Biruitorii, ca parte a copilului-bărbat, îl biruiesc pe dușman prin faptul că nu își iubesc viața-suflet până la moarte; trebuie să fim cei care permitem crucii să ne trateze puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu trăim prin noi înșine, să nu avem încredere în sine și să nu ne iubim viața-suflet până la moarte, de dragul Domnului.
Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim mai mult decât ne iubim viața-suflet. Strălucește asupra noastră. Expune ce este viața-suflet. Expune încrederea în sine. Strălucește și expune orice abilitate și putere naturală. O, Doamne, fie ca crucea Ta să lucreze în noi pentru a trata încrederea noastră în sine, în viața-suflet și în orice altceva legat de sine, astfel încât să putem fi mai mult decât biruitori în Cristos! Fă-ne sfinții Tăi biruitori astăzi! Fă-ne cei pe care îi poți răpi la întoarcerea Ta! Amin!
Săptămâna aceasta am considerat cu rugăciune subiectul copilului-bărbat, războiul din ceruri și sfinții biruitori. Pe de o parte, copilul-bărbat văzut în Apocalipsa 12 se referă la sfinții biruitori care au murit și vor fi înviați de Domnul pentru a fi răpiți la cer.
Pe de altă parte, noi astăzi vrem să fim sfinții biruitori ai Domnului, cei care biruiesc în situațiile noastre, oriunde ne așează Domnul, pentru a putea coopera cu Domnul pentru ca împărăția Lui să vină și pentru ca dușmanul Său să fie învins.
De îndată ce copilul-bărbat este răpit în Apocalipsa 12, vedem că există un război în cer. Nu copilul-bărbat luptă, ci Mihail și îngerii lui încep să lupte împotriva lui Satan, iar Satan și armatele lui sunt aruncate jos, căci nu se găsește loc pentru ei în cer.
Aceasta înseamnă că copilul-bărbat, compus din cei care îl biruiesc pe dușman în timpul vieții lor, este răpit și nu poate tolera prezența lui Satan în ceruri, așa că porunca este dată și Satan este aruncat jos.
Cine sunt acești oameni și cum pot fi produși astfel de oameni? Cum putem deveni astfel de credincioși biruitori astăzi? După cum se vede în Apocalipsa 12:10-11, biruitorii sunt cei care îl biruiesc pe Satan datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei lor și nu și-au iubit viața-suflet până la moarte.
Trebuie să fim cei care aplică sângele lui Cristos și se ascund sub sângele puternic, biruitor și prevalent.
Trebuie chiar să vorbim dușmanului despre acest sânge biruitor. Trebuie să fim cei care declară faptele divine, proclamând întotdeauna victoria lui Cristos asupra lui Satan. În acest fel, îl biruim pe dușman, iar el trebuie să fugă de la noi.
Îl biruim pe Satan neiubindu-ne viața-suflet până la moarte: trebuie să ne urâm și să ne renegăm viața-suflet
A treia modalitate principală prin care putem birui dușmanul este să nu ne iubim viața-suflet până la moarte (Apocalipsa 12:11).
De ce trebuie să nu ne iubim viața-suflet? Trebuie să ne dăm seama că, din cauza decăderii lui Adam, Satan s-a unit cu viața-suflet a omului – sinele omului. Pentru a-l birui pe Satan, trebuie să nu ne iubim viața-suflet (Matei 16:23-24; Luca 14:26; 9:23).
Am putea crede că nu este un păcat să permitem sufletului nostru să se bucure și să aibă savurarea în această epocă, dar trebuie să ne dăm seama că Satan s-a unit cu viața sufletului nostru.
Ca și credincioși în Cristos care vor să fie biruitori ai Domnului în această epocă, trebuie să nu ne iubim viața-suflet până la moarte. Aceasta înseamnă că trebuie să ne urâm pe noi înșine; Îl urmăm pe Domnul renegându-ne pe noi înșine, luându-ne crucea și pierzându-ne viața-suflet.
Viața noastră sufletească este ca praful, hrana lui Satan; când ne complacem în viața-suflet, când facem lucruri în sufletul nostru, Satan mănâncă și se încântă.
