Îl trăim pe Cristos

Mărturia lui Isus este marea mulțime și suntem pregătiți să-L slujim pe Dumnezeu

16/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Mărturia lui Isus este marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeu în templu și care a fost răpită la ceruri pentru a savura grija lui Dumnezeu și păstorirea Mielului cu toate binecuvântările spirituale din ceruri și în Cristos, pe care le putem savura astăzi; am fost răscumpărați prin sângele Domnului, trecem prin necaz și ieșim victorioși și ne spălăm hainele în sângele Mielului astăzi! Aleluia!

În cartea Apocalipsa vedem câteva tipuri reprezentative ale bisericii ca mărturie a lui Isus; primul este lampadarele de aur, care sunt de aur prin natură, strălucesc în întuneric și sunt identice unele cu altele. Aleluia!

În primul rând, lampadarul de aur îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic care este realizat și exprimat ca biserici, iar bisericile sunt mărturia lui Isus. Apoi, lampadarul este făcut din aur, care este bătut împreună; această batere a aurului semnifică experimentarea suferințelor lui Cristos de către noi.

Trecem prin multe lucruri în mediul nostru și avem multă suferință. Pe măsură ce ne deschidem Domnului în toate aceste lucruri, câștigăm mai mult din Cristos și suntem „bătuți” în lampadarul de aur.

Pe măsură ce ne coordonăm cu sfinții pe care Domnul i-a pus alături de noi, rugându-ne și având părtășie împreună, suntem zidiți împreună în mărturia strălucitoare a Domnului.

În toate dificultățile și încercările noastre, fie ca noi să-L întâlnim pe Domnul ca marea lumină, astfel încât chiar și suferințele noastre să ne ajute să câștigăm mai mult din Cristos.

Fie ca noi să avem o viziune a Cristosului glorios ca Fiu al Omului umblând în mijlocul nostru și fie ca noi să-L cunoaștem pe Cel care umblă printre bisericile locale.

El este Cel care trăiește în vecii vecilor – El trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi. El apare chiar acum înaintea feței lui Dumnezeu pentru noi și El nu ne va dezamăgi niciodată și nu ne va părăsi. Ce Cristos minunat avem!

Dacă doar privim la El, privim fața Lui și Îi permitem să ne privească cu cei șapte ochi ai Săi, suntem infuzați cu El, suntem curățiți de orice nu este de la El și rămânem sub strălucirea Lui.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou pentru îndurarea Sa, căci iluminarea stă în îndurarea lui Dumnezeu. Când Îl atingem pe Domnul, când atingem îndurarea Sa, primim lumina Sa, iar arătarea Sa este viziunea noastră.

Avem nevoie de strălucirea Domnului în fiecare zi; trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Lui, să ne deschidem Domnului, să ne punem capăt nouă înșine, să nu ne certăm cu lumina și să trăim continuu în lumină, astfel încât să putem fi sub strălucirea Domnului și să-L facem să strălucească prin noi.

Mărturia lui Isus este marea mulțime răscumpărată din fiecare neam și victorioasă prin necaz

În Apocalipsa, capitolul 7, vedem un alt tip reprezentativ al mărturiei lui Isus – marea mulțime din fiecare neam și din toate semințiile, popoarele și limbile, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe și cu ramuri de palmier în mâini (v. 9).

Mărturia lui Isus este marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeul în templu; ei sunt întregul trup al celor răscumpărați de Dumnezeu, care au fost răpiți la ceruri pentru a savura grija lui Dumnezeu și păstorirea Mielului cu toate binecuvântările spirituale din ceruri și în Cristos pe care le putem savura astăzi (vezi Apocalipsa 7:9-17; Efeseni 1:3; Galateni 3:14; Gen. 12:2; comp. cu Apocalipsa 21:3-4; 22:3-5; Isaia 49:10).

Toți aceștia au trecut prin necaz; ei ies din necazul cel mare, ceea ce nu se referă la perioada necazului cel mare, ci la faptul că au trecut prin necaz. Biserica a trecut prin necazuri mari în toate epocile și chiar și astăzi.

Lumea persecută biserica (Ioan 16:33) și oriunde s-ar afla biserica, va exista întotdeauna un anumit grad de persecuție.

În Apocalipsa 7:14, ni se spune că marea mulțime a ieșit din necazul cel mare; versetul 9 menționează că ies într-un mod victorios, căci țin ramuri de palmier în mâini. Slavă Domnului!

Toți păcătoșii iertați de Dumnezeu, toți cei răscumpărați de Dumnezeu, vor fi în cele din urmă răpiți la cer și vor savura binecuvântarea Domnului.

Marea mulțime este formată din cei care au fost răscumpărați cu sângele Mielului din fiecare neam, seminție, popor și limbă pentru a fi constituenții bisericii (Apocalipsa 7:9a; 5:9; Romani 11:25; Fapte 15:14, 19; 1 Corinteni 6:19-20).

Aceștia suntem noi, toți credincioșii în Cristos, care am fost răscumpărați de Cristos și acum facem parte din biserică. Suntem din fiecare neam, din fiecare seminție, din fiecare popor și din orice limbă. Am fost cumpărați cu sângele Mielului și Îl proclamăm pe Cristos.

Trecem prin necaz, ieșim din necazul cel mare și ne spălăm hainele în sângele Mielului pentru a le face albe (Apocalipsa 7:14).

Nu am fost doar răscumpărați prin sângele Mielului; ne spălăm hainele în sângele Mielului pentru a veni înaintea Domnului și a ne împărtăși din toate bogățiile și binecuvântările Sale!

Pe măsură ce trecem prin necazuri, experimentăm suferințe, persecuții și necazuri și este posibil să ni se păteze hainele. Viața noastră de zi cu zi, comportamentul nostru și acțiunile și faptele noastre pot să nu fie drepte, dar putem aplica sângele prețios al lui Cristos.

Ne dăm seama că sângele prețios al lui Cristos răspunde înaintea lui Dumnezeu la toate acuzațiile diavolului împotriva noastră și ne dă victoria asupra lui (Apocalipsa 12:11). Când aplicăm sângele lui Cristos, pe de o parte, suntem spălați și curățiți, iar pe de altă parte, vrăjmașul este învins!

Datorită Cristosului răscumpărător, o fântână de sânge e deschisă pentru toate păcatele și impuritățile noastre (Zaharia 13:1; Ioan 19:34), putem fi sub acel sânge, și putem fi spălați de toate petele noastre de vinovăție (Imnuri, #1006, strofa 1). Slavă Domnului!

De asemenea, ne putem ridica pentru a umbla în lumina lui Dumnezeu, chiar mai presus de lume și păcat, cu o inimă înnoită și haine albe, căci Îl avem pe Cristos întronat în noi (Imnuri 1010, strofa 3).

Slavă Domnului că El a murit pentru noi pe cruce ca Mielul lui Dumnezeu și acum ne putem cufunda sub acel sânge și pierde toate petele noastre de vinovăție. El ne spală, ne curăță și mergem mai departe cu El într-o viață nouă, iar vrăjmașul este învins! Slavă Domnului!

A ne spăla hainele înseamnă a ne păstra conduita curată prin spălarea sângelui Mielului. Dacă facem aceasta, avem dreptul să ne apropiem de Dumnezeu și să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții și să intrăm în cetatea vieții ca domeniu al binecuvântărilor lui Dumnezeu (1 Ioan 1:7; Apocalipsa 22:14).

Mărturia lui Isus este marea mulțime a celor răscumpărați de Dumnezeu care ies din necaz și stau înaintea tronului lui Dumnezeu și înaintea Mielului cu ramuri de palmier în mâini. Ramurile de palmier semnifică victoria noastră asupra necazului, pe care l-am îndurat pentru Domnul (Ioan 12:13; Exod 15:27).

Faptul că au ramuri de palmier în mâini este, de asemenea, un semn de satisfacție prin faptul că sunt udați.

Pe partea negativă, trecem prin multe necazuri; chiar dacă suntem un popor al bucuriei, un popor care Îl savurează pe Domnul și își exersează duhul pentru a se împărtăși din Dumnezeu cu bogățiile Sale în duh; pe partea fizică, suntem un popor care suferă.

Dar slavă Domnului, într-o zi vom ieși triumfători din necazul cel mare și vom sta înaintea Mielului cu ramuri de palmier în mâini! Cel care stă pe tron va locui peste noi, umbrindu-ne cu Sine Însuși ca fiind Cel întrupat în Cristos (Ioan 1:14).

Și nu ne va mai fi sete, nici nu ne va mai fi foame, căci Mielul care este în mijlocul tronului ne va păstori și ne va călăuzi la izvoarele apelor vieții.

În Dumnezeul Triunic, ca templu al lui Dumnezeu, Îl vom sluji zi și noapte pentru a-L savura ca sărbătoare veșnică a tabernacolelor și pentru a înflori în viață precum palmierul (Apocalipsa 7:15a; 3:12; Lev. 23:40; Neemia 8:15; Psalmul 92:12-13; Ioan 7:2, 37-39; Romani 1:9; Coloseni 2:19). Slavă Domnului, ce destin glorios avem!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne faci mărturia Ta astăzi. Aleluia, suntem marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeu în templu! Slavă Domnului, chiar dacă astăzi trecem prin greutăți, dificultăți, persecuții și necazuri, într-o zi vom ieși din fiecare necaz și vom sta înaintea tronului lui Dumnezeu și a Mielului cu ramuri de palmier în mâini! Amin, Doamne, venim la Tine astăzi; ne spălăm hainele în sângele Mielului. Curăță-ne și spală-ne din nou astăzi. Îți mulțumim că ne-ai cumpărat cu sângele Mielului din fiecare neam, trib, popor și limbă pentru a fi constituenții bisericii! Amin, Doamne, ne spălăm hainele și le albim în sângele Mielului astăzi! Slavă Domnului, sângele lui Isus ne spală, ne curăță și, de asemenea, răspunde înaintea lui Dumnezeu la toate acuzațiile diavolului împotriva noastră, dându-ne victoria asupra lui! Amin, Doamne, ne spălăm hainele, mâncăm din pomul vieții și intrăm pe porți în cetate pentru a savura binecuvântările eterne ale lui Dumnezeu!

Slujirea noastră în timp de astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate: primirea lui Dumnezeu, savurarea lui Dumnezeu și distribuirea lui Dumnezeu reprezintă slujirea noastră!

