așteptăm să fim răpiți

Ne renegăm sinele și umblăm cu Dumnezeu prin credință pentru a scăpa de moarte și a-I fi plăcuți lui Dumnezeu

08/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru a putea urma Mielul și a merge spre maturitate pentru a deveni primele roade, trebuie să umblăm cu Dumnezeu prin credință pentru a scăpa de moarte așa cum a făcut Enoh și pentru a obține mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu; trebuie să umblăm cu Dumnezeu zi de zi, făcând lucrurile conform lui Dumnezeu și nu conform cu noi înșine.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să umblăm cu Dumnezeu astăzi. Îți dăm trăirea noastră zilnică. Ne deschidem Ție în ceea ce privește toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi. Te iubim, Doamne, și vrem să umblăm cu Tine, mergând în pas cu Tine și urmându-Ți călăuzirea pentru a merge acolo unde vrei Tu să mergem. Fie ca noi să trăim prin credință și să umblăm prin credință. Fie ca să-Ți permitem să aplici crucea asupra ființei noastre, astfel încât să putem umbla cu Dumnezeu și să fim plăcuți lui Dumnezeu! Amin!

Primele roade din Apocalipsa 14 sunt pe Muntele Sion cu Dumnezeu, în templul lui Dumnezeu, și sunt acolo pentru satisfacția lui Dumnezeu. Nu ni se spune că au fost răpite; ele erau pur și simplu acolo.

Aceasta indică faptul că ei au umblat cu Dumnezeu atât de mult încât, asemenea lui Enoh, erau pur și simplu în prezența lui Dumnezeu continuu, chiar și pe Muntele Sion cu El. Au obținut mărturia că erau plăcuți lui Dumnezeu, iar Dumnezeu pur și simplu i-a răpit.

Trebuie să umblăm cu Dumnezeu zi de zi în așa măsură încât, fie că suntem aici pe pământ, fie că suntem cu El pe Muntele Sion, să-I fim plăcuți, iar El este bucuros să ne aibă în prezența Sa, căci suntem plăcuți Domnului.

Aceasta înseamnă că trebuie să creștem în viață spre maturitate și să-L iubim pe Domnul, căci trăim o viață nu doar pentru a învinge dușmanul lui Dumnezeu și a-l supune, ci, mai mult, suntem aici pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a creat pentru ca El să fie satisfăcut. El ne-a creat după chipul și asemănarea Sa și vrea să fim parte a expresiei Sale corporative și să-L reprezentăm cu autoritatea Sa.

Ca și credincioși în Cristos care cresc în pământul cultivat al lui Dumnezeu, clădirea Lui, vrem să creștem în viață și să ne coacem mai repede, chiar să fim primele roade duse în prezența lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, Dumnezeu le-a spus poporului Său să nu mănânce primele roade, ci mai degrabă să le aducă la El în casa Lui spre satisfacția Lui. El vrea să guste primele roade și să fie sătul. La fel este și în învierea lui Cristos; primele roade învierii Sale erau pentru ca Tatăl să se bucure de ele și să fie satisfăcut.

În mod similar, cu noi astăzi, credincioșii în Cristos, vrem să fim maturi și copți, astfel încât să putem fi spre satisfacția lui Dumnezeu, pur și simplu să fim în casa Lui spre desfătarea și satisfacția Sa pe Muntele Sionului ceresc.

Calea de a scăpa de moarte și de a obține mărturia de a fi plăcut lui Dumnezeu este să umblăm cu Dumnezeu prin credință

În Geneza 5:22-24, vedem că Enoh a avut un fiu și a umblat cu Dumnezeu; După ce l-a născut pe Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani și a născut mai mulți fii și fiice.

Toate zilele lui Enoh au fost de 365 de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu și nu a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat.

În Evrei 11:5-6 ni se spune în continuare că prin credință a fost strămutat Enoh, ca să nu vadă moartea; și nu a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de strămutarea sa, de răpirea sa, a primit mărturia că fusese plăcut lui Dumnezeu.

Dacă vrem să fim primele roade pentru satisfacția lui Dumnezeu și să scăpăm de moarte, având mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu, trebuie să umblăm cu Dumnezeu prin credință astăzi.

Fără credință este imposibil pentru noi să fim plăcuți lui Dumnezeu, căci cine vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că este răsplătitorul celor ce-L caută cu sârguință.

Ce înseamnă să umbli cu Dumnezeu? Cum putem umbla cu Dumnezeu prin credință astăzi?

În calitate de credincioși în Cristos, am fost mântuiți prin credință, prin har, și acum umblăm cu Dumnezeu; umblarea noastră creștină este prin credință. Trebuie să-I cerem Domnului să ne învețe cum să umblăm cu El.

Nu ar trebui să luăm acest lucru de la sine înțeles, crezând că știm ce înseamnă să umbli cu Dumnezeu prin credință; ar trebui pur și simplu să luăm aceste versete și să venim înaintea Domnului, întrebându-L:

Doamne Isuse, vreau să umblu cu Tine. Învață-mă cum să umblu cu Dumnezeu prin credință. Păstorește-mă în această privință în viața mea de zi cu zi. Vreau să cooperez cu Tine, astfel încât să-Ți pot oferi cea mai bună cooperare, pentru a intensifica mântuirea Ta organică și a mă face un biruitor plăcut lui Dumnezeu! Amin!

Un aspect al umblării cu Dumnezeu este să nu o luăm înaintea lui Dumnezeu; noi umblăm cu Dumnezeu și nu Dumnezeu umblă cu noi, deci nu o luăm înaintea lui Dumnezeu.

Nu suntem înfumurați, nu facem lucrurile conform propriilor noastre concepții și dorințe și nu facem lucrurile conform curentului epocii; mai degrabă, învățăm să facem toate lucrurile împreună cu Dumnezeu și în Dumnezeu (Psalmul 19:12-13; Iosua 9:14b; Luca 24:15).

De multe ori facem lucrurile în mod implicit, pur și simplu pentru că suntem obișnuiți să facem una sau alta și nu verificăm lucrurile cu Domnul. Facem lucrurile fără să cerem sfatul Domnului. Suntem înfumurați, pur și simplu pentru că știm atât de multe lucruri despre Domnul și din Biblie, încât presupunem că ar trebui să facem una sau alta pentru Domnul sau în viața de biserică.

Cine își poate discerne greșelile? Cine își cunoaște greșelile secrete? Cine își dă seama că este înfumurat?

Chiar și în slujirea noastră către Dumnezeu, putem fi înfumurați. Vedem acest lucru în Matei 7, unde Domnul le răspunde celor care au făcut mari lucrări de putere în numele Său, au scos demoni în numele Său și au făcut lucruri mărețe pentru Dumnezeu; lor le-a spus: „Depărtați-vă de la Mine, niciodată nu v-am cunoscut!”. Foarte interesant.

El nu i-a recunoscut niciodată. El nu i-a aprobat. Aceasta înseamnă că este posibil să faci lucruri pentru Dumnezeu și în numele lui Dumnezeu, totuși nu umblăm cu Dumnezeu și nici nu-L privim față în față pentru a vedea ce simte El în legătură cu ceea ce facem.

Domnul vrea să-L privim și să fim cu El; El vrea să nu facem cutare lucru pentru El, ci să-L privim, să fim cu El, să-L savurăm și să ne împărtășim din bogățiile Sale.

Fie ca noi să învățăm să umblăm cu Dumnezeu și să nu o luăm înaintea Lui. Fie ca noi să învățăm să ne ajustăm ritmul pentru a umbla cu El. Dacă vrem să fim răpiți și să nu gustăm moartea, trebuie să învățăm să umblăm cu Dumnezeu.

