lumina Domnului strălucește

Deschidem ușa inimii noastre ca Domnul să intre și să avem savurare reciprocă cu Cristos

27/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Apocalipsa 3:20 vedem că Domnul este afară, la ușa bisericii degradate și recâștigate, bătând la ușă pentru a intra și a cina cu cei care deschid; trebuie să fim mântuiți de orice stare de căldicel și mândrie spirituală și trebuie să deschidem personal ușa inimii noastre pentru ca Domnul să intre, ca să putem cina cu El.

Doamne Isuse, Te iubim! Îți deschidem ușa inimii noastre. Intră, Doamne, și cinează cu noi. Intră și ospătează-Te cu noi. Nu vrem să Te întemnițăm în duhul nostru; vino în mintea, emoția și voința noastră. Răspândește-Te în noi. Fă-Ți domiciliul în noi. Vrem să Te mâncăm ca pomul vieții, mana ascunsă și ospățul cel veșnic nou! Amin, Doamne, fă-ne astăzi sfinții Tăi biruitori! Amin!

Pe măsură ce trăim la sfârșitul acestei epoci, văzând că Domnul vrea să Se întoarcă curând, vrem să fim biruitorii Domnului; El vrea să-i câștige pe cei care au urechi să audă ce vorbește Duhul bisericilor. Aceasta înseamnă că urechile noastre sunt foarte importante. Inima noastră este crucială.

Dacă nu auzim vorbirea Domnului, nu putem fi considerați biruitori ai Lui. Dar dacă avem urechi să auzim ce vorbește El, ne dăm seama că Cristos are cheia lui David. El are cheia împărăției lui Dumnezeu și a bogățiilor din vistieria lui Dumnezeu.

Toate comorile ascunse în Dumnezeu pot fi descuiate și împărtășite în noi pentru a fi savurarea și experiența noastră atunci când Îl cunoaștem și Îl savurăm pe Cristos ca fiind Cel care are cheia lui David.

Un astfel de Cristos are cheia de a controla ușa vistieriei lui Dumnezeu, în care se află bogățiile lui Dumnezeu în Cristos pentru savurarea noastră.

În experiența noastră creștină, putem mărturisi că Cristos poate fie să ne deschidă, fie să ne închidă aceste bogății; atunci când inima noastră este îndepărtată de Domnul, când nu-L privim pe Domnul față în față, nu savurăm bogățiile Sale.

Însă ori de câte ori inima noastră se întoarce către Domnul, Îl privim față în față fără nicio piedică și suntem infuzați cu bogățiile Sale pentru a fi transformați interior în imaginea Sa până când suntem conformați imaginii Sale și suntem zidiți împreună în casa lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim cei puri în inimă și săraci în duh, rămânând în contact cu Domnul conform simțului vieții, astfel încât să putem savura bogățiile lui Cristos ca fiind comoara.

Fie ca noi să învățăm să renegăm sinele, să ne pierdem viața-suflet și să luăm crucea pentru a-L urma pe Domnul, astfel încât să ne putem împărtăși astăzi din bogățiile Sale în duh.

Când vedem starea ființei noastre sub lumina Domnului, deschidem ușa Inimii noastre Domnului

În biserica recâștigată degradată, Cristos este văzut ca fiind Cel care va lua masa cu biruitorii și le va da biruitorilor să stea cu El pe tronul Său, așa cum El a biruit și a șezut cu Tatăl Său pe tronul Său (Apocalipsa 3:20-21).

Laodicea este Filadelfia degradată și există o nevoie de biruitori în Laodicea. În versetul 20 din Apocalipsa 3, Domnul spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.”

Acest lucru arată că, deși biserica din Laodiceea este o biserică autentică și are atât de multe cunoștințe, Domnul este în afara bisericii; El este la ușă și bate.

Această ușă nu este ușa inimilor indivizilor, ci ușa bisericii; Domnul, ca și Cap al bisericii, stă în afara bisericii degradate, bătând la ușă. O, Doamne!

