Credincios in Cristos

Să avem un duh excelent și să învățăm lecțiile să fim smeriți în inimă și să-L onorăm pe Dumnezeu

22/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Asemenea lui Daniel și tovarășilor săi, descriși în capitolul 5 din cartea Daniel, trebuie să fim victorioși asupra ignoranței privind consecințele desfrâului înaintea lui Dumnezeu și ale jignirii aduse sfințeniei Sale. În loc să ne înălțăm pe noi înșine în fața oamenilor și a lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul și să avem un duh excelent, să ne smerim și să-L onorăm pe Dumnezeu, căci însăși suflarea noastră se află în mâna Sa.

Doamne Isuse, Te iubim, ne închinăm Ție și Te onorăm! Tu ești Domnul nostru și Dumnezeul nostru! Tu ești Împăratul nostru! Suflarea noastră este în mâinile Tale. Toate căile noastre Îți aparțin. Fie ca noi să fim victorioși asupra ignoranței legate de consecințele desfrâului înaintea lui Dumnezeu. Fie ca să nu jignim niciodată sfințenia lui Dumnezeu. Ne smerim înaintea Ta și ne închinăm Ție. Te onorăm ca Dumnezeul și Domnul nostru! Amin, Isus Cristos este Domnul! Amin!

Parcurgând primele șase capitole din cartea Daniel pentru a vedea victoria celor biruitori — Daniel și tovarășii săi — suntem deopotrivă inspirați și puși în fața propriei noastre stări de către viața și faptele acestor tineri biruitori.

Deși se aflau în captivitate în Babilon, ei au rămas în Domnul, alături de Domnul și, mai mult, într-o unitate deplină cu Domnul în toate aspectele vieții lor. Ei au fost victorioși, chiar cu prețul propriei vieți. Nu s-au lăsat influențați de ceea ce făceau sau spuneau alții; I s-au închinat lui Dumnezeu, indiferent de consecințe.

Astăzi, mulți dintre noi trăim într-o societate democratică, beneficiind de libertate religioasă și libertate de exprimare; cu toate acestea, ispita idolatriei este pretutindeni.

Într-o lume în care omul are la dispoziție o multitudine de alegeri și este înconjurat de atracții, este ușor să ajungem să ne închinăm la diverse lucruri, oameni, sporturi sau forme de divertisment — adesea fără să ne dăm seama.

Cu toții putem mărturisi că acest mic dispozitiv — telefonul nostru — este extrem de util, dar, în același timp, ne poate consuma o mare parte din timp. Ne pierdem timpul cu diverse activități, urmărind sau ascultând tot felul de lucruri, încât se pare că nu ne mai rămâne timp pentru Domnul.

Însă Daniel și tovarășii săi s-au rugat, au rămas în Cuvântul lui Dumnezeu și au biruit seducția închinării la idoli. Fie ca noi să fim astăzi sfinții Domnului care biruiesc. Fie ca noi și tovarășii noștri să biruim, fugind de poftele tinereții și urmărind dreptatea, credința, dragostea și pacea, împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Și fie ca să învățăm lecțiile spirituale care se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a fi avertizați, limitați și menținuți pe calea vieții. Dorim să trăim o viață de biruință, pe linia vieții, pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu. Dorim să trăim sub stăpânirea cerească și să-I oferim lui Cristos întâietatea în toate lucrurile.

Să biruim ignoranța cu privire la consecințele desfrâului înaintea lui Dumnezeu și la ofensarea sfințeniei Sale

În capitolul 5 din Daniel, îl vedem pe împăratul Belșațar, un urmaș al lui Nebucadnețar, manifestându-și desfrâul înaintea lui Dumnezeu — ba chiar ofensând sfințenia lui Dumnezeu — fapt care a atras un răspuns foarte prompt din partea Lui.

Belșațar a dat un ospăț grandios pentru o mie dintre dregătorii săi și a băut vin în prezența lor. Aflat sub influența vinului, Belșațar a poruncit să fie aduse vasele de aur și de argint pe care Nebucadnețar, strămoșul său, le luase din templul din Ierusalim, pentru ca împăratul, dregătorii săi, soțiile și țiitoarele sale să bea din ele.

Ei au adus vasele de aur și le-au profanat, bând vin din ele și lăudând zeii din argint, bronz, fier, lemn și piatră. O, Doamne! În acea clipă, au apărut degetele unei mâini omenești și au scris, în dreptul sfeșnicului, pe tencuiala peretelui palatului regal (v. 5).

Împăratul a văzut lucrul acesta, înfățișarea i s-a schimbat, gândurile l-au tulburat, încheieturile șoldurilor i s-au slăbit, iar genunchii au început să-i tremure și să se lovească unul de altul.

A cerut să fie aduși înaintea lui vrăjitorii, caldeenii și ghicitorii, pentru a tălmăci scrierea, promițându-le o răsplată. Dar, deși au venit toți înțelepții, niciunul n-a putut să citească scrierea și nici să-i facă cunoscută împăratului tălmăcirea ei.

Atunci, împăratul Belșațar s-a înspăimântat foarte tare, chipul i s-a schimbat și mai mult, iar dregătorii săi au rămas încurcați. Regina-mamă a venit și i-a vorbit despre Daniel, un om în care se află duhul zeilor sfinți; ea i-a spus că, încă din vremea strămoșului său, în acest om s-au găsit lumină, discernământ și o înțelepciune asemenea celei a zeilor.

El avea un duh excelent, cunoaștere și discernământ; se pricepea la tălmăcirea viselor, la explicarea ghicitorilor și la dezlegarea problemelor dificile (v. 11). Extraordinar! Așadar, împăratul Belșațar l-a chemat pe Daniel și i-a cerut să-i tălmăcească scrierea.

Daniel i-a spus împăratului că nu dorește nici răsplata, nici darurile, dar că va citi scrierea și îi va face cunoscută tălmăcirea ei (v. 17).

Daniel a început prin a-l mustra pe Belșațar, deoarece acesta nu învățase lecția strămoșului său, Nebucadnețar. Acesta din urmă, din pricina măreției și a gloriei sale, a devenit mândru; inima i s-a îngâmfat, iar duhul i-a fost atât de trufaș, încât s-a purtat cu aroganță – motiv pentru care Dumnezeu l-a pedepsit și l-a smerit.

A fost alungat din mijlocul oamenilor și a ajuns asemenea unei fiare, până când a înțeles că Dumnezeu, Cel Preaînalt, este Stăpân peste împărăția oamenilor și că El o dă cui voiește (v. 21).

Totuși, Belșațar nu și-a smerit inima, deși știa toate acestea; dimpotrivă, s-a înălțat împotriva Domnului cerurilor, a pângărit și a întinat vasele sfinte din Templu, bând vin din ele în timp ce se închina altor dumnezei.

Dar pe Dumnezeu – în mâna Căruia se afla suflarea sa și Căruia Îi aparțineau toate căile sale – el nu L-a onorat (v. 23).

Astfel, Dumnezeu a numărat zilele împărăției sale și i-a pus capăt (MENE); l-a cântărit pe Belșațar în balanță și l-a găsit necorespunzător (TEKEL), iar împărăția sa a fost împărțită și dată mezilor și perșilor (PERES). Uimitor!

Împăratul a poruncit ca Daniel să fie îmbrăcat în purpură și să i se pună un lanț de aur la gât; de asemenea, s-a proclamat că el va ocupa a treia poziție de conducere în împărăție (v. 29).

Însă chiar în acea noapte, Belșațar, împăratul caldeean, a fost ucis, iar Darius Medul a preluat împărăția, la vârsta de aproximativ șaizeci și doi de ani. Uimitor!

Daniel și tovarășii săi au fost victorioși asupra ignoranței legate de consecințele desfrâului înaintea lui Dumnezeu și ale afrontului adus sfințeniei Sale.

Belșațar, în schimb, a fost găsit ducând lipsă și fără valoare; el a fost nimicit chiar în noaptea în care s-a dedat la desfrâu înaintea lui Dumnezeu și a insultat sfințenia Sa. Fie ca noi să învățăm lecția din toate acestea!

Doamne Isuse, fă-ne astăzi asemenea lui Daniel și tovarășilor săi. Fie ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeul nostru, să ne închinăm Lui și să-I acordăm reverența pe care o merită. Amin, Doamne, vrem să fim biruitori asupra ignoranței cu privire la consecințele desfrâului înaintea lui Dumnezeu și ale jignirii aduse sfințeniei Sale. Vrem să învățăm lecția închinării la Dumnezeu, fără a ne înălța pe noi înșine înaintea oamenilor sau înaintea lui Dumnezeu. Fie ca noi să ne smerim inimile, conștientizând că Dumnezeu este Cel în mâinile Căruia se află suflarea noastră și Căruia Îi aparțin toate căile noastre. O, Doamne, Tu ești Dumnezeul nostru. Tu ești pe tron. Tu ești suveran. Tu ești sfânt și drept, iar noi ne închinăm Ție! Tu ești Domnul cerurilor, iar noi Te onorăm și Te cinstim! Te lăudăm doar pe Tine și refuzăm să ne închinăm oricăror alți dumnezei. Salvează-ne de a aduce ofensă sfințeniei Tale. Salvează-ne de a trăi în desfrâu înaintea lui Dumnezeu. Fie să învățăm să fim simpli și puri, având o inimă neîmpărțită în închinarea noastră față de Dumnezeu. O, Doamne, fie ca astăzi să fim găsiți având greutate spirituală în balanța Ta, pentru ca Tu să ne păstrezi pe calea vieții și să ne faci biruitori în Tine! Amin!

Să avem un duh excelent și să învățăm lecția smereniei inimii, a neînălțării de sine și a onorării lui Dumnezeu

În timp ce cugetăm cu rugăciune asupra capitolului 5 din cartea Daniel, să învățăm lecțiile spirituale pe care acest capitol ni le descoperă înaintea Domnului. Asemenea lui Daniel și tovarășilor săi, trebuie să fim oameni care biruiesc orice formă de desfrâu înaintea lui Dumnezeu sau orice ofensă adusă sfințeniei Sale.

În primul rând, trebuie să ne exersăm duhul; așa cum spune Daniel 5:12, Daniel avea un duh excelent, de cunoaștere și discernământ. Trebuie să fim oameni care trăiesc în duh, care își exersează duhul și fac toate lucrurile în duh, pentru a putea avea cunoaștere și discernământ.