Principiul răpirii, așa cum se vede în prima mențiune a răpirii în cazul lui Enoh, este că trebuie să umblăm cu Dumnezeu prin credință până când obținem mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să umblăm cu Dumnezeu prin credință astăzi. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție cu privire la toate lucrurile. Vrem să-Ți aducem toate lucrurile în rugăciune. Salvează-ne de a Te ignora în umblarea noastră cu Tine. Iartă-ne pentru greșelile noastre secrete. Păzește-ne de păcatele prezumtive. O, Doamne, salvează-ne de a crede că știm ce vrei Tu să facem, dar fără a Te contacta. Vrem să ne sfătuim cu Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Te iubim și ne îndreptăm inima către Tine. Te invităm în viața noastră, Îți acordăm primul loc și vrem să umblăm cu Tine. Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață spre maturitate pe măsură ce umblăm cu Dumnezeu prin credință în viața noastră creștină. Vrem să trăim o viață pentru satisfacția Ta astăzi. Fie ca noi să fim cei care obținem mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu în timpul vieții noastre. O, Doamne, salvează-ne de la a face lucruri separat de Tine. Vrem să depindem de Tine, să ne consultăm mereu cu Tine și să nu facem niciodată nimic separat de Tine! Fă-ne să ne unim cu Tine în duh!

Învățăm să ne renegăm sinele și să umblăm în sus cu Dumnezeu până când Îi suntem plăcuți lui Dumnezeu și suntem luați de El

Când vorbim despre umblarea cu Dumnezeu, când umblăm cu cineva, aceasta înseamnă că trebuie să ne ajustăm felul de a merge la felul Lui de a merge.

De exemplu, dacă umblăm cu soția noastră, nu putem merge mai repede decât ea; trebuie să ne ajustăm pasul cu cel al ei și trebuie să ne potrivim mersul cu al ei.

Dacă umblăm cu Dumnezeu, nu-I putem cere lui Dumnezeu să meargă mai repede sau să încetinească și nici nu ar trebui să-I dăm idei pentru a face una sau alta; ar trebui pur și simplu să ne renegăm sinele și să umblăm cu Dumnezeu (Matei 16:24).

Întrebarea este: oare umblăm noi cu Dumnezeu sau Îl forțăm pe Dumnezeu să umble cu noi?

În Biblie există multe cazuri în care Dumnezeu a umblat cu omul; aceasta este întotdeauna pentru ca Dumnezeu să-l câștige pe om și să-l aducă înapoi la intenția Sa inițială.

În Luca 24:15 avem doi ucenici care coborau pe drumul lor spre Emaus; erau confuzi și descurajați, iar Domnul Isus a venit și a umblat cu ei. El a vrut să-i aducă înapoi la Ierusalim pentru ca ei să primească Duhul Sfânt ca suflare sfântă, dar trebuia să meargă cu ei acolo unde mergeau, pentru a-i călăuzi înapoi la Ierusalim.

În Psalmul 139 vedem, de asemenea, că Domnul este cu noi atunci când suntem în cer, dar chiar și atunci când mergem în Șeol, El este acolo cu noi. El merge alături de noi oriunde mergem, căci El vrea să ne aducă înapoi la savurarea Sa, pentru ca noi să putem umbla cu Dumnezeu prin credință în viața noastră creștină.

De prea multe ori Dumnezeu a umblat cu noi, dar noi nu L-am văzut, ci mai degrabă L-am respins. Pe măsură ce umblăm în viața noastră creștină, pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi, trebuie să învățăm să-L contactăm pe Domnul și să depindem de El.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a face lucrurile conform revelației și călăuzirii Sale; înseamnă a face totul împreună cu El.

A umbla cu Dumnezeu prin credință nu înseamnă doar a trăi pentru Dumnezeu și a face lucrurile pentru Dumnezeu, ci și mai mult, a trăi și a face lucrurile conform lui Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu (Romani 8:4, 13-14; Galateni 2:2a; 2 Corinteni 5:14-15).

În Galateni 2:2, Pavel a mers la Ierusalim nu doar pentru a vizita sau a avea părtășie despre o anumită problemă cu frații; el a mers acolo conform revelației. Pe măsură ce avea părtășie cu Dumnezeu, a umblat cu Dumnezeu și a mers la Ierusalim una cu Dumnezeu.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă că nu trăim prin ceea ce suntem sau putem face, ci prin viața eternă, care este Cristos Însuși (2 Corinteni 2:4, 9). Umblăm datorită lui Cristos, împreună cu Cristos și conform lui Cristos. Trebuie să fim cu El. În gândirea, iubirea și alegerea noastră, trebuie să fim una cu Dumnezeu.

Pe măsură ce creștem în lume și învățăm să facem lucrurile în noi înșine și prin noi înșine, devenim destul de independenți, iar întreaga lume dorește ca atât bărbații, cât și femeile să fie independenți și să aibă grijă de ei înșiși, să se iubească pe sine și să fie atenți la propriul lor beneficiu.

Dar când umblăm cu Dumnezeu este diferit; depindem de Dumnezeu, Îi acordăm atenție lui Dumnezeu, facem lucrurile una cu Dumnezeu și nu-I dăm lui Dumnezeu nicio sugestie despre ce să facem și unde să mergem, ci umblăm împreună cu Dumnezeu prin credință.

Ca iubitori ai Domnului, fie ca noi să umblăm cu Dumnezeu și să-L urmăm pe Miel oriunde ar merge El. Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să preia conducerea. Poate că vrem să facem un anumit lucru, dar Dumnezeu vrea să facem altceva; ne renegăm sinele și luăm voia și calea Lui.

Umblarea cu Dumnezeu prin credință ne va ucide; va ucide sinele și carnea. Trebuie să-L iubim pe Domnul, să trăim prin credință în El, să fim una cu El și să uităm de noi înșine, să ne condamnăm și să ne renegăm pe noi înșine. Dacă nu suntem dispuși să facem asta, nu putem umbla cu Dumnezeu.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a avea părtășie cu Dumnezeu în mod obișnuit și habitual, și a fi în contact constant cu Dumnezeu pentru a fi sub infuzia Lui constantă (1 Ioan 1:3; Filipeni 4:6; 2 Corinteni 3:16, 18).

Acest lucru începe dimineața, când ne trezim și venim la Domnul, trebuie pur și simplu să fim cu El. Nu ar trebui să-I cerem să facă una sau alta pentru noi; trebuie pur și simplu să fim cu El și să savurăm prezența Lui.

Ceea ce avem nevoie nu este mai mult din una sau alta; trebuie pur și simplu să fim cu Domnul și să-L lăsăm să ne infuzeze. Părtășia noastră cu Domnul trebuie să fie obișnuită și constantă, astfel încât să putem fi infuzați cu El.

Chiar și în ceea ce privește dorința noastră de a fi răpiți, dacă vrem să fim răpiți pentru a scăpa de necazul cel mare, focusul nostru este greșit. Vrem să umblăm cu Dumnezeu prin credință până când vom fi răpiți pentru a fi cu El spre satisfacția Lui.

Trebuie pur și simplu să-I facem cunoscute lui Dumnezeu cererile noastre și să nu ne îngrijorăm de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri, să-I aducem la cunoștință lui Dumnezeu tot ceea ce ne privește.

Trebuie să facem o mișcare către Dumnezeu, făcându-I cunoscute cererile noastre. Pe măsură ce avem părtășie constantă cu Dumnezeu, umblăm cu Dumnezeu prin credință.

Umblarea noastră cu Dumnezeu este ascendentă; Enoh nu a umblat cu Dumnezeu în zig-zag sau în sus și în jos, ci doar ascendent. Răpirea lui nu a fost bruscă, ca o surpriză; mai degrabă, pe măsură ce a umblat în sus cu Dumnezeu, a atins cerul și pur și simplu nu a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat.

