economia lui Dumnezeu

Zidim biserica și intrăm în viața de biserică pentru a fi mântuiți și pentru a schimba această epocă

16/10/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Prin zidirea bisericii și intrarea în viața de biserică, suntem mântuiți de judecata lui Dumnezeu asupra generației rele de astăzi și separați de această generație, pentru a inaugura o nouă epocă; să nu ne temem să fim diferiți, ci să rămânem în revelația divină și să le împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și e zidit, spre zidirea bisericii.

Doamne Isuse, astăzi ne dăm Ție – doar pentru a Te savura, a Te experimenta și a ne împărtăși din bogățiile Tale. Vrem să fim umpluți cu Tine. Amin, Doamne, fă-Ți domiciliul în inima noastră. Introdu-Te pe Tine Însuți în noi. Aprofundează-Ți lucrarea în ființa noastră. Păstrează-ne în revelația divină din Cuvântul Tău, astfel încât să fim cei pe care Îi poți folosi pentru a pune capăt acestei epoci. O, Doamne, dorim să avem o astfel de viață și o astfel de lucrare, încât să fim mântuiți de judecata Ta asupra acestei generații și, totodată, să punem capăt acestei epoci! Amin!

În această săptămână, am considerat cu un duh rugativ, linia vieții prin prisma lui Noe – viața și lucrarea care au schimbat epoca. Noe a fost un om care a crezut în Dumnezeu, a umblat cu Dumnezeu, I-a fost plăcut lui Dumnezeu și savurat tot ceea ce este Dumnezeu.

Deși Satan a corupt omul până la extrem, iar Dumnezeu a hotărât să distrugă omul pe care îl crease pentru scopul Său, Noe a găsit har înaintea lui Iehova. Se părea că Dumnezeu a fost învins, însă Noe a găsit favoare în ochii lui Iehova. Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca; o astfel de viață a fost trăită prin har și în har, moștenind căile evlavioase ale strămoșilor săi.

Deoarece Noe a umblat cu Dumnezeu, Dumnezeu i-a arătat situația reală a epocii corupte în care trăia. Dar Noe a găsit har înaintea lui Iehova; astăzi, noi trebuie să fim ca Noe – oameni care găsesc har în ochii Domnului.

Deși se pare decăderea omului este atât de gravă, încât singurul lucru pe care Dumnezeu dorește să-l facă este să-l judece pe om, noi trebuie să găsim har zi de zi, venind la tronul harului în duhul nostru, savurând cuvântul harului și experimentându-L pe Dumnezeul Triunic ca har.

Nu doar viața sa, ci și lucrarea sa a fost una care a schimbat epoca. Dumnezeu i-a dat lui Noe o revelație atotinclusivă – o revelație chiar mai vastă decât cea pe care o avuseseră strămoșii săi – iar Noe a fost una cu Dumnezeu, lucrând împreună cu El la construirea corăbiei.

Ce este corabia? Potrivit cu 1 Petru 3:20-21, corabia este un tip reprezentativ al lui Cristos, căci El ne-a răscumpărat, iar în El suntem în siguranță în fața judecății lui Dumnezeu. Corabia este un tip reprezentativ nu doar al lui Cristos ca individ, ci și al Cristosului corporativ – biserica, adică Trupul lui Cristos.

Astăzi, trebuie să zidim biserica, realitatea arcei, pentru a fi mântuiți din această generație strâmbă și pervertită și pentru a-I oferi lui Dumnezeu o cale de a încheia această epocă și de a inaugura epoca împărăției.

Îl împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit, pentru ca Dumnezeu să Se poată zidi pe Sine în omul lor lăuntric pentru zidirea bisericii

Astăzi, trebuie să ne ocupăm de zidirea bisericii. Această zidire constă în lucrarea prin care Cristos este introdus în oameni, zidindu-i împreună prin El, astfel încât ei să devină manifestarea lui Dumnezeu în carne (1 Timotei 3:15-16).

Iată în ce ar trebui să constea lucrarea noastră astăzi. Nu ne limităm doar la predicarea Evangheliei sau la îngrijirea persoanelor noi; lucrarea noastră esențială – aspectul crucial al activității noastre – este să le împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit.

Le împărțim sfinților pe Dumnezeul care zidește și este zidit, pentru ca Dumnezeul Triunic să Se poată zidi pe Sine în ființa lor (Matei 16:18; Efeseni 2:21-22; 3:17a; 1 Corinteni 14:4b).

Economia lui Dumnezeu este centrată pe un singur lucru: lucrarea unică a lui Dumnezeu în univers și de-a lungul tuturor generațiilor. Scopul este ca El Însuși, în Cristos, să Se introducă în poporul Său ales, devenind una cu ei și făcându-i pe ei una cu El. Acest lucru implică contopirea divinității cu umanitatea.

Din partea Sa, Dumnezeu a parcurs un proces pentru a deveni Duhul și pentru a Se introduce în noi. După cum ne arată Efeseni 3:14-18, Dumnezeu ne întărește în omul nostru lăuntric prin Duhul Său, astfel încât Cristos să-Și poată face domiciliul în inima noastră.

Dumnezeu desfășoară o lucrare de zidire în noi, prin faptul că Cristos Își face domiciliul în inima noastră. Putem fi asemenea lui David, dorind să construim o casă pentru Dumnezeu; însă, înainte de a putea face ceva pentru Dumnezeu, El trebuie să realizeze o lucrare de zidire în noi – trebuie să Se zidească pe Sine Însuși în ființa noastră.

Este necesar să-i mântuim pe oameni și să-i perfectăm pe sfinți, dar, în cele din urmă, cel mai important lucru este să le împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit în noi. Pe de o parte, El este Dumnezeul care zidește, căci El săvârșește lucrarea de zidire; pe de altă parte, El este Dumnezeul zidit, căci El Se zidește pe Sine Însuși în noi.

Pe măsură ce practicăm astăzi calea rânduită de Dumnezeu — prin naștere, hrănire, perfectare și zidire — trebuie să o facem în distribuirea divină, având la bază distribuirea Dumnezeului Triunic în alții, astfel încât El să Se poată zidi pe Sine Însuși în poporul Său ales.

Domnul Își zidește biserica, iar noi, astăzi, lucrăm împreună cu El la zidirea bisericii. Fie ca noi să învățăm să practicăm acest singur lucru în tot ceea ce facem pentru Domnul: să Îl împărțim pe Dumnezeul Triunic procesat și finalizat altora, astfel încât El să Se poată zidi pe Sine Însuși în omul lor lăuntric (2 Cor. 13:14; 1 Cor. 3:9a, 10, 12; Rom. 11:36).

Lucrarea noastră nu ar trebui să fie făcută cu lemn, iarbă și paie — elemente ce țin de omul nostru natural, de carnea și de sinele nostru — ci cu aur, argint și pietre prețioase, care reprezintă experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat.

Să ne rugăm ca Domnul să ne învețe să lucrăm în acest fel, căci doar o astfel de lucrare poate schimba epoca. Noe a făcut o asemenea lucrare; la fel trebuie să facem și noi astăzi. S-ar putea să credem că am condus anumiți oameni la credința în Domnul, că avem persoane în grija noastră sau că vizităm oameni noi pentru a-i păstori în casele lor; totuși, cât de mult din Cristos — ca încarnare a Dumnezeului Triunic — a fost introdus în acești oameni?

Dacă analizăm acest aspect înaintea Domnului, vom realiza că nu prea mult din Dumnezeul Triunic a fost introdus în cei de care ne îngrijim și pe care i-am adus la Dumnezeu. Dacă suntem sinceri și autentici, ne vom smeri pur și simplu înaintea Domnului și Îi vom mărturisi neajunsurile noastre.

Vom veni la El așa cum suntem și Îi vom permite, mai întâi, să Se zidească pe Sine Însuși în noi și să ne constituie cu Sine Însuși. Apoi, când ne întâlnim cu alții, când îi vizităm pe cei noi și când mergem să vestim Evanghelia, Îl vom transmite, pur și simplu, Dumnezeul care zidește și este zidit, pentru ca Cristos să Se poată zidi pe Sine în omul lor lăuntric.

Să ne rugăm în această privință, astfel încât, în fiecare aspect al lucrării noastre, să avem acest element intrinsec: împărțirea Dumnezeului care zidește și este zidit întru alții.

Doamne Isuse, dorim să facem o lucrare care schimbă epoca, transmițând astăzi altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Zidește-Te pe Tine Însuți în noi. Introdu-Te pe Tine Însuți în ființa noastră cea mai lăuntrică. Constituie-ne cu Tine Însuți. Dorim să Îl câștigăm pe Cristos într-o măsură mai mare, ca încarnare a lui Dumnezeu, și dorim să Îl împărțim pe acest Cristos către ceilalți. Fie ca lucrarea noastră pentru Domnul, astăzi, să constea în împărțirea către oameni a Dumnezeului care zidește și este zidit, astfel încât Dumnezeul Triunic să Se poată zidi pe Sine în ființa lor! Amin, Doamne, fie ca vestirea Evangheliei, hrănirea credincioșilor și perfectarea sfinților să fie o împărțire a Dumnezeului care zidește și este zidit! Fă-ne una cu Tine în lucrarea Ta de zidire. Zidește-Te pe Tine Însuți în noi și zidește-ne pe noi în Tine Însuți. Învață-ne, scumpe Doamne, să lucrăm împărțindu-L altora pe Dumnezeul Triunic – Cel care a trecut prin procese și a fost finalizat – pentru ca El să Se poată zidi pe Sine în omul lor lăuntric! Ne deschidem Ție și Îți permitem să Îți faci domiciliul în inima noastră. Câștigă-Ți clădirea în noi și prin noi!

Suntem mântuiți de la judecata lui Dumnezeu și separați de această generație rea, pentru a fi introduși într-o epocă nouă prin zidirea bisericii și intrarea în viața de biserică

După cum vedem în Geneza 6:22, Noe nu doar că a primit revelația de la Dumnezeu, dar a și crezut-o și a pus-o în practică. Nu l-a interesat faptul că era diferit de strămoșii săi și de generația sa; el pur și simplu a urmat viziunea pe care a primit-o de la Dumnezeu. Mulți dintre cei din jurul său l-au considerat, probabil, nebun pentru ceea ce a făcut și pentru că a predicat dreptatea, dar el a continuat totuși să facă acest lucru.

