Îl trăim pe Cristos

Trăim în unirea organică cu Domnul pentru a fi biserica în Dumnezeul Triunic în realitate

15/04/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Ca și credincioși în Cristos, avem o relație de viață personală și intimă cu Dumnezeu, căci suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi fii ai lui Dumnezeu și împreună suntem biserica în Dumnezeul Triunic, trăind în unirea organică cu Domnul în toate lucrurile pentru ca El să fie exprimat prin noi.

Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh! Amin, Doamne, vrem să trăim astăzi în duhul nostru contopit! Salvează-ne de la a trăi doar în omul nostru natural pentru a fi o creație veche; fie ca noi să ne exersăm duhul pentru a trăi în duhul contopit pentru a fi o creație nouă în înviere! Amin!

Întreaga Biblie a fost scrisă conform principiului economiei lui Dumnezeu, în care Dumnezeu vrea să Se introducă în om pentru a fi viața omului și totul. Dumnezeu nu vrea doar să facă o lucrare printre oameni și să câștige niște oameni care să fie de partea Lui sau să facă lucruri pe care El vrea ca ei să le facă.

Dumnezeu are o dorință a inimii Sale, o intenție, și a făcut o economie pentru a duce la îndeplinire ceea ce este în inima Lui. În Vechiul Testament, cei care Îl iubeau pe Dumnezeu și Îl căutau nu puteau înțelege sau vedea ce era în inima lui Dumnezeu.

Ei Îl căutau pe Dumnezeu, citeau cuvântul Lui, prețuiau cuvântul Lui și se rugau; aveau o relație intimă cu Dumnezeu și Îl cunoșteau pe Dumnezeu într-o anumită măsură, dar dorința inimii lui Dumnezeu nu le-a fost revelată.

Însă nouă, în Noul Testament, această dorință a inimii lui Dumnezeu ne-a fost revelată și acum putem vedea că Dumnezeu vrea să Se distribuie în poporul Său pentru a fi viața și totul pentru ei, astfel încât aceștia să devină expresia Lui corporativă.

Biblia se încheie cu Noul Ierusalim, expresia corporativă a lui Dumnezeu în om și prin om; în Noul Ierusalim, îi vedem atât pe Dumnezeu, cât și pe om uniți, contopiți și încorporați ca unul singur.

Dacă ne dăm seama că revelația Dumnezeului Triunic din Biblie este în principal pentru distribuirea Sa divină, ne vom deschide pur și simplu către Domnul pe măsură ce citim cuvântul Său, astfel încât să putem rămâne sub distribuirea divină și să savurăm tot ceea ce este Dumnezeu.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul. Fie ca noi să învățăm să ne exersăm duhul și să ne întoarcem inima către Domnul, astfel încât El să se poată introduce în noi, chiar să ne umple cu ceea ce este El, astfel încât să putem fi pe deplin una cu El pentru expresia Sa corporativă.

În cugetarea noastră rugativă asupra cuvântului lui Pavel din 1 Tesaloniceni 1:1 referitor la biserica fiind în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos, trebuie să vedem că am fost regenerați de Dumnezeu pentru a avea o relație de viață cu El și, pe măsură ce rămânem în unirea organică cu El, suntem în realitate biserica în Dumnezeul Triunic! Aleluia!

Putem fi biserica în Dumnezeul Triunic pentru că suntem născuți din Dumnezeu Tatăl pentru a fi copiii Săi și suntem uniți cu Domnul Isus Cristos

În 1 Tesaloniceni 1:1, Pavel nu a spus: Către biserica tesalonicenilor în Dumnezeu; ci mai degrabă, el a spus: Către biserica tesalonicenilor în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos. Această epistolă a fost scrisă de Pavel către sfinții din Tesalonic, o biserică locală; această biserică era compusă din credincioșii din acel oraș, dar, în același timp, biserica era în Dumnezeul Triunic.

Menționarea Tatălui și a Fiului implică și sugerează Duhul; biserica în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos implică faptul că biserica este în Dumnezeul Triunic. Local, biserica se află într-o anumită localitate; în ochii lui Dumnezeu, însă, biserica este în Dumnezeul Triunic.

Acest lucru se datorează faptului că biserica s-a născut din Dumnezeu Tatăl și este unită organic cu Domnul Isus Cristos. Biserica locală este născută din Dumnezeu Tatăl cu viața și natura Sa; de asemenea, biserica locală este unită organic cu Domnul Isus în tot ceea ce este și a făcut El.

Cum putem spune aceasta? Deoarece, așa cum vedem în Ioan 1:12-13, toți cei care L-au primit pe Domnul Isus, adică toți care cred în El, au primit autoritatea de a fi copii al lui Dumnezeu. Tuturor celor ce L-au primit pe Cristos, Dumnezeu le-a dat autoritatea să devină copii ai lui Dumnezeu, celor ce cred în Numele Lui, care nu au fost născuți din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia omului, ci din Dumnezeu.

Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar creația lui Dumnezeu, adică nu suntem doar oameni creați de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui, ci suntem și născuți din Dumnezeu! De aceea, ca biserică, nu suntem doar în Dumnezeu sau din Dumnezeu; suntem în Dumnezeul Triunic. Biserica este compusă din ființe umane, dar biserica este în Dumnezeul Triunic.

Toți credincioșii autentici în Cristos sunt ființe umane regenerate, cei care sunt născuți din nou prin credința în Isus Cristos. Prin credința în Cristos, devenim copii ai lui Dumnezeu. Ce minunat e că noi, ființele umane, suntem fii ai lui Dumnezeu!

E uimitor acest lucru: suntem copii ai lui Dumnezeu nu doar pozițional, ci și dispozițional, căci viața și natura lui Dumnezeu sunt în noi pentru a ne face fii ai lui Dumnezeu pe deplin! Relația noastră cu Dumnezeu astăzi nu este doar cea a unor creaturi cu un Creator; relația noastră este organică, în viață, căci suntem născuți din Dumnezeu Tatăl și suntem uniți organic cu Cristos în tot ceea ce este și a făcut El.

Trebuie să vedem ce suntem și cine suntem în ochii lui Dumnezeu și conform cuvântului Său. Nu suntem doar ființe umane create după chipul lui Dumnezeu pentru a purta asemănarea Lui. Cu mult mai mult, suntem fii ai lui Dumnezeu, născuți din nou cu viața lui Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu, iar Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:16). Slavă Domnului!

Ca creaturi ale lui Dumnezeu, înainte de regenerarea noastră, nu aveam viața lui Dumnezeu; aveam doar o viață creată, umană, care este decăzută. Dar când am fost regenerați, slavă Domnului, am început o relație de viață cu Dumnezeu. Prin renașterea noastră, am fost aduși într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

Dumnezeu în Cristos, ca Duh, a venit în duhul nostru pentru a ne regenera și a fi unit cu noi în mod organic. El nu a venit în noi doar ca să ne viziteze; El a venit să rămână, chiar să se contopească cu noi. Prin regenerare, suntem copii ai lui Dumnezeu, născuți de Dumnezeu cu viața și natura Lui și împreună facem parte din biserica în Dumnezeul Triunic!

Biserica este compusă din fii ai lui Dumnezeu, iar biserica este în Dumnezeul Triunic. Slavă Domnului că, într-o zi, El a venit în noi și ne-a atins, iar noi ne-am pocăit, am crezut în Fiul lui Dumnezeu și L-am primit ca Mântuitor și viață a noastră!

Când ne-am deschis, prin îndurarea Domnului, și L-am primit pe Cristos în noi, ne-am născut din nou pentru a deveni fii ai lui Dumnezeu și am început o relație pe viață cu Domnul, o relație organică, în contopirea lui Dumnezeu și a omului în duhul nostru.

Împreună, suntem componenții bisericii, Trupul lui Cristos. Nu suntem doar creștini individuali care fac tot posibilul să trăiască viața creștină, căci într-o zi Domnul va veni și ne va judeca; mai degrabă, suntem membre ale Trupului lui Cristos.

Individual, suntem fii ai lui Dumnezeu și, împreună, suntem biserica în Dumnezeul Triunic. Individual, suntem creștini care trăiesc o viață de om-Dumnezeu și, împreună, suntem membre ale lui Cristos, chiar biserica în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos. Cât de glorios e acest lucru!

Dacă vedem cine suntem și ce suntem conform perspectivei lui Dumnezeu revelate în cuvântul lui Dumnezeu, viața noastră de zi cu zi va fi înălțată și revoluționată, iar Domnul va avea o cale de a-Și îndeplini economia în noi și prin noi într-un mod organic, prin rămânerea noastră în unirea organică cu El.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai adus într-o unire organică cu Tine prin credința noastră în Cristos! Aleluia, am fost ființe umane create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar prin credința în Cristos am devenit copii ai lui Dumnezeu! Doamne, ce fapt uimitor este că noi, care eram păcătoși, am devenit fii ai lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Cristos! Slavă Domnului, Dumnezeu ne-a dat autoritatea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, cei care sunt născuți nu din carne sau din voia omului, ci din Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca să vedem că am fost aduși în această relație de viață cu Dumnezeu și că nu mai suntem doar creaturi ale lui Dumnezeu, ci fii ai lui Dumnezeu! Fie ca să ne dăm seama că suntem fii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu cu viața și natura Lui și împreună suntem biserica în Dumnezeul Triunic! Aleluia, suntem biserica în Dumnezeul Triunic! Slavă Domnului, suntem biserica în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos! Amin, Doamne, Te lăudăm și Îți mulțumim!

Trăim în unirea organică cu Domnul pentru a fi biserica în Dumnezeul Triunic în realitate

Dacă privim creștinismul în general, dacă privim situația din creștinătatea de astăzi, ne dăm seama repede că există multă degradare și corupție printre creștini. Conform perspectivei lui Dumnezeu, biserica este în Dumnezeul Triunic, dar în realitate, unde este biserica în Dumnezeul Triunic pe pământ astăzi? Chiar și printre noi, în viața de biserică, suntem noi în realitate biserica în Dumnezeul Triunic? Este Dumnezeul Triunic exprimat prin noi, pe măsură ce rămânem în unirea organică cu Domnul?

