Îl trăim pe Cristos

Mâncăm din pomul vieții și suntem în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria noastră asupra șiretlicurilor lui Satan

18/10/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În cartea Daniel, vedem principiul recâștigării Domnului prin Daniel și tovarășii săi, care au fost biruitori, fiind în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor lui Satan; ei au ieșit biruitori atât în aspectul schimbării numelor lor, cât și în aspectul alimentației demonice oferite de împărat.

Doamne Isuse, fă-ne astăzi asemenea lui Daniel. Fă-ne sfinții Tăi biruitori. Vrem să Te urmărim, să Te cunoaștem, să Te savurăm și să Te exprimăm împreună cu tovarășii noștri. O, Doamne, biruiește în noi! Vrem să-i luăm pe Daniel și pe tovarășii săi ca modele în Domnul și să biruim în această epocă, pentru ca Tu să ai o cale de a schimba această epocă! Ne dăm Ție astăzi, Doamne, pentru a birui fiind una cu Tine în toate lucrurile, astfel încât să putem obține victoria asupra șiretlicurilor lui Satan! Amin!

În această săptămână ne îndreptăm atenția către cartea Daniel, pentru a vedea victoria biruitorilor, așa cum se vede în cazul lui Daniel și al tovarășilor săi.

Avem nevoie de un nou început cu Domnul, zi de zi; trebuie chiar să ne consacrăm Lui din nou, pentru a fi mai aproape de El, pentru a pregăti mireasa Sa puțin mai mult astăzi și pentru a fi biruitorii Săi, astfel încât să-L putem aduce înapoi.

Dumnezeu dorește să Se distribuie pe Sine în Trinitatea Sa divină în noi, pentru a câștiga un om-Dumnezeu corporativ pentru împlinirea economiei Sale eterne. Vedem acest lucru în cazul lui Noe, Daniel și Iov; Dumnezeul Triunic dorește să Se introducă pe Sine în noi, distribuindu-Se în ființa noastră, astfel încât să fim umpluți de El și să-L exprimăm în mod corporativ pe pământ.

Dorim să fim sfinții biruitori ai Domnului, aflați pe linia vieții, pentru a împlini economia lui Dumnezeu – așa cum au fost Noe, Daniel și Iov în vremea lor. Noe, Daniel și Iov sunt modele de trăire a unei vieți de biruitor pe linia vieții pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu.

Vrem să fim „Noe”, „Daniel” și „Iov” ai zilelor noastre. Indiferent cât de întunecată este această epocă – și, cu siguranță, trăim la sfârșitul acestei epoci, când întunericul este mai profund ca niciodată – Dumnezeu dorește să câștige sfinți biruitori.

Oricât de întunecată a fost epoca pe vremea lui Noe, Noe a găsit har înaintea lui Iehova. Oricât de întunecată și degradată a fost situația pe vremea lui Daniel, Daniel a fost biruitor. El a respins hrana de proveniență diabolică și a biruit, fiind una cu Dumnezeu în victoria Sa asupra șiretlicurilor lui Satan.

La fel și Iov: el L-a atins pe Dumnezeu, L-a văzut pe Dumnezeu și a biruit, rămânând pe deplin pe linia vieții.

Fie ca noi să trăim și să lucrăm în conformitate cu viziunea acestei epoci, pentru a putea schimba epoca astăzi pentru împlinirii economiei eterne a lui Dumnezeu. Fie ca noi să rămânem deschiși distribuirii lui Dumnezeu, pentru a-L putea experimenta, a-L savura și a-L exprima pentru împlinirea economiei Sale divine.

Daniel și tovarășii săi au fost biruitori în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor lui Satan

Dacă citim cartea Daniel, vom fi impresionați de Daniel și de tovarășii săi; ei au fost biruitori, fiind în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor lui Satan (Dan. 2:13, 17; comp. cu Apoc. 17:14; Mat. 22:14).

Principiul recâștigării Domnului se poate observa în cazul lui Daniel și al tovarășilor săi. Daniel a avut trei tovarăși – Anania, Mișael și Azaria – care au fost biruitori în epoca lor, fiind în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor vrăjmașului.

Pe vremea lui Daniel, părea că Dumnezeu fusese învins: poporul Său fusese înfrânt și dus în robie, templul fusese dărâmat și nu mai exista nimeni care să-L exprime pe Dumnezeu. Cu toate acestea, Daniel și tovarășii săi au rămas biruitori acolo unde se aflau. Slavă Domnului!

În primele șase capitole ale cărții Daniel, vedem victoria acestor tineri – descendenți ai poporului ales al lui Dumnezeu, aflat într-o stare degradată – asupra șiretlicurilor lui Satan. Daniel și tovarășii săi se aflau în captivitate în Babilon, dar ei au ieșit biruitori asupra:

alimentației demonice (1:3-21),
orbirii diabolice care îi împiedică pe oameni să vadă marea imagine omenească (totalitatea guvernării umane de-a lungul istoriei omenirii) din visul lui Nebucadnețar (cap. 2),
seducției închinării la idoli (cap. 3), vălului care îi împiedică pe oameni să vadă domnia cerurilor de către Dumnezeul cerurilor (cap. 4),
ignoranței cu privire la consecințele desfrâului înaintea lui Dumnezeu și la afrontul adus sfințeniei Sale (cap. 5), și
vicleniei care a încercat să împiedice credincioșia celor biruitori în închinarea adusă lui Dumnezeu (cap. 6). Uimitor!

Satan a atacat poporul lui Dumnezeu cu atâta înverșunare, folosind numeroase uneltiri, însă Daniel și tovarășii săi au ieșit biruitori. Acesta este principiul recâștigării Domnului. Trebuie să trăim într-o unitate deplină cu Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi, pentru a-l învinge pe Satan și uneltirile sale – ba mai mult, pentru a fi victorioși în Domnul!

În încercarea sa diabolică de a-i ispiti pe Daniel și pe tovarășii săi, Nebucadnețar le-a schimbat numele – nume care indicau faptul că aparțineau lui Dumnezeu – cu altele, care îi uneau cu idolii (Dan. 1:6-7). Cea mai fundamentală ispită și strategie a vrăjmașului a fost schimbarea numelor lor; el a înlocuit numele care arătau că aceștia Îi aparțin lui Dumnezeu cu nume care îi uneau cu Satan.

Numele Daniel, care înseamnă „Dumnezeu este Judecătorul meu”, a fost schimbat în Belșațar, însemnând „prințul lui Bel” sau „cel favorit al lui Bel” (Isa. 46:1). Numele Anania, care înseamnă „Iah a dăruit cu har” sau „cel favorizat de Iah”, a fost schimbat în Șadrac, însemnând „luminat de zeul-soare”.

Numele Mișael, care înseamnă „Cine este așa cum este Dumnezeu?”, a fost schimbat în Meșac, însemnând „Cine poate fi asemenea zeiței Șac?”. Numele Azaria, care înseamnă „Iah a ajutat”, a fost schimbat în Abed-Nego, însemnând „slujitorul credincios al zeului focului, Nego”.

Daniel și tovarășii săi nu se aflau doar în captivitate; vrăjmașul a dorit, de asemenea, să le schimbe numele pentru a-i uni cu cel rău și cu idolii săi. O, Doamne!

Un nume reprezintă o persoană și o anumită realitate; cea mai elementară strategie a lui Satan este aceea de a ne schimba numele. Însă, slavă Domnului, în lucrarea Sa de recâștigare, numele noastre sunt readuse la forma lor inițială.

Pe măsură ce trăim într-o unitate deplină cu Dumnezeu pentru a-l învinge pe Satan și a contracara uneltirile sale, numele noastre sunt schimbate, devenind legate de Dumnezeu și de economia Sa.

Dumnezeu ne dă nume care reflectă ceea ce El lucrează în noi. El dorește să imprime asupra noastră numele Dumnezeului nostru, numele cetății Dumnezeului nostru și noul nume al Domnului; aceste nume vor fi purtate pe frunțile noastre. Indiferent cât de mult ar dori Satan să ne schimbe numele și să ne unească cu el, numele nostru rămâne cel pe care ni-l dă Dumnezeu.

În capitolul 5 din Daniel vedem că, în timpul împăratului Belșațar, Daniel își păstrează numele – Daniel, un om al Celui Preaînalt. Aleluia! Trebuie să trăim într-o unitate cu Domnul pentru a ne păstra numele dat de Dumnezeu – numele noastre de oameni-Dumnezeu!

Doamne Isuse, Te iubim și dorim să fim biruitori una cu Tine! Amin, Doamne, fă-ne astăzi pe deplin una cu Tine, pentru a învinge orice uneltire și stratagemă a lui Satan. Fă-ne astăzi asemenea lui Daniel și tovarășilor săi, care au fost în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor lui Satan. O, Doamne, ne dăm Ție pentru a Te savura, pentru ne împărtăși din bogățiile Tale, pentru a rămâne în Cuvântul Tău viu și pentru a trăi într-un singur duh cu Tine! Ajută-ne să biruim orice alimentație demonică și orice orbire care ne împiedică să vedem ceea ce faci Tu astăzi – în special faptul că dorești să Te întorci, să distrugi guvernarea umană și să instaurezi împărăția! Ajută-ne să biruim orice seducție a închinării la idoli și orice ne împiedică să vedem stăpânirea Dumnezeului cerurilor! Amin, Doamne, fie ca astăzi să trăim într-un singur duh cu Tine, pentru a fi credincioșii Tăi biruitori! Nu vrem să acceptăm numele pe care ni le dă vrăjmașul – menite să ne facă una cu el – ci să trăim pe deplin una cu Tine, pentru a învinge stratagemele și uneltirile lui Satan! Aleluia pentru Cristos, Cel care a biruit în noi!

Să fim biruitori asupra alimentației demonice prin hrănirea din pomul vieții – pentru a fi una cu Dumnezeu – și prin respingerea pomului cunoștinței binelui și răului

În capitolul 1 din cartea Daniel vedem că Daniel și tovarășii săi au fost aleși dintre captivii din Israel pentru a face parte din suita de la curtea împăratului. Împăratul i-a poruncit căpeteniei famenilor săi să aducă câțiva dintre fiii lui Israel, inclusiv unii din seminția împărătească și din rândul nobilimii (Dan. 1:3-4).