Faptul că Belșațar a luat vasele destinate închinării lui Dumnezeu în templul Său sfânt din Ierusalim și le-a folosit în închinarea la idoli a constituit o ofensă adusă sfințeniei lui Dumnezeu (v. 4); el ar fi trebuit să învețe lecția din experiența lui Nebucadnețar (4:18-37); totuși, el nu a învățat lecția și a avut de suferit din această cauză (5:18, 20, 24-31).

Trebuie să învățăm lecțiile de la strămoșii noștri și din istoria noastră spirituală. Desfrâul reprezintă o indulgență excesivă în mâncare și băutură, având un scop adulter.

Putem avea un succes excelent, putem primi o moștenire sau putem obține o victorie minunată; dacă rămânem doar la plăcerea oferită de acel lucru, am putea cădea în această indulgență excesivă în mâncare și băutură, ajungând să săvârșim fapte care Îl jignesc pe Dumnezeu și sfințenia Sa.

Însă, dacă ne exersăm duhul și învățăm lecțiile spirituale despre smerenia inimii — fără a ne înălța pe noi înșine, ci onorându-L pe Dumnezeu — vom înainta împreună cu Domnul și vom ieși biruitori.

În cazul împăratului Belșațar, acesta nu a învățat lecția de la strămoșul său; el știa că Dumnezeu l-a trecut pe Nebucadnețar printr-o experiență de smerire din cauza mândriei din inima sa, dar el nu a învățat această lecție.

Trebuie să învățăm lecțiile. Trebuie să fim deschiși față de Domnul și să nu-i neglijăm sau să nu-i ignorăm pe strămoșii noștri spirituali și istoria lor. Trebuie să învățăm chiar și din lecțiile oferite de cei din jurul nostru, astfel încât să nu ne înălțăm pe noi înșine, ci să fim smeriți în inimă și să-L onorăm pe Dumnezeu.

Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, pentru a-L savura și pentru a trăi într-un singur duh cu El, vom deveni oameni ai duhului și vom avea un duh excelent.

Atunci, însăși viața noastră Îl va exprima pe Domnul și le va arăta celorlalți că Îl onorăm pe Dumnezeu. Înțelegând că însăși suflarea noastră se află în mâinile lui Dumnezeu, nu vom trăi în desfrâu sau în nesăbuință înaintea Lui. Recunoscând că drumurile noastre Îi aparțin Lui, Îl onorăm pe Domnul.

Domnul Isus a procedat astfel: a făcut ceea ce este drept, L-a exprimat pe Dumnezeu și a împlinit lucrarea lui Dumnezeu; cu toate acestea, a fost respins, persecutat și batjocorit.

El nu a răspuns cu batjocură și nici nu a căutat să Se răzbune; El știa că toate căile Sale sunt în mâna lui Dumnezeu, că Dumnezeu deține controlul și că Dumnezeu a îngăduit ca toate acestea să se întâmple. Așadar, I-a mulțumit lui Dumnezeu, L-a preamărit pe Tatăl și I s-a închinat lui Dumnezeu (Matei 11:20, 25).

Această Persoană este în noi astăzi. Putem birui pentru că singurul Biruitor este în duhul nostru; iar când ne întoarcem spre duhul nostru, El biruiește în noi, iar noi biruim în El.

Doar Domnul Isus a avut o reverență și o teamă potrivită față de Dumnezeu și doar El poate trăi o viață perfectă – o viață de ascultare, cu o inimă smerită.

Noi nu putem face acest lucru. Putem încerca; s-ar putea să fim inspirați privindu-i pe Daniel și pe tovarășii săi, dar dacă nu venim la Domnul și nu suntem una cu El, dacă nu Îl lăsăm pe El să trăiască o viață de ascultare și smerenie înaintea lui Dumnezeu, atunci devenim mândri, păcătuim și ofensăm sfințenia lui Dumnezeu.

Când obținem o anumită realizare – care nu provine de la noi, ci din îndurarea lui Dumnezeu – tindem să ne înălțăm pe noi înșine; atunci Dumnezeu intervine pentru a ne trata, căci El stă împotriva celor mândri, dar le dă har celor smeriți (Iacov 4:6; 1 Petru 5:5).

Atunci când ne mândrim cu realizările noastre, se declanșează judecata lui Dumnezeu. În cazul lui Nebucadnețar, acesta a fost redus la nimic (Dan. 4:25), iar în cazul lui Belșațar, acesta a fost ucis, iar împărăția i-a fost luată într-o singură noapte.

Fie ca noi să învățăm lecțiile spirituale din Cuvântul lui Dumnezeu, de la înaintașii noștri spirituali și din experiențele altora cu Dumnezeu, astfel încât să fim oameni cu un duh excelent, care I se închină și Îl onorează pe Dumnezeu și care au o inimă smerită, fiind una cu Domnul.

Cel care poate trăi o astfel de viață Se află în duhul nostru. El dorește cu ardoare să trăiască în noi o viață de biruitor. El posedă în Sine duhul unuia care a fost instruit, fiind dornic să învețe prin lucrurile pe care le-a suferit.

Fie ca noi să învățăm din lecțiile oferite de revelația divină și de istorie și să avem un duh excelent în timp ce ne trăim viața creștină, pentru a fi astăzi biruitorii Domnului.

Doamne Isuse, Te iubim și ne exersăm duhul pentru a Te contacta astăzi. O, Doamne, ne închinăm Ție, căci Tu ești adevăratul nostru Dumnezeu! Fie să avem un duh excelent, pentru a câștiga cunoaștere spirituală și discernământ. Salvează-ne, Doamne, de la a rămâne în complacerea vreunei realizări sau victorie pe care am putea-o avea. Păzește-ne de neglijență sau de o viață trăită în desfrâu. O, Doamne Isuse, ferește-ne să ne înălțăm pe noi înșine sau să credem că suntem cineva, când, de fapt, nu suntem nimic. Ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Tine. Tu ești Biruitorul din duhul nostru. Doamne Isuse, trăiește astăzi în noi o viață de biruitor. Suntem un singur duh cu Tine. Nu dorim să trăim prin noi înșine sau în baza propriei noastre puteri; depindem de Tine și Îți permitem să trăiești în noi astăzi. Fie să învățăm lecțiile din revelația divină și din istorie. Păstrează-ne astăzi în duhul nostru. Fie să ne prețuim duhul nostru. Vrem să ne închinăm lui Dumnezeu în duhul nostru. Amin, Doamne, ne deschidem pe deplin înaintea Ta. Te onorăm cu reverență. Perfectează-ne în viața noastră de zi cu zi. Fă din noi sfinții Tăi biruitori, chiar astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have an Excellent Spirit and Learn the Lessons to be Humble in Heart and Honour God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Victoria biruitorilor văzută cu Daniel și tovarășii lui (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să vedem stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor și să-I dăm lui Cristos preeminența

21/10/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

La fel ca Daniel și tovarășii săi, trebuie să fim victorioși asupra vălului care îi împiedică pe oameni să vadă stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor; Dumnezeu administrează universul pentru a-Și împlini scopul – acela de a-I da lui Cristos preeminența în toate lucrurile, atât în plan exterior, cât și în universul nostru personal.

Doamne Isuse, Te lăudăm și Te onorăm astăzi. Îți dăm primul loc în toate lucrurile. Tu ești Domnul. Tu ai preeminența. Ridică vălul de pe ochii noștri, ca să putem vedea stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor. Fie ca noi să înțelegem că Dumnezeu rânduiește toate lucrurile pentru economia și scopul Său veșnic, astfel încât Cristos să aibă preeminența în toate. Amin, Doamne, Îți dăm primul loc în toate lucrurile, prin credință, în ființa noastră și în întreaga noastră viață de astăzi! Amin!

Este atât de încurajator să citim capitolele de la unu la șase din cartea lui Daniel și să vedem cum Daniel și tovarășii săi au trăit pe linia vieții, devenind biruitori înaintea Domnului.

Ei au rămas, pur și simplu, de partea lui Dumnezeu și a scopului Său, iar Dumnezeu a fost cu ei. În primul rând, ei au ieșit biruitori asupra alimentației demonice, alegând să mănânce legume și să fie una cu Dumnezeu, în loc să consume bucatele alese ale împăratului și să fie una cu Satan. Uimitor!

Trebuie să alegem să-L mâncăm pe Cristos zi de zi – să ne hrănim cu El, ca pom al vieții, atât la nivel personal, cât și corporativ – pentru a putea fi una cu Cristos. Totodată, dorim să respingem orice hrană demonică pe care vrăjmașul încearcă să ne-o ofere, căci noi suntem copii ai lui Dumnezeu! Amin!

Apoi, Daniel și tovarășii săi au fost victorioși asupra orbirii provocate de diavol, care îi împiedică pe oameni să vadă marea imagine umană și piatra zdrobitoare – elemente ce constituie istoria divină în interiorul istoriei umane. În timp ce istoria umană se desfășoară, are loc, de fapt, o istorie divină; Dumnezeu are un scop și El va împlini ceea ce se află în inima Sa.

În al treilea rând, Daniel și tovarășii săi au fost victorioși asupra ispitei închinării la idoli. Tovarășii lui Daniel au refuzat să se închine imaginii mărețe – idolul de aur – ridicat de împărat. Din această cauză au fost aruncați în cuptorul aprins, dar, cu toate acestea, nu s-au închinat înaintea acelei imagini.

Au dat dovadă de un adevărat duh de martiraj, iar Domnul a fost cu ei. Dumnezeu nu i-a salvat din foc; Cristos a fost acolo, în foc, împreună cu ei.

Este posibil ca Domnul să nu ne scape de încercări și suferințe, dar El este alături de noi în acestea, pentru a ne susține și pentru a transforma locul suferinței într-un loc plăcut. Cât de mult Îi mulțumim Domnului că este cu noi! În această porțiune, venim la capitolul 4 din cartea lui Daniel.

Să vedem stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor, prin experiența lui Nebucadnețar (Daniel 4)

Împăratul Nebucadnețar a fost, într-adevăr, un mare împărat, care domnea peste multe națiuni și stăpânea un imperiu vast; cu toate acestea, era foarte mândru. Era atât de mândru, încât Dumnezeu a intervenit pentru a-l trata și a-i expune mândria.

Dumnezeu i-a dat lui Nebucadnețar un vis despre un copac mare, înalt și puternic, cu un frunziș frumos, bogat în roade și bun de mâncat. Daniel a tălmăcit acest vis, explicând că copac îl reprezintă pe Nebucadnețar însuși (Dan. 4:20-21).