Trebuie să umblăm în sus cu Dumnezeu, renegând sinele și având părtășie cu El în toate lucrurile până când Dumnezeu ne ia. Fie ca noi să ne deschidem către El în legătură cu acest lucru. Fie ca noi să învățăm să-I spunem pur și simplu toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca centru și totul pentru noi. Vrem să facem toate lucrurile conform lui Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu! Nu vrem să facem nimic separat de Tine. Fie ca noi să facem toate lucrurile conform revelației și îndrumării Tale, astfel încât să putem umbla cu Dumnezeu prin credință. Fie ca noi să nu doar facem lucruri pentru Tine sau în numele Tău, ci să facem totul în unitate cu Tine, chiar să facem totul cu Tine. Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție. Ne aruncăm toate gândurile noastre de îngrijorare asupra Ta. Îți aducem la cunoștință toate problemele și sentimentele noastre. Nu vrem să trăim în noi înșine, singuri sau pentru noi înșine; vrem să trăim prin Tine ca fiind viața noastră. Ne punem pe noi înșine deoparte și ne renegăm sinele; vrem să trăim prin viața eternă din duhul nostru, Cristos Însuși. Amin, Doamne Isuse, vrem să avem părtășie constantă cu Tine pe tot parcursul zilei. Vrem să fim în contact continuu cu Tine și să fim sub infuzia Ta constantă. Fie ca noi să umblăm în sus cu Dumnezeu prin credință până când noi nu mai suntem și Dumnezeu este. Fie ca noi să trăim o viață care să-Ți fie plăcută!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Deny the Self and Walk with God by Faith to Escape Death and be Well Pleasing to God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să creștem înspre maturitate pentru a fi primele roade răpite la Dumnezeu pentru satisfacția Lui

07/09/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Primele roade din Apocalipsa 14 sunt răpite la Dumnezeu și la Miel pe Muntele Sion pentru satisfacția lui Dumnezeu; ele sunt cele mai timpurii dintre recoltele lui Dumnezeu care ating maturitatea și Îl iubesc pe Domnul la maximum, crescând în viață înspre maturitate și având numele lui Dumnezeu pe frunte pentru a arăta că sunt una cu Dumnezeu în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine astăzi. Vrem să avem numele Tău pe frunțile noastre, astfel încât, atunci când alții ne văd, să Te vadă! Fii exprimat prin noi. Fă-ne una cu Tine. Fie ca noi să fim aduși la maturitate. Fie ca noi să creștem în viață puțin mai mult astăzi, chiar puțin mai mult în fiecare zi, pentru a ne putea coace mai repede! Amin, Doamne, vrem să trăim o viață pentru împlinirea scopului Tău, o viață care Te satisface! Amin!

Domnul vine în curând. Simțim asta, ne spune Biblia, situația lumii ne arată semnele zilelor din urmă și vrem să fim pregătiți pentru venirea Domnului. Conform cu Apocalipsa 12, Domnul vine să răpească copilul-bărbat, trupul biruitorilor Săi care îl înving pe dușman și care au murit fizic, dar vor fi răpiți pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu din cer.

Domnul va răpi copilul-bărbat pentru a-l învinge și a-l alunga pe dușmanul Său din cer, chiar pentru a-l alunga pe pământ pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 14 vedem cele dintâi roade; acestea sunt biruitorii vii care se coc mai repede, cei care cooperează cu Domnul iubindu-L și crescând spre maturitate, chiar fiind maturizați mai devreme decât alții. Cele dintâi roade nu sunt pentru război sau pentru a învinge dușmanul și nici nu sunt un instrument pentru ca Dumnezeu să facă ceva; ele sunt pur și simplu pentru satisfacția lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a poruncit poporului Său să nu se împărtășească din cele dintâi roade, ci să le aducă la templu și să le ofere lui Dumnezeu pentru satisfacția Lui.

În mod similar, primele roade din Apocalipsa 14 sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să câștige niște biruitori vii care cooperează cu Domnul în viața lor nu pentru a face cutare sau cutare lucru măreț pentru Dumnezeu, ci pur și simplu pentru a trăi o viață pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să-i câștige pe cei care sunt plăcuți în ochii Lui, pe cei care Îl iubesc și cresc în viață spre maturitate pentru a se coace mai repede pentru ca El să le savureze ca primele roade pentru satisfacția Sa.

Dumnezeu este flămând și însetat; El vrea să câștige primele roade pentru satisfacția Lui. Aspirăm să fim astfel de oameni astăzi, așa că ne dăm Domnului pentru a crește mai repede în viață și a fi aduși la maturitate!

Primele roade sunt răpite în casa lui Dumnezeu din Sion ca o savurare proaspătă pentru Dumnezeu pentru satisfacția Sa

Așa cum se vede în tipul reprezentativ din Exod 23:19 și Levitic 23:10, primele roade sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu; ele trebuie aduse în casa lui Dumnezeu pentru hrana Lui, savurarea Lui și satisfacția Lui.

În Ioan 20:17 vedem că primele roade ale învierii, Cristos în prospețimea învierii Sale, trebuiau mai întâi să fie savurate de Tatăl, așa că El nu i-a permis Mariei să-L atingă când L-a întâlnit lângă mormânt. Dumnezeu vrea să fie satisfăcut; El este satisfăcut de cei care Îl iubesc.

Trebuie să fim cei care Îl iubesc pe Domnul. Am fost logodiți cu El așa cum o fecioară cu viitorul nostru Soț, iar acum trebuie pur și simplu să-L iubim numai pe El (2 Corinteni 11:3). Domnul este Soțul nostru și noi suntem soția Sa. Nu ar trebui să avem idoli în inima noastră, având alți iubiți în afară de Domnul.

Orice este un idol este un iubit, ceva care Îl înlocuiește pe Cristos. Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou și să petrecem timp cu El pentru a-L savura și a-L iubi.

Pe de o parte, Dumnezeu are nevoie de luptători, cei care luptă pentru interesul Său pe pământ și înving dușmanul; pe de altă parte, Dumnezeu are nevoie de unii care sunt primele roade pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim atenți ca nu cumva Satan să ne înșele și să ne corupă de la simplitatea și puritatea față de Cristos. Fie ca noi să nu fim exploatați de Satan și să nu fim ignoranți în privința planurilor lui. Satan se deghizează și ne păcălește, ne înșală.

De multe ori, el se deghizează în propriile noastre gânduri pentru a ne distrage de la a-L iubi pe Domnul. Așadar, trebuie să luăm fiecare gând captiv ascultării de Cristos (2 Corinteni 10).

Fie ca noi să-L dorim doar pe Domnul și fie ca noi să-L iubim nespus, dorind chiar să fim în casa Lui în toate zilele vieții noastre, ca să privim frumusețea lui Iehova și să întrebăm în templul Lui (Psalmul 42:1-4). Fie ca noi să fim înaintea Domnului și să Îl savurăm.

Când venim la El, El este satisfăcut. Acest lucru este deosebit de dificil astăzi, deoarece avem atât de multe distrageri. Vrem să petrecem timp cu Domnul și o notificare vine pe telefonul nostru mobil. Vrem să Îl savurăm pe Domnul în privat, dar ne sună telefonul sau există un mesaj. Trebuie să învățăm să lăsăm totul deoparte și să nu le lăsăm să ne atingă.

Chiar și slăbiciunile, eșecurile și greșelile noastre, trebuie să lăsăm totul deoparte, chiar să uităm ce a rămas în urmă și să ne concentrăm doar asupra Domnului pentru a-L iubi. Poate că suntem la volan și există un panou publicitar care ne îndepărtează brusc de Domnul.

Putem călători la serviciu și modul în care oamenii se îmbracă sau se comportă ne poate distrage de la a-L iubi pe Domnul. Atât de multe lucruri vin spre noi, chiar ne sar în față, pentru a ne distrage atenția și a ne uzurpa, împiedicându-ne să Îl savurăm pe Domnul și să-L iubim.

Există pângărire în tot divertismentul din lume, în muzică, în mass-media și în tot ceea ce ne înconjoară. Avem multe ecrane de toate formele și dimensiunile și trebuie să ne hotărâm să nu lăsăm pângărirea să ne atingă. Vrem să fim fecioarele care Îl iubesc pe Domnul în mod suprem și absolut.

Trebuie să-L savurăm să privim la El, să petrecem timp cu El și să fim una cu El. Îi iubim prezența, ne place să fim cu El și vrem să facem ceea ce El vrea să facem. Nu facem lucruri de care El este nemulțumit și ne abținem de la a merge în anumite locuri pur și simplu pentru că El nu vrea să mergem.

Satan este un mincinos și tatăl minciunilor (Ioan 8:44); orice minciună, orice este neadevăr, este o expresie a lui Satan. Așadar, nu rostim minciuni. Ne abținem de la bârfe și vorbe ușuratice, căci o astfel de vorbire ne pângăriește. Urechile noastre nu sunt pentru a asculta bârfe și gura noastră nu este pentru vorbe ușuratice.