Această biserică nu are prezența Domnului; El este în afara bisericii, în afara ușii, bătând la ușă, căutând pe cineva să-i deschidă ușa. Ușa este ușa bisericii, dar ușa este deschisă de credincioșii individuali; când noi, ca credincioși individuali, deschidem ușa inimii noastre Domnului, El va intra.

Biserica din Laodiceea are cunoștință, dar nu are prezența Domnului. O, Doamne! Acceptarea tratamentelor Domnului pentru ca El să vină în noi, este o chestiune personală; Domnul este la ușa bisericii, dar fiecare credincios trebuie să se deschidă Domnului în mod individual (Ioan 14:23).

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne arate starea reală a ființei noastre; fie ca El să ne lumineze și să nu ne lase în întuneric cu privire la locul în care ne aflăm.

Am putea crede că suntem bine, pentru că poate nu păcătuim atât de mult, poate Îl iubim pe Domnul, poate citim Biblia și poate ne întâlnim regulat cu sfinții, dar Domnul poate fi totuși în fața ușii inimii noastre. O, Doamne Isuse!

În cazul bisericii din Laodiceea, în ochii Domnului, ea era o biserică recâștigată degradată. Această biserică era considerată de Domnul ca fiind nenorocită pentru că este mândră că este bogată în cunoașterea deșartă a doctrinei, dar în realitate este extrem de săracă în experiența bogățiilor lui Cristos.

Domnul a considerat că biserica din Laodiceea era nenorocită pentru că este goală, oarbă și plină de rușine și întuneric, netrăindu-L pe Cristos.

Era săracă pentru că era săracă în experiența lui Cristos și în realitatea spirituală a economiei lui Dumnezeu. Era oarbă, pentru că îi lipsea o adevărată perspectivă spirituală asupra lucrurilor spirituale autentice.

Era goală pentru că nu trăia prin Cristos și nu-L trăia pe Cristos ca dreptate subiectivă, ca al doilea veșmânt în umblarea ei zilnică (vezi Apocalipsa 3:15-17; Psalmul 45:1, 9-14).

Fie ca noi să venim la Domnul și să-I permitem să strălucească asupra stării ființei noastre. Fie ca El să strălucească asupra stării noastre de căldicel, a mândriei noastre spirituale și a lipsei noastre de experimentare a lui Cristos.

Domnul vorbește întregii biserici și El se ocupă de întreaga biserică, dar acceptarea acțiunii Domnului trebuie să fie ceva personal și subiectiv. Trebuie să deschidem în mod personal ușa inimii noastre Domnului.

Când suntem sub lumina Domnului și vedem starea ființei noastre, ne dăm seama că adesea Îi închidem ușa; El este închis în duhul nostru, încercând să intre în inima noastră cu mintea, emoția și voința noastră.

În atâtea feluri și de atâtea ori, Domnul vrea să răspândească și să satureze odăile interioare ale ființei noastre, dar noi nu-I permitem. O, Doamne! El vrea să vină și să ne aducă în savurarea Sa, dar inima noastră este îndepărtată de El.

Fie ca noi să ne deschidem în mod personal și subiectiv Domnului în timpul nostru cu El. Fie ca noi să deschidem ușa inimii noastre pentru ca El să vină și să-Și facă domiciliul în noi, astfel încât El să poată lua masa cu noi și noi să putem lua masa cu El.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Îți deschidem ușa inimii noastre. Intră, Doamne dragă. Inima noastră Te primește cu brațele deschise. Fă-Ți domiciliul în inima noastră. Răspândește-te din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. O, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și expune adevărata stare a ființei noastre interioare. Fie ca noi să vedem unde ne aflăm și care este situația din ființa noastră. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Ție puțin mai mult. Fie ca noi să deschidem ușa inimii noastre către TIne în mod personal și subiectiv. Ai Tu o cale de a intra în odăile interioare ale ființei noastre. Ne întoarcem inima către Tine. Vrem să ne ocupăm de orice stă între noi și Tine. Salvează-ne de la a ne mândri că suntem bogați în cunoașterea deșartă a doctrinei, dar de fapt suntem săraci în experimentarea bogățiilor lui Cristos. Salvează-ne de la a fi nenorociți din cauza faptului că suntem goi, orbi și plini de rușine și întuneric. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Avem nevoie de Tine. Îți permitem să intri în mintea, emoția și voința noastră. Fie ca Tu să iei masa cu noi și fie ca noi să cinăm cu Tine astăzi!