Tălmăcind visul, Daniel a explicat că Cel Preaînalt a hotărât ca Nebucadnețar să fie alungat dintre oameni, să locuiască împreună cu fiarele câmpului, să fie pus să mănânce iarbă – asemenea vitelor – și să-și piardă mințile pentru o perioadă de „șapte vremuri”, până când va ajunge să cunoască faptul că Cel Preaînalt este Cel care stăpânește peste împărații oamenilor (vv. 24-25).

Nebucadnețar trebuia să vadă și să înțeleagă stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor; nu împăratul era adevăratul conducător, ci Dumnezeu Însuși este Cel care stăpânește peste toate lucrurile.

În versetul 26 se menționează că buturuga copacului, împreună cu rădăcinile, va rămâne; acest lucru înseamnă că împărăția îi va fi asigurată lui Nebucadnețar după ce va ajunge să înțeleagă că cerurile sunt cele care stăpânesc. După ce împăratul avea să ajungă să cunoască stăpânirea cerurilor, exercitată de Dumnezeul cerurilor – realizând, așadar, că cerurile dețin într-adevăr puterea – urma să i se redea împărăția.

Daniel l-a îndemnat pe împărat să se smerească înaintea lui Dumnezeu (v. 27); Dumnezeu i-a acordat împăratului o vreme de douăsprezece luni pentru a se pocăi. Însă, în cazul lui Nebucadnețar, nu a existat nicio pocăință și nicio schimbare.

Dimpotrivă, într-o zi, pe când împăratul se plimba pe acoperișul palatului regal din Babilon, a privit spre marea cetate și s-a lăsat cuprins de mândrie. El a rostit: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am clădit ca reședință regală prin forța puterii mele și spre slava măreției mele?”

Nici n-au apucat bine cuvintele să-i iasă de pe buze – ba chiar înainte ca el să termine de vorbit – că o voce a răsunat din cer, spunând: „Ție ți se vorbește, împărat Nebucadnețar: Împărăția ți-a fost luată” (v. 31).

Dumnezeu a început să-l trateze pe Nebucadnețar pentru o perioadă de timp, până când acesta a înțeles că el nu este nimic și că Dumnezeul cel puternic – Conducătorul peste împărăția oamenilor – este Cel care dă împărăția oamenilor cui voiește El, și că El este totul.

Nebucadnețar a ajuns ca o fiară; prin natura și ființa sa, nu mai era om, ci o fiară. Inima i-a fost schimbată, fiindu-i dată o inimă de fiară (v. 16). A început să mănânce iarbă, asemenea boilor; trupul i s-a udat de rouă, părul i-a crescut ca penele vulturilor, iar unghiile i-au devenit asemenea ghearelor păsărilor (v. 33).

A trecut printr-o perioadă de tratări, până când a ajuns să recunoască faptul că cerurile sunt conduse de Dumnezeul cerurilor.

La sfârșitul capitolului 4 din cartea lui Daniel, vedem că Nebucadnețar a învățat lecția smeririi și a cunoașterii lui Dumnezeu. El a înțeles că stăpânirea lui Dumnezeu este o stăpânire veșnică, iar împărăția Sa dăinuie din generație în generație. Dumnezeu face toate lucrurile după voia Sa și nu există nimeni care să I se poată împotrivi (vv. 34-35).

Astfel, Nebucadnețar L-a lăudat, L-a înălțat și L-a onorat pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Sale sunt adevăr, căile Sale sunt dreptate, și pentru că El are puterea de a-i smeri pe cei care umblă în mândrie (v. 37).

Nebucadnețar a ajuns să cunoască faptul că cerurile sunt conduse de Dumnezeul cerurilor și a înțeles că Dumnezeu dă împărăția oamenilor cui voiește El. Iar dacă vreun împărat este mândru și continuă să rămână astfel, Dumnezeu îl va smeri până când mândria îi va dispărea.

Fie ca noi să aducem acest lucru înaintea Domnului și să înțelegem că cerurile stăpânesc; fie să vedem stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor și să-I dăm lui Cristos preeminența în toate lucrurile!

Doamne Isuse, deschide-ne ochii să vedem stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor. Fie ca noi să conștientizăm că cerurile guvernează, căci există un Dumnezeu în ceruri care are un scop veșnic și face toate lucrurile conform economiei Sale veșnice! Aleluia, stăpânirea lui Dumnezeu este o stăpânire veșnică, iar împărăția Sa dăinuie din generație în generație! Slavă Domnului! Dumnezeu face toate lucrurile după voia Sa și nu există nimeni care să Se poată împotrivi mâinii Sale. Ne smerim înaintea Ta. Îți dăm preeminența în toate lucrurile. Amin, Doamne Isuse, ocupă primul loc în noi, în întreaga noastră ființă, în tot ceea ce facem și în tot ceea ce trăim. Îl lăudăm, Îl înălțăm și Îl onorăm pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Sale sunt adevăr, iar căile Sale sunt dreptate! Te lăudăm, Doamne, pentru că ești Conducătorul împăraților pământului și pentru că rânduiești toate lucrurile astfel încât economia Ta veșnică să fie împlinită. Te lăudăm pentru că ai puterea de a-i smeri pe cei care umblă în mândrie. Mântuiește-ne de mândrie. Izbăvește-ne de gândul că noi am realizat cutare sau cutare lucru, sau că lucrurile stau așa datorită nouă. O, Doamne, Te lăudăm ca fiind Cel ce șade pe tron! Amin!

Suntem sub guvernarea cerească a lui Dumnezeu, pentru ca Cristos să aibă preeminența în toate lucrurile

Trebuie să citim Cuvântul lui Dumnezeu și să ne rugăm asupra lui, nu doar pentru a înțelege ceea ce spune Biblia, ci, mai ales, pentru a-l aplica în ființa noastră, în viața noastră creștină.

În capitolul 4 din cartea Daniel, vedem cum Daniel și tovarășii săi au fost victorioși asupra vălului care îi împiedică pe oameni să vadă guvernarea cerurilor, exercitată de Dumnezeul cerurilor.

Dumnezeu l-a trecut pe împărat printr-o experiență de smerire, până când acesta a ajuns să înțeleagă că cerurile guvernează.

Cum se aplică acest lucru la noi, astăzi? Poate că nu suntem împărați puternici și poate credem că nu suntem atât de mândri; așadar, cum putem aplica acest adevăr în experiența noastră creștină?

Fiind cei aleși de Dumnezeu ca să fim poporul Său pentru preeminența lui Cristos, ne aflăm sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu pentru ca Cristos să aibă preeminența (Dan. 4:18, 23-26, 30-32; Rom. 8:28-29; Col. 1:18b; 2 Cor. 10:13, 18; Ier. 9:23-24).

Trebuie să înțelegem că Dumnezeu are o economie, care constă în a Se distribui pe Sine în poporul Său ales, pentru ca El să obțină o expresie corporativă a Sa.

Pe latura pozitivă și interioară, ne putem deschide distribuirii Dumnezeului Triunic în Trinitatea Sa divină, astfel încât să fim umpluți cu Dumnezeul Triunic și să-L exprimăm într-un mod corporativ.

Pe partea negativă, adică pe partea exterioară, trebuie să înțelegem că Dumnezeu administrează întregul univers pentru a-Și împlini scopul. În economia Sa, Dumnezeu administrează întregul univers pentru a-Și duce la îndeplinire economia.

El dorește ca Cristos să aibă locul întâi în toate lucrurile (Efes. 1:10) și ca toate lucrurile să fie aduse sub același Cap în Cristos.

El face acest lucru, în primul rând, câștigându-Și un popor; noi suntem poporul lui Dumnezeu și trebuie să fim primii care recunosc stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor, astfel încât să-I putem da lui Cristos preeminența în toate lucrurile.

Am fost aleși de Dumnezeu să fim poporul Său pentru preeminența lui Cristos; acum ne aflăm sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu.

După cum spun versetele din Romani 8:28-29, toate lucrurile lucrează împreună spre binele nostru, pentru ca noi să fim transformați și conformați imaginii lui Cristos, astfel încât El să fie Primul Născut dintre mulți frați.

Dumnezeu rânduiește toate lucrurile în jurul nostru, și chiar înlăuntrul nostru, astfel încât Cristos să poată ocupa primul loc în noi. El administrează totul – atât în contextul lumii, cât și în universul nostru personal – pentru ca Cristos să aibă preeminența.

Pe de o parte, trăim într-o anumită țară și într-un anumit oraș, având parte de situații și medii specifice, legate de viața noastră profesională, de familie și de viața în biserică.

Fiecare dintre noi are propriul său univers, care ne include pe noi înșine, familiile noastre și biserica. Trebuie să conștientizăm că, în universul nostru, multe lucruri se întâmplă zi de zi – nu din întâmplare, ci cu scopul ca Cristos să aibă preeminența.

Pe măsură ce trecem prin diverse experiențe, trebuie să-I acordăm Domnului preeminența în toate lucrurile. Trebuie să înțelegem că Dumnezeu dorește ca Cristos să ocupe primul loc în toate, iar noi trebuie să fim supuși stăpânirii cerești a lui Dumnezeu.

Întregul pământ se află sub autoritatea unei administrații cerești. Mulți împărați, conducători, președinți și prim-miniștri încearcă diverse acțiuni pentru a dobândi mai multe teritorii sau bogății, însă întregul pământ este sub stăpânirea lui Dumnezeu; cerurile guvernează. Cerurile guvernează în favoarea noastră, iar Cristos este de partea noastră.

Mai mult, noi, cei care credem în Cristos, ne aflăm sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu, de dragul lui Cristos. Scopul acestei guvernări cerești este desăvârșirea celor aleși de Dumnezeu, astfel încât Cristos să aibă preeminența; Cristos trebuie să fie primul – deținând centralitatea – și să fie totul – deținând universalitatea – în toate lucrurile.

Acest lucru este evident atât în Vechiul, cât și în Noul Testament: Dumnezeu rânduiește toate lucrurile pentru împlinirea scopului Său, astfel încât Cristos să aibă preeminența. El îi smerește pe cei mândri și îi înalță pe cei smeriți; dacă ne smerim sub mâna puternică a lui Dumnezeu, El ne va înălța la vremea cuvenită.

În epistola către Coloseni, vedem că Cristos are preeminența în biserică, în creație, în noua creație, în omul cel nou și în întregul univers. Trebuie să-L înălțăm pe Cristos, să-I dam primul loc în toate lucrurile și să-I recunoaștem preeminența. Aceasta înseamnă că trebuie să trăim sub stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor.