Astăzi, trebuie să urmăm modelul său, întorcându-ne mai întâi la revelația divină din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-I permite lui Cristos să Se introducă în noi, astfel încât să putem zidi biserica și să trăim viața de biserică.

Când ne întoarcem la revelația lui Dumnezeu din Cuvântul Său, devenim oameni diferiți; suntem diferiți de cei din jurul nostru, din lume, și suntem chiar diferiți de ceilalți creștini care sunt creștini doar cu numele.

Majorității creștinilor le lipsește revelația divină. Când Daniel și cei trei tovarăși ai săi au rămas în revelația divină, ei au fost diferiți de ceilalți, refuzând chiar să mănânce din mâncarea împăratului.

Pavel a avut revelația divină și a fost diferit, nefiind temător să ia poziție de partea economiei divine a lui Dumnezeu. La fel a fost și Martin Luther în vremea sa, și la fel au fost Watchman Nee și Witness Lee în vremea lor. Revelația divină ne face diferiți și ne determină să trăim o viață și să facem o lucrare care schimbă epoca.

Ceea ce a făcut Noe a fost, mai întâi, să predice dreptatea, iar apoi să zidească corabia (2 Petru 2:5). El a predicat dreptatea ca o formă de protest împotriva acelei generații rele, care era plină de violență. El a depus mărturie despre căile drepte ale lui Dumnezeu. În timp ce predica dreptatea, Noe zidea, de asemenea, corabia.

În principiu, noi facem același lucru; așa cum a făcut Noe în vremea sa, și noi zidim astăzi corabia, conform revelației lui Dumnezeu (Evrei 11:7). Noi zidim biserica nu potrivit vreunei tradiții creștine sau unor practici religioase și nici nu introducem propriile noastre concepții și invenții, ci o facem în întregime conform revelației lui Dumnezeu.

Fie ca noi să ne întoarcem la Cuvântul pur al lui Dumnezeu și să zidim biserica, stând împotriva curentului acestei generații. Chiar dacă acest lucru poate părea nepractic și nerezonabil în ochii celor din jurul nostru, fie ca noi să trăim o viață conform cu revelația divină și să stăm împotriva curentului din această generație.

Prin zidirea bisericii și intrarea în viața de biserică, putem fi mântuiți de judecata lui Dumnezeu asupra generației rele de astăzi, trecând prin marele necaz (Evrei 11:7; Matei 24:37-39; Luca 17:26-27).

Când ne rugăm și ne deschidem Tatălui pentru ca El să ne întărească omul lăuntric prin Duhul Său, astfel încât Cristos să-Și facă domiciliul în inima noastră, Dumnezeu Se zidește pe Sine în noi.

Când ne exersăm duhul pentru a împărți altora pe Dumnezeul care zidește și pe Dumnezeul zidit în noi, cooperăm cu lucrarea de zidire a lui Dumnezeu, construind astfel arca în zilele noastre. Pe măsură ce zidim biserica și intrăm în viața de biserică, suntem mântuiți de judecata lui Dumnezeu și separați de această generație, pentru a fi introduși într-o epocă nouă: epoca mileniului.

Dorim să fim mântuiți de marele necaz care va veni și, mai mult decât atât, dorim să intrăm în epoca mileniului pentru a participa la manifestarea împărăției cerurilor. Așadar, trebuie să facem ceea ce a spus Pavel în Filipeni 2: să ne lucrăm propria mântuire.

Pe de o parte, suntem mântuiți – prin credință și prin har. Pe de altă parte, trebuie să ne zidim și să ne lucrăm propria mântuire cu frică și cutremur, căci Dumnezeu este Cel care lucrează în noi și voința, și înfăptuirea, după buna Sa plăcere.

Trebuie să fim astăzi asemenea lui Noe și familiei sale, participând împreună cu Dumnezeu la lucrarea Sa de zidire; pe măsură ce zidim biserica și intrăm în viața de biserică, această clădire devine mântuirea noastră. Amin! Cu toții trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu, astfel încât ceea ce zidim să devină mântuirea noastră!

Pe de o parte, venim la Domnul și-L savurăm; ne apropiem de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har, spre ajutor la vreme potrivită, zi de zi (Evrei 4:16). Pe de altă parte, mergem împreună cu Domnul la ceilalți, pentru a le aduce pe Dumnezeu!

Venim la Domnul pentru a experimenta harul, mântuirea și puterea, ba chiar pentru a-L respira pe El. Apoi, mergem să facem ucenici din toate neamurile, infuzându-le pe Cristos, astfel încât El să-i poată mântui, regenera, transforma, înnoi și zidi în clădirea Sa.

Pentru aceasta, trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu — nu bazându-ne pe ceva din ființa noastră naturală sau pe sine, ci pe Cristosul care a fost introdus în ființa noastră. Trebuie să le împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit, pentru zidirea bisericii care se finalizează în Noul Ierusalim.

Fie ca viața și lucrarea noastră să schimbe această epocă și să aducă epoca următoare – epoca împărăției – pentru a inaugura Noul Ierusalim pentru veșnicie.

Doamne Isuse, ne întoarcem la revelația divină din Cuvântul Tău. Înlătură orice văl de pe ochii noștri, orice concepții și gânduri religioase, pentru a putea vedea ceea ce dorești să ne vorbești astăzi prin Cuvântul Tău. Vrem să auzim Cuvântul Tău și să-l împlinim. Vrem să ne lucrăm propria mântuire cu frică și cutremur, căci Dumnezeu este Cel care lucrează în noi și voința, și înfăptuirea, după buna Sa plăcere. Amin, Doamne! Astăzi suntem una cu Tine pentru a predica dreptatea și a construi corabia – adică pentru a zidi biserica. Dorim să ne implicăm în zidirea bisericii și să intrăm în viața de biserică, pentru a fi mântuiți din această generație strâmbă și pervertită, precum și de la judecata lui Dumnezeu! Aleluia! Astăzi Îi putem permite Dumnezeului Triunic să Se zidească în noi și să Îl împărțim pe acest Dumnezeu care Se zidește și este zidit în noi și altora, astfel încât Dumnezeu să Se poată zidi și în ei! O, Doamne, ajută-ne să intrăm astăzi în lucrarea Ta de zidire, pentru a fi mântuiți și pentru a încheia această epocă, aducând astfel epoca împărăției!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Building the Church and Entering the Church Life to be Saved and Change this Age, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 2 cu tema: Linia vieții la Noe — viața și lucrarea care schimbă epoca (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să facem o lucrare care schimbă epoca prin zidirea bisericii și trăirea vieții de biserică

15/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca, iar lucrarea lui Noe a fost o lucrare care a schimbat epoca; el a primit o revelație atotinclusivă a intenției lui Dumnezeu, a văzut dorința lui Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu la construirea corăbiei. Noi trebuie să zidim biserica – arca de azi – pentru a pune capăt acestei epoci și a aduce împărăția.

Doamne Isuse, dorim să avem o viață și o lucrare care să schimbe această epocă și să aducă epoca împărăției. Ne dăm Ție azi. Ridică vălul de pe ochii noștri, ca să vedem intenția Ta. Ajută-ne să înțelegem că Tu dorești să Te întorci și să pui capăt acestei epoci. O, Doamne, ajută-ne să vedem dorința inimii Tale: să câștigi biserica zidită ca Trup al Tău! Câștogă Tu arca de astăzi! Suntem una cu Tine, Doamne, pentru zidirea bisericii azi! Amin!

Pe de o parte, trebuie să ducem astăzi un anumit fel de viață – o viață care moștenește toate căile evlavioase ale înaintașilor noștri, astfel încât viața noastră să schimbe epoca. Pe de altă parte, trebuie să înfăptuim lucrarea care schimbă epoca – lucrarea pe care Dumnezeu dorește să o facem pentru a încheia această epocă și a aduce epoca următoare.

Viața pe care ar trebui să o trăim astăzi este o viață a harului, adică o viață în care găsim har înaintea Domnului. Noe a găsit har înaintea Domnului și, prin har, a trăit într-un asemenea mod încât Dumnezeu a avut posibilitatea să judece acea generație și să-i pună capăt.

Trebuie să găsim har înaintea Domnului venind zilnic la tronul harului. Când vedem starea reală a epocii corupte în care trăim, venim la Domnul și găsim har în ochii Săi.

O, când Îl privim pe Domnul, când aplicăm sângele Său prețios și pur și simplu ne îndreptăm privirea spre El, găsim har în ochii Săi! Harul Său face totul pentru noi și în noi. Decăderea omului este atât de profundă, degradarea bisericii este atât de avansată, iar răutatea și corupția omului sunt atât de evidente; totuși, Domnul, în harul Său, poate face atât de multe pentru noi, oameni decăzuți.

Dacă doar ne întoarcem, dacă găsim har în ochii Domnului, harul poate face totul în noi. Harul se găsește în prezența Domnului, căci însăși prezența Sa constituie desfătarea noastră.

Când Îl iubim pe Domnul, ne exersăm duhul pentru a-L atinge și venim la El prin Cuvântul Său al harului, savurăm har. Când ne adunăm împreună cu sfinții, Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic, Cel care a trecut printr-un proces, ca har al vieții.

El este harul nostru pe deplin suficient și, prin harul Său, lucrăm pentru Domnul. Fie ca noi să fim buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu și să trăim o viață a harului, astfel încât viața și trăirea noastră să pună capăt acestei epoci! Amin!

Lucrarea lui Noe a fost o lucrare care a schimbat epoca, prin construirea corăbiei menite să pună capăt acelei generații și să introducă o nouă epocă

Biblia nu ne precizează data și ora revenirii Domnului, dar ne oferă numeroase indicii cu privire la ceea ce se va întâmpla atunci când Domnul Se va întoarce. Așa cum se arată în Matei 24, zilele revenirii Domnului vor fi asemenea zilelor lui Noe.

Oamenii vor mânca și vor bea, se vor căsători și vor da în căsătorie, fără să conștientizeze faptul că judecata se apropie – până în ziua în care Noe a intrat în corabie. Extraordinar!

Noe, la rândul său, a găsit har în ochii Domnului și a moștenit toate căile evlavioase ale strămoșilor săi. El a chemat Numele Domnului, a umblat cu Dumnezeu și I-a adus jertfe lui Dumnezeu, trăind în dreptate.