Printre aceștia s-au numărat tinerii biruitori pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a obține victoria asupra șiretlicurilor lui Satan – Daniel și tovarășii săi. Satan a crezut, probabil, că L-a învins pe Dumnezeu, întrucât poporul lui Dumnezeu fusese înfrânt și dus în captivitate, iar pe pământ nu mai exista niciun loc în care Dumnezeu să primească închinare.

Aleșii lui Dumnezeu fuseseră înfrânți, iar scopul lui Dumnezeu pe pământ avusese de suferit. Însă Dumnezeu nu a fost nici dezamăgit, nici învins; El avea, totuși, câțiva biruitori – pe Daniel și pe tovarășii săi. Dumnezeu era suveran; El a rânduit ca acești tineri dragi să fie duși în Babilon, unde au ieșit biruitori, fiind într-o unitate deplină cu Domnul.

Primul aspect în care au ieșit biruitori a ținut de alimentație. Imediat ce împăratul i-a adus în casa sa, le-a oferit cele mai bune mâncăruri și veșminte, inclusiv hrană de la masa împărătească. O astfel de hrană era necurată, fiindcă fusese oferită idolilor. Prin urmare, Daniel nu putea să consume o asemenea mâncare; dacă el și tovarășii săi ar fi mâncat-o, s-ar fi întinat.

Ispita diabolică a lui Nebucadnețar a constat, în primul rând, în încercarea de a-i ademeni pe cei patru tineri străluciți – descendenți ai aleșilor înfrânți ai lui Dumnezeu, Daniel și cei trei tovarăși ai săi – să se întineze consumând din hrana sa necurată, hrană oferită idolilor.

Prima ispită pe care ne-o scoate Satan în cale are întotdeauna legătură cu mâncarea. Acest lucru ne trimite înapoi la Geneza 1-2, unde vedem că Dumnezeu a acordat o mare atenție aspectului hranei omului; Dumnezeu l-a așezat pe om în grădina Edenului, iar în mijlocul grădinii se aflau pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.

Dumnezeu a dorit ca omul să mănânce din pomul vieții – așezându-l chiar în fața acestuia – și i-a interzis să mănânce din pomul cunoștinței. Ei bine, în Daniel 1 întâlnim aceeași situație: Daniel și tovarășii săi au fost puși în fața a doi „pomi”. Dacă ar fi consumat din bucatele alese ale împăratului, ar fi mâncat, de fapt, din pomul cunoștinței binelui și răului.

Pentru Daniel și tovarășii săi, acele bucate alese reprezentau, în realitate, pomul greșit; mâncând din ele, ei s-ar fi alipit de Satan, devenind chiar una cu el.

Ce perspectivă profundă aveau ei asupra aspectului alimentației! Când mâncăm din pomul cunoștinței binelui și răului, ne unim cu Satan și devenim una cu el. Însă, când mâncăm din pomul vieții, ne unim cu Dumnezeu și devenim una cu Dumnezeu!

Daniel și tovarășii săi au refuzat să mănânce hrana necurată a lui Nebucadnețar, alegând în schimb legumele; prin aceasta, ei respingeau, de fapt, pomul cunoștinței binelui și răului și alegeau pomul vieții.

Astăzi, ne confruntăm cu aceeași alegere. Lumea ne oferă din abundență tot felul de „hrană”, inclusiv „bucate alese”. Divertismentul, rețelele de socializare, sportul, știrile și atâtea alte aspecte ale acestei lumi – care par inofensive, ba chiar interesante – constituie, toate, „bucatele alese ale împăratului”.

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să alegem pomul vieții (Apocalipsa 2:7). Trebuie să refuzăm să mâncăm din pomul cunoștinței binelui și răului și să alegem, în schimb, pomul vieții.

Hrana pe care o oferă această lume este necurată și este destinată idolilor. Uneori, ei îi numesc chiar pe cântăreții, actorii sau sportivii mai cunoscuți drept „vedete” sau „idoli”. Există idoli în lume; noi nu doar consumăm lucrurile pe care această lume ni le oferă, ci, mai mult decât atât, prin consumarea acestor lucruri, ajungem să fim asociați cu Satan, legați de el și una cu el, în slujba scopului său. Cât de viclean este el și cât de înșelătoare sunt uneltirile și planurile sale!

Fie ca noi să vedem că pomul vieții se află în duhul nostru, în Cuvântul lui Dumnezeu și în viața de biserică; fie ca noi să alegem astăzi să fim pe linia vieții! Fie ca noi să alegem să nu ne hrănim cu hrana care întinează – pe care Satan, ca stăpânitor al acestei lumi, ne-o oferă – ci să ne hrănim din pomul vieții, adică din Dumnezeu în Cristos ca viață, astfel încât să fim uniți cu Dumnezeu și să fim una cu El!

Fie ca Domnul să ne facă astăzi asemenea lui Daniel și tovarășilor săi – niște biruitori care sunt în mod absolut una cu Dumnezeu, capabili să învingă alimentația demonică! Amin! Hrănindu-ne din pomul vieții, putem birui alimentația demonică și putem fi una cu Domnul în mod absolut, devenind astfel biruitorii Săi din ziua de astăzi!

Doamne Isuse, alegem să fim biruitorii Tăi astăzi! Alegem să fim sfinții Tăi biruitori – asemenea lui Daniel și tovarășilor săi – în această epocă! Îți mulțumim, Doamne, că, deși se pare uneori că poporul Tău este în robie, iar închinarea adusă Ție este întreruptă, Tu ai totuși oameni care biruiesc și Te exprimă pe Tine! Aleluia! Dumnezeu nu este niciodată învins: El are întotdeauna sfinți biruitori care găsesc har în ochii Săi și sunt pe deplin una cu El ca să biruiască în epoca în care trăiesc. Fă-ne și pe noi astfel de oameni astăzi! O, Doamne, ajută-ne să biruim alimentația demonică din această lume! Fie ca noi să ieșim victorioși asupra alimentației demonice oferite cu atâta generozitate de către stăpânitorul acestei lumi. Doamne Isuse, alegem să ne hrănim din pomul vieții și respingem pomul cunoștinței binelui și răului! Amin, Doamne! Vrem să Te primim pe Tine ca viață și să depindem de Tine ca viață; respingem alimentația demonică oferită de stăpânitorul acestei lumi! Aleluia! Când mâncăm din pomul vieții, suntem uniți cu Dumnezeu și devenim una cu Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să fim absolut una cu Dumnezeu în această epocă, pentru a fi biruitorii Săi care pun capăt acestei epoci! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Eat the Tree of Life & be Absolutely one with God in our Victory over Satan’s Devices, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Victoria biruitorilor văzută cu Daniel și tovarășii lui (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să facem o lucrare care schimbă epoca prin zidirea bisericii și trăirea vieții de biserică

15/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca, iar lucrarea lui Noe a fost o lucrare care a schimbat epoca; el a primit o revelație atotinclusivă a intenției lui Dumnezeu, a văzut dorința lui Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu la construirea corăbiei. Noi trebuie să zidim biserica – arca de azi – pentru a pune capăt acestei epoci și a aduce împărăția.

Doamne Isuse, dorim să avem o viață și o lucrare care să schimbe această epocă și să aducă epoca împărăției. Ne dăm Ție azi. Ridică vălul de pe ochii noștri, ca să vedem intenția Ta. Ajută-ne să înțelegem că Tu dorești să Te întorci și să pui capăt acestei epoci. O, Doamne, ajută-ne să vedem dorința inimii Tale: să câștigi biserica zidită ca Trup al Tău! Câștogă Tu arca de astăzi! Suntem una cu Tine, Doamne, pentru zidirea bisericii azi! Amin!

Pe de o parte, trebuie să ducem astăzi un anumit fel de viață – o viață care moștenește toate căile evlavioase ale înaintașilor noștri, astfel încât viața noastră să schimbe epoca. Pe de altă parte, trebuie să înfăptuim lucrarea care schimbă epoca – lucrarea pe care Dumnezeu dorește să o facem pentru a încheia această epocă și a aduce epoca următoare.

Viața pe care ar trebui să o trăim astăzi este o viață a harului, adică o viață în care găsim har înaintea Domnului. Noe a găsit har înaintea Domnului și, prin har, a trăit într-un asemenea mod încât Dumnezeu a avut posibilitatea să judece acea generație și să-i pună capăt.

Trebuie să găsim har înaintea Domnului venind zilnic la tronul harului. Când vedem starea reală a epocii corupte în care trăim, venim la Domnul și găsim har în ochii Săi.

O, când Îl privim pe Domnul, când aplicăm sângele Său prețios și pur și simplu ne îndreptăm privirea spre El, găsim har în ochii Săi! Harul Său face totul pentru noi și în noi. Decăderea omului este atât de profundă, degradarea bisericii este atât de avansată, iar răutatea și corupția omului sunt atât de evidente; totuși, Domnul, în harul Său, poate face atât de multe pentru noi, oameni decăzuți.

Dacă doar ne întoarcem, dacă găsim har în ochii Domnului, harul poate face totul în noi. Harul se găsește în prezența Domnului, căci însăși prezența Sa constituie desfătarea noastră.

Când Îl iubim pe Domnul, ne exersăm duhul pentru a-L atinge și venim la El prin Cuvântul Său al harului, savurăm har. Când ne adunăm împreună cu sfinții, Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic, Cel care a trecut printr-un proces, ca har al vieții.

El este harul nostru pe deplin suficient și, prin harul Său, lucrăm pentru Domnul. Fie ca noi să fim buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu și să trăim o viață a harului, astfel încât viața și trăirea noastră să pună capăt acestei epoci! Amin!

Lucrarea lui Noe a fost o lucrare care a schimbat epoca, prin construirea corăbiei menite să pună capăt acelei generații și să introducă o nouă epocă

Biblia nu ne precizează data și ora revenirii Domnului, dar ne oferă numeroase indicii cu privire la ceea ce se va întâmpla atunci când Domnul Se va întoarce. Așa cum se arată în Matei 24, zilele revenirii Domnului vor fi asemenea zilelor lui Noe.

Oamenii vor mânca și vor bea, se vor căsători și vor da în căsătorie, fără să conștientizeze faptul că judecata se apropie – până în ziua în care Noe a intrat în corabie. Extraordinar!