Pe măsură ce Îl ascultăm pe Domnul, smerindu-ne sub mâna Sa puternică, Dumnezeu poate dobândi un popor prin intermediul căruia să Se poată ocupa de Satan, creatura răzvrătită.

A-I da lui Cristos preeminența înseamnă că El este pe primul loc și că, în afară de El, nu există nimeni altcineva; nu există un loc doi sau trei, ci doar Cristos, care este pe primul loc.

Fie ca noi să-I dăm preeminența în toate lucrurile. Fie ca noi să-I acordăm primul loc în viața noastră personală, în viața de familie și în viața de biserică.

Fie ca noi să-I acordăm primul loc nu doar în adunări, ci și în viața noastră de zi cu zi, conștientizând că ne aflăm sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu cu scopul ca Cristos să aibă preeminența.

Doamne Isuse, prin credință Îți dăm primul loc în toate lucrurile. Tu ești Cel dintâi. Ai Tu preeminența în ființa noastră. Îți mulțumim că ne-ai ales să fim poporul lui Dumnezeu, pentru ca Cristos să aibă preeminența. Fie să conștientizăm că ne aflăm sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu cu scopul ca Cristos să aibă preeminența! Îți mulțumim, Doamne, că rânduiești toate lucrurile în viața noastră de familie, în viața de biserică și în viața personală, astfel încât Cristos să aibă preeminența! Amin, Doamne, fie să înțelegem acest lucru și să fim supuși stăpânirii cerești a lui Dumnezeu. Aleluia, cerurile stăpânesc! Slavă Domnului; stăpânirea cerească a lui Dumnezeu are rolul de a-i desăvârși pe cei aleși de Dumnezeu, pentru ca Cristos să aibă preeminența, fiind centralitatea și universalitatea! Amin, Doamne, ocupă Tu primul loc în universul nostru personal. Ne deschidem Ție în toate lucrurile. Ai Tu preeminența în alegerile noastre, în modul nostru de viață, precum și în mâncatul și băutul nostru. Ocupă Tu primul loc în toate aspectele vieții noastre de familie, ale vieții de biserică și ale vieții personale. O, Doamne, fie ca Tu să ai preeminența în toate lucrurile!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See the Ruling of the Heavens by the God of the Heavens & Give Christ the Preeminence, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Victoria biruitorilor văzută cu Daniel și tovarășii lui (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să avem prezența Domnului în suferință și să fim victorioși asupra seducției închinării la idoli

20/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

La fel ca Daniel și tovarășii săi, trebuie să fim victorioși asupra seducției închinării la idoli, conștientizând că tot ceea ce nu este adevăratul Dumnezeu în duhul nostru regenerat reprezintă un idol care Îl înlocuiește pe Dumnezeu; atunci când ne aflăm în focul suferinței și al persecuției, Domnul este cu noi, transformând focul într-un loc plăcut în care putem umbla.

Doamne Isuse, Te iubim și Te slujim! Amin, Doamne, alegem să ne închinăm Ție și să Te slujim doar pe Tine, adevăratul Dumnezeu! Nu vom sluji niciun alt dumnezeu. Expune Tu orice idol din ființa noastră. Dezvăluie tot ceea ce Îți ia locul. Te iubim, Doamne, și dorim să fim cu Tine, să ne închinăm Ție și să Te slujim. Îți mulțumim că ești mereu cu noi, chiar și în suferințele și încercările noastre, transformând situațiile noastre de foc într-un loc plăcut în care să ne aflăm! Te iubim, Doamne! Amin!

În capitolul 3 din cartea Daniel, avem o relatare foarte interesantă despre modul în care vrăjmașul îi atacă pe tinerii biruitori, luați captivi din Israel; Daniel și tovarășii săi au fost victorioși asupra seducției închinării la idoli.

Împăratul Nebucadnețar a ridicat o imagine de aur, de o înălțime impresionantă – șaizeci de coți (aproximativ 27 de metri) – și a cerut tuturor să i se închine. A așezat această imagine într-un loc anume, în câmpia Dura, și a poruncit tuturor – de la dregători până la oamenii de rând și sclavi – să se plece înaintea ei.

Oricine nu se va închina imaginii va fi aruncat într-un cuptor aprins. Unii caldeeni, invidioși pe Daniel și pe cei trei tovarăși ai săi, s-au dus la împărat și i-au spus că acești trei tineri biruitori nu se închină imaginii.

Împăratul a poruncit ca ei să fie aduși înaintea sa și le-a ordonat să se închine imaginii, amenințându-i că, în caz contrar, vor fi aruncați în foc – adăugând că nu există niciun dumnezeu care să-i poată scăpa din mâna sa. Răspunsul lor a fost îndrăzneț, căci au spus că Dumnezeul căruia Îi slujesc este capabil să-i scape din cuptorul aprins și îi va scăpa din mâna împăratului; iar dacă nu, ei tot nu se vor închina acelui idol.

Nebucadnețar s-a umplut de furie și a cerut unora dintre oamenii săi puternici să-i lege pe cei trei și să-i arunce în cuptor; flacăra focului i-a ucis pe cei care îi purtau, dar cei trei au fost aruncați în foc. Totuși, era un al patrulea cu ei, iar cei patru umblau în mijlocul focului; cel de-al patrulea arăta ca un fiu de dumnezei.

Atunci împăratul le-a cerut să iasă, iar cei trei au ieșit fără ca măcar să miroasă a foc. Împăratul a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care Și-a trimis îngerul și i-a scăpat pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, care au nesocotit porunca împăratului și și-au dat trupurile, pentru a nu sluji și a nu se închina niciunui alt dumnezeu, în afară de Dumnezeul lor.”

Prin urmare, împăratul a dat un decret ca nimeni să nu vorbească împotriva Dumnezeului lor. Iar Dumnezeu i-a făcut să prospere.

Suntem victorioși asupra seducției închinării la idoli prin exersarea duhului nostru în toate lucrurile

Citind capitolul 3 din cartea Daniel, învățăm multe din exemplul lui Daniel și al tovarășilor săi, căci ei au fost victorioși asupra seducției închinării la idoli (vezi Matei 4:9-10). Am putea spune că, astăzi, nu avem idoli exteriori cărora să ne închinăm; totuși, idolii se află acum în inima noastră, fiind chiar o parte a ființei noastre.

Trebuie să ne deschidem înaintea Domnului și să vedem seducția închinării la idoli; idolii ne farmecă, ne seduc și ne atrag să ne închinăm la altceva în afară de Dumnezeu. Tot ceea ce nu este adevăratul Dumnezeu în duhul nostru regenerat, constituie un idol care Îl înlocuiește pe Dumnezeu (1 Ioan 5:21).

Trebuie să ne ferim de idoli și să nu ne închinăm la ei. Tot ceea ce nu este în duh sau din duh este un idol, căci Dumnezeul cel adevărat este contopit cu duhul nostru, iar în afara Dumnezeului celui adevărat, toate lucrurile pot deveni un idol.

Dumnezeul cel adevărat este opusul unui idol; tot ceea ce nu este în duh sau din duh este un idol. Ce este Dumnezeul cel adevărat? Dumnezeul cel adevărat este Dumnezeul Triunic, pe care Îl experimentăm ca viață a noastră, într-un mod practic.

Dumnezeul adevărat este Dumnezeul pe care Îl experimentăm ca viață divină. Avem viața divină ca o sămânță în noi; această viață biruiește lumea, iar Satan nu ne poate atinge.

Trebuie să învățăm să ascultăm de călăuzirea Domnului dinăuntrul nostru și să urmăm simțământul vieții. Uneori, când mergem la cumpărături, s-ar putea să ne placă foarte mult un lucru sau să ni-l dorim; totuși, Domnul din noi spune „nu”. Dacă insistăm să cumpărăm acel lucru, ceea ce aducem acasă este un idol. O, Doamne!

Putem cumpăra un lucru bun, chiar ceva despre care credem că avem nevoie, dar dacă Domnul din noi spune să nu-l cumpărăm, ne alegem cu un alt idol.

Astăzi, oamenii nu trebuie să meargă într-un templu păgân pentru a avea un idol; ori de câte ori îți însușești ceva la care Dumnezeu spune „nu”, acel lucru devine un idol.

Așadar, ce ar trebui să facem? Cum ne putem feri de idoli și cum putem sta departe de închinarea la idoli? Cum putem ieși victorioși în fața seducției închinării la idoli? Trebuie să ne exersăm duhul în toate lucrurile.

Când mergem la cumpărături – fie într-un supermarket, fie în numeroasele magazine online de astăzi – trebuie să ne exersăm duhul și să chemăm numele Domnului. Trebuie să fim atenți la simțul vieții și al păcii dinăuntrul nostru. Trebuie să fim atenți la mișcarea Domnului în duhul nostru.

Am acumulat o mulțime de idoli, pur și simplu pentru că nu am ascultat ceea ce ne spunea Domnul înăuntru.

Cel mai supărător idol este „sinele”; dușmanul Trupului este sinele, deoarece acesta Îl înlocuiește pe Dumnezeu cu interesul personal, exaltarea de sine, gloria de sine, înfrumusețarea de sine și puterea proprie. O, Doamne Isuse!

Trebuie să ne renegăm sinele în Trup și pentru Trup; nu trebuie să ne predicăm pe noi înșine, ci pe Isus Cristos ca Domn (Matei 16:24; 2 Corinteni 4:5).

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să scoată la lumină orice interes personal, orice căutare a sinelui, orice exaltare de sine, precum și orice glorificare de sine sau înfrumusețare de sine. Fie ca noi să ne exersăm duhul și să rămânem în contact cu Domnul, urmând simțul lăuntric al vieții și al păcii în toate lucrurile.

Iar când le vorbim altora, fie ca noi să ne exersăm în continuare duhul, astfel încât să le vorbim despre Cristos – nu transmițându-le ceva din noi înșine și nici exprimând sinele, ci prezentându-L pe Isus Cristos ca Domn.

Fie ca noi să fim victorioși asupra seducției închinării la idoli. Poate că nu realizăm modul în care idolii ne farmecă și ne atrag; carnea este atrasă de lucruri, căci în spatele multor lucruri de astăzi se află demoni care ne ademenesc și ne seduc.

Nu putem rezista acestei seducții prin propriile noastre puteri; nu suntem suficient de tari pentru a face acest lucru, oricât de mult am încerca. Trebuie să fim în duhul nostru.