Care este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu? Cum putem învăța să-L slujim pe Dumnezeu? Pentru eternitate, Îl vom sluji pe Dumnezeu; cum învățăm să-L slujim pe Dumnezeu? Mulți cred că făcând multe lucrări exterioare pentru Dumnezeu învățăm să-L slujim pe Dumnezeu pentru eternitate.

Ce înseamnă ca să-I slujim lui Dumnezeu? Care este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu? Trebuie să ne dăm seama că astăzi noi, ca credincioși în Cristos, suntem răscumpărați de Dumnezeu pentru a-L sluji pe Dumnezeu.

A-L sluji pe Dumnezeu, însă, nu înseamnă că trebuie să muncim din greu pentru Dumnezeu, punându-ne deoparte și făcând una și alta pentru Domnul. Aceasta este o înțelegere naturală a slujirii. Îl slujim pe Dumnezeu astăzi savurându-L pe Dumnezeu. Dumnezeu ne dă lucruri și trebuie să fim credincioși în lucrurile pe care ni le-a încredințat (Matei 25:19-23).

Slujirea noastră de astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate. Singurul scop al lui Dumnezeu în timp este să Se distribuie în noi zi de zi (Ioan 7:37-39).

În viața Domnului pe pământ, El L-a slujit pe Dumnezeu; principala Sa slujbă nu a fost doar să facă minuni sau să rostească cuvântul lui Dumnezeu, ci să fie deschis către Dumnezeu, să-L primească pe Dumnezeu, să-L savureze pe Dumnezeu și să-L distribuie pe El.

Slujirea noastră în timp astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate; slujba noastră către Dumnezeu, în esență, este să-L primim pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să-L distribuim.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru a primi astăzi instruire și educație spirituală, astfel încât să putem învăța cum să-L slujim pe Dumnezeu.

Trebuie să-L slujim pe Dumnezeu astăzi primindu-L pe Dumnezeu, savurându-L pe Dumnezeu și distribuindu-L pe Dumnezeu. Dacă suntem credincioși astăzi care-L savurează pe Dumnezeu, Îl primim pe Dumnezeu și, de asemenea, Îl distribuim, vom ști cum să-L slujim pe Dumnezeu în eternitate. Când Dumnezeu vine în noi și iese din noi, aceasta este slujirea.

Trebuie să ne deschidem către Domnul astăzi pentru a-L savura. Trebuie să învățăm să-L savurăm pe Domnul și să-L primim. De atâtea ori suntem plini, prea plini pentru a-L putea savura pe Domnul și a-L primi; prin urmare, Domnul nu se poate împărți în noi.

Fie ca astăzi, în timp, să învățăm să ne deschidem Domnului și să primim distribuirea Sa divină. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi; fie ca să învățăm să-L primim pe Dumnezeu, să-L savurăm și să-L distribuim pe Dumnezeu.

Îl vom sluji pe Dumnezeu zi și noapte; Îl vom sluji fiind deschiși către El, savurându-L, primindu-L și distribuindu-L în alții. Dacă suntem vase deschise pentru Domnul, primindu-L și împărțindu-L pe Dumnezeu, vom fi pregătiți să-I slujim în eternitate.

După cum vedem în Apocalipsa 22:3, Îl vom sluji pe Dumnezeu în eternitate; aceasta nu înseamnă în principal să facem lucruri pentru Dumnezeu sau să aranjăm una sau alta în biserică.

Adevărata noastră slujire, chiar dacă ne ocupăm de multe aspecte practice în viața de biserică și în viața de familie, este să fim deschiși către Domnul, să primim distribuirea Lui divină și să învățăm să-L administrăm altora.

Trebuie să avem grijă de toate acestea, trebuie să ajutăm cu copiii sau cu tinerii, trebuie să-i vizităm pe cei noi sau pe cei dau înapoi, dar în toate aceste lucruri, adevărata noastră slujire este să-L lăsăm pe Dumnezeu să vină în noi și să iasă din noi.

Când primim mai mult din Dumnezeu și Îl distribuim pe Dumnezeu în alții, aceasta este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu. Și când facem continuu acest lucru, suntem pregătiți să-L slujim pe Dumnezeu în eternitate. Pentru eternitate, Dumnezeu Se va distribui în noi și, de asemenea, prin noi în alții.

Doamne Isuse, ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine. Ne deschidem pentru a învăța să Te slujim. Salvează-ne de la a face doar multe lucruri în exterior pentru Tine, fără să Te savurăm. O, Doamne, fie ca să vedem că slujirea noastră în timp este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate. Fie ca să ne dăm seama că singurul scop al lui Dumnezeu în timp este să Se distribuie în noi zi de zi. Amin, Doamne, ne deschidem distribuirii Tale divine. Ne deschidem pentru a primi mai mult din Tine în ființa noastră. Distribuie-Te în mintea, emoția și voința noastră. Ne deschidem ființa interioară către Tine; curgi în toate părțile ființei noastre interioare. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi, fiind vase deschise pentru Dumnezeu pentru distribuirea Sa divină! Aleluia, când Dumnezeu vine în noi și iese din noi, aceasta este slujirea noastră! Amin, Doamne, fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi, fiind deschiși la distribuirea divină a lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos, primindu-L pe Cristos și distribuindu-L altora! Fie ca aceasta să fie esența slujirii noastre! O, slavă Domnului, în eternitate Îl vom sluji pe Domnul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Testimony of Jesus is the Great Multitude & We’re being Prepared to Serve God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 37 cu tema: Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să-L vedem pe Cristos ca Martorul credincios al lui Dumnezeu și să fim biserica, mărturia lui Isus

12/07/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

În cartea Apocalipsa, îl vedem pe Cristos ca Martor credincios al lui Dumnezeu, mărturia și expresia lui Dumnezeu; în special, Apocalipsa ni-l prezintă pe Cristosul revelat și biserica mărturisitoare, căci în această carte vedem mărturia lui Dumnezeu (Cristos) și mărturia lui Isus (biserica).

Doamne Isuse, Te iubim ca Martor credincios al lui Dumnezeu! Ne deschidem Ție! Strălucește asupra noastră. Vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să-L experimentăm pe Dumnezeu, așa că venim la Tine, Doamne Isuse, ca să-L vedem pe Dumnezeu și să ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm ca mărturie a lui Dumnezeu până când devenim mărturia lui Isus, exprimându-L pe Dumnezeu în mod corporativ în această epocă întunecată! Amin!

Săptămâna aceasta revenim la subiectul principal, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4), concentrându-ne în principal pe cartea Apocalipsa. În special, săptămâna aceasta vrem să ne concentrăm pe Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus.

Cartea Apocalipsa nu este în principal o carte despre profeții despre lucruri viitoare, diverse semne și tot felul de subiecte și evenimente interesante pe care le prezice.

Cartea Apocalipsa este o carte a lui Cristos; chiar la început, apostolul Ioan a spus că aceasta este revelația lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o ca să arate sclavilor Săi lucrurile care trebuie să se întâmple curând.

Și a făcut-o cunoscută prin semne, trimițând-o prin îngerii Săi la sclavul Său Ioan, care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Cristos, chiar tot ce a văzut (Apocalipsa 1:1-2). Ioan este cel care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Cristos.

Se pare că, dacă citim cartea Apocalipsa, am putea crede că este o carte care profețește multe lucruri despre viitor; de fapt, această carte este o revelație a lui Isus Cristos.

Mulți învățători ai Bibliei au explicat această carte în trecut și de-a lungul epocilor, iar accentul lor a fost pus pe semne, figuri, profeții și lucruri viitoare care se vor întâmpla înainte de sfârșitul acestei epoci sau chiar în eternitate.

E adevărat că acestea sunt menționate clar acolo, dar întreaga carte Apocalipsa este o revelație a lui Isus Cristos. Accentul nostru, mai ales în zilele noastre, când trăim la sfârșitul acestei epoci, nu ar trebui să fie pus pe aceste semne, evenimente, profeții sau orice altceva despre care credem că vorbesc profețiile; trebuie să-L vedem pe Cristos și să vedem revelația lui Isus Cristos.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să-I cerem să ne lumineze ochii inimii, astfel încât să-L putem vedea pe Cristos ca mărturie a lui Dumnezeu și biserica în calitate de mărturie a lui Isus.

Cristos este Martorul credincios al lui Dumnezeu, mărturia și expresia lui Dumnezeu – exprimarea lui Dumnezeu de către El este mărturia Sa!

Conform cărții Apocalipsa, Cristos este Martorul credincios al lui Dumnezeu; El este mărturia și expresia lui Dumnezeu, iar faptul că-L exprimă pe Dumnezeu este mărturia Lui (Apocalipsa 1:5; 3:14). Este ușor să aruncăm o privire peste aceasta sau să o citim și să spunem amin, dar apoi să mergem mai departe; trebuie să luăm în considerare cu multă rugăciune ceea ce spune Biblia despre Cristos.

Ce înseamnă că Cristos este Martorul credincios al lui Dumnezeu? Un martor este cineva care a auzit ceva sau a văzut ceva, cineva care a experimentat ceva și acum mărturisește despre ceea ce a auzit, a văzut și a experimentat.

Cristos este un Martor atât de credincios al lui Dumnezeu; El Îl cunoaște pe Dumnezeu, L-a experimentat și L-a văzut pe Dumnezeu și acum mărturisește despre Dumnezeu, mărturisind-L pe Dumnezeu în fața noastră. De fapt, Cristos este Dumnezeu Însuși încarnat.

Când a venit pe acest pământ, singura Sa lucrare a fost pur și simplu să fie un martor al lui Dumnezeu; El ne-a mărturisit despre Dumnezeu Tatăl. În Ioan 1 vedem că singurul Fiu al lui Dumnezeu L-a declarat Dumnezeu (Ioan 1:18).

Singurul scop pentru care Cristos a venit este să-L exprime pe Dumnezeu. Da, El a venit să realizeze răscumpărarea murind pentru noi pe cruce și a făcut multe alte lucruri, inclusiv să vorbească în numele lui Dumnezeu, să facă minuni și să-i ajute pe alții; cu toate acestea, El a venit să fie mărturia lui Dumnezeu.

