aduși la maturitate

Să creștem înspre maturitate pentru a fi primele roade răpite la Dumnezeu pentru satisfacția Lui

07/09/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Primele roade din Apocalipsa 14 sunt răpite la Dumnezeu și la Miel pe Muntele Sion pentru satisfacția lui Dumnezeu; ele sunt cele mai timpurii dintre recoltele lui Dumnezeu care ating maturitatea și Îl iubesc pe Domnul la maximum, crescând în viață înspre maturitate și având numele lui Dumnezeu pe frunte pentru a arăta că sunt una cu Dumnezeu în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine astăzi. Vrem să avem numele Tău pe frunțile noastre, astfel încât, atunci când alții ne văd, să Te vadă! Fii exprimat prin noi. Fă-ne una cu Tine. Fie ca noi să fim aduși la maturitate. Fie ca noi să creștem în viață puțin mai mult astăzi, chiar puțin mai mult în fiecare zi, pentru a ne putea coace mai repede! Amin, Doamne, vrem să trăim o viață pentru împlinirea scopului Tău, o viață care Te satisface! Amin!

Domnul vine în curând. Simțim asta, ne spune Biblia, situația lumii ne arată semnele zilelor din urmă și vrem să fim pregătiți pentru venirea Domnului. Conform cu Apocalipsa 12, Domnul vine să răpească copilul-bărbat, trupul biruitorilor Săi care îl înving pe dușman și care au murit fizic, dar vor fi răpiți pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu din cer.

Domnul va răpi copilul-bărbat pentru a-l învinge și a-l alunga pe dușmanul Său din cer, chiar pentru a-l alunga pe pământ pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 14 vedem cele dintâi roade; acestea sunt biruitorii vii care se coc mai repede, cei care cooperează cu Domnul iubindu-L și crescând spre maturitate, chiar fiind maturizați mai devreme decât alții. Cele dintâi roade nu sunt pentru război sau pentru a învinge dușmanul și nici nu sunt un instrument pentru ca Dumnezeu să facă ceva; ele sunt pur și simplu pentru satisfacția lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a poruncit poporului Său să nu se împărtășească din cele dintâi roade, ci să le aducă la templu și să le ofere lui Dumnezeu pentru satisfacția Lui.

În mod similar, primele roade din Apocalipsa 14 sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să câștige niște biruitori vii care cooperează cu Domnul în viața lor nu pentru a face cutare sau cutare lucru măreț pentru Dumnezeu, ci pur și simplu pentru a trăi o viață pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să-i câștige pe cei care sunt plăcuți în ochii Lui, pe cei care Îl iubesc și cresc în viață spre maturitate pentru a se coace mai repede pentru ca El să le savureze ca primele roade pentru satisfacția Sa.

Dumnezeu este flămând și însetat; El vrea să câștige primele roade pentru satisfacția Lui. Aspirăm să fim astfel de oameni astăzi, așa că ne dăm Domnului pentru a crește mai repede în viață și a fi aduși la maturitate!

Primele roade sunt răpite în casa lui Dumnezeu din Sion ca o savurare proaspătă pentru Dumnezeu pentru satisfacția Sa

Așa cum se vede în tipul reprezentativ din Exod 23:19 și Levitic 23:10, primele roade sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu; ele trebuie aduse în casa lui Dumnezeu pentru hrana Lui, savurarea Lui și satisfacția Lui.

În Ioan 20:17 vedem că primele roade ale învierii, Cristos în prospețimea învierii Sale, trebuiau mai întâi să fie savurate de Tatăl, așa că El nu i-a permis Mariei să-L atingă când L-a întâlnit lângă mormânt. Dumnezeu vrea să fie satisfăcut; El este satisfăcut de cei care Îl iubesc.

Trebuie să fim cei care Îl iubesc pe Domnul. Am fost logodiți cu El așa cum o fecioară cu viitorul nostru Soț, iar acum trebuie pur și simplu să-L iubim numai pe El (2 Corinteni 11:3). Domnul este Soțul nostru și noi suntem soția Sa. Nu ar trebui să avem idoli în inima noastră, având alți iubiți în afară de Domnul.

Orice este un idol este un iubit, ceva care Îl înlocuiește pe Cristos. Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou și să petrecem timp cu El pentru a-L savura și a-L iubi.