Deschidem ușa Domnului pentru ca El să intre și să avem savurare reciprocă cu Cristos

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să învățăm să deschidem ușa inimii noastre Domnului. De multe ori Domnul bate la ușa inimii noastre și bate chiar și la ușa bisericii; trebuie să acceptăm tratamentele Domnului în mod personal și individual, să deschidem ușa inimii noastre către El.

Trebuie să venim la El personal din nou și din nou; atât de multe lucruri în această lume, atât de multe situații și atât de multe experiențe și sentimente ne fac să ne apropiem de Domnul, așa că trebuie să ne întoarcem inima către El (2 Corinteni 3:16-18).

Domnul vrea să intre și să cineze cu noi. După cum se vede în Apocalipsa 3:20, El stă afară la ușa inimii noastre, bătând cu răbdare și așteptând să deschidem ușa pentru ca El să poată intra și să cineze cu noi. El vrea să mâncăm cu El și să-L savurăm pe Cristos în reciprocitate.

Această expresie „a lua masa cu El” se referă la masa principală a zilei, nu doar la a lua o îmbucătură; Domnul vrea să se așeze cu noi și să ia o masă bogată cu noi.

Acest aspect al mâncatului este ceea ce Îl preocupă foarte mult pe Domnul; încă de la crearea omului, El vrea ca omul să-L mănânce. El l-a plasat pe omul pe care l-a creat înaintea pomului vieții, pentru ca omul să se împărtășească din acest pom; de asemenea, i-a spus omului să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului.

Mai târziu, El a vrut ca poporul Său Israel să savureze roadele bogate ale țării bune a Canaanului (Iosua 5:10-12; Deuteronom 16:16) și să aibă sărbători anuale cu Dumnezeu, unde Dumnezeu să se ospăteze împreună cu ei și ei împreună cu Dumnezeu. Ei Îi ofereau lucruri lui Dumnezeu, Dumnezeu mânca împreună cu ei și ei mâncau împreună cu Dumnezeu.

În mod similar, astăzi, Domnul vrea să ne ospătăm împreună cu El. Cina cu Domnul menționată în Apocalipsa 3:20 nu se referă doar la viitor, când Domnul va veni și ne va da să mâncăm din pomul vieții, din mana ascunsă și din ospăț, ci se referă și la ziua de azi, căci astăzi putem să ne ospătăm cu Domnul pentru a avea savurare reciprocă cu Cristos.

În capitolele 2 și 3 din Apocalipsa, vedem cum Domnul înalță faptul de a-L mânca, promițând chiar mai multă savurare și mâncare din Cristos ca recompensă pentru biruitori. El vrea să-L primim ca rezervă de viață pentru a putea crește în viața divină, a fi transformați și a fi făcuți la fel ca El.

El le promite biruitorilor din cele șapte biserici că le va da să-L mănânce ca pomul vieții, mana ascunsă și ospăț. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, Dumnezeu vrea ca poporul Său să se ospăteze cu El; El vrea să avem savurare reciprocă cu Cristos.

Când deschidem Domnului ușa inimii noastre, când Îl lăsăm pe Domnul să intre în deciziile, emoțiile și gândurile noastre, El vine să ia masa cu noi și noi cu El. El ni se dăruiește ca pomul vieții, mana ascunsă și ospăț.

A lua masa cu Domnul nu înseamnă doar a mânca un singur aliment, ci a te împărtăși din bogățiile unei mese, un ospăț! Amin! Noi, ca popor al lui Dumnezeu, suntem meniți să mâncăm pomul vieții! Ni se dă să-L mâncăm pe Cristos ca mană deschisă și, de asemenea, ca mană ascunsă!