Orice a făcut, orice a spus și tot ce ține de El erau pentru a-L mărturisi pe Dumnezeu altora. Cristos este însăși mărturia lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, mărturia lui Dumnezeu era legea lui Dumnezeu; legea lui Dumnezeu nu era doar o listă de lucruri de făcut și de nefăcut, ci mai degrabă era o fotografie a lui Dumnezeu, o expresie a lui Dumnezeu.

Când citești legea lui Dumnezeu, vezi cine este Dumnezeu și cum este Dumnezeu. Legea era un tip reprezentativ al lui Cristos, care este adevărata mărturie a lui Dumnezeu; El este Dumnezeu exprimat.

Mai mult, Cristos este legea vie a lui Dumnezeu, mărturia vie a lui Dumnezeu, chiar o fotografie vie a lui Dumnezeu. Cristos nu a fost o imagine sau o fotografie moartă a lui Dumnezeu, ci un film al lui Dumnezeu, mărturia vie a lui Dumnezeu, un film viu al lui Dumnezeu. Ce minunat!

Cristos este expresia lui Dumnezeu. El nu a făcut doar o lucrare și a rostit câteva cuvinte pentru a-L exprima pe Dumnezeu din când în când; mai degrabă, El Însuși a fost încarnarea lui Dumnezeu, căci El a fost Dumnezeu în formă de om și L-a făcut pe Dumnezeu vizibil.

El L-a întrupat pe Dumnezeu, L-a exprimat pe Dumnezeu și L-a strălucit pe Dumnezeu, căci El a fost strălucirea gloriei lui Dumnezeu și amprenta substanței lui Dumnezeu.

Dacă citim cele patru Evanghelii, vedem că în tot ceea ce a făcut Cristos, în tot ceea ce a spus și în toată lucrarea și viața Sa, El a mărturisit despre Dumnezeu.

Exprimarea lui Dumnezeu de către El a fost mărturia Sa. El a vorbit cuvântul lui Dumnezeu, L-a declarat pe Dumnezeu, L-a făcut pe Dumnezeu real pentru noi, El a căutat gloria lui Dumnezeu și El a fost una cu Dumnezeu.

El a fost declarația și martorul lui Dumnezeu. El a spus chiar că, atunci când alții L-au văzut, L-au văzut pe Tatăl (Ioan 14:9); când alții L-au văzut pe Isus Cristos, L-au văzut pe Dumnezeu, căci El era Martorul lui Dumnezeu.

El a mărturisit despre Dumnezeu cu tot ceea ce era El, cu tot ceea ce a făcut și cu tot ceea ce a spus.

Inima lui Dumnezeu, atributele lui Dumnezeu, virtuțile lui Dumnezeu, dorința lui Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu și tot ceea ce era Dumnezeu și din Dumnezeu, Cristos le-a încarnat și le-a exprimat.

Trebuie să vedem o revelație a lui Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul Născut din morți, Conducătorul împăraților pământului.

El ne-a iubit, ne-a eliberat de păcatele noastre prin sângele Său și ne-a făcut o împărăție, preoți pentru Dumnezeu și Tatăl Său. A Lui fie gloria și puterea în vecii vecilor, Amin!

Doamne Isuse, descoperă-ne să Te vedem ca Martor credincios al lui Dumnezeu! Îți mulțumim că ai venit prin încarnare să-L exprimi pe Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca să vedem nu doar lucrarea Ta răscumpărătoare pentru noi pe cruce, ci și mai mult, fie ca să vedem exprimarea lui Dumnezeu în Cristos! Aleluia, Cristos este Martorul credincios al lui Dumnezeu, mărturia și expresia lui Dumnezeu! Amin, Doamne, exprimarea lui Dumnezeu de către Tine este mărturia Ta. Îți mulțumim că L-ai făcut pe Dumnezeu vizibil, tangibil și real pentru noi. Tu ești strălucirea gloriei lui Dumnezeu, iradierea gloriei lui Dumnezeu, căci Tu ai strălucit pe Dumnezeu, L-ai declarat pe Dumnezeu și L-ai mărturisit omului! Venim la Tine, Doamne Isuse, ca să putem vedea cine este Dumnezeu, ce este Dumnezeu și care este dorința lui Dumnezeu. Fie ca să avem o revelație a lui Isus Cristos ca Martor credincios al lui Dumnezeu. Fie ca să fim umpluți cu Cristos, ca să putem deveni mărturia lui Isus! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii exprimat și mărturisit prin noi astăzi! Fă-ne reproducerea Ta și continuarea Ta pe pământ!

Cristosul revelat și biserica mărturisitoare: biserica este mărturia lui Isus

Cristos este Martorul lui Dumnezeu, mărturia și expresia lui Dumnezeu; biserica este mărturia și expresia lui Cristos și, ca atare, biserica este reproducerea mărturiei și expresiei lui Dumnezeu în Cristos.

Ce este biserica? Conform cu Apocalipsa, biserica este mărturia lui Isus, care este particulară și finalizată (Apocalipsa 1:2, 9; 12:17; 19:10; 20:4). Mărturia lui Isus este biserica. Ceea ce ne arată cartea Apocalipsa este Cristosul revelat și biserica mărturisitoare.

Cristos este martorul lui Dumnezeu, iar biserica este mărturia și expresia lui Cristos. Așa cum Cristos a mărturisit și L-a exprimat pe Dumnezeu, tot așa astăzi biserica mărturisește și depune mărturie despre Cristos.

Biserica nu este o clădire moartă la colț cu o cruce deasupra și nici nu este doar o adunare de creștini. Biserica nu este doar un fel de organizație umană, un grup religios sau o denominațiune; biserica este mărturia și expresia lui Cristos.

Biserica este mărturia lui Isus. Așa cum Cristos L-a exprimat pe Dumnezeu Tatăl, noi suntem astăzi pe pământ ca biserică, exprimându-L pe Cristos Fiul.

Când oamenii ne văd, Îl văd pe Cristos. Suntem încarnarea lui Cristos, continuarea lui Cristos, trăirea lui Cristos; când alții ne văd, ar trebui să-L poată vedea pe Cristos, căci Cristos trăiește în noi (Galateni 2:20; Filipeni 1:21).

Asta este ceea ce vrea Dumnezeu. El vrea să-L vadă pe Cristos trăit, reprodus și exprimat în milioane de credincioși ai Săi, pentru a putea câștiga un Cristos corporativ. Biserica este reproducerea mărturiei și a expresiei lui Dumnezeu în Cristos.

Prin virtutea faptului că noi credem în Cristos și suntem botezați în El, suntem acum uniți cu El în mod organic, având o unire organică cu Domnul în duh.

Cartea Apocalipsa ni-l prezintă pe Cristosul revelat și biserica mărturisitoare, care este mărturia lui Isus (Ioan 1:18; 5:31-37; 8:14; Apocalipsa 1:2, 5, 9; 19:10; comp. cu Gen. 1:26).

În această carte nu vedem doar pe Cristos revelat, ci și biserica mărturisitoare; Cristos este revelat, iar biserica mărturisește despre un astfel de Cristos.

În special, în Apocalipsa 1:11-20, vedem șapte lampadare de aur, care reprezintă cele șapte biserici locale; bisericile locale sunt expresia locală a bisericii universale, care este mărturia lui Isus.

Cristos este mărturia lui Dumnezeu, iar biserica este mărturia lui Isus, Cristosul extins ca expresie corporativă a Dumnezeului Triunic.

Biserica este văzută în Apocalipsa în multe forme: în capitolul unu vedem cele șapte lampadare de aur, în capitolul șapte este marea mulțime a celor mântuiți în ceruri, în capitolul doisprezece vedem femeia strălucitoare cu copilul ei de parte bărbătească, în capitolul paisprezece avem secerișul, în capitolul cincisprezece sunt biruitorii care stau pe marea de sticlă, în capitolul nouăsprezece este mireasa pregătită pentru nuntă și, în final, în ultimele două capitole vedem Noul Ierusalim.

În capitolul 1 în special, vedem mărturia lui Isus, cele șapte lampadare de aur; bisericile locale sunt lampadarele de aur ca mărturie a lui Isus pe pământ. Primul semn al mărturiei lui Isus sunt cele șapte lampadare de aur; biserica este de aur prin natura sa, ținând lumina și exprimându-L pe Dumnezeu în această epocă întunecată.

Cele șapte lampadare de aur sunt identice între ele; nu sunt diferite în nimic, cu excepția aspectelor negative din bisericile locale. Faptul că lampadarele de aur sunt de aur semnifică faptul că toate bisericile locale sunt de natură divină, având natura divină a lui Dumnezeu.

Nu suntem doar făcuți din lut, ci avem natura divină aurie în noi și suntem parte din mărturia lui Isus.

Toate bisericile locale trebuie să fie divine; fără divinitate, nu poate exista biserică. Pe de o parte, biserica este compusă din umanitate, iar pe de altă parte, există divinitate; structura este umanitatea, dar natura intrinsecă și fundamentală este divinitatea.

Slavă Domnului că biserica este ceva care strălucește cu Cristos, fiind constituită cu natură divină!

Lampadarele strălucesc în întuneric; există untdelemn în lampadare, care este Duhul, și noi Îl savurăm pe Cristos și Îl strălucim ca să fie mărturia lui Isus în această epocă întunecată (Filipeni 2:15-16; Matei 5:14).

Nu suntem aici ca biserică doar pentru a predica Evanghelia, ci mai mult, pentru a-L străluci pe Cristos, chiar pentru a străluci gloria lui Dumnezeu. Toate lampadarele sunt identice unele cu altele.

Mulți creștini cred că ar trebui să fie diferiți unii de alții, dar Biblia subliniază faptul că suntem la fel; suntem la fel în viață, natură și expresie, iar singurul lucru care este diferit sunt problemele noastre, așa cum se vede în diferitele probleme din bisericile locale din Apocalipsa 2-3.

Slavă Domnului, suntem una, suntem la fel și strălucim cu natura aurie a lui Dumnezeu! Trebuie să-I permitem Domnului să expună și să trateze elementele negative și să prețuim faptul că suntem la fel, fiind una cu Domnul și unii cu alții pentru mărturia lui Isus!