Pe de o parte, Dumnezeu are nevoie de luptători, cei care luptă pentru interesul Său pe pământ și înving dușmanul; pe de altă parte, Dumnezeu are nevoie de unii care sunt primele roade pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim atenți ca nu cumva Satan să ne înșele și să ne corupă de la simplitatea și puritatea față de Cristos. Fie ca noi să nu fim exploatați de Satan și să nu fim ignoranți în privința planurilor lui. Satan se deghizează și ne păcălește, ne înșală.

De multe ori, el se deghizează în propriile noastre gânduri pentru a ne distrage de la a-L iubi pe Domnul. Așadar, trebuie să luăm fiecare gând captiv ascultării de Cristos (2 Corinteni 10).

Fie ca noi să-L dorim doar pe Domnul și fie ca noi să-L iubim nespus, dorind chiar să fim în casa Lui în toate zilele vieții noastre, ca să privim frumusețea lui Iehova și să întrebăm în templul Lui (Psalmul 42:1-4). Fie ca noi să fim înaintea Domnului și să Îl savurăm.

Când venim la El, El este satisfăcut. Acest lucru este deosebit de dificil astăzi, deoarece avem atât de multe distrageri. Vrem să petrecem timp cu Domnul și o notificare vine pe telefonul nostru mobil. Vrem să Îl savurăm pe Domnul în privat, dar ne sună telefonul sau există un mesaj. Trebuie să învățăm să lăsăm totul deoparte și să nu le lăsăm să ne atingă.

Chiar și slăbiciunile, eșecurile și greșelile noastre, trebuie să lăsăm totul deoparte, chiar să uităm ce a rămas în urmă și să ne concentrăm doar asupra Domnului pentru a-L iubi. Poate că suntem la volan și există un panou publicitar care ne îndepărtează brusc de Domnul.

Putem călători la serviciu și modul în care oamenii se îmbracă sau se comportă ne poate distrage de la a-L iubi pe Domnul. Atât de multe lucruri vin spre noi, chiar ne sar în față, pentru a ne distrage atenția și a ne uzurpa, împiedicându-ne să Îl savurăm pe Domnul și să-L iubim.

Există pângărire în tot divertismentul din lume, în muzică, în mass-media și în tot ceea ce ne înconjoară. Avem multe ecrane de toate formele și dimensiunile și trebuie să ne hotărâm să nu lăsăm pângărirea să ne atingă. Vrem să fim fecioarele care Îl iubesc pe Domnul în mod suprem și absolut.

Trebuie să-L savurăm să privim la El, să petrecem timp cu El și să fim una cu El. Îi iubim prezența, ne place să fim cu El și vrem să facem ceea ce El vrea să facem. Nu facem lucruri de care El este nemulțumit și ne abținem de la a merge în anumite locuri pur și simplu pentru că El nu vrea să mergem.

Satan este un mincinos și tatăl minciunilor (Ioan 8:44); orice minciună, orice este neadevăr, este o expresie a lui Satan. Așadar, nu rostim minciuni. Ne abținem de la bârfe și vorbe ușuratice, căci o astfel de vorbire ne pângăriește. Urechile noastre nu sunt pentru a asculta bârfe și gura noastră nu este pentru vorbe ușuratice.

Ne păzim și vrem să fim puri pentru Domnul. Vorbele ușuratice dăunează vieții de biserică și răspândesc moartea. Așadar, învățăm să ne exersăm duhul și să-L atingem pe Domnul. Vrem ca alții să-L vadă pe Cristos în noi și să-L primească pe Cristos de la noi.

Primele roade au scris pe fruntea lor numele Mielului și numele Tatălui Său; aceasta înseamnă că ei sunt una cu Mielul și cu Tatăl și că aparțin Lor (Apocalipsa 14:1). Îl iubim atât de mult pe Domnul și suntem atât de una cu El, încât alții pot vedea că Îi aparținem și pot citi numele Lui pe frunțile noastre.

În Apocalipsa 13 vedem numele fiarei pe frunțile oamenilor din lume; aceasta înseamnă că ei sunt una cu fiara. Dar trebuie să avem numele Domnului asupra noastră pentru ca alții să-L vadă pe Cristos în noi și prin noi.

