Dumnezeul Triunic

Venim la Tatăl prin Fiul, în Duhul, și primim lumină de sus

07/10/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să înaintăm prin Duhul către Fiul și chiar către Tatăl, pentru a intra în experimentarea intimă a dragului nostru Tată; și trebuie să ne dăm seama că lumina strălucește de sus, din cer, căci există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară.

Doamne Isuse, vrem să înaintăm împreună cu Tine. Condu-ne mai departe în experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic de către noi, pentru ca și noi să Te putem exprima. Îți mulțumim că ne-ai căutat ca Duhul și ne-ai adus la Fiul, ca să credem în Domnul Isus. Aleluia, suntem acum în Cristos și, prin El, avem acces la Tatăl într-un singur Duh! Venim la Tine, Tată, în Fiul și prin Duhul, ca să ne închinăm Ție, să Te cunoaștem și să fim una cu Tine! Amin!

Dacă privim la viața și lucrarea lui Noe, vedem că, mai întâi, el a găsit har înaintea lui Iehova și, în al doilea rând, a umblat cu Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu. El a fost un om drept și a găsit har în ochii Domnului. Trebuie să găsim har în ochii Domnului astăzi.

Zi de zi trebuie să venim la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită. Harul se găsește la tronul harului, în duhul nostru; ori de câte ori ne întoarcem spre duhul nostru, venim la tronul harului. Amin!

Când găsim har, acest har ne poartă poverile și face totul în noi, în locul nostru pentru savurarea noastră. Acest har ne dă puterea să umblăm cu Dumnezeu și, prin har, lucrăm și noi împreună cu Dumnezeu, întocmai cum a făcut Noe.

Trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu, chiar să fim una cu Dumnezeu, pentru construirea corăbiei; corabia este o imagine a Cristosului corporativ. Am început să lucrăm la zidirea corăbiei atunci când am crezut, căci am crezut în Cristosul individual, care a venit să fie Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru.

El este realitatea corăbiei; El a venit ca încarnare a lui Dumnezeu pentru a ne ascunde în Sine și pentru a trece prin judecata lui Dumnezeu în locul nostru. Noi nu am fost judecați de Dumnezeu, ci Cristos a fost. El este Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru.

Mai mult, El este viața noastră și Se introduce pe Sine în noi pentru a fi totul pentru noi, în vederea zidirii locuinței lui Dumnezeu. A zidi corabia înseamnă, pentru noi, a zidi biserica drept Trup al lui Cristos.

Noi nu zidim biserica folosindu-ne de ideile noastre bune, de zelul natural sau de priceperile și abilitățile noastre; noi zidim biserica folosind elementul bogățiilor lui Cristos ca material de construcție. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât avem mai multe din bogățiile lui Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu.

Să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic de către noi – la Tatăl, prin Fiul, în Duhul

Este foarte semnificativ faptul că acea corabie construită de Noe avea trei niveluri (Gen. 6:16); nu avea unul sau două, ci trei. Aceste trei niveluri Îl semnifică pe Dumnezeul Triunic experimentat de către noi.

Trebuie să-L experimentăm pe Dumnezeul Triunic. Știm că Dumnezeul Triunic este Tatăl, Fiul și Duhul, dar cine este reprezentat de nivelul de sus, de cel din mijloc și de cel de jos?

Am putea deduce că, întrucât Cristos – Fiul – Se află la mijloc, El ar putea fi reprezentat de nivelul din mijloc; dar cine îi reprezintă pe cel de sus și pe cel de jos? Trebuie să privim acest lucru în lumina întregii Scripturi.

De exemplu, în Luca 15 avem trei pilde: păstorul care recuperează oaia pierdută, femeia care caută și găsește moneda pierdută și tatăl care îl primește pe fiul risipitor.

Păstorul este o imagine a Fiului – Cristos, Fiul, venind ca Păstorul cel Bun pentru a-Și da viața pentru oile Sale și a le aduce într-o singură turmă, astfel încât să existe o singură turmă și un singur Păstor (Ioan 10).

Femeia care mătură casa, aprinde lampa și caută moneda pierdută până când o găsește Îl simbolizează pe Duhul, care aprinde lampa Cuvântului și cercetează ființa noastră lăuntrică până când ne venim în fire și venim la Domnul.

Tatăl care îl primește pe fiul risipitor Îl simbolizează pe Dumnezeu Tatăl, care ne iubește, ne așteaptă și ne primește cu bucurie atunci când ne întoarcem la El.

Conform experienței noastre, Duhul a venit mai întâi să ne găsească și să ne aducă la Fiul; de asemenea, Duhul ne-a inspirat să ne pocăim și să credem în Fiul. După ce am crezut în Fiul, am strigat: „O, Tată!”

Duhul ne aduce la Fiul, iar Fiul ne aduce la Tatăl. Cu alte cuvinte, Duhul – simbolizat de nivelul inferior – ne aduce la Fiul (1 Pet. 1:2; Ioan 16:8, 13-15), iar Fiul ne conduce, în experimentarea noastră, la un nivel mai înalt, la Tatăl (14:6; Ef. 2:18; 1 Ioan 1:5; 4:8).

Trebuie să continuăm călătoria noastră în Dumnezeul Triunic, în cadrul experienței creștine, până când intrăm în Dumnezeu Însuși și devenim pe deplin una cu Dumnezeu.

De multe ori în viața noastră creștină, deși suntem credincioși în Cristos și avem viața lui Dumnezeu în noi, continuăm să experimentăm cercetarea și iluminarea Duhului în ființa noastră lăuntrică, pentru a ne întoarce la Cristos Fiul prin pocăință.

De atâtea ori – poate de prea multe ori – suntem departe de Domnul; astfel, Duhul strălucește asupra noastră prin Cuvântul lui Dumnezeu și ne cercetează ființa lăuntrică până când ne găsește, pentru a ne aduce înapoi la Domnul.

Când ne întoarcem la Domnul – când revenim la El din toată inima – suntem uniți cu El ca un singur duh (1 Cor. 6:17). Ne place să fim aici, în unirea organică cu Domnul, savurând toate bogățiile Sale.

Cu cât Îl contactăm mai mult, chemând Numele Său și citind Cuvântul Său cu rugăciune, cu atât Îl iubim mai mult pe Domnul, suntem mai mult infuzați cu El și devenim mai mult una cu El. El este una cu noi, iar noi suntem una cu El.

Însă Domnul dorește să mergem și mai sus; El vrea să venim la Tatăl, în Fiul, prin Duhul. Fiul ne conduce la Tatăl.

De exemplu, Evanghelia după Ioan este o carte despre Cristos, Fiul, iar prima Epistolă a lui Ioan este o carte despre Tatăl. În Evanghelia sa, Ioan vorbește despre har, dar în prima sa Epistolă vorbește despre dragoste; dragostea este mai înaltă decât harul.

În Evanghelia după Ioan avem adevărul, dar în prima sa Epistolă avem lumina; Dumnezeu este lumină, iar Cristos este adevărul, iar lumina este mai înaltă și mai profundă decât adevărul.

Trebuie să mergem mai departe, de la Fiul la Tatăl. Trebuie să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic pentru a veni la Tatăl, în Fiul, prin Duhul.

Duhul ne conduce la Cristos, căci El ne arată pur și simplu bogățiile lui Cristos, pentru ca noi să le savurăm și să ne împărtășim din ele. Apoi, Fiul ne conduce la Tatăl, căci Fiul Îl glorifică pe Tatăl și face voia Tatălui, iar Fiul dorește să ne aducă în Tatăl.

Fie ca noi să mergem mai departe cu Domnul, zi de zi, urcând de la un nivel la altul în arcă, până când ajungem la adâncimea ființei lui Dumnezeu – la Tatăl Însuși!

Fie ca să-I permitem Fiului să ne înalțe experimentarea noastră, până la Tatăl. El este calea către Tatăl, El este realitatea care ne permite să intrăm în Tatăl și El este viața care ne dă puterea să venim la Tatăl.

Fie ca să venim la Tatăl prin Isus, Fiul, și să-I dăm glorie, căci lucruri mari a făcut El! Fie să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic până când vom fi în Tatăl – în dragoste și în lumină – împărtășindu-ne din însăși natura ființei lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să mergem mai departe astăzi în experimentarea și savurarea noastră din Cristos. Amin, Doamne, condu-ne mai departe împreună cu Tine până când vom fi în Tatăl! Îți mulțumim că ai venit la noi ca Duh, pentru a aprinde candela Cuvântului lui Dumnezeu și a cerceta adâncurile ființei noastre. Ne deschidem Ție. Fie ca Tu să ne găsești oriunde ne-am afla și să ne conduci la Fiul, pentru a savura bogățiile Fiului. O, cât de minunat este să venim la Domnul din nou și din nou, pentru a savura bogățiile, viața și adevărul Său! Amin, Doamne, fie ca noi să înaintăm cu Tine zi de zi, puțin câte puțin, până când vom ajunge la Tatăl! Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a urca pe o treaptă superioară și a intra în Tatăl! Fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca dragoste și ca lumină, nu doar ca har și ca adevăr. Amin, Doamne, Îți mulțumim că avem acces la Tatăl, într-un singur Duh, prin Cristos! Venim la Tine, Tată. Vrem să Te cunoaștem, să ne închinăm Ție și să Te iubim, fiind aduși la Tine de Cristos, Fiul! O, slavă Tatălui! Ne închinăm Ție, Avva, Tată!

Lumina vine de sus: în biserică există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară

Aspectul celor trei niveluri ale corăbiei este foarte semnificativ. Dacă am avea o casă cu trei niveluri, am putea permite multor oameni accesul la nivelul inferior, dar numai prietenilor noștri apropiați le-am putea permite accesul la primul nivel.

Însă doar celor care ne sunt cei mai apropiați le este permis să ajungă la nivelul de sus, la ultimul etaj, căci acolo se află dormitorul nostru cu comorile și tainele noastre ascunse.