Noe, la rândul său, a găsit har în ochii Domnului și a moștenit toate căile evlavioase ale strămoșilor săi. El a chemat Numele Domnului, a umblat cu Dumnezeu și I-a adus jertfe lui Dumnezeu, trăind în dreptate.

Mai mult decât atât, pe măsură ce umbla cu Dumnezeu, Dumnezeu Și-a deschis inima față de Noe și i-a făcut cunoscută intenția Sa. Noe a văzut ceva mai mult decât strămoșii săi; el a mers înainte împreună cu Dumnezeu pentru a împlini ceva mai profund.

Enoh a înțeles că trebuie să umble cu Dumnezeu și a umblat cu El până când nu a mai fost, căci Dumnezeu l-a luat. Enoh a profețit, de asemenea, cu privire la venirea Domnului (Iuda 14) și i-a pus fiului său numele Metusala (ceea ce înseamnă: „când va muri el, va veni potopul”).

Noe, însă, a mers mai departe și a întrezărit câte ceva din ceea ce Dumnezeu dorea să facă în vremea sa. El a înțeles că Dumnezeu voia să judece acea generație rea printr-un potop; așa ceva nu se mai întâmplase niciodată, iar oamenii de atunci nici măcar nu știau ce înseamnă acest lucru, dar Noe L-a crezut pe Dumnezeu.

Prin credință, Noe – fiind avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri care nu se vedeau încă și fiind cuprins de o teamă evlavioasă – a pregătit o corabie pentru salvarea casei sale (Evrei 11:7).

El nu doar a umblat cu Dumnezeu, ci a și cooperat cu El, lucrând împreună cu Dumnezeu. A construit o corabie, conform instrucțiunilor divine, pentru salvarea casei sale. Trăind în dreptate și construind corabia, Noe a condamnat lumea din jurul său și a devenit moștenitor al dreptății care vine prin credință.

Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca, iar lucrarea lui Noe a fost o lucrare care a schimbat epoca. Dumnezeu i-a dat lui Noe o revelație atotinclusivă, o revelație suplimentară; El i-a arătat lui Noe că trebuie să construiască o corabie pentru a se salva pe sine, familia sa și multe animale vii de judecata lui Dumnezeu prin potop.

Pe de o parte, Noe a construit corabia timp de mulți ani, lucrând împreună cu Dumnezeu la o lucrare care a schimbat epoca. Pe de altă parte, corabia lui Noe a fost mijlocul prin care Dumnezeu a pus capăt generației corupte și a adus o nouă epocă.

Noe a umblat cu Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu. El a lucrat cu Dumnezeu nu doar câteva zile sau câteva luni; a lucrat cu Dumnezeu mai bine de o sută de ani pentru a construi corabia.

Cel mai probabil, cei din jurul său îl considerau nebun și, probabil, unii dintre ei chiar l-au ajutat cu diverse lucruri; trebuie să fi fost mulți oameni care l-au ajutat, însă numai Noe și familia sa au intrat în corabie pentru a fi salvați de judecata lui Dumnezeu.

Oamenii trebuie să-l fi batjocorit, întrucât el construia o corabie uriașă pe uscat, iar despre un potop nu se mai auzise niciodată. Însă Noe a umblat cu Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu, conform revelației atotinclusive pe care a primit-o de la El.

Perspectiva lui Noe asupra lucrurilor divine a fost mult lărgită prin ceea ce i-a revelat Dumnezeu; el a văzut mult mai mult decât au văzut toți strămoșii săi.

El nu doar că a crezut în Cel nevăzut și a umblat cu El, ci a și urmat instrucțiunile divine, lucrând împreună cu Dumnezeu – iar lucrarea sa a schimbat epoca.

Astăzi, trebuie să fim asemenea lui Noe. Trebuie să ne deschidem Domnului cu privire la acest aspect și să considerăm, în prezența Sa, ce fel de viață și lucrare avem astăzi, astfel încât viața și lucrarea noastră să poată schimba epoca în care trăim – punând capăt acestei epoci și aducând epoca împărăției.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Dorim să găsim har în ochii Tăi astăzi. Venim la Tine, dragă Doamne, și Te savurăm în Cuvântul harului Tău. Descoperă-ne ceea ce se află pe inima Ta. Fie ca astăzi să vedem intenția Ta. Fie ca să înțelegem ce dorești să faci în această epocă. O, Doamne, ajută-ne să vedem că Tu dorești să pui capăt acestei epoci. Fie ca noi să trăim în așa fel încât viața noastră să termine această epocă! Vrem ca lucrarea noastră să fie de așa natură încât să pună capăt acestei epoci! Amin, Doamne! În timp ce umblăm cu Tine, fie să primim o revelație atotinclusivă! Dorim să trăim urmând căile moștenite de la strămoșii noștri și dorim să mergem mai departe împreună cu Tine. Ajută-ne să vedem că Tu dorești să pui capăt acestei generații corupte și să aduci o nouă epocă! O, Doamne, astăzi ne dăm Ție. Fă din noi „Noe” ai zilelor noastre. Ajută-ne să ne lucrăm propria mântuire și să lucrăm împreună cu Tine pentru a înfăptui o lucrare care să pună capăt acestei epoci. Arată-ne ce fel de lucrare trebuie să desfășurăm pentru a aduce sfârșitul acestei epoci și pentru a instaura împărăția! Amin, Doamne, suntem aici pentru Tine și pentru interesele Tale!

Să facem o lucrare care schimbă epoca prin zidirea bisericii și trăirea vieții de biserică

Care este lucrarea pe care trebuie să o facem astăzi pentru a pune capăt acestei epoci? Dacă dorim să fim niște „Noe” ai zilelor noastre, care ar trebui să fie lucrarea noastră astăzi, o lucrare capabilă să schimbe această epocă? Ce trebuie să facem pentru a pune capăt acestei epoci și a aduce epoca împărăției?

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să venim înaintea Domnului cu privire la acest aspect; trebuie să ne îndreptăm spre Cuvântul lui Dumnezeu și spre slujba acestei epoci, pentru a înțelege ce fel de lucrare trebuie să desfășurăm astăzi, astfel încât să punem capăt epocii în care trăim.

Conform cu Matei 16:18 – cea mai importantă profeție din Biblie – Domnul Isus Își va zidi biserica, iar porțile Hadesului nu o vor putea birui.

Ceea ce urmărește Dumnezeu astăzi este zidirea bisericii. Corabia pe care o construim astăzi este, la nivel personal, Cristos împreună cu răscumpărarea Sa – căci El ne salvează de judecata lui Dumnezeu – iar la nivel corporativ, ea reprezintă biserica.

Îi mulțumim Domnului că, de-a lungul epocilor, a revelat adevărul cuprins în Cuvântul Său; astăzi, noi beneficiem de o revelație deplină și atotinclusivă. Asemenea lui Noe în vremea sa, noi moștenim toate căile evlavioase ale strămoșilor noștri și stăm pe umerii lor. Noi moștenim viziunile și revelațiile date de Dumnezeu tuturor celor care ne-au precedat.

Avem calea rânduită de Dumnezeu pentru a ne întruni și a sluji, iar vârful înalt al revelației divine ne-a fost descoperit. Mai mult, Domnul ne-a arătat că ceea ce El dorește în această epocă – ceea ce așteaptă de la poporul Său astăzi – este să câștige bisericile locale ca expresie practică a singurului Trup universal al lui Cristos.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care are un scop; și, deși situația exterioară ar putea sugera că El a fost învins, El nu va fi niciodată învins în ceea ce privește scopul Său.

El dorește să realizeze zidirea bisericii și o viață de biserică practică și minunată, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei Sale (Col. 1:13) și trebuie să fim perfecționați pentru a funcționa, conform măsurii fiecăruia, la zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos (Efes. 4:12).

Domnul a rânduit anumite daruri în Trup pentru perfectarea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea Trupului lui Cristos. El dorește să câștige bisericile locale – lampadarele de aur de pe tot pământul – pentru a-Și asigura astfel mărturia Sa strălucitoare.

El umblă, ca Fiu al Omului, în mijlocul bisericilor locale, purtând de grijă de ele cu dragoste, îndepărtând tot ceea ce nu este în concordanță cu El și adăugând ulei acolo unde este nevoie.

Fie ca noi să trăim o viață care schimbă această epocă și să înfăptuim o lucrare care schimbă această epocă. Fie ca să nu rămânem în urma adevărului prezent, a revelației și viziunii actuale. Vrem să înfăptuim o lucrare care schimbă epoca, participând la lucrarea de zidire a lui Dumnezeu în ziua de astăzi.

Doar atunci când biserica este zidită, iar viața de biserică este trăită astfel încât să constituie realitatea Trupului lui Cristos, poate Domnul să câștige arca – oferindu-I astfel terenul necesar pentru a judeca această generație și a pune capăt acestei epoci.

Astăzi, noi suntem asemenea lui Noe: lucrăm împreună cu Dumnezeu la zidirea bisericii și trăim minunata viață de biserică, pentru zidirea Trupului lui Cristos. Ce dorește Domnul să facă astăzi? În fiecare generație, El a desfășurat o lucrare specifică; care este, așadar, lucrarea pe care El o face în această epocă?

El nu dorește doar să mântuiască oamenii, să-i ajute să-I fie plăcuți lui Dumnezeu, să-i învețe să cheme Numele Domnului și să-i facă în stare să trăiască, să nască și să umble împreună cu Dumnezeu. El dorește să câștige bisericile. El dorește să câștige bisericile locale, zidite astfel încât Trupul lui Cristos să poată fi exprimat în fiecare localitate.

Dumnezeu dorește să-i atragă pe cei care Îl iubesc și Îl caută, adunându-i laolaltă pentru a trăi o viață de biserică autentică – o mărturie împotriva împărăției întunericului a vrăjmașului și o pregătire pentru revenirea Sa. Iată ce intenționează El astăzi.

Arca este un tip reprezentativ al lui Cristos (1 Pet. 3:20-21) — nu doar al lui Cristos ca individ, ci și al Cristosului corporativ, adică biserica, ce constituie Trupul lui Cristos și omul cel nou, care se va finaliza în Noul Ierusalim (Matei 16:18; 1 Cor. 12:12; Efes. 2:15-16; Col. 3:10-11; Apoc. 21:2).