Suntem una cu Mielul. Noi Îi aparținem Mielului. Vrem ca Cristos să fie exprimat prin noi. Îl iubim pe Domnul. Toate acțiunile noastre, toată viața noastră de zi cu zi și chiar gândurile noastre, vrem să fie umplute și saturate cu Domnul, căci vrem să trăim o viață pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Învățăm să punem un filtru astfel încât tot zgomotul din lume, potopul destrăbălării, multele voci care spun multe lucruri, multele ecrane care ne arată multe lucruri și multele locuri care fac multe lucruri, să fie filtrate, căci Îl iubim pe Domnul și vrem să fim primele roade pentru satisfacția Sa.

Ne fixăm mintea pe duhul nostru (Romani 8:6) pentru ca mintea noastră să devină viață și ne fixăm mintea pe lucrurile de sus, unde este Cristos (Coloseni 3:2).

Vrem să fim cu Domnul și în El într-o asemenea măsură încât, atunci când El va veni, chiar dacă locuim fizic într-un anumit loc, ființa noastră să se îndrepte spre Cristos, iar El este savurarea noastră, căci este normal pentru noi să fim acolo unde este El, pe muntele Sion, spre satisfacția Lui!

Doamne Isuse, Te iubim! Ne bucurăm să Te privim și să vorbim cu Tine despre toate lucrurile. Amin, Doamne, Te iubim atât de mult încât uităm de orice altceva pentru a fi doar cu Tine! Punem un filtru în fața ochilor, urechilor, mâinilor, picioarelor și ființei noastre pentru a fi pur și simplu cu Tine și a nu lăsa niciun zgomot să vină la noi. O, Doamne, spunem Nu oricărei întinăciuni din lume. Refuzăm să ne împărtășim din lucrurile pe care această lume le are de oferit, ca să nu fim întinați. Îți aparținem, Te iubim și vrem să trăim pe deplin pentru satisfacția Ta. Ne fixăm mintea pe duhul nostru, astfel încât mintea noastră să fie curățită, spălată, purificată și saturată de viața Ta. Ne fixăm mintea pe lucrurile de sus, unde este Cristos! Amin, Doamne, Te iubim și Tu știi că Te iubim! Te iubim și ne îndreptăm întreaga ființă spre Tine! Vrem să trăim pentru satisfacția Ta astăzi. Chiar și atunci când facem lucrurile pe care trebuie să le facem în viața noastră de zi cu zi, ființa noastră este îndreptată spre Tine, inima noastră este îndreptată spre Tine și vrem să fim una cu Tine! Ține-ne aici, în prezența Ta, iubindu-Te, până când vom fi cu Tine pe Muntele Sionului ca primele roade spre satisfacția lui Dumnezeu!

Primele roade sunt cele mai timpurii din recolta lui Dumnezeu care ajung la maturitate: să creștem în viață spre maturitate pentru a ne coace mai repede!

Un aspect special al faptului de a fi primele roade este că primele roade sunt cele mai timpurii din recolta lui Dumnezeu care ajung la maturitate (vezi Evrei 5:14—6:1; 1 Corinteni 2:6; Efeseni 4:13; Filipeni 3:15). Trebuie să fim aduși la maturitate pentru a putea fi primele roade ale lui Dumnezeu și Mielului.

Zi de zi trebuie să-L mâncăm pe Domnul, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să tratăm ceea ce El expune în ființa noastră, astfel încât Cristos să crească în noi și noi să creștem înspre maturitate.

Hrana solidă este pentru cei maturi, cei care, datorită practicii, își exersează facultățile pentru a distinge între bine și rău. Trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Domnul și trebuie să ne exersăm facultățile. Fie ca noi să lăsăm cuvântul începutului lui Cristos și să fim aduși la maturitate.

Trebuie să ne exersăm și să fim aduși; pe de o parte, ne exersăm duhul și întreaga noastră ființă pentru a-L savura pe Domnul și a-L lăsa să crească în noi, iar pe de altă parte, îi permitem Domnului să ne aducă la maturitate.

Domnul a semănat sămânța vieții în noi, iar acea viață trebuie doar să crească. Când o sămânță crește, când o ființă vie crește, nu o observi; doar o uzi și o îngrijești, și ea va crește.