Ne păzim și vrem să fim puri pentru Domnul. Vorbele ușuratice dăunează vieții de biserică și răspândesc moartea. Așadar, învățăm să ne exersăm duhul și să-L atingem pe Domnul. Vrem ca alții să-L vadă pe Cristos în noi și să-L primească pe Cristos de la noi.

Primele roade au scris pe fruntea lor numele Mielului și numele Tatălui Său; aceasta înseamnă că ei sunt una cu Mielul și cu Tatăl și că aparțin Lor (Apocalipsa 14:1). Îl iubim atât de mult pe Domnul și suntem atât de una cu El, încât alții pot vedea că Îi aparținem și pot citi numele Lui pe frunțile noastre.

În Apocalipsa 13 vedem numele fiarei pe frunțile oamenilor din lume; aceasta înseamnă că ei sunt una cu fiara. Dar trebuie să avem numele Domnului asupra noastră pentru ca alții să-L vadă pe Cristos în noi și prin noi.

Suntem una cu Mielul. Noi Îi aparținem Mielului. Vrem ca Cristos să fie exprimat prin noi. Îl iubim pe Domnul. Toate acțiunile noastre, toată viața noastră de zi cu zi și chiar gândurile noastre, vrem să fie umplute și saturate cu Domnul, căci vrem să trăim o viață pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Învățăm să punem un filtru astfel încât tot zgomotul din lume, potopul destrăbălării, multele voci care spun multe lucruri, multele ecrane care ne arată multe lucruri și multele locuri care fac multe lucruri, să fie filtrate, căci Îl iubim pe Domnul și vrem să fim primele roade pentru satisfacția Sa.

Ne fixăm mintea pe duhul nostru (Romani 8:6) pentru ca mintea noastră să devină viață și ne fixăm mintea pe lucrurile de sus, unde este Cristos (Coloseni 3:2).

Vrem să fim cu Domnul și în El într-o asemenea măsură încât, atunci când El va veni, chiar dacă locuim fizic într-un anumit loc, ființa noastră să se îndrepte spre Cristos, iar El este savurarea noastră, căci este normal pentru noi să fim acolo unde este El, pe muntele Sion, spre satisfacția Lui!

Doamne Isuse, Te iubim! Ne bucurăm să Te privim și să vorbim cu Tine despre toate lucrurile. Amin, Doamne, Te iubim atât de mult încât uităm de orice altceva pentru a fi doar cu Tine! Punem un filtru în fața ochilor, urechilor, mâinilor, picioarelor și ființei noastre pentru a fi pur și simplu cu Tine și a nu lăsa niciun zgomot să vină la noi. O, Doamne, spunem Nu oricărei întinăciuni din lume. Refuzăm să ne împărtășim din lucrurile pe care această lume le are de oferit, ca să nu fim întinați. Îți aparținem, Te iubim și vrem să trăim pe deplin pentru satisfacția Ta. Ne fixăm mintea pe duhul nostru, astfel încât mintea noastră să fie curățită, spălată, purificată și saturată de viața Ta. Ne fixăm mintea pe lucrurile de sus, unde este Cristos! Amin, Doamne, Te iubim și Tu știi că Te iubim! Te iubim și ne îndreptăm întreaga ființă spre Tine! Vrem să trăim pentru satisfacția Ta astăzi. Chiar și atunci când facem lucrurile pe care trebuie să le facem în viața noastră de zi cu zi, ființa noastră este îndreptată spre Tine, inima noastră este îndreptată spre Tine și vrem să fim una cu Tine! Ține-ne aici, în prezența Ta, iubindu-Te, până când vom fi cu Tine pe Muntele Sionului ca primele roade spre satisfacția lui Dumnezeu!

Primele roade sunt cele mai timpurii din recolta lui Dumnezeu care ajung la maturitate: să creștem în viață spre maturitate pentru a ne coace mai repede!

Un aspect special al faptului de a fi primele roade este că primele roade sunt cele mai timpurii din recolta lui Dumnezeu care ajung la maturitate (vezi Evrei 5:14—6:1; 1 Corinteni 2:6; Efeseni 4:13; Filipeni 3:15). Trebuie să fim aduși la maturitate pentru a putea fi primele roade ale lui Dumnezeu și Mielului.

Zi de zi trebuie să-L mâncăm pe Domnul, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să tratăm ceea ce El expune în ființa noastră, astfel încât Cristos să crească în noi și noi să creștem înspre maturitate.

Hrana solidă este pentru cei maturi, cei care, datorită practicii, își exersează facultățile pentru a distinge între bine și rău. Trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Domnul și trebuie să ne exersăm facultățile. Fie ca noi să lăsăm cuvântul începutului lui Cristos și să fim aduși la maturitate.

Trebuie să ne exersăm și să fim aduși; pe de o parte, ne exersăm duhul și întreaga noastră ființă pentru a-L savura pe Domnul și a-L lăsa să crească în noi, iar pe de altă parte, îi permitem Domnului să ne aducă la maturitate.

Domnul a semănat sămânța vieții în noi, iar acea viață trebuie doar să crească. Când o sămânță crește, când o ființă vie crește, nu o observi; doar o uzi și o îngrijești, și ea va crește.

Din partea noastră, trebuie pur și simplu să cooperăm cu Domnul. Cooperăm cu El tratând cu inima noastră. El a venit ca sămânța vieții în duhul nostru, dar El vrea să crească în pământul inimii noastre.

Inima noastră poate fi împietrită din cauza traficului lumesc. Inima noastră poate avea păcate, dorințe și vicii ascunse. Inima noastră poate fi plină de grijile vieții și de înșelăciunea bogățiilor. Trebuie să ne ocupăm de inima noastră (Matei 13) pentru ca Domnul să crească în noi.

Putem asculta multe podcasturi, știri și emisiuni radio; toate acestea ne pot întina și pot face ca inima noastră să se împietrească față de Domnul.

Atât de mulți oameni astăzi spun atât de multe lucruri, și putem fi printre alți oameni, totuși suntem în propria noastră lume, ascultând tot felul de lucruri singuri și fiind infuzați cu atât de multe lucruri întinătoare. Fie ca să învățăm să cooperăm cu Domnul pentru a fi aduși la maturitate.

Fie ca să ne exersăm duhul și întreaga noastră ființă pentru a coopera cu Domnul. Pe măsură ce El strălucește asupra noastră, tratăm păcatele ascunse, iar tot felul de egoism, autocompătimire și dorințe personale sunt expuse sub lumina Lui.

Vrem ca Domnul să aibă rădăcini adânci în noi, astfel încât să putem crește absorbind elementele nutritive ale lui Cristos și să biruim. Pe măsură ce El strălucește asupra noastră, pe măsură ce Îl privim și El ne privește cu cei șapte ochi ai Săi, suntem expuși, suntem iluminați și ne deschidem Lui.

El strălucește asupra noastră chiar și când suntem de unii singuri în camera noastră, când nimeni nu vede ce facem, ce privim și ce ascultăm. El vine să ne lumineze, să ne infuzeze cu viața Lui și să ne ducă spre maturitate.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului zi de zi, mai ales în timpul nostru petrecut cu El, pentru a putea merge mai departe spre maturitate și a fi primele roade pe care El le dorește!

Pe de o parte, trebuie să fim schimbați în viața noastră naturală prin viața divină care ne saturează, astfel încât să putem fi transformați după chipul Domnului (Romani 12:2). Pe de altă parte, trebuie să fim umpluți cu viața divină care ne schimbă, astfel încât să putem fi aduși la maturitate și să avem revărsarea vieții (Efeseni 3:19).

Pentru expresia lui Dumnezeu este nevoie de maturitate; numai o viață matură poate purta chipul lui Dumnezeu și poate exercita stăpânirea Lui (Geneza 1:26; Romani 5:10, 17, 21).

Fie ca astăzi să fim cei care cooperează cu Domnul până la capăt. Fie ca noi să nu ne uităm la eșecurile, înfrângerile și lipsa noastră de creștere, ci pur și simplu să ne deschidem Lui și să-L lăsăm să crească în noi.

Pe măsură ce vedem intenția și scopul lui Dumnezeu, fie ca noi să ne dăm Lui și să ne îndeplinim responsabilitatea de a coopera cu El până când vom fi aduși la maturitate pentru a fi primele roade împreună cu El pe Muntele Sionului!