La nivel personal, trebuie să fim mântuiți și să rămânem în Cristos pentru a fi salvați de judecata lui Dumnezeu. La nivel corporativ, trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu pentru a zidi biserica, Trupul lui Cristos, care se va finaliza în Noul Ierusalim.

Trebuie să trăim o viață de biserică adecvată și minunată, astfel încât Dumnezeu să aibă o mărturie în această epocă.

Construirea arcei simbolizează zidirea Cristosului corporativ — având bogățiile lui Cristos ca material de construcție — realizată de cei care lucrează împreună cu Dumnezeu (1 Cor. 3:9-12a; Efes. 4:12; 2:22).

Nu trebuie doar să umblăm cu Dumnezeu, luându-L pe El ca fiind centru și totul pentru noi, ci trebuie, de asemenea, să lucrăm împreună cu Dumnezeu — adică să ne implicăm în lucrarea Lui — pentru a pune capăt acestei epoci.

Fie ca noi să-I aducem acest lucru Domnului în rugăciune și să-I spunem:

Doamne Isuse, dorim să avem o lucrare care să schimbe epoca! Amin, Doamne, arată-ne care este intenția Ta astăzi. Ajută-ne să fim la curent cu Tine, moștenind toate viziunile și revelațiile primite de la înaintașii noștri și trăind în adevărul prezent de astăzi. O, Doamne, ajută-ne să înțelegem că Tu dorești să ridici bisericile! Ajută-ne să vedem că intenția lui Dumnezeu este să-i atragă pe cei care Îl iubesc și Îl caută, adunându-i laolaltă pentru a trăi o viață de biserică autentică — ca mărturie împotriva împărăției întunericului a vrăjmașului și ca pregătire pentru întoarcerea Ta! Ne dăm Ție, Doamne, atât pentru a ne lucra propria mântuire, rămânând în Cristos, cât și pentru a lucra împreună cu Dumnezeu la încheierea acestei epoci! Dorim să facem lucrarea pe care Tu ne-ai dat-o de făcut. Perfectează-ne pentru a fi cei care îndeplinesc lucrarea slujirii, pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Doamne Isuse, dorim să construim astăzi corabia, trăind o viață de biserică potrivită și fiind zidiți împreună cu sfinții pentru mărturia lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, fie ca lucrarea noastră să schimbe epoca! Fă-ne Noe ai zilelor noastre! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Doing a Work that Changes the Age by Building the Church and Living the Church Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 2 cu tema: Linia vieții la Noe — viața și lucrarea care schimbă epoca (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor

12/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca; dacă noi considerăm viața sa cu multă rugăciune, vedem că aceasta moștenește căile evlavioase ale strămoșilor: calea mântuirii a lui Adam, calea aducerii de ofrande pentru a-I plăcea lui Dumnezeu a lui Abel, calea chemării numelui Domnului a lui Enos și calea umblării cu Dumnezeu a lui Enoh.

Doamne Isuse, vrem să avem o viață care schimbă epoca în care trăim astăzi! Te iubim și ne dăm Ție. Fie ca să moștenim căile evlavioase ale strămoșilor noștri în Cristos și să continuăm una cu Tine pe calea credinței. Vrem să fim cei care savurează mântuirea lui Dumnezeu, bând din izvoarele mântuirii! Fie ca să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu spre satisfacția Sa! Fie ca să chemăm numele Domnului! Fie ca să umblăm cu Dumnezeu până când Dumnezeu ne va lua la Sine! Vrem să fim cei care lucrează împreună cu Dumnezeu pentru zidirea bisericii, Trupul lui Cristos! Amin!

În Noe Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa de a-Și păstra legământul veșnic; în Daniel Îl vedem pe Cristos Fiul ca și centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu; iar în Iov Îl vedem pe Dumnezeu Duhul transformându-l pe om prin înnoirea Duhului.

În mod special, dorim să ne concentrăm asupra lui Noe, un om care a schimbat epoca. Noe a găsit favoare înaintea lui Iehova. El nu a umblat pur și simplu ici-colo, făcând una și alta, pentru ca apoi, dintr-odată, să găsească har în ochii lui Dumnezeu.

Dimpotrivă, Noe a umblat pe calea strămoșilor săi, moștenind calea mântuirii a lui Adam, calea aducerii de ofrande lui Dumnezeu pentru a-I plăcea Lui, calea chemării numelui Domnului a lui Enos și calea umblării cu Dumnezeu a lui Enoh.

El a trăit și a umblat în dreptate, fiind drept înaintea lui Dumnezeu, și a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi. În timp ce umbla cu Dumnezeu, Noe a găsit har în ochii lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Dumnezeu Și-a deschis inima față de Noe pentru a-i spune ce urma să facă și a venit la Noe pentru a fi totul pentru el în vederea construirii corăbiei.

Pe de o parte, Noe a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi și a umblat pe ele. Pe de altă parte, a mers puțin mai departe; el a și lucrat împreună cu Dumnezeu.

Trebuie să fim oameni care moștenesc căile evlavioase ale strămoșilor noștri spirituali și trebuie să mergem mai departe cu Domnul, cooperând cu El în această epocă – potrivit cu calea în care El ni Se descoperă în mod actual și prezent – pentru a putea termina această epocă.

Vrem să fim cei care schimbă epoca pentru Domnul astăzi, cei care moștenesc căile evlavioase ale strămoșilor și care cooperează cu Domnul în această epocă pentru a schimba epoca și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor: calea mântuirii a lui Adam și calea aducerii de ofrande pentru a-I plăcea lui Dumnezeu, a lui Abel

În calitate de credincioși în Cristos care văd ceva din economia lui Dumnezeu și sunt însuflețiți de dorința de a-L aduce înapoi, trebuie să ne dăm seama că nu suntem aici pe cont propriu și nici nu am apărut brusc ca creștini: îi avem pe cei care au fost înaintea noastră.

Viața lui Noe a schimbat epoca; dacă privim la viața sa, ne dăm seama că, prin viața și lucrarea sa, el a schimbat epoca. O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor.

Noe a aparținut celei de-a zecea generații; i-a avut înaintea sa pe Enoh, Metusala și Lameh și, mai mult, i-a avut ca strămoși pe Adam, Abel, Enos și Enoh.

Noi suntem aici ca o continuare a celor care au fost înaintea noastră; le moștenim căile evlavioase și mergem mai departe cu Domnul în această epocă.

Există trei decăderi ale omului, așa cum vedem în Geneza capitolele 1-6; mai întâi, omul nu și-a exersat duhul și a decăzut; apoi, omul și-a supra-exersat sufletul și a inventat o nouă religie; iar în al treilea rând, omul a abuzat de trupul său decăzut și s-a umplut de pofte, desfrâu și violență.

Într-un interval scurt de patru capitole, de la Adam la Noe, au avut loc patru decăderi. Dar slavă Domnului pentru Noe, care a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi!

Noe a moștenit calea mântuirii a lui Adam, primind promisiunea referitoare la Cristos ca „sămânță a femeii” și acoperirea lui Cristos ca dreptate care Îl satisface pe Dumnezeu (Gen. 3:15, 20-21).

După ce a decăzut, omul se aștepta să moară pe loc; el nu ascultase de Dumnezeu, mâncând din pomul interzis, iar Dumnezeu promisese că, în ziua în care va face acest lucru, va muri negreșit. Astfel, omul s-a acoperit cu frunze, realizând că este gol, și s-a ascuns de Dumnezeu.

Dumnezeu, însă, nu a venit să-l pedepsească, ci să-i vestească Evanghelia; El i-a vestit Evanghelia lui Adam și a blestemat șarpele. Adam a crezut Evanghelia, căci și-a numit soția, pe Eva, „cea vie”; era plin de credință că vor trăi, așa că a numit-o pe soția sa Eva – o ființă vie.

Astăzi, noi moștenim calea mântuirii lui Adam. Suntem decăzuți, dar Dumnezeu a venit să ne mântuiască; El nu a venit să ne condamne sau să ne judece, ci să ne vestească Evanghelia, să facă o promisiune și să-l judece pe vrăjmaș.

Acum putem gusta mântuirea lui Dumnezeu. Am căzut și am păcătuit, dar ne putem întoarce la Domnul și putem bea din izvoarele mântuirii lui Dumnezeu (Isaia 12:3). Putem scoate apă cu bucurie din mântuirea lui Dumnezeu, ca dintr-un izvor viu, și putem fi vii! Acesta este un lucru pe care îl moștenim și pe care-l savurăm zi de zi.

Noe a moștenit calea aducerii de jertfă a lui Abel, care constă în a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu nu doar ca jertfă pentru păcatele noastre, ci și ca dar pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu (Geneza 4:3-4).

Abel, reprezentantul celei de-a doua generații a omenirii, era păstor de oi, iar Cain, fratele său, era lucrător al pământului. Înainte de potop, omului îi era permis să mănânce doar fructe și legume, nu și carne; Abel păștea oile nu urmărea producerea de hrană pentru propria existență, ci oferirea de jertfe pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Abel nu doar a crezut în Evanghelie, ci a și pus-o în practică și a trăit-o. El a trăit pentru Dumnezeu, trudind zi și noapte la îngrijirea oilor, pentru a avea ce să-I ofere lui Dumnezeu spre satisfacția Sa, pentru ca Dumnezeu să fie mulțumit.

Noi moștenim astăzi această cale de a-I place lui Dumnezeu. Trăim o viață pentru satisfacția Domnului și Îl savurăm pe Domnul ca răscumpărare a noastră. Îl savurăm pe Cristos, ne împărtășim din bogățiile lui Cristos, Îl creștem pe Cristos și Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa, astăzi.

Dorim ca Dumnezeu să fie mulțumit; nu trăim pe pământ pentru noi înșine, pentru propria satisfacție sau pentru viitorul nostru, ci pentru ca Domnul să fie mulțumit. Noi credem Evanghelia și trăim Evanghelia. Punem în practică Evanghelia pe care am auzit-o de la înaintașii noștri și le călcăm pe urme.

Ori de câte ori ne întâlnim cu sfinții și chiar în părtășia noastră personală cu Domnul, Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu. Ceea ce Îl satisface pe Dumnezeu este Cristos Însuși, căci El este Preaiubitul Tatălui. Când Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu, El este satisfăcut.