Din partea noastră, trebuie pur și simplu să cooperăm cu Domnul. Cooperăm cu El tratând cu inima noastră. El a venit ca sămânța vieții în duhul nostru, dar El vrea să crească în pământul inimii noastre.

Inima noastră poate fi împietrită din cauza traficului lumesc. Inima noastră poate avea păcate, dorințe și vicii ascunse. Inima noastră poate fi plină de grijile vieții și de înșelăciunea bogățiilor. Trebuie să ne ocupăm de inima noastră (Matei 13) pentru ca Domnul să crească în noi.

Putem asculta multe podcasturi, știri și emisiuni radio; toate acestea ne pot întina și pot face ca inima noastră să se împietrească față de Domnul.

Atât de mulți oameni astăzi spun atât de multe lucruri, și putem fi printre alți oameni, totuși suntem în propria noastră lume, ascultând tot felul de lucruri singuri și fiind infuzați cu atât de multe lucruri întinătoare. Fie ca să învățăm să cooperăm cu Domnul pentru a fi aduși la maturitate.

Fie ca să ne exersăm duhul și întreaga noastră ființă pentru a coopera cu Domnul. Pe măsură ce El strălucește asupra noastră, tratăm păcatele ascunse, iar tot felul de egoism, autocompătimire și dorințe personale sunt expuse sub lumina Lui.

Vrem ca Domnul să aibă rădăcini adânci în noi, astfel încât să putem crește absorbind elementele nutritive ale lui Cristos și să biruim. Pe măsură ce El strălucește asupra noastră, pe măsură ce Îl privim și El ne privește cu cei șapte ochi ai Săi, suntem expuși, suntem iluminați și ne deschidem Lui.

El strălucește asupra noastră chiar și când suntem de unii singuri în camera noastră, când nimeni nu vede ce facem, ce privim și ce ascultăm. El vine să ne lumineze, să ne infuzeze cu viața Lui și să ne ducă spre maturitate.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului zi de zi, mai ales în timpul nostru petrecut cu El, pentru a putea merge mai departe spre maturitate și a fi primele roade pe care El le dorește!

Pe de o parte, trebuie să fim schimbați în viața noastră naturală prin viața divină care ne saturează, astfel încât să putem fi transformați după chipul Domnului (Romani 12:2). Pe de altă parte, trebuie să fim umpluți cu viața divină care ne schimbă, astfel încât să putem fi aduși la maturitate și să avem revărsarea vieții (Efeseni 3:19).

Pentru expresia lui Dumnezeu este nevoie de maturitate; numai o viață matură poate purta chipul lui Dumnezeu și poate exercita stăpânirea Lui (Geneza 1:26; Romani 5:10, 17, 21).

Fie ca astăzi să fim cei care cooperează cu Domnul până la capăt. Fie ca noi să nu ne uităm la eșecurile, înfrângerile și lipsa noastră de creștere, ci pur și simplu să ne deschidem Lui și să-L lăsăm să crească în noi.

Pe măsură ce vedem intenția și scopul lui Dumnezeu, fie ca noi să ne dăm Lui și să ne îndeplinim responsabilitatea de a coopera cu El până când vom fi aduși la maturitate pentru a fi primele roade împreună cu El pe Muntele Sionului!

Doamne Isuse, Te iubim și Îți permitem să crești în noi. Crești în noi spre maturitate. Fie ca noi să nu rămânem la fel, ci să fim aduși la maturitate. Ne întoarcem inima către Tine. Pur și simplu ne deschidem, Doamne. Vrem să tratăm orice împiedică creșterea în viață. O, Doamne, fie ca Tu să ai o cale liberă de a crește în pământul inimii noastre! Vrem să cooperăm cu Tine tratând orice lucru pe care lumina Ta îl expune în noi! O, Doamne, vrem să ne păzim inima păzindu-ne ochii de le a vedea lucruri întinătoare, păzindu-ne gura de bârfe și vorbe ușuratice și păzindu-ne urechile de a asculta lucruri care ne întinează. Vrem să tratăm orice păcate ascunse, autocompătimire, egoism, vise neîmplinite și dorințe personale. Mergi Tu mai adânc în noi. Crește mai mult în noi. Fă-ne să ne coacem mai repede. Vrem doar să cooperăm cu Tine, astfel încât Tu să poți crește în noi și noi să fim primele roade spre satisfacția Ta! Amin, Doamne, ne place să fim în prezența Ta, să ne deschidem Ție și să-Ți acordăm primul loc până când vom fi cu Tine la împlinirea timpului, în prezența Ta pe Muntele Sionului ca primele roade!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Growing unto Maturity to be the Firstfruits Raptured to God for His Satisfaction, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem schimbați metabolic și suntem umpluți cu viața divină care ne schimbă