Mai mare este Cel ce este în noi decât cel ce este în lume (1 Ioan 4:4); atunci când Îl atingem pe Domnul în duhul nostru și urmăm călăuzirea Sa lăuntrică, El ne face victorioși asupra seducției închinării la idoli.

Doamne Isuse, Te iubim și Te urmăm în dragoste, căci Tu ești Domnul nostru, Împăratul nostru, Mirele nostru, Mântuitorul nostru și singurul nostru Dumnezeu! Amin, Doamne, ajută-ne să ne ferim de idoli. Ajută-ne să înțelegem că idolii încearcă să ne seducă și să ne ademenească, pentru a-L înlocui pe Domnul în noi. Ajută-ne să vedem că tot ceea ce nu este Dumnezeul cel adevărat în duhul nostru regenerat este un idol care Îl înlocuiește pe Dumnezeu. O, Doamne, fă-ne să înțelegem că tot ceea ce nu este în duh sau din duh este un idol. Chiar acum, ne întoarcem către duhul nostru. Te iubim și ne închinăm Ție. Respingem orice idoli. Suntem uniți cu Tine; dorim să rămânem în această unire organică, pentru ca Tu să ne poți salva de orice idoli. Luminează-ne, Doamne, și scoate la iveală orice interes personal, înălțare de sine, căutare a propriei glorii, a propriei frumuseți sau a propriei puteri. Fie ca sinele să nu devină un idol în noi. Alegem să ne renegăm sinele în Trup și pentru Trup. Vrem să-L predicăm pe Isus Cristos ca Domn, nu pe noi înșine. Amin, Isus Cristos este Domnul! Slavă Domnului Isus! Isus este Domnul!

Să avem un adevărat duh de martiraj și prezența Domnului cu noi în suferință, transformând-o într-o situație plăcută

În Daniel 3, vedem că unii erau invidioși de cei trei tovarăși ai lui Daniel și i-au spus împăratului că aceștia nu se închină idolului pe care el îl ridicase. Acești trei tineri biruitori, dintre israeliții luați în captivitate, au avut îndrăzneala să-i spună împăratului:

„Dacă este așa, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul aprins și ne va scăpa din mâna ta, împărate. Dar, chiar dacă nu ne va scăpa, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai ridicat!” (Daniel 3:17-18).

Ei erau convinși că Domnul îi va scăpa din cuptor, dar erau gata chiar să moară pentru Domnul, în cazul în care El nu i-ar fi scăpat. Acesta este un adevărat duh de martiraj; înseamnă să-L cunoști pe Domnul, să-L iubești pe Domnul și să te încrezi în Domnul într-o asemenea măsură, încât să fii gata să mori pentru El.

Tovarășii lui Daniel au avut un adevărat duh de martiraj; ei au susținut că Domnul este singurul Dumnezeu și s-au opus închinării la idoli, cu prețul vieții lor, fiind aruncați – din porunca lui Nebucadnețar – într-un cuptor aprins (Daniel 3:19-23).

Pe de o parte, trebuie să fim victorioși asupra seducției închinării la idoli; pe de altă parte, trebuie să-L iubim și să ne închinăm Domnului într-o asemenea măsură, încât să fim gata să ne dăm viața pentru El, chiar dacă El nu ne-ar scăpa din situația de foc în care ne-am putea afla ca pedeapsă pentru că nu ne închinăm la idoli.

În cazul celor trei tovarăși ai lui Daniel, împăratul s-a înfuriat, a cerut ca focul din cuptor să fie întețit de șapte ori mai tare și a poruncit ca acești trei tineri biruitori să fie aruncați în foc.

Oamenii puternici care i-au luat și i-au aruncat în foc au pierit din cauza flăcărilor, în timp ce cei trei tineri biruitori au fost aruncați în foc. Însă s-a întâmplat ceva uimitor: un al patrulea era cu ei și umblau prin foc; acest al patrulea avea înfățișarea unui fiu de dumnezei (vv. 24-25).

Dumnezeu nu i-a salvat pe tovarășii lui Daniel din foc; El a venit să fie alături de ei în acea situație de foc, în acea încercare.

Gândul nostru natural e să fim salvați din focul circumstanțelor noastre. S-ar putea să ne aflăm într-o situație dificilă la locul de muncă – poate din cauza șefului sau a unui coleg care ne creează mari probleme – și atunci Îi cerem Domnului să ne scoată din acea situație sau să îndepărteze acel foc de la noi.

S-ar putea să avem un soț extrem de dificil sau o soție foarte supărătoare și să ne rugăm lui Dumnezeu să ne izbăvească dintr-o astfel de situație. Aceasta este gândirea noastră naturală; la fel gândeau și tovarășii lui Daniel.

Însă Domnul nu ne salvează din situația de foc sau din încercare, ci vine să fie alături de noi în mijlocul acestora. Minunatul Cristos, ca Fiu al Omului, vine să fie alături de noi în suferința noastră; El dorește să ne facă victorioși în mijlocul suferințelor, persecuțiilor și încercărilor.

Poate că nu ne va scoate din situațiile de foc în care ne aflăm pentru că ne închinăm lui Dumnezeu, dar va fi cu noi, transformând focul într-un loc plăcut în care să putem umbla. Cât de prețios este acest lucru!

Conform gândirii lui Dumnezeu, nu este nevoie să-I cerem să ne izbăvească din cuptor, chiar și atunci când focul este întețit de șapte ori.

Dumnezeu vine în Cristos, ca Fiu al Omului, pentru a fi alături de noi. El este calificat și capabil să aibă compasiune față de poporul lui Dumnezeu în toate privințele (Evrei 4:15-16). El ne înțelege pe deplin și nu există nimic pe care să nu-l știe. El este cu noi acolo unde ne aflăm – în situații de foc și în toate încercările noastre.

Domnul Isus, ca Fiu al Omului, vine să ne fie Tovarăș și să poarte de grijă de noi în suferința noastră. Prezența Sa alături de noi transformă locul suferinței într-un loc plăcut. El i-a spus lui Pavel că harul Său îi este suficient, căci puterea Sa este desăvârșită în slăbiciunea noastră.

S-ar putea să ne aflăm într-o situație de mare suferință și să ne dorim să fim eliberați din ea, însă Domnul ne lasă acolo și vine să fie alături de noi.

El trece prin acea situație împreună cu noi și transformă mediul în care ne aflăm într-un loc plăcut. Ceilalți pot fi uimiți, căci văd clar că trecem printr-o încercare de foc, dar observă, de asemenea, că există Cineva alături de noi: Fiul Omului, care are compasiune față de noi și ne face mai mult decât biruitori.

Putem fi într-o situație dificilă sau în suferință fizică, iar noi Îl primim pe Domnul în această situație. Prezența Sa alături de noi face ca locul suferinței să devină o situație plăcută. Îi mulțumim Domnului pentru acest lucru!

Doamne Isuse, Te iubim și ne închinăm Ție! Tu ești Dumnezeul nostru și Te slujim doar pe Tine! Amin, Doamne, credem că ești cu noi. Îți mulțumim pentru prezența Ta alături de noi în toate situațiile prin care trecem. Ne închinăm Ție, Doamne, indiferent dacă ne izbăvești dintr-o situație de foc sau nu, căci Tu ești Dumnezeul nostru și ne încredem în Tine. Ajută-ne să nu încercăm să fugim de încercări, de situații dificile sau de împrejurări de foc; mai degrabă, vrem să primim cu bucurie prezența Ta. Amin, Doamne, Tu ești Fiul Omului, calificat și capabil să ai compasiune față de noi în toate lucrurile. Te avem ca Mare Preot, care a fost ispitit în toate privințele, la fel ca noi, dar fără păcat. Te primim ca Tovarăș al nostru în locul suferinței. O, Doamne, prețuim nespus prezența Ta alături de noi. Prezența Ta transformă locul suferinței într-o situație plăcută. Te iubim, Doamne, și Te savurăm ca har și ca totul nostru, chiar și în suferințele și dificultățile prin care trecem. Îți mulțumim că ești cu noi și că ne înțelegi pe deplin. Iubim prezența Ta cu noi! Te iubim, Doamne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have the Lord’s Presence in Suffering & be Victorious over Seduction of Idol Worship, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Victoria biruitorilor văzută cu Daniel și tovarășii lui (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să-L mâncăm pe Isus pentru zidirea bisericii pentru a fi victorioși asupra alimentației demonice

19/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să ieșim biruitori asupra alimentației demonice dată nouă de conducătorul acestei epoci, mâncându-L pe Isus pentru zidirea bisericii; de asemenea, trebuie să biruim orbirea diabolică ce îi împiedică pe oameni să vadă marea imagine omenească și piatra zdrobitoare – elemente ce constituie istoria divină în interiorul istoriei umane.

Doamne Isuse, fă-ne astăzi sfinții Tăi biruitori! Fie ca noi să fim cei care biruiesc într-un singur duh cu Tine. O, Doamne, dar cum stau lucrurile cu hrana noastră? Ajută-ne să învățăm să discernem ceea ce mâncăm și să nu ne atingem niciodată de hrana demonică. Salvează-ne de la a consuma ceea ce această lume ne oferă sub atâtea forme. Dorim să Te mâncăm pe Tine, pentru a fi umpluți cu Tine. Vrem să-L mâncăm pe Isus pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, astăzi! Amin!

Dorim să fim la fel ca Daniel și tovarășii săi în ziua de azi; vrem să-L urmărim pe Cristos împreună cu tovarășii noștri și să trăim o viață de biruitori, pe linia vieții, pentru a împlini economia lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că trebuie să fim deschiși distribuirii divine a Trinității Divine, căci Dumnezeul Triunic Se distribuie în noi pentru a câștiga o expresie corporativă a Sa. El Se distribuie în ființa noastră – cu tot ceea ce este El, în Cristos, ca Duh – iar noi, la rândul nostru, trebuie să-L savurăm, să-L experimentăm și să-L exprimăm.

Pe măsură ce primim și savurăm această distribuire divină, găsind har în ochii Domnului zi de zi, putem trăi o viață de biruitori. O viață de biruitor este o viață trăită sub distribuirea Dumnezeului Triunic; rămânând deschiși față de această distribuire divină, putem trăi ca biruitori și putem împlini economia lui Dumnezeu.

Analizând experiențele lui Daniel și ale tovarășilor săi – victoriile pe care le-au obținut, așa cum sunt relatate în primele șase capitole ale cărții Daniel – ne dăm seama că ei au fost pe deplin una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor lui Satan.