Doamne Isuse, păstrează-ne în savurarea Ta ca fiind Cristos revelat, ca să putem fi biserica mărturisitoare pe pământ astăzi! Aleluia, noi, ca biserică, suntem mărturia lui Isus! Slavă Domnului, așa cum Cristos este mărturia lui Dumnezeu, tot așa suntem astăzi mărturia lui Isus, chiar Cristosul extins, ca expresie corporativă a Dumnezeului Triunic! Amin, Doamne, păstrează-ne în savurarea Ta. Vrem să fim umpluți cu Tine, ca să putem fi continuarea Ta, reproducerea Ta și expresia Ta! Ce minunat e faptul că noi toți avem natura divină a lui Dumnezeu în noi și, ca biserici locale, suntem lampadarele de aur, care Îl țin pe Cristos ca lumină și strălucim pentru a fi mărturia lui Isus în această epocă întunecată! Amin, Doamne, fie ca noi să primim mai mult din Duhul Sfânt pentru a fi umpluți în duh și a străluci pe Cristos ca mărturia lui Isus! Slavă Domnului, bisericile locale sunt la fel în viață, natură și expresie, căci ele sunt mărturia lui Isus, lampadarele de aur! Amin, Doamne, fie ca noi să-L vedem pe Cristosul revelat și biserica mărturisitoare!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See Christ as the faithful Witness of God and be the Church as the Testimony of Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 37 cu tema: Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biserica este în înălțare și se supune autorității lui Dumnezeu pentru a se ruga rugăciuni de autoritate

10/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Când biserica se roagă cu autoritate, ea domnește peste Hades, căci biserica se supune lui Cristos, Capul, iar rugăciunea de autoritate se rostește din cer pe pământ, căci poziția rugăciunii este în înălțare, iar toate rugăciunile în înălțare sunt rugăciuni de autoritate; fie ca noi să avem poziția și autoritatea cerească de a rosti rugăciuni de autoritate, domnind împreună cu Dumnezeu! Amin!

Doamne Isuse, ne supunem autorității lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi și în toate lucrurile practice. Suntem una cu Tine astăzi. Îți mulțumim că ne faci una cu Tine în înălțarea Ta. Slavă Domnului, suntem în înălțare cu Domnul și ne rugăm cu rugăciuni de autoritate pentru a-l trata pe inamic, rostind astfel poruncile lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să rămânem în înălțare, astfel încât rugăciunile noastre să fie executarea administrării lui Dumnezeu! Amin!

Săptămâna aceasta, ultima noastră săptămână pe tema Cristosului atotinclusiv din Evanghelia după Matei, atingem un subiect de maximă importanță în viața noastră creștină și în viața de biserică.

Evanghelia după Matei se încheie cu Cristos spunându-ne că El are toată autoritatea în cer și pe pământ și ne trimite pe noi, discipolii Săi, să facem discipoli din toate neamurile, botezându-le în Dumnezeul Triunic și învățându-i să păzească tot ce ne-a poruncit.

Trebuie să știm ce înseamnă că Cristos are toată autoritatea în cer și pe pământ. Cum se leagă acest lucru de noi? Cum putem experimenta acest lucru și cum putem intra în acest fapt?

Dumnezeu este autoritatea supremă – El are toată autoritatea și, conform cu Matei 28, El i-a dat toată autoritatea lui Cristos. Slavă Domnului!

Când ne întoarcem către duhul nostru și-L atingem pe Domnul, nu numai că Îl savurăm pe Cristosul minunat care este viața și rezerva noastră de viață, dar, mai mult decât atât, atingem pe DOMNUL Isus, Cristosul care este Domn și Împărat.

Trebuie să atingem autoritatea cel puțin o dată în viață, pentru a ne putea supune autorității lui Dumnezeu. Dacă nu ne supunem autorității lui Dumnezeu, ne vom alătura lui Satan în răzvrătirea sa. Aceasta înseamnă că renegăm autoritatea lui Dumnezeu și respingem domnia lui Dumnezeu, la fel ca restul oamenilor lumești de astăzi.

Fie ca noi să fim cei care stau de partea Domnului, să ne luptăm cu Satan afirmând că autoritatea este la Dumnezeu și să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să-I susținem autoritatea.

Fie ca noi să învățăm să ne rugăm cea mai importantă rugăciune, cea mai spirituală rugăciune, care este rugăciunea de autoritate. Aceasta este o rugăciune poruncitoare, având aspectele de legare și dezlegare.

Nu este o rugăciune de implorare, cerându-I Domnului să facă una sau alta; este o rugăciune poruncitoare, stând una cu Dumnezeu și rezolvând problemele aplicând direct autoritatea lui Dumnezeu. Amin!

Ca biserică, ne supunem autorității lui Dumnezeu și ne rugăm cu autoritate pentru a domni peste Hades

Cel mai spiritual tip de rugăciune pe care îl putem face este rugăciunea de autoritate; această rugăciune nu este doar o rugăciune care Îi cere lui Dumnezeu să facă ceva pentru noi, ci este o rugăciune care poruncește ceva.

Biserica este unită cu Cristos ca și Cap, iar când biserica se roagă cu autoritate, ea domnește peste Hades.

Biserica are întâlnirile de rugăciune ale bisericii și există, de asemenea, multe grupuri de sfinți care se roagă; când biserica se roagă cu autoritate, Hades este biruit. Cristos a transcens peste toate lucrurile și El este Capul bisericii.

Acum, biserica, ca Trup al lui Cristos, poate domni peste demoni și tot ceea ce aparține lui Satan.

Motivul pentru care biserica este încă aici este că Cristos, în calitate de Cap căruia Îi sunt supuse toate lucrurile, este unit cu biserica, iar biserica are autoritatea lui Cristos.

Dacă biserica nu ar fi avut autoritatea de a domni peste demoni, dacă Domnul nu ar fi dat această autoritate bisericii, biserica nu ar fi putut supraviețui pe pământ (Efeseni 1:22-23).

Aleluia, biserica are autoritatea de a stăpâni peste orice lucru satanic. Stăpânirea asupra lui Satan în acest fel se bazează pe rugăciuni de autoritate. Domnul Se roagă ca noi să începem să învățăm să ne rugăm în acest fel.

Biserica ar trebui să supună toate activitățile duhurilor rele prin rugăciune, iar biserica ar trebui să exercite stăpânire prin rugăciune (Luca 10:17-19; Matei 18:18).

Nu ar trebui să fim subiectivi când luăm în considerare acest lucru, gândindu-ne că în întâlnirile noastre de rugăciune de multe ori doar un număr mic de sfinți se roagă, în timp ce majoritatea sfinților ascultă sau doar spun amin.

Trebuie să venim la Domnul în ceea ce privește prezența noastră în întâlnirea de rugăciune și să învățăm să participăm la întâlnirile de rugăciune, căci nouă, ca biserică, ni s-a dat autoritatea lui Dumnezeu de a supune vrăjmașul.

Ca biserică, ne supunem autorității lui Dumnezeu și ne rugăm cu autoritate pentru a stăpâni peste Hades. Prin rugăciunile cu autoritate ale bisericii se pot închide porțile Locuinței Morților, moartea poate fi înlăturată și Satan nu poate avea nicio cale printre noi.

Slavă Domnului că biserica de astăzi poate exista, supraviețui și chiar prospera și se poate răspândi, deoarece are autoritatea de a domni peste orice lucru satanic! Putem alunga demoni în numele Domnului și putem chiar să împiedicăm activitățile secrete ale duhurilor rele!

În primul rând, noi înșine trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu. Dacă vrem să ne rugăm rugăciunea de autoritate, trebuie mai întâi să ne supunem noi înșine autorității lui Dumnezeu.

Dacă nu ne supunem autorității lui Dumnezeu în ceea ce privește poziția Sa și nu ne supunem autorității Sale în viața noastră de zi cu zi și în toate problemele practice, nu ne putem ruga cu autoritate (Isaia 45:11; 1 Petru 5:6; Apocalipsa 22:1).

În toate problemele practice ale vieții noastre de zi cu zi, trebuie să-L întronăm pe Cristos în centrul ființei noastre. Trebuie să-I dăm primul loc.

Trebuie să respectăm poziția Sa și să ne supunem autorității Sale în toate lucrurile practice. Dacă nu ne supunem autorității lui Dumnezeu, nu avem nicio autoritate de la El care să curgă în noi și prin noi. Dacă nu ne supunem autorității lui Dumnezeu, nu ne putem ruga cu autoritate.

Fie ca Domnul să ne impresioneze referitor la acest lucru; nu doar în întâlnirea de rugăciune ne supunem autorității lui Dumnezeu, ci în întreaga noastră viață de zi cu zi, trebuie să ne supunem în mod personal autorității lui Dumnezeu.

Dacă nu ne supunem autorității Sale, Dumnezeu Își va retrage poziția și nu ne putem ruga cu autoritate.

În conversațiile noastre cu ceilalți, în felul în care vorbim, în felul în care ne conducem mașina, în felul în care călătorim, în felul în care vorbim cu ceilalți și ne comportăm și în tot felul de lucruri practice, trebuie să fim sub autoritatea Domnului.

Doamne Isuse, Te întronăm în centrul ființei noastre. Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință. Te iubim, Doamne, și ne deschidem către Tine. Îți dăm preeminența. Ne supunem autorității Tale. Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune-ne. Strălucește asupra modului în care vorbim cu ceilalți. Strălucește asupra modului în care ne comportăm în preajma altora. Strălucește asupra modului în care ne conducem mașina. O, Doamne, cum rămâne cu lucrurile pe care le spunem, lucrurile pe care le facem, lucrurile pe care le privim și lucrurile pe care le savurăm? Ne deschidem Ție! Fie ca să-Ți dăm primul loc în toate lucrurile. Fie ca să ne supunem autorității Tale în ceea ce privește poziția Ta și să ne supunem autorității Tale în viața noastră de zi cu zi și în toate problemele practice, astfel încât să ne putem ruga cu autoritate. Amin, Doamne, fie ca biserica de astăzi să se roage rugăciuni de autoritate pentru a domni peste Hades! Slavă Domnului, biserica are autoritatea de a domni peste orice lucru satanic! Amin, fie ca biserica să supună toate activitățile duhurilor rele prin rugăciune și să exercite stăpânirea prin rugăciune!

Biserica are poziția și autoritatea cerească și rostește rugăciuni de autoritate!

Rugăciunea de autoritate are cerul ca punct de plecare și pământul ca destinație (Cânt. cânt. 4:8; 6:10; Efeseni 1:22-23; 2:6; 6:18). Aceasta înseamnă că cei care se roagă cu autoritate sunt în ceruri, nu pe pământ.