Când păcătuim, Îl avem pe Domnul ca răscumpărare a noastră, chiar ca Mielul lui Dumnezeu care a fost junghiat pentru noi; aplicăm sângele Mielului și venim înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru Îi este plăcut lui Dumnezeu.

Nu-L urmăm pe Cain pe calea sa, încercând din răsputeri să-I plăcem lui Dumnezeu, dar nu pe calea rânduită de El. Noi urmăm calea rânduită de Dumnezeu pentru a fi mântuiți: credem în Evanghelie și aplicăm răscumpărarea lui Cristos asupra ființei noastre.

Doamne Isuse, vrem să avem o viață și o lucrare care schimbă epoca. Ne dăm Ție astăzi, pentru a trăi și a lucra astfel încât Tu să ai o cale de a pune capăt acestei epoci și de a aduce epoca împărăției. O, Doamne, Îți mulțumim pentru înaintașii noștri temători de Dumnezeu; vrem să le urmăm căile și să trăim înaintea Ta. Aleluia, putem scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii lui Dumnezeu! Putem pur și simplu să credem în Evanghelie, recunoscând că suntem păcătoși și pocăindu-ne, și astfel să ne împărtășim din mântuirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, credem în Tine și trăim, căci Tu vii în noi ca viață. Vrem să trăim o viață spre satisfacția Ta, astăzi. Amin, Doamne, Te primim ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Aplicăm sângele Tău prețios. Tu ești Cel care ne răscumpără și ne aduce la Dumnezeu. Te oferim lui Dumnezeu Tatăl spre satisfacția Sa. O, Doamne, suntem decăzuți, suntem păcătoși, dar Te luăm pe Tine ca totul nostru și Te oferim lui Dumnezeu prin credință, spre satisfacția Sa!

Moștenim calea lui Enos de a chema numele Domnului și calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu

Noe a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi și a umblat cu Domnul, lucrând una cu Dumnezeu și construind corabia; el a avut o viață și o lucrare care au schimbat epoca.

Noe a moștenit calea lui Enos de a chema numele lui Iehova pentru a moșteni tot ceea ce este El (Gen. 4:26; Ier. 33:3; Rom. 10:12; 2 Tim. 2:22). Când s-a născut Enos, părinții săi i-au pus numele Enos, ceea ce înseamnă „om fragil, muritor”. Uimitor, ce nume!

Apoi, în Geneza 4:26, ni se spune că în zilele lui oamenii au început să cheme numele lui Iehova. Enos și oamenii de lângă el au realizat că sunt fragili și muritori, așa că au chemat numele lui Iehova. Ei au realizat că au nevoie să fie salvați și, de asemenea, să savureze bogățiile lui Dumnezeu, așa că au chemat.

Astăzi trebuie să ne dăm seama că suntem oameni fragili și muritori și trebuie să chemăm numele Domnului. Chemăm numele Domnului pentru a fi mântuiți (Fapte 2:21), dar și pentru a savura toate bogățiile Sale.

Mulți creștini cred că trebuie să chemăm numele Domnului doar pentru a fi mântuiți, astfel încât s-ar putea să nu mai cheme numele Domnului după mântuire. Totuși, așa cum spune Romani 10:12, trebuie să chemăm numele Domnului pentru a savura bogățiile Sale. Domnul este bogat față de toți cei care Îi cheamă numele. Fie că suntem iudei sau greci, putem savura bogățiile lui Cristos chemând numele Său.

Acesta este o cale bogată de a trăi viața creștină; Enos a practicat acest lucru, iar urmașii săi l-au practicat și ei. Acum, noi moștenim de la strămoșii noștri această cale evlavioasă de a savura bogățiile lui Cristos prin chemarea numelui Său. O, Doamne Isuse!

Noe a moștenit acest mod de a trăi și de a da naștere urmașilor (Geneza 5:3-28). Noe nu a stat degeaba, ci a trăit cu un scop pentru Dumnezeu și a născut copii pentru înmulțirea naturală a omenirii, astfel încât scopul lui Dumnezeu să poată fi împlinit pe acest pământ prin intermediul oamenilor.

Acesta este un lucru pe care îl moștenim astăzi prin credință, pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

De asemenea, Noe a moștenit calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu (vv. 22, 24). Enoh a umblat cu Dumnezeu. El nu doar a savurat răscumpărarea și mântuirea lui Dumnezeu și a chemat numele Domnului, ci a și umblat cu Dumnezeu.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a-L lua pe Dumnezeu drept centru și totul pentru noi, trăind și făcând toate lucrurile în conformitate cu Dumnezeu și împreună cu El (Geneza 5:22-24; Evrei 11:5-6; 2 Corinteni 5:4, 9, 14-16; 6:1).

Trebuie să moștenim acest lucru în viața noastră de zi cu zi. Trebuie să umblăm cu Dumnezeu. Modul în care umblăm cu Dumnezeu este acela de a-L lua pe Dumnezeu ca fiind centru și totul pentru noi. Trăim și facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu.

Când umblăm alături de cineva – când dorim să umblăm cu cineva fără a-l constrânge să ne însoțească – trebuie să umblăm în unitate cu acea persoană, în ritmul ei și fiind cu adevărat alături de ea.

Așa a trăit Enoh. Enoh nu a umblat cu Dumnezeu încă de la naștere; el a învățat să umble cu Dumnezeu. A avut un fiu, iar apoi a umblat cu Dumnezeu.

Și noi învățăm să umblăm cu Dumnezeu. Privim la înaintașii noștri în Cristos și la modul lor de viață, și umblăm cu Dumnezeu. Îi permitem Domnului să ne instruiască, astfel încât să nu facem lucrurile prin noi înșine, de unii singuri și pentru noi înșine, ci să fim una cu Dumnezeu în tot ceea ce facem.

Enoh I-a fost plăcut lui Dumnezeu în umblarea sa cu El, într-o asemenea măsură încât nu a mai fost găsit, căci Dumnezeu l-a luat.

Umblarea noastră cu Dumnezeu trebuie să fie una ascendentă, zi de zi, tot mai mult, până când Dumnezeu va fi atât de mulțumit de noi, încât ne va lua să fim cu El pentru totdeauna. Fie ca noi să descoperim și să învățăm calea umblării cu Dumnezeu.

Fie ca El să fie centrul și totul al nostru, și fie ca noi să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu. Facem aceasta prin credință, căci doar prin credință Îi putem fi plăcuți lui Dumnezeu.

Nu este vorba despre o imitație exterioară, ci despre credință, despre trăirea în unirea organică cu Domnul, în duh.

Amin! Când moștenim toate căile evlavioase ale înaintașilor noștri și mergem mai departe cu Domnul, lucrând împreună cu Dumnezeu la zidirea bisericii – așa cum a făcut Noe – trăim o viață care va schimba epoca.

Moștenim calea mântuirii a lui Adam, calea lui Abel de a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu spre satisfacția Sa, calea lui Enos de a chema numele Domnului pentru a savura tot ceea ce este El și calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu.

Și mergem mai departe cu Domnul, lucrând împreună cu El la zidirea corăbiei astăzi – biserica, Trupul lui Cristos –, pentru a fi salvați din această generație strâmbă și pervertită și pentru a pune capăt acestei epoci! Pe măsură ce moștenim toate căile divine, umblăm cu Dumnezeu și lucrăm împreună cu Dumnezeu, iar El are o cale de a schimba această epocă.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat o cale nu doar de a fi mântuiți, ci și de a savura toate bogățiile Tale: chemarea numelui Domnului! Aleluia, noi moștenim astăzi calea lui Enos de a chema numele Domnului! Amin, Doamne, noi suntem fragili, slabi și muritori, așa că chemăm numele Domnului! Mântuiește-ne în timp ce chemăm numele Tău! Fie ca să savurăm bogățiile Tale chemând numele Domnului! Slavă Domnului, El este bogat față de toți cei ce cheamă numele Său! Amin, Doamne, vrem să ne împărtășim din bogățiile lui Dumnezeu chemând numele Domnului! Slavă Domnului, putem umbla cu Dumnezeu! Amin, Doamne, fie să fim cei care moștenesc calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu. Fie ca umblarea noastră cu Tine să aibă loc avându-L pe Cristos ca și centru și totul pentru noi. Vrem să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu! Slavă Domnului, acum umblăm cu Dumnezeu prin credință și așteptăm ca El să ne răpească! Amin, Doamne, în timp ce umblăm cu Dumnezeu, fie ca să lucrăm împreună cu El pentru a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos! Vrem să fim cei care trăiesc într-un asemenea fel încât să încheiem această epocă și să aducem epoca împărăției! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, A Life that Changes the Age is a Life that Inherits the Godly Ways of the Forefathers, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 2 cu tema: Linia vieții la Noe — viața și lucrarea care schimbă epoca (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Venim la Tatăl prin Fiul, în Duhul, și primim lumină de sus

07/10/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să înaintăm prin Duhul către Fiul și chiar către Tatăl, pentru a intra în experimentarea intimă a dragului nostru Tată; și trebuie să ne dăm seama că lumina strălucește de sus, din cer, căci există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară.

Doamne Isuse, vrem să înaintăm împreună cu Tine. Condu-ne mai departe în experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic de către noi, pentru ca și noi să Te putem exprima. Îți mulțumim că ne-ai căutat ca Duhul și ne-ai adus la Fiul, ca să credem în Domnul Isus. Aleluia, suntem acum în Cristos și, prin El, avem acces la Tatăl într-un singur Duh! Venim la Tine, Tată, în Fiul și prin Duhul, ca să ne închinăm Ție, să Te cunoaștem și să fim una cu Tine! Amin!

Dacă privim la viața și lucrarea lui Noe, vedem că, mai întâi, el a găsit har înaintea lui Iehova și, în al doilea rând, a umblat cu Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu. El a fost un om drept și a găsit har în ochii Domnului. Trebuie să găsim har în ochii Domnului astăzi.

Zi de zi trebuie să venim la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită. Harul se găsește la tronul harului, în duhul nostru; ori de câte ori ne întoarcem spre duhul nostru, venim la tronul harului. Amin!