Mai mult decât atât, pe măsură ce umbla cu Dumnezeu, Dumnezeu Și-a deschis inima față de Noe și i-a făcut cunoscută intenția Sa. Noe a văzut ceva mai mult decât strămoșii săi; el a mers înainte împreună cu Dumnezeu pentru a împlini ceva mai profund.

Enoh a înțeles că trebuie să umble cu Dumnezeu și a umblat cu El până când nu a mai fost, căci Dumnezeu l-a luat. Enoh a profețit, de asemenea, cu privire la venirea Domnului (Iuda 14) și i-a pus fiului său numele Metusala (ceea ce înseamnă: „când va muri el, va veni potopul”).

Noe, însă, a mers mai departe și a întrezărit câte ceva din ceea ce Dumnezeu dorea să facă în vremea sa. El a înțeles că Dumnezeu voia să judece acea generație rea printr-un potop; așa ceva nu se mai întâmplase niciodată, iar oamenii de atunci nici măcar nu știau ce înseamnă acest lucru, dar Noe L-a crezut pe Dumnezeu.

Prin credință, Noe – fiind avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri care nu se vedeau încă și fiind cuprins de o teamă evlavioasă – a pregătit o corabie pentru salvarea casei sale (Evrei 11:7).

El nu doar a umblat cu Dumnezeu, ci a și cooperat cu El, lucrând împreună cu Dumnezeu. A construit o corabie, conform instrucțiunilor divine, pentru salvarea casei sale. Trăind în dreptate și construind corabia, Noe a condamnat lumea din jurul său și a devenit moștenitor al dreptății care vine prin credință.

Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca, iar lucrarea lui Noe a fost o lucrare care a schimbat epoca. Dumnezeu i-a dat lui Noe o revelație atotinclusivă, o revelație suplimentară; El i-a arătat lui Noe că trebuie să construiască o corabie pentru a se salva pe sine, familia sa și multe animale vii de judecata lui Dumnezeu prin potop.

Pe de o parte, Noe a construit corabia timp de mulți ani, lucrând împreună cu Dumnezeu la o lucrare care a schimbat epoca. Pe de altă parte, corabia lui Noe a fost mijlocul prin care Dumnezeu a pus capăt generației corupte și a adus o nouă epocă.

Noe a umblat cu Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu. El a lucrat cu Dumnezeu nu doar câteva zile sau câteva luni; a lucrat cu Dumnezeu mai bine de o sută de ani pentru a construi corabia.

Cel mai probabil, cei din jurul său îl considerau nebun și, probabil, unii dintre ei chiar l-au ajutat cu diverse lucruri; trebuie să fi fost mulți oameni care l-au ajutat, însă numai Noe și familia sa au intrat în corabie pentru a fi salvați de judecata lui Dumnezeu.

Oamenii trebuie să-l fi batjocorit, întrucât el construia o corabie uriașă pe uscat, iar despre un potop nu se mai auzise niciodată. Însă Noe a umblat cu Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu, conform revelației atotinclusive pe care a primit-o de la El.

Perspectiva lui Noe asupra lucrurilor divine a fost mult lărgită prin ceea ce i-a revelat Dumnezeu; el a văzut mult mai mult decât au văzut toți strămoșii săi.

El nu doar că a crezut în Cel nevăzut și a umblat cu El, ci a și urmat instrucțiunile divine, lucrând împreună cu Dumnezeu – iar lucrarea sa a schimbat epoca.

Astăzi, trebuie să fim asemenea lui Noe. Trebuie să ne deschidem Domnului cu privire la acest aspect și să considerăm, în prezența Sa, ce fel de viață și lucrare avem astăzi, astfel încât viața și lucrarea noastră să poată schimba epoca în care trăim – punând capăt acestei epoci și aducând epoca împărăției.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Dorim să găsim har în ochii Tăi astăzi. Venim la Tine, dragă Doamne, și Te savurăm în Cuvântul harului Tău. Descoperă-ne ceea ce se află pe inima Ta. Fie ca astăzi să vedem intenția Ta. Fie ca să înțelegem ce dorești să faci în această epocă. O, Doamne, ajută-ne să vedem că Tu dorești să pui capăt acestei epoci. Fie ca noi să trăim în așa fel încât viața noastră să termine această epocă! Vrem ca lucrarea noastră să fie de așa natură încât să pună capăt acestei epoci! Amin, Doamne! În timp ce umblăm cu Tine, fie să primim o revelație atotinclusivă! Dorim să trăim urmând căile moștenite de la strămoșii noștri și dorim să mergem mai departe împreună cu Tine. Ajută-ne să vedem că Tu dorești să pui capăt acestei generații corupte și să aduci o nouă epocă! O, Doamne, astăzi ne dăm Ție. Fă din noi „Noe” ai zilelor noastre. Ajută-ne să ne lucrăm propria mântuire și să lucrăm împreună cu Tine pentru a înfăptui o lucrare care să pună capăt acestei epoci. Arată-ne ce fel de lucrare trebuie să desfășurăm pentru a aduce sfârșitul acestei epoci și pentru a instaura împărăția! Amin, Doamne, suntem aici pentru Tine și pentru interesele Tale!

Să facem o lucrare care schimbă epoca prin zidirea bisericii și trăirea vieții de biserică

Care este lucrarea pe care trebuie să o facem astăzi pentru a pune capăt acestei epoci? Dacă dorim să fim niște „Noe” ai zilelor noastre, care ar trebui să fie lucrarea noastră astăzi, o lucrare capabilă să schimbe această epocă? Ce trebuie să facem pentru a pune capăt acestei epoci și a aduce epoca împărăției?

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să venim înaintea Domnului cu privire la acest aspect; trebuie să ne îndreptăm spre Cuvântul lui Dumnezeu și spre slujba acestei epoci, pentru a înțelege ce fel de lucrare trebuie să desfășurăm astăzi, astfel încât să punem capăt epocii în care trăim.

Conform cu Matei 16:18 – cea mai importantă profeție din Biblie – Domnul Isus Își va zidi biserica, iar porțile Hadesului nu o vor putea birui.

Ceea ce urmărește Dumnezeu astăzi este zidirea bisericii. Corabia pe care o construim astăzi este, la nivel personal, Cristos împreună cu răscumpărarea Sa – căci El ne salvează de judecata lui Dumnezeu – iar la nivel corporativ, ea reprezintă biserica.

Îi mulțumim Domnului că, de-a lungul epocilor, a revelat adevărul cuprins în Cuvântul Său; astăzi, noi beneficiem de o revelație deplină și atotinclusivă. Asemenea lui Noe în vremea sa, noi moștenim toate căile evlavioase ale strămoșilor noștri și stăm pe umerii lor. Noi moștenim viziunile și revelațiile date de Dumnezeu tuturor celor care ne-au precedat.

Avem calea rânduită de Dumnezeu pentru a ne întruni și a sluji, iar vârful înalt al revelației divine ne-a fost descoperit. Mai mult, Domnul ne-a arătat că ceea ce El dorește în această epocă – ceea ce așteaptă de la poporul Său astăzi – este să câștige bisericile locale ca expresie practică a singurului Trup universal al lui Cristos.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care are un scop; și, deși situația exterioară ar putea sugera că El a fost învins, El nu va fi niciodată învins în ceea ce privește scopul Său.

El dorește să realizeze zidirea bisericii și o viață de biserică practică și minunată, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei Sale (Col. 1:13) și trebuie să fim perfecționați pentru a funcționa, conform măsurii fiecăruia, la zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos (Efes. 4:12).

Domnul a rânduit anumite daruri în Trup pentru perfectarea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea Trupului lui Cristos. El dorește să câștige bisericile locale – lampadarele de aur de pe tot pământul – pentru a-Și asigura astfel mărturia Sa strălucitoare.

El umblă, ca Fiu al Omului, în mijlocul bisericilor locale, purtând de grijă de ele cu dragoste, îndepărtând tot ceea ce nu este în concordanță cu El și adăugând ulei acolo unde este nevoie.

Fie ca noi să trăim o viață care schimbă această epocă și să înfăptuim o lucrare care schimbă această epocă. Fie ca să nu rămânem în urma adevărului prezent, a revelației și viziunii actuale. Vrem să înfăptuim o lucrare care schimbă epoca, participând la lucrarea de zidire a lui Dumnezeu în ziua de astăzi.

Doar atunci când biserica este zidită, iar viața de biserică este trăită astfel încât să constituie realitatea Trupului lui Cristos, poate Domnul să câștige arca – oferindu-I astfel terenul necesar pentru a judeca această generație și a pune capăt acestei epoci.

Astăzi, noi suntem asemenea lui Noe: lucrăm împreună cu Dumnezeu la zidirea bisericii și trăim minunata viață de biserică, pentru zidirea Trupului lui Cristos. Ce dorește Domnul să facă astăzi? În fiecare generație, El a desfășurat o lucrare specifică; care este, așadar, lucrarea pe care El o face în această epocă?

El nu dorește doar să mântuiască oamenii, să-i ajute să-I fie plăcuți lui Dumnezeu, să-i învețe să cheme Numele Domnului și să-i facă în stare să trăiască, să nască și să umble împreună cu Dumnezeu. El dorește să câștige bisericile. El dorește să câștige bisericile locale, zidite astfel încât Trupul lui Cristos să poată fi exprimat în fiecare localitate.

Dumnezeu dorește să-i atragă pe cei care Îl iubesc și Îl caută, adunându-i laolaltă pentru a trăi o viață de biserică autentică – o mărturie împotriva împărăției întunericului a vrăjmașului și o pregătire pentru revenirea Sa. Iată ce intenționează El astăzi.

Arca este un tip reprezentativ al lui Cristos (1 Pet. 3:20-21) — nu doar al lui Cristos ca individ, ci și al Cristosului corporativ, adică biserica, ce constituie Trupul lui Cristos și omul cel nou, care se va finaliza în Noul Ierusalim (Matei 16:18; 1 Cor. 12:12; Efes. 2:15-16; Col. 3:10-11; Apoc. 21:2).

La nivel personal, trebuie să fim mântuiți și să rămânem în Cristos pentru a fi salvați de judecata lui Dumnezeu. La nivel corporativ, trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu pentru a zidi biserica, Trupul lui Cristos, care se va finaliza în Noul Ierusalim.