Trebuie să înțelegem că am fost înălțați și am fost așezați împreună cu Cristos în locurile cerești și nu ne rugăm doar de pe pământ Dumnezeului nostru din ceruri, ci suntem una cu El pentru a ne ruga din locurile cerești.

O rugăciune de autoritate se rostește de cineva de pe pământ; ea începe dintr-o poziție cerească și este direcționată spre pământ (Efeseni 2:6). Aceasta înseamnă că ne rugăm în jos, căci ne aflăm în poziția pe care Cristos ne-a dat-o în locurile cerești.

Ca și biserică, suntem întronați împreună cu Cristos și îi poruncim lui Satan cu autoritate și respingem toate lucrările lui și proclamăm cu autoritate că toate poruncile lui Dumnezeu trebuie îndeplinite (Matei 6:9-10).

Asta este ceea ce caută Domnul astăzi. Ne putem întreba, cum ne putem ruga cu autoritate dacă suntem pe pământ? E adevărat că suntem fizic pe pământ, dar spiritual, stăm una cu Domnul în ceruri.

Putem fi ocupați cu multe lucruri, cum ar fi munca noastră zilnică, dar permitem cuvântului lui Dumnezeu să ne despartă sufletul de duhul nostru (Evrei 4:12).

Pe măsură ce duhul și sufletul nostru sunt separate, trăim în două domenii în același timp; pe de o parte, trăim în domeniul fizic și ne ocupăm de lucrurile pe care trebuie să le facem aici, iar pe de altă parte, trăim în domeniul divin și mistic, în duhul nostru.

Pe măsură ce Domnul desparte duhul nostru de sufletul nostru, putem fi în două domenii în același timp; putem preda la școală, foarte ocupați cu lucrurile pe care trebuie să le facem, dar, în același timp, duhul nostru este în părtășie constantă cu Domnul.

În exterior, ne ocupăm de oameni, situații și lucruri, dar în interior, Îl contactăm pe Domnul. În acest fel, vom fi pregătiți pentru întoarcerea Domnului, căci El îi va răpi pe cei care trăiesc în unitate cu El în duh, chiar dacă își îndeplinesc responsabilitățile omenești.

Fie ca noi să creștem în viață spre maturitate, până la punctul în care rămânem în Domnul și trăim în domeniul divin și mistic al Duhului cu duhul nostru, astfel încât, atunci când ne rugăm, să ne rugăm cu rugăciuni de autoritate, una cu Domnul. Trebuie să ne rugăm în acest fel atât personal, cât și corporativ.

Poziția rugăciunii este înălțarea, iar autoritatea rugăciunii este, de asemenea, înălțarea; toate rugăciunile în înălțare sunt rugăciuni de autoritate (Efeseni 2:6; 1:22-23).

Trebuie să învățăm acest lucru. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne aducă în această experiență. Rugăciunea de autoritate este rugăciunea cuiva care este capabil să dea porunci stând în poziția de înălțare.

Atât personal, cât și corporativ, trebuie să stăm în poziția de înălțare și să rostim rugăciuni de autoritate. Domnul ne-a spus în Isaia 45:11 că trebuie să-I poruncim cu privire la lucrarea mâinilor Sale. Extraordinar!

Dacă suntem în poziția de înălțare, rugăciunea noastră va fi de fapt administrarea lui Dumnezeu; va fi executarea poruncilor Sale (Apocalipsa 8:3-5).

Fie ca noi să-I cerem Domnului să ne dea experiențele de care avem nevoie pentru a cunoaște înălțarea și a fi în înălțare. Fie ca noi să fim deschiși către El pentru a învăța să fim în înălțare astăzi.

Când ajungem în punctul în care avem poziția cerească și autoritatea cerească și suntem astfel capabili să rostim rugăciuni de autoritate, suntem pe tron, domnind cu Domnul (Efeseni 2:5-6; Apocalipsa 3:21; comp. cu Ezechiel 1:26).

Există un cer senin deasupra noastră și există cineva pe tron; suntem una cu Cel de pe tron și rostim rugăciuni de autoritate.

În acest moment, rugăciunea noastră nu este doar o rugăciune de autoritate, ci mai mult, o rugăciune domnitoare, iar rugăciunea noastră devine administrația lui Dumnezeu, executarea domniei lui Dumnezeu (Romani 5:17, 21; Matei 18:18; Apocalipsa 8:3-5).

Dumnezeu este gata să-Și execute administrația și să-Și îndeplinească economia, dar El așteaptă cooperarea noastră în rugăciune. Trebuie să creștem în viață spre maturitate și să rămânem în poziția de înălțare, chiar să ne rugăm cu rugăciuni de autoritate, pentru ca El să-Și poată îndeplini administrația și domnia.

Dacă noi, credincioșii în Cristos, suntem dispuși să învățăm, vom ajunge la punctul în care putem rosti astfel de rugăciuni pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu (Efeseni 1:10-11; 3:9-11).

Dacă suntem dispuși să învățăm, Domnul ne va duce mai departe atât personal, cât și corporativ, până când vom putea rosti astfel de rugăciuni de autoritate pentru a îndeplini administrația Sa.

Dumnezeu așteaptă acest fel de rugăciune corporativă în Trup de secole. Putem mărturisi că atingem o astfel de rugăciune din când în când cu companionii noștri vitali, grupul nostru vital și sfinții cu care suntem zidiți, chiar și în grupuri de doi sau trei.

Când facem acest lucru, suntem în înălțare cu Domnul, domnim și conducem împreună cu El în domeniul ceresc, iar rugăciunea noastră este atât o rugăciune de autoritate, cât și o rugăciune de domnie.

Doamne Isuse, suntem dispuși să învățăm să ne rugăm cu rugăciuni de autoritate. Ne dăm Ție; învață-ne să ne rugăm în așa fel încât Tu să ai o modalitate de a-Ți îndeplini administrația și de a-Ți executa economia. O, Doamne, înaintează în noi și du-ne mai departe cu Tine până când ne dăm seama și rămânem în poziția de înălțare! Amin, stăm în poziția de înălțare, una cu Tine, și ne rugăm cu rugăciuni în înălțare pentru a îndeplini ceea ce este în inima Ta! O, Doamne, fie ca noi să ajungem la punctul în care să avem poziția cerească și autoritatea cerească și, astfel, să putem rosti rugăciuni de autoritate! Adu-ne la punctul în care suntem una cu Tine pe tron, domnind cu Domnul! Fie ca rugăciunile noastre din grupurile noastre vitale și din întâlnirile noastre de rugăciune să fie rugăciuni de autoritate și rugăciuni domnitoare! Amin, Doamne, fie ca rugăciunea noastră să devină administrația lui Dumnezeu, executarea domniei lui Dumnezeu! O, Doamne, suntem dispuși să învățăm acest lucru! Fie ca noi să ajungem la un loc în care să putem rosti astfel de rugăciuni pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Church is in Ascension & Submits to God’s Authority to Pray Authoritative Prayers, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 6 cu tema: Cristos ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Calificările unei persoane care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate – autoritatea delegată a lui Dumnezeu

08/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și Îl urmăm, vrem să fim folosiți de Domnul, așa că trebuie să vedem din cuvântul lui Dumnezeu care sunt calificările unei persoane care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate, și anume care sunt calificările pentru o persoană care este o autoritate delegată; o astfel de persoană îl reprezintă pe Dumnezeu, iar autoritatea lui Dumnezeu curge prin el.

Amin, Doamne Isuse, vrem să fim cei care trăiesc într-un singur duh cu Tine astăzi. Fie ca autoritatea Ta să curgă prin noi. Fă-ne vasele potrivite care sunt una cu Tine și care Te reprezintă în mod corespunzător pe pământ astăzi. Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că în noi înșine nu avem nicio autoritate, căci Dumnezeu are toată autoritatea. Fie ca noi să cunoaștem voia lui Dumnezeu și să ne renegăm pe noi înșine. Fie ca noi să fim una cu Domnul și să nu fim subiectivi în propriile noastre sentimente. Ne dăm Ție, dragă Doamne! Amin!

În acest univers, există o dispută privitor la autoritate: Satan vrea să-și stabilească împărăția, iar acest lucru este direct împotriva lui Dumnezeu și a împărăției Sale. Prin urmare, trebuie să luăm o parte; trebuie fie să fim de partea Domnului, fiind supuși autorității Sale, fie să fim una cu Satan, împotrivindu-ne autorității lui Dumnezeu. O, Doamne!

Dacă privim în jurul nostru, vedem că Satan se răzvrătește și, mai mult, omul se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu și încalcă autoritatea lui Dumnezeu. Se pare că oamenii de astăzi fac tot felul de lucruri ca și cum nu ar exista Dumnezeu, iar păcatul domnește, răutatea este făcută în mod public, corupția este peste tot și nedreptatea este prezentă.

Mai mult, printre creștini, există o mulțime de diviziuni și multă degradare. Chiar și printre noi, în viața de biserică, pe măsură ce primim îndurarea lui Dumnezeu pentru a-L urma și a fi una cu El, chiar și noi avem unele tulburări, unele răzvrătiri și unele probleme.

Viața de biserică nu este o utopie; viața de biserică este paradisul lui Dumnezeu, dar când suntem în carne și când trăim conform culturii noastre și în sine, apar problemele.

Trebuie să înțelegem, totuși, că, deși Satan s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu și deși omul Îi încalcă autoritatea alăturându-se lui Satan în răzvrătirea sa, Dumnezeu nu va permite ca această răzvrătire să continue.

El își stabilește împărăția pe pământ, iar noi, cei care credem în Cristos, cooperăm cu Domnul pentru aceasta. Cooperăm fiind sub autoritatea lui Dumnezeu și susținând autoritatea Lui. Ne propunem să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem. Amin!

Calificările unei persoane care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate – autoritatea delegată a lui Dumnezeu

Pentru ca autoritatea lui Dumnezeu să fie exprimată și reprezentată în mod corespunzător pe pământ, El trebuie să câștige niște oameni care sunt calificați.

Trebuie să ne uităm la cuvântul lui Dumnezeu, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, și trebuie să verificăm istoria bisericii pentru a vedea care sunt calificările unei persoane care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate.

Care sunt calificările unei autorități adjuncte? O, Doamne, luminează-ne! Strălucește în Cuvântul Tău! Câștigă astfel de oameni!