08/02/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

A fi transformați înseamnă a fi schimbați metabolic în viața noastră naturală prin și cu viața divină, iar a fi maturi înseamnă a fi umpluți cu viața divină care ne schimbă; trebuie să fim aduși la maturitate până când suntem umpluți cu viața divină care ne transformă. Amin, Doamne Isuse, adu-ne la maturitate astăzi!

Pe măsură ce considerăm cu rugăciune pregătirea miresei, săptămâna aceasta venim la subiectul Maturitatea Miresei. Ce oportunitate fantastică avem să considerăm în mod rugativ privitor la pregătirea miresei!

Gândiți-vă, ce gând minunat este că noi, ființele umane, putem face parte din mireasa lui Cristos! Acesta nu este doar un gând, de fapt; este ceva ce se întâmplă chiar în timp ce vorbim, căci noi, credincioșii în Cristos, suntem regenerați de Dumnezeu cu viața și natura Sa și putem crește în viață spre maturitate pentru a fi mireasa lui Cristos.

Biblia ne arată planul în Geneza 1-2 și produsul finit în Apocalipsa 21-22; Dumnezeu va obține ceea ce își dorește! El își câștigă mireasa, soția Sa. Dumnezeu este un iubitor; El este perfect și atotputernic, dar El are nevoie de o parteneră și vrea să ne câștige pe noi, poporul Său, pentru a fi partenera Lui. Ce minunat!

El vrea să aibă o mireasă care să I se potrivească în viață și natură, o persoană care este perfectă, frumoasă, matură și zidită pentru a fi la fel ca El. De aceea Dumnezeu l-a creat pe om; l-a creat pe om după imaginea și asemănarea Sa, astfel încât omul să primească viața lui Dumnezeu, să fie umplut de viața lui Dumnezeu și să fie perfecționat și zidit ca persoană corporativă pentru a fi mireasa Sa.

Când Dumnezeu l-a pus pe om în fața pomului vieții din grădina Edenului, este aproape ca și cum i-ar fi dat omului o invitație de nuntă: ia parte la acest pom și vei trăi pentru totdeauna ca parteneră a lui Dumnezeu.

Da, omul a fost creat după imaginea și asemănarea lui Dumnezeu, dar omul are nevoie și de viața lui Dumnezeu, chiar să fie plin de viața Lui și să fie matur în viața Lui, astfel încât Dumnezeu și omul, omul și Dumnezeu, să devină una pentru veșnicie.

Astăzi, această invitație la nuntă ne este adresată tuturor: trebuie pur și simplu să luăm din pomul vieții și putem fi una cu Dumnezeu, chiar să locuim cu Dumnezeu pentru veșnicie!

Cu toate acestea, Geneza ne arată tragedia omului care nu a ales pomul vieții, căci a fost înșelat de Satan; omul a refuzat invitația de nuntă a lui Dumnezeu.

Omul a fost creat de Dumnezeu pentru a fi unit cu Dumnezeu în viață și dragoste, dar omul a refuzat invitația Sa. Ei bine, Dumnezeul nostru este încă credincios scopului Său și este credincios voinței Sale; El nu va lăsa acest lucru să treacă. El vrea să-Și câștige mireasa și Își va câștiga mireasa.

Fie ca noi să fim cei care acceptă invitația la nuntă a Domnului astăzi, savurându-L, împărtășindu-ne din El ca viață și permițând vieții Sale divine să crească în noi până la maturitate, astfel încât să putem fi pregătiți ca mireasă a lui Cristos.

A fi transformați înseamnă a fi schimbați metabolic în viața noastră naturală; a fi maturi înseamnă a fi umpluți cu viața divină care ne schimbă

Pe măsură ce considerăm cu rugăciune subiectul pregătirii miresei lui Cristos, ne dăm seama că această mireasă trebuie să fie matură; Domnul nu va veni să se căsătorească cu o mireasă imatură sau infantilă, ci cu o mireasă matură care să se potrivească cu El în orice mod posibil.