Doamne Isuse, Te iubim și Îți permitem să crești în noi. Crești în noi spre maturitate. Fie ca noi să nu rămânem la fel, ci să fim aduși la maturitate. Ne întoarcem inima către Tine. Pur și simplu ne deschidem, Doamne. Vrem să tratăm orice împiedică creșterea în viață. O, Doamne, fie ca Tu să ai o cale liberă de a crește în pământul inimii noastre! Vrem să cooperăm cu Tine tratând orice lucru pe care lumina Ta îl expune în noi! O, Doamne, vrem să ne păzim inima păzindu-ne ochii de le a vedea lucruri întinătoare, păzindu-ne gura de bârfe și vorbe ușuratice și păzindu-ne urechile de a asculta lucruri care ne întinează. Vrem să tratăm orice păcate ascunse, autocompătimire, egoism, vise neîmplinite și dorințe personale. Mergi Tu mai adânc în noi. Crește mai mult în noi. Fă-ne să ne coacem mai repede. Vrem doar să cooperăm cu Tine, astfel încât Tu să poți crește în noi și noi să fim primele roade spre satisfacția Ta! Amin, Doamne, ne place să fim în prezența Ta, să ne deschidem Ție și să-Ți acordăm primul loc până când vom fi cu Tine la împlinirea timpului, în prezența Ta pe Muntele Sionului ca primele roade!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Growing unto Maturity to be the Firstfruits Raptured to God for His Satisfaction, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ca Proprietar de drept al pământului, Cristos vine cu judecată pentru a stăpâni pământul

19/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos este proprietarul de drept al pământului și El vine să ia în stăpânire pământul, așa cum se vede în Apocalipsa 10; când El vine, fața Lui e ca soarele, picioarele Lui ca niște stâlpi de foc. Și-a pus piciorul drept pe mare și pe stângul pe uscat și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu; El Își exercită judecata și vine să-Și ia moștenirea de drept.

Doamne Isuse, Te iubim și Te primim cu brațele deschise în ființa noastră astăzi. Fă-Ți domiciliul în toată inima noastră. Te întronăm ca Împărat al nostru. Îți dăm întregul teren în noi. O, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină și voia Ta să se facă în noi astăzi. Judecă în noi ceea ce trebuie judecat. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Ia în stăpânire tot pământul din ființa noastră. Fă-ne biruitori ai Tăi care Îți dau oportunitatea de a face ceea ce vrei Tu să faci în ființa noastră! Amin!

Fie ca noi toți să vedem ceea ce a văzut apostolul Ioan în Apocalipsa capitolul 10, o viziune clară a lui Cristos care vine să ia în stăpânire pământul. Fie ca să-L vedem ca un alt Înger puternic, Slujitorul lui Dumnezeu, venind să facă voia lui Dumnezeu și să îndeplinească economia lui Dumnezeu.

El coboară din ceruri și, în drumul Său spre pământ pentru a lua în stăpânire pământul, El este într-un mod particular și au loc unele evenimente specifice. Întoarcerea lui Cristos, venirea Lui pentru a stăpâni pământul și a aduce împărăția Lui, nu este un eveniment brusc; are loc pe o perioadă lungă de timp.

El vine mai întâi în secret, îmbrăcat într-un nor; înainte de a veni deschis pe nor, El vine în secret. De ce vine El în secret și ce înseamnă asta? El vine în secret pentru a-i răpi pe biruitorii Săi. Cei care sunt pregătiți, copți și maturi vor fi răpiți de Domnul în prezența Sa secretă, la tron, astfel încât să fie cu El. El va răpi multe feluri de oameni, iar noi vrem să fim astăzi biruitorii vii care vor fi răpiți de Domnul la tronul Său în venirea Sa secretă.

Apoi, El va veni în mod deschis și toți ochii Îl vor vedea. În special, El va veni să mântuiască Israelul, și toți cei care au mai rămas în Israel Îl vor vedea, se vor pocăi și vor fi mântuiți de Domnul. Cât de minunat!

Domnul nostru este atât de milostiv, atât de îndurător și atât de atotinclusiv în îndurarea și harul Său!

Astăzi suntem în epoca harului, care este și epoca misterului. Chiar dacă se pare că nu putem vedea o mare parte din economia lui Dumnezeu întâmplându-se în exterior, Domnul lucrează în adâncul ființei noastre pentru a ne face biruitori ai Săi care Îi oferim capul de pod pentru ca El să se întoarcă și să ia în stăpânire pământul. Fie ca noi să cooperăm cu El astăzi!

Ca proprietar de drept al pământului, Cristos vine cu judecată să stăpânească pământul

Apocalipsa 10:1 vorbește despre Domnul, a cărui față era ca soarele și picioarele Lui ca niște stâlpi de foc. Amin, când Domnul va veni ca Proprietar de drept al pământului, El va lua în stăpânire marea și pământul!

În Evanghelii, fața Lui era frumoasă la privit, iar în Cântarea Cântărilor, căutătoarea iubitoare era atrasă de El când privea fața Lui. În Epistole, fața Domnului este plină de glorie, iar când privim fața Lui, suntem transformați din glorie în glorie în același chip, întocmai ca de la Duhul Domnului (2 Corinteni 3:18).

Dar aici, în Apocalipsa 10, fața Lui strălucește ca soarele; aceasta este pentru îndeplinirea judecății Sale, pentru a aduce împărăția Sa. Astăzi, fața lui Cristos strălucește ca soarele; avem nevoie ca fața Lui să strălucească peste noi pentru a ne expune și a judeca orice în noi care nu este compatibil cu El.

Picioarele Sale, cu care Și-a avut umblarea strălucitoare și perfectă, Îl califică să-Și îndeplinească judecata cu statornicie, conform sfințeniei lui Dumnezeu.

Aproape de vremea venirii Sale la oamenii de pe pământ, în mod deschis, Cristos va fi ca soarele, nu ca luceafărul, care apare înainte de timpul cel mai întunecat, înainte de zori, pentru cei care Îl iubesc și Îl așteaptă. Vrem să-L vedem și să-L câștigăm ca luceafăr astăzi!

Faptul că picioarele Lui sunt ca stâlpii de foc arată sfințenia lui Dumnezeu (Exod 19:18; Evrei 12:29), conform căruia Cristos își va executa judecata asupra pământului.

Ca Proprietar de drept al pământului, Cristos vine cu judecata ca să-l stăpânească. Și-a pus piciorul drept pe mare și pe cel stâng pe uscat (Apocalipsa 10:2). Faptul că Cristos Își pune picioarele pe mare și pe uscat arată că El calcă pe ele, iar a călca pe ele înseamnă a le lua în stăpânire (vezi Deut. 11:24; Iosua 1:3; Psalmul 8:6-8).

Mai întâi El Și-a pus piciorul drept pe mare, unde sunt demonii, și Și-a pus piciorul stâng pe uscat, unde locuiesc oamenii. Mai întâi, El tratează demonii și îi judecă, apoi ia în stăpânire pământul cu tot ce este în el. Așa ia în stăpânire Cristos, Împăratul nostru etern, pământul.

Cristos este vrednic să deschidă sulul economiei lui Dumnezeu și este calificat să stăpânească pământul. El a plătit cel mai mare preț pentru a cumpăra pământul, astfel încât să-Și poată stabili împărăția aici, iar la a doua Sa venire, El ia în stăpânire pământul.

Vedem în cartea lui Iosua că fiecare parte a pământului pe care a călcat poporul lui Israel, unde și-au pus talpa picioarelor și au călcat, era a lor. Ei trebuiau să umble prin țara bună și, oriunde ar fi umblat și ar fi pus picioarele lor, aceea ar fi fost moștenirea lor.

În mod similar, Cristos, ca un alt Înger trimis de Dumnezeu, va veni să calce pe mare și pe pământ, căci atât marea, cât și pământul I-au fost date ca moștenire (Psalmul 2:8). El posedă pământul și marea, căci El este proprietarul de drept și El judecă ce trebuie judecat.

Pe de o parte, El Își îndeplinește judecata, iar pe de altă parte, El își exercită domnia și stăpânirea.

Astăzi, pământul și marea sunt sub uzurparea lui Satan, dușmanul lui Dumnezeu. Dumnezeu a tolerat acest lucru timp de secole, dar, slavă Domnului, într-o zi El nu va mai tolera acest lucru.