Și suntem meniți să ne ospătăm împreună cu Domnul și din Domnul, căci El este ospățul nostru, realitatea tuturor bogățiilor țării bune pentru savurarea noastră.

Așa cum copiii lui Israel au mâncat mana în pustie, s-au împărtășit din bogățiile țării bune când au intrat în Canaan și s-au adunat pentru a avea ospățuri anuale înaintea lui Dumnezeu, tot așa și noi astăzi trebuie să biruim pentru a-L mânca pe Domnul.

Trebuie să nu ne concentrăm pe doctrine, pe îmbunătățirea comportamentului sau pe a face lucruri pentru Dumnezeu; trebuie doar să ne deschidem ușa inimii noastre către El.

Destinul nostru este să ne ospătăm împreună cu Domnul și să-L savurăm ca viață și rezervă a vieții pentru veșnicie.

Astăzi, atât de mulți creștini se concentrează pe multe lucruri, inclusiv pe lucruri bune și spirituale, dar neglijează să mănânce cu Domnul, să ia masa cu El și să aibă savurare reciprocă cu Cristos.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului, să-I deschidem ușa inimii noastre în toate situațiile noastre zilnice și pur și simplu să-L lăsăm să intre.

Fie ca noi să venim să-L savurăm în cuvântul Său. Prin savurarea noastră din Cristos ca pom al vieții, mană ascunsă și ospăț, suntem contopiți cu Domnul în constituția noastră pentru a fi o singură entitate, pentru a-L exprima ca Noul Ierusalim (Apocalipsa 2:7, 17; 3:20).

Modul în care putem fi una cu Domnul, chiar să facem parte din expresia Sa corporativă pe pământ, este prin a-I deschide ușa inimii noastre pentru ca El să vină și să ia masa cu noi.

Pe măsură ce ospătăm cu Domnul, având o savurare reciprocă cu Cristos, suntem constituiți cu El, suntem contopiți cu El și devenim una cu El. În acest fel, El poate fi exprimat prin noi, iar noi devenim parte a expresiei Sale corporative, finalizându-se în Noul Ierusalim.

Doamne Isuse, îți deschidem ușa inimii noastre: intră și cinează cu noi. Ne întoarcem inima către Tine de la toate celelalte lucruri. Ne pocăim pentru păcatele noastre; ne mărturisim lipsa de a-L trăi pe Cristos. O, Doamne, lăsăm toate celelalte lucruri deoparte și ne concentrăm doar asupra Ta. Îți acordăm primul loc în inima noastră. Te iubim. Venim la Tine să ne ospătăm împreună cu Tine. Vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, mană ascunsă și ospăț. Amin, Doamne, Tu ești ospățul nostru. Vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău. Vrem să Te mâncăm și să Te digerăm, ca să putem fi constituiți cu Tine. Amin, Doamne, Tu ești ospățul nostru bogat. Fie ca să ospătăm cu Tine zi de zi, având o savurare reciprocă cu Cristos, ca să putem fi contopiți cu Tine! Doamne Isuse, contopește-Te cu noi puțin mai mult astăzi. Contopește-Te cu mintea, emoția și voința noastră. Constituie-ne cu Tine Însuți. Fă-ne una cu Tine. Fă-ne astăzi expresia Ta corporativă. O, Doamne Isuse, fie ca să rămânem în savurarea reciprocă cu Cristos, ca să putem fi constituiți cu Cristos și să-L exprimăm ca Noul Ierusalim! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Open the Door of our Heart for the Lord to come In & Have Mutual Enjoyment with Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 43 cu tema: Cristos, Duhul care le vorbește bisericilor, Cel care are cheia lui David, și Cel care va cina cu biruitori (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim iluminați de Domnul și să dăm atenție cuvântului Său pentru a deveni stele vii

25/03/2020 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de urmași credincioși ai Domnului, noi devenim stele strălucitoare și vii; fiind cei care Îl urmează pe Cristos, devenim stele vii la fel ca El pentru a fi duplicatul Său, acordând atenție cuvântului profetic și prin Duhul.