Prin urmare, ceea ce avem nevoie astăzi este să creștem în viață spre maturitate, astfel încât să putem fi maturi și perfecționați ca mireasă a lui Cristos.

Pe de o parte, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim transformați de viața divină, astfel încât să ne putem potrivi cu Cristos și să fim conformați imaginii Sale. Pe de altă parte, trebuie să fim aduși la maturitate, astfel încât să putem fi umpluți cu viața divină care ne schimbă.

Semnificația cuvântului matur în greacă este „la punctul final”. Aceasta înseamnă că ajungem la maturitate. Niciunul dintre noi nu este încă matur; cu toate acestea, ne aflăm într-un proces minunat în care zi de zi Domnul crește în noi spre maturitate.

Există o diferență între transformare și maturitate. Transformarea este o schimbare metabolică în viață; a fi transformat înseamnă a fi schimbat metabolic în viața noastră naturală prin viața divină (Romani 12:2; 2 Corinteni 3:18). Însă maturitatea înseamnă să fim umpluți cu viața divină care ne transformă.

Când vedem un copil, ne dăm seama că nu este matur; este într-un proces de creștere, are loc o transformare în el, dar nu este matur, căci este nevoie de creștere în viață spre maturitate. Însă un om matur este matur; există o transformare acolo, căci s-a schimbat în modul în care gândește, se comportă și acționează, dar există și maturitate în viață.

În mod similar, în viața creștină, a fi transformat înseamnă a fi schimbat metabolic în viața noastră naturală, iar a fi matur înseamnă a fi umplut cu viața divină care ne schimbă (Evrei 6:1; Coloseni 4:12; Romani 12:2; 2 Petru 1:3).

Maturitatea nu este ceva ce ține de îmbunătățire a comportamentului nostru; este să fim umpluți cu viața divină care ne transformă. A fi matur nu este ceva ce ține de a încerca să ne îmbunătățim pentru a deveni mai buni, mai spirituali și mai etici; este vorba de creșterea lui Cristos în noi până când ajungem la maturitate.

Evrei 6:1 spune: „De aceea, lăsând cuvântul începutului lui Cristos, să fim aduși la maturitate.” Trebuie să cunoaștem lucrurile elementare, dar trebuie să creștem și să fim aduși la maturitate. Trebuie să stăm maturi și pe deplin încrezători în toată voia lui Dumnezeu (Coloseni 4:12).

Pe de o parte, trebuie să fim transformați în viața noastră naturală, căci suntem încă în viața naturală, încă trăim în omul natural și încă ne exprimăm pe noi înșine și nu pe Domnul.

Așadar, trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi și să nu fim conformați cu această epocă, ci să fim transformați prin înnoirea minții, ca să putem deosebi bine care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită (Romani 12:2).

Viața noastră umană este necesară pentru economia lui Dumnezeu dacă este transformată și schimbată; trebuie să fim transformați în natură, astfel încât viața divină să se contopească cu viața umană transformată pentru a deveni una.

Din nou, aceasta nu este ceva doar exterior, îmbunătățirea comportamentului nostru sau o schimbare în viața noastră prin perfecționare sau instruire; aceasta are legătură cu schimbarea metabolică interioară prin viața divină în viața noastră naturală.

Noi toți, cu fața descoperită, trebuie să-L privim zilnic pe Domnul, pentru a-L reflecta și noi și a fi transformați în aceeași imagine, din glorie în glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului (2 Corinteni 3:18).

În viața noastră creștină, noi, credincioșii în Cristos, avem nevoie de o schimbare metabolică. Ceea ce avem nevoie nu este nicio corectare sau modificare exterioară; avem nevoie de o schimbare interioară în natură și în viață.

Doar viața Domnului poate transforma viața noastră naturală, iar acest lucru poate avea loc numai cu cooperarea noastră. El nu o va face doar în noi; trebuie să ne deschidem către Domnul, să venim la El, să-L privim și să citim cu rugăciune cuvântul Său.

Când permitem cuvântului Său să ne înnoiască, să locuiască în noi, să ne vorbească și să lucreze în interior în noi, pe măsură ce-L privim pe Domnul cu fața descoperită, vom fi transformați în interior.