Trebuie să trăim o viață de biserică adecvată și minunată, astfel încât Dumnezeu să aibă o mărturie în această epocă.

Construirea arcei simbolizează zidirea Cristosului corporativ — având bogățiile lui Cristos ca material de construcție — realizată de cei care lucrează împreună cu Dumnezeu (1 Cor. 3:9-12a; Efes. 4:12; 2:22).

Nu trebuie doar să umblăm cu Dumnezeu, luându-L pe El ca fiind centru și totul pentru noi, ci trebuie, de asemenea, să lucrăm împreună cu Dumnezeu — adică să ne implicăm în lucrarea Lui — pentru a pune capăt acestei epoci.

Fie ca noi să-I aducem acest lucru Domnului în rugăciune și să-I spunem:

Doamne Isuse, dorim să avem o lucrare care să schimbe epoca! Amin, Doamne, arată-ne care este intenția Ta astăzi. Ajută-ne să fim la curent cu Tine, moștenind toate viziunile și revelațiile primite de la înaintașii noștri și trăind în adevărul prezent de astăzi. O, Doamne, ajută-ne să înțelegem că Tu dorești să ridici bisericile! Ajută-ne să vedem că intenția lui Dumnezeu este să-i atragă pe cei care Îl iubesc și Îl caută, adunându-i laolaltă pentru a trăi o viață de biserică autentică — ca mărturie împotriva împărăției întunericului a vrăjmașului și ca pregătire pentru întoarcerea Ta! Ne dăm Ție, Doamne, atât pentru a ne lucra propria mântuire, rămânând în Cristos, cât și pentru a lucra împreună cu Dumnezeu la încheierea acestei epoci! Dorim să facem lucrarea pe care Tu ne-ai dat-o de făcut. Perfectează-ne pentru a fi cei care îndeplinesc lucrarea slujirii, pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Doamne Isuse, dorim să construim astăzi corabia, trăind o viață de biserică potrivită și fiind zidiți împreună cu sfinții pentru mărturia lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, fie ca lucrarea noastră să schimbe epoca! Fă-ne Noe ai zilelor noastre! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Doing a Work that Changes the Age by Building the Church and Living the Church Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 2 cu tema: Linia vieții la Noe — viața și lucrarea care schimbă epoca (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor

12/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca; dacă noi considerăm viața sa cu multă rugăciune, vedem că aceasta moștenește căile evlavioase ale strămoșilor: calea mântuirii a lui Adam, calea aducerii de ofrande pentru a-I plăcea lui Dumnezeu a lui Abel, calea chemării numelui Domnului a lui Enos și calea umblării cu Dumnezeu a lui Enoh.

Doamne Isuse, vrem să avem o viață care schimbă epoca în care trăim astăzi! Te iubim și ne dăm Ție. Fie ca să moștenim căile evlavioase ale strămoșilor noștri în Cristos și să continuăm una cu Tine pe calea credinței. Vrem să fim cei care savurează mântuirea lui Dumnezeu, bând din izvoarele mântuirii! Fie ca să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu spre satisfacția Sa! Fie ca să chemăm numele Domnului! Fie ca să umblăm cu Dumnezeu până când Dumnezeu ne va lua la Sine! Vrem să fim cei care lucrează împreună cu Dumnezeu pentru zidirea bisericii, Trupul lui Cristos! Amin!

În Noe Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa de a-Și păstra legământul veșnic; în Daniel Îl vedem pe Cristos Fiul ca și centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu; iar în Iov Îl vedem pe Dumnezeu Duhul transformându-l pe om prin înnoirea Duhului.

În mod special, dorim să ne concentrăm asupra lui Noe, un om care a schimbat epoca. Noe a găsit favoare înaintea lui Iehova. El nu a umblat pur și simplu ici-colo, făcând una și alta, pentru ca apoi, dintr-odată, să găsească har în ochii lui Dumnezeu.

Dimpotrivă, Noe a umblat pe calea strămoșilor săi, moștenind calea mântuirii a lui Adam, calea aducerii de ofrande lui Dumnezeu pentru a-I plăcea Lui, calea chemării numelui Domnului a lui Enos și calea umblării cu Dumnezeu a lui Enoh.

El a trăit și a umblat în dreptate, fiind drept înaintea lui Dumnezeu, și a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi. În timp ce umbla cu Dumnezeu, Noe a găsit har în ochii lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Dumnezeu Și-a deschis inima față de Noe pentru a-i spune ce urma să facă și a venit la Noe pentru a fi totul pentru el în vederea construirii corăbiei.

Pe de o parte, Noe a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi și a umblat pe ele. Pe de altă parte, a mers puțin mai departe; el a și lucrat împreună cu Dumnezeu.

Trebuie să fim oameni care moștenesc căile evlavioase ale strămoșilor noștri spirituali și trebuie să mergem mai departe cu Domnul, cooperând cu El în această epocă – potrivit cu calea în care El ni Se descoperă în mod actual și prezent – pentru a putea termina această epocă.

Vrem să fim cei care schimbă epoca pentru Domnul astăzi, cei care moștenesc căile evlavioase ale strămoșilor și care cooperează cu Domnul în această epocă pentru a schimba epoca și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor: calea mântuirii a lui Adam și calea aducerii de ofrande pentru a-I plăcea lui Dumnezeu, a lui Abel

În calitate de credincioși în Cristos care văd ceva din economia lui Dumnezeu și sunt însuflețiți de dorința de a-L aduce înapoi, trebuie să ne dăm seama că nu suntem aici pe cont propriu și nici nu am apărut brusc ca creștini: îi avem pe cei care au fost înaintea noastră.

Viața lui Noe a schimbat epoca; dacă privim la viața sa, ne dăm seama că, prin viața și lucrarea sa, el a schimbat epoca. O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor.

Noe a aparținut celei de-a zecea generații; i-a avut înaintea sa pe Enoh, Metusala și Lameh și, mai mult, i-a avut ca strămoși pe Adam, Abel, Enos și Enoh.

Noi suntem aici ca o continuare a celor care au fost înaintea noastră; le moștenim căile evlavioase și mergem mai departe cu Domnul în această epocă.

Există trei decăderi ale omului, așa cum vedem în Geneza capitolele 1-6; mai întâi, omul nu și-a exersat duhul și a decăzut; apoi, omul și-a supra-exersat sufletul și a inventat o nouă religie; iar în al treilea rând, omul a abuzat de trupul său decăzut și s-a umplut de pofte, desfrâu și violență.

Într-un interval scurt de patru capitole, de la Adam la Noe, au avut loc patru decăderi. Dar slavă Domnului pentru Noe, care a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi!

Noe a moștenit calea mântuirii a lui Adam, primind promisiunea referitoare la Cristos ca „sămânță a femeii” și acoperirea lui Cristos ca dreptate care Îl satisface pe Dumnezeu (Gen. 3:15, 20-21).

După ce a decăzut, omul se aștepta să moară pe loc; el nu ascultase de Dumnezeu, mâncând din pomul interzis, iar Dumnezeu promisese că, în ziua în care va face acest lucru, va muri negreșit. Astfel, omul s-a acoperit cu frunze, realizând că este gol, și s-a ascuns de Dumnezeu.

Dumnezeu, însă, nu a venit să-l pedepsească, ci să-i vestească Evanghelia; El i-a vestit Evanghelia lui Adam și a blestemat șarpele. Adam a crezut Evanghelia, căci și-a numit soția, pe Eva, „cea vie”; era plin de credință că vor trăi, așa că a numit-o pe soția sa Eva – o ființă vie.

Astăzi, noi moștenim calea mântuirii lui Adam. Suntem decăzuți, dar Dumnezeu a venit să ne mântuiască; El nu a venit să ne condamne sau să ne judece, ci să ne vestească Evanghelia, să facă o promisiune și să-l judece pe vrăjmaș.

Acum putem gusta mântuirea lui Dumnezeu. Am căzut și am păcătuit, dar ne putem întoarce la Domnul și putem bea din izvoarele mântuirii lui Dumnezeu (Isaia 12:3). Putem scoate apă cu bucurie din mântuirea lui Dumnezeu, ca dintr-un izvor viu, și putem fi vii! Acesta este un lucru pe care îl moștenim și pe care-l savurăm zi de zi.

Noe a moștenit calea aducerii de jertfă a lui Abel, care constă în a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu nu doar ca jertfă pentru păcatele noastre, ci și ca dar pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu (Geneza 4:3-4).

Abel, reprezentantul celei de-a doua generații a omenirii, era păstor de oi, iar Cain, fratele său, era lucrător al pământului. Înainte de potop, omului îi era permis să mănânce doar fructe și legume, nu și carne; Abel păștea oile nu urmărea producerea de hrană pentru propria existență, ci oferirea de jertfe pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Abel nu doar a crezut în Evanghelie, ci a și pus-o în practică și a trăit-o. El a trăit pentru Dumnezeu, trudind zi și noapte la îngrijirea oilor, pentru a avea ce să-I ofere lui Dumnezeu spre satisfacția Sa, pentru ca Dumnezeu să fie mulțumit.

Noi moștenim astăzi această cale de a-I place lui Dumnezeu. Trăim o viață pentru satisfacția Domnului și Îl savurăm pe Domnul ca răscumpărare a noastră. Îl savurăm pe Cristos, ne împărtășim din bogățiile lui Cristos, Îl creștem pe Cristos și Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa, astăzi.

Dorim ca Dumnezeu să fie mulțumit; nu trăim pe pământ pentru noi înșine, pentru propria satisfacție sau pentru viitorul nostru, ci pentru ca Domnul să fie mulțumit. Noi credem Evanghelia și trăim Evanghelia. Punem în practică Evanghelia pe care am auzit-o de la înaintașii noștri și le călcăm pe urme.

Ori de câte ori ne întâlnim cu sfinții și chiar în părtășia noastră personală cu Domnul, Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu. Ceea ce Îl satisface pe Dumnezeu este Cristos Însuși, căci El este Preaiubitul Tatălui. Când Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu, El este satisfăcut.

Când păcătuim, Îl avem pe Domnul ca răscumpărare a noastră, chiar ca Mielul lui Dumnezeu care a fost junghiat pentru noi; aplicăm sângele Mielului și venim înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru Îi este plăcut lui Dumnezeu.