Trebuie să ne dăm seama că, chiar dacă avem o relație de viață cu Domnul prin credința în El, trebuie să alegem să trăim zilnic în unirea organică cu Domnul, astfel încât să putem fi biserica în Dumnezeul Triunic în realitate.

Așa cum fiul unui împărat va fi într-o zi împărat, dar până atunci, trebuie să învețe să se comporte ca un împărat, tot așa și noi astăzi suntem fii ai lui Dumnezeu și trebuie să învățăm să trăim prin viața divină din duhul nostru, umblând conform duhului, pentru a-L putea exprima pe Dumnezeu (Romani 8:4).

Nu trebuie să încercăm să ne comportăm în felul acesta sau altul; am fost uniți cu Domnul ca un singur duh (1 Corinteni 6:17) și avem o unire organică cu El. Domnul Isus este vița, iar noi suntem mlădițele (Ioan 15:1); Tatăl este vierul.

Dumnezeul Triunic revelat în Cuvântul lui Dumnezeu este pentru savurarea și experiența noastră, pentru ca noi să fim expresia corporativă a lui Dumnezeu. Pe măsură ce rămânem și trăim în unirea organică cu Domnul, El va trăi în noi, El va fi exprimat prin noi și vom fi în realitate biserica în Dumnezeul Triunic.

Chiar dacă am primit viața și natura lui Dumnezeu în momentul regenerării noastre, suntem încă ființe umane, dar avem o viață diferită în noi. Am fost despărțiți de omul vechi, de vechea sursă, și am fost uniți organic cu Dumnezeul Triunic, pentru a putea fi una cu El în duh.

În exterior, suntem ființe umane care trăiesc în trup; în interior, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, iar viața pe care o trăim acum în carne, o trăim în credință – unirea organică cu Domnul (Galateni 2:20).

Așa a trăit apostolul Pavel. Când era în închisoare, nu s-a plâns, nu a cârtit și nu a încercat să scape; pur și simplu a trăit în unirea organică cu Domnul pentru a-L exprima pe Cristos. El L-a mărit pe Cristos în trupul său și, fie prin viață, fie prin moarte, a aspirat să-L trăiască pe Cristos și să-L mărească pe Cristos. Am fost aduși în această unire organică cu Domnul.

După cum spune apostolul Ioan în 1 Ioan 1:1-3, avem părtășie cu Dumnezeu Tatăl și cu Fiul Său, iar ceea ce vedem de la El în părtășia noastră cu El, raportăm și altora, pentru ca să avem părtășie împreună, iar părtășia noastră este în și cu Dumnezeul Triunic.

Viața noastră creștină trebuie să fie în această contopire cu Dumnezeu, în unirea cu Dumnezeu, chiar în încorporarea cu Dumnezeu, unde El locuiește în noi și noi trăim în unirea organică cu Domnul.

Așa cum mlădițele rămân în viță și trăiesc una cu vița, exprimând vița și aducând rod rămânând în viță, tot așa trebuie să rămânem în Domnul zilnic, trăind în duhul nostru unit, pentru a-L putea exprima.

În primul rând, trebuie să vedem că suntem în Cristos și El este în noi; suntem uniți organic ca unul singur. Când vom vedea acest lucru, vom alege să nu mai trăim în noi înșine sau singuri, ci să ne întoarcem către El, să trăim un singur duh cu El și să prețuim viața în unirea organică cu El.

O, ce viață binecuvântată avem când trăim în unirea organică cu Domnul! Chiar dacă acest lucru este atât de personal și intim, căci trăim în unirea organică cu Domnul în duh, este și ceva corporativ, căci Cristosul în care rămânem este Cristosul corporativ, Trupul Cristos, așa că noi, împreună cu sfinții, suntem biserica în Dumnezeul Triunic! Aleluia!

Doamne Isuse, alegem să trăim astăzi în unirea organică cu Domnul, pentru a putea fi biserica în Dumnezeul Triunic în realitate. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Tine astăzi. Îți mulțumim că ai venit în noi și că ne-ai adus în Tine, pentru a putea fi pe deplin una cu Tine în duh! Aleluia, cel ce se unește cu Domnul este un singur duh! Amin, Doamne, vrem să rămânem aici, în unirea organică cu Tine, toată ziua de astăzi. Ține-ne în legătură intimă cu Tine. Vrem să avem părtășie cu Tine în toate lucrurile. Fie ca părtășia noastră să fie cu Tatăl și cu Fiul, pentru ca și noi să putem avea părtășie cu ceilalți și să fim biserica în Dumnezeul Triunic în realitate. Amin, Doamne, fie ca noi să fim găsiți în Tine și fie ca Tu să trăiești în noi. Fie ca viața noastră de zi cu zi să nu mai fie în trup sau în omul natural, ci în Cristos, chiar în unirea organică cu Domnul. Trăiește în noi astăzi. Exprimă-te prin noi astăzi. Fie ca noi să fim biserica în Dumnezeul Triunic în realitate!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live in the Organic Union with the Lord to be the Church in the Triune God in Reality, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 30 cu tema: Biserica în Dumnezeul Triunic (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne păstrăm trupul în sfințire prezentându-l lui Dumnezeu pentru a trăi o viață sfântă

10/04/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru a putea coopera cu Dumnezeu în a ne păstra trupul în sfințire, trebuie să ne prezentăm trupul înaintea Lui, astfel încât să putem trăi o viață sfântă pentru viața de biserică, practicând viața Trupului pentru a împlini voia perfectă a lui Dumnezeu.

O, Doamne, ne dăm Ție! Ne prezentăm trupurile ca o jertfă vie Ție! Fie ca trupul nostru să fie pentru viața de biserică, chiar o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu! Amin, Doamne, sfințește trupul nostru!

Săptămâna aceasta am considerat cu rugăciune cauza nevinovăției noastre în sfințenie și cauza sfințirii noastre complete în duhul, sufletul și trupul nostru. Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică; pentru aceasta, avem nevoie ca Domnul să ne întărească inima fără vină în sfințenie.

Inima noastră, conform Bibliei, este o compoziție a minții, emoției și voinței noastre, împreună cu conștiința. Motivul pentru care inima noastră este importantă este că inima noastră este intrarea și ieșirea vieții, chiar întrerupătorul vieții.

Dacă inima noastră nu este potrivită, viața lui Dumnezeu în duhul nostru este împiedicată să crească în noi și să curgă în ființa noastră interioară. De partea Sa, Dumnezeu este neschimbător, iar economia Sa eternă este ceva asupra căruia El se concentrează la maximum. De partea noastră, însă, inima noastră este schimbătoare, deci este vinovată. Trebuie să fim înnoiți în inima noastră.

Trebuie să avem o inimă fără vină. Trebuie să fim cei sfințiți trăind o viață sfântă pentru viața de biserică. Dumnezeu lucrează în noi pentru a ne sfinți, iar noi cooperăm cu El tratând cu inima noastră.

Ne deschidem Domnului în rugăciune din nou și din nou, pentru ca inima noastră să fie moale, pură, iubitoare și împăcată. Fie ca Domnul să ne întărească inima fără vină în sfințenie prin înnoirea continuă a Duhului sfințitor.

Pe partea juridică, Cristos și-a vărsat sângele pentru răscumpărarea noastră; pe partea organică, El ne sfințește continuu în dispoziția noastră ca Duh, astfel încât duhul, sufletul și trupul nostru să fie păstrate complete, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Cristos.

Trebuie să cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra duhul în sfințire; adică, trebuie să ne menținem duhul într-o stare vie, exersându-ne duhul. Trebuie să avem părtășie cu Domnul și să-L atingem încontinuu!

De asemenea, trebuie să cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra sufletul în sfințire, tratând și curățând cele trei „artere” principale ale inimii noastre. Mintea noastră trebuie să fie înnoită. Emoțiile noastre trebuie să fie tratate și acordate la emoțiile lui Cristos. Iar voința noastră trebuie să fie supusă.

Fie ca noi să cooperăm cu Dumnezeu pentru a trata inima noastră și a ne păstra sufletul în sfințire.

Cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra trupul în sfințire, neprezentându-ne trupul la nimic păcătos, ci prezentându-l lui Dumnezeu pentru voia Lui

Trebuie să fim cei care cooperează cu Dumnezeu nu doar pentru a ne păstra duhul și sufletul în sfințire, ci, mai mult decât atât, trupul nostru. Trebuie să cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra trupul în sfințire. Cum? Prin prezentarea trupului nostru înaintea Lui, astfel încât să putem trăi o viață sfântă pentru viața de biserică, practicând viața Trupului pentru a îndeplini voia perfectă a lui Dumnezeu (Romani 12:1-2; 1 Tesaloniceni 4:4; 5:18).

Trebuie să ne dăm seama că, deși credem că ne cunoaștem trupul, căci este propriul nostru trup, trupul nostru căzut este carnea, sala de întâlnire a lui Satan, a păcatului și a morții.

Pe de o parte, prin răscumpărarea lui Cristos, duhul nostru regenerat este sala de întâlnire a Tatălui, a Fiului și a Duhului; pe de altă parte, carnea noastră este sala de întâlnire a lui Satan, a păcatului și a morții (Romani 6:6, 12, 14; 7:11, 24; 1 Corinteni 6:15, 19).

Prin regenerare, Cristos a venit în noi; acum trebuie să cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra trupul în sfințire, astfel încât trupul nostru să fie un membru al lui Cristos și un templu al Duhului Sfânt. Trupul nostru este decăzut și corupt, căci păcatul ne-a deteriorat și a ruinat trupul pentru a-l face trupul păcatului (Romani 6:6).

Pentru a ne păstra trupul în sfințire, nu ar trebui să-i permitem niciodată să urmeze omul vechi; mai degrabă, ar trebui să-L glorificăm pe Dumnezeu în trupul nostru (1 Corinteni 6:20).

Trebuie să ne păstrăm trupul în sfințire, mărindu-L pe Cristos în trupul nostru (Filipeni 1:20). Aceasta este pe partea pozitivă. Pe partea negativă, nu trebuie să trăim conform sufletului nostru, omul vechi; dacă facem asta, trupul păcatului își va pierde slujba și va deveni șomer.

Dar dacă nu ne exersăm duhul și nu cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra trupul în sfințire, implicit vom păcătui. Când devenim sufletești, când trăim prin viața sufletească, trupul nostru este folosit, așa că trupul păcatului este activ și măreț.