Dar dacă nu ne iubim viața-suflet, adică nu ne iubim sinele, nu va exista hrană pentru Satan și el va fi ucis. Când viața noastră suflet este ucisă, și Satan este ucis. Aceasta este calea prin care putem fi partea mai puternică a femeii, copilul-bărbat, pentru a-l birui pe Satan.
Trebuie să mergem mai departe cu Domnul și să avansăm în experiența noastră de viață pentru a-l birui pe Satan pierzându-ne viața-suflet.
Unul dintre principalele motive pentru care atât de mulți creștini nu au crescut în viață ani de zile și chiar de zeci de ani este acela că trăiesc în viața lor sufletească. Poate că nu păcătuiesc, poate că nu creează probleme în viața de biserică și nu există disensiuni cu ei; ei trăiesc doar după cum le place sufletul.
Domnul trebuie să răzbată în noi. Trebuie să existe zdrobirea omului din afară, astfel încât omul dinăuntru să poată fi eliberat și viața Domnului să curgă.
Suntem credincioși în Cristos, dar în noi înșine, atunci când trăim în carne și în omul vechi, suntem ca restul ființelor umane de pe pământ: ne iubim pe noi înșine.
Poate că iubim oamenii, dar, până la urmă, ne iubim pe noi înșine mai întâi. Nu avem doar o viață-suflet, ci o iubim. Ne iubim sufletul, carnea și sentimentele. O, Doamne Isuse!
Cum îl putem birui pe Satan dacă ne iubim viața-suflet, hrănindu-l astfel pe Satan până când, așa cum se vede în Apocalipsa, devine un mare dragon? O, Doamne!
Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul și să-I permitem să strălucească asupra a ceea ce este viața-suflet. Fie ca să-I permitem să strălucească asupra noastră și să ne expună. Fie ca Domnul să expună abisul din ființa noastră. Fie ca să-L lăsăm să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră.
Pentru a-l birui pe Satan, trebuie nu doar să ne bazăm pe sângele lui Cristos și să proclamăm victoria lui Cristos, toate acestea neavând nicio legătură cu noi, ci cu Cristos și ceea ce a făcut El, ci trebuie și să ne pierdem viața-suflet, chiar să ne urâm viața-suflet, să nu ne iubim viața-suflet până la moarte.
Satan este exprimat prin viața-suflet. Sufletul nostru este unit cu Satan și, atunci când trăim în viața-suflet, îl exprimăm pe Satan. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului legat de acest lucru și să-L lăsăm să strălucească.
Numai atunci când El strălucește și ne expune viața-suflet putem noi permite crucii să lucreze în noi. Trebuie să lăsăm crucea să lucreze în ființa noastră pentru a ne da viața-suflet la moarte.
Satan vrea să acționăm prin propria noastră putere, să ne mișcăm în noi înșine, să facem lucruri în puterea sufletului și să vorbim cu abilitatea noastră naturală.
Domnul, însă, vrea să trateze ființa noastră interioară în mod amănunțit; El vrea să atingă puterea naturală, abilitatea naturală și sinele în toate expresiile sale.
Satan vrea să acționăm prin propria noastră putere și să ne mișcăm în noi înșine cu puterea sufletului nostru, abilitatea noastră naturală; acest lucru este exact opusul a ceea ce Domnul vrea să facem.
Abilitatea noastră naturală este abilitatea pe care am avut-o inițial și care nu a fost niciodată tratată prin lucrarea crucii. Când facem ceva conform abilității noastre naturale, savurăm acest lucru, căci asta ne place să facem.
Poate chiar vorbim elocvent în numele Domnului sau explicăm Scripturile, totuși, facem acest lucru cu abilitatea noastră naturală.
Nu se poate nega faptul că fiecare dintre noi are o anumită abilitate prin naștere sau prin educație; problema este atunci când o folosim pentru Domnul fără ca aceasta să treacă prin moarte și înviere. Avem nevoie de lucrarea crucii pentru ca puterea învierii lui Cristos să lucreze în noi.
Falimentul bisericii se datorează în principal faptului că omul și-a folosit abilitatea naturală. Atât de mulți au făcut fapte mărețe pentru Dumnezeu, au rostit lucruri mărețe, totuși, au făcut totul prin propria lor abilitate naturală.