Nu-L urmăm pe Cain pe calea sa, încercând din răsputeri să-I plăcem lui Dumnezeu, dar nu pe calea rânduită de El. Noi urmăm calea rânduită de Dumnezeu pentru a fi mântuiți: credem în Evanghelie și aplicăm răscumpărarea lui Cristos asupra ființei noastre.

Doamne Isuse, vrem să avem o viață și o lucrare care schimbă epoca. Ne dăm Ție astăzi, pentru a trăi și a lucra astfel încât Tu să ai o cale de a pune capăt acestei epoci și de a aduce epoca împărăției. O, Doamne, Îți mulțumim pentru înaintașii noștri temători de Dumnezeu; vrem să le urmăm căile și să trăim înaintea Ta. Aleluia, putem scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii lui Dumnezeu! Putem pur și simplu să credem în Evanghelie, recunoscând că suntem păcătoși și pocăindu-ne, și astfel să ne împărtășim din mântuirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, credem în Tine și trăim, căci Tu vii în noi ca viață. Vrem să trăim o viață spre satisfacția Ta, astăzi. Amin, Doamne, Te primim ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Aplicăm sângele Tău prețios. Tu ești Cel care ne răscumpără și ne aduce la Dumnezeu. Te oferim lui Dumnezeu Tatăl spre satisfacția Sa. O, Doamne, suntem decăzuți, suntem păcătoși, dar Te luăm pe Tine ca totul nostru și Te oferim lui Dumnezeu prin credință, spre satisfacția Sa!

Moștenim calea lui Enos de a chema numele Domnului și calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu

Noe a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi și a umblat cu Domnul, lucrând una cu Dumnezeu și construind corabia; el a avut o viață și o lucrare care au schimbat epoca.

Noe a moștenit calea lui Enos de a chema numele lui Iehova pentru a moșteni tot ceea ce este El (Gen. 4:26; Ier. 33:3; Rom. 10:12; 2 Tim. 2:22). Când s-a născut Enos, părinții săi i-au pus numele Enos, ceea ce înseamnă „om fragil, muritor”. Uimitor, ce nume!

Apoi, în Geneza 4:26, ni se spune că în zilele lui oamenii au început să cheme numele lui Iehova. Enos și oamenii de lângă el au realizat că sunt fragili și muritori, așa că au chemat numele lui Iehova. Ei au realizat că au nevoie să fie salvați și, de asemenea, să savureze bogățiile lui Dumnezeu, așa că au chemat.

Astăzi trebuie să ne dăm seama că suntem oameni fragili și muritori și trebuie să chemăm numele Domnului. Chemăm numele Domnului pentru a fi mântuiți (Fapte 2:21), dar și pentru a savura toate bogățiile Sale.

Mulți creștini cred că trebuie să chemăm numele Domnului doar pentru a fi mântuiți, astfel încât s-ar putea să nu mai cheme numele Domnului după mântuire. Totuși, așa cum spune Romani 10:12, trebuie să chemăm numele Domnului pentru a savura bogățiile Sale. Domnul este bogat față de toți cei care Îi cheamă numele. Fie că suntem iudei sau greci, putem savura bogățiile lui Cristos chemând numele Său.

Acesta este o cale bogată de a trăi viața creștină; Enos a practicat acest lucru, iar urmașii săi l-au practicat și ei. Acum, noi moștenim de la strămoșii noștri această cale evlavioasă de a savura bogățiile lui Cristos prin chemarea numelui Său. O, Doamne Isuse!

Noe a moștenit acest mod de a trăi și de a da naștere urmașilor (Geneza 5:3-28). Noe nu a stat degeaba, ci a trăit cu un scop pentru Dumnezeu și a născut copii pentru înmulțirea naturală a omenirii, astfel încât scopul lui Dumnezeu să poată fi împlinit pe acest pământ prin intermediul oamenilor.

Acesta este un lucru pe care îl moștenim astăzi prin credință, pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

De asemenea, Noe a moștenit calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu (vv. 22, 24). Enoh a umblat cu Dumnezeu. El nu doar a savurat răscumpărarea și mântuirea lui Dumnezeu și a chemat numele Domnului, ci a și umblat cu Dumnezeu.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a-L lua pe Dumnezeu drept centru și totul pentru noi, trăind și făcând toate lucrurile în conformitate cu Dumnezeu și împreună cu El (Geneza 5:22-24; Evrei 11:5-6; 2 Corinteni 5:4, 9, 14-16; 6:1).

Trebuie să moștenim acest lucru în viața noastră de zi cu zi. Trebuie să umblăm cu Dumnezeu. Modul în care umblăm cu Dumnezeu este acela de a-L lua pe Dumnezeu ca fiind centru și totul pentru noi. Trăim și facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu.

Când umblăm alături de cineva – când dorim să umblăm cu cineva fără a-l constrânge să ne însoțească – trebuie să umblăm în unitate cu acea persoană, în ritmul ei și fiind cu adevărat alături de ea.

Așa a trăit Enoh. Enoh nu a umblat cu Dumnezeu încă de la naștere; el a învățat să umble cu Dumnezeu. A avut un fiu, iar apoi a umblat cu Dumnezeu.

Și noi învățăm să umblăm cu Dumnezeu. Privim la înaintașii noștri în Cristos și la modul lor de viață, și umblăm cu Dumnezeu. Îi permitem Domnului să ne instruiască, astfel încât să nu facem lucrurile prin noi înșine, de unii singuri și pentru noi înșine, ci să fim una cu Dumnezeu în tot ceea ce facem.

Enoh I-a fost plăcut lui Dumnezeu în umblarea sa cu El, într-o asemenea măsură încât nu a mai fost găsit, căci Dumnezeu l-a luat.

Umblarea noastră cu Dumnezeu trebuie să fie una ascendentă, zi de zi, tot mai mult, până când Dumnezeu va fi atât de mulțumit de noi, încât ne va lua să fim cu El pentru totdeauna. Fie ca noi să descoperim și să învățăm calea umblării cu Dumnezeu.

Fie ca El să fie centrul și totul al nostru, și fie ca noi să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu. Facem aceasta prin credință, căci doar prin credință Îi putem fi plăcuți lui Dumnezeu.

Nu este vorba despre o imitație exterioară, ci despre credință, despre trăirea în unirea organică cu Domnul, în duh.

Amin! Când moștenim toate căile evlavioase ale înaintașilor noștri și mergem mai departe cu Domnul, lucrând împreună cu Dumnezeu la zidirea bisericii – așa cum a făcut Noe – trăim o viață care va schimba epoca.

Moștenim calea mântuirii a lui Adam, calea lui Abel de a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu spre satisfacția Sa, calea lui Enos de a chema numele Domnului pentru a savura tot ceea ce este El și calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu.

Și mergem mai departe cu Domnul, lucrând împreună cu El la zidirea corăbiei astăzi – biserica, Trupul lui Cristos –, pentru a fi salvați din această generație strâmbă și pervertită și pentru a pune capăt acestei epoci! Pe măsură ce moștenim toate căile divine, umblăm cu Dumnezeu și lucrăm împreună cu Dumnezeu, iar El are o cale de a schimba această epocă.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat o cale nu doar de a fi mântuiți, ci și de a savura toate bogățiile Tale: chemarea numelui Domnului! Aleluia, noi moștenim astăzi calea lui Enos de a chema numele Domnului! Amin, Doamne, noi suntem fragili, slabi și muritori, așa că chemăm numele Domnului! Mântuiește-ne în timp ce chemăm numele Tău! Fie ca să savurăm bogățiile Tale chemând numele Domnului! Slavă Domnului, El este bogat față de toți cei ce cheamă numele Său! Amin, Doamne, vrem să ne împărtășim din bogățiile lui Dumnezeu chemând numele Domnului! Slavă Domnului, putem umbla cu Dumnezeu! Amin, Doamne, fie să fim cei care moștenesc calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu. Fie ca umblarea noastră cu Tine să aibă loc avându-L pe Cristos ca și centru și totul pentru noi. Vrem să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu! Slavă Domnului, acum umblăm cu Dumnezeu prin credință și așteptăm ca El să ne răpească! Amin, Doamne, în timp ce umblăm cu Dumnezeu, fie ca să lucrăm împreună cu El pentru a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos! Vrem să fim cei care trăiesc într-un asemenea fel încât să încheiem această epocă și să aducem epoca împărăției! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, A Life that Changes the Age is a Life that Inherits the Godly Ways of the Forefathers, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 2 cu tema: Linia vieții la Noe — viața și lucrarea care schimbă epoca (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim sub distribuirea divină a lui Dumnezeu făcând totul prin Duhul, pentru a-L câștiga mai mult pe Dumnezeu

09/10/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În cartea lui Iov vedem că suferințele s-ar putea să nu fie o judecată din partea lui Dumnezeu, ci mai degrabă faptul că El dorește să ne mistuie, astfel încât să-L câștigăm mai mult pe Dumnezeu; căci intenția Sa este să Se distribuie pe Sine – în Cristos și prin Duhul – în noi, pentru a fi viața și totul nostru, astfel încât să devenim expresia Sa; trăim și lucrăm conform acestui principiu făcând totul prin Duhul.

Doamne Isuse, descoperă-ne intenția lui Dumnezeu cu privire la omenire. Fie ca noi să realizăm că Dumnezeu dorește să Se distribuie în noi pentru a fi viața, natura și totul nostru, astfel încât să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos. Ne deschidem Ție, Doamne! Distribuie-Te în noi puțin mai mult astăzi. Câștigă mai multă deschidere în noi. Fie ca noi să trăim prin Duhul, să umblăm prin Duhul și să facem totul în Duhul împreună cu duhul nostru. Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție! Amin!

În această săptămână am cugetat cu rugăciune asupra modului de a trăi și de a lucra conform viziunii epocii, pentru a schimba epoca – așa cum vedem în cazul lui Noe, al lui Daniel și al lui Iov. Aceste trei persoane, menționate în Ezechiel 14:14 și 20, Îl dezvăluie pe Dumnezeul Triunic distribuindu-Se pe Sine în poporul Său ales și răscumpărat, pentru a-Și împlini economia eternă.

În cazul lui Noe, Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa de a-Și păstra legământul veșnic (simbolizat de curcubeu). Dumnezeu este credincios în a-L distribui pe Cristosul atotinclusiv în noi și în a face din noi o etalare înțeleaptă a ceea ce este Dumnezeu.