Dar când ne renegăm sufletul, ne punem omul cel vechi pe cruce, iar trupul nostru păcatului va fi neocupat, așa că nu vom mai sluji păcatului ca robi.

Pentru a ne păstra trupul, nu trebuie să ne oferim trupul la nimic păcătos. În schimb, ar trebui să ne prezentăm ca robi ai dreptății și membrele noastre ca arme ale dreptății (Romani 8:13; Daniel 5:23).

De aceea, Pavel ne-a poruncit să ne abținem de la curvie (1 Tesaloniceni 4:2). Când ne abținem de la curvie, ne păstrăm trupul, vasul nostru, în sfințenie și onoare.

Astăzi, întreaga lume este plină de contaminare și întinăciune. Când mergi pe stradă, toate reclamele și panourile publicitare ne pângăresc și chiar felul în care oamenii se îmbracă, vorbesc și se comportă este atât de întinător.

Mai mult, avem telefoanele mobile și lumea este la îndemâna noastră; suntem de atâtea ori întinați de ceea ce ne uităm la telefon, de ceea ce ascultăm și de ceea ce citim. O, Doamne! Poate că începem să urmărim sau să citim ceva bun sau interesant, dar ajungem să obținem ceva care ne pângăriește.

Deoarece lumea este atât de contaminantă și pângăritoare, ne este foarte dificil să ne păstrăm trupul. Domnul nu vrea să ieșim din lume și să fim undeva pe un munte doar cu Domnul și cu sfinții; El vrea să cooperăm cu El pentru a ne păstrăm trupul în sfințire în mijlocul lucrurilor și oamenilor care sunt acolo cu noi.

Ca părinți, trebuie să învățăm să ne ținem departe de pângărire și contaminare prin sfințirea în ceea ce vedem, auzim și facem și, de asemenea, trebuie să ne învățăm copiii să facă același lucru. Trebuie să ne învățăm copiii, chiar și pe cei din școala primară, să se păstreze și să se țină departe de aceste elemente contaminante.

Dacă credem că copiilor trebuie să li se permită să fie testați pentru a dezvolta rezistență, ne înșelăm amarnic și, în viitor, vom regreta o astfel de acțiune.

Dar dacă îi ajutăm pe copiii noștri să savureze cuvântul lui Dumnezeu, creația lui Dumnezeu și viața de biserică, ajutându-i în același timp să se ferească de lucrurile care întineresc și contaminează lumea, vom culege roadele.

Indiferent cât de tineri sau de bătrâni suntem, atâta timp cât suntem ființe umane, trebuie să ne păzim de poftă și întinăciune. Lucrurile pe care le privim, lucrurile la care ne uităm, lucrurile pe care le ascultăm și lucrurile pe care le citim ne pot întina și contamina.

Atâta timp cât nu am fost transfigurați și rămânem în vechea creație, atâta timp cât încă avem trupul, trebuie să ne păstrăm trupul. Nu este ușor să ne păstrăm trupul, căci asta înseamnă că trebuie să fim atenți să nu privim la nimic, să nu ascultăm la nimic și să nu atingem nimic care ne-ar putea pângări trupul.

Voia lui Dumnezeu este sfințirea noastră, să știm cum să ne stăpânim vasul în sfințenie și cinste (1 Tesaloniceni 4:3-4). Motivul pentru care oamenii de astăzi se dedau patimii poftei este că nu-L cunosc pe Dumnezeu (v. 5). Dar noi Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Îl iubim pe Dumnezeu. Vrem să cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra trupul.

Nu suntem imuni la pângărire și contaminare. Pentru a ne păstra trupul, trebuie să-l lovim și să-l conducem ca pe un sclav pentru a ne împlini scopul sfânt de a deveni parte a sfintei cetăți a lui Dumnezeu (1 Corinteni 9:27; Apocalipsa 21:2).

Trebuie să fim atenți la ce privim. Trebuie să fim veghetori cu privire la ceea ce ascultăm. Și trebuie să fim vigilenți pentru a ne asigura că nu atingem sau nu facem lucruri păcătoase, căci ele ne pângăresc. Ar trebui pur și simplu să ne deschidem Domnului și să-I spunem:

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra trupul în sfințire. Ne prezentăm trupul Ție pentru a trăi o viață sfântă pentru viața de biserică. O, Doamne, fie ca să ne dăm seama că, așa cum duhul nostru este sala de întâlnire a Dumnezeului Triunic, tot așa trupul nostru este sala de întâlnire a lui Satan, a păcatului și a morții! Vrem să ne întoarcem de la trupul nostru la duhul nostru! Nu ne îndreptăm mintea spre trup cu patimile și poftele lui, ci spre duhul nostru! Vrem să ne păstrăm trupul glorificându-L pe Dumnezeu în trupul nostru! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii mărit în trupul nostru. Alegem să nu trăim după sufletul nostru, omul cel vechi. Alegem să trăim în duh și după duhul nostru! Amin, Doamne, alegem să nu ne prezentăm trupul la nimic păcătos; în schimb, ne prezentăm ca robi ai dreptății! Ne prezentăm membrele ca arme ale dreptății! O, Doamne, nu avem încredere în trupul nostru și nu avem încredere în sufletul nostru căzut; ne prezentăm trupul Ție pentru ca viața de biserică să fie sfințită! Fie ca noi să ne conducem trupul ca un sclav pentru a ne împlini scopul sfânt, astfel încât să putem deveni cetatea sfântă! Amin!

Dumnezeu ne sfințește pe deplin, iar noi cooperăm prin bucurie, rugăciune, mulțumiri, prin a nu stinge Duhul și prin a nu disprețui profețiile

1 Tesaloniceni 5:12-24 este o porțiune minunată din Cuvânt care ne arată cum, de partea Lui, Domnul lucrează pentru a ne sfinți, iar de partea noastră, noi ar trebui să cooperăm cu El pentru a fi sfințiți.

Dumnezeu ne sfințește pe deplin, iar noi cooperăm cu lucrarea Lui de sfințire. Trebuie să cooperăm cu lucrarea de sfințire a lui Dumnezeu trăind o viață sfântă pentru viața de biserică.

El lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea, pentru buna Lui plăcere, iar noi cooperăm trăind o viață spirituală și separată.

Dumnezeu lucrează în noi pentru a ne sfinți și a ne păstra, chiar pentru a ne păstra întreaga ființă completă la venirea Lui. El vrea să ne sfințească pe deplin și să ne păstreze duhul, sufletul și trupul complete la venirea Lui. Cât de minunat!

Din partea noastră, însă, trebuie să cooperăm cu El. Cooperăm cu El păstrându-ne duhul, sufletul și trupul în sfințire. Cooperăm cu El bucurându-ne întotdeauna, rugându-ne neîncetat, mulțumindu-I în toate, nestingând Duhul și nedisprețuind profeția în adunările bisericii. Amin!

Mai ales când vine vorba de cooperarea cu Dumnezeu pentru a ne păstra trupul în sfințire, trebuie să ne prezentăm trupul înaintea Lui, ca să putem trăi o viață sfântă pentru viața de biserică.

Nu putem spune că ne păstrăm trupul în sfințire și, pe de altă parte, să nu mergem la adunările bisericii. Trebuie să ne prezentăm trupul pentru viața de biserică pentru a-L savura pe Domnul împreună cu sfinții. Trebuie să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică.

Trebuie să practicăm viața Trupului pentru a împlini voia perfectă a lui Dumnezeu. Dar nu facem acest lucru într-un mod exterior, pentru că este obligatoriu; nu o facem pentru că ni se spune să o facem, ci pentru că ne exersăm duhul.

Ne exersăm duhul pentru a ne ruga neîncetat. Ne exersăm duhul pentru a ne bucura mereu. Ne exersăm duhul pentru a-I mulțumi Domnului în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Ne exersăm duhul pentru a nu stinge Duhul, ci mai degrabă pentru a vorbi despre Domnul și a vorbi în numele Domnului.

Și ne exersăm duhul atunci când venim la întâlnirile bisericii, astfel încât să putem aprecia profețiile sfinților și să nu le disprețuim. Suntem credincioși în Cristos care ne exersăm duhul din nou și din nou.

Când ne exersăm duhul, tratăm arterele principale ale inimii noastre înaintea Domnului sub strălucirea Sa și ne prezentăm trupul Domnului pentru viața de biserică, astfel încât să putem trăi o viață sfântă, vom fi păstrați în viața divină.

Duhul nostru va fi păstrat de orice moarte și întinare. Sufletul nostru va fi păstrat de orice poluare sau blocaj în mintea, emoția și voința noastră. Și trupul nostru va fi păstrat de întinarea și contaminarea acestei epoci. Spontan, vom trăi o viață sfântă pentru viața de biserică.

Fie că suntem credincioși noi sau că suntem credincioși de mulți ani, trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a ne păstra duhul, sufletul și trupul în sfințire, astfel încât să putem trăi o viață sfântă pentru viața de biserică.

Numai atunci când cooperăm cu Domnul într-un astfel de mod, El poate curge în noi ca viață și poate curge și din noi ca viață pentru a sluji viață altora pentru zidirea bisericii.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a coopera cu Tine, pentru a ne păstra duhul, sufletul și trupul în sfințire. Îți mulțumim, Doamne, că lucrezi în noi pentru a ne sfinți și a ne păstra întreaga ființă – duh, suflet și trup – completă și fără vină la venirea Ta! Amin, vrem să cooperăm cu Tine astăzi. Ne exersăm duhul pentru a ne bucura mereu, a ne ruga neîncetat și a mulțumi în toate lucrurile! Amin, ne exersăm duhul pentru a nu stinge Duhul, ci mai degrabă pentru a vorbi una cu Domnul și a nu disprețui niciodată profeția în adunările bisericii! Aleluia, putem coopera cu Domnul pentru a ne sfinți întreaga ființă, astfel încât să putem trăi o viață sfântă pentru viața de biserică! Amin, Doamne, fie ca să trăim o viață atât de sfințită și sfântă pentru viața de biserică astăzi! Fie ca viața Ta divină să curgă în noi și prin noi către alții în viața de biserică, pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos! Aleluia, credincios este Cel ce ne cheamă, căci El va și face acest lucru! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Preserve our Body in Sanctification by Presenting it to God to Live a Holy Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 29 cu tema: Cauza nevinovăției noastre în sfințenie și cauza sfințirii noastre complete în duhul, sufletul și trupul nostru (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie moale, pură, iubitoare și în pace: cooperăm cu El!