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să se supună autorității

În primul rând, o persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să fie una care se supune autorității (Matei 8:8-9). Când sutașul a venit la Domnul Isus, a simțit că Cristos era sub autoritatea lui Dumnezeu, de aceea avea autoritate, așa că s-a încrezut în El.

Pe de o parte, trebuie să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu și să atingem autoritatea lui Dumnezeu; aceasta trebuie să fie baza. Pe de altă parte, trebuie să ne supunem autorității, luându-L pe Dumnezeu ca autoritate supremă și fiind dispuși să ne supunem autorității delegate pe care El a desemnat-o asupra noastră.

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să realizeze că nu are autoritate în sine

Acest lucru este foarte important; o persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să realizeze că în sine nu are autoritate (Matei 28:18; 2 Corinteni 10:8; 13:10).

Nu avem autoritate în noi înșine; doar Dumnezeu are toată autoritatea, iar lui Cristos i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ. Nu există nicio autoritate inerentă într-o persoană.

O autoritate delegată trebuie să-și amintească mai întâi că toate autoritățile vin de la Dumnezeu. Dacă există vreo autoritate într-o persoană, aceasta este pentru că Dumnezeu curge către ea ca autoritate, iar aceasta este de la Domnul.

O autoritate delegată este cineva care se supune lui Dumnezeu și care reprezintă autoritatea lui Dumnezeu. O autoritate delegată reprezintă autoritatea lui Dumnezeu și este un delegat al autorității lui Dumnezeu.

Nu există autoritate în ei înșiși; prezbiterii nu au autoritate în ei înșiși – Dumnezeu curge în ei și prin ei ca autoritate. Autoritatea poate curge de la Dumnezeu în ei, dar nu face parte din ființa lor doar pentru că sunt prezbiteri.

Doamne Isuse, ne supunem Ție. Tu ești autoritatea unică. Tu ai toată autoritatea. Slavă Domnului, Isus Cristos are toată autoritatea în cer și pe pământ! Amin, Doamne, vrem să cunoaștem autoritatea Ta și chiar să permitem autorității Tale să curgă în noi și prin noi. Fie ca noi să fim pe deplin deschiși către Tine din interior și să realizăm că autoritatea delegată este ceva ce Dumnezeu revarsă asupra unui om. Salvează-ne, Doamne, de la a crede că putem avea autoritate în noi înșine. Fie ca noi să realizăm că toate autoritățile delegate pot fi doar delegate autorității lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse!

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să cunoască voia lui Dumnezeu

Dumnezeu nu-Și va încredința autoritatea cuiva care nu cunoaște voia lui Dumnezeu. O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritatea Lui trebuie să fie una care cunoaște voia lui Dumnezeu (Efeseni 1:9; 5:17).

Ce este voia lui Dumnezeu? Apocalipsa 4:11 spune că Dumnezeu a creat toate lucrurile datorită voinței Sale și, datorită voinței lui Dumnezeu, toate lucrurile există.

Aceasta este voia perfectă a lui Dumnezeu. Conform cărții Coloseni, voia lui Dumnezeu este ca Cristos să fie atotinclusiv pentru noi din punct de vedere experiențial. Trebuie să rezolvăm acest aspect.

Dacă vrem să facem voia lui Dumnezeu, trebuie să fim cei care învață să Îl experimenteze și să Îl savureze pe Cristosul atotinclusiv.

Voia perfectă a lui Dumnezeu poate fi îndeplinită prin Cristos și prin biserică. Dacă vrem să cunoaștem voia perfectă a lui Dumnezeu pentru noi, trebuie să-L cunoaștem pe Cristos și biserica.

O persoană care vrea să-L reprezinte pe Dumnezeu cu autoritatea Sa trebuie să cunoască voia lui Dumnezeu și trebuie să se hotărască în ființa sa că este aici pentru ca voia lui Dumnezeu să se facă.

În lucruri mari și mici, în decizii importante sau obișnuite, trebuie să cunoaștem și să căutăm voia lui Dumnezeu.

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să se renege pe sine și să trăiască în părtășie cu Domnul

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritatea Sa trebuie să fie una care se leapădă de sine (Matei 16:24). El nu se reprezintă pe sine, ci pe Dumnezeu, așa că sinele său trebuie renegat.

Aceasta înseamnă că, pe lângă cunoașterea voinței lui Dumnezeu, o astfel de persoană trebuie să se renege pe sine și să nu caute nimic pentru sine.

Din punct de vedere pozitiv, trebuie să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu și să fim clari cu privire la voința Lui. Din punct de vedere negativ, trebuie să ne renegăm pe noi înșine. A ne lepăda de sine înseamnă pur și simplu să nu ne exprimăm sinele, să nu ne exprimăm propriile opinii.

Nu ar trebui să credem că opiniile noastre sunt cele mai bune și că nu ar trebui să ne exprimăm opiniile. Unii oameni cred că opiniile lor sunt cele mai bune, că Dumnezeu prețuiește opinia lor și că frații și surorile le onorează ideile; astfel de oameni trăiesc într-un vis.

Fie ca noi să nu fim atât de nebuni încât să ne impunem unilateral opinia altora. În loc să ne exprimăm sinele, așa cum a făcut Petru când Domnul a spus că va fi crucificat, ar trebui să ne exersăm duhul și să ne renegăm pe noi înșine.

Mai mult, trebuie să trăim în părtășie constantă și intimă cu Domnul. Trebuie să avem o comuniune și o comunicare continuă cu Domnul. În loc să ne exprimăm opiniile, care ni se par bune, ar trebui să ne deschidem către Domnul și să avem părtășie cu El.

Trebuie să ne aducem opiniile Domnului, să ne deschidem Lui, să-L lăsăm să strălucească asupra noastră și să trăim în părtășie constantă și intimă cu Domnul (1 Corinteni 6:17; 1:9; 1 Ioan 1:3).

Aceasta înseamnă că suntem una cu Domnul și ne renegăm pe noi înșine și învățăm să renunțăm la opiniile noastre. În loc să ne exprimăm opinia altora și să le-o impunem, ne deschidem Domnului, suntem infuzați cu dorința Lui și le spunem altora ceea ce este în inima lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să Te reprezentăm în mod corespunzător cu autoritatea Ta, renegând sinele nostru. O, Doamne, Te iubim și ne detestăm pe noi înșine. Ne exersăm duhul și ne renegăm pe noi înșine. O, Doamne, ne deschidem Ție în ceea ce privește sentimentele și opiniile noastre. Fie ca să nu ne exprimăm opiniile altora, ci să le deschidem Ție pentru ca Tu să strălucești asupra noastră. Expune-ne opiniile. Expune-ne sinele. Fie ca să nu ne exprimăm sinele sau carnea, ci să-L exprimăm pe Dumnezeu. Vrem să trăim în părtășie constantă și intimă cu Tine. Amin, Doamne, păstrează-ne astăzi un singur duh cu Tine. Descoperă-ne dorința inimii Tale. Fie ca noi să vedem ce este în inima Ta și să le spunem și altora!

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate nu trebuie să fie subiectivă în sentimentele sale, ci blândă și plină de har în relațiile cu ceilalți

Pentru ca cineva să fie o autoritate delegată, adică o persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritatea Sa, nu trebuie să fie subiectivă și nu trebuie să acționeze conform propriilor sentimente (2 Corinteni 3:5).

Noi toți avem sentimente și de multe ori sentimentele noastre sunt înșelătoare. În loc să ne exprimăm sentimentele și să trăim conform sentimentelor noastre, trebuie să fim cei care reneagă sentimentele, să nu trăim conform sentimentelor noastre și să-I permitem Domnului să-Și exprime sentimentele prin noi.

Avem anumite sentimente, dar ne deschidem Domnului în ceea ce privește sentimentele noastre și Îi permitem să aplice crucea asupra sentimentelor noastre. Dacă El este sursa, vrem ca voia Lui să se facă. Dar dacă El nu este sursa, Îl lăsăm să se ocupe de sentimentele noastre.

În plus, o persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să fie blândă și plină de har în relațiile cu ceilalți (Luca 6:35; Romani 5:15-16; 1 Corinteni 2:12).

Când alții îi tratează în mod nepoliticos, trebuie să fie buni cu ei, chiar să-și iubească vrăjmașii, să facă bine și să dea cu împrumut și să nu aștepte nimic în schimb.

Acest lucru este posibil numai atunci când trăim prin viața Tatălui nostru ceresc în duhul nostru, căci Tatăl nostru este bun cu cei nerecunoscători și răi. El a fost bun și plin de har cu noi când eram răi și păcătoși și ne-a dat darul gratuit al mântuirii și al vieții eterne. Bunătatea Sa trebuie exprimată prin noi.

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să trăiască în înviere și să ocupe un loc smerit înaintea lui Dumnezeu

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate trebuie să trăiască în înviere; trebuie să fie o persoană în înviere, trăind în viața de înviere a lui Cristos (2 Corinteni 1:9; 4:14).

Pe partea negativă, ei trăiesc una cu Cristos în moartea Lui și au răspunsul morții în ei înșiși, nebazându-și încrederea pe ei înșiși, ci pe Dumnezeu, care învie morții. Pe partea pozitivă, ei sunt în înviere și trăiesc în viața de înviere a lui Cristos.

Faptul că Dumnezeu folosește o persoană nu ar trebui să o facă mai mândră; mai degrabă, ea trebuie să ocupe un loc smerit înaintea lui Dumnezeu (vezi Numeri 14:5; 16:3-4, 22, 45; Matei 11:29; Romani 12:16; Luca 14:7-11; 1 Petru 5:5-6).

Dumnezeu dă har celor umili, dar El se împotrivește celor mândri. Dumnezeu nu poate folosi niciodată o persoană mândră. O persoană folosită de Dumnezeu trebuie să fie smerită, chiar să fie smerită de Dumnezeu.

De îndată ce o persoană devine mândră, Dumnezeu o va da deoparte. Nicio persoană mândră nu poate fi folosită de Domnul. Chiar dacă cineva este puțin mândru în privat și nimeni altcineva nu-l poate vedea, cuvintele lui îl vor expune mai târziu și va fi descalificat.

Toți trebuie să ne smerim înaintea Domnului, realizând că suntem sclavi neprofitabili. Facem ceea ce ar trebui să facem, nu suntem înălțați sau umflați de mândrie atunci când Dumnezeu curge prin noi ca autoritate și rămânem umili pentru a putea primi har de la Domnul.