Noe a găsit har înaintea lui Iehova și a construit corabia, deoarece a umblat și a lucrat împreună cu Dumnezeu. Trebuie să găsim har în ochii Domnului și să pătrundem mai adânc în Dumnezeu pentru a-L cunoaște și a-L savura pe Tatăl. Viața și lucrarea noastră trebuie să fie pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos – realitatea corabiei în ziua de azi.

În cazul lui Daniel, Îl vedem pe Cristos Fiul ca fiind centralitatea și universalitatea mișcării lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește să câștige un Cristos corporativ, ca piatră zdrobitoare, pentru a veni, a distruge guvernarea umană și a întemeia împărăția lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca prețiozitate supremă a lui Dumnezeu, astfel încât să fim constituiți cu El și să devenim oameni ai prețiozității – ba chiar prețiozitatea însăși – ca și comoară personală a Sa.

El ne infuzează cu Sine Însuși și Se introduce în noi pentru a face din noi reproducerea Sa, Cristosul corporativ de astăzi.

În cazul lui Iov, Îl vedem pe Dumnezeu Duhul conducându-i pe cei care Îl caută cu dragoste prin procesul transformării – prin înnoirea Duhului Sfânt, pe măsură ce Îl văd pe Dumnezeu – pentru a-L câștiga pe Dumnezeu și a fi transformați de Dumnezeu, ajungând chiar să fie la fel ca Dumnezeu. Fie ca vălul să fie ridicat pentru a vedea acest lucru tot mai mult!

Suferințele lui Iov: lucrarea de mistuire a lui Dumnezeu pentru ca El să-l câștige pe Iov, iar Iov să-L câștige mai mult pe Dumnezeu

Cartea lui Iov este unică în Biblie; treizeci și șase de capitole sunt pline de vorbirea, opiniile și argumentele omului. Iov era un om integru și drept, dar s-au abătut asupra lui numeroase nenorociri; toți copiii și toate bunurile i-au fost luate, iar el însuși a suferit de o boală care i-a pricinuit mari suferințe.

Trei prieteni au venit să-i fie alături, nu doar pentru a-l mângâia, ci și pentru a încerca să-l convingă că trebuie să fi făcut ceva greșit, ceva nedrept, de vreme ce Dumnezeu Se purta astfel cu el. La rândul său, Iov susținea că nu făcuse nimic rău.

Logica prietenilor lui Iov era în acord cu pomul cunoștinței binelui și răului, întrucât ei considerau că suferințele lui Iov erau ceva ce țin de judecată divină.

Totuși, potrivit revelației divine din Biblie și așa cum se sugerează în cuvintele adresate de Dumnezeu lui Iov (Iov 38), suferințele lui Iov au fost lucrarea de mistuire a lui Dumnezeu, pentru ca El să-l câștige pe Iov și pentru ca acesta să-L câștige mai mult pe Dumnezeu (Ioan 9:15; 11:12; 13:4; Filipeni 3:8, 12-13).

„Atunci Iehova i-a răspuns lui Iov” (Iov 38:1a); „atunci Iov I-a răspuns lui Iehova” (42:1a); „și Iehova a schimbat soarta lui Iov” (v. 10a). Când Dumnezeu vorbește, toate lucrurile se clarifică. Dumnezeu a venit și a scos la lumină îndreptățirea de sine și dreptatea proprie ale lui Iov; acestea trebuiau mistuite.

Adesea, rămânem ancorați în propria noastră dreptate; nu facem lucruri rele, nu iubim lumea, dar suntem mulțumiți de noi înșine și ne îndreptățim excesiv. Această îndreptățire de sine devine idolul nostru, făcându-ne să ne înstrăinăm de Dumnezeu.

Astfel, Dumnezeu trebuie să facă în noi o lucrare specială, așa cum a făcut în cazul lui Iov: să înlăture acest idol, ba chiar să ne mistuie prin tot felul de suferințe, pentru a înțelege că nu suntem nimic, că nu merităm nimic și că trebuie să fim goliți de noi înșine, astfel încât să-L putem câștiga mai mult pe Dumnezeu.

Intenția lui Dumnezeu cu privire la Iov nu a fost aceea de a-l desăvârși sau de a-l face neprihănit și drept; El a dorit să-l conducă pe Iov spre o căutare mai profundă a lui Dumnezeu, pentru ca acesta să realizeze că ceea ce îi lipsea în viața sa umană era Însuși Dumnezeu și pentru a-L putea astfel urmări, câștiga și exprima pe Dumnezeu (Coloseni 2:19). Uimitor!

Aceasta este intenția lui Dumnezeu: El vrea să ne conducă pe toți spre o căutare mai profundă a Sa, pentru a realiza că, deși putem părea în regulă – ba chiar drepți și desăvârșiți – ceea ce avem nevoie este mai mult din Dumnezeu.

Intenția lui Dumnezeu cu privire la Iov nu a fost să-l zidească pe Iov și să-l facă mai desăvârșit; dimpotrivă, Dumnezeu a vrut să dărâme sinele natural al lui Iov – cu desăvârșirea și integritatea sa – pentru a putea zidi un Iov înnoit, având natura și atributele lui Dumnezeu (Iov 1:1; Tit 3:5).

Aceasta este și experiența noastră de astăzi. Cu cât știm mai multe despre Dumnezeu, despre Biblie și despre economia lui Dumnezeu, cu atât tindem mai mult să ne desăvârșim pe noi înșine, ba chiar să avem propria noastră dreptate și integritate.

Însă Dumnezeu vrea să ne dărâme omul natural, pentru ca noi să-L putem câștiga mai mult pe Dumnezeu. Dumnezeu vrea să ne înnoiască și să ne facă asemenea Lui, introducându-Se pe Sine în noi.

Noi ducem lipsă de Dumnezeu! S-ar putea să nu ducem lipsă de cunoștințe sau de o bună purtare, dar ducem lipsă de Dumnezeu! Nu există o constituire bogată cu Dumnezeu. Nu există multă greutate a lui Dumnezeu. Nu există mult gust al lui Dumnezeu. Așadar, Dumnezeu trebuie să facă o lucrare de mistuire, o lucrare de dărâmare, pentru a Se adăuga pe Sine în noi.

Intenția lui Dumnezeu cu privire la Iov a fost ca acesta să se afle pe linia vieții – mai exact, pe linia pomului vieții – astfel încât Iov să fie un om al lui Dumnezeu (Gen. 2:9; 1 Tim. 6:11; 2 Tim. 3:17; Ef. 3:14-21).

Dumnezeu nu dorește un om bun, ci un om-Dumnezeu. El nu dorește un om care se îndreptățește pe sine, ci un om al lui Dumnezeu. El dorește oameni ai pomului vieții, care Îl mănâncă pe Cristos, depind de Cristos și Îl trăiesc pe Cristos, și care nu se bizuie pe propria lor integritate sau dreptate.

Doamne Isuse, descoperă-ne ca să vedem că Tu lucrezi în împrejurările noastre pentru a ne dărâma omul natural, astfel încât să Te poți introduce în noi. O, Doamne, salvează-ne de a ne zidi pe noi înșine și de a avea propria noastră dreptate după care să trăim. Ne deschidem Ție. Lucrează pentru a dărâma omul nostru natural, cu desăvârșirea și integritatea sa, astfel încât El să ne poată zidi într-un mod înnoit! Amin, Doamne, zidește-ne cu natura și atributele Tale, pentru ca Tu să poți fi exprimat prin noi și să nu ne bizuim pe propria noastră integritate sau desăvârșire. Condu-ne într-o căutare mai profundă a lui Dumnezeu. Fie să vedem cât de mult ducem lipsă de Dumnezeu. O, Doamne, fie să realizăm cât de mult avem neoive de Dumnezeu. Venim la Tine ca să Te căutăm, să Te urmărim, să Te câștigăm și să Te exprimăm! Amin, Doamne, adu-ne pe deplin pe linia pomului vieții! Salvează-ne de la a face lucruri potrivit cunoștinței binelui și răului; fie să fim oameni ai vieții, oameni ai lui Dumnezeu, oameni-Dumnezeu care depind de Domnul în toate și cu privire la toate lucrurile!

Să trăim sub distribuirea divină a lui Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu, fiind și făcând totul prin Duhul, prin exersarea duhului nostru!

Cât de recunoscători Îi suntem Domnului pentru că a deschis cartea lui Iov potrivit revelației Sale divine din întreaga Scriptură! Există multă cunoștință în această carte, dar există și arătarea lui Dumnezeu și vorbirea Sa către cel care Îl căuta, Iov.

Cartea lui Iov dezvăluie că Biblia, alcătuită din șaizeci și șase de cărți, există pentru un singur lucru: pentru ca Dumnezeu, în Cristos și prin Duhul, să Se distribuie în noi, devenind viața noastră, natura noastră și totul nostru, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos; acesta ar trebui să fie principiul care ne guvernează viața (Iov 10:13; Ef. 3:9; Fil. 3:8-9; Ef. 1:22-23; 2:15; Apoc. 21:2).

Dumnezeu dorește pur și simplu să distribuie ceea ce este El în noi, pentru a face din noi expresia Sa corporativă. Iată ce ne spune întreaga Biblie.

Cum putem face acest lucru? Cum putem coopera cu intenția lui Dumnezeu? Modul în care putem trăi și lucra potrivit acestui principiu este să fim și să facem totul prin Duhul, cu Duhul, în Duhul și prin intermediul Duhului, exersându-ne duhul (Gal. 5:25; Rom. 8:4; Fil. 3:3; Apoc. 2:7; 22:17a).

Astăzi, Dumnezeu este în Cristos ca Duh cu duhul nostru; noi nu putem fi un creștin autentic, dar Duhul poate fi un creștin. Noi nu putem trăi viața creștină, dar Duhul poate trăi o viață creștină autentică pentru a-L exprima pe Dumnezeu.

Duhul cu duhul nostru, este finalizarea și întruparea deplină a Dumnezeului Triunic; Îi avem pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul ca Duh atotinclusiv, împreună cu duhul nostru.

Tot ce trebuie să facem este să ne întoarcem spre duhul nostru și să trăim potrivit Duhului. Am fost regenerați de Duhul și am primit viața divină prin Duhul. Acum, trebuie să trăim, să umblăm și să facem toate lucrurile prin Duhul.