07/04/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Fiind Cel care ne sfințește, Dumnezeul nostru, care lucrează în interior, operează pentru a ne trata inima, astfel încât viața Lui să curgă liber în noi, iar noi trebuie să cooperăm cu El în a trăi o viață sfântă pentru viața de biserică, căci Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie moale, pură, iubitoare și în pace.

O, Doamne, inima noastră! Îți dăm inima noastră! Lucrează în inima noastră pentru a o face moale, pură, iubitoare și în pace! Fie ca inima noastră să fie singulară pentru Tine, mereu deschisă Ție! Curgi liber în noi și curge din ființa noastră ca multe râuri de apă vie! Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, am primit îndurarea lui Dumnezeu pentru a ne pocăi și a crede în Domnul Isus, iar în momentul regenerării noastre, Dumnezeu ne-a dat o inimă nouă pentru a-L iubi și un duh nou pentru a-L contacta.

El ne-a luat inima de piatră și ne-a dat o inimă de carne pentru a fi plină de sentimente față de El și ne-a înnoit duhul adăugându-Se ca viață divină la duhul nostru. Slavă Domnului!

Însă acesta este doar începutul vieții noastre creștine. Acum, că inima noastră este nouă și duhul nostru este, de asemenea, nou, trebuie să continuăm să fim înnoiți în inimă și să avem un duh exersat.

Inima noastră este atât de schimbătoare; astăzi este sus și mâine este jos, și chiar mai rău, în aceeași zi este fericită și apoi foarte tristă. Inima noastră este schimbătoare, deci este vinovată; prin urmare, trebuie să fim întăriți fără vină în sfințenie de către Dumnezeu.

Cum se întâmplă acest lucru? Cum poate fi inima noastră întărită fără vină în sfințenie? Este prin înnoirea continuă a Duhului Sfințitor; Duhul din și împreună cu duhul nostru lucrează pentru a ne sfinți nu numai separându-ne pentru Dumnezeu, ci și mai mult, saturându-ne cu elementul și esența sfântă a lui Dumnezeu pentru a ne face la fel de sfinți precum El este sfânt. Ce minunat!

Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie întărită, zidită, în starea de a fi sfântă, starea de a fi separată pentru Dumnezeu și saturată cu Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea doar să ne schimbe la exterior și să ne îmbunătățească comportamentul până când facem lucrurile la fel ca Cristos și chiar vorbim la fel ca Cristos.

El vrea să lucreze în noi prin distribuirea Sa continuă și fină, până când suntem constituiți cu El și Îl trăim spontan. El a venit în duhul nostru, iar duhul nostru este viață datorită dreptății. Dar din duhul nostru, El vrea să se răspândească în sufletul nostru pentru a face din sufletul nostru viață!

Astăzi vrem să cooperăm cu El. Pentru a fi cei sfințiți trăind o viață sfântă pentru viața de biserică, trebuie să cooperăm cu lucrarea interioară a Celui care ne sfințește, tratând cu inima noastră (Evrei 2:11; Psalmul 139:23-24).

Trebuie să cooperăm cu Domnul, tratând cu inima noastră. Fie ca noi să-I cerem Domnului să ne cerceteze, să ne încerce, să ne cunoască gândurile anxioase și să vadă dacă există vreo cale dăunătoare în noi, ca El să ne poată călăuzi spre viața veșnică.

Fie ca noi să ne rugăm și să cooperăm cu Domnul pentru a ne trata inima, astfel încât să avem o inimă moale, pură, iubitoare și în pace. O, Doamne, inima noastră!

Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie moale: El ne înmoaie inima și noi cooperăm cu El

Pe măsură ce învățăm să cooperăm cu Domnul în a ne trata inima, pentru ca curgerea vieții să fie liberă în noi și din noi, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie moale (Ezechiel 36:26; Matei 13:4, 19; 2 Corinteni 5:14; comp. cu Exod 32:9; Ieremia 48:11).

El ne-a dat o inimă nouă și a venit să se semene în pământul inimii noastre. Însă Îi dăm terenul din ființa noastră pentru ca El să crească? Este inima noastră moale și tandră față de El? Sau suntem noi încăpățânați?

Suntem oare împietriți în inima noastră față de Domnul din cauza traficului lumesc în care suntem implicați? Trebuie să ne dăm seama că inima noastră trebuie să fie moale față de Domnul. Poporul Israel era un popor încăpățânat și la fel suntem și noi astăzi în multe privințe.

Ne place să fim liniștiți și nu vrem să trecem prin suferințe sau greutăți; chiar vrem să ieșim din orice greutăți sau suferințe. Dar Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie moale, așa că El lucrează pentru a ne înmuia inima.

A avea o inimă moale înseamnă că voința noastră față de Dumnezeu este supusă și cedând Lui, nu încăpățânată și răzvrătită. De atâtea ori, însă, inima noastră este ca o piatră, împietrită față de Domnul și nu moale față de El. Așadar, Domnul lucrează în noi și în jurul nostru pentru a ne ajuta să fim moi în inima noastră.

Cum ne înmoaie Domnul inima și cum putem coopera cu El pentru a avea o inimă moale? În primul rând, Dumnezeu își folosește dragostea pentru a ne mișca; El ne constrânge cu dragostea Lui, El ne atrage cu dragostea Lui și dragostea Lui ne topește inima.

Dacă ne deschidem către El și Îi permitem să ne înmoaie inima cu dragostea Lui, El are o cale de a-Și face locuința în inima noastră și de a curge liber ca viață. El are o cale de a lucra în noi ca lege a vieții pentru a ne elibera de legea păcatului și a morții.

Însă dacă inima noastră este încă împietrită și nu este moale față de Domnul, Domnul Își folosește mâna prin mediul înconjurător pentru a ne lovi până când inima noastră se înmoaie.

Numai atunci când inima noastră este moale față de El, El poate lucra în noi și viața Lui poate curge liber în noi.

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul zi de zi, mai întâi răspunzând dragostei Sale și în al doilea rând, neopunându-ne mâinii Sale atunci când El lucrează prin mediul înconjurător pentru a ne înmuia. Trebuie să ne rugăm ca inima noastră să fie moale față de Domnul.

Trebuie cu adevărat să ne deschidem față de El în această privință, căci tot ce ne înconjoară și toți cei din jurul nostru pot face inima noastră să fie împietrită față de Domnul, dar trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a avea o inimă moale față de El.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție; fă ca inima noastră să fie moale față de Tine. Salvează-ne de a fi încăpățânați față de Tine în voința noastră. Fie ca voința noastră să fie maleabilă, ascultătoare și supusă față de Tine. Fie ca inima noastră să nu fie împietrită sau dură, ci moale față de Domnul. Fie ca inima noastră să fie deschisă Ție în ceea ce vrei Tu să faci în noi. Amin, Doamne, ne întoarcem inimile către Tine. Vrem să cooperăm cu Tine pentru a ne trata inima, ca să avem o inimă moale. Înmoaie-ne inima. Tu vezi cât de împietrită este inima noastră. Atrage-ne cu dragostea Ta. Topește-ne inima și înmoaie-o prin dragostea Ta. O, Doamne, pe măsură ce tratezi inima noastră împietrită prin mediul înconjurător, fie ca noi să învățăm să ne deschidem Ție și să-Ți permitem să ne înmoi inima! Fie ca inima noastră să fie înmoaie, astfel încât viața Ta să poată lucra în noi!

Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie pură, iubitoare de Dumnezeu și dorindu-L pe Dumnezeu în puritate pentru ca noi să-L vedem pe Dumnezeu

Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie pură; inima noastră este concentrată pe multe alte lucruri și are multe alte iubiri în afară de Dumnezeu, așa că Dumnezeu vrea să ne purifice inima și să ne facă inima pură (Matei 5:8; Psalmul 73:1, 25; Ieremia 32:39; Psalmul 86:11b; 2 Timotei 2:22; 1 Timotei 1:5).

Ferice de cei puri în inimă, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu. Dumnezeu este bun cu cei curați cu inima. O persoană pură în inimă nu dorește decât pe Dumnezeu, considerând că nu există nimic pe pământ pe care să-L dorească decât pe Dumnezeu și nu există pe nimeni în cer pe care să-L aibă decât pe Dumnezeu.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru a ne da o inimă pură, chiar o inimă care se teme de El în toate zilele, spre binele nostru și spre binele copiilor noștri de după noi.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să-I cerem să ne învețe calea Lui, ca să putem umbla în adevărul Său și fie ca El să ne facă inima pură în temerea de numele Său.

În căutarea Domnului de către noi, fie ca noi să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace, împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Cel mai greu lucru de găsit printre creștini este puritatea; poți găsi putere, dar este greu să găsești puritate. Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie nu doar curată, ci pură.

A fi curat înseamnă a fi curățat, dar a fi pur înseamnă a fi singular în intenția ta – scopul tău este numai Dumnezeu. A fi pur în inimă înseamnă a avea un singur scop, acela de a-L câștiga pe Cristos. Cu toate acestea, inima noastră de multe ori dorește alte lucruri, urmărește alte lucruri și este concentrată asupra altor persoane și lucruri în afară de Domnul.

Îl iubim pe Domnul, cu siguranță; totuși, deoarece suntem pentru Domnul și Îl urmărim, s-ar putea să urmărim și altceva, într-un mod ascuns. Poate că urmărim o carieră sau ne îngrijim familia, sau chiar facem o lucrare măreață pentru Domnul. O, Doamne!

Orice avem în inimă și urmărim în afara Domnului cauzează dezbinare; cuvântul dezbinare înseamnă viziune duală, viziune dublă, a avea două viziuni și nu una.

Dacă încercăm să privim la două obiecte în același timp, nu putem vedea lucrurile clar. Trebuie să fim simpli în ochi și puri în inimă. Puritatea inimii este o nevoie disperată printre noi. Dacă nu suntem puri în inimă, nu-L putem vedea pe Dumnezeu.