Trebuie să înaintăm până când intrăm în Tatăl Însuși, prin Fiul și prin Duhul. În mod deosebit, la nivelul de sus exista o singură deschidere spre ceruri (Gen. 6:16). Aceasta era fereastra de lumină.

Lumina vine de sus. Lumina nu vine dinspre nord, sud, est sau vest și nici dinspre stânga sau dreapta. Lumina vine de sus.

Faptul de a avea lumină depinde de nivelul pe care ne aflăm. Dacă suntem la nivelul inferior, nu avem multă lumină, iar dacă suntem la nivelul din mijloc, nici acolo nu există prea multă lumină. Doar atunci când ne aflăm la nivelul de sus, la al treilea etaj, putem primi viața divină și putem fi pe deplin în lumină.

Acest lucru este valabil în mare măsură pentru viața noastră creștină și pentru viața de biserică. Am văzut și am întâlnit mulți creștini buni și fervenți, care erau plini de zel pentru Domnul și făceau multe lucruri pentru Dumnezeu. Însă deși ardeau de zel pentru Domnul, nu se aflau cu adevărat în lumină. Nu exista multă lumină în ei.

Dar am întâlnit și frați și surori dragi care, în aparență, poate nu sunt atât de zeloși sau fervenți pentru Domnul, însă, atunci când petrecem timp cu ei, lumina strălucește prin ei, căci ei trăiesc în lumină.

Trebuie să pătrundem mai adânc și să-L experimentăm pe Tatăl prin Fiul și prin Duhul, și trebuie să stăm sub strălucirea Domnului. Trebuie să urcăm mai sus împreună cu Domnul în viața noastră creștină, până când ajungem în lumină și chiar umblăm în lumină, având părtășie unii cu alții (1 Ioan 1:7).

Cu cât suntem mai sus împreună cu Domnul în experimentarea noastră cu El, cu atât avem mai multă lumină; cu cât suntem mai jos împreună cu El, cu atât avem mai puțină lumină.

În mod special, faptul că există o fereastră la al treilea nivel al corăbiei, orientată spre ceruri, semnifică faptul că în biserică – clădirea lui Dumnezeu – există o singură revelație și o singură viziune, prin singura slujbă noutestamentară (Gen. 6:16; Fapte 26:19; Prov. 29:18a; 1 Tim. 1:3-4; 2 Cor. 3:6-9; 4:1).

Astăzi par să existe atât de multe slujbe, misiuni și denominațiuni, cu mulți oameni care vorbesc despre lucruri diferite. Însă în clădirea lui Dumnezeu există o singură fereastră spre cer; lumina vine de sus.

Pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară. Lumina nu vine dinspre nord sau sud, dinspre est sau vest, ci din ceruri. Trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său și să venim la slujbă, pentru a putea sta sub lumina Domnului.

Trebuie să avem parte de revelațiile cerești. Nu trebuie să avem viziuni și revelații diferite; avem o singură viziune și o singură revelație, care este viziunea unică a lui Dumnezeu – viziunea epocii care ne-a luminat.

Prin slujba noutestamentară – slujba epocii – ne este descoperită dorința inimii lui Dumnezeu. Viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu trebuie să guverneze și să controleze întreaga noastră viață, acțiunile și mișcarea noastră.

Trebuie să stăm în slujbă și să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și în noi, pentru a ne aduce întreaga ființă în lumină. Fie ca noi să vedem că lumina vine de sus și să ne aflăm sub un cer limpede ca cristalul, sub vorbirea slujbei epocii, pentru a primi strălucirea Domnului astăzi.

Fie ca noi să respingem învățăturile care diferă de slujba noutestamentară (Gal. 1:6-9; Rom. 16:17; 1 Tim. 1:3) și să rămânem în învățătura unică a economiei lui Dumnezeu astăzi.

Doamne Isuse, adu-ne întreaga noastră ființă în lumină și păstrează-ne în lumină. Amin, Doamne, vrem să umblăm în lumină și să fim în lumină, așa cum și Tu ești în lumină. Salvează-ne de la a face lucruri pentru Dumnezeu doar în exterior sau de la a fi plini de zel pentru biserică; fie ca noi să fim în lumină! O, fie să-Ți permitem să strălucești asupra noastră, să scoți la iveală orice întuneric, să tratezi orice păcat și să aduci întreaga noastră ființă, cu toate activitățile și lucrurile ei, în lumina Ta. Doamne Isuse, adu-ne mai sus împreună cu Tine până când vom fi în deplina lumină a soarelui, sub strălucirea Ta luminoasă! Fie ca să fim sub strălucirea Ta atunci când venim la Cuvântul Tău și să rămânem sub slujba noutestamentară! Aleluia, există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară, astăzi, în biserică, ca clădire a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca o viziune clară și călăuzitoare a economiei lui Dumnezeu să ne îndrepte inima și să ne guverneze viața de zi cu zi. Vrem să rămânem sub cerul senin pentru a Te vedea față în față, pentru a trăi într-un singur duh cu Tine și pentru a avea întreaga noastră ființă în lumină! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Come to the Father through the Son by the Spirit and Receive Light from Above, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Să trăim și să lucrăm conform viziunii epocii pentru a schimba epoca (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să permitem crucii să ne trateze și să nu ne iubim viața-suflet pentru a-l birui pe dușman

05/09/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Biruitorii, ca parte a copilului-bărbat, îl biruiesc pe dușman prin faptul că nu își iubesc viața-suflet până la moarte; trebuie să fim cei care permitem crucii să ne trateze puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu trăim prin noi înșine, să nu avem încredere în sine și să nu ne iubim viața-suflet până la moarte, de dragul Domnului.

Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim mai mult decât ne iubim viața-suflet. Strălucește asupra noastră. Expune ce este viața-suflet. Expune încrederea în sine. Strălucește și expune orice abilitate și putere naturală. O, Doamne, fie ca crucea Ta să lucreze în noi pentru a trata încrederea noastră în sine, în viața-suflet și în orice altceva legat de sine, astfel încât să putem fi mai mult decât biruitori în Cristos! Fă-ne sfinții Tăi biruitori astăzi! Fă-ne cei pe care îi poți răpi la întoarcerea Ta! Amin!

Săptămâna aceasta am considerat cu rugăciune subiectul copilului-bărbat, războiul din ceruri și sfinții biruitori. Pe de o parte, copilul-bărbat văzut în Apocalipsa 12 se referă la sfinții biruitori care au murit și vor fi înviați de Domnul pentru a fi răpiți la cer.

Pe de altă parte, noi astăzi vrem să fim sfinții biruitori ai Domnului, cei care biruiesc în situațiile noastre, oriunde ne așează Domnul, pentru a putea coopera cu Domnul pentru ca împărăția Lui să vină și pentru ca dușmanul Său să fie învins.

De îndată ce copilul-bărbat este răpit în Apocalipsa 12, vedem că există un război în cer. Nu copilul-bărbat luptă, ci Mihail și îngerii lui încep să lupte împotriva lui Satan, iar Satan și armatele lui sunt aruncate jos, căci nu se găsește loc pentru ei în cer.

Aceasta înseamnă că copilul-bărbat, compus din cei care îl biruiesc pe dușman în timpul vieții lor, este răpit și nu poate tolera prezența lui Satan în ceruri, așa că porunca este dată și Satan este aruncat jos.

Cine sunt acești oameni și cum pot fi produși astfel de oameni? Cum putem deveni astfel de credincioși biruitori astăzi? După cum se vede în Apocalipsa 12:10-11, biruitorii sunt cei care îl biruiesc pe Satan datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei lor și nu și-au iubit viața-suflet până la moarte.

Trebuie să fim cei care aplică sângele lui Cristos și se ascund sub sângele puternic, biruitor și prevalent.

Trebuie chiar să vorbim dușmanului despre acest sânge biruitor. Trebuie să fim cei care declară faptele divine, proclamând întotdeauna victoria lui Cristos asupra lui Satan. În acest fel, îl biruim pe dușman, iar el trebuie să fugă de la noi.

Îl biruim pe Satan neiubindu-ne viața-suflet până la moarte: trebuie să ne urâm și să ne renegăm viața-suflet

A treia modalitate principală prin care putem birui dușmanul este să nu ne iubim viața-suflet până la moarte (Apocalipsa 12:11).

De ce trebuie să nu ne iubim viața-suflet? Trebuie să ne dăm seama că, din cauza decăderii lui Adam, Satan s-a unit cu viața-suflet a omului – sinele omului. Pentru a-l birui pe Satan, trebuie să nu ne iubim viața-suflet (Matei 16:23-24; Luca 14:26; 9:23).

Am putea crede că nu este un păcat să permitem sufletului nostru să se bucure și să aibă savurarea în această epocă, dar trebuie să ne dăm seama că Satan s-a unit cu viața sufletului nostru.

Ca și credincioși în Cristos care vor să fie biruitori ai Domnului în această epocă, trebuie să nu ne iubim viața-suflet până la moarte. Aceasta înseamnă că trebuie să ne urâm pe noi înșine; Îl urmăm pe Domnul renegându-ne pe noi înșine, luându-ne crucea și pierzându-ne viața-suflet.

Viața noastră sufletească este ca praful, hrana lui Satan; când ne complacem în viața-suflet, când facem lucruri în sufletul nostru, Satan mănâncă și se încântă.

Dar dacă nu ne iubim viața-suflet, adică nu ne iubim sinele, nu va exista hrană pentru Satan și el va fi ucis. Când viața noastră suflet este ucisă, și Satan este ucis. Aceasta este calea prin care putem fi partea mai puternică a femeii, copilul-bărbat, pentru a-l birui pe Satan.

Trebuie să mergem mai departe cu Domnul și să avansăm în experiența noastră de viață pentru a-l birui pe Satan pierzându-ne viața-suflet.