Pe de o parte Domnul Însuși este steaua vie, iar magii au văzut steaua Sa, au urmat-o și, în cele din urmă, L-au găsit; ca o asemenea persoană, El strălucește peste noi pentru a ne călăuzi pe calea dreptății, pe calea lui Dumnezeu și pe calea bisericii.

Trebuie să-L găsim pe Cristos ca stea vie și să-I urmăm conducerea și strălucirea, și trebuie să-I permitem să ne infuzeze cu El însuși în calitate de Cel strălucitor, până când noi înșine devenim stele vii.

În Matei 2:2 vedem o stea strălucitoare, care este Cristos, dar în Apocalipsa 1 vedem șapte stele în mâinile Fiului Omului, care îi simbolizează pe mesagerii bisericilor, cei cărora Duhul le poate vorbi un mesaj viu.

Trebuie să vedem cum putem noi, în calitate de credincioși în Cristos, să devenim stele vii, cei care trăiesc intens și strălucesc intens în această epocă întunecată.

Domnul i-a promis lui Avraam în Gen. 22:17 că sămânța lui va fi ca stelele din cer și ca nisipul de pe malul mării; noi credincioșii în Cristos suntem urmașii spirituali ai lui Avraam și suntem asemănați cu stelele din ceruri, iar cei din poporul lui Israel sunt urmașii de pe pământ ai lui Avraam și sunt asemănați cu nisipul de pe malul mării.

Șapte moduri de a fi iluminați de Domnul și de a deveni stele vii ca duplicatul Său

Există cel puțin șapte puncte principale legate de modul în care putem deveni stele vii și despre cum putem fi iluminați de Domnul ca stea vie. Dacă trebuie să fim stele vii, trebuie să fim plini de lumină.

1. Lumina este în Cuvântul lui Dumnezeu – nu doar cuvântul scris în Biblie, ci Cuvântul pe care Duhul ni-l vorbește din interior, dezvăluindu-ne din nou Cuvântul Bibliei.

Cuvântul Domnului este o lampă pentru picioarele noastre și o lumină pentru calea noastră (Psa. 119:105), iar deschiderea sau dezvăluirea cuvintelor Sale dă lumină, oferind înțelegere celor simpli (v. 130).

Trebuie să existe o rugăciune în noi ca să auzim vocea Domnului, ca El să ne determine să auzim vocea Lui (Cântarea Cântărilor 8:13-14).

Trebuie să auzim vorbirea Domnului mai ales în timpul nostru împreună cu El de dimineață; El vine la noi ca o gazelă și un cerboi tânăr pentru a-și înființa împărăția Sa dulce și frumoasă pe acest pământ ca muntele mirodeniilor.

Fiind în vorbirea instantanee a Domnului în fiecare zi, suntem spălați cu apă în Cuvânt și suntem înfrumusețați cu Cristos și prin Cristos pentru a deveni biserica Sa glorioasă.

2. Iluminarea se bazează pe îndurarea lui Dumnezeu; ori de câte ori Dumnezeu vine și ne dă îndurarea Sa, lumina înfățișării Sale este lumina noastră, apariția Lui este viziunea noastră, iar prezența Lui este câștigul nostru (vezi Isaia 50:10-11).

Nu putem produce sau invoca lumina; pur și simplu trebuie să avem încredere în numele lui Dumnezeu și să ne bazăm pe Dumnezeul nostru. Toți cei care își fabrică propria lumină, nu lumina lui Dumnezeu, ci lumina făcută de sine, merg în lumina focului lor și se vor culca în chinuri.

Dumnezeu are milă față de cine vrea El să aibă milă și El are îndurarea de cine vrea. Cel care primește revelația este acela căruia El îi dă revelație, iar cel care obține iluminare este acela pe care Dumnezeu alege să-l lumineze.

Totul depinde în totalitate de Dumnezeu și nu de noi. Nu putem cere sau controla lumina; când vine lumina, ea vine fără ca noi să o căutăm și când lumina nu vine, chiar dacă o căutăm, ea nu va veni. Este la fel cum răsare soarele – soarele răsare fie că îl căutăm sau nu, fie că ne place sau nu, și atunci când soarele nu răsare, nu îl putem face să răsară doar pentru că așa vrem.