Dacă gândurile noastre nu sunt concentrate exclusiv asupra Domnului, dacă iubim și altceva pe lângă Dumnezeu, atunci inima noastră nu este pură. Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la inima noastră și să-I permitem să ne purifice inima.

Fie ca noi să spunem Amin lucrării Sale din noi și lucrării Sale din jurul nostru de a îndepărta lucrurile care Îl înlocuiesc. Fie ca să-L urmărim pe Domnul împreună cu cei care au o inimă pură. Când suntem curați în inimă, Îl vom vedea pe Dumnezeu și viața Lui poate lucra liber în noi.

Fie ca să ne deschidem Domnului în legătură cu acest lucru și să-I permitem să ne purifice inima.

Doamne Isuse, ne întoarcem inima către Tine. Dă-ne să avem o inimă pură față de Tine. O, Doamne, Te iubim! Fie ca să fim puri și simpli față de Tine în inima noastră. Fie ca inima noastră să-L iubească numai pe Dumnezeu și să-L dorească numai pe Dumnezeu! O, ferice de cei puri în inimă, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu! Amin, Doamne, purifică-ne inima! Fie ca să avem o inimă pură, ca să-L putem vedea pe Dumnezeu! Fie ca inima noastră să fie pură, ca viața Ta să lucreze liber în noi și să curgă prin noi! Ești atât de bun, Doamne, cu cei puri în inimă. Dă-ne să avem o inimă unică în temerea Numelui Tău. Te iubim, Doamne. Ne deschidem către Tine. Fă-ne inima pură. Vrem să venim la Tine din nou și din nou pentru a fi purificați în inima noastră. Vrem să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Amin, Doamne, Te iubim!

Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie iubitoare față de El, pentru ca viața Lui interioară să se miște liber

Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie iubitoare față de El, chiar să-L iubească până la cel mai înalt grad (vezi Psalmul 42:1-2; 2 Corinteni 3:16; 2 Tesaloniceni 3:5; Imnuri, #546, #547; Efeseni 6:24; Ioan 15:9-10; 21:15-17; Matei 26:6-13; 1 Ioan 2:5).

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, prima poruncă a lui Dumnezeu este să-L iubim. A-L iubi pe Domnul înseamnă a tânji după El, a-L dori, a tânji în sufletul nostru după El și a dori să fim cu El. Trebuie să-L iubim pe Domnul cu toată ființa noastră.

A avea o inimă iubitoare față de Domnul înseamnă că emoția noastră Îl iubește pe Dumnezeu, Îl dorește, însetează după Dumnezeu, tânjește după Dumnezeu și are afecțiune față de Dumnezeu.

Vedem o bună descriere a iubirii noastre față de Domnul în Cântarea Cântărilor; ar trebui să-L iubim pe Domnul așa cum o femeie își iubește iubitul. Dragostea noastră pentru Domnul este atât de profundă și neschimbătoare și este la fel de puternică precum moartea (Cântarea Cântărilor 8:6-7).

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul, putem crește în viață spre maturitate. Inima noastră este organul nostru iubitor; trebuie să-L iubim pe Domnul în nestricăciune. Dar inima noastră este distrasă de atâtea lucruri și de atâtea ori iubim alți oameni sau lucruri în afară de Domnul. O, Doamne!

Așadar, Domnul vine la noi așa cum a venit la Petru după învierea Sa, pentru a ne recâștiga și a ne întări dragostea pentru El. Putem să-L renegăm pe Domnul, putem să-L părăsim, totuși El vine la noi pentru a ne reaprinde dragostea pentru El. El ne întreabă: Mă mai iubești? Mă iubești mai mult decât aceștia?

Domnul vrea să ne conducă emoțiile spre El, astfel încât să-L putem iubi cu prima dragoste, cu cea mai bună dragoste. Când Îi permitem Domnului să ne constrângă cu dragostea Sa, vom avea o inimă iubitoare față de Domnul, iar viața Lui are ocazia să crească în noi și să se răspândească în noi, chiar să lucreze în noi.

Un alt bun exemplu de cineva care L-a iubit pe Domnul până la capăt a fost femeia care a spart vasul de alabastru și a vărsat tot ce avea asupra Domnului. Deși a fost ridiculizată de cei care stăteau acolo, care au spus: Ce risipă, dar Domnul a spus, pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna!

Putem chiar să-i iubim pe săraci mai mult decât Îl iubim pe Domnul. Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său, să vedem prețiozitatea Lui și pur și simplu să-L iubim.

Fie ca noi să ne deschidem către El și să-I permitem să ne conducă să-L iubim mai mult. Când Îl iubim pe Domnul cu prima dragoste, când inima noastră este iubitoare față de Domnul, viața Domnului din noi poate curge și poate face ce-i place.

Doamne Isuse, Te iubim! Fă ca inima noastră să fie iubitoare față de Tine astăzi. Reaprinde dragostea noastră pentru Tine. O, Doamne, fie ca noi să avem o inimă iubitoare față de Domnul! Fie ca inima noastră să fie plină de emoție față de Tine, iubindu-Te, dorindu-Te, însetându-Te după Tine, tânjind după Tine și căutându-Te cu multă afecțiune! Amin, Doamne, Tu ești iubitul nostru. Ne place să venim la Tine și să-Ți spunem că Te iubim. Tu ești Cel mai prețios. Toate celelalte lucruri nu sunt nimic în comparație cu Tine; Tu ești Cel mai minunat. Noi suntem mireasa Ta iubită și Tu ești Soțul nostru Iubit. Te iubim, Doamne Isuse! Vrem să venim mai aproape de Tine. Vrem să ne deschizi către Tine. Fie ca noi să răspundem căutării Tale iubitoare zi de zi, astfel încât inima noastră să fie atrasă de Tine și să Te iubească! Amin, Doamne, Te iubim și permitem vieții Tale din noi să curgă în noi și să facă ce trebuie pentru împlinirea scopului Tău!

Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie în pace, cu o conștiință lipsită de ofensă și fără condamnare

Dumnezeu vrea ca inima noastră să fie în pace, fără ofensă sau condamnare (vezi Fapte 24:16; 1 Ioan 3:19-21; Evrei 10:22; 1 Ioan 1:7, 9; 1 Timotei 1:5; Filipeni 4:6-7; Coloseni 3:13-15). Trebuie să ne exersăm să avem întotdeauna o conștiință fără ofensă față de Dumnezeu și față de oameni.

Când ne mărturisim păcatele și greșelile, El ne spală și ne curăță și ne iartă. În acest fel, ne convingem inima înaintea Lui și inima noastră nu ne învinovățește; prin urmare, avem îndrăzneală față de Dumnezeu.

Fie ca noi să avem o inimă curată și o conștiință bună. Dacă nu există pace în inima noastră, fie ca noi să venim la Domnul și să permitem păcii lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere omenească, să ne păzească inimile și gândurile în Cristos Isus.

În viața de biserică, pe măsură ce ne întâlnim și ne omogenizăm cu sfinții, fie ca noi să învățăm să ne purtăm unii pe alții, să ne iertăm unii pe alții și, dacă există vreo plângere împotriva cuiva, așa cum Domnul ne-a iertat pe noi, așa să ne iertăm și noi unii pe alții.

Și mai presus de toate acestea, fie ca noi să ne îmbrăcăm cu dragostea, care este legătura unificatoare a perfecțiunii, și să lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în inimile noastre.

Trebuie să avem o inimă în pace, chiar o inimă pașnică. Inima noastră trebuie să fie liberă de condamnare și fără frică sau acuzații. Inima noastră trebuie să aibă o conștiință curată, fără ofensă față de Dumnezeu și față de oameni. În acest fel, inima noastră va avea îndrăzneală față de Dumnezeu și nu va exista nicio vină.

Fie ca noi să avem o inimă adevărată, o inimă stropită de o conștiință rea, o inimă care savurează iertarea și curățirea Domnului. Pentru aceasta, trebuie să tratăm cu claritate orice ofensă, condamnare și reproș; când facem acest lucru, inima noastră va fi în pace, chiar în siguranță și liniște.

Când inima noastră este în pace, Dumnezeu poate trece prin noi, iar legea vieții poate continua să lucreze în noi. Când inima noastră nu este în pace nici cu Dumnezeu, nici cu omul, viața lui Dumnezeu nu poate curge liber în noi, iar Domnul nu poate lucra în ființa noastră.

Fie ca noi să învățăm să ne tratăm inima înaintea Domnului și să-I permitem să ne păzească inima în pacea Sa. Când inima noastră este întărită fără vină în sfințenie prin înnoirea continuă a Duhului sfințitor, noi, credincioșii în Cristos, devenim Noul Ierusalim cu noutatea vieții divine și cetatea sfântă cu sfințenia naturii divine (Apocalipsa 21:2; 1 Ioan 5:11-12; 2 Petru 1:4).

Astăzi suntem în procesul de a deveni cetatea sfântă, Noul Ierusalim, rămânând în procesul de sfințire prin înnoirea inimii noastre. Fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru aceasta.

Doamne Isuse, fie ca inima noastră să fie în pace. Venim la Tine și rămânem sub strălucirea Ta. Expune orice păcat, greșeală și faptă rea. Vrem să mărturisim ceea ce Tu expui. Amin, Doamne, ne pocăim și ne mărturisim păcatele. Curăță-ne și spală-ne. Iartă-ne păcatele noastre. Vrem să ne tratăm conștiința noastră, astfel încât să fie curată și pură înaintea Ta. Fie ca să avem o inimă în pace, o inimă lipsită de acuzații și condamnări. Fie ca să avem o conștiință curată și bună, fără nicio ofensă față de Dumnezeu și oameni. Amin, Doamne, fie ca să avem o inimă stropită de o conștiință rea. Fie ca să savurăm iertarea și curățirea Domnului și fie ca inima noastră să fie în pace cu Dumnezeu și cu oamenii. Păzește-ne inima, Doamne, ca Dumnezeu al păcii, și fie ca pacea Ta să ne guverneze inima. Fie ca inima noastră să fie în pace, ca Dumnezeu să poată trece și ca legea vieții să poată continua să lucreze în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God Wants our Heart to be Soft, Pure, Loving, and at Peace: we Cooperate with Him, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 29 cu tema: Cauza nevinovăției noastre în sfințenie și cauza sfințirii noastre complete în duhul, sufletul și trupul nostru (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Inima este întrerupătorul vieții: trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat

05/04/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie atât să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Dumnezeu, cât și să ne îndreptăm inima către Domnul pentru a-L iubi, căci atunci când duhul nostru este exersat și inima noastră este activă, savurăm curgerea vieții și putem trăi o viață sfântă pentru viața de biserică.