Trebuie să ne dăm seama că, în momentul regenerării noastre, viața divină a venit în duhul nostru, iar acum această viață caută să se răspândească, să se infiltreze și să crească în sufletul nostru, începând cu mintea noastră, pentru a ne transforma după imaginea lui Cristos.

Pe măsură ce viața divină schimbă viața noastră naturală, ea distribuie tot mai mult din viața divină în ființa noastră.

Punctul final al transformării noastre, ultima etapă a transformării noastre, este maturitatea în viață. Transformarea este procesul de a fi schimbat în viață; când această schimbare atinge punctul plinătății, a venit timpul maturității.

Maturitatea este punctul final al schimbării, când suntem umpluți de viața divină care ne schimbă.

Trebuie să fim transformați zi de zi și, de asemenea, trebuie să fim aduși la maturitate. Un credincios matur cunoaște și are grijă de Trupul lui Cristos, fiind conștient de Trup și centrat pe Trup (1 Corinteni 12:16, 18-19, 21, 24).

A fi matur nu este doar ceva individualist; o persoană matură îngrijește de Trup și este centrată pe Trup, căci maturitatea în viață este pentru zidirea Trupului și pregătirea miresei.

Suntem astăzi în viața de biserică și, ca cei care trăiesc în viața de biserică, trebuie să creștem în viață spre maturitate pentru a fi maturi în viață.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață pentru a ne regenera și a ne face copii ai lui Dumnezeu. Aleluia, avem viața divină a lui Dumnezeu în duhul nostru și acum suntem oameni-Dumnezeu, oameni umpluți cu Dumnezeu în duh! Ne deschidem Ție, Doamne, și venim la Tine în cuvântul Tău cu fața descoperită, ca să Te putem privi. Descoperă-ne, Doamne, și luminează-ne; vrem să Te privim și să Te reflectăm! Amin, cu fața descoperită, vrem să Te privim, ca să putem fi transformați în aceași imagine din glorie în glorie, ca de la Duhul Domnului! Transformă-ne în imaginea Ta prin viața Ta. Ne deschidem schimbării Tale interioare, metabolice, prin viața Ta. Amin, Doamne, crești în noi. Dă-ne mai mult din viața Ta în noi până când suntem umpluți de viața divină care ne schimbă. Fie ca să fim aduși la maturitate. O, Doamne, nu vrem doar să fim transformați în viața Ta, ci mai mult, să fim maturi în viața Ta! Fie ca viața Ta divină să ne umple până la cel mai înalt grad, până când vom fi aduși la maturitate și vom fi pregătiți ca mireasa Ta!

Să fim vase deschise pentru a fi umpluți cu Dumnezeu ca viață și pentru a fi aduși la maturitate

Este bine să cunoaștem diferența dintre a fi transformat și a fi matur; trebuie să înțelegem că a fi transformat înseamnă a fi schimbat de viața divină în viața noastră naturală, în timp ce a fi matur înseamnă a fi umplut cu viața divină care ne schimbă.

Putem întâlni pe cineva care trece prin multe încercări și suferințe și putem vedea că încă merge mai departe cu Domnul, dar s-ar putea să nu simțim prea multă curgere a vieții divine cu acea persoană.

Dar putem întâlni pe cineva care pur și simplu ne binecuvântează cu prezența sa, curgând viața divină; și ei trec prin suferințe și încercări, dar cu ei există revărsarea vieții, căci ajung la maturitate în viață.

Putem vedea acest lucru cu Iacov în Vechiul Testament. El a trecut printr-o lungă perioadă de transformare, fiind cu Laban, apoi l-a întâlnit pe fratele său Esau, iar mai târziu cu fiii săi și pierderea lui Iosif.

Toate aceste lucruri l-au făcut să fie deschis către Dumnezeu pentru a lucra în el, transformându-l și schimbându-l în interior. Dar ceva s-a întâmplat cu Iacov după ce l-a pierdut pe Iosif; i s-a spus că fiul său iubit, Iosif, trebuie să fi fost ucis de o fiară sălbatică, iar apoi a avut loc o perioadă de tăcere de aproape douăzeci de ani (Geneza 37:20-33).