Satan a atacat în repetate rânduri; unele dintre atacurile și uneltirile sale au fost evidente, în timp ce altele au fost ceva mai subtile. În toate aceste situații, Daniel și tovarășii săi au fost absolut una cu Dumnezeu și l-au învins pe vrăjmaș.

Unele dintre experiențele prin care au trecut au fost de-a dreptul extreme – au fost chiar aruncați într-un cuptor încins – în timp ce alte experiențe au fost rezultatul propriei lor alegeri, căci au decis să nu consume din bucatele alese ale împăratului.

Fie ca noi să învățăm să fim absolut una cu Dumnezeu, astfel încât, indiferent de experiențele cu care ne confruntăm – fie că ne aflăm în foc, fie că alegem pur și simplu să nu ne întinăm cu hrana demonică a acestei lumi – să putem învinge și să fim biruitori, împreună cu Domnul, asupra șiretlicurilor și planurilor lui Satan.

Să-L mâncăm pe Isus pentru zidirea bisericii pentru a fi victorioși asupra alimentației demonice

În capitolul 1 din cartea Daniel, îi întâlnim pe acești patru tineri străluciți, aleși dintre cei luați captivi din poporul Israel: Daniel și cei trei tovarăși ai săi. Ei au făcut o alegere curajoasă: au refuzat să se întineze cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care acesta îl bea, întrucât toate acestea erau necurate și întinătoare, fiind oferite idolilor (Dan. 1:8).

Astfel, Daniel a hotărât în inima sa să nu se întineze și i-a cerut mai marelui peste fameni ca el și tovarășii săi să primească, în schimb, legume. Prin urmare, îngrijitorul le-a oprit porția de bucate alese și vinul destinat consumului lor, oferindu-le în schimb legume.

Daniel a înțeles că, dacă el și tovarășii săi ar fi mâncat din acele bucate ale împăratului, ar fi asimilat întinăciunea și idolii, devenind astfel una cu Satan (1 Cor. 10:19-21).

Trebuie să fim atenți la ceea ce mâncăm. Dumnezeu Însuși este preocupat de hrana noastră. A mânca înseamnă a stabili o unire în viață; ne unim cu tot ceea ce consumăm, iar tot ceea ce asimilăm devine parte din noi.

În ziua de azi, oamenii se lasă absorbiți de tot felul de divertismente și activități lumești; toate acestea constituie o alimentație demonică. Oamenii consumă multe lucruri lumești și, astfel, ajung departe de Dumnezeu.

Când Daniel și tovarășii săi au refuzat să mănânce mâncarea necurată a lui Nebucadnețar și au ales, în schimb, să mănânce legume (Dan. 1:8-16), ei au respins, în principiu, pomul cunoștinței binelui și răului (comp. cu Gen. 3:1-6) și au ales pomul vieții, fapt care i-a făcut una cu Dumnezeu (comp. cu 2:9, 16-17).

Trebuie să înțelegem că Dumnezeu dorește să Îl mâncăm pe El ca pom al vieții și, totodată, nu dorește să mâncăm din pomul cunoștinței binelui și răului. A mânca este o ceva ce ține de viață și de moarte.

Rezultatul și destinul omului înaintea lui Dumnezeu depind în întregime de ceea ce el mănâncă. Dacă mâncăm din pomul vieții, vom câștiga viața lui Dumnezeu și vom împlini scopul lui Dumnezeu.

Însă, dacă mâncăm din pomul cunoștinței binelui și răului, ne vom uni cu Satan, iar acest lucru duce la moarte. Fie ca noi să respingem hrana demonică și, astfel, să nu avem nicio legătură cu demonii și idolii. Fie ca să mâncăm din pomul vieții – să Îl mâncăm pe Isus pentru zidirea bisericii – astfel încât să fim una cu Dumnezeu pentru împlinirea scopului Său.

Ce mâncăm noi? Poate exista o sărbătoare lumească, iar noi ne putem lăsa purtați de val, făcând ceea ce fac ceilalți: sărbătorind una sau alta, mâncând diverse lucruri, luând parte la ospățuri și veselindu-ne.

Ne lăsăm oare pur și simplu antrenați în stilul de viață al oamenilor din lume, făcând ce fac ei, mâncând ce mănâncă ei și chiar comportându-ne așa cum se comportă ei? Această epocă este una a exceselor; oamenii tind să consume multă hrană demonică.

Chiar și telefoanele noastre mobile – deși extrem de utile pentru părtășia cu sfinții – pot deveni o poartă prin care să consumăm o cantitate mare de hrană demonică, întrucât aceasta ne este livrată personal, oriunde ne-am afla. Trebuie să fim atenți la ceea ce mâncăm.

Trebuie să acordăm atenție faptului de a-L mânca pe Isus pentru zidirea bisericii. Din nou și din nou, trebuie să ne punem sub auzirea credinței – adică să fim prezenți la întrunirile cu sfinții, să participăm la conferințe și să luăm parte la instruiri – pentru a fi umpluți cu Cuvântul lui Dumnezeu și a ne hrăni cu hrana potrivită, ba chiar cu hrană cerească.

Recâștigarea Domnului este recâștigarea hrănirii cu Isus pentru zidirea bisericii (Apoc. 2:7, 17; 3:20). Astăzi, Domnul Își cheamă biruitorii – pe cei care ies învingători asupra alimentației demonice hrănindu-se cu Isus pentru zidirea bisericii.

El le promite biruitorilor că le va da să mănânce din pomul vieții; acest lucru nu este valabil doar pentru viitor, ci și pentru ziua de astăzi. Astăzi putem și trebuie să mâncăm din pomul vieții. Trebuie să biruim hrănindu-ne cu Isus și trebuie să ne hrănim pentru a putea birui.

El este pomul vieții, mana ascunsă și ospățul care este mereu nou; noi biruim hrănindu-ne cu Isus. Creștem în viață hrănindu-ne cu Isus, spre zidirea bisericii. Trebuie să ne hrănim cu Isus pentru a crește, pentru a fi transformați și pentru a fi zidiți împreună. Astfel, vom avea parte de zidirea bisericii.

Trebuie să citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să ne putem hrăni cu Isus în Cuvântul Său. Domnul este atât de dulce și minunat în Cuvântul Său; iar atunci când ne hrănim cu El, suntem constituiți cu El și trăim datorită Lui.

Trebuie să citim Cuvântul lui Dumnezeu în duh de rugăciune și să citim cărțile spirituale într-o atitudine de rugăciune, pentru a fi hrăniți din belșug. Pe măsură ce ne hrănim cu Domnul, Îi privim fața și suntem infuzați cu El.

Ne putem hrăni cu Isus luând în noi cuvintele Sale și având grijă să-i contactăm și să petrecem timp cu cei care Îl cheamă dintr-o inimă pură (Ier. 15:16; 2 Tim. 2:22; 1 Cor. 15:33; Prov. 13:20). În sens pozitiv, ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și ne rugăm pe baza Cuvântului Său; în sens negativ, suntem foarte atenți cu cine ne petrecem timpul, căci faptul de a fi împreună cu oamenii constituie un act de hrănire.

Dorim să fim alături de tovarășii noștri, urmărindu-L pe Domnul și chemându-L dintr-o inimă pură, astfel încât să fim dintre cei care Îl mănâncă pe Isus pentru zidirea bisericii!

Doamne Isuse, ne hotărâm să nu ne întinăm cu hrana demonică din această lume. Astăzi, ne dăm Ție. Vrem să mâncăm din pomul vieții și respingem tot ceea ce provine din pomul cunoștinței binelui și răului. Amin, Doamne, ajută-ne să venim la Tine în duh, din nou și din nou, pentru a Te atinge și a Te savura. Vrem să găsim cuvintele Tale și să le mâncăm. Fie ca ele să ne fie dulci și hrănitoare, zi de zi. Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a ne apropia de Cuvântul Tău și a ne împărtăși din bogățiile Tale cuprinse în el. Aleluia, Îl putem mânca pe Isus hrănindu-ne cu cuvintele Sale! Amin, Doamne, cuvintele Tale au fost găsite, le-am mâncat, iar ele au devenit bucuria și veselia inimii noastre. Recâștigă hrănirea noastră din Isus pentru zidirea bisericii! Vrem să-L mâncăm pe Cristos, în loc să ne hrănim cu mâncarea demonică pe care această lume ne-o oferă cu atâta generozitate. Amin, Doamne, vrem să Te mâncăm pe Tine – ca pom al vieții, ca mană ascunsă și ca ospăț mereu nou! Fie ca să-L mâncăm pe Isus pentru a crește în viață, a fi transformați și a fi zidiți împreună! Aleluia, hrănirea cu Isus este calea!

Să fim biruitori asupra orbirii diabolice care îi împiedică pe oameni să vadă marea imagine umană și pe Cristos ca piatra zdrobitoare

În capitolul 2 din Daniel, vedem cum Daniel și tovarășii săi a fost biruitori asupra orbirii diabolice care îi împiedică pe oameni să vadă marea imagine umană și piatra zdrobitoare, ca fiind istoria divină în interiorul istoriei umane.

Dumnezeul acestei epoci îi orbește pe oameni, astfel încât aceștia să nu-L vadă pe Cristos și situația reală din lumea de astăzi. Oamenii sunt atât de orbiți în ziua de azi încât, asemenea împăratului din vremea lui Daniel, văd lucrurile, dar nu le pot înțelege; ei observă situația lumii și a societății, dar nu știu ce se întâmplă cu adevărat, iar mulți dintre ei sunt chiar tulburați de acest lucru.

În prezent, oamenii sunt orbiți de Satan, astfel încât nu pot vedea întreaga economie a lui Dumnezeu în univers.

Împăratul Nebucadnețar a avut un vis despre o mare imagine umană; o piatră, tăiată fără ajutorul vreunei mâini, a lovit imaginea la picioare și a distrus-o, iar acea piatră a devenit un munte mare care a umplut întregul pământ.

Marea imagine omenească reprezintă totalitatea guvernării umane, de la început până la sfârșit; ea constituie ansamblul guvernării umane. Însă oamenii nu pot vedea acest lucru; ei nu pot percepe faptul că omenirea construiește această mare imagine umană, alcătuită din mai multe părți.

Mai mult, oamenii de astăzi nu pot vedea că urmează să vină o Piatră zdrobitoare – Cristos împreună cu biruitorii Săi; această Piatră va zdrobi ansamblul guvernării umane.

Așa cum Daniel și prietenii săi s-au rugat și au primit revelația divină pentru a înțelege situația reală și semnificația acestei viziuni, tot astfel trebuie și noi să ne rugăm și să fim biruitori asupra orbirii provocate de Satan în ziua de azi.