Amin, Doamne, întărește-ne inima fără vină în sfințenie astăzi! Vrem să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică! Ne îndreptăm inima către Tine! Ne exersăm duhul pentru a Te atinge! Amin, Doamne, Te iubim! Amin!

Săptămâna aceasta venim la cartea 1 Tesaloniceni pentru a vedea una dintre cele mai minunate căi în care Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos. Subiectul nostru în această săptămână este: Cauza nevinovăției noastre în sfințenie și cauza sfințirii noastre complete în duhul, sufletul și trupul nostru.

Aici vedem subiectul sfințirii, care este crucial în viața noastră creștină. Sfințirea este împletită cu subiectul mântuirii depline a lui Dumnezeu, mântuirea organică a lui Dumnezeu.

Mântuirea organică a lui Dumnezeu este ceva ce ține de sfințirea noastră. Pe măsură ce ne pregătim pentru venirea Domnului, astfel încât să putem fi calificați să-L întâlnim, trebuie să fim sfințiți.

Putem spune că există șapte aspecte sau pași ai sfințirii. În primul rând, există sfințirea căutătoare, care este sfințirea inițială; apoi există sfințirea răscumpărătoare, sfințirea pozițională.

Apoi, există sfințirea regeneratoare, care este începutul sfințirii dispoziționale. Prin sfințirea dispozițională a lui Dumnezeu, suntem sfințiți în însăși natura noastră pentru a fi făcuți la fel de sfinți precum Dumnezeu este sfânt. Amin!

Al patrulea aspect al sfințirii este sfințirea înnoitoare, apoi sfințirea transformatoare, pe care o numim sfințirea zilnică. În al șaselea rând, există sfințirea conformatoare, numită și sfințire modelatoare, și, în final, există sfințirea glorificatoare, sfințirea desăvârșitoare.

Există un proces minunat de la duhul nostru la sufletul nostru și chiar la trupul nostru, în cele din urmă, prin care Dumnezeul păcii ne va sfinți. Aleluia!

Deoarece suntem în acest proces de sfințire, Biblia ne numește sfinți; nu suntem „sfinți” așa cum îi numește pe unii biserica catolică, ci suntem cei care sunt răscumpărați, regenerați și numiți sfinți.

Aceasta înseamnă că suntem fundamental separați și puși deoparte de orice din lume pentru Dumnezeu și, mai mult, suntem zilnic saturați cu viața și natura sfântă a lui Dumnezeu pentru a ne face la fel ca El!

Elementul sfințitor al lui Dumnezeu este introdus în noi pentru a ne face la fel ca Dumnezeu în orice mod posibil. El ne face la fel de sfinți pe cât este El sfânt. Slavă Domnului!

Inima noastră și starea ei înaintea lui Dumnezeu sunt legate de starea duhului, sufletului și trupului nostru înaintea lui Dumnezeu

Pentru a trăi o viață sfântă pentru viața de biserică, avem nevoie ca Domnul să ne întărească inima fără vină în sfințenie, adică, fără nicio vină găsită în sfințenia noastră (1 Tesaloniceni 3:13).

Dumnezeu ne întărește inima și trebuie să cooperăm cu El. Ce este inima noastră și de ce este atât de importantă? Inima este conglomeratul părților interioare ale omului, principalul reprezentant al omului, agentul său activ.

Cu cât cercetăm mai mult cuvântul lui Dumnezeu pentru a vedea care este inima noastră și care este punctul de vedere și dorința lui Dumnezeu cu privire la inima noastră, cu atât ne dăm seama mai mult că inima noastră are o importanță strategică în procesul de sfințire al lui Dumnezeu.

Totul începe din inimă. Sufletul nostru este persoana noastră, personalitatea noastră, dar inima noastră este persoana noastră în acțiune. Toate faptele noastre și tot comportamentul nostru pornesc din inimă.

Inima este sursa; ne reprezintă, fiind noi în acțiune. Când gândim, gândim în inima noastră. Când simțim, simțim cu inima noastră. Când luăm o hotărâre sau o decizie, inima noastră face asta. Înainte de a face ceva, inima noastră o ia în considerare și o dorește și apoi o face.

Conform Bibliei, inima noastră este o compoziție a tuturor părților sufletului nostru – mintea, emoția și voința (Matei 9:4; Evrei 4:12; Ioan 14:1; 16:22; Fapte 11:23) – plus o parte a duhului nostru – conștiința (Evrei 10:22; 1 Ioan 3:20). Inima este aproape ca o punte între duhul și sufletul nostru, ca o fereastră între aceste două.

Lucrarea lui Dumnezeu se desfășoară în întregime în părțile noastre interioare, în facultățile noastre interioare. Lucrarea Sa sfințitoare, lucrarea Sa înnoitoare și lucrarea Sa transformatoare se desfășoară în principal în ființa noastră interioară; prin urmare, aceste părți interioare sunt critice și importante.

De asemenea, inima include conștiința; aceasta este puntea, legătura dintre inimă și duh. Dumnezeu în Cristos ca Duh ca viață este în duhul nostru, dar pentru ca Cristos să se răspândească din duhul nostru la sufletul nostru, El trebuie să treacă prin inimă.

Starea inimii noastre determină cât de mult poate răspândi Cristos în noi. Cât de mult se poate răspândi viața divină din duhul nostru în mintea noastră depinde de inima noastră, de starea inimii noastre.

Cât de mult poate lucra Duhul pentru a ne satura din duhul nostru în sufletul nostru și chiar în trupul nostru depinde de inima noastră și de starea ei.

Dacă suntem curați în inimă, dacă ne păzim inima, viața divină va curge; dar dacă inima noastră nu este bine condiționată sau sănătoasă, poate exista un blocaj, iar viața Domnului s-ar putea să nu poată curge.

Inima noastră și starea ei înaintea lui Dumnezeu sunt legate organic, intrinsec și inseparabil de starea duhului, sufletului și trupului nostru înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să ne dăm seama de acest lucru încă de la începutul vieții noastre creștine că inima noastră și starea ei sunt legate de starea duhului nostru.

Dacă inima noastră nu este potrivită, dacă nu ne deschidem Domnului sau nu-L iubim, Domnul nu poate avansa în noi și El nu ne poate înnoi, sfinți sau transforma.

De aceea a spus Domnul Isus: „Ferice cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Când suntem puri în inimă, când inima noastră Îl caută pe Domnul în puritate, putem vedea pe Dumnezeu și Îl putem savura.

Pavel l-a îndemnat, de asemenea, pe Timotei să fie cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură (2 Timotei 2:22). David, în Vechiul Testament, s-a rugat ca Domnul să creeze în el o inimă curată, o inimă pură (Psalmul 51:10).

Și Pavel ne-a spus că, pentru a trăi o viață sfântă pentru viața de biserică, avem nevoie ca Domnul să ne întărească inima fără vină în sfințenie (1 Tesaloniceni 3:13).

Dacă inima noastră nu este potrivită, dacă nu ne îndreptăm inima, nici duhul nostru nu-I este credincios lui Dumnezeu (Psalmul 78:8). Inima noastră și starea ei ne afectează duhul și chiar trupul.

Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la aceasta și să ne întoarcem inima către El în rugăciune, spunându-I:

Doamne Isuse, ne întoarcem inima către Tine. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și ne întoarcem inima să Te iubim! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei cu inima curată, ca să-L putem vedea pe Dumnezeu. Fie ca noi să fim cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Creează în noi, Doamne dragă, o inimă curată și pură. Întărește-ne inima fără vină în sfințenie înaintea lui Dumnezeu și Tatălui nostru! O, Doamne Isuse, ne dăm inima Ție! Fie ca inima noastră să fie întoarsă și fie ca duhul nostru să fie exersat, astfel încât Tu să te poți răspândi ca viață din duhul nostru în fiecare parte a ființei noastre interioare! Amin, Doamne, Îți dăm permisiunea să ne înnoiești mintea, să ne supui voința și să ne acordezi emoțiile. Vrem să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică astăzi; ne deschidem către întărirea inimii noastre în sfințenie puțin mai mult astăzi! Fie ca viața Ta divină să aibă o cale liberă de a se răspândi din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră! Păstrează-ne inima întoarsă către Tine astăzi, Doamne dragă! Fie ca să avem grijă de inima noastră și de starea ei, ca să Te putem savura și exprima!

Inima este întrerupătorul vieții: trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat

În viața de biserică în recâștigarea Domnului, am descoperit secretul duhului nostru omenesc; ne place să ne exersăm duhul și să-L atingem pe Domnul în duh. Duhul nostru este cu adevărat minunat!

Totuși, trebuie să ne dăm seama că exersarea duhului nostru funcționează doar atunci când inima noastră este activă (Matei 5:3, 8; Ps. 78:8; Efeseni 3:16-17). Cu alte cuvinte, dacă inima noastră este indiferentă, duhul nostru este închis în interior și nu este capabil să-și arate capacitatea.

O, Doamne, Îți dăm inima noastră! Fie ca să avem o inimă activă! Salvează-ne de a avea o inimă pasivă sau adormită. Ne întoarcem inima către Tine! Vrem să avem astăzi atât o inimă activă, cât și un duh exersat!

Trebuie să ne dăm seama că până și exersarea duhului nostru depinde de inima noastră. Uneori suntem în adunările bisericii, dar inima noastră este în altă parte; putem chema numele Domnului, ne putem exersa duhul, dar fără inimă. Inima noastră nu este prezentă.

Este ca și cum am merge la un restaurant frumos și am mânca această mâncare delicioasă, chiar și felul de mâncare de top, dar inima noastră nu este prezentă, așa că nu savurăm cu adevărat mâncarea, pentru că este pentru noi ca orice altă mâncare.