Chiar și în viața de biserică, putem face atât de multe lucruri și chiar vorbi în întâlniri conform cu ceea ce suntem prin natură, nu în Domnul sau în înviere.
Fie ca noi să fim înaintea Domnului cu privire la acest lucru, căci atâta timp cât trăim și iubim viața-suflet, nu-l putem birui pe Satan. Fie ca noi să ne deschidem Lui, spunându-I:
Doamne Isuse, vrem să fim biruitorii Tăi astăzi. Ne deschidem Ție. Îți mulțumim că putem lua sângele Tău și putem proclama victoria Ta. O, Doamne, vrem să mergem mai adânc cu Tine. Fie ca noi să fim cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte. Vrem să Te urmăm și să fim adevărații Tăi discipoli; ne renegăm sinele, luăm crucea și pierdem viața-suflet astăzi. O, Doamne, pur și simplu ne deschidem Ție. Fă-ne să vedem că Satan s-a unit cu viața noastră suflet. Fie ca noi să vedem că sinele nostru este întruparea și expresia lui Satan. Fie ca noi să respingem sinele și să nu facem lucruri conform cu viața noastră suflet. Fă-ne astăzi credincioșii Tăi biruitori, cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte. Dă-ne duhul unui martir să fim persoane care își sacrifică viața-suflet pentru Domnul. O, Doamne, fie ca să nu trăim în viața-suflet sau să facem lucrurile după abilitățile noastre naturale. Te iubim și depindem de Tine. Permitem crucii Tale să lucreze în noi pentru a ne zdrobi omul din afară, astfel încât omul dinăuntru să fie întărit și viața Ta să poată curge în noi! Amin!
Permitem crucii să ne trateze puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să ne pierdem viața-suflet pentru Domnul și să-l biruim pe vrăjmaș, pe măsură ce trăim și facem toate lucrurile în înviere
Fiecare dintre noi are propria viață-suflet, propriile abilități și capacități naturale. Unii pot fi timizi, dar pot avea capacitatea de a face altceva și, atunci când fac acel lucru, sunt fericiți și o fac din toată inima.
Alții pot fi destul de sinceri și pot vorbi lucruri scripturale fără a fi în duhul lor sau a depinde de Domnul. Cu toate acestea, nu-L putem sluji pe Dumnezeu cu abilitatea noastră naturală care nu a fost niciodată tratată de cruce.
Dumnezeu trebuie să ne aducă pe toți în punctul în care tremurăm și ne temem ca nu cumva să facem ceva fără Domnul. Trebuie să devenim persoane care nu doar vorbesc sau fac lucruri pentru Domnul, ci însăși ființa noastră este potrivită.
Pentru a fi utili în mâna lui Dumnezeu, viața-suflet trebuie să fie renegată și pusă deoparte.
Scopul crucii este de a trata puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu îndrăznim să ne mișcăm singuri. Vedem acest lucru în special în cazurile lui Moise și Petru (Fapte 7:23-30; Luca 22:32-34; 1 Petru 5:5-6).
Amândoi erau în puterea lor naturală făcând lucruri pentru Domnul, iar Dumnezeu a trebuit să-i expună și să le trateze încrederea lor în sine pe măsură ce ei depindeau de Domnul pentru toate lucrurile.
Fie ca noi să avem atitudinea că nu vom trăi singuri în niciun fel; nu ne vom prețui propria abilitate și nu vom avea încredere în sine (1 Corinteni 2:2-4; Filipeni 3:3; cf. Isaia 11:2).
Pavel avea această atitudine; nu a venit ca un vorbitor puternic, cu vorbe înțelepte, ci mai degrabă în slăbiciune și cu mult tremur. El a hotărât să nu cunoască nimic și pe nimeni dintre sfinți, decât pe Isus Cristos și pe Acesta crucificat.
Cuvintele și proclamarea sa nu au fost în cuvinte convingătoare de înțelepciune. Cât despre persoana sa, era în frică și tremur, neavând încredere în sine. În ceea ce privește lucrarea sa, nu a avut cuvinte convingătoare ale înțelepciunii, ci a rostit cuvântul Domnului ca Evanghelie.