Unul dintre principalele motive pentru care atât de mulți creștini nu au crescut în viață ani de zile și chiar de zeci de ani este acela că trăiesc în viața lor sufletească. Poate că nu păcătuiesc, poate că nu creează probleme în viața de biserică și nu există disensiuni cu ei; ei trăiesc doar după cum le place sufletul.

Domnul trebuie să răzbată în noi. Trebuie să existe zdrobirea omului din afară, astfel încât omul dinăuntru să poată fi eliberat și viața Domnului să curgă.

Suntem credincioși în Cristos, dar în noi înșine, atunci când trăim în carne și în omul vechi, suntem ca restul ființelor umane de pe pământ: ne iubim pe noi înșine.

Poate că iubim oamenii, dar, până la urmă, ne iubim pe noi înșine mai întâi. Nu avem doar o viață-suflet, ci o iubim. Ne iubim sufletul, carnea și sentimentele. O, Doamne Isuse!

Cum îl putem birui pe Satan dacă ne iubim viața-suflet, hrănindu-l astfel pe Satan până când, așa cum se vede în Apocalipsa, devine un mare dragon? O, Doamne!

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul și să-I permitem să strălucească asupra a ceea ce este viața-suflet. Fie ca să-I permitem să strălucească asupra noastră și să ne expună. Fie ca Domnul să expună abisul din ființa noastră. Fie ca să-L lăsăm să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră.

Pentru a-l birui pe Satan, trebuie nu doar să ne bazăm pe sângele lui Cristos și să proclamăm victoria lui Cristos, toate acestea neavând nicio legătură cu noi, ci cu Cristos și ceea ce a făcut El, ci trebuie și să ne pierdem viața-suflet, chiar să ne urâm viața-suflet, să nu ne iubim viața-suflet până la moarte.

Satan este exprimat prin viața-suflet. Sufletul nostru este unit cu Satan și, atunci când trăim în viața-suflet, îl exprimăm pe Satan. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului legat de acest lucru și să-L lăsăm să strălucească.

Numai atunci când El strălucește și ne expune viața-suflet putem noi permite crucii să lucreze în noi. Trebuie să lăsăm crucea să lucreze în ființa noastră pentru a ne da viața-suflet la moarte.

Satan vrea să acționăm prin propria noastră putere, să ne mișcăm în noi înșine, să facem lucruri în puterea sufletului și să vorbim cu abilitatea noastră naturală.

Domnul, însă, vrea să trateze ființa noastră interioară în mod amănunțit; El vrea să atingă puterea naturală, abilitatea naturală și sinele în toate expresiile sale.

Satan vrea să acționăm prin propria noastră putere și să ne mișcăm în noi înșine cu puterea sufletului nostru, abilitatea noastră naturală; acest lucru este exact opusul a ceea ce Domnul vrea să facem.

Abilitatea noastră naturală este abilitatea pe care am avut-o inițial și care nu a fost niciodată tratată prin lucrarea crucii. Când facem ceva conform abilității noastre naturale, savurăm acest lucru, căci asta ne place să facem.

Poate chiar vorbim elocvent în numele Domnului sau explicăm Scripturile, totuși, facem acest lucru cu abilitatea noastră naturală.

Nu se poate nega faptul că fiecare dintre noi are o anumită abilitate prin naștere sau prin educație; problema este atunci când o folosim pentru Domnul fără ca aceasta să treacă prin moarte și înviere. Avem nevoie de lucrarea crucii pentru ca puterea învierii lui Cristos să lucreze în noi.

Falimentul bisericii se datorează în principal faptului că omul și-a folosit abilitatea naturală. Atât de mulți au făcut fapte mărețe pentru Dumnezeu, au rostit lucruri mărețe, totuși, au făcut totul prin propria lor abilitate naturală.

Chiar și în viața de biserică, putem face atât de multe lucruri și chiar vorbi în întâlniri conform cu ceea ce suntem prin natură, nu în Domnul sau în înviere.

Fie ca noi să fim înaintea Domnului cu privire la acest lucru, căci atâta timp cât trăim și iubim viața-suflet, nu-l putem birui pe Satan. Fie ca noi să ne deschidem Lui, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să fim biruitorii Tăi astăzi. Ne deschidem Ție. Îți mulțumim că putem lua sângele Tău și putem proclama victoria Ta. O, Doamne, vrem să mergem mai adânc cu Tine. Fie ca noi să fim cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte. Vrem să Te urmăm și să fim adevărații Tăi discipoli; ne renegăm sinele, luăm crucea și pierdem viața-suflet astăzi. O, Doamne, pur și simplu ne deschidem Ție. Fă-ne să vedem că Satan s-a unit cu viața noastră suflet. Fie ca noi să vedem că sinele nostru este întruparea și expresia lui Satan. Fie ca noi să respingem sinele și să nu facem lucruri conform cu viața noastră suflet. Fă-ne astăzi credincioșii Tăi biruitori, cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte. Dă-ne duhul unui martir să fim persoane care își sacrifică viața-suflet pentru Domnul. O, Doamne, fie ca să nu trăim în viața-suflet sau să facem lucrurile după abilitățile noastre naturale. Te iubim și depindem de Tine. Permitem crucii Tale să lucreze în noi pentru a ne zdrobi omul din afară, astfel încât omul dinăuntru să fie întărit și viața Ta să poată curge în noi! Amin!

Permitem crucii să ne trateze puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să ne pierdem viața-suflet pentru Domnul și să-l biruim pe vrăjmaș, pe măsură ce trăim și facem toate lucrurile în înviere

Fiecare dintre noi are propria viață-suflet, propriile abilități și capacități naturale. Unii pot fi timizi, dar pot avea capacitatea de a face altceva și, atunci când fac acel lucru, sunt fericiți și o fac din toată inima.

Alții pot fi destul de sinceri și pot vorbi lucruri scripturale fără a fi în duhul lor sau a depinde de Domnul. Cu toate acestea, nu-L putem sluji pe Dumnezeu cu abilitatea noastră naturală care nu a fost niciodată tratată de cruce.

Dumnezeu trebuie să ne aducă pe toți în punctul în care tremurăm și ne temem ca nu cumva să facem ceva fără Domnul. Trebuie să devenim persoane care nu doar vorbesc sau fac lucruri pentru Domnul, ci însăși ființa noastră este potrivită.

Pentru a fi utili în mâna lui Dumnezeu, viața-suflet trebuie să fie renegată și pusă deoparte.

Scopul crucii este de a trata puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu îndrăznim să ne mișcăm singuri. Vedem acest lucru în special în cazurile lui Moise și Petru (Fapte 7:23-30; Luca 22:32-34; 1 Petru 5:5-6).

Amândoi erau în puterea lor naturală făcând lucruri pentru Domnul, iar Dumnezeu a trebuit să-i expună și să le trateze încrederea lor în sine pe măsură ce ei depindeau de Domnul pentru toate lucrurile.

Fie ca noi să avem atitudinea că nu vom trăi singuri în niciun fel; nu ne vom prețui propria abilitate și nu vom avea încredere în sine (1 Corinteni 2:2-4; Filipeni 3:3; cf. Isaia 11:2).

Pavel avea această atitudine; nu a venit ca un vorbitor puternic, cu vorbe înțelepte, ci mai degrabă în slăbiciune și cu mult tremur. El a hotărât să nu cunoască nimic și pe nimeni dintre sfinți, decât pe Isus Cristos și pe Acesta crucificat.

Cuvintele și proclamarea sa nu au fost în cuvinte convingătoare de înțelepciune. Cât despre persoana sa, era în frică și tremur, neavând încredere în sine. În ceea ce privește lucrarea sa, nu a avut cuvinte convingătoare ale înțelepciunii, ci a rostit cuvântul Domnului ca Evanghelie.

Ne putem gândi că, dacă Pavel ar fi aici astăzi, ar fi atât de bogat, plin de resurse proprii și puternic în vorbire. Dar mesajul său a fost crucea și el însuși era în slăbiciune, frică și mult tremur.

Asta este ceea ce lucrează crucea în noi. Dacă suntem tratați de cruce, dacă permitem crucii să lucreze în ființa noastră, nu vom avea nicio încredere în sine, ci mai degrabă nu ne vom lăuda decât în Cristos și în crucea Sa.

Domnul vrea să ne schimbe atitudinea și putem coopera cu El pentru a ne schimba atitudinea. Putem alege înaintea Domnului să nu trăim în suflet sau în viața-suflet, ci să-I permitem Domnului să-Și facă domiciliul în inima noastră (Efeseni 3:16-17).

Putem permite crucii să lucreze în noi pentru a trata puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu avem încredere în sine, ci să ne încredem în Domnul și să facem toate lucrurile în înviere, una cu Domnul.

Fie ca noi să permitem crucii să lucreze în noi subiectiv pentru a lua și a îndepărta de la noi orice nu provine de la Dumnezeu, lăsând doar lucrurile care sunt de la Dumnezeu.

Când crucea lucrează în noi, nu mai putem face lucruri în și prin noi înșine pentru a-i ajuta pe alții, a predica cuvântul sau a-i îndrepta pe alții; vom depinde de Domnul.

Ceea ce puteam face înainte în noi înșine, nu mai putem face, căci crucea ne-a tăiat încrederea în sine și acum ne bazăm pe Domnul pentru toate lucrurile. Nu vom mai iubi nimic din viața noastră suflet sau din viața cărnii; vom lăsa toate aceste lucruri să meargă la moarte.

Nu ne vom prețui propriile abilități și nu vom avea încredere în sine; vom trăi ca oameni plini de frică și tremur, căci ne dăm seama că suntem persoane slabe.

Acest lucru ne va face persoane care se sacrifică de sine, chiar o ofrandă de băutură, permițându-I lui Cristos, ca vin ceresc, să ne umple și să ne facă să devenim vin pentru Dumnezeu (Filipeni 2:17; 2 Timotei 4:6; Judecători 9:13).