Când Dumnezeu ne luminează, putem fi iluminați, dar dacă El nu face asta, nu putem face nimic în acest sens. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne rugăm Domnului, Doamne, ai milă de mine și luminează-mă!

Când Pavel era în drum spre Damasc, deși s-a opus lui Dumnezeu și nu L-a căutat pe Dumnezeu, Dumnezeu i-a apărut și el s-a aruncat la pământ în fața lui Dumnezeu și a fost binecuvântat. Dumnezeu a avut milă de el.

Lumina lui Dumnezeu nu este controlată de mâna omului – ea se bazează pe mila lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ne luminează, nu ar trebui să fabricăm noi înșine lumina sau să căutăm noi înșine lumina.

Dacă ne temem de Dumnezeu, ascultăm vocea Lui și cădem brusc în întuneric, ar trebui să avem încredere în Domnul, să ne bazăm pe Dumnezeu și să așteptăm ca lumina lui Dumnezeu să strălucească, căci numai Dumnezeu este lumină și sursa de lumină și numai în lumina lui Dumnezeu putem vedea lumina.

Pe de altă parte, ar trebui să fim avertizați că, atunci când nu avem lumină, nu ar trebui să încercăm să găsim o cale de ieșire prin noi înșine, aprinzând un foc pentru a încerca să ne facem propria noastră lumină.

Dacă nu-L așteptăm pe Dumnezeu, ci ne încingem cu lumina făcută de sine, deși putem merge în lumina focului nostru pentru o perioadă, în sfârșit ne vom culca în întristare.

În același timp, nu ar trebui să împrumutăm lumina altcuiva luând lumina lor ca fiind a noastră.

Este posibil să auzim pe cineva care mărturisește cum, atunci când a întâmpinat dificultăți, a acceptat purtarea crucii și Dumnezeu l-a trecut prin aceste lucruri. Putem accepta acest lucru și să ne hotărâm că, din acea zi înainte, vom accepta tratarea crucii.

Deși acest lucru nu este bazat pe faptul că noi am văzut lumina sau că ne-am fabricat propria lumină, noi împrumutăm lumină de la alții, luăm lumina cuiva și o facem propria noastră lumină. Cel care face așa ceva, după un timp, va abandona cu siguranță o astfel de lumină, căci lumina împrumutată nu are niciun folos, nu poate lua locul luminii reale.

De aceea, când venim la Cuvântul lui Dumnezeu și la slujba care deschide cuvântul pentru a-l citi, trebuie să ne rugăm și să ne deschidem Domnului, pentru ca El să strălucească asupra noastră și să ne lumineze.

Cuvintele din Biblie și cuvintele din lucrare trebuie să devină ușoare pentru noi; trebuie să-l întrebăm pe Domnul, Doamne, arată-mi ce este scris în cuvântul Tău și despre ce vorbește fratele Lee – faceți-mă să văd ce vedeți și faceți-mă să am sarcina pe care a avut-o fratele Lee!

Trebuie să venim la Domnul pentru ca noi să avem lumină autentică de la Dumnezeu, nu lumină împrumutată sau lumină fabricată. Recomand cap. 2 in, Cunoașterea vieții, de Witness Lee pentru mai multe detalii în această privință.

Doamne Isuse, avem nevoie de strălucirea Ta. Refuzăm să ne facem propria lumină sau să împrumutăm lumina altcuiva – dorim ca Tu să strălucești asupra noastră. Dragă Doamne, numai Tu ai lumina și numai în lumina Ta putem vedea lumină. Strălucește asupra noastră și dă-ne lumina divină. Fie ca să ni te arăți din nou pentru a ne infuza cu Tine ca lumină și pentru a ne face stelele strălucitoare în această epocă întunecată. Luminează-ne când venim la cuvântul Tău și citim slujba. Fie ca noi să vedem ce Tu vezi în Cuvânt și să avem aceeași povară și același simțământ pe care Tu îl ai în cuvântul Tău!