Ne putem gândi că, dacă Pavel ar fi aici astăzi, ar fi atât de bogat, plin de resurse proprii și puternic în vorbire. Dar mesajul său a fost crucea și el însuși era în slăbiciune, frică și mult tremur.
Asta este ceea ce lucrează crucea în noi. Dacă suntem tratați de cruce, dacă permitem crucii să lucreze în ființa noastră, nu vom avea nicio încredere în sine, ci mai degrabă nu ne vom lăuda decât în Cristos și în crucea Sa.
Domnul vrea să ne schimbe atitudinea și putem coopera cu El pentru a ne schimba atitudinea. Putem alege înaintea Domnului să nu trăim în suflet sau în viața-suflet, ci să-I permitem Domnului să-Și facă domiciliul în inima noastră (Efeseni 3:16-17).
Putem permite crucii să lucreze în noi pentru a trata puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu avem încredere în sine, ci să ne încredem în Domnul și să facem toate lucrurile în înviere, una cu Domnul.
Fie ca noi să permitem crucii să lucreze în noi subiectiv pentru a lua și a îndepărta de la noi orice nu provine de la Dumnezeu, lăsând doar lucrurile care sunt de la Dumnezeu.
Când crucea lucrează în noi, nu mai putem face lucruri în și prin noi înșine pentru a-i ajuta pe alții, a predica cuvântul sau a-i îndrepta pe alții; vom depinde de Domnul.
Ceea ce puteam face înainte în noi înșine, nu mai putem face, căci crucea ne-a tăiat încrederea în sine și acum ne bazăm pe Domnul pentru toate lucrurile. Nu vom mai iubi nimic din viața noastră suflet sau din viața cărnii; vom lăsa toate aceste lucruri să meargă la moarte.
Nu ne vom prețui propriile abilități și nu vom avea încredere în sine; vom trăi ca oameni plini de frică și tremur, căci ne dăm seama că suntem persoane slabe.
Acest lucru ne va face persoane care se sacrifică de sine, chiar o ofrandă de băutură, permițându-I lui Cristos, ca vin ceresc, să ne umple și să ne facă să devenim vin pentru Dumnezeu (Filipeni 2:17; 2 Timotei 4:6; Judecători 9:13).
Așa cum Cristos S-a turnat ca adevărat vin înaintea lui Dumnezeu pentru satisfacția Lui, așa cum apostolul Pavel a devenit o ofrandă de băutură turnată peste jertfa și slujba credinței sfinților, tot așa vom turna și noi pe Cristosul constituit în noi peste alții și înaintea lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa.
Doamne Isuse, permitem crucii să lucreze în noi astăzi pentru a trata puterea și abilitatea noastră naturală. O, Doamne, fie ca duhul nostru să curgă! Fie ca Tu să ai o cale să răstorni orice încredere în sine. Ne deschidem Ție. Te iubim. Îți dăm terenul în ființa noastră. Spunem Amin lucrării subiective a crucii în ființa noastră. Amin, Doamne, fie ca noi, cu tot ce avem, suntem și putem face, să trecem prin cruce. Fie ca noi să depindem de Tine pentru toate lucrurile. Fie ca noi să ne dăm seama cât de slabi și fragili suntem, depinzând pe deplin de Tine pentru toate lucrurile. O, Doamne, fie ca voia Ta să se facă în ființa noastră. Fă-ne persoane care pot birui dușmanul pierzându-și viața-suflet prin lucrarea crucii. Fie ca noi să fim cei care nu își prețuiesc propriile abilități sau nu au nicio încredere în sine. Du-ne mai departe cu Tine. Fă-ne o ofrandă de băutură pentru Dumnezeu, persoane care se sacrifică de sine și care Îi permit lui Cristos, ca vin ceresc, să ne umple și să ne facă să devenim vin pentru Dumnezeu! Amin, Doamne, ai Tu o cale liberă să a ne umpli, chiar de a ne umpli toată ființa interioară și de a curge prin noi într-un mod pur! Fie ca duhul nostru să curgă! Fie ca Satan din noi să fie învins! Slavă Domnului!