Când găsim har, acest har ne poartă poverile și face totul în noi, în locul nostru pentru savurarea noastră. Acest har ne dă puterea să umblăm cu Dumnezeu și, prin har, lucrăm și noi împreună cu Dumnezeu, întocmai cum a făcut Noe.

Trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu, chiar să fim una cu Dumnezeu, pentru construirea corăbiei; corabia este o imagine a Cristosului corporativ. Am început să lucrăm la zidirea corăbiei atunci când am crezut, căci am crezut în Cristosul individual, care a venit să fie Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru.

El este realitatea corăbiei; El a venit ca încarnare a lui Dumnezeu pentru a ne ascunde în Sine și pentru a trece prin judecata lui Dumnezeu în locul nostru. Noi nu am fost judecați de Dumnezeu, ci Cristos a fost. El este Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru.

Mai mult, El este viața noastră și Se introduce pe Sine în noi pentru a fi totul pentru noi, în vederea zidirii locuinței lui Dumnezeu. A zidi corabia înseamnă, pentru noi, a zidi biserica drept Trup al lui Cristos.

Noi nu zidim biserica folosindu-ne de ideile noastre bune, de zelul natural sau de priceperile și abilitățile noastre; noi zidim biserica folosind elementul bogățiilor lui Cristos ca material de construcție. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât avem mai multe din bogățiile lui Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu.

Să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic de către noi – la Tatăl, prin Fiul, în Duhul

Este foarte semnificativ faptul că acea corabie construită de Noe avea trei niveluri (Gen. 6:16); nu avea unul sau două, ci trei. Aceste trei niveluri Îl semnifică pe Dumnezeul Triunic experimentat de către noi.

Trebuie să-L experimentăm pe Dumnezeul Triunic. Știm că Dumnezeul Triunic este Tatăl, Fiul și Duhul, dar cine este reprezentat de nivelul de sus, de cel din mijloc și de cel de jos?

Am putea deduce că, întrucât Cristos – Fiul – Se află la mijloc, El ar putea fi reprezentat de nivelul din mijloc; dar cine îi reprezintă pe cel de sus și pe cel de jos? Trebuie să privim acest lucru în lumina întregii Scripturi.

De exemplu, în Luca 15 avem trei pilde: păstorul care recuperează oaia pierdută, femeia care caută și găsește moneda pierdută și tatăl care îl primește pe fiul risipitor.

Păstorul este o imagine a Fiului – Cristos, Fiul, venind ca Păstorul cel Bun pentru a-Și da viața pentru oile Sale și a le aduce într-o singură turmă, astfel încât să existe o singură turmă și un singur Păstor (Ioan 10).

Femeia care mătură casa, aprinde lampa și caută moneda pierdută până când o găsește Îl simbolizează pe Duhul, care aprinde lampa Cuvântului și cercetează ființa noastră lăuntrică până când ne venim în fire și venim la Domnul.

Tatăl care îl primește pe fiul risipitor Îl simbolizează pe Dumnezeu Tatăl, care ne iubește, ne așteaptă și ne primește cu bucurie atunci când ne întoarcem la El.

Conform experienței noastre, Duhul a venit mai întâi să ne găsească și să ne aducă la Fiul; de asemenea, Duhul ne-a inspirat să ne pocăim și să credem în Fiul. După ce am crezut în Fiul, am strigat: „O, Tată!”

Duhul ne aduce la Fiul, iar Fiul ne aduce la Tatăl. Cu alte cuvinte, Duhul – simbolizat de nivelul inferior – ne aduce la Fiul (1 Pet. 1:2; Ioan 16:8, 13-15), iar Fiul ne conduce, în experimentarea noastră, la un nivel mai înalt, la Tatăl (14:6; Ef. 2:18; 1 Ioan 1:5; 4:8).

Trebuie să continuăm călătoria noastră în Dumnezeul Triunic, în cadrul experienței creștine, până când intrăm în Dumnezeu Însuși și devenim pe deplin una cu Dumnezeu.

De multe ori în viața noastră creștină, deși suntem credincioși în Cristos și avem viața lui Dumnezeu în noi, continuăm să experimentăm cercetarea și iluminarea Duhului în ființa noastră lăuntrică, pentru a ne întoarce la Cristos Fiul prin pocăință.

De atâtea ori – poate de prea multe ori – suntem departe de Domnul; astfel, Duhul strălucește asupra noastră prin Cuvântul lui Dumnezeu și ne cercetează ființa lăuntrică până când ne găsește, pentru a ne aduce înapoi la Domnul.

Când ne întoarcem la Domnul – când revenim la El din toată inima – suntem uniți cu El ca un singur duh (1 Cor. 6:17). Ne place să fim aici, în unirea organică cu Domnul, savurând toate bogățiile Sale.

Cu cât Îl contactăm mai mult, chemând Numele Său și citind Cuvântul Său cu rugăciune, cu atât Îl iubim mai mult pe Domnul, suntem mai mult infuzați cu El și devenim mai mult una cu El. El este una cu noi, iar noi suntem una cu El.

Însă Domnul dorește să mergem și mai sus; El vrea să venim la Tatăl, în Fiul, prin Duhul. Fiul ne conduce la Tatăl.

De exemplu, Evanghelia după Ioan este o carte despre Cristos, Fiul, iar prima Epistolă a lui Ioan este o carte despre Tatăl. În Evanghelia sa, Ioan vorbește despre har, dar în prima sa Epistolă vorbește despre dragoste; dragostea este mai înaltă decât harul.

În Evanghelia după Ioan avem adevărul, dar în prima sa Epistolă avem lumina; Dumnezeu este lumină, iar Cristos este adevărul, iar lumina este mai înaltă și mai profundă decât adevărul.

Trebuie să mergem mai departe, de la Fiul la Tatăl. Trebuie să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic pentru a veni la Tatăl, în Fiul, prin Duhul.

Duhul ne conduce la Cristos, căci El ne arată pur și simplu bogățiile lui Cristos, pentru ca noi să le savurăm și să ne împărtășim din ele. Apoi, Fiul ne conduce la Tatăl, căci Fiul Îl glorifică pe Tatăl și face voia Tatălui, iar Fiul dorește să ne aducă în Tatăl.

Fie ca noi să mergem mai departe cu Domnul, zi de zi, urcând de la un nivel la altul în arcă, până când ajungem la adâncimea ființei lui Dumnezeu – la Tatăl Însuși!

Fie ca să-I permitem Fiului să ne înalțe experimentarea noastră, până la Tatăl. El este calea către Tatăl, El este realitatea care ne permite să intrăm în Tatăl și El este viața care ne dă puterea să venim la Tatăl.

Fie ca să venim la Tatăl prin Isus, Fiul, și să-I dăm glorie, căci lucruri mari a făcut El! Fie să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic până când vom fi în Tatăl – în dragoste și în lumină – împărtășindu-ne din însăși natura ființei lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să mergem mai departe astăzi în experimentarea și savurarea noastră din Cristos. Amin, Doamne, condu-ne mai departe împreună cu Tine până când vom fi în Tatăl! Îți mulțumim că ai venit la noi ca Duh, pentru a aprinde candela Cuvântului lui Dumnezeu și a cerceta adâncurile ființei noastre. Ne deschidem Ție. Fie ca Tu să ne găsești oriunde ne-am afla și să ne conduci la Fiul, pentru a savura bogățiile Fiului. O, cât de minunat este să venim la Domnul din nou și din nou, pentru a savura bogățiile, viața și adevărul Său! Amin, Doamne, fie ca noi să înaintăm cu Tine zi de zi, puțin câte puțin, până când vom ajunge la Tatăl! Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a urca pe o treaptă superioară și a intra în Tatăl! Fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca dragoste și ca lumină, nu doar ca har și ca adevăr. Amin, Doamne, Îți mulțumim că avem acces la Tatăl, într-un singur Duh, prin Cristos! Venim la Tine, Tată. Vrem să Te cunoaștem, să ne închinăm Ție și să Te iubim, fiind aduși la Tine de Cristos, Fiul! O, slavă Tatălui! Ne închinăm Ție, Avva, Tată!

Lumina vine de sus: în biserică există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară

Aspectul celor trei niveluri ale corăbiei este foarte semnificativ. Dacă am avea o casă cu trei niveluri, am putea permite multor oameni accesul la nivelul inferior, dar numai prietenilor noștri apropiați le-am putea permite accesul la primul nivel.

Însă doar celor care ne sunt cei mai apropiați le este permis să ajungă la nivelul de sus, la ultimul etaj, căci acolo se află dormitorul nostru cu comorile și tainele noastre ascunse.

Trebuie să înaintăm până când intrăm în Tatăl Însuși, prin Fiul și prin Duhul. În mod deosebit, la nivelul de sus exista o singură deschidere spre ceruri (Gen. 6:16). Aceasta era fereastra de lumină.

Lumina vine de sus. Lumina nu vine dinspre nord, sud, est sau vest și nici dinspre stânga sau dreapta. Lumina vine de sus.

Faptul de a avea lumină depinde de nivelul pe care ne aflăm. Dacă suntem la nivelul inferior, nu avem multă lumină, iar dacă suntem la nivelul din mijloc, nici acolo nu există prea multă lumină. Doar atunci când ne aflăm la nivelul de sus, la al treilea etaj, putem primi viața divină și putem fi pe deplin în lumină.

Acest lucru este valabil în mare măsură pentru viața noastră creștină și pentru viața de biserică. Am văzut și am întâlnit mulți creștini buni și fervenți, care erau plini de zel pentru Domnul și făceau multe lucruri pentru Dumnezeu. Însă deși ardeau de zel pentru Domnul, nu se aflau cu adevărat în lumină. Nu exista multă lumină în ei.

Dar am întâlnit și frați și surori dragi care, în aparență, poate nu sunt atât de zeloși sau fervenți pentru Domnul, însă, atunci când petrecem timp cu ei, lumina strălucește prin ei, căci ei trăiesc în lumină.

Trebuie să pătrundem mai adânc și să-L experimentăm pe Tatăl prin Fiul și prin Duhul, și trebuie să stăm sub strălucirea Domnului. Trebuie să urcăm mai sus împreună cu Domnul în viața noastră creștină, până când ajungem în lumină și chiar umblăm în lumină, având părtășie unii cu alții (1 Ioan 1:7).