Trebuie să-I cerem Domnului să ne păstreze ochii spirituali limpezi și luminoși, pentru a putea vedea economia Sa în univers – adică istoria divină în interiorul istoriei umane.

Cristosul corporativ — ca piatră și munte, ca Mire împreună cu Mireasa Sa, ca om al lui Dumnezeu corporativ purtând suflarea lui Dumnezeu — îl va zdrobi și va nimici pe Antihrist și armatele sale prin suflarea, adică sabia, gurii Sale (Dan. 2:34-35, 44-45; 2 Tes. 2:8; Apoc. 19:11-21; Gen. 11:4-9; comp. cu Isa. 33:22).

La sfârșitul acestei epoci, Antihrist va fi ultimul împărat al Imperiului Roman reînviat și va veni, împreună cu armatele sale, pentru a lupta direct împotriva lui Dumnezeu. Manifestarea finalizată a întregului sistem de guvernare umană va purta război împotriva lui Dumnezeu.

Guvernarea umană are trei caracteristici: răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, înălțarea omului și închinarea la idoli.

În cele din urmă, guvernarea umană, în forma sa finalizată, se va răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și va lupta împotriva lui Cristos; însă, slavă Domnului, El zidește biserica pentru a-Și pregăti mireasa — o entitate corporativă de luptători care va veni alături de Cristos pentru a lovi marea imagine umană și a o distruge!

Dorim să facem parte din acea piatră corporativă care zdrobește, pentru a ne întoarce împreună cu Cristos și a-i înfrunta pe Antihrist și armatele sale! Apoi, vom instaura împărăția lui Dumnezeu peste întregul pământ! Amin!

Cristos — ca Piatră vie și prețioasă, Piatră de temelie, Piatră din capul unghiului și Piatră de vârf a clădirii lui Dumnezeu — Se infuzează în noi, aducându-ne în prețiozitatea Sa, pentru a ne transforma în pietre vii și prețioase, potrivite pentru clădirea Sa (1 Pet. 2:4-8; Isa. 28:16; Zah. 3:9; 4:7, 9-10).

Fie ca noi să-I permitem Domnului să Se infuzeze în noi, transformându-ne în pietre vii, pietre prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu. Venind la El — Piatra vie — devenim, la rândul nostru, pietre vii.

Astfel, suntem zidiți împreună ca o casă spirituală, formând o preoție sfântă, pentru a aduce jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu. Dacă dorim să participăm și să facem parte din armata-mireasă, trebuie să fim transformați.

Fie ca noi să bem laptele Cuvântului și să creștem în viață până când vom fi transformați după imaginea lui Cristos, devenind chiar pietre vii și pietre prețioase, așa cum este El! Fie ca noi să biruim lucrarea de orbire a diavolului și să fim una cu Domnul în venirea Sa pentru a zdrobi guvernarea umană!

Doamne Isuse, fă-ne astăzi biruitorii Tăi, cei care triumfă asupra orbirii provocate de diavol, care îi împiedică pe oameni să vadă economia lui Dumnezeu! Fie ca noi să vedem că astăzi se clădește o mare imagine omenească – totalitatea guvernării umane. O, Doamne, fie ca noi să venim la Tine, Piatra Vie, pentru a deveni, la rândul nostru, pietre vii – transformați după imaginea Ta și zidiți împreună cu sfinții. Fă-ne parte din piatra corporativă zdrobitoare și vine să distrugă guvernarea umană! Amin, Doamne, vrem să trăim astăzi în istoria divină din cadrul istoriei umane, chemând Numele Tău, hrănindu-ne cu Tine prin Cuvântul Tău, bând laptele Cuvântului, fiind transformați și zidiți! Slavă Domnului că Cristos, ca Piatră vie și prețioasă, ne infuzează cu prețiozitatea Sa pentru a ne transforma în pietre vii și prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, astăzi suntem una cu Tine. Venim la Cuvântul Tău pentru a bea laptele Cuvântului, astfel încât, prin el, să creștem spre mântuire. Venim la Tine, Piatra Vie, pentru a fi transformați și zidiți în clădirea lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Eating Jesus for the Building up of the Church to be Victorious over the Demonic Diet, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Victoria biruitorilor văzută cu Daniel și tovarășii lui (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Mâncăm din pomul vieții și suntem în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria noastră asupra șiretlicurilor lui Satan

18/10/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În cartea Daniel, vedem principiul recâștigării Domnului prin Daniel și tovarășii săi, care au fost biruitori, fiind în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor lui Satan; ei au ieșit biruitori atât în aspectul schimbării numelor lor, cât și în aspectul alimentației demonice oferite de împărat.

Doamne Isuse, fă-ne astăzi asemenea lui Daniel. Fă-ne sfinții Tăi biruitori. Vrem să Te urmărim, să Te cunoaștem, să Te savurăm și să Te exprimăm împreună cu tovarășii noștri. O, Doamne, biruiește în noi! Vrem să-i luăm pe Daniel și pe tovarășii săi ca modele în Domnul și să biruim în această epocă, pentru ca Tu să ai o cale de a schimba această epocă! Ne dăm Ție astăzi, Doamne, pentru a birui fiind una cu Tine în toate lucrurile, astfel încât să putem obține victoria asupra șiretlicurilor lui Satan! Amin!

În această săptămână ne îndreptăm atenția către cartea Daniel, pentru a vedea victoria biruitorilor, așa cum se vede în cazul lui Daniel și al tovarășilor săi.

Avem nevoie de un nou început cu Domnul, zi de zi; trebuie chiar să ne consacrăm Lui din nou, pentru a fi mai aproape de El, pentru a pregăti mireasa Sa puțin mai mult astăzi și pentru a fi biruitorii Săi, astfel încât să-L putem aduce înapoi.

Dumnezeu dorește să Se distribuie pe Sine în Trinitatea Sa divină în noi, pentru a câștiga un om-Dumnezeu corporativ pentru împlinirea economiei Sale eterne. Vedem acest lucru în cazul lui Noe, Daniel și Iov; Dumnezeul Triunic dorește să Se introducă pe Sine în noi, distribuindu-Se în ființa noastră, astfel încât să fim umpluți de El și să-L exprimăm în mod corporativ pe pământ.

Dorim să fim sfinții biruitori ai Domnului, aflați pe linia vieții, pentru a împlini economia lui Dumnezeu – așa cum au fost Noe, Daniel și Iov în vremea lor. Noe, Daniel și Iov sunt modele de trăire a unei vieți de biruitor pe linia vieții pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu.

Vrem să fim „Noe”, „Daniel” și „Iov” ai zilelor noastre. Indiferent cât de întunecată este această epocă – și, cu siguranță, trăim la sfârșitul acestei epoci, când întunericul este mai profund ca niciodată – Dumnezeu dorește să câștige sfinți biruitori.

Oricât de întunecată a fost epoca pe vremea lui Noe, Noe a găsit har înaintea lui Iehova. Oricât de întunecată și degradată a fost situația pe vremea lui Daniel, Daniel a fost biruitor. El a respins hrana de proveniență diabolică și a biruit, fiind una cu Dumnezeu în victoria Sa asupra șiretlicurilor lui Satan.

La fel și Iov: el L-a atins pe Dumnezeu, L-a văzut pe Dumnezeu și a biruit, rămânând pe deplin pe linia vieții.

Fie ca noi să trăim și să lucrăm în conformitate cu viziunea acestei epoci, pentru a putea schimba epoca astăzi pentru împlinirii economiei eterne a lui Dumnezeu. Fie ca noi să rămânem deschiși distribuirii lui Dumnezeu, pentru a-L putea experimenta, a-L savura și a-L exprima pentru împlinirea economiei Sale divine.

Daniel și tovarășii săi au fost biruitori în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor lui Satan

Dacă citim cartea Daniel, vom fi impresionați de Daniel și de tovarășii săi; ei au fost biruitori, fiind în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor lui Satan (Dan. 2:13, 17; comp. cu Apoc. 17:14; Mat. 22:14).

Principiul recâștigării Domnului se poate observa în cazul lui Daniel și al tovarășilor săi. Daniel a avut trei tovarăși – Anania, Mișael și Azaria – care au fost biruitori în epoca lor, fiind în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor vrăjmașului.

Pe vremea lui Daniel, părea că Dumnezeu fusese învins: poporul Său fusese înfrânt și dus în robie, templul fusese dărâmat și nu mai exista nimeni care să-L exprime pe Dumnezeu. Cu toate acestea, Daniel și tovarășii săi au rămas biruitori acolo unde se aflau. Slavă Domnului!

În primele șase capitole ale cărții Daniel, vedem victoria acestor tineri – descendenți ai poporului ales al lui Dumnezeu, aflat într-o stare degradată – asupra șiretlicurilor lui Satan. Daniel și tovarășii săi se aflau în captivitate în Babilon, dar ei au ieșit biruitori asupra:

alimentației demonice (1:3-21),
orbirii diabolice care îi împiedică pe oameni să vadă marea imagine omenească (totalitatea guvernării umane de-a lungul istoriei omenirii) din visul lui Nebucadnețar (cap. 2),
seducției închinării la idoli (cap. 3), vălului care îi împiedică pe oameni să vadă domnia cerurilor de către Dumnezeul cerurilor (cap. 4),
ignoranței cu privire la consecințele desfrâului înaintea lui Dumnezeu și la afrontul adus sfințeniei Sale (cap. 5), și
vicleniei care a încercat să împiedice credincioșia celor biruitori în închinarea adusă lui Dumnezeu (cap. 6). Uimitor!

Satan a atacat poporul lui Dumnezeu cu atâta înverșunare, folosind numeroase uneltiri, însă Daniel și tovarășii săi au ieșit biruitori. Acesta este principiul recâștigării Domnului. Trebuie să trăim într-o unitate deplină cu Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi, pentru a-l învinge pe Satan și uneltirile sale – ba mai mult, pentru a fi victorioși în Domnul!

În încercarea sa diabolică de a-i ispiti pe Daniel și pe tovarășii săi, Nebucadnețar le-a schimbat numele – nume care indicau faptul că aparțineau lui Dumnezeu – cu altele, care îi uneau cu idolii (Dan. 1:6-7). Cea mai fundamentală ispită și strategie a vrăjmașului a fost schimbarea numelor lor; el a înlocuit numele care arătau că aceștia Îi aparțin lui Dumnezeu cu nume care îi uneau cu Satan.