Cristos se va întoarce să-Și revendice moștenirea de drept și Își va pune picioarele pe mare și pe pământ pentru a le lua în stăpânire. Cu toții așteptăm cu nerăbdare acea zi și tânjim ca acea zi să vină curând.

El este Piatra-Leul-Miel, care este vrednic să deschidă sulul economiei lui Dumnezeu și să o ducă la bun sfârșit. El este calificat să stăpânească pământul, căci pământul și marea sunt moștenirea Lui.

Cât de mult Îl lăudăm! Cât de mult Îl venerăm! Și cât de mult dorim să cooperăm cu El astăzi pentru a-I da terenul deplin în ființa noastră, pentru ca El să se răspândească în noi, să crească în noi, să ne umple și să ia în stăpânire ființa noastră.

Înainte ca Domnul să poată lua pământul și marea fizice, El vrea să câștige terenul deplin în ființa noastră; El vrea să fie totul pentru noi, chiar să fie centralitatea și universalitatea noastră.

El vrea să domnească și să conducă în noi. Suntem în împărăția Lui, care este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, și trebuie să-I primim cu brațele deschise domnia, permițându-I să conducă și să domnească în noi.

Fie ca să-I permitem să conducă și să domnească în ființa noastră, primind și savurând abundența harului și a darului dreptății, ca să putem domni în viață prin Cristos (Romani 5:17).

Pe măsură ce facem aceasta, pe măsură ce rămânem în duhul contopit și Îl lăsăm pe Domnul să facă în noi ceea ce vrea El să facă, ne vom ruga pentru venirea Lui, vom dori ceea ce El dorește și vom grăbi întoarcerea Lui!

Doamne Isuse, Te lăudăm ca fiind Cel care ești Proprietarul de drept al pământului și al mării! Aleluia, Dumnezeu i-a dat lui Cristos pământul și marea ca moștenirea Lui, iar Cristos vine în curând să ia în stăpânire pământul! Amin, Doamne, ne rugăm ca să te întorci curând! Vino, Doamne Isuse! Tu ești vrednic să deschizi sulul economiei lui Dumnezeu și să-l duci la bun sfârșit! Tu ești calificat să iei în stăpânire pământul! Amin, Doamne, așteptăm cu nerăbdare să Te vedem venind și punându-Ți piciorul drept pe mare și piciorul stâng pe uscat pentru a lua în stăpânire pământul și marea! Aleluia, Cristos, ca un alt Înger, va păși pe mare și pe pământ, căci atât marea, cât și pământul I-au fost date ca moștenire a Lui! Amin, Doamne, Te iubim și Îți dăm mai mult teren în ființa noastră! Câștigă-ne astăzi ca să fim biruitori ai Tăi. Vrem să trăim o viață pentru împlinirea scopului Tău. Fie ca viața și lucrarea noastră de astăzi să grăbească întoarcerea Ta. Amin, Doamne, vino să iei în stăpânire pământul și marea pentru a-Ți instaura împărăția!

Cristos este provocat la mânie și răcnește ca un leu, judecă totul și se întoarce să stăpânească pământul!

În Apocalipsa 10:3 ni se spune că Cristos a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. În Proverbe, ni se spune că răcnetul unui leu este ca mânia unui împărat; când împăratul este mânios, este ca un leu care răcnește (Prov. 19:12; 20:2).

Aceasta indică faptul că Cristos, ca Împărat al pământului, este provocat la mânie; El este provocat la mânie. În Evanghelii, îl vedem pe Cristos ca un Miel al lui Dumnezeu blând și smerit, iar toți oamenii au fost atrași de El.

În Epistole, ni se spune că, pe măsură ce ne îndreptăm privirea spre Isus, suntem infuzați cu credință pentru a alerga în cursa cerească. Dar în Apocalipsa, vedem un Cristos care este provocat la mânie de situația și lucrurile de pe pământ și El revarsă judecata lui Dumnezeu și se întoarce să stăpânească pământul! Amin!

El este Proprietarul de drept al pământului și, de asemenea, Împăratul etern care vine să ia în stăpânire pământul.

Un leu răcnește pentru a-și declara puterea și autoritatea și, de asemenea, pentru a-și apăra teritoriul. Dacă auzi răcnetul unui leu, care poate fi auzit până la opt kilometri, este un sunet destul de îngrozitor.

Cristos, ca Împărat al pământului, este provocat la mânie și în curând Se va întoarce să exercite și să reverse judecata lui Dumnezeu și va lua în stăpânire pământul.

Nu ar trebui să ne descurajăm astăzi când vedem răutatea oamenilor și tacticile de epuizare ale vrăjmașului. Mai degrabă, pe măsură ce omul nostru din afară este mistuit, fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru a fi înnoiți în omul nostru dinăuntru (2 Corinteni 4:16).

Și fie ca noi să ne punem speranța în venirea Lui, căci Cristos va veni să judece totul și să ia în stăpânire pământul. El se pregătește să stăpânească pământul exercitându-Și domnia, stăpânirea, să judece pe partea negativă, astfel încât să poată clarifica toate situațiile negative și, de asemenea, să-Și exercite domnia pe partea pozitivă.

Când Cristos a strigat cu glas tare, cele șapte tunete au tunat; acestea trebuie să fie declarațiile supreme ale mâniei depline a lui Dumnezeu.

Când apostolul Ioan era pe cale să scrie ce au spus tunetele, i s-a spus să nu scrie acestea, ci să pecetluiască lucrurile pe care le-au spus cele șapte tunete. Astăzi nu știm ce au spus cele șapte tunete, dar într-o zi s-ar putea să aflăm! Aleluia!

În Apocalipsa 10:5-6 ni se spune: „Și îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ, și-a ridicat mâna dreaptă spre cer și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care a creat cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile din el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi zăbavă.”

Nu mai există nicio întârziere la venirea judecății lui Dumnezeu și la întoarcerea lui Cristos pentru a lua în stăpânire pământul. Vine vremea când Dumnezeu nu va mai tolera ceea ce se întâmplă pe pământ și Cristos va veni să reverse judecățile lui Dumnezeu.

Sfinții martiri se roagă (Apocalipsa 6:10) și în curând Cristos Se va întoarce să judece vrăjmașul și toate lucrările lui, oamenii răi și toate faptele lor și chiar pământul va fi judecat, căci totul trebuie purificat prin foc.

Toate aceste lucruri se vor întâmpla în istoria lumii. Poate că nu ne place să auzim asta și poate că ne este puțin frică de ceea ce se va întâmpla, dar noi, ca credincioși în Cristos, trebuie să tânjim după prezența Domnului, parousia Sa.

Vrem să cooperăm cu El astăzi, astfel încât, înainte de ziua încercării, să fim răpiți! Așadar, vrem să fim maturi astăzi; vrem să ne coacem devreme, astfel încât să fim cruțați de judecata lui Dumnezeu pe pământ. Domnul ne dă multe șanse; am putea fi răpiți chiar și în timpul necazului cel mare, dar am putea trece prin diferite tratări și suferințe.

Dar astăzi vrem să cooperăm cu Domnul în viața de biserică pentru a fi sfinții Săi biruitori, care sunt luați în prezența Sa secretă, la tronul lui Dumnezeu! Amin!