3. Pentru a fi luminați, trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Domnului, setându-ne inima să fim sinceri în căutarea Domnului în mod unic cu toată dorința noastră.

Psa. 27:8 ne arată o conversație cu Dumnezeu, cum El vrea ca noi să-I căutăm fața, iar noi căutăm fața Lui din toată inima noastră, căci vrem să-L vedem față în față.

Trebuie să vrem, să acceptăm și să nu ne ascundem de strălucirea Domnului. Uneori nu vrem ca Domnul să strălucească în anumite zone ale vieții noastre, pentru că simțim că, dacă El strălucește într-o zonă, El nu va fi fericit cu ceea ce El găsește acolo. Dar trebuie să fim deschiși pentru strălucirea Lui și chiar să dorim strălucirea Lui, cerându-I să ne ierte și să ne curățească ori de câte ori El strălucește asupra lucrurilor din noi.

4. Pentru a fi iluminați trebuie să ne deschidem către Domnul, să ne întoarcem inima către El și să venim în fața Lui fără nicio rezervare sau reținere.

Trebuie să avem o rugăciune în ființa noastră, Doamne, îmi deschid ființa fără nicio rezervare față de Tine. Vreau să strălucești în ființa mea.

Cei care se închid față de Domnul sunt experți în judecarea și criticarea celorlalți. De exemplu, dacă ne închidem într-o cameră întunecată și privim înafară, putem vedea foarte clar lucrurile de criticat, dar dacă aprindem luminile din acea cameră, nu putem vedea nimic în exterior.

Când lumina Domnului strălucește asupra noastră, nu putem vedea defectele sau slăbiciunile altora; dar când este întuneric în tine, poți judeca și critica pe ceilalți.

5. Pentru a fi iluminați trebuie sa ne oprim pe noi înșine; trebuie să punem capăt opiniilor noastre, modurilor noastre de a privi lucrurile, sentimentelor, ideilor și părerilor noastre.

Când o persoană complet oprită vine în fața Domnului, El poate fi extrem de simplu și cu o inimă sinceră pentru a primi cuvântul Domnului.

Uneori însă, atunci când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, ne citim propriile păreri, vedem modul în care noi privim lucrurile, și citim sentimentele, ideile și opiniile noastre în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu ne-am oprit ființa. Trebuie să ne oprim, să stăm la picioarele Domnului și să ascultăm cuvântul Lui, la fel cum a făcut Maria.

6. Pentru a fi iluminați nu trebuie sa ne certăm cu lumina Duhului. Când lumina strălucește, nu ar trebui să ne certăm cu ea. Când Domnul strălucește asupra noastră prin cuvântul Său sau prin cei care slujesc cuvântul Său, nu ar trebui să ne certăm cu lumina sau disputa cu el.

Dacă ne certăm cu lumina – fie înăuntrul nostru, fie în public cu slujirea cuvântului – nu vom primi lumină. Trebuie să acceptăm lumina Domnului.

7. Pentru a fi luminați de Domnul, trebuie sa trăim continuu in lumină.

În Efes. 5:8 Pavel ne spune că am fost cândva întuneric, dar acum suntem lumină în Domnul, așa că ar trebui să umblăm ca și copii ai luminii. Trebuie să umblăm în lumină – așa cum El este în lumină (1 Ioan 1:7), trăind, mișcându-ne și avându-ne ființa ca copii ai luminii.

Doamne Isuse, ne deschidem strălucirii Tale. Ne deschidem ființa fără nicio rezervare către Tine, pentru ca Tu să strălucești asupra noastră și în noi pentru a ne lumina și a ne face stele vii și strălucitoare în această epocă întunecată. Ne întoarcem inima către Tine, Doamne și venim în fața Ta fără nicio rezervare sau reținere. Punem capăt părerilor noastre, modurilor noastre de a privi lucrurile, sentimentelor, ideilor și opiniilor noastre și pur și simplu venim la Tine, stăm la picioarele Tale și ascultăm cuvântul Tău. Întărește-ne în omul nostru lăuntric pentru a accepta lumina, pentru a nu ne certa cu lumina și a nu respinge lumina. Amin, Doamne Isuse, vrem să umblăm continuu în lumină și să trăim în lumină ca copii ai luminii, pentru ca Tu să poți străluci continuu în noi și prin noi pentru a ne face duplicatul Tău, stele vii și strălucitoare în această epocă!