Așa cum Cristos S-a turnat ca adevărat vin înaintea lui Dumnezeu pentru satisfacția Lui, așa cum apostolul Pavel a devenit o ofrandă de băutură turnată peste jertfa și slujba credinței sfinților, tot așa vom turna și noi pe Cristosul constituit în noi peste alții și înaintea lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa.

Doamne Isuse, permitem crucii să lucreze în noi astăzi pentru a trata puterea și abilitatea noastră naturală. O, Doamne, fie ca duhul nostru să curgă! Fie ca Tu să ai o cale să răstorni orice încredere în sine. Ne deschidem Ție. Te iubim. Îți dăm terenul în ființa noastră. Spunem Amin lucrării subiective a crucii în ființa noastră. Amin, Doamne, fie ca noi, cu tot ce avem, suntem și putem face, să trecem prin cruce. Fie ca noi să depindem de Tine pentru toate lucrurile. Fie ca noi să ne dăm seama cât de slabi și fragili suntem, depinzând pe deplin de Tine pentru toate lucrurile. O, Doamne, fie ca voia Ta să se facă în ființa noastră. Fă-ne persoane care pot birui dușmanul pierzându-și viața-suflet prin lucrarea crucii. Fie ca noi să fim cei care nu își prețuiesc propriile abilități sau nu au nicio încredere în sine. Du-ne mai departe cu Tine. Fă-ne o ofrandă de băutură pentru Dumnezeu, persoane care se sacrifică de sine și care Îi permit lui Cristos, ca vin ceresc, să ne umple și să ne facă să devenim vin pentru Dumnezeu! Amin, Doamne, ai Tu o cale liberă să a ne umpli, chiar de a ne umpli toată ființa interioară și de a curge prin noi într-un mod pur! Fie ca duhul nostru să curgă! Fie ca Satan din noi să fie învins! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Allow the Cross to Deal with us and Not Loving our Soul-Life to Overcome the Enemy, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 44 cu tema: Copilul-bărbat, războiul din cer și sfinții biruitori (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne smerim și luăm calea Filadelfiei: păzim Cuvântul Său și nu renegăm Numele Său

25/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Apocalipsa 2 și 3 vedem Duhul vorbind despre cele șapte tipuri de biserici din istoria bisericii, de la biserica inițială până la biserica degradată și recâștigată; fie ca Domnul să ne mântuiască de orice mândrie spirituală și fie ca noi să continuăm pe calea Filadelfiei, smerindu-ne înaintea lui Dumnezeu, păzind cuvântul Lui, chemând Numele Lui și având dragoste frățească.

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi pentru a rămâne pe calea Filadelfiei. Fie ca noi să cunoaștem calea bisericii și să permitem Duhului să ne vorbească, chiar să ne infuzeze cu Cristos, astfel încât să putem fi biruitorii Domnului astăzi. Îți mulțumim că ne-ai vorbit. Vrem să fim biserica din Filadelfia în realitate astăzi! Amin, Doamne, ne dăm Ție! Amin!

Slavă Domnului că vorbește în cuvântul Său și prin sujbă. Fie ca noi să fim cei care au o ureche să auzim ce vorbește Duhul bisericilor. Fie ca noi să învățăm să ascultăm vorbirea Domnului.

În aceste zile, când atâtea voci vorbesc atâtea lucruri, când mulți spun lucruri puternice și ne putem acorda urechile pentru a asculta lucruri specifice care se potrivesc gustului și preferințelor noastre, fie ca noi să învățăm să venim la Domnul în cuvântul Său și să-I permitem să ne vorbească în calitate de Duh.

Duhul vorbește mereu, căci Duhul a fost intensificat de șapte ori nu doar pentru a ne salva de degradarea bisericii, ci și mai mult, pentru a ne produce ca biruitori ai Domnului în intensificarea Domnului.

Pe măsură ce ne întoarcem către Domnul din nou și din nou, mai ales pe parcursul zilei, Domnul are o cale de a ne vorbi. Trebuie să venim la Domnul și să ne ocupăm de auzirea noastră și, de asemenea, de inima noastră.

Urechile noastre trebuie să fie deschise Domnului pentru a primi vorbirea Lui. Dacă nu primim vorbirea Domnului, nu putem merge mai departe.

Dacă nu putem auzi vorbirea Duhului, dacă Duhul nu are o cale de a ne aplica ceea ce Domnul ne spune în cuvântul Său, nu avem nicio cale de a fi produși ca biruitori ai Domnului.

În fiecare dimineață trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său și să căutăm să avem vorbirea proaspătă a Domnului. Pe parcursul zilei, trebuie să ne deschidem către Domnul și să primim cuvântul Său, permițând Duhului să ne vorbească în interior și să aplicăm vorbirea Domnului către noi.

Fie ca noi să fim biruitorii în această epocă, cei care au urechi să audă ceea ce Duhul vorbește bisericilor.

Pe măsură ce venim la întâlnirile bisericii, fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului și să-I permitem să ne vorbească în calitate de Duh, astfel încât să putem merge mai departe cu El, să fim la curent cu El și să fim mântuiți de orice stare de căldicel și mândrie. O, fie ca noi să fim sfinții biruitori ai Domnului astăzi!

Vorbirea Duhului către cele șapte biserici din Apocalipsa 2 și 3 arată calea pe care o urmează biserica pe pământ

În Apocalipsa 2 și 3 îl vedem pe Cristos, Fiul Omului, ca Mare Preot, umblând în mijlocul bisericilor locale și El vorbește la șapte biserici specifice din Asia Mică.

Desigur, au existat mai mult de șapte biserici locale, dar Dumnezeu le-a ales pe acestea șapte pentru reprezentare profetică (Apocalipsa 1:3). Vorbirea Duhului se referă la cele șapte tipuri de biserici din istoria bisericii.

În primul rând, fiecare dintre cele șapte biserici a existat și acestea erau situațiile lor cu problemele lor, iar Domnul a vorbit fiecăreia dintre ele în mod direct și specific, astfel încât biruitorii să aibă o ureche să audă și să coopereze cu Domnul.

În al doilea rând, aceste șapte biserici ne arată șapte tipuri de biserici din istoria bisericii: biserica inițială (Efes), biserica suferindă (Smirna), biserica lumească (Pergam), biserica apostată (Tiatira), biserica reformată (Sardes), biserica recâștigată (Filadelfia) și biserica recâștigată degradată (Laodiceea).

Putem spune că aceste șapte biserici pot fi împărțite în două grupuri: unele care nu mai există și altele care continuă să existe, deoarece reprezintă un aspect specific al bisericii sau al istoriei bisericii.

Primele trei biserici – Efes, Smirna și Pergam – nu mai există, iar Domnul nu le-a promis nimic cu privire la venirea Sa. Ultimele patru biserici – Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodiceea – încă există și fiecare dintre ele a primit o promisiune a venirii Domnului.

Ultimele patru biserici vor rămâne până când Domnul Isus se va întoarce.

Biserica din Efes, prima biserică abordată în aceste capitole, se referă la perioada istoriei bisericii de la sfârșitul primului secol, când a fost scrisă cartea Apocalipsa.

Apostolul Ioan a scris cartea Apocalipsa, iar în zilele sale, starea bisericii era similară cu cea a primei biserici – Efes. Problema din Efes era că și-au părăsit dragostea dintâi pentru Domnul.

A doua biserică, biserica din Smirna, este o imagine a stării bisericii în timpul a zece perioade de persecuție în Imperiul Roman, din secolul al II-lea după moartea lui Ioan până la începutul secolului al IV-lea.

În această perioadă, biserica a suferit o mare persecuție, iar mulți sfinți au experimentat martirajul. Aceasta este etapa bisericii suferinde.

A treia biserică, biserica din Pergam, a început odată cu acceptarea creștinismului de către Constantin ca religie de stat la începutul secolului al IV-lea, în anul 313 A.D.

Constantin cel Mare nu a mai persecutat biserica, ci a îmbrățișat-o și a făcut-o religie de stat, amestecând biserica cu lumea; aceasta este biserica căsătorită cu lumea. Aceasta este o situație gravă.

A patra biserică, biserica din Tiatira, care există și astăzi, este lumească și apostată. După ce împăratul roman a acceptat creștinismul ca religie de stat, l-a promovat și l-a susținut cu puterea sa politică.

Drept urmare, creștinismul nu numai că a fost căsătorit cu lumea, dar, mai mult decât atât, a fost înălțat deasupra lumii. Această biserică se referă la biserica romano-catolică.

A cincea biserică, biserica reformată, a început odată cu Reforma, când Domnul i-a ridicat pe unii care au descoperit multe adevăruri în cuvântul lui Dumnezeu și le-au adus la lumină pentru ca poporul lui Dumnezeu să înțeleagă și să savureze mântuirea Lui conform cuvântului Său.

Reforma a început la începutul secolului al XVI-lea și continuă până la revenirea Domnului.

A șasea biserică este biserica din Filadelfia, biserica iubirii frățești; această biserică nu a primit nicio critică din partea Domnului, ci doar laude. Aceasta semnifică biserica recâștigată, începând cu ridicarea de către Domnul a fraților din Anglia pentru a practica biserica în afara oricărui sistem denominațional.

Ei se întâlneau în numele Domnului și păzeau cuvântul Domnului. Domnul avea o cale de a dezvălui multe dintre adevărurile din cuvântul Său prin intermediul Fraților, iar întregul Trup al lui Cristos a fost și este binecuvântat de scrierile lor.

A fost o perioadă atât de glorioasă când ei s-au întâlnit în unitate, au frânt pâinea și nu au avut ierarhie, ci mai degrabă erau doar frați sub Cristos, Capul.

Însă a șaptea biserică, Laodiceea, semnifică biserica recâștigată degradată, ceea ce semnifică faptul că Frații au intrat în degradare, căci erau dezbinați (pierzând dragostea frățească) și se considerau bogați și nu duceau lipsă de nimic. O, Doamne!

Trăim astăzi în această epocă și putem face parte fie din Filadelfia, fie din Laodiceea. Trebuie să fim înaintea Domnului cu privire la acest lucru și să-I permitem să strălucească asupra noastră și să ne facă biruitorii Săi, chiar să fim în realitatea bisericii din Filadelfia de astăzi.