Calea prin care Îl putem experimenta și savura pe Cristos, și chiar primi plinătatea Dumnezeului Triunic, este să facem totul potrivit Duhului (Rom. 8:4). Atâta timp cât suntem în duhul nostru și facem toate lucrurile prin Duhul, putem experimenta încarnarea, trăirea omenească, moartea, învierea și înălțarea lui Cristos, împreună cu distribuirea Duhului.

Acest lucru ne va face să fim biserica lui Dumnezeu, Trupul lui Cristos, omul nou și organismul Dumnezeului Triunic, realitate care își va găsi finalizarea în Noul Ierusalim.

Fie ca noi să ne întoarcem zilnic către Domnul în duhul nostru. În timp ce ne trăim viața de zi cu zi, ocupându-ne cu diverse activități, trebuie să refuzăm să rămânem în sfera pomului cunoștinței binelui și răului și să alegem să fim în sfera Duhului dătător de viață.

Trebuie să facem totul potrivit Duhului, în duhul nostru, fiind un singur duh cu Domnul (1 Cor. 6:17). Înainte de a vorbi sau de a face ceva, trebuie să ne deschidem lăuntric față de Domnul și să-I spunem:

Doamne, fii un singur duh cu mine, pentru ca eu să pot fi un singur duh cu Tine. Vreau să fiu un singur duh cu Tine în vorbirea mea. Doamne, în timp ce mă pregătesc să fac cutare sau cutare lucru, vreau să fiu una cu Tine. Fii Tu Cel care face aceste lucruri în mine. Mă deschid Ție! Fie ca vorbirea mea să fie vorbirea Ta și lucrarea mea să fie lucrarea Ta!

Făcând astfel, deschizându-ne față de Domnul și căutând să fim una cu El în toate, trăim sub distribuirea economiei eterne a lui Dumnezeu. Când stăm de vorbă cu Domnul despre toate lucrurile și în toate lucrurile, savurăm distribuirea Sa divină, iar El are o cale să crească în noi.

Cristos dorește să crească în noi, iar pe măsură ce El crește, noi descreștem – El crește, noi descreștem! Pe măsură ce Cristos crește în noi, noi creștem în Cristos. Zi de zi trebuie să rămânem în acest proces de creștere; ceea ce trebuie să crească în noi nu este sinele nostru – cu perfecțiunea, autojustificarea și auto-înălțarea sa – ci Cristos și numai Cristos!

Zi de zi trebuie să avem tratăm cu Duhul. Trebuie să trăim în Duhul, să facem totul prin Duhul și să fim în duh. Trebuie să facem totul și să fim totul prin Duhul, cu Duhul, în Duhul și prin intermediul Duhului.

Putem citi Biblia sau petrece timp cu Domnul; nu trebuie doar să citim Biblia, ci să o citim în Duhul și prin Duhul. Putem merge la serviciu și ne putem ocupa de multe lucruri acolo; trebuie pur și simplu să fim în duhul contopit și să facem toate lucrurile prin Duhul.

Trebuie să ne îngrijim de duhul nostru. Trebuie să ne exersăm duhul. Trebuie să ne îndreptăm atenția spre duhul nostru. Acest lucru nu ne transformă în oameni „super-spirituali”, care nu au nimic de făcut sau de spus celor din jur pentru că sunt „în Duhul”.

Dimpotrivă, faptul de a face toate lucrurile prin Duhul ne va face creștini normali, căci devenim credincioși normali în Cristos, care biruiesc prin faptul că sunt în Duhul și fac toate lucrurile în Duhul.

Pe măsură ce trăim în Duhul și facem toate lucrurile prin Duhul, Cristos Își face domiciliul în noi, Duhul ne transformă, iar noi devenim oameni-Dumnezeu în realitate.

Ne dăm seama că Duhul divin trăiește în noi pentru a Se ruga în noi, a citi Biblia în noi, a rosti Cuvântul lui Dumnezeu în noi, a ne iubi soțul sau soția în noi, a face treburile casnice în noi și a-i vizita pe păcătoși pentru predicarea evangheliei în noi.

Noi vom fi cei care fac toate aceste lucruri, dar Duhul este Cel care face totul în noi; avem o viață care este contopirea Dumnezeului Triunic procesat cu omul tripartit regenerat. Minunat! Amin!

Doamne Isuse, vrem să trăim în Duhul și să facem toate lucrurile prin Duhul! Amin, Doamne, în timp ce facem una sau alta, păstrează-ne întorcându-ne spre duhul nostru. Dorim să trăim, să umblăm și să facem toate lucrurile prin Duhul, pentru a-L experimenta pe Cristos, a-L savura pe Dumnezeu Tatăl și a savura plinătatea Dumnezeului Triunic! Aleluia, Dumnezeu este în Fiu, Fiul este acum Duhul și El este Duhul minunat din noi! Amin, Doamne, alegem să nu trăim pe linia pomului cunoștinței binelui și răului, ci pe linia pomului vieții, făcând toate lucrurile prin Duhul, în Duhul, prin intermediul Duhului și împreună cu Duhul! Fie să fim un singur duh cu Tine în timp ce le vorbim altora. Doamne, vorbește Tu în noi. Fii un singur duh cu noi și fă-ne un singur duh cu Tine în mod practic, în viața noastră de zi cu zi. Crești în noi; fie ca să creștem în Cristos. Lucrează în noi și prin noi, în timp ce noi lucrăm în Tine și prin Duhul. Amin, Doamne, vrem să ne îngrijim de duhul nostru, să facem toate lucrurile exersându-ne duhul și să fim în Duhul, pentru ca Cristos să trăiască în noi! Aleluia pentru duhul nostru unit cu Duhul divin! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Live under God’s Dispensing by Doing Everything by the Spirit to Gain God More, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Să trăim și să lucrăm conform viziunii epocii pentru a schimba epoca (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Venim la Tatăl prin Fiul, în Duhul, și primim lumină de sus

07/10/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să înaintăm prin Duhul către Fiul și chiar către Tatăl, pentru a intra în experimentarea intimă a dragului nostru Tată; și trebuie să ne dăm seama că lumina strălucește de sus, din cer, căci există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară.

Doamne Isuse, vrem să înaintăm împreună cu Tine. Condu-ne mai departe în experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic de către noi, pentru ca și noi să Te putem exprima. Îți mulțumim că ne-ai căutat ca Duhul și ne-ai adus la Fiul, ca să credem în Domnul Isus. Aleluia, suntem acum în Cristos și, prin El, avem acces la Tatăl într-un singur Duh! Venim la Tine, Tată, în Fiul și prin Duhul, ca să ne închinăm Ție, să Te cunoaștem și să fim una cu Tine! Amin!

Dacă privim la viața și lucrarea lui Noe, vedem că, mai întâi, el a găsit har înaintea lui Iehova și, în al doilea rând, a umblat cu Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu. El a fost un om drept și a găsit har în ochii Domnului. Trebuie să găsim har în ochii Domnului astăzi.

Zi de zi trebuie să venim la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită. Harul se găsește la tronul harului, în duhul nostru; ori de câte ori ne întoarcem spre duhul nostru, venim la tronul harului. Amin!

Când găsim har, acest har ne poartă poverile și face totul în noi, în locul nostru pentru savurarea noastră. Acest har ne dă puterea să umblăm cu Dumnezeu și, prin har, lucrăm și noi împreună cu Dumnezeu, întocmai cum a făcut Noe.

Trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu, chiar să fim una cu Dumnezeu, pentru construirea corăbiei; corabia este o imagine a Cristosului corporativ. Am început să lucrăm la zidirea corăbiei atunci când am crezut, căci am crezut în Cristosul individual, care a venit să fie Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru.

El este realitatea corăbiei; El a venit ca încarnare a lui Dumnezeu pentru a ne ascunde în Sine și pentru a trece prin judecata lui Dumnezeu în locul nostru. Noi nu am fost judecați de Dumnezeu, ci Cristos a fost. El este Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru.

Mai mult, El este viața noastră și Se introduce pe Sine în noi pentru a fi totul pentru noi, în vederea zidirii locuinței lui Dumnezeu. A zidi corabia înseamnă, pentru noi, a zidi biserica drept Trup al lui Cristos.

Noi nu zidim biserica folosindu-ne de ideile noastre bune, de zelul natural sau de priceperile și abilitățile noastre; noi zidim biserica folosind elementul bogățiilor lui Cristos ca material de construcție. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât avem mai multe din bogățiile lui Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu.

Să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic de către noi – la Tatăl, prin Fiul, în Duhul

Este foarte semnificativ faptul că acea corabie construită de Noe avea trei niveluri (Gen. 6:16); nu avea unul sau două, ci trei. Aceste trei niveluri Îl semnifică pe Dumnezeul Triunic experimentat de către noi.

Trebuie să-L experimentăm pe Dumnezeul Triunic. Știm că Dumnezeul Triunic este Tatăl, Fiul și Duhul, dar cine este reprezentat de nivelul de sus, de cel din mijloc și de cel de jos?

Am putea deduce că, întrucât Cristos – Fiul – Se află la mijloc, El ar putea fi reprezentat de nivelul din mijloc; dar cine îi reprezintă pe cel de sus și pe cel de jos? Trebuie să privim acest lucru în lumina întregii Scripturi.

De exemplu, în Luca 15 avem trei pilde: păstorul care recuperează oaia pierdută, femeia care caută și găsește moneda pierdută și tatăl care îl primește pe fiul risipitor.

Păstorul este o imagine a Fiului – Cristos, Fiul, venind ca Păstorul cel Bun pentru a-Și da viața pentru oile Sale și a le aduce într-o singură turmă, astfel încât să existe o singură turmă și un singur Păstor (Ioan 10).

Femeia care mătură casa, aprinde lampa și caută moneda pierdută până când o găsește Îl simbolizează pe Duhul, care aprinde lampa Cuvântului și cercetează ființa noastră lăuntrică până când ne venim în fire și venim la Domnul.

Tatăl care îl primește pe fiul risipitor Îl simbolizează pe Dumnezeu Tatăl, care ne iubește, ne așteaptă și ne primește cu bucurie atunci când ne întoarcem la El.

Conform experienței noastre, Duhul a venit mai întâi să ne găsească și să ne aducă la Fiul; de asemenea, Duhul ne-a inspirat să ne pocăim și să credem în Fiul. După ce am crezut în Fiul, am strigat: „O, Tată!”