În timp ce Iosif era în Egipt, nu ni se spune prea multe despre Iacov; el era tăcut, nu avea ambiții, interese sau lucruri de făcut. El era un vas deschis pentru Domnul și trăia în părtășie cu Dumnezeu și, chiar dacă nu se întâmplau prea multe lucruri în exterior cu el și pentru el, el pur și simplu se maturiza.

Prin pierderea lui Iosif, Iacov a devenit un vas deschis pentru Dumnezeu. Dumnezeu avea o cale de a lucra ceva mai profund în Iacov, chiar să-l facă matur în viață. Înainte de a-l pierde pe Iosif, el nu era atât de deschis; pierderea lui Iosif l-a făcut să fie pur și simplu un vas deschis pentru Dumnezeu.

Singurul lucru pe care Iacov nu l-a pierdut a fost prezența lui Dumnezeu; el a trăit la Hebron în părtășie cu Dumnezeu. Deși a experimentat o mare pierdere și a crezut că totul s-a terminat pentru el, Iacov a trăit constant în părtășie cu Dumnezeu la Hebron.

Nimic nu l-a mai împiedicat să trăiască în părtășie cu Dumnezeu; deși nu s-a confirmat că Iosif a fost sfâșiat de fiare sălbatice, Iacov s-ar fi putut gândi că poate nu-l va mai vedea niciodată pe Iosif. Acest lucru l-a presat pe Iacov și l-a făcut să-și deschidă vasul către Dumnezeu așa cum nu a făcut niciodată înainte.

Nu se întâmplau prea multe lucruri în exterior cu Iacov; el nu a căutat să-i înlocuiască pe alții sau să facă lucruri ici și colo, ci în interior, a fost deschis către Dumnezeu. Pe măsură ce a fost deschis către Dumnezeu, în toți acești ani, ploaia cerească a căzut continuu în el și a fost umplut de viața divină pentru a deveni matur.

Probabil că s-a gândit mult la Iosif, dar s-a deschis către Dumnezeu și a devenit mai deschis către Dumnezeu pentru a fi matur în viață. Rezultatul acestui întreg proces de douăzeci de ani a fost că a ajuns la maturitate în viață și tot ce a făcut a fost să binecuvânteze pe toți; binecuvântarea este rezultatul maturității în viață (Gen. 47:10; 48).

Astăzi, trebuie să creștem în viață spre maturitate; trebuie să fim transformați, dar mai mult, trebuie să permitem vieții divine să ne umple. Domnul este credincios în a îndepărta orice ne face să nu ne deschidem pe deplin către El și, pe măsură ce rămânem deschiși către El, El ne va umple ființa interioară cu Sine Însuși.

Dacă pierdem ceva sau pe cineva, dacă ceva sau cineva drag ni se ia, fie ca noi să ne deschidem Domnului și să fim vase deschise pentru El, astfel încât viața Lui în noi să poată crește în noi spre maturitate.

Fie ca noi să rămânem constant în părtășie cu Dumnezeu, indiferent de ce se întâmplă, și fie ca noi să fim continuu deschiși să primim distribuirea divină și să creștem în viață spre maturitate pentru pregătirea și maturitatea miresei lui Cristos.

Doamne Isuse, îți deschidem vasul nostru astăzi; crești în noi spre maturitate. Fie ca viața Ta în noi să crească puțin câte puțin, zi de zi. Salvează-ne de la a rămâne la fel. O, Doamne, indiferent ce ni se întâmplă, indiferent de pierderea noastră și de suferințele prin care trecem, păstrează vasul nostru deschis distribuirii Tale divine. Revarsă-Te în noi puțin câte puțin, zi de zi. Dă-ne să avem zile normale sub distribuirea divină. Introdu-Te în noi. Fie ca viața Ta în noi să crească. Te iubim, Doamne, și ne deschidem pe deplin din interior. Vrem să trăim în părtășie constantă cu Tine, permițându-Ți să crești nivelul vieții Tale în noi. Fie ca viața divină care ne schimbă să crească în noi și să ne aducă la maturitate. Păstrează-ne în prezența Ta astăzi. Umple-ne cu viața Ta. Umple-ne până la refuz. Revărsă-ne prin noi ca viață. Fie ca noi să acordăm mai multă atenție vieții decât lucrării. Fie ca noi să creștem în viața Ta, să fim maturi în viața Ta și să curgem viața Ta în afară!