Doamne Isuse, descoperă-ne pentru a vedea situația din biserică de astăzi, așa cum o vezi Tu. Fie ca să auzim Duhul vorbind astăzi. Fie ca să fim mântuiți de la pierderea primei iubiri; Te iubim, Doamne, și Îți oferim astăzi prima noastră dragoste! Ne dăm Ție ca să păstrăm ceea ce avem până când vei veni. Îți mulțumim că ne-ai dat cuvântul Tău, numele Tău și dragostea pentru frați. Vrem să rămânem în cuvântul Tău, savurându-Te în cuvânt într-un mod pur, conform revelației Tale. Fie ca să nu renegăm numele Tău, ci să păzim numele Tău și să chemăm numele Tău! Amin, Doamne, fie ca să Te iubim și să-i iubim pe frați cu fervoare, având dragoste frățească între noi! Salvează-ne de la a ne lăsa purtați de val în lume sau de a ne căsători cu lumea. Salvează-ne de orice apostazie. Salvează-ne de mândria spirituală. Dă-ne să fim puri în inimă, iubindu-Te și căutându-Te în cuvântul Tău. Amin, Doamne, Te iubim! Salvează-ne de orice degradare. Biruiește în noi. Fă-ne sfinții Tăi biruitori în această epocă. Câștigă Tu realitatea Filadelfiei printre noi astăzi!

Urmăm calea Filadelfiei fără mândrie spirituală sau starea de căldicel, ci smerindu-ne înaintea Domnului, ținând Cuvântul Lui, netăgăduind Numele Lui și având dragoste frățească

Dacă privim la istoria bisericii, vom vedea că ultimele patru biserici menționate în Apocalipsa 2-3 – biserica din Pergam, biserica din Tiatira, biserica din Filadelfia și biserica din Laodiceea – vor rămâne până la întoarcerea Domnului.

Fără îndoială, numai biserica recâștigată – biserica din Filadelfia – poate împlini scopul etern al lui Dumnezeu și numai ea este ceea ce caută Domnul; fie ca noi să-L alegem pe Domnul.

Fie ca noi să alegem calea Filadelfiei astăzi. Laodiceea, ultima biserică menționată în Apocalipsa 3, este o Filadelfie distorsionată, având starea de căldicel și mândrie spirituală (Apocalipsa 3:14-17).

Acesta este un lucru care ar trebui să ne lumineze și să ne preocupe, astfel încât să nu îndrăznim să spunem că suntem Filadelfia.

Domnul poate face multe lucruri printre noi, El poate ne vorbește, El poate ne zidi, iar aspirația noastră este să fim pe calea Filadelfiei, chiar să fim Filadelfia în realitate. Însă trebuie să fim atenți chiar și atunci când spunem că Domnul ne binecuvântează, căci aceasta poate fi o cale subtilă prin care mândria spirituală poate apărea.

Este ușor ca mândria spirituală și starea de căldicel să apară atunci când privim la bogățiile pe care ni le-a dat Domnul, la ceea ce face El printre noi și la minunata viață de biserică; totuși, trebuie să fim salvați de mândria spirituală și starea de căldicel.

Laodiceea înseamnă să știm totul, dar în realitate să nu fim fervenți pentru nimic. Cu numele, Laodiceea are totul, dar nu arde pentru nimic și nu-și poate sacrifica viața pentru nimic. Laodiceea își amintește de gloria sa de odinioară, dar uită starea sa prezentă înaintea lui Dumnezeu.

Trebuie să fim avertizați cu privire la aceasta și să ne smerim înaintea Domnului. Trebuie cu adevărat să ne smerim înaintea lui Dumnezeu.

Dacă am primit îndurarea Domnului de a avea dragoste frățească între noi, de a nu renega numele Domnului și de a păzi cuvântul Lui, trebuie să ne amintim să ne smerim înaintea lui Dumnezeu (vv. 7-22; Isaia 57:15; 66:1-2).

Dacă am obținut ceva, nu este datorită nouă. Nu am obținut nimic; nu am realizat nimic; este îndurarea Domnului și încă nu am ajuns la capăt. Fie ca noi să ne protejăm din nou și din nou smerindu-ne înaintea lui Dumnezeu.

Domnul este Cel care îndeplinește recâștigarea Sa; El recâștigă adevărul, practica vieții de biserică, trăirea unei vieți de om-Dumnezeu și păstorirea conform lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi conform celui mai înalt vârf al revelației divine.

Cei din jurul nostru pot fi plini de moarte, dar noi nu trebuie să fim conștienți că suntem plini de viață. Cei din jurul nostru pot fi săraci, dar noi nu trebuie să fim conștienți de faptul că suntem bogați.

Dacă trăim înaintea Domnului și continuăm pe calea Filadelfiei, nu vom fi conștienți de propriile noastre bogății; mai degrabă, vom depinde în mod constant de Domnul.

Nu suntem mai buni decât alții; doar am primit îndurarea Domnului (Apocalipsa 2:25; 3:11). Nu avem încredere în istoria noastră. Nu ne bazăm pe experiențele noastre trecute (Filipeni 3:7-8).

Nu ne considerăm bogați, ci mai degrabă ne golim de noi înșine și venim la Domnul, fiind dispuși să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul, să fim unși pentru a vedea situația noastră și dorința Domnului și să-L lăsăm pe Cristos să trăiască în noi ca dreptate a noastră.

Fie ca toți să vedem și să alegem calea pe care ar trebui să o urmăm în ceea ce privește biserica. Fie ca noi să stăm pe terenul Filadelfiei și să luăm calea Filadelfiei.

Fie ca noi să chemăm zilnic numele Domnului și să păzim cuvântul Lui. O, cât de mult iubim cuvântul Domnului! Cât de mult ne place să citim cu rugăciune cuvântul Lui! Cât de mult ne place să chemăm numele Domnului! Nu ne numim cu niciun alt nume; păstrăm doar numele Lui.

Fie ca Domnul să ne binecuvânteze pe noi, copiii Săi, și fie ca noi să mergem pe calea cea dreaptă în ceea ce privește biserica.

Doamne Isuse, ne smerim înaintea Ta astăzi. Nu am ajuns; vrem să mergem mai departe cu Tine. Dă-ne îndurarea și harul de a continua să păzim cuvântul Tău și să nu renegăm numele Tău. Amin, Doamne, iubim numele Tău. O, Doamne Isuse! Ne place să chemăm Numele Tău. Ne place să fim în Numele Tău. Păstrează-ne una cu Tine, chemând Numele Tău. Ne place să citim cu rugăciune cuvântul Tău. Ne întoarcem la cuvântul Tău, considerăm cuvântul Tău cu rugăciune și cugetăm la cuvântul Tău cu multă considerație rugativă. O, Doamne, fie ca noi să luăm calea Filadelfiei astăzi. Salvează-ne de orice mândrie spirituală sau starea de căldicel. Fie ca noi să Te iubim cu ardoare. Fie ca noi să iubim biserica. Fie ca noi să fim cei care iubesc frații. O, Doamne Isuse, alegem să mergem pe calea cea dreaptă în ceea ce privește biserica. Câștigă Tu realitatea bisericii din Filadelfia printre noi astăzi. Ne smerim înaintea Ta. Nu suntem nimic, dar Tu ești totul. Depindem de Tine în toate. O, Doamne, avem puțină putere, dar iubim Numele Tău, rămânem în cuvântul Tău și îi iubim pe frați! Înaintează printre noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Humble Ourselves & take the Way of Philadelphia: Hold His Word and Not Deny His Name, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 43 cu tema: Cristos, Duhul care le vorbește bisericilor, Cel care are cheia lui David, și Cel care va cina cu biruitori (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Vedem și experimentăm Duhul intensificat de șapte ori în biserici în această epocă întunecată

06/08/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu care sunt înaintea tronului Său în Apocalipsa sunt singurul Duh care a fost intensificat de șapte ori în funcția și operațiunea sa pentru a contracara degradarea bisericii; cele șapte Duhuri lucrează în biserici, așa că bisericile vor merge cu siguranță înainte și trebuie să vedem și să experimentăm Duhul intensificat de șapte ori astăzi!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea că Duhul a fost intensificat de șapte ori pentru a contracara și a birui degradarea bisericii. O, Doamne, în această epocă întunecată, când biserica este în degradare, fie ca noi să ne deschidem către cele șapte Duhuri ale Tale, Duhul intensificat de șapte ori. Vino, Doamne, ca fiind cele șapte Duhuri să lucrezi în noi, să intensifici mântuirea Ta organică în noi, să ne salvezi de orice degradare și să ne faci biruitorii Tăi. Veniți, o, șapte Duhuri, veniți și faceți lucrarea de recâștigare, lucrarea de sfințire și lucrarea de producere a miresei! Amin!

Cristosul nostru astăzi nu este doar în înviere, ci și în înălțare și El este Fiul Omului ca Mare Preot. Mai mult, El este Piatra-Leu-Miel; El este Leul din seminția lui Iuda, Mielul răscumpărător al lui Dumnezeu și piatra pentru clădirea lui Dumnezeu.

Ceea ce Dumnezeu urmărește astăzi este zidirea bisericii pentru producerea omului nou, miresei lui Cristos și a Noului Ierusalim. El dorește să câștige un grup corporativ de oameni care nu sunt doar mântuiți și regenerați, ci sunt și înnoiți, transformați, conformați chipului lui Cristos și glorificați, și care sunt zidiți pentru a fi realitatea Trupului lui Cristos.

Pentru aceasta, Cristos este Mielul cu șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe tot pământul. Oriunde ne-am afla, cele șapte Duhuri sunt acolo ca fiind cei șapte ochi ai Mielului.