Doamne Isuse, aspirăm să fim sfinții Tăi biruitori astăzi. Crești în noi spre maturitate. Vrem să fim copți mai devreme pentru a fi primele roade luate de Tine la venirea Ta secretă. Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție. Chiar dacă învățăm despre ce se va întâmpla la sfârșitul acestei epoci, judecata și venirea Domnului, fie ca să ne dăruim să cooperăm cu Tine chiar mai mult. Amin, Doamne, venim la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp. Fie ca să trăim o viață prin harul lui Dumnezeu. Fie ca să învățăm să trăim și să umblăm prin Duhul, făcând toate lucrurile în unirea organică cu Tine! Amin, Doamne, vrem să fim răpiți de Tine și să ne întoarcem împreună cu Tine pentru a stăpâni pământul! Te lăudăm, Doamne Isuse! Ne deschidem strălucirii Tale pentru a judeca orice în noi și despre noi care nu este compatibil cu Tine. Amin, Doamne, îndepărtează orice urmă de vrăjmaș din ființa noastră și adu împărăția Ta în noi și prin noi! Dă-ne să fim cei care biruiesc astăzi, ca să putem fi răpiți la întoarcerea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As the Rightful Owner of the Earth, Christ is Coming with Judgement to Possess it, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 42 cu tema: Cristos, Împăratul etern, care vine pentru a stăpâni pământul și încheierea misterului lui Dumnezeu (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim într-o relație intimă cu Domnul și iubim apariția Lui pentru a-L găsi pe Cristos

02/06/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Pentru a-L găsi pe Cristos, avem nevoie de călăuzirea vie a Domnului și trebuie să fim corectați de Scripturi; pentru aceasta, trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul, chiar să fim una cu El, și Îl vom găsi, nu vom fi tulburați când Se va întoarce și vom fi diferiți după ce Îl atingem.

Doamne Isuse, vrem să Te găsim și să Te savurăm! Păstrează-ne într-o părtășie intimă cu Tine astăzi. O, Doamne, ne îndreptăm inima către Tine chiar acum. Nu vrem să facem nimic separat de Tine. Păstrează-ne în dragoste față de Tine. Păstrează-ne deschiși către Tine. Păstrează-ne în cuvântul Tău, ca să putem fi îndreptați și corectați de cuvântul Tău. Te iubim, Doamne, ne deschidem Ție și vrem să Te atingem și să fim una cu Tine! Amin!

Suntem atât de recunoscători Domnului pentru cuvântul Său, pentru viața Sa în noi, pentru Duhul Său al realității care ne călăuzește și pentru slujba acestei epoci care deschide cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne conduce spre o experiență și o savurare mai profundă a lui Cristos.

De multe ori citim Biblia și obținem fapte, cunoștințe și doctrine; putem crede că înțelegem și s-ar putea să plecăm cu o mulțime de cunoștințe scripturale. După cum spune Biblia, cunoașterea ne îngâmfă, iar litera Bibliei, atunci când nu este luată pe calea vieții, ne poate chiar ucide. Extraordinar, slova ucide, dar Duhul dă viață!

Pe măsură ce venim la Matei 2 pentru a-L vedea pe Domnul Isus, a-L găsi pe Domnul Isus și a fi căutători iubitori ai lui Cristos care sunt una cu El, trebuie să ne deschidem cu adevărat către El din adâncul sufletului.

Trebuie să avem atât Scriptura în mâinile noastre, cât și călăuzirea vie a Domnului în duhul nostru. A-L cunoaște pe Cristos și a-L găsi pe Cristos este ceva viu, nu ceva ce ține de doctrine și cunoaștere. Este ușor să vedem ceva din Cristos și apoi să ne folosim concepțiile omenești naturale pentru a încerca să-L găsim pe Cristos și să-L slujim pe Cristos.

Așa au făcut magii; au văzut steaua vie, dar apoi s-au dus la Ierusalim să-i întrebe unde este împăratul nou-născut. Când ne bazăm pe conceptele noastre religioase, când trăim conform concepțiilor noastre naturale, nu-L putem găsi pe Domnul, ci, dimpotrivă, chiar provocăm multe probleme.

Fie ca să învățăm să ne exersăm duhul în toate lucrurile. Fie ca să învățăm să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul în duh și, de asemenea, să venim la cuvântul lui Dumnezeu cu exersarea duhului nostru.

În duhul nostru putem vedea revelația divină, chiar revelația vie, care ne conduce la Cristos. În duhul nostru putem vedea viziunea vie care ne conduce la Cristos. În duhul nostru primim călăuzirea vie pentru a ajunge la Cristos, a-L savura pe Cristos și a fi una cu Cristos.

Îl iubim pe Domnul și apariția Sa, așteptăm să fim răpiți și nu suntem tulburați de venirea Sa

În Matei 2:3 ni se spune că atunci când magii au ajuns la Ierusalim și au întrebat unde urma să se nască Împăratul Iudeilor, atât împăratul Irod, cât și tot Ierusalimul au fost tulburați. În loc să fie fericiți că Cristos vine, căci Mesia urma să vină, au fost tulburați.

Fără îndoială, împăratul Irod credea că va fi detronat, așa că a fost tulburat. Dar de ce a fost tulburat tot orașul la vestea că tocmai se născuse împăratul iudeilor? Ar fi trebuit să fie extaziați, dar nu au fost.

Am putea crede că, dacă am fi acolo, ne-am bucura că Cristos vine. Dar ce se întâmplă astăzi: dacă Domnul ar veni astăzi, suntem noi plini de bucurie? Așteptăm noi cu nerăbdare venirea Domnului? Îl iubim oare pe Domnul și apariția Lui? Facem noi toate lucrurile pentru a grăbi venirea Lui?

Sau suntem distrași de atâtea lucruri lumești? Unii sunt distrași de fotbal și se gândesc doar la fotbal. Alții sunt distrași de golf și cred că, dacă Domnul ar veni curând, le-ar strica jocul de golf. Fie ca noi să fim astăzi căutătorii iubitori ai Domnului.

Fie ca noi să fim cei care Îl iubim pe Domnul și să iubim venirea Lui, chiar să ne așteptăm să fim răpiți, căci Îl iubim și vrem să facem totul pentru a grăbi întoarcerea Lui!

Când oamenii din Ierusalim au auzit vestea că Mesia va veni, ar fi trebuit să se bucure; în schimb, au fost tulburați. Acest lucru nu se datorează altui motiv decât faptului că nu Îl căutau cu adevărat pe Mântuitor (Proverbe 4:23).

Noi, cei care credem în Cristos, nu ar trebui să fim tulburați când auzim despre venirea Domnului, ci mai degrabă să-L iubim și să dorim venirea Lui. Dacă noi, cei care credem în Domnul, nu suntem afectați de Domnul ca dragoste în emoțiile noastre interioare, nu suntem vrednici să fim numiți creștini (2 Timotei 4:8; Marcu 12:30; 1 Corinteni 2:9).

Fie ca noi să ne dăm Domnului doar pentru a-L iubi. Fie ca noi să ne deschidem către El din adâncul ființei noastre și să ne îndreptăm inimile către El doar pentru a-L iubi. Fie ca noi să fim iubitorii nebuni ai Domnului. Și când ne întâlnim cu sfinții, fie ca noi să ne ajutăm unii pe alții să-L iubim pe Domnul Isus.

Când Îl savurăm pe Cristos, crucea lui Cristos este aplicată ființei noastre; toate lucrurile rele din ființa noastră sunt respinse și toate distragerile și divertismentele lumești vor dispărea, căci El este Cel Mai Minunat.

Fie ca noi să ne dăm să-L iubim pe Domnul în fiecare zi. Degradarea vine atunci când pierdem prima noastră dragoste pentru Domnul. În zilele din urmă, oamenii vor fi iubitori de bani, iubitori de sine și iubitori de plăceri; nu doar necredincioșii sunt asemenea oameni, ci chiar și mulți credincioși în Cristos sunt în felul acesta.

Fie că vor exista zile grele de declin în biserică sau dacă vor exista zile glorioase de victorie pentru gloria lui Cristos în biserică, depinde de ce fel de iubitori suntem.

Ce iubim astăzi? Ne iubim sinele? Iubim banii? Iubim plăcerile? Sau Îl iubim pe Dumnezeu? Fie ca Domnul să ne facă iubitori de Dumnezeu. În fiecare dimineață trebuie să-I spunem Domnului: Doamne Isuse, Te iubesc! Mai ales în aceste zile de la sfârșitul acestei epoci, trebuie să fim cei care Îl iubesc pe Domnul.

Un creștin care așteaptă ca Domnul să vină sau care așteaptă să fie răpit ar trebui să considere venirea Domnului ca un avertisment și, de asemenea, ca un stimulent (2 Timotei 4:8; Tit 2:13; Apocalipsa 2:28; 22:20; Matei 24:40-44; 25:8-13).