Numele Daniel, care înseamnă „Dumnezeu este Judecătorul meu”, a fost schimbat în Belșațar, însemnând „prințul lui Bel” sau „cel favorit al lui Bel” (Isa. 46:1). Numele Anania, care înseamnă „Iah a dăruit cu har” sau „cel favorizat de Iah”, a fost schimbat în Șadrac, însemnând „luminat de zeul-soare”.

Numele Mișael, care înseamnă „Cine este așa cum este Dumnezeu?”, a fost schimbat în Meșac, însemnând „Cine poate fi asemenea zeiței Șac?”. Numele Azaria, care înseamnă „Iah a ajutat”, a fost schimbat în Abed-Nego, însemnând „slujitorul credincios al zeului focului, Nego”.

Daniel și tovarășii săi nu se aflau doar în captivitate; vrăjmașul a dorit, de asemenea, să le schimbe numele pentru a-i uni cu cel rău și cu idolii săi. O, Doamne!

Un nume reprezintă o persoană și o anumită realitate; cea mai elementară strategie a lui Satan este aceea de a ne schimba numele. Însă, slavă Domnului, în lucrarea Sa de recâștigare, numele noastre sunt readuse la forma lor inițială.

Pe măsură ce trăim într-o unitate deplină cu Dumnezeu pentru a-l învinge pe Satan și a contracara uneltirile sale, numele noastre sunt schimbate, devenind legate de Dumnezeu și de economia Sa.

Dumnezeu ne dă nume care reflectă ceea ce El lucrează în noi. El dorește să imprime asupra noastră numele Dumnezeului nostru, numele cetății Dumnezeului nostru și noul nume al Domnului; aceste nume vor fi purtate pe frunțile noastre. Indiferent cât de mult ar dori Satan să ne schimbe numele și să ne unească cu el, numele nostru rămâne cel pe care ni-l dă Dumnezeu.

În capitolul 5 din Daniel vedem că, în timpul împăratului Belșațar, Daniel își păstrează numele – Daniel, un om al Celui Preaînalt. Aleluia! Trebuie să trăim într-o unitate cu Domnul pentru a ne păstra numele dat de Dumnezeu – numele noastre de oameni-Dumnezeu!

Doamne Isuse, Te iubim și dorim să fim biruitori una cu Tine! Amin, Doamne, fă-ne astăzi pe deplin una cu Tine, pentru a învinge orice uneltire și stratagemă a lui Satan. Fă-ne astăzi asemenea lui Daniel și tovarășilor săi, care au fost în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor lui Satan. O, Doamne, ne dăm Ție pentru a Te savura, pentru ne împărtăși din bogățiile Tale, pentru a rămâne în Cuvântul Tău viu și pentru a trăi într-un singur duh cu Tine! Ajută-ne să biruim orice alimentație demonică și orice orbire care ne împiedică să vedem ceea ce faci Tu astăzi – în special faptul că dorești să Te întorci, să distrugi guvernarea umană și să instaurezi împărăția! Ajută-ne să biruim orice seducție a închinării la idoli și orice ne împiedică să vedem stăpânirea Dumnezeului cerurilor! Amin, Doamne, fie ca astăzi să trăim într-un singur duh cu Tine, pentru a fi credincioșii Tăi biruitori! Nu vrem să acceptăm numele pe care ni le dă vrăjmașul – menite să ne facă una cu el – ci să trăim pe deplin una cu Tine, pentru a învinge stratagemele și uneltirile lui Satan! Aleluia pentru Cristos, Cel care a biruit în noi!

Să fim biruitori asupra alimentației demonice prin hrănirea din pomul vieții – pentru a fi una cu Dumnezeu – și prin respingerea pomului cunoștinței binelui și răului

În capitolul 1 din cartea Daniel vedem că Daniel și tovarășii săi au fost aleși dintre captivii din Israel pentru a face parte din suita de la curtea împăratului. Împăratul i-a poruncit căpeteniei famenilor săi să aducă câțiva dintre fiii lui Israel, inclusiv unii din seminția împărătească și din rândul nobilimii (Dan. 1:3-4).

Printre aceștia s-au numărat tinerii biruitori pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a obține victoria asupra șiretlicurilor lui Satan – Daniel și tovarășii săi. Satan a crezut, probabil, că L-a învins pe Dumnezeu, întrucât poporul lui Dumnezeu fusese înfrânt și dus în captivitate, iar pe pământ nu mai exista niciun loc în care Dumnezeu să primească închinare.

Aleșii lui Dumnezeu fuseseră înfrânți, iar scopul lui Dumnezeu pe pământ avusese de suferit. Însă Dumnezeu nu a fost nici dezamăgit, nici învins; El avea, totuși, câțiva biruitori – pe Daniel și pe tovarășii săi. Dumnezeu era suveran; El a rânduit ca acești tineri dragi să fie duși în Babilon, unde au ieșit biruitori, fiind într-o unitate deplină cu Domnul.

Primul aspect în care au ieșit biruitori a ținut de alimentație. Imediat ce împăratul i-a adus în casa sa, le-a oferit cele mai bune mâncăruri și veșminte, inclusiv hrană de la masa împărătească. O astfel de hrană era necurată, fiindcă fusese oferită idolilor. Prin urmare, Daniel nu putea să consume o asemenea mâncare; dacă el și tovarășii săi ar fi mâncat-o, s-ar fi întinat.

Ispita diabolică a lui Nebucadnețar a constat, în primul rând, în încercarea de a-i ademeni pe cei patru tineri străluciți – descendenți ai aleșilor înfrânți ai lui Dumnezeu, Daniel și cei trei tovarăși ai săi – să se întineze consumând din hrana sa necurată, hrană oferită idolilor.

Prima ispită pe care ne-o scoate Satan în cale are întotdeauna legătură cu mâncarea. Acest lucru ne trimite înapoi la Geneza 1-2, unde vedem că Dumnezeu a acordat o mare atenție aspectului hranei omului; Dumnezeu l-a așezat pe om în grădina Edenului, iar în mijlocul grădinii se aflau pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.

Dumnezeu a dorit ca omul să mănânce din pomul vieții – așezându-l chiar în fața acestuia – și i-a interzis să mănânce din pomul cunoștinței. Ei bine, în Daniel 1 întâlnim aceeași situație: Daniel și tovarășii săi au fost puși în fața a doi „pomi”. Dacă ar fi consumat din bucatele alese ale împăratului, ar fi mâncat, de fapt, din pomul cunoștinței binelui și răului.

Pentru Daniel și tovarășii săi, acele bucate alese reprezentau, în realitate, pomul greșit; mâncând din ele, ei s-ar fi alipit de Satan, devenind chiar una cu el.

Ce perspectivă profundă aveau ei asupra aspectului alimentației! Când mâncăm din pomul cunoștinței binelui și răului, ne unim cu Satan și devenim una cu el. Însă, când mâncăm din pomul vieții, ne unim cu Dumnezeu și devenim una cu Dumnezeu!

Daniel și tovarășii săi au refuzat să mănânce hrana necurată a lui Nebucadnețar, alegând în schimb legumele; prin aceasta, ei respingeau, de fapt, pomul cunoștinței binelui și răului și alegeau pomul vieții.

Astăzi, ne confruntăm cu aceeași alegere. Lumea ne oferă din abundență tot felul de „hrană”, inclusiv „bucate alese”. Divertismentul, rețelele de socializare, sportul, știrile și atâtea alte aspecte ale acestei lumi – care par inofensive, ba chiar interesante – constituie, toate, „bucatele alese ale împăratului”.

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să alegem pomul vieții (Apocalipsa 2:7). Trebuie să refuzăm să mâncăm din pomul cunoștinței binelui și răului și să alegem, în schimb, pomul vieții.

Hrana pe care o oferă această lume este necurată și este destinată idolilor. Uneori, ei îi numesc chiar pe cântăreții, actorii sau sportivii mai cunoscuți drept „vedete” sau „idoli”. Există idoli în lume; noi nu doar consumăm lucrurile pe care această lume ni le oferă, ci, mai mult decât atât, prin consumarea acestor lucruri, ajungem să fim asociați cu Satan, legați de el și una cu el, în slujba scopului său. Cât de viclean este el și cât de înșelătoare sunt uneltirile și planurile sale!

Fie ca noi să vedem că pomul vieții se află în duhul nostru, în Cuvântul lui Dumnezeu și în viața de biserică; fie ca noi să alegem astăzi să fim pe linia vieții! Fie ca noi să alegem să nu ne hrănim cu hrana care întinează – pe care Satan, ca stăpânitor al acestei lumi, ne-o oferă – ci să ne hrănim din pomul vieții, adică din Dumnezeu în Cristos ca viață, astfel încât să fim uniți cu Dumnezeu și să fim una cu El!

Fie ca Domnul să ne facă astăzi asemenea lui Daniel și tovarășilor săi – niște biruitori care sunt în mod absolut una cu Dumnezeu, capabili să învingă alimentația demonică! Amin! Hrănindu-ne din pomul vieții, putem birui alimentația demonică și putem fi una cu Domnul în mod absolut, devenind astfel biruitorii Săi din ziua de astăzi!

Doamne Isuse, alegem să fim biruitorii Tăi astăzi! Alegem să fim sfinții Tăi biruitori – asemenea lui Daniel și tovarășilor săi – în această epocă! Îți mulțumim, Doamne, că, deși se pare uneori că poporul Tău este în robie, iar închinarea adusă Ție este întreruptă, Tu ai totuși oameni care biruiesc și Te exprimă pe Tine! Aleluia! Dumnezeu nu este niciodată învins: El are întotdeauna sfinți biruitori care găsesc har în ochii Săi și sunt pe deplin una cu El ca să biruiască în epoca în care trăiesc. Fă-ne și pe noi astfel de oameni astăzi! O, Doamne, ajută-ne să biruim alimentația demonică din această lume! Fie ca noi să ieșim victorioși asupra alimentației demonice oferite cu atâta generozitate de către stăpânitorul acestei lumi. Doamne Isuse, alegem să ne hrănim din pomul vieții și respingem pomul cunoștinței binelui și răului! Amin, Doamne! Vrem să Te primim pe Tine ca viață și să depindem de Tine ca viață; respingem alimentația demonică oferită de stăpânitorul acestei lumi! Aleluia! Când mâncăm din pomul vieții, suntem uniți cu Dumnezeu și devenim una cu Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să fim absolut una cu Dumnezeu în această epocă, pentru a fi biruitorii Săi care pun capăt acestei epoci! Amin!