Când cineva se uită la noi, când privim fața lui și în special ochii lui, vedem ce vrea, simțim ce simte și știm dacă este fericit sau nu cu noi. Când Îl privim pe Domnul față în față, atât în timpul petrecut cu El personal, cât și în întâlnirile bisericii, precum și pe parcursul zilei, când ne îndreptăm inima către El și pur și simplu Îl atingem în duh, cei șapte ochi ai Mielului sunt acolo să ne privească.

La început, ne simțim judecați și expuși, căci Domnul este credincios să strălucească și să expună orice nu este conform Lui în noi, în viața noastră, în exprimarea noastră, în vorbirea noastră și în atitudinea noastră.

Dacă spunem Amin strălucirii Sale, El îndepărtează ceea ce trebuie îndepărtat și ne infuzează cu ceea ce este El pentru a ne face la fel ca El, strălucitori și luminoși, chiar să fim mărturia lui Isus astăzi!

Cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu: singurul Duh este intensificat de șapte ori pentru mișcarea și lucrarea lui Dumnezeu și pentru a contracara degradarea din biserică

Cartea Apocalipsa ne dezvăluie cele șapte Duhuri – nu doar un singur Duh, ci șapte Duhuri (Apocalipsa 1:4; 4:5; 5:6). Extraordinar, există șapte Duhuri astăzi!

De la Geneza până la Apocalipsa, îi vedem pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul, iar Duhul este unul; totuși, în Apocalipsa, Duhul este cele șapte Duhuri și, mai mult, în Apocalipsa 1:4, cele șapte Duhuri sunt menționate ca fiind al doilea, atunci când Ioan îl menționează pe Dumnezeul Triunic.

În Matei 28:19 ni se spune despre Tatăl, Fiul și Duhul; în Apocalipsa 1:4 îl vedem pe Tatăl, cele șapte Duhuri și pe Cristos – ordinea a fost schimbată. Există șapte Duhuri înaintea tronului lui Dumnezeu. Cele șapte Duhuri sunt, fără îndoială, Duhul lui Dumnezeu, deoarece El este clasat în Dumnezeul Triunic.

Dar de ce sunt șapte și există într-adevăr șapte Duhuri diferite astăzi, nu un singur Duh? Numărul șapte din Biblie este numărul pentru finalizarea lucrării lui Dumnezeu; cele șapte Duhuri trebuie să fie pentru mișcarea lui Dumnezeu pe pământ.

Trebuie să vedem că, în esență și existență, Duhul lui Dumnezeu este unul singur; totuși, în funcția și lucrarea intensificată a lucrării lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu este șapte. Acest lucru este similar cu lampadarul din Zaharia 4:2; există un singur lampadar, dar funcția este de șapte lămpi. Un lampadar, șapte lămpi.

Este posibil să avem un astfel de bec în casa noastră care are niveluri de luminozitate care pot fi crescute; există un nivel inferior, apoi din ce în ce mai mare până când ajunge la lumină deplină, chiar și la cea mai strălucitoare lumină pe măsură ce rotim butonul diminuatorului de intensitate sau folosim întrerupătorul.

Duhul este unul în esența Sa, dar El a fost intensificat de șapte ori astăzi din cauza epocii întunecate de astăzi. În momentul în care a fost scrisă cartea Apocalipsa, care este și timpul de astăzi, biserica a devenit degradată.

Astăzi, epoca este foarte întunecată, iar întunericul predomină. Mai mult, biserica este degradată, căci, în general, biserica de astăzi este în degradare, nefiind la înălțimea standardelor Domnului.

Duhul înșeptit al lui Dumnezeu este necesar pentru mișcarea și lucrarea lui Dumnezeu pe pământ. Din cauza degradării bisericii în această epocă întunecată, unicul Duh al lui Dumnezeu a fost intensificat de șapte ori pentru a contracara degradarea bisericii, a produce biruitori și a finaliza Noul Ierusalim.

Șapte este numărul finalizării în mișcarea dispensațională a lui Dumnezeu; doisprezece este numărul finalizării în administrația veșnică a lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat pământul în șase zile plus o zi de Sabat; șapte zile pentru mișcarea și lucrarea lui Dumnezeu. În cartea Apocalipsa vedem șapte peceți, șapte trâmbițe și șapte potire – toate sunt pentru mișcarea dispensațională a lui Dumnezeu.

Duhul lui Dumnezeu a fost intensificat de șapte ori, pe partea negativă, pentru a contracara degradarea din biserică, și pe partea pozitivă, pentru a duce la îndeplinire lucrarea și mișcarea lui Dumnezeu de astăzi, finalizându-se în Noul Ierusalim.

Putem mărturisi că epoca de astăzi este întunecată; este mai întunecată astăzi decât era cu mulți ani în urmă. Dacă doar să pornești știrile sau să mergi printre oameni astăzi și îți dai seama că întunericul a fost normalizat, adevărul este călcat în picioare, minciunile și neadevărurile predomină, iar imoralitatea și crima sunt prevalente.

Chiar și în biserică, printre creștinii adevărați, degradarea predomină și se pare că nu mulți Îl caută pe Dumnezeu, nu mulți își doresc întoarcerea Lui, iar dragostea multora se răcește. Dar trebuie să ne ridicăm ochii de la situația actuală de degradare și să privim către Domnul, care, ca Duh, a fost intensificat de șapte ori!

Trăim acum în epoca Duhului, căci Duhul vorbește bisericilor (Apocalipsa 2:7, 11, 17, 29; 3:6, 13, 22; 14:13; 22:17) și lucrează pe tot pământul pentru a duce la îndeplinire administrația lui Dumnezeu și a finaliza Noul Ierusalim! Există o nevoie crucială de cele șapte Duhuri astăzi pentru lucrarea Domnului pe pământ și pentru contracararea degradării din biserici!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne să vedem că unicul Duh al lui Dumnezeu a fost intensificat de șapte ori pentru a fi cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu! Aleluia, pentru Duhul intensificat de șapte ori! Ce minunat e că sunt șapte Duhuri ale lui Dumnezeu înaintea tronului și sunt trimise pe tot pământul pentru a îndeplini lucrarea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, intensifică mântuirea Ta organică în noi. Ne deschidem Ție ca fiind cele șapte Duhuri care vin și contracarează orice degradare din biserică. Strălucește tot mai puternic în noi, printre noi și prin noi, mai ales în această epocă întunecată. Te lăudăm ca Duh intensificat de șapte ori în lucrarea lui Dumnezeu! Ne deschidem Ție! Finalizează Tu lucrarea Ta în noi. Salvează-ne de orice întuneric și degradare. Fă-ne biruitorii Tăi. Fie ca să produci și să finalizezi Noul Ierusalim! Amin, Doamne, chiar și în această epocă a degradării, fie ca Tu să ne salvezi nu doar de degradare, ci, mai mult decât atât, să-i câștigi pe biruitorii Tăi, să-Ți câștigi mireasa și să câștigi Noul Ierusalim! Aleluia, Duhul lui Dumnezeu este intensificat de șapte ori în lucrarea și mișcarea lui Dumnezeu de astăzi!

În această epocă întunecată, trebuie să vedem și să experimentăm Duhul intensificat de șapte ori în biserici

Am putea citi cartea Apocalipsa și să vedem lucruri precum un Miel cu șapte coarne și șapte ochi, șapte lămpi de foc arzând înaintea tronului și șapte Duhuri ale lui Dumnezeu și am putea fi destul de confuzi, pentru că s-ar putea să nu știm ce este aceasta și cum se leagă de viața noastră creștină.

Însă dacă ne deschidem Domnului și Îi permitem să strălucească și dacă pătrundem în adevărul din cuvântul lui Dumnezeu cu ajutorul slujbei epocii, ne dăm seama că, în această epocă întunecată, trebuie să vedem și să experimentăm Duhul intensificat de șapte ori în biserici.

Suntem acum în epoca Duhului, căci astăzi Duhul este intensificat de șapte ori pentru a intensifica lucrarea lui Dumnezeu în noi toți, pentru a ne produce ca biruitori, a îndeplini administrația lui Dumnezeu și a finaliza Noul Ierusalim.

Există o nevoie crucială ca Duhul intensificat de șapte ori să contracareze degradarea bisericii pentru lucrarea lui Dumnezeu. Astăzi, cele șapte Duhuri lucrează în biserici, așa că bisericile vor merge cu siguranță înainte. De partea noastră, trebuie să vedem și să experimentăm Duhul intensificat de șapte ori – Duhul recâștigării.

Slavă Domnului că suntem în bisericile locale, unde Duhul intensificat de șapte ori operează și lucrează. Deoarece cele șapte Duhuri lucrează în biserici, cu siguranță vom merge înainte. Trebuie să ne rugăm și să ne deschidem Domnului pentru a lucra în noi ca Duh intensificat de șapte ori. Putem chiar să-I cerem să ne intensifice pentru mișcarea Sa.

Pur și simplu trebuie să ne deschidem către cele șapte Duhuri pentru a lucra în noi și a opera în noi. Cum lucrează El sau operează în noi pentru mișcarea lui Dumnezeu? Cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu sunt cei șapte ochi ai Mielului (Apocalipsa 5:6), iar acești ochi sunt pentru mișcare. Dacă suntem orbi, ne va fi greu să ne mișcăm, dar dacă vedem lucrurile corect, ne putem mișca și lucra liber.

Astăzi, cei șapte ochi ai Mielului veghează, observă și transfuzează. Când privim la cineva care ne iubește, putem simți dragostea lor în ochii lor, căci dragostea lor este transfuzată în noi prin ochii lor.

Când Cristos ne privește cu cei șapte ochi ai Săi, s-ar putea să fim îngroziți la început, căci ochii Lui, ca niște lămpi de foc, expun și ard orice este negativ în noi. Dar pe măsură ce ne deschidem către El, acești șapte ochi vor transfuza elementul lui Cristos în noi.

