu Tine în duh. Venim să ne odihnim în Tine și cu Tine. Nu vrem să facem nimic separat de Tine. O, Doamne, fie ca să nu facem nimic fără să Îl savurăm mai întâi pe Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu! Fie ca mai întâi să Îl savurăm pe Cristos și să fim umpluți cu Cristos! Amin, fie ca să ne întoarcem la savurarea lui Cristos, ca să putem păzi Sabatul. Fie ca tot ce are legătură cu locuința lui Dumnezeu să ne conducă la Sabat, cu odihna și împrospătarea Domnului! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai adus aici, în viața de biserică, realitatea tabernaculului; vrem să ne odihnim aici cu Tine! Condu-ne la odihnă, la savurarea scopului lui Dumnezeu și a ceea ce a făcut El! Aleluia! O, Doamne, fă-ne cei care lucrează pentru Dumnezeu nu prin propriile noastre puteri, ci prin savurarea lui Cristos și fiind una cu Cristos! Amin!