Problema nu este cu mâncarea; problema este inima noastră. Inima noastră nu este înclinată să mănânce acea mâncare; inima noastră nu are poftă sau dorință de a savura acea mâncare, pentru că inima noastră nu funcționează, nu este activă. Inima noastră trebuie să fie activă.

Trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat. Nu suntem doar un duh; avem un suflet și o inimă. Inima noastră este făcută de Dumnezeu pentru ca El s-o folosească, pentru ca El să Se lucreze în noi. Cooperăm cu Domnul condiționându-ne inima într-un mod în care El poate face orice vrea, oricând vrea și cum vrea în noi.

Inima noastră nu este ceva cu care ne naștem; inima noastră vine din dezvoltare, din tratamente și din multă exersare. Starea inimii noastre poate fi rea, necurată, întinată etc., și multe lucruri, cum ar fi adulterul, curvia și necurăția, pot veni din inima noastră.

Sufletul nostru este persoana noastră, dar inima noastră este persoana noastră în acțiune; inima noastră este agentul nostru activ, împuternicitul nostru activ, pentru întreaga noastră ființă.

Chiar înainte de a pune piciorul într-un anumit loc, inima noastră este deja acolo. Înainte de a spune un cuvânt unui frate, îl spunem în inima noastră. Înainte de a face ceva, îl dorim sau îl visăm în inima noastră. O, Doamne!

Din punct de vedere fizic, activitățile și mișcările trupului nostru fizic depind de inima noastră fizică. În mod similar, viața noastră de zi cu zi, modul în care acționăm și ne comportăm, depind de ce fel de inimă psihologică avem.

Slavă Domnului că inima noastră fizică încă funcționează, încă pompează sânge; încă avem puls. În mod similar, în domeniul spiritual, inima noastră trebuie să fie sănătoasă.

În lumea de astăzi, indiferent cât de avansate sunt medicina și terapia, bolile de inimă sunt încă principala cauză de deces. Din punct de vedere spiritual, indiferent cât de mult ne exersăm duhul, dacă nu ne ocupăm de inima noastră și nu avem o inimă activă împreună cu un duh exersat, nu există curgere a vieții sau creștere a lui Dumnezeu în noi.

Trebuie să înțelegem că inima noastră este întrerupătorul vieții; inima noastră este intrarea și ieșirea vieții, așa că trebuie să ne păzim inima cu toată vigilența (Prov. 4:23).

Dacă inima noastră nu este potrivită, viața în duh este împiedicată, iar legea vieții nu poate lucra liber și fără obstrucții pentru a ajunge la fiecare parte a ființei noastre (Matei 12:33-37; comp. cu Ezechiel 36:26-27).

Viața divină pe care am primit-o are o mare putere, chiar puterea de a ne învia din morți și de a ne așeza cu Cristos în ceruri; însă această mare putere este controlată de inima noastră mică.

Ne rugăm ca Domnul să se răspândească în mintea, emoția și voința noastră; dar inima noastră poate împiedica această rugăciune dacă nu este acordată în mod corespunzător.

Trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat. Legea puternică a vieții ne poate elibera de legea păcatului și a morții; însă această lege extrem de puternică nu poate funcționa foarte bine în ființa noastră dacă inima noastră nu este întoarsă către Domnul.

Dar slavă Domnului, în noul legământ, El își scrie legea în mintea și inima noastră, căci El vrea să se infuzeze cu tot ceea ce este El în economia Sa în toate părțile noastre interioare. El ne dă chiar o inimă nouă și un duh nou; ori de câte ori ne întoarcem inima către Domnul, savurăm inima nouă și duhul nou.

Dacă inima noastră este adormită sau latentă, Domnul nu poate avea o cale în noi. Dacă mintea noastră nu este înnoită, ci mai degrabă plină de lucruri lumești, s-ar putea să nu fie saturată de Domnul și ocupată cu El.

Putem spune în exterior: Slavă Domnului sau, O, Doamne Isuse, dar acest exercițiu nu va funcționa pentru a ne face vii. Exersarea duhului nostru funcționează numai atunci când inima noastră este activă.

Fie ca noi să învățăm să ne ocupăm în mod amănunțit de inima noastră, astfel încât mintea noastră să fie mintea lui Cristos, emoția noastră să fie saturată de dragostea lui Cristos și voința noastră să fie una cu voința Lui. Atunci, inima noastră va fi activă și funcțională. Când ne exersăm duhul în acest moment, vom fi umpluți de viață.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi. Vrem să ne fim înnoiți în mintea noastră. Vrem să fim umpluți în emoțiile cu dragostea Ta. Vrem să avem o voință care să fie cu adevărat una cu voința Ta. Amin, Doamne, ne îndreptăm inima către Tine. Fă ca inima noastră să se întoarcă către Tine astăzi. Fie ca noi să vedem importanța inimii noastre în savurarea și experimentarea lui Cristos ca viață. Fie ca noi să avem nu doar un duh exersat, ci și o inimă activă. Amin, Doamne, Te iubim! Vrem să tratăm orice lucru care face ca inima noastră să fie adormită, inactivă și impură. Strălucește asupra noastră. Vrem să ne ocupăm de orice lucru pe care lumina Ta îl expune în inima noastră. Fie ca inima noastră să fie activă și funcțională. Fie ca duhul nostru să fie exersat. O, Doamne Isuse, vrem să ne păzim inima cu toată vigilența, căci din ea vin izvoarele vieții! O, Doamne, inima noastră! Fie ca legea Ta a vieții să aibă o cale liberă de a lucra în ființa noastră, fără nicio obstrucție. Fie ca inima noastră să nu împiedice curgerea vieții, ci mai degrabă să o elibereze! Amin, Doamne, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Heart is the Switch of Life: we need to have an Active Heart & an Exercised Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 29 cu tema: Cauza nevinovăției noastre în sfințenie și cauza sfințirii noastre complete în duhul, sufletul și trupul nostru (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne adâncim rădăcinile în Cristos ca pământ bogat, pentru a absorbi toate bogățiile Sale

26/03/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Noi, cei care credem în Cristos, am fost înrădăcinați în Cristos, ca pământ bogat al țării bune, și zi de zi rădăcinile noastre trebuie să se afunde mai adânc în Cristos pentru a absorbi ceea ce este El; pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său, moartea, îngroparea și învierea Sa, împreună cu ștergerea rânduielilor și victoria Sa asupra dușmanului, sunt ale noastre. Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne dragă, că ne-ai înrădăcinat în Tine, ca țară atotinclusivă și bună, pentru ca noi să absorbim bogățiile Tale și să fim constituiți cu ceea ce ești Tu! Slavă Domnului!

Pe de o parte, ni s-a dat o porțiune repartizată din Cristosul atotinclusiv ca moștenire pe care să o savurăm și pentru aceasta trebuie să ne ostenim zi de zi pentru a obține bogățiile lui Cristos și a fi constituiți cu El.

Pe de altă parte, așa cum dezvăluie Coloseni, suntem în Cristos, ca țară bună, pentru ca noi să umblăm în această țară vie și suntem înrădăcinați în El ca pământ. Suntem în Cristos ca țară vie și trebuie să umblăm în El pentru a lua în stăpânire țara bună.

Așa cum copiii lui Israel au trebuit să umble în țară pentru a o stăpâni, tot așa suntem aici, savurând Duhul atotinclusiv și dătător de viață în duhul nostru și trebuie să umblăm în duh pentru a putea lua în stăpânire bogățiile lui Cristos.

Fiecare bucată de pământ pe care călcăm este a noastră; fiecare pas pe care îl facem în Cristos ca țară vie, umblând cu El și savurându-L în viața noastră de zi cu zi prin multe conversații cu El, îl posedăm.

Domnul S-a dat pe Sine însuși nouă ca țară bună din care să ne împărtășim, să Îl savurăm și să-l luăm în stăpânire, iar noi trebuie pur și simplu să ne exersăm duhul pentru a intra în moștenirea noastră. Slavă Domnului!

Referitor la pământul bogat în care suntem înrădăcinați, Coloseni 2:8-15 ne oferă o descriere și o definiție completă a tot ceea ce este Cristos pentru noi. În El nu ne lipsește nimic; El este tot ce ne trebuie. Pe măsură ce ne facem timp să-L absorbim pe Cristos ca țară atotinclusivă, faptele din aceste versete devin experiența noastră. Cristos este atât de bogat pentru noi!

Trebuie doar să ne exersăm duhul pentru a-L contacta și a-L absorbi, iar El ne va împlini toate nevoile. În primul rând, Cristos, ca pământ, este Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. În El, toată plinătatea găsește plăcerea să locuiască.

Nu numai bogățiile lui Dumnezeu, ci și expresia bogățiilor lui Dumnezeu găsesc plăcerea să locuiască în Cristos, iar noi putem împărtăși această plinătate pentru a fi făcuți deplini în El! Amin, când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, suntem făcuți deplini în El și nu ducem lipsă de nimic! Slavă Domnului!

În Cristos, ca sol, avem puterea de omorâre a morții Sale, îngroparea Sa, învierea Sa, a ștergerea înscrisului rânduielilor și victoria Sa asupra duhurilor rele

Fie ca nimic și nimeni să nu ne ducă ca pradă prin filozofie și înșelăciune deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile lumii, și nu după Cristos. Am fost înrădăcinați în Cristos, ca pământul bogat al țării bune, și acum Îl putem savura și ne putem împărtăși din bogățiile Sale.

În Cristos locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii și, pe măsură ce Îl savurăm, am fost făcuți deplin în El, care este Capul oricărei domnii și autorități. În El suntem circumciși cu o circumcizie nefăcută de mâini, prin dezbrăcarea cărnii, prin circumcizia lui Cristos (Coloseni 2:11).

Solul bogat în care suntem înrădăcinați conține un element care dă carnea la moarte; este puterea ucigătoare a morții lui Cristos care pune la moarte omul vechi, carnea și sinele. Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, există un element în Cristos care omoară carnea.

Mai mult, în acest pământ există elementul de a fi îngropați împreună cu Cristos prin credința în lucrarea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți (v. 12). Am fost îngropați împreună cu Cristos.

Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, suntem îngropați împreună cu Cristos. Mai mult, nu numai că suntem îngropați, dar suntem și făcuți vii împreună cu El, căci El ne-a iertat toate greșelile noastre și a înviat împreună cu Cristos (v. 13).