Pe măsură ce Îl privim pe Domnul, Îl reflectăm (2 Corinteni 3:18) și suntem transformați după chipul Său, din glorie în glorie. În exterior, omul de afară se mistuie, dar în interior, omul dinăuntru se înnoiește zi de zi, permițându-I Domnului să privească la noi, să ne judece, să ne cerceteze și să ne infuzeze cu Sine Însuși (2 Corinteni 4:16).

Nu privim la ce vedem, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, iar lucrurile care nu se văd sunt veșnice (v. 18). Pur și simplu ne deschidem ființa către El. Asta vrea El: să ne deschidem Lui. Dacă pur și simplu Îi dăm terenul în adâncul ființei noastre, chiar dacă s-ar putea să nu fie multe schimbări exterioare, Domnul are o cale, ca Duh intensificat de șapte ori, de a face multe în noi.

Suntem în epoca Duhului, iar Duhul a fost intensificat de șapte ori; dacă ne deschidem Lui măcar puțin, El este capabil să facă atât de mult, căci El este intensificat!

Poate că ne-am îndepărtat mult de Domnul și de viața de biserică și s-ar putea să credem că nu este suficient timp pentru noi, acum că ne-am întors la Domnul, pentru a fi biruitorii Domnului. Dar Domnul ne recâștigă și El intensifică mântuirea Sa organică în noi.

Dacă suntem serioși cu Domnul în ceea ce privește economia Sa la sfârșitul acestei epoci, cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu vor lucra în noi. Dacă nu suntem ținuți înapoi de experiența noastră anterioară și nu zăbovim în trecut, ci pur și simplu ne deschidem întreaga ființă către El, Duhul intensificat de șapte ori este capabil să facă atât de multe!

Fie ca să nu credem minciuna vrăjmașului care spune că am pierdut atât de mult timp, că suntem atât de departe de Domnul și că nu am fost la întâlnirile bisericii în mod regulat. Fie ca pur și simplu să ne deschidem lui Cristos ca fiind Duhul intensificat de șapte ori astăzi. Fie ca să venim la Domnul din nou și din nou și să-I cerem să lucreze în noi.

Refuzăm să ascultăm minciunile vrăjmașului și pur și simplu aplicăm sângele Mielului, ne spălăm hainele și venim să mâncăm din pomul vieții (Apocalipsa 22:14). Credem în sânge, nu în capacitatea noastră de a ne îmbunătăți; credem în lucrarea intensificată a Domnului, nu în capacitatea noastră de a ne schimba în bine.

Și depindem de Domnul. Îi cerem să vină ca fiind cele șapte Duhuri și să-Și îndeplinească lucrarea de vindecare în noi. Îi permitem să ne cerceteze, să ne ardă și să ne sfințească pe deplin, în timp ce trăim viața creștină în viața de biserică din bisericile locale. Fie ca noi să vedem și să experimentăm Duhul intensificat de șapte ori, Duhul recâștigării, în bisericile locale de astăzi!

Doamne Isuse, vrem să vedem și să experimentăm Duhul intensificat de șapte rânduri, Duhul recâștigării! O, Doamne, nu ascultăm minciunile și distragerile vrăjmașului: pur și simplu venim la Tine și ne deschidem Ție! Ne deschidem Ție din adâncul ființei noastre. Privește-ne cu cei șapte ochi ai Tăi. Vrem să Te privim. Fie ca Tu să ne expui, să ne judeci prin iluminare și să ne purifici de orice nu se potrivește cu Tine. O, Doamne, infuzează-ne cu Tine Însuți privindu-ne! Vrem să Te privim până când vom fi făcuți la fel ca Tine și Te reflectăm! Fie ca cei șapte ochi ai Tăi să transmită elementul lui Cristos în noi. Amin, Doamne, vino ca fiind cele șapte Duhuri și îndeplinește lucrarea Ta de recâștigare în noi! Veniți, șapte Duhuri, veniți și faceți lucrarea de sfințire, curățire și zidire în noi! Noi, cei din bisericile locale, suntem pe deplin deschiși către Tine, ca Duh intensificat de șapte ori! Intensifică-ne pentru mișcarea Ta. Intensifică mântuirea Ta organică în noi și în toți sfinții. Câștigă deschiderea de care ai nevoie în noi, ca Tu să ne produci ca biruitori ai Tăi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See and Experience the Sevenfold Intensified Spirit in the Churches in this Dark Age, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 40 cu tema: Mielul-Leu (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim mesagerii biruitori ai Domnului în duh și pe terenul unității astăzi

26/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, vrem să vedem viziunea lui Cristos ca Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur, așa vrem să fim mesagerii biruitori ai Domnului, cei care sunt în duhul nostru pe terenul bisericii, păstrând unitatea Duhului și rămânând pe terenul autentic al unității.

Amin, Doamne Isuse, vrem să fim cei care primesc mesajul Tău proaspăt astăzi. Descoperă-ne. Păstrează-ne în duhul nostru. Fie ca să vedem viziunea lui Cristos ca Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur. O, Doamne, dăruiește-ne o viziune vie a lui Cristos! Fie ca să Te vedem astăzi, chiar să Te vedem în ceea ce faci și în ceea ce ești pentru biserică și pentru biserici! Amin!

În această săptămână, în considerarea noastră rugativă despre cum putem Îl experimenta, savura și exprima pe Cristos așa cum vedem în cartea Apocalipsa, venim la subiectul: Cristos ca Fiul Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur.

Fericiți sunt credincioșii în Cristos, care citesc și aud cuvintele profeției și păzesc lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape (Apocalipsa 1:3). Trebuie să fim cei care citesc, aud și păzesc cuvântul lui Dumnezeu.

Mai ales când vedem că timpul Domnului se apropie, trebuie să rămânem în cuvântul lui Dumnezeu, să citim și să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu și să-I permitem Domnului să lucreze în noi conform cuvântului Său.

În Apocalipsa 22:10 ni se spune că cuvintele profeției nu sunt pecetluite, căci vremea este aproape. Această carte nu a fost închisă, ci ținută deschisă. Ar trebui să citim Biblia în fiecare zi. Fie ca să nu închidem cartea Apocalipsa, ci să o ținem deschisă; fie ca să nu o punem deoparte, ci să citim toate versetele cruciale din această carte zi de zi. Și modul în care citim este cu multă rugăciune și multă cugetare.

Trebuie să citim Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri, rugându-ne în orice vreme cu duhul și veghind la aceasta cu toată stăruința (Efeseni 6:17-18).

După ce citim de mai multe ori o porțiune din Cuvânt într-un duh și o atmosferă de rugăciune, nu vom mai fi niciodată la fel. Pur și simplu devenim diferiți de ceea ce suntem; acest lucru nu se întâmplă prin hotărârea noastră, ci prin păstrarea Cuvântului revelat al lui Dumnezeu tot timpul.

Duhul este cel care dă viață; carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care ni le spune Domnul sunt duh și sunt viață (Ioan 6:63). Dacă citim pur și simplu Cuvântul divin zi de zi, dimineața, la prânz și seara, vom primi Duhul vieții și vom fi asemenea celor scrise în Cuvânt.

Ceea ce avem nevoie este să vedem revelația divină și viziunea divină și atunci vom deveni ceea ce vedem și citim. Citirea cuvântului lui Dumnezeu din nou și din nou ne hrănește, ne transformă și înghite vechea noastră ființă.

Mai întâi, renunțăm la concepțiile noastre; apoi, nu ne hotărâm să facem ceva, ci pur și simplu citim și ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu. Uităm dacă putem face sau nu ceea ce spune cuvântul; citim Biblia cu rugăciune. Apoi, lumina va veni la noi și, treptat, vom deveni o altă persoană. Slavă Domnului!

Să fim mesageri biruitori ai Domnului pentru a vedea viziunea lui Cristos ca Fiu al Omului

Înainte de a putea vedea viziunea lui Cristos ca Fiu al Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur, trebuie să fim un anumit fel de persoană: trebuie să fim mesagerii biruitori ai Domnului (Apocalipsa 1:9-13, 20).

Epistolele către cele șapte biserici locale au fost adresate mesagerului din fiecare biserică; pentru ca noi să vedem viziunea lui Cristos, trebuie să fim mesagerii biruitori ai Domnului. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne păstreze în duhul nostru. Un mesager biruitor este o persoană care trăiește în duhul său.

Trebuie să trăim în duh; dacă nu suntem în duhul nostru, trebuie pur și simplu să-I cerem Domnului să ne amintească să ne întoarcem la duhul nostru și să ne păstreze în duhul nostru. Când descoperim că suntem în afara duhului nostru, Îi putem spune: „Doamne, adu-mă înapoi în duhul meu. Îmi întorc inima către Tine. Doamne, păstrează-mă în duhul meu!”

În cartea Apocalipsa, există patru viziuni majore, iar fiecare dintre ele a fost văzută de apostolul Ioan în duh. Mesagerii biruitori ai Domnului sunt persoane în duhul lor.

În Apocalipsa 1:10, Ioan era în duh în ziua Domnului și a văzut viziunea bisericilor locale. Apoi, în 4:2, el era în duhul său și a văzut o viziune despre destinul lumii; a văzut un tron așezat în cer și pe tron era Unul. Când suntem în duhul nostru, există un tron așezat în duhul nostru – noi nu suntem pe tron, ci Domnul este pe tron.

În Apocalipsa 22:1, vedem râul apei vieții curgând din tronul lui Dumnezeu; când suntem sub tronul lui Dumnezeu, bem râul apei vieții. A treia mare viziune din Apocalipsa este viziunea Babilonului cel Mare, văzută de Ioan când era în duh (Apocalipsa 17:3). Trebuie să vedem Babilonul cel mare, biserica în apostazie, pentru a putea evita apostazia.

Ultima viziune majoră văzută de Ioan în Apocalipsa a fost viziunea Noului Ierusalim, pe care l-a văzut în duh. Pentru a vedea Noul Ierusalim, mireasa Mielului, împlinirea a tot ceea ce face Dumnezeu de-a lungul epocilor, trebuie să fim în duh.