Devenind stele vii prin faptul că dăm atenție Cuvântului profetic și prin Duhul

În 2 Pet. 1:19 vedem una dintre căile de a deveni stele vii ca duplicarea Domnului ca stea vie.

Avem cuvântul profetic făcut mai ferm, căruia facem bine să-i dăm atenție precum unei lămpi care strălucește într-un loc întunecat, până când zorii zilei și steaua dimineții se ridică în inimile noastre.

Cristos este steaua, iar noi, ca urmași ai Săi, suntem făcuți stele la fel ca El pentru a fi duplicatul și reproducerea Lui ca stele strălucitoare și vii în această epocă.

Trebuie să venim la cuvântul Domnului, la cuvântul profetic, și să-i acordăm o atenție deplină până la răsăritul zilei și până când steaua dimineții va răsări în inima noastră.

Steaua este ceva asemănător cu fosforul, aducând lumină în întuneric. Ar trebui să fim atenți la cuvintele din Biblie rugându-ne peste ele cu exersarea duhului nostru până când Cristos ca steaua dimineții se ridică în inima noastră.

Uneori, când citim Biblia, simțim că nu primim nicio lumină, dar atunci când deschidem inima și dăm atenție Cuvântului, ceva din interior strălucește, se ridică, răsare și răzbate în noi.

Rezultatul citirii noastre cu rugăciune a cuvântului lui Dumnezeu este un sentiment interior de luminare și strălucire, iar acest lucru strălucitor ne determină să-L iubim și mai mult pe Domnul Isus.

Cu cât avem mai mult strălucirea lui Dumnezeu în noi prin cuvântul Său, cu atât Îl iubim pe Domnul Isus; această dragoste pentru El crește până în punctul în care suntem plini cu dragoste pentru Domnul Isus. Acesta este de fapt Isus care vine la noi ca ziua zorilor, ca steaua dimineții care se ridică în inima noastră.

Trebuie să nu numai să citim Biblia, ci și să învățăm să ne deschidem către Domnul, să ne întoarcem inima către El și să ne exersăm duhul astfel încât literele scrise negru-pe-alb din Biblie să devină ca un fosfor, pline de lumină și de viață ca să Îl avem pe Domnul care Se ridică în noi ca Steaua.

Această strălucire, această înălțare a Domnului ca stea în noi, ne va face să fim strălucitori și vii. Dacă suntem de acord în mod continuu cu această stea interioară care se ridică, vom fi în mod constant în Duhul și vom fi în mod spontan strălucitor și viu.

În Apocalipsa 3:1 avem Duhul, chiar cele șapte Duhuri; mâna lui Isus aici deține nu numai cele șapte stele, ci și cele șapte Duhuri. Cele șapte stele – care-i simbolizează pe cei strălucitori din biserici – sunt una cu cele șapte Duhuri.

Dacă avem cuvântul viu ca steaua dimineții care se ridică în noi și dacă suntem una cu cele șapte Duhuri, în cele din urmă vom deveni stele. Nu numai că steaua strălucește în noi, ci și privind steaua și urmând Duhul, noi înșine devenim stelele.

Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru a deveni stele vii ca duplicare a Ta ca Steaua din această epocă. Amin, Doamne, venim la cuvântul Tău cu o inimă întoarsă către Tine și un duh exersat pentru a primi strălucirea Ta, luminarea Ta și vorbirea Ta instantanee. Ne exersăm duhul peste cuvântul Tău, Doamne, pentru a primi fosforul divin și a prinde focul divin. Fă-ne cei care sunt vii și strălucitori în mod intens în această epocă întunecată. Fie ca steaua să strălucească în noi și, urmărind steaua și urmând Duhul, să putem deveni stele vii în această epocă!