Duhul ne aduce la Fiul, iar Fiul ne aduce la Tatăl. Cu alte cuvinte, Duhul – simbolizat de nivelul inferior – ne aduce la Fiul (1 Pet. 1:2; Ioan 16:8, 13-15), iar Fiul ne conduce, în experimentarea noastră, la un nivel mai înalt, la Tatăl (14:6; Ef. 2:18; 1 Ioan 1:5; 4:8).

Trebuie să continuăm călătoria noastră în Dumnezeul Triunic, în cadrul experienței creștine, până când intrăm în Dumnezeu Însuși și devenim pe deplin una cu Dumnezeu.

De multe ori în viața noastră creștină, deși suntem credincioși în Cristos și avem viața lui Dumnezeu în noi, continuăm să experimentăm cercetarea și iluminarea Duhului în ființa noastră lăuntrică, pentru a ne întoarce la Cristos Fiul prin pocăință.

De atâtea ori – poate de prea multe ori – suntem departe de Domnul; astfel, Duhul strălucește asupra noastră prin Cuvântul lui Dumnezeu și ne cercetează ființa lăuntrică până când ne găsește, pentru a ne aduce înapoi la Domnul.

Când ne întoarcem la Domnul – când revenim la El din toată inima – suntem uniți cu El ca un singur duh (1 Cor. 6:17). Ne place să fim aici, în unirea organică cu Domnul, savurând toate bogățiile Sale.

Cu cât Îl contactăm mai mult, chemând Numele Său și citind Cuvântul Său cu rugăciune, cu atât Îl iubim mai mult pe Domnul, suntem mai mult infuzați cu El și devenim mai mult una cu El. El este una cu noi, iar noi suntem una cu El.

Însă Domnul dorește să mergem și mai sus; El vrea să venim la Tatăl, în Fiul, prin Duhul. Fiul ne conduce la Tatăl.

De exemplu, Evanghelia după Ioan este o carte despre Cristos, Fiul, iar prima Epistolă a lui Ioan este o carte despre Tatăl. În Evanghelia sa, Ioan vorbește despre har, dar în prima sa Epistolă vorbește despre dragoste; dragostea este mai înaltă decât harul.

În Evanghelia după Ioan avem adevărul, dar în prima sa Epistolă avem lumina; Dumnezeu este lumină, iar Cristos este adevărul, iar lumina este mai înaltă și mai profundă decât adevărul.

Trebuie să mergem mai departe, de la Fiul la Tatăl. Trebuie să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic pentru a veni la Tatăl, în Fiul, prin Duhul.

Duhul ne conduce la Cristos, căci El ne arată pur și simplu bogățiile lui Cristos, pentru ca noi să le savurăm și să ne împărtășim din ele. Apoi, Fiul ne conduce la Tatăl, căci Fiul Îl glorifică pe Tatăl și face voia Tatălui, iar Fiul dorește să ne aducă în Tatăl.

Fie ca noi să mergem mai departe cu Domnul, zi de zi, urcând de la un nivel la altul în arcă, până când ajungem la adâncimea ființei lui Dumnezeu – la Tatăl Însuși!

Fie ca să-I permitem Fiului să ne înalțe experimentarea noastră, până la Tatăl. El este calea către Tatăl, El este realitatea care ne permite să intrăm în Tatăl și El este viața care ne dă puterea să venim la Tatăl.

Fie ca să venim la Tatăl prin Isus, Fiul, și să-I dăm glorie, căci lucruri mari a făcut El! Fie să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic până când vom fi în Tatăl – în dragoste și în lumină – împărtășindu-ne din însăși natura ființei lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să mergem mai departe astăzi în experimentarea și savurarea noastră din Cristos. Amin, Doamne, condu-ne mai departe împreună cu Tine până când vom fi în Tatăl! Îți mulțumim că ai venit la noi ca Duh, pentru a aprinde candela Cuvântului lui Dumnezeu și a cerceta adâncurile ființei noastre. Ne deschidem Ție. Fie ca Tu să ne găsești oriunde ne-am afla și să ne conduci la Fiul, pentru a savura bogățiile Fiului. O, cât de minunat este să venim la Domnul din nou și din nou, pentru a savura bogățiile, viața și adevărul Său! Amin, Doamne, fie ca noi să înaintăm cu Tine zi de zi, puțin câte puțin, până când vom ajunge la Tatăl! Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a urca pe o treaptă superioară și a intra în Tatăl! Fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca dragoste și ca lumină, nu doar ca har și ca adevăr. Amin, Doamne, Îți mulțumim că avem acces la Tatăl, într-un singur Duh, prin Cristos! Venim la Tine, Tată. Vrem să Te cunoaștem, să ne închinăm Ție și să Te iubim, fiind aduși la Tine de Cristos, Fiul! O, slavă Tatălui! Ne închinăm Ție, Avva, Tată!

Lumina vine de sus: în biserică există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară

Aspectul celor trei niveluri ale corăbiei este foarte semnificativ. Dacă am avea o casă cu trei niveluri, am putea permite multor oameni accesul la nivelul inferior, dar numai prietenilor noștri apropiați le-am putea permite accesul la primul nivel.

Însă doar celor care ne sunt cei mai apropiați le este permis să ajungă la nivelul de sus, la ultimul etaj, căci acolo se află dormitorul nostru cu comorile și tainele noastre ascunse.

Trebuie să înaintăm până când intrăm în Tatăl Însuși, prin Fiul și prin Duhul. În mod deosebit, la nivelul de sus exista o singură deschidere spre ceruri (Gen. 6:16). Aceasta era fereastra de lumină.

Lumina vine de sus. Lumina nu vine dinspre nord, sud, est sau vest și nici dinspre stânga sau dreapta. Lumina vine de sus.

Faptul de a avea lumină depinde de nivelul pe care ne aflăm. Dacă suntem la nivelul inferior, nu avem multă lumină, iar dacă suntem la nivelul din mijloc, nici acolo nu există prea multă lumină. Doar atunci când ne aflăm la nivelul de sus, la al treilea etaj, putem primi viața divină și putem fi pe deplin în lumină.

Acest lucru este valabil în mare măsură pentru viața noastră creștină și pentru viața de biserică. Am văzut și am întâlnit mulți creștini buni și fervenți, care erau plini de zel pentru Domnul și făceau multe lucruri pentru Dumnezeu. Însă deși ardeau de zel pentru Domnul, nu se aflau cu adevărat în lumină. Nu exista multă lumină în ei.

Dar am întâlnit și frați și surori dragi care, în aparență, poate nu sunt atât de zeloși sau fervenți pentru Domnul, însă, atunci când petrecem timp cu ei, lumina strălucește prin ei, căci ei trăiesc în lumină.

Trebuie să pătrundem mai adânc și să-L experimentăm pe Tatăl prin Fiul și prin Duhul, și trebuie să stăm sub strălucirea Domnului. Trebuie să urcăm mai sus împreună cu Domnul în viața noastră creștină, până când ajungem în lumină și chiar umblăm în lumină, având părtășie unii cu alții (1 Ioan 1:7).

Cu cât suntem mai sus împreună cu Domnul în experimentarea noastră cu El, cu atât avem mai multă lumină; cu cât suntem mai jos împreună cu El, cu atât avem mai puțină lumină.

În mod special, faptul că există o fereastră la al treilea nivel al corăbiei, orientată spre ceruri, semnifică faptul că în biserică – clădirea lui Dumnezeu – există o singură revelație și o singură viziune, prin singura slujbă noutestamentară (Gen. 6:16; Fapte 26:19; Prov. 29:18a; 1 Tim. 1:3-4; 2 Cor. 3:6-9; 4:1).

Astăzi par să existe atât de multe slujbe, misiuni și denominațiuni, cu mulți oameni care vorbesc despre lucruri diferite. Însă în clădirea lui Dumnezeu există o singură fereastră spre cer; lumina vine de sus.

Pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară. Lumina nu vine dinspre nord sau sud, dinspre est sau vest, ci din ceruri. Trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său și să venim la slujbă, pentru a putea sta sub lumina Domnului.

Trebuie să avem parte de revelațiile cerești. Nu trebuie să avem viziuni și revelații diferite; avem o singură viziune și o singură revelație, care este viziunea unică a lui Dumnezeu – viziunea epocii care ne-a luminat.

Prin slujba noutestamentară – slujba epocii – ne este descoperită dorința inimii lui Dumnezeu. Viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu trebuie să guverneze și să controleze întreaga noastră viață, acțiunile și mișcarea noastră.

Trebuie să stăm în slujbă și să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și în noi, pentru a ne aduce întreaga ființă în lumină. Fie ca noi să vedem că lumina vine de sus și să ne aflăm sub un cer limpede ca cristalul, sub vorbirea slujbei epocii, pentru a primi strălucirea Domnului astăzi.

Fie ca noi să respingem învățăturile care diferă de slujba noutestamentară (Gal. 1:6-9; Rom. 16:17; 1 Tim. 1:3) și să rămânem în învățătura unică a economiei lui Dumnezeu astăzi.

Doamne Isuse, adu-ne întreaga noastră ființă în lumină și păstrează-ne în lumină. Amin, Doamne, vrem să umblăm în lumină și să fim în lumină, așa cum și Tu ești în lumină. Salvează-ne de la a face lucruri pentru Dumnezeu doar în exterior sau de la a fi plini de zel pentru biserică; fie ca noi să fim în lumină! O, fie să-Ți permitem să strălucești asupra noastră, să scoți la iveală orice întuneric, să tratezi orice păcat și să aduci întreaga noastră ființă, cu toate activitățile și lucrurile ei, în lumina Ta. Doamne Isuse, adu-ne mai sus împreună cu Tine până când vom fi în deplina lumină a soarelui, sub strălucirea Ta luminoasă! Fie ca să fim sub strălucirea Ta atunci când venim la Cuvântul Tău și să rămânem sub slujba noutestamentară! Aleluia, există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară, astăzi, în biserică, ca clădire a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca o viziune clară și călăuzitoare a economiei lui Dumnezeu să ne îndrepte inima și să ne guverneze viața de zi cu zi. Vrem să rămânem sub cerul senin pentru a Te vedea față în față, pentru a trăi într-un singur duh cu Tine și pentru a avea întreaga noastră ființă în lumină! Amin!