Pentru a fi mesagerii biruitori ai Domnului, care văd o viziune proaspătă a lui Cristos ca Fiu al Omului umblând printre lampadare, trebuie să fim în duhul nostru. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne facă mesageri ai Săi. Dacă El nu are mesageri, El nu poate vorbi bisericilor. Îi putem spune Domnului, Doamne Isuse, prin îndurarea Ta, fă-ne mesageri ai Tăi biruitori, prin care Tu poți vorbi sfinților!

Fiecare dintre noi are partea sa, funcția sa și vrem ca Domnul să vorbească prin noi. Un mesager este cel care Îl primește și Îl distribuie pe Cristos ca mesaj proaspăt de la Dumnezeu către poporul Său. Acest lucru se întâmplă nu numai în ziua Domnului, la întâlnirea de profeție. Trebuie să ne rugăm pe parcursul săptămânii ca Domnul să ne vorbească și să ne dea un mesaj proaspăt.

Trebuie să-L vedem pe Domnul în mod proaspăt în fiecare zi. Înainte de a vorbi cu alții, trebuie să avem vorbirea proaspătă a Domnului. Vrem să fim mesageri biruitori ai Domnului, care Îl au pe Cristos ca mesaj proaspăt al lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem distribui ca mesaj proaspăt al lui Dumnezeu poporului Său pentru a zidi biserica și a pregăti mireasa lui Cristos.

La prima Sa venire, Cristos a venit ca Mesager, chiar ca mesajul trimis de Dumnezeu; El este Mesagerul lui Dumnezeu (vezi Maleahi 3:1). Cristos nu numai că aduce un cuvânt sau un mesaj de la Dumnezeu poporului Său; El Însuși este mesajul viu.

Pentru a fi mesagerii biruitori ai Domnului astăzi, care au mesajul proaspăt de la Dumnezeu către poporul Său, trebuie să fim una cu Domnul ca Mesager al lui Dumnezeu. Vrem ca El să fie mesajul nostru proaspăt, mesajul nostru viu.

Suntem în El, El este în noi și noi, ca mesageri, suntem constituiți cu Cristos pentru a-L vesti ca mesaj viu și proaspăt al lui Dumnezeu, pentru a-L distribui pe Dumnezeu poporului Său.

Dacă suntem astfel de oameni, dacă suntem mesagerii biruitori care sunt una cu Cristos ca Mesager al lui Dumnezeu pentru a-L vesti pe Cristos ca mesaj proaspăt al lui Dumnezeu poporului Său, noi suntem în realitate lampadarul.

Pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, savurăm mana ascunsă și savurăm ospățul ceresc, vom fi hrăniți cu elementul divin și devenim parte din lampadarul de aur. Lampadarul de aur este, în realitate, biruitorii din bisericile locale, căci ei strălucesc puternic cu și ca mărturie a lui Isus.

Biruitorii vor alcătui lampadarul; legat de ei, tot ce ține de religie, lume, rău și starea de căldicel a fost îndepărtat, ei sunt umpluți cu elementul ceresc și strălucesc cu Cristos ca lumină.

Vrem să fim asemenea persoane astăzi. Fie ca noi să aducem aceasta Domnului în rugăciune pentru ca El să facă acest lucru în noi.

Doamne Isuse, vrem să fim mesageri biruitori ai Domnului astăzi! Ne exersăm duhul și vrem să fim în duhul nostru. Amin, Doamne, amintește-ne să ne întoarcem către duhul nostru și să fim în duh, astfel încât să-L putem vedea pe Cristos ca mesajul proaspăt al lui Dumnezeu! Fă-ne una cu Tine ca Mesager al lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem vorbi pe Cristos altora pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos! Amin, Doamne, vorbește-ne astăzi. Constituie-ne prin vorbirea Ta. Îndepărtează orice ține de religie, lume, rău și starea de căldicel. Fii mesajul nostru viu. Constituie-ne cu Tine ca pom al vieții, mana ascunsă și ospăț. O, Doamne, umple-ne înăuntru și curgi prin noi în afară! Curgi prin noi ca mesaj viu al lui Dumnezeu către poporul Său pentru zidirea bisericii! Fă-ne mesagerii Tăi biruitori astăzi. Vorbește-ne și vorbește prin noi. Fie ca noi să rămânem în lumină, una cu Tine și fie ca noi să fim constituiți cu Cristos până când vom deveni lampadarul de aur, mărturia vie a lui Isus pe pământ! Amin!

Să fim una și să ne adunăm în numele Domnului în locașul lui Dumnezeu (duhul nostru) cu aplicarea crucii

Practica vieții de biserică în primele zile era practica de a avea o singură biserică pentru un oraș, un oraș cu o singură biserică; în niciun oraș nu exista mai mult de o biserică (vezi Fapte 8:1; 13:1; Apocalipsa 1:11). Acest lucru este simplu și foarte minunat.

Astăzi ar trebui să fie la fel; când suntem în Londra, ne întâlnim cu și ca biserica din Londra, iar când suntem în Tokyo, ne întâlnim cu și ca biserica din Tokyo; aceasta este calea lui Dumnezeu. Aparținem aceleiași biserici ca toți credincioșii autentici din localitatea în care trăim; aparținem bisericii locale din acea localitate.

Așa cum există o singură lună, dar este văzută în diferite localități, dar este aceeași lună, tot așa există o singură biserică manifestată în diferite localități, dar este aceeași biserică. Aparținem aceleiași biserici căreia i-a aparținut apostolul Pavel și, de asemenea, aceleiași biserici căreia i-au aparținut Martin Luther, John Calvin, Watchman Nee și Witness Lee.

În legătură cu întâlnirea noastră pe terenul autentic al unității, locul pe care Dumnezeu l-a ales, există patru caracteristici principale văzute atât în Deuteronom 12, cât și în Noul Testament.

În primul rând, poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie întotdeauna una; nu ar trebui să existe dezbinări între ei (Psalmul 133; Ioan 17:11, 21-23; 1 Corinteni 1:10; Efeseni 4:3).

Dumnezeu nu le-a permis poporului Său să-și înființeze propriul centru de închinare în funcție de preferințele lor; El le cere să ia alegerea Lui și să vină la locul unic de închinare pe care l-a desemnat, chiar și atunci când călătoria era incomodă pentru oameni.

Astăzi, numeroasele denominațiuni se întâlnesc în funcție de preferințele omului; Domnul vrea să ne readucă la preferințele lui Dumnezeu și la calea Lui revelată în cuvântul lui Dumnezeu.

În al doilea rând, numele unic în care noi, ca popor al lui Dumnezeu, ar trebui să ne adunăm este numele Domnului Isus Cristos, realitatea căruia este Duhul (Matei 18:20; 1 Corinteni 1:12-13; 12:3). Dacă suntem denominați prin orice alt nume în afară de cel al Domnului, suntem divizați și denominați; aceasta este curvie spirituală.

Există multă diviziune astăzi în creștinism în ansamblu, căci unii se numesc baptiști, prezbiterieni, episcopali, luterani, anglicani, ortodocși sau metodiști. Conform cu Deuteronom 12, este un lucru grav să fii adunat în orice alt nume în afară de numele Domnului.

Noi, ca biserică, suntem partenera lui Cristos, soția Sa; nu ar trebui să avem niciun alt nume în afară de numele Lui. Așa cum o soție ar trebui să poarte numele soțului ei, nu vreun alt nume, tot așa noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să purtați doar numele lui Cristos, nu orice alt nume.

În al treilea rând, în Noul Testament, locașul lui Dumnezeu, este situat în mod special în duhul nostru, adică în duhul nostru contopit (Ioan 3:6b; Romani 8:16; 2 Timotei 4:22; Efeseni 2:22; Ioan 4:24; Apocalipsa 1:10; 1 Corinteni 14:15).

Suntem adunați în numele Domnului și în locul potrivit, care este duhul nostru omenesc regenerat și locuit de Duhul divin. Pe măsură ce ne întâlnim pentru a ne închina lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul și să facem totul în duh. Dumnezeu este Duh și ne putem închina Lui doar în duh și în adevăr.

Dacă suntem în mintea sau emoțiile noastre, nu-I oferim lui Dumnezeu adevărata închinare pe care El o dorește. În tot ceea ce are legătură cu închinarea la Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul. Cântăm, ne rugăm, vorbim și lăudăm în duhul nostru.

În al patrulea rând, în închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu, trebuie să avem aplicarea autentică a crucii lui Cristos, așa cum este semnificată de altar (Deuteronom 12:5-6, 27), prin respingerea cărnii, a sinelui și a vieții naturale și prin închinarea la Dumnezeu cu Cristos și numai cu Cristos (Matei 16:24; Galateni 2:20).

Facem toate lucrurile în duh și prin cruce; permitem crucii să lucreze în noi și să ne anuleze, să ne reducă la nimic. În biserică ar trebui să fie doar Cristos; suntem cu toții tăiați. Când suntem pe cruce, suntem cu adevărat în duh.

Doamne Isuse, vrem să ne întoarcem la calea Ta și la locul pe care Tu l-ai ales pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu. Salvează-ne de a ne închina lui Dumnezeu în felul nostru sau în locul pe care îl alegem. O, Doamne, fie ca noi să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii. Ne adunăm în numele Tău și nu luăm alt nume! Amin, Doamne, iubim numele lui Isus și ne adunăm doar în prețiosul Tău nume. Refuzăm să ne numim cu orice alt nume decât numele lui Isus! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi. Îți mulțumim că locuiești în duhul nostru regenerat. Ne adunăm și ne exersăm duhul pentru a ne închina lui Dumnezeu în duh și în adevăr. Fie ca să facem totul în duh în întâlniri pentru închinarea la Dumnezeu! O, Doamne, dacă mai avem ceva legat de carne, de sine și de viața naturală, iartă-ne și aplică crucea Ta asupra acestor lucruri. Aplicăm crucea și Te luăm ca fiind totul pentru noi în și pentru viața de biserică de astăzi! Amin, slavă Domnului!