Cu cât suntem mai sus împreună cu Domnul în experimentarea noastră cu El, cu atât avem mai multă lumină; cu cât suntem mai jos împreună cu El, cu atât avem mai puțină lumină.

În mod special, faptul că există o fereastră la al treilea nivel al corăbiei, orientată spre ceruri, semnifică faptul că în biserică – clădirea lui Dumnezeu – există o singură revelație și o singură viziune, prin singura slujbă noutestamentară (Gen. 6:16; Fapte 26:19; Prov. 29:18a; 1 Tim. 1:3-4; 2 Cor. 3:6-9; 4:1).

Astăzi par să existe atât de multe slujbe, misiuni și denominațiuni, cu mulți oameni care vorbesc despre lucruri diferite. Însă în clădirea lui Dumnezeu există o singură fereastră spre cer; lumina vine de sus.

Pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară. Lumina nu vine dinspre nord sau sud, dinspre est sau vest, ci din ceruri. Trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său și să venim la slujbă, pentru a putea sta sub lumina Domnului.

Trebuie să avem parte de revelațiile cerești. Nu trebuie să avem viziuni și revelații diferite; avem o singură viziune și o singură revelație, care este viziunea unică a lui Dumnezeu – viziunea epocii care ne-a luminat.

Prin slujba noutestamentară – slujba epocii – ne este descoperită dorința inimii lui Dumnezeu. Viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu trebuie să guverneze și să controleze întreaga noastră viață, acțiunile și mișcarea noastră.

Trebuie să stăm în slujbă și să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și în noi, pentru a ne aduce întreaga ființă în lumină. Fie ca noi să vedem că lumina vine de sus și să ne aflăm sub un cer limpede ca cristalul, sub vorbirea slujbei epocii, pentru a primi strălucirea Domnului astăzi.

Fie ca noi să respingem învățăturile care diferă de slujba noutestamentară (Gal. 1:6-9; Rom. 16:17; 1 Tim. 1:3) și să rămânem în învățătura unică a economiei lui Dumnezeu astăzi.

Doamne Isuse, adu-ne întreaga noastră ființă în lumină și păstrează-ne în lumină. Amin, Doamne, vrem să umblăm în lumină și să fim în lumină, așa cum și Tu ești în lumină. Salvează-ne de la a face lucruri pentru Dumnezeu doar în exterior sau de la a fi plini de zel pentru biserică; fie ca noi să fim în lumină! O, fie să-Ți permitem să strălucești asupra noastră, să scoți la iveală orice întuneric, să tratezi orice păcat și să aduci întreaga noastră ființă, cu toate activitățile și lucrurile ei, în lumina Ta. Doamne Isuse, adu-ne mai sus împreună cu Tine până când vom fi în deplina lumină a soarelui, sub strălucirea Ta luminoasă! Fie ca să fim sub strălucirea Ta atunci când venim la Cuvântul Tău și să rămânem sub slujba noutestamentară! Aleluia, există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară, astăzi, în biserică, ca clădire a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca o viziune clară și călăuzitoare a economiei lui Dumnezeu să ne îndrepte inima și să ne guverneze viața de zi cu zi. Vrem să rămânem sub cerul senin pentru a Te vedea față în față, pentru a trăi într-un singur duh cu Tine și pentru a avea întreaga noastră ființă în lumină! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Come to the Father through the Son by the Spirit and Receive Light from Above, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Să trăim și să lucrăm conform viziunii epocii pentru a schimba epoca (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

La Daniel Îl vedem pe Cristosul corporativ, iar la Iov vedem lucrarea de transformare a Duhului

05/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Este uimitor să vedem cum viețile lui Noe, Daniel și Iov Îl dezvăluie pe Dumnezeul Triunic distribuindu-Se în noi pentru a-Și împlini economia eternă; la Noe Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa de a-L distribui pe Cristos în noi, la Daniel Îl vedem pe Cristos Fiul venind ca piatra care zdrobește pentru a termina această epocă și a întemeia împărăția lui Dumnezeu, iar la Iov Îl vedem pe Dumnezeu Duhul transformându-Și poporul pentru a-l face asemenea lui Cristos.

Doamne Isuse, ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine. Lucrează mai mult în noi astăzi. Vrem să fim vase deschise pentru Tine, astfel încât să putem trăi o viață de biruitori, pe linia vieții, pentru a împlini economia lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne sprijinim pe credincioșia lui Dumnezeu și Îți permitem să lucrezi în noi și în jurul nostru pentru a ne face biruitorii Tăi. Fă-ne asemenea Ție. Fă-ne complementul lui Cristos, la fel ca Cristos în toate privințele! Amin!

Întreaga Biblie este scrisă potrivit principiului călăuzitor al distribuirii Dumnezeului Triunic în noi, pentru ca noi să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pentru împlinirea economiei Sale divine.

Putem vedea distribuirea lui Dumnezeu peste tot în Biblie, căci Dumnezeul obiectiv, aflat în afara noastră, dorește să devină subiectiv pentru noi venind înlăuntrul nostru, chiar pătrunzând în ființa noastră pentru a fi viața noastră și totul al nostru. Dumnezeul Triunic este calea, principiul călăuzitor după care a fost scrisă Biblia.

El dorește să-Și facă domiciliul în inimile noastre prin credință; astfel, El ne întărește – ca Tată, prin Duhul – în omul lăuntric, pentru ca Cristos să-Și poată face domiciliul în inima noastră. Pas cu pas, Dumnezeu Se introduce în noi.

Așa cum mâncăm și bem în fiecare zi, introducând hrană în noi, trebuie să conștientizăm că Dumnezeu este hrana noastră; El este adevărata noastră apă și adevărata noastră hrană, pentru ca noi să-L primim și să-L savurăm.

Dumnezeu nu dorește doar să-L adorăm și să-I slujim într-un mod exterior; Dumnezeu dorește să-L savurăm! De aceea, imediat după ce L-a creat pe om, Dumnezeu l-a așezat în fața pomului vieții, iar porunca pe care i-a dat-o omului avea legătură cu mâncatul.

Fie ca acest lucru să ne impresioneze cu adevărat. Biblia nu este aici pentru a ne învăța să facem cutare sau cutare lucru, ca să-I fim pe plac lui Dumnezeu și să nu facem lucruri care nu-I plac Lui; principiul călăuzitor al întregii Biblii este Dumnezeul Triunic care Se distribuie în noi pentru ca noi să-L putem savura, astfel încât El să fie totul pentru noi.

Studiind aceste trei modele de trăire a unei vieți de biruitor – Noe, Daniel și Iov – în cazul lui Noe Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa de a-Și păstra legământul veșnic. El este credincios în a-L distribui pe Cristosul atotinclusiv în noi – poporul Său ales și răscumpărat – pentru a face din noi o mărturie glorioasă a ceea ce este Cristos. Aleluia!

În cazul lui Daniel, Îl vedem pe Cristos ca fiind centralitatea și universalitatea mișcării lui Dumnezeu și vedem că țelul economiei eterne a lui Dumnezeu este să-L aibă pe Cristosul corporativ – Cristos împreună cu biruitorii Săi, ca piatră care zdrobește și care devine împărăția lui Dumnezeu!

În cartea lui Daniel îl vedem pe acest om scump, Daniel, care este un model de trăire a unei vieți de biruitor. Prin Daniel vedem că Cristos Fiul este centralitatea și universalitatea mișcării lui Dumnezeu și că țelul economiei eterne a lui Dumnezeu este să-L aibă pe Cristosul corporativ (vezi Dan. 2:31-45; 7:13-14; 10:4-9; Ioel 3:11; Apoc. 12:1-2, 5, 11; 19:7-21). Aleluia!

Cristosul corporativ din cartea lui Daniel este, de fapt, Cristos împreună cu biruitorii Săi, ca Piatră care zdrobește, servind drept instrument al Său pentru această dispensație, spre a termina această epocă și a deveni un munte mare care umple tot pământul, transformând astfel întregul pământ în împărăția lui Dumnezeu.

Împăratul Nebucadnețar a avut un vis, pe care Dumnezeu i l-a descoperit lui Daniel; acest vis înfățișa o statuie uriașă cu chip de om: capul era din aur curat, pieptul și brațele erau din argint, abdomenul și coapsele erau din bronz, picioarele erau din fier, iar tălpile erau un amestec de fier și lut.

Această statuie uriașă reprezintă guvernarea umană din ultimele șase mii de ani; ea simbolizează ansamblul guvernării omenești de-a lungul istoriei, pornind de la guvernarea umană din Babel (Babilon), în țara Șinear (Gen. 10:6-12), și până la Imperiul Roman.

Imperiul Babilonian este reprezentat de cap, iar Imperiul Roman, împreună cu cei zece împărați, este reprezentat de cele zece degete de la picioare.

Destinul acestei mari statui omenești – care pare să domine pretutindeni astăzi – este acela de a fi zdrobită de o piatră tăiată fără ajutorul mâinilor, la venirea acesteia (vezi Dan. 2:34-35, 44-45; 7:13-14).

Această piatră tăiată fără ajutorul mâinilor este Cristos. El a fost tăiat atunci când a fost dat la moarte prin crucificare (Fapte 2:23), iar prin învierea Sa a fost tăiat pentru a fi, mai întâi, piatra din capul unghiului pentru zidirea bisericii și piatra care zdrobește și distruge întreaga guvernare umană (v. 24; Mat. 21:42-44).

Această piatră tăiată fără ajutorul vreunei mâini nu Îl reprezintă doar pe Cristos, ci și pe biruitorii Săi; Cristos, împreună cu mireasa Sa proaspăt căsătorită – sfinții Săi biruitori – va veni ca o piatră corporativă zdrobitoare, pentru a distruge întreaga guvernare umană.

Va avea loc un război la Armaghedon, în care pământul se va lupta împotriva cerului, iar omul se va lupta împotriva lui Dumnezeu. Antihrist îi va avea de partea sa pe cei zece împărați cu armatele lor, iar Cristos va veni împreună cu mireasa Sa, biruitorii Săi.

După nunta Sa, Cristos va veni ca piatra zdrobitoare, dar și ca Cel care va călca în picioare teascul (Apoc. 19:15; 14:19-20; Isa. 63:2-3).