Fie ca să fim conștienți de neprofitabilitatea noastră tot timpul, simțind sincer că suntem sclavi neprofitabili. Fie ca să stăm întotdeauna în poziția de sclavi (Luca 17:10), astfel încât Dumnezeu să poată curge în noi și prin noi ca autoritate pentru zidirea Trupului.

Doamne Isuse, vrem să trăim astăzi în înviere. Suntem una cu Tine, Doamne, în moartea și învierea Ta. Ne renegăm pe noi înșine și suntem una cu Tine ca Cristos crucificat. Fie ca moartea să lucreze în noi și viața să lucreze în alții. O, Doamne, fie ca noi să fim în înviere și să trăim în înviere astăzi, în timp ce permitem morții Tale să lucreze în noi. Ne smerim înaintea Ta și recunoaștem că suntem sclavii Tăi. Tu ești Stăpânul și noi suntem sclavii. Ocupăm un loc smerit înaintea Ta și ne considerăm sclavi neprofitabili, făcând ceea ce ar trebui să facem. Salvează-ne de a fi încrezători în sine sau siguri pe sine. Respingem mândria noastră și ne încingem cu smerenie. Fie ca noi să învățăm smerenia și blândețea!

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate este conștientă de incapacitatea și inaptitudinea sa și Îl reprezintă pe Dumnezeu în mod corespunzător

O persoană care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritatea Sa trebuie să suporte greșelile altora (vezi Exod 16:7; Numeri 14:2, 5, 9, 27; Matei 6:14-15; 1 Corinteni 4:6-13).

Aceasta nu înseamnă că ascunde păcatele și greșelile altora, ci mai degrabă că nu este deranjat când alții păcătuiesc împotriva lui. El pur și simplu suportă greșelile lor, căci este una cu Domnul, care a purtat greșelile noastre.

Cristos este cel potrivit să-L reprezinte pe Dumnezeu cu autoritatea Sa, iar noi suntem una cu El. În noi înșine, suntem pur și simplu conștienți că suntem incapabili și inapți (Exod 3:11; 4:6-7, 10; 2 Corinteni 3:5; 1 Corinteni 15:10).

Nu ne judecăm pe noi înșine; nu este vorba de a ne autodevaloriza sau a ne smeri, ci de a ne conștientiza propria incapacitate și inaptitudine. Doar Cristos este potrivit. În noi înșine nu suntem nimic, nu putem face nimic și nu suntem buni la nimic, dar Cristos în noi vrea să-L exprime pe Dumnezeu.

O astfel de persoană Îl reprezintă pe Dumnezeu în mod corespunzător; Dumnezeu vrea să-i câștige pe cei care Îl reprezintă în mod corespunzător (Numeri 20:2-13; 2 Corinteni 5:18, 20; Efeseni 6:20).

Trebuie să fim atenți, însă, căci chiar și Moise, care a fost cea mai blândă persoană de pe pământ, la un moment dat L-a reprezentat greșit pe Dumnezeu.

Trebuie să ne deschidem Domnului și să mărturisim înaintea Lui, chiar să-L lăsăm să facă ceea ce trebuie să facă în noi pentru a ne face cei care L-ar reprezenta pe Dumnezeu cu autoritate.

Doamne Isuse, mărturisim că nu suntem capabili și suntem inapți să Te reprezentăm în mod corespunzător. Curăță-ne. Spală-ne. Constituie-ne cu Tine Însuți. Noi nu suntem capabili, dar Tu ești. Noi nu suntem apți, dar Tu ești. Fă-ne cei care Îl reprezintă pe Dumnezeu în mod corespunzător. Salvează-ne de a-L reprezenta în mod greșit pe Dumnezeu. Ne deschidem ființa interioară către Tine, Doamne; tratează-ne, curăță-ne și purifică-ne. Nu putem face nimic în noi înșine. Nu suntem nimic. Dar Tu ești totul. Fă-ne cei care Îl pot reprezenta pe Dumnezeu cu autoritate și prin care autoritatea Ta poate curge astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Qualifications of a Person who Represents God with Authority – God’s Deputy Authority, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 6 cu tema: Cristos ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu care are nevoie de Dumnezeu, Îl savurează pe Dumnezeu și lucrează una cu Dumnezeu

02/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de El: trebuie mai întâi să ne odihnim cu Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu, chiar să intrăm în savurarea lucrării Sale împlinite și apoi să lucrăm împreună cu Dumnezeu, una cu Dumnezeu, cu El ca putere a noastră de a lucra și energie a noastră de a ne osteni.

O, Doamne Isuse, fie ca noi să fim cei care purtăm un semn că suntem ai Domnului! Salvează-ne de la a fi lucrători pentru Dumnezeu care nu petrec timp cu Dumnezeu! Fă-ne să venim la Tine, Doamne dragă, în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile! Umple-ne cu savurarea lui Cristos. Ne dăm Ție pur și simplu pentru a Te savura, ca să putem fi umpluți cu Tine și să facem toate lucrurile una cu Tine! Amin!

Dumnezeul nostru este minunat; El nu numai că a creat toate lucrurile și, de asemenea, omul, dar are un principiu în creația și lucrarea Sa. Principiul Său divin este că El nu va cere niciodată omului să lucreze pentru Dumnezeu înainte ca omul să-L savureze pe Dumnezeu și să fie umplut cu Dumnezeu.

Mulți creștini lucrează astăzi pentru Dumnezeu și atât de mulți lucrători creștini fac lucrări mărețe pentru Domnul până la un moment dat, când sunt epuizați sau prea obosiți.

Nu este atât de dificil să fii zelos pentru Dumnezeu, să faci lucruri pentru Dumnezeu și să îndeplinești sarcinile înaintea altora în așa fel încât să creadă că faci ceva pentru Dumnezeu; ceea ce nu este ușor, însă, este să te oprești și să-L savurezi pe Dumnezeu.

În Geneza 1-2 vedem cum Dumnezeu a creat toate lucrurile din cer și de pe pământ și în a șasea zi l-a creat pe om; apoi, după ce omul a fost creat, Dumnezeu S-a odihnit și a fost împrospătat.

Când Dumnezeu a obținut un om după chipul și asemănarea Sa, un om care Îl poate exprima după chipul Său și Îl poate reprezenta cu autoritatea Sa, Dumnezeu a fost satisfăcut, așa că S-a odihnit. Omul a fost ca o băutură răcoritoare pentru Dumnezeu, potolindu-I setea și satisfăcându-L.

Când omul a fost creat, el nu a început să trudească pe pământ pentru a-l lucra și a aduce roade; mai degrabă, a intrat mai întâi în odihna lui Dumnezeu.

O, acesta este un principiu divin în viața noastră creștină de astăzi și ar trebui să păstrăm acest principiu atât în viața noastră de zi cu zi, cât și în lucrarea noastră pentru Dumnezeu!

Fie ca să nu cedăm ispitei de a lucra doar pentru Dumnezeu, căci suntem împovărați, avem zel, avem o oarecare abilitate și vedem atât de multe nevoi în viața de biserică! Fie ca mai întâi să ne oprim și Îl savurăm pe Dumnezeu, iar apoi să lucrăm una cu Dumnezeu!

Acest principiu este atât de important încât trebuie să petrecem mai mult timp pentru a-l considera cu rugăciune, astfel încât să fie infuzat în noi și să devină ceva care ne guvernează viața de zi cu zi și lucrarea noastră pentru Domnul.

Să fim umpluți cu Cristos ca vin ceresc pentru a fi una cu Dumnezeu în lucrarea Sa!

Un exemplu foarte bun de respectare a principiului Sabatului în Noul Testament este ceea ce s-a întâmplat în ziua cincizecimii. Domnul Isus le-a spus discipolilor Săi că El merge la Tatăl și că va trimite un alt Mângâietor, Duhul Sfânt, să fie cu ei, chiar să fie în ei, și El îi va călăuzi în toate lucrurile.

Așadar, El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii Săi după învierea Sa pentru a-i învăța să trăiască în prezența Sa invizibilă. Apoi, după înălțarea Sa, timp de zece zile, discipolii au fost în camera de sus, adunați laolaltă, rugându-se și fiind într-un singur acord. Toți erau acolo, împreună cu femeile și Maria, mama lui Isus, și se rugau într-un singur acord (Fapte 1:14).

În ziua cincizecimii, în timp ce se rugau într-un singur acord, Duhul Sfânt a venit și i-a umplut nu numai pe dinăuntru, ci și pe dinafară. Discipolii au fost umpluți de Duh, căci erau umpluți de savurarea Domnului (Fapte 2:4, 12-13).

Pentru că erau umpluți de Duh, alții credeau că erau beți de vin. Înainte de a face vreo lucrare pentru Dumnezeu și de a trebui să facă o lucrare măreață, discipolii s-au rugat mai întâi ei înșiși întru Duhul. Au fost umpluți cu Cristos ca vin ceresc, pentru a putea fi una cu Dumnezeu în lucrarea Sa!

Când Petru a stat în picioare împreună cu cei unsprezece, a vorbit și toți au fost una cu el; de fapt, Duhul Sfânt vorbea și făcea lucrări prin el, căci el era una cu Dumnezeu în lucrarea Sa.

Așa a început lucrarea apostolilor în Noul Testament; nu a început cu studierea Bibliei sau cu predicarea Evangheliei peste tot după ce Isus a înviat, ci cu faptul că au fost umpluți cu Cristos ca vin ceresc.

Mai întâi au trebuit să-și oprească ființa și să-L aștepte pe Domnul, așa că s-au rugat și s-au rugat și s-au rugat până când au fost umpluți de savurarea Domnului. Pentru că erau umpluți cu Duhul, alții credeau că erau beți de vin.

Desigur, nu erau beți de vin pământesc, dar erau într-adevăr beți de vinul ceresc, Cristos ca Duh, și din această umplere au lucrat pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu. Ce minunat! Aceasta înseamnă a păstra principiul Sabatului în experiența noastră creștină.

În primul rând, trebuie să ne odihnim cu Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți de Dumnezeu, iar apoi să lucrăm cu Dumnezeu, chiar să lucrăm împreună cu Dumnezeu în unitate cu Dumnezeu.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne adunăm literalmente timp de zece zile și să ne rugăm; înseamnă că în lucrarea noastră pentru Domnul trebuie să ne oprim ființa și pur și simplu Îl savurăm pe Domnul până când suntem umpluți cu Cristos ca vin ceresc.