Slavă Domnului, în pământul bogat în care suntem înrădăcinați se află elementul de înviere, elementul învietor al vieții lui Cristos, prin care suntem înviați și umpluți de viață!

Suntem făcuți vii împreună cu Cristos, căci El a devenit un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45) și ne dă viață, dându-ne chiar viața Lui, pentru a ne face vii împreună cu Cristos. Totul este în pământ; am fost înrădăcinați în Cristos ca pământ bogat și putem savura bogățiile a ceea ce este El.

Un alt element în pământul bogat al lui Cristos, în care suntem înrădăcinați, este ștergerea rânduielilor scrise, care era împotriva noastră și care ne era contrar (Coloseni 2:15). Cristos a crucificat și a țintuit aceste rânduieli pe cruce, iar acum putem savura acest fapt exersându-ne duhul pentru a-L contacta.

Cristos i-a dezbrăcat pe conducători și pe stăpâniri, făcându-i de rușine deschis și triumfând asupra lor pe cruce; toate acestea sunt ale noastre pentru ca noi să savurăm și să ne împărtășim în duh.

Pe de o parte, când Îl atingem pe Domnul, orice lucru negativ din noi este dat la moarte și suntem făcuți vii împreună cu Cristos. Pe de altă parte, nu există rânduieli în noi și printre noi, căci toate aceste rânduieli au fost țintuite pe cruce. Toate rânduielile tulburătoare care ne-au separat unii de alții au fost țintuite pe cruce; acum este pace!

Dacă suntem în Cristos ca pământ, dacă ne adâncim rădăcinile în El pentru a savura ceea ce este El, avem pace unii cu alții și toate rânduielile noastre sunt țintuite pe cruce.

În Cristos ca pământ, există un element care este victorios asupra duhurilor rele din văzduh. Savurăm victoria lui Cristos exersându-ne duhul. Tot ce avem nevoie, de la omorârea tuturor elementelor negative până la înviorarea, ridicarea, țintuirea pe cruce a rânduielilor și victoria lui Cristos, se află în pământ.

Toate lucrurile negative care ne tulbură sunt date la moarte și îngropate, iar noi suntem înviați în Cristos și cu Cristos pentru a trăi și a umbla într-o viață nouă, chiar pentru a sta în victoria Lui! În Cristos suntem victorioși și plini de viață. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, dă-ne să vedem, să cunoaștem, să realizăm și să savurăm faptul că am fost înrădăcinați în Cristos ca pământ bogat al țării bune. Aleluia, în Cristos ca pământ, există un element care dă la moarte carnea. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta; fie ca moartea Ta să lucreze în noi pentru a da la moarte carnea. Vrem să absorbim bogățiile Tale rămânând în unirea organică cu Tine. Amin, Doamne, fie ca Să-Ți permitem să dai la moarte orice este negativ în noi, chiar să ne îngropi cu Tine în apele botezului. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi, pentru ca omul cel vechi să poată rămâne îngropat. Slavă Domnului, în Cristos, ca pământ, există un element care ne face să fim înviați! Aleluia, am fost înviați cu Cristos, căci El, ca Duh dătător de viață, Și-a distribuit viața în noi pentru a ne înviora și a ne învia! Amin, Doamne, păstrează-ne în Tine, ca pământ, absorbind bogățiile Tale și savurând tot ceea ce ești. Fie ca toate rânduielile să fie șterse și fie ca noi să fim în victoria lui Cristos în toate lucrurile astăzi, rămânând în Domnul!

Zi de zi, rădăcinile noastre trebuie să se afunde tot mai adânc în Cristos, ca pământ bogat, pentru a absorbi ceea ce este El în ființa noastră

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne facă să vedem că am fost înrădăcinați în Cristos, pământul bogat al țării bune, pentru ca noi să absorbim bogățiile Sale și să fim constituiți cu El. Dacă vedem că suntem înrădăcinați în Cristos, zi de zi vom lăsa rădăcinile noastre să se afunde tot mai adânc în Cristos pentru a-L absorbi în ființa noastră spirituală.

Cristos este misterul lui Dumnezeu și în El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoașterii. L-am primit pe Cristos, pe Isus Domnul, și umblăm în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El și fiind întăriți în credință, așa cum am fost învățați, din belșug în mulțumiri (Coloseni 2:5-6).

Pe măsură ce citim și ne rugăm, reflectăm cu rugăciune și cugetăm cu multă rugăciune asupra porțiunii din Coloseni 2:6-15, trebuie să ne exersăm duhul pentru a internaliza toate aceste aspecte bogate ale lui Cristos.

Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a-L primi și a savura Cristosul cel bogat, în viața noastră de zi cu zi, ne lăsăm rădăcinile să se afunde mai adânc în Cristos, ca pământ bogat, pentru a absorbi ceea ce este El în ființa noastră.

Există multe lucruri negative în noi, inclusiv carnea, rânduielile, conducătorii și autoritățile. Pe de o parte, carnea ne tulbură, iar pe de altă parte, rânduielile sunt în noi și în jurul nostru, împiedicându-ne să-L savurăm pe Cristos.

Și în aer, conducătorii și autoritățile rele operează pentru a ne oprima și a ne suprima, chiar pentru a ne face să fim îndepărtați de Cristos. Cu toții avem carnea, toți avem un anumit tip de rânduieli și toți suntem supuși autorităților rele din văzduh. Din aceste surse negative, există păcat, caracterul lumesc și jigniri. O, Doamne!

Dar slavă Domnului, suntem înrădăcinați în Cristos ca pământ, iar în acest pământ avem elementul circumciziei, „sarea” circumciziei pentru a ucide și distruge orice element negativ.

Moartea lui Cristos este în pământul bogat în care suntem înrădăcinați, iar atunci când ne lăsăm rădăcinile să se afunde mai adânc în Cristos, moartea lui Cristos ni se aplică pentru a da la moarte carnea cu toate lucrurile ei negative.

Sarea crucii lui Cristos taie carnea și o dă la moarte, atâta timp cât rămânem în unirea organică cu Domnul și lăsăm rădăcinile noastre să se afunde mai adânc în Cristos ca pământ bogat (1 Corinteni 6:17).

Apoi, după ucidere, există îngroparea; în Cristos, ca pământ bogat în care suntem înrădăcinați, există un element care ne face să fim îngropați. Omul nostru vechi și toate lucrurile vechi sunt îngropate acolo și rămân îngropate.

Atâta timp cât ne adâncim rădăcinile în Cristos, chiar și mai adânc în Cristos ca pământ bogat, tot ce este negativ în noi este dat la moarte, suntem îngropați cu Cristos și apoi suntem înviați și primim viață! Slavă Domnului!

Pe partea negativă, există darea la moarte și îngroparea care au loc pentru a lua lucrurile negative de la noi. Pe partea pozitivă, există elementul care ne ridică și ne face vii, chiar ne aduce în victoria lui Cristos asupra dușmanului.

Mai mult, atunci când ne lăsăm rădăcinile să se adâncească în Cristos ca pământ bogat, experimentăm ștergerea scrisului de mână din rânduieli. Am putea crede că nu avem rânduieli astăzi în viața de biserică, dar fiecare ființă umană are anumite rânduieli.

Rânduielile sunt modurile noastre de a trăi, modul în care ne desfășurăm viața de zi cu zi, chiar și modul în care vorbim, trăim, mâncăm și ne comportăm. Acestea pot să nu fie scrise, dar sunt înscrise în mentalitatea noastră.

Rânduielile sunt în fiecare dintre noi și este posibil să avem chiar rânduieli mai noi legate de viața de biserică și de trăirea în biserică. O, Doamne! Aceste rânduieli împiedică creșterea noastră în viață, căci ocupă spațiul lui Cristos în ființa noastră; în loc să-L trăim pe Cristos, trăim conform rânduielilor noastre.

Dacă vrem să creștem în viață într-un mod corespunzător, rânduielile trebuie șterse și țintuite pe cruce. Nu putem face asta; nu ne putem „crucifica” rânduielile. Dar putem lăsa rădăcinile noastre să se afunde mai adânc în Cristos, ca pământ bogat, pentru a savura aplicarea ștergerii rânduielilor.

Mai mult, există un element în sol care ne face să fim victorioși asupra duhurilor rele din văzduh (Coloseni 2:15). Atâta timp cât rămânem în unirea organică cu Domnul, duhurile rele din văzduh sunt învinse, căci noi stăm în victoria lui Cristos.

Nu trebuie să încercăm să facem una sau alta pentru a omorî carnea, a fi îngropați, a fi înviați, a șterge rânduielile noastre sau a fi victorioși asupra duhurilor rele din văzduh; trebuie pur și simplu să ne înfigem rădăcini în Cristos și să le lăsăm să se adâncească în Cristos, ca pământ bogat.

Atâta timp cât ne exersăm duhul pentru a ne înrădăcina în Cristos, Îl absorbim ca hrană a noastră, suntem hrăniți cu El și rânduielile noastre sunt șterse. Mai mult, creștem în viață și suntem zidiți. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, vrem să ne lăsăm rădăcinile să se afunde mai adânc în Cristos ca solul bogat în care suntem înrădăcinați. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a citi cu rugăciune cuvântul Tău. Fie ca rădăcinile noastre să se afunde mai adânc în Cristos pentru a absorbi tot ceea ce este El pentru noi. Îți mulțumim că ești solul bogat și atotinclusiv pentru ca noi să putem trimite rădăcini adânci pentru a absorbi ceea ce ești Tu în ființa noastră. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a fi una cu Tine astăzi. Vrem să rămânem în unirea organică cu Tine, astfel încât carnea noastră să fie dată la moarte, să fim îngropați cu Cristos, să fim înviați cu Cristos și să fim umpluți cu viața Ta! O, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Fie ca noi să rămânem în duhul nostru, astfel încât moartea Ta să lucreze în noi și viața Ta să ne învie și să ne facă să creștem în viață. Aleluia, când suntem în duhul nostru, rânduielile scrise sunt șterse și suntem victorioși asupra duhurilor rele din văzduh! Amin, Doamne, ne place să absorbim bogățiile Tale pentru a putea crește și a fi zidiți!