Atunci când Antihrist va aduna o mulțime uriașă de oameni răi și răzvrătiți în jurul Ierusalimului pentru a lupta împotriva poporului lui Dumnezeu și direct împotriva lui Dumnezeu, el va pregăti „strugurii” care urmează să fie călcați în „teasc” de către Cristos.

Antihrist se va răzvrăti direct împotriva lui Dumnezeu și va pretinde chiar că este Dumnezeu (2 Tes. 2:4; Dan. 11:36), iar pentru propria sa plăcere își va întinde cortul între țara cea bună și Marea Mediterană (v. 45).

Dar slavă Domnului, Cristos, ca piatră tăiată fără ajutorul vreunei mâini, va veni împreună cu mireasa Sa pentru a lovi degetele de la picioarele chipului, iar marea imagine umană va fi distrusă, de la degete până la cap!

Astfel, guvernarea umană va fi zdrobită și terminată, iar această mare imagine umană va fi înlocuită cu un munte mare – care reprezintă creșterea pietrei până la umplerea întregului pământ – adică împărăția lui Dumnezeu (Dan. 2:35, 44).

După ce Cristos va zdrobi ansamblul guvernării umane, El va întemeia împărăția eternă a lui Dumnezeu. Ce Cristos! Acesta este Cristosul minunat pe care Îl vedem în cartea lui Daniel.

El este centralitatea și universalitatea mișcării lui Dumnezeu și devine un Cristos corporativ. Când va veni ca o piatră tăiată fără ajutorul vreunei mâini, El va veni ca Cristosul corporativ – Cristos împreună cu biruitorii Săi – iar acest Cristos corporativ va fi un instrument dispensațional pentru a termina această epocă și a întemeia împărăția lui Dumnezeu! Aleluia!

Trebuie să-L cunoaștem pe acest Cristos, să fim una cu El, să ne împărtășim din El și să-L savurăm în viața noastră de zi cu zi. Trebuie să-L lăsăm să-Și facă domiciliul în inima noastră și să devină centralitatea și universalitatea ființei noastre.

Trebuie să-L lăsăm pe acest Cristos să zdrobească vrăjmașul din ființa noastră. Trebuie să-L lăsăm să-Și aducă împărăția în noi, pornind de la duhul nostru și răspândindu-se în fiecare parte a ființei noastre lăuntrice.

Fie ca să-L savurăm pe acest Cristos minunat, Fiul, și să-L experimentăm ca centralitate și universalitate a mișcării lui Dumnezeu; fie să fim una cu El, pentru a fi Cristosul corporativ care revine ca piatră zdrobitoare, spre a distruge guvernarea umană și a întemeia împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, descoperă-ne să Te vedem pe Tine, Cristosul – Fiul, centralitatea și universalitatea mișcării lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, devino astăzi centralitatea și universalitatea noastră. Fii totul pentru noi. Te primim ca viață a noastră, ca Persoană a noastră și ca totul nostru. Fie ca să vedem că Dumnezeu dorește să-L aibă pe Cristosul corporativ – Cristos împreună cu biruitorii Săi – ca piatră zdrobitoare care vine să distrugă marea imagine umană! Aleluia, Cristos este piatra tăiată fără ajutorul vreunei mâini, care Se va întoarce să lovească guvernarea umană și să o distrugă, și El va întemeia împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, Cristosul corporativ vine ca un instrument dispensațional pentru a termina această epocă și El va crește până va deveni un munte mare care va umple tot pământul, făcând din întregul pământ împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină în noi. Fie ca împărăția Ta să crească în noi. Fă-ne parte din instrumentul Tău dispensațional pentru a termina această epocă și a întemeia împărăția lui Dumnezeu! Zdrobește capul vrăjmașului și distruge lucrările lui în ființa noastră. Slavă Domnului Isus!

În experiența lui Iov, Îl vedem pe Dumnezeu Duhul transformându-i pe cei care Îl caută cu dragoste prin înnoirea Duhului, pentru a-i face asemenea lui Cristos, pentru împlinirea expresiei corporative a lui Dumnezeu

În cartea lui Iov, Îl vedem pe Dumnezeu Duhul conducându-ne pe noi – cei care Îl căutăm cu dragoste – prin procesul transformării prin înnoirea Duhului Sfânt (vezi Iov 10:13; 42:5-6; Efes. 3:9; Mat. 5:8; 2 Cor. 3:16-18; Tit 3:5; 1 Cor. 10:31; Ef. 3:20-21; Apoc. 21:10-11).

Dumnezeu Duhul ne transformă prin înnoirea Duhului pentru a-L vedea Dumnezeu, pentru a-L câștiga pe Dumnezeu și a fi transformați de El, astfel încât să împlinim ceea ce se află în inima Sa; devenim asemenea Lui în viață, în natură și în expresie – deși nu și în Dumnezeirea Sa – pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu, pentru gloria Sa.

Iov era un om evlavios, foarte drept, un om care se temea de Dumnezeu; cu toate acestea, Dumnezeu a îngăduit să vină peste el multe suferințe. Putem spune că, în întreaga Biblie, cele mai profunde suferințe sunt cele pe care le-a îndurat Iov.

Cei trei prieteni ai săi au venit să-l îndemne; în realitate, ei i-au spus că suferea toate acestea pentru că, probabil, făcuse ceva greșit – ceva ce nu-I plăcea lui Dumnezeu – și că, prin urmare, era judecat. La rândul său, Iov simțea că suferă enorm, dar nu din cauza vreunei greșeli – căci considera că nu făcuse nimic rău – ci pentru că Dumnezeu îl trata.

Ba chiar I-a spus lui Dumnezeu că este nedrept și a recunoscut că trebuie să existe ceva în inima Lui, ceva ascuns acolo, pe care el nu-l cunoștea.

În această carte lungă a lui Iov, care cuprinde 42 de capitole, 36 de capitole consemnează discuțiile și disputele dintre cei trei prieteni și Iov – 36 sau 37 de capitole de vorbe irosite, argumente și raționamente goale.

Însă, în capitolul 38, s-a întâmplat ceva: Dumnezeu a intervenit și a vorbit. Când Iov a auzit glasul lui Dumnezeu, a primit luminare și a spus: „Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, / Dar acum ochiul meu Te-a văzut; / De aceea mă detest și mă pocăiesc / În țărână și cenușă” (Iov 42:5-6).

El a realizat că, oricât de drept și de perfect s-ar fi crezut, nu putea să se prezinte înaintea lui Dumnezeu bazându-se pe propria dreptate. Dumnezeu a venit să-l expună și să-i arate că are nevoie să fie înnoit de El.

Vedem acest lucru în lumina Noului Testament, căci în Tit 3:5 ni se vorbește despre înnoirea Duhului Sfânt. Dumnezeu Duhul Își trece iubitorii prin procesul transformării, prin înnoirea Duhului Sfânt, pe măsură ce Îl văd pe Dumnezeu pentru a-L câștiga pe Dumnezeu.

Trebuie să-L vedem pe Dumnezeu; când Îl vedem pe Dumnezeu, Îl câștigăm pe Dumnezeu (Matei 5:8). A-L câștiga pe Dumnezeu înseamnă a primi ceea ce este Dumnezeu în elementul Său, în viața Sa și în natura Sa.

În acest fel, devenim una cu Dumnezeu și, mai mult, suntem constituiți cu Dumnezeu și chiar devenim asemenea lui Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire.

Trecem prin multe lucruri în viața noastră creștină, iar suferințele ne sunt porția în multe privințe și în multe momente; trebuie să realizăm că Dumnezeu Duhul lucrează pentru a ne transforma, înnoindu-ne pe măsură ce Îl vedem pe Dumnezeu pentru a-L câștiga pe Dumnezeu.

Fie ca să venim la Domnul din nou și din nou, pur și simplu pentru a-L privi. Fie să privim spre Domnul, ațintindu-ne privirea asupra lui Isus, astfel încât El să Se poată infuza în noi.

Pentru veșnicie, destinul nostru, ca popor al lui Dumnezeu răscumpărat, regenerat, sfințit, transformat, conformat și glorificat, este să vedem fața lui Dumnezeu (Apoc. 22:4).

Astăzi, trebuie să privim fața Sa, căci vederea lui Dumnezeu ne transformă; pe măsură ce Îl privim pe Domnul față în față, vom fi transformați în imaginea Sa, din glorie în glorie, întocmai ca de la Domnul Duh (2 Cor. 3:18).

Când Îl vedem pe Dumnezeu, nu doar că ne detestăm pe noi înșine și, prin urmare, ne renegăm pe noi înșine, ci suntem și infuzați cu Dumnezeu. Noul element al lui Dumnezeu este infuzat în noi, vechiul nostru element este eliminat și suntem transformați în imaginea glorioasă al lui Cristos, omul-Dumnezeu.

Devenim asemenea Lui! Devenim chiar parte din Dumnezeu, din Cristosul corporativ, pentru a-L exprima pe Dumnezeu în viața Sa și a-L reprezenta în autoritatea Sa! Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru toate lucrurile pe care permiți să se întâmple în viața noastră pentru a ne trece prin procesul transformării. Ne deschidem Ție, ca Dumnezeu Duhul, pentru a ne trece prin procesul transformării prin înnoirea Duhului Sfânt! Amin, Doamne, vrem să-L vedem pe Dumnezeu pentru a-L câștiga pe Dumnezeu! Venim la Tine în Cuvântul Tău, exersându-ne duhul și având inima întoarsă spre Tine. Infuzează-ne cu Tine Însuți mai mult astăzi. Transformă-ne după imaginea Ta. Vrem să Te privim și să fim infuzați cu Tine, pentru a deveni la fel ca Tine. O, Doamne, cu cât Te privim mai mult, cu atât ne renegăm mai mult pe noi înșine și Te câștigăm mai mult pe Tine! Fie ca noul Tău element să lucreze în noi și să ne transforme lăuntric, făcându-ne la fel ca Cristos! Slavă Domnului, devenim asemenea lui Dumnezeu în viață, în natură și în înfățișare – dar nu în Dumnezeire – pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu, pentru gloria lui Dumnezeu! Amin, Doamne, câștigă-Ți astăzi glorioasa expresie. Fă-ne la fel ca Tine, pentru a fi Cristosul corporativ care Îl exprimă pe Dumnezeu în viața Sa și Îl reprezintă în autoritatea Sa! Amin!