Trebuie să fim umpluți cu dulcele vin divin al lui Dumnezeu până când revărsăm cu Dumnezeu și facem toate lucrurile în unitate cu Dumnezeu! Trebuie să fim împrospătați cu Duhul, chiar să fim umpluți cu odihnă și înviorare în prezența lui Dumnezeu, iar atunci ceva va curge din noi – aceasta este lucrarea noastră.

Discipolii au fost umpluți cu savurarea vinului ceresc. Numai după ce suntem umpluți cu savurarea lui Dumnezeu putem începe să lucrăm împreună cu Dumnezeu în unitate cu El.

Când suntem umpluți cu savurarea vinului ceresc, când ne dedicăm să petrecem mult timp cu Domnul până când suntem umpluți cu El, ne odihnim cu El, suntem satisfăcuți în El și suntem împrospătați.

Apoi, Domnul are o cale de a face lucruri în noi, în noi și prin noi, și vom fi pur și simplu una cu El.

În cazul lui Petru, el s-a ridicat alături de apostoli pentru a predica evanghelia și, prin urmare, a face o lucrare pentru Dumnezeu, iar toți erau una cu Dumnezeu. Fie ca aceasta să fie experiența noastră de astăzi în viața noastră creștină și în viața de biserică.

Doamne Isuse, venim la Tine ca Te savurăm. Amin, Doamne, ne oprim din a fi cineva. Ne oprim din a face ceva. Pur și simplu Te așteptăm. Venim în prezența Ta doar pentru a Te savura. Vrem Te savurăm pe deplin până când vom fi umpluți cu savurarea lui Cristos. Amin, Doamne, umple-ne cu Tine ca vin ceresc! Fie ca să petrecem mult timp cu Tine până când vom fi umpluți și saturați cu Cristos ca vin ceresc! O, Doamne, Te iubim! Umple-ne astăzi. Saturează-ne. Umple-ne până când vom revărsa cu bogățiile lui Cristos. Fie ca să existe o revărsare a vieții interioare care să ne umple și să ne satureze. Amin, Doamne, vrem mai întâi să ne odihnim cu Tine și apoi să lucrăm și să facem lucrurile una cu Tine. Fie ca să fim atât de una cu Tine încât tot ce facem și vorbim să fie Tu Însuți curgând prin noi! O, Doamne, vrem să fim una cu Tine în lucrarea Ta. Nu vrem să inițiem nicio lucrare; pur și simplu ne alăturăm Ție în lucrarea Ta, una cu Tine! Curgi în noi, curgi înăuntrul nostru și curgi prin noi pentru a îndeplini lucrarea Ta prin noi! Amin!

Vrem să purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu care are nevoie de El și-L savurează și apoi lucrează împreună cu El

În Exodul 31:13, Domnul a spus că Sabatul este un semn că poporul Său Îi aparține și, prin păzirea Sabatelor Sale, putem ști că El este Iehova, care ne sfințește. Ce minunat e că atunci când păzim principiul Sabatului, purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu și suntem sfințiți!

Aceasta nu înseamnă că trebuie să păzim ziua de sâmbătă ca Sabat; aceasta este în domeniul spiritual, căci Domnul nu urmărește nimic exterior, ci realitatea interioară.

Pe măsură ce cooperăm cu Domnul pentru a face lucrarea de zidire a bisericii – simbolizată de lucrarea de construire a tabernaculului în Vechiul Testament – trebuie să purtăm un semn care să indice că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de El. O, avem nevoie de Domnul!

Sunt multe lucruri de făcut, sunt multe lucrări de făcut și sunt multe probleme practice de care trebuie să ne ocupăm; în toate aceste lucruri, în lucrarea noastră pentru Domnul, fie ca noi să purtăm semnul că suntem poporul lui Dumnezeu care are nevoie de El și Îl savurează și apoi lucrează cu El!

Trebuie să purtăm un semn care să indice că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de El; atunci, vom putea lucra nu numai pentru Dumnezeu, ci și împreună cu Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu.

Avem nevoie de Dumnezeu. Trebuie să fim umpluți cu Cristos ca vin ceresc. Trebuie să ne odihnim și să fim satisfăcuți cu Dumnezeu.

În primul rând, trebuie Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu savurarea lui Dumnezeu. Apoi vom putea lucra nu numai pentru Dumnezeu, ci și împreună cu Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu!

Amin, când suntem umpluți cu Dumnezeu, când avem nevoie de Dumnezeu și Îl savurăm pe Dumnezeu, vom lucra împreună cu Dumnezeu fiind una cu Dumnezeu! El va fi puterea noastră de a lucra și energia noastră de a osteni.

Fie ca noi să purtăm semnul că suntem poporul lui Dumnezeu, păzind principiul Sabatului. Suntem poporul lui Dumnezeu și ar trebui să purtăm un semn că avem nevoie de El ca să fie totul pentru noi.

Ca popor al lui Dumnezeu, ar trebui să purtăm un semn că avem nevoie de El ca să fie savurarea, puterea, energia și totul pentru noi, astfel încât să putem lucra pentru El, să-L onorăm și să-L glorificăm.

Vrem să lucrăm pentru Dumnezeu și să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, dar mai întâi de toate, ne dăm seama de nevoia noastră de Dumnezeu. Avem nevoie de El ca să fie savurarea, puterea și totul pentru noi.

Așa că ne întoarcem către El. Îl mâncăm ca să putem trăi datorită Lui (Ioan 6:57). Nu reacționăm prin a ne grăbi să lucrăm pentru Dumnezeu și făcând lucruri pentru Dumnezeu; mai întâi Îl savurăm pe Dumnezeu, căci avem nevoie de El ca totul pentru noi.

Odihna de Sabat înseamnă că, înainte de a lucra pentru Dumnezeu, trebuie Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu El (Evrei 4:9-11; Psalmul 127:1-2; Efeseni 5:18-20; Coloseni 1:9-10; Ioan 15:4-5). Trebuie să fim umpluți cu Duhul Sfânt, Dumnezeul Triunic procesat și finalizat.

Acesta este principiul pe care îl vedem de la bun început, din Geneza, când Dumnezeu a creat omul. Dumnezeu a creat totul pentru om – El a întins cerurile, a pus temeliile pământului și a creat toate lucrurile necesare existenței omului.

Apoi, în ziua a șasea, El a creat omul după chipul și asemănarea Sa, iar omul a intrat în odihna lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a pus pe om într-o grădină, grădina Edenului, care a fost plantată de Dumnezeu Însuși (Geneza 2:15); omul trebuia să se odihnească, să-L savureze pe Dumnezeu, să aibă părtășie cu Dumnezeu și să fie satisfăcut cu Dumnezeu.

Prima zi a omului nu a fost o zi de arat pământul sau de osteneală pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu sau pentru a se hrăni pe sine; a fost o zi de odihnă împreună cu Dumnezeu.

În viața noastră creștină și în viața de biserică, pe măsură ce Îl slujim pe Domnul și trăim viața creștină, trebuie să rămânem în ciclul de a-L savura mai întâi pe Dumnezeu, pentru a putea fi umpluți cu Dumnezeu, și apoi de a lucra una cu Dumnezeu în timp ce lucrăm pentru Dumnezeu.

Sabatul înseamnă că, înainte de a lucra pentru Dumnezeu, trebuie Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu. Așa cum a făcut Petru în ziua cincizecimii, el nu a vorbit doar din ceea ce își amintea de la Domnul sau din ceea ce citise în Biblie, ci a fost mai întâi umplut de Dumnezeu și a predicat Evanghelia prin Dumnezeul care l-a umplut!

Trebuie să avem Duhul care ne umple și să purtăm un semn că suntem lucrători împreună cu Dumnezeu, iar apoi predicarea Evangheliei de către noi va fi o onoare și o glorie pentru Dumnezeu. Dumnezeu ne poate descoperi planul casei Sale, nevoile din casa Sa și lucrarea pe care trebuie să o facem pentru El și în El.

Înainte de a face orice, trebuie să purtăm semnul că suntem poporul lui Dumnezeu fiind umpluți cu Dumnezeu! Amin! În vorbirea noastră cu poporul lui Dumnezeu și cu păcătoșii din jurul nostru, fie ca noi să purtăm întotdeauna un semn că Domnul este puterea noastră, energia noastră și totul pentru slujba cuvântului (2 Corinteni 13:3; Fapte 6:4).

Vrem să fim una cu El, suntem poporul Lui și Îl luăm ca bucurie, putere și energie. Avem nevoie de El ca totul pentru noi, ca să putem lucra pentru El. În acest fel, Îl onorăm și Îl glorificăm.

Acesta este ceva ce trebuie să aducem Domnului în rugăciune, deschizându-ne către El din nou și din nou, pentru ca El să poată lucra acest lucru în noi și să fim poporul Lui, purtând un semn că depindem de El și avem nevoie de El!

Doamne Isuse, fie ca noi să purtăm un semn care să indice că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de Dumnezeu! Amin, Doamne, avem nevoie de Tine. Venim la Tine. Nu putem face ce vrei Tu să facem. Nu putem fi ce Tu vrem să fim. Pur și simplu ne deschidem către Tine. Avem nevoie de Tine ca bucurie, putere, energie și totul pentru noi! Amin, Doamne, venim la Tine și Te luăm ca totul pentru noi, căci avem nevoie de Tine! Umple-ne, Doamne! Umple-ne cu Tine Însuți. Saturează-ne. Fie ca să fim umpluți cu savurarea Dumnezeului Triunic până la punctul în care lucrăm pentru Dumnezeu fiind una cu Dumnezeu și avându-L pe Dumnezeu ca energie și putere a noastră! Amin, Doamne, ne odihnim cu Tine. Te savurăm. Vrem să fim umpluți cu Tine. Vrem mai întâi Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu, și apoi să putem lucra chiar cu Cel care ne umple! Amin, Doamne, căutăm umplerea Duhului! Umple-ne, Doamne Isuse, ca vinul ceresc! Umple-ne până la refuz! Fie ca predicarea Evangheliei de către noi și vorbirea noastră către alții să fie curgerea Cristosului care ne umple! Fie ca lucrarea noastră pentru Domnul să fie o onoare și o glorie a lui Dumnezeu! Amin!