Domnul vrea să Se întoarcă repede; Apocalipsa 22:20 ne spune că Domnul intenționează să vină curând și ne rugăm: Vino, Doamne Isuse! Îi chemăm Numele, citim cu rugăciune cuvântul Lui și Îl iubim pe Domnul. Fie ca noi să ne dăruim să-L iubim pe Domnul și să iubim venirea Lui.

Fie ca noi să venim la El în cuvântul Său, să ne rugăm asupra cuvântului Său și să-I chemăm Numele, ca să putem trăi în lumina venirii Sale și să luăm venirea Lui ca un stimulent și o avertizare în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne dăruim doar să Te iubim. O, Doamne, ne îndreptăm inima către Tine. Fă ca inima noastră să se întoarcă spre Tine. Vrem să Te căutăm într-un mod sincer și iubitor. Salvează-ne de a iubi orice sau pe oricine mai presus de Tine. Vrem să fim iubitori de Dumnezeu astăzi. Salvează-ne de a fi iubitori de plăceri, iubitori de bani sau iubitori de sine. Influențează-ne emoțiile interioare prin dragostea Ta. Fie ca dragostea Ta din inima noastră să crească și să ardă în noi până când toată zgura iubirii pământești este arsă. Amin, Doamne, Te iubim și iubim apariția Ta. Credem în Tine și Te iubim din toată inima noastră. Te iubim cu mintea, sufletul și puterea noastră. Fă-ne cei care așteaptă întoarcerea Ta cu multă dragoste și nerăbdare. Fie ca noi să trăim în lumina venirii Tale astăzi. Fie ca noi să fim cei care așteaptă să fie răpiți, luând venirea Domnului ca pe un avertisment și un stimulent pentru viața noastră de zi cu zi. O, Doamne Isuse, Te iubim și Te căutăm! Amin, vino, Doamne Isuse!

Să trăim într-o relație intimă cu Domnul, una cu El și să fim corectați de Scripturi pe măsură ce căutăm să-L găsim pe Cristos

După ce magii au fost corectați de Scripturi (Matei 2:4-6), ei au mers la Betleem (vv. 8-9) și steaua li s-a arătat din nou, conducându-i la locul unde era Cristos. Când au văzut steaua, s-au bucurat nespus de mult de mare bucurie (v. 10).

Când Îl vedem pe Cristos, când vedem o nouă viziune a lui Cristos, ne bucurăm nespus de mult, cu o mare bucurie. Când Domnul ni se arată și Îl vedem într-un mod viu, este mai presus de domeniul conceptului nostru natural de realizare umană.

Cu toții putem mărturisi că, pur și simplu fiind în întâlnirile bisericii, Domnul strălucește asupra noastră prin ceea ce sfinții împărtășesc din savurarea lor din Cristos; Îl vedem cu adevărat pe Cristos într-un mod viu în și prin sfinți.

În cazul magilor, aceștia au fost corectați de Scripturi când au auzit profeția din Mica 5:2 și au fost readuși pe calea cea dreaptă; apoi, steaua li s-a arătat din nou, căci viziunea vie însoțește întotdeauna Scripturile.

Pentru a-L găsi pe Cristos, trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul, chiar una cu El, și trebuie să fim corectați și ajustați de Scripturi.

În cazul magilor, ei s-au dus la religie pentru a încerca să-L găsească pe Cristos, iar când au atins religia, steaua vie i-a părăsit; însă de îndată ce au părăsit religia, steaua vie li s-a arătat și s-au bucurat.

Când părăsim orice religie, când lăsăm orice concept religios și îl dăm deoparte, Îl vom vedea pe Cristos ca steaua vie. Religia are Biblia astăzi, dar nu are steaua vie; noi trebuie să avem nu doar cuvântul Bibliei, ci mai mult, trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul și să fim una cu El.

Preoții erau cei care îi învățau pe oameni legea (Mal. 2:7), iar cărturarii erau cei care cunoșteau Scripturile (Ezra 7:6). Însă chiar dacă atât preoții, cât și cărturarii aveau cunoștințe despre nașterea lui Cristos (Matei 2:5-6), ei nu au avut viziunea și nici nu au avut inima să-L caute pe Cristos, așa cum au avut magii. O, Doamne Isuse!

Trebuie să cunoaștem Scripturile, dar trebuie să le cunoaștem într-un mod viu, nu pe calea cunoștinței, ci pe calea vieții. Și trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul în toate lucrurile. Fie ca noi să-I cerem Domnului să ne dea o inimă să-L căutăm.

În mod natural, inima noastră nu este înclinată să-L caute pe Dumnezeu, dar ne putem ruga Domnul să ne încline inima spre El. Indiferent cât de „scripturali” suntem, dacă pierdem prezența Domnului, greșim complet (Ioan 5:39-40; Isaia 45:15; Exod 33:11, 14; comp. cu 2 Corinteni 5:16).

Calea din Noul Testament de a-L găsi și de a-L urma pe Domnul este de a rămâne continuu în prezența Lui ascunsă. Aceasta înseamnă că trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Se ascunde; trebuie să prețuim prezența Lui ascunsă. Trebuie să rămânem continuu în prezența Lui ascunsă. Dacă prezența Sa nu merge cu noi, nu putem merge; prețuim prezența Sa la maximum. Vrem să fim companionii Domnului, cei care trăiesc într-o relație intimă cu Domnul.

Moise a avut prezența lui Dumnezeu în deplină măsură, vorbindu-i lui Dumnezeu față în față, așa cum un om ar vorbi cu companionul său.

Avraam a fost, de asemenea, tovarășul lui Dumnezeu, prietenul lui Dumnezeu, până la măsura în care Dumnezeu Și-a deschis inima cu privire la distrugerea Sodomei și a Gomorei înaintea lui, ca el să poată mijloci.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că este ușor să acumulăm cunoștințe scripturale, dar dacă vrem călăuzire vie, trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul; trebuie să fim una cu El (Matei 2:10-14).

Trebuie să avem o relație personală, privată, afectuoasă și spirituală cu Domnul. Relația noastră cu El trebuie să fie personală și intimă, nu doar în întâlniri sau când ne aducem aminte. Trebuie să avem o relație personală și afectuoasă cu Domnul. Amin!

Când magii L-au văzut pe Cristos, I s-au închinat; apoi, au fost avertizați de Dumnezeu în vis să nu se întoarcă la Irod (care le-a cerut să-i spună unde se află împăratul nou-născut, ca să I se poată „închina”), așa că au plecat în țara lor „pe alt drum” (v. 12).

Acest lucru ne arată că odată ce L-am văzut pe Cristos, nu vom mai merge niciodată pe aceeași cale, care este calea religiei separate de Cristos. Apariția Lui ne atinge și ne schimbă cursul vieții noastre. Când Îl vedem pe Cristos, nu vom mai fi niciodată la fel.

Pe măsură ce trăim într-o relație intimă cu Domnul, vom merge pe un alt drum, fără să ne întoarcem la practici și ritualuri religioase, ci căutând persoana vie a lui Cristos.

Când Îl vedem pe Cristos, ne dăm seama că am venit pe calea greșită; Domnul ne corectează, ne vorbește și ne conduce pe calea Lui, o cale separată de orice religie.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să trăim astăzi într-o relație intimă cu Tine. Amin, Doamne, venim la Tine să Te căutăm și să Te atingem. Fie ca să avem călăuzirea vie în duhul nostru și cuvântul strălucitor al lui Dumnezeu în mâinile noastre. Salvează-ne de a avea doar o mulțime de cunoștințe scripturale fără o relație intimă cu Domnul! O, Doamne, vrem să avem călăuzire vie de la Tine, așa că alegem să avem o relație personală, intimă, spirituală și privată cu Tine. Fie ca să venim la Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Vrem să fim una cu Tine în toate lucrurile. Prețuim prezența Ta. Nu vrem să pierdem prezența Ta vie. O, Doamne, fie ca să-L găsim și să-L urmăm pe Cristos rămânând continuu în prezența Sa ascunsă! Păstrează-ne în prezența Ta astăzi, în toate lucrurile. Vorbește-ne. Dezvăluie-ne. Schimbă-ne concepțiile. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Vrem să mergem pe calea Ta, departe de orice religie sau practică religioasă. Amin, Doamne, vrem ca să Te căutăm și să Te găsim prin călăuzirea vie și prin corectarea Scripturilor!