O Revelație a lui Cristos

Îl învățăm pe Cristos ca secret pentru a trăi o viață care Îl exprimă pe Cristos ca îngăduință

10/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să facem cunoscută îngăduința noastră tuturor oamenilor; numai Domnul Isus a trăit o viață plină de îngăduință, iar El trăiește în noi, așa că trebuie să trăim o viață care Îl exprimă pe Cristos ca îngăduința noastră, chiar să-L învățăm pe Cristos ca secret, contactându-L în toate lucrurile și trăindu-L pe Cristos zilnic.

Doamne Isuse, amin, Te luăm ca îngăduință a noastră astăzi! Trăiește în noi astăzi! Fii Cel care este exprimat prin noi! Amin!

Domnul nostru Isus este atât de minunat! Îl iubim. Ne deschidem către El. Venim la El așa cum suntem, căci în această epocă a harului, El ne primește așa cum suntem, ne înțelege pe deplin și Îl distribuie pe Dumnezeu în ființa noastră pe măsură ce ne deschidem către El.

Mai mult, El nu numai că distribuie ceea ce este Dumnezeu în noi, ci vrea să trăiască și în noi. El vrea să fie savurarea și experiența noastră într-un mod subiectiv, zi de zi, în măsura în care devine și expresia noastră.

Vedem acest lucru în cartea Filipeni, unde Pavel a mărturisit că pentru el a trăi era Cristos. Iată un om care nu numai că L-a savurat și L-a experimentat pe Cristos, căutând să-L urmărească pe Cristos pentru a-L câștiga și a fi găsit în El, ci a considerat și că pentru el a trăi era Cristos.

Mai târziu, el a spus că ar trebui să facem cunoscută îngăduința la toți oamenii; Domnul este aproape (Filipeni 4:5). Ce este îngăduința și cum putem face cunoscută îngăduința la toți oamenii?

În versetul următor, Pavel ne îndeamnă să nu ne îngrijorăm de nimic, ci să ne deschidem Domnului în toate lucrurile și să-I spunem totul. Amin! Pe partea negativă, vedem îngrijorare; pe partea pozitivă, avem îngăduință. Pe partea negativă, Satan ne atacă cu gânduri de îngrijorare; îngrijorarea vine de la Satan.

Când simțim îngrijorare, chiar și atunci când simțim îngrijorare cu privire la lucrurile din lucrarea Domnului și din biserică, acea îngrijorare vine de la Satan.

Domnul nu a fost niciodată îngrijorat; știa exact ce se va întâmpla cu El, dar nu a fost niciodată îngrijorat. El, în noi, nu este niciodată neliniștit. El vrea să facă multe lucruri și, în special, vrea să ne elibereze de orice îngrijorare.

Suntem eliberați de îngrijorare exprimându-ne grijile înaintea Domnului, deschizându-ne către El cu privire la toate lucrurile și aducându-I nevoile noastre cu mulțumire și laude.

El are grijă de noi și nu este nevoie să ne facem griji. Din punct de vedere pozitiv, trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață a noastră și să trăim prin El, astfel încât să putem trăi o viață de îngăduință în viața noastră de zi cu zi.

Îngăduința este Cristos; Cristos este îngăduința, iar pentru noi, a trăi o viață de îngăduință înseamnă a trăi o viață care Îl exprimă pe Cristos.

A trăi o viață plină de îngăduință înseamnă a trăi o viață care Îl exprimă pe Cristos ca îngăduință

Îngăduința este o virtute atotinclusivă; îngăduința este Cristos, căci numai Cristos este și are îngăduință. Îngăduința include a fi rezonabil, atent și potrivit.

O persoană îngăduitoare este una care se integrează întotdeauna, una al cărei comportament este întotdeauna potrivit. Noi nu suntem astfel de persoane; uneori ne integrăm, dar de cele mai multe ori pur și simplu nu ne integrăm, pentru că nu suntem fericiți unde ne-a așezat Domnul sau cu sfinții cu care suntem.

Motivul pentru care nu ne integrăm este că nu suntem îngăduitori. Domnul Isus S-a integrat oriunde a fost; fie că a fost cu păcătoșii și vameșii, cu ucenicii sau cu fariseii și saducheii, El a fost potrivit și a fost plin de îngăduință.

El este Persoana Potrivită; indiferent de circumstanțe și mediu, El se integrează. Îngăduința include pace și blândețe (Prov. 25:15; Col. 1:28; Isa. 50:4-5).

O persoană care este îngăduitoare este cea care este capabilă să se integreze, iar această persoană este, de asemenea, blândă, bună și pașnică. Putem fi blânzi prin fire, dar îngăduința nu este ceva ce avem în mod natural; Domnul este credincios în a aduce multe situații și lucruri pentru a expune ființa noastră naturală și a ne arăta cât de mult ne lipsește îngăduința.

De multe ori descoperim că, în loc să fim îngăduitori, cerem lucruri de la alții într-un mod exigent și vrem să fim drepți, așa că cerem și dreptate de la alții.

A fi îngăduitor înseamnă a te mulțumi cu mai puțin decât ni se cuvine, dar atunci când nu-L exprimăm pe Cristos ca îngăduință, pretindem lucruri de la alții, cerând ceea ce ni se cuvine. O, Doamne!

Ca virtute atotinclusivă, îngăduința este Cristos Însuși. Pentru a trăi o viață plină de îngăduință, așa cum ne spune Pavel în Filipeni 4:5, trebuie să-L trăim pe Cristos.

Iată ce a mărturisit Pavel în Filipeni 1:21: „Pentru mine, a trăi este Cristos.” A-L trăi pe Cristos înseamnă a-L exprima pe Cristos ca îngăduință. O viață plină de îngăduință este o viață care îl exprimă pe Cristos ca îngăduință.

A face ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii înseamnă a face ca Cristosul pe care Îl trăim și-L preamărim să fie cunoscut de toți oamenii.

Îl luăm pe Cristos ca model al nostru și Îl urmărim ca țel al nostru; Îl luăm ca viață a noastră și trăim datorită Lui, astfel încât să putem trăi o viață care să-L exprime pe Cristos ca îngăduință.

Dacă citim întreaga Biblie, vedem că numai Domnul Isus a trăit o viață plină de îngăduință; numai Cristos poate fi îngăduința noastră perfectă astăzi (vezi Luca 24:15-19, 28-31; Matei 17:24-27; Ioan 11:20-34).

Dacă citim Luca 24, vedem cât de îngăduitor a fost Domnul; El a mers alături de doi dintre ucenicii Săi în timp ce aceștia coborau la Emaus și a intrat în conversația lor. Nu i-a învățat și nici nu i-a certat; pur și simplu le-a cerut să-I spună despre ce vorbeau, iar apoi S-a prefăcut că nu știe ce se întâmplă.

Așa că ei, cu un ton mustrător, I-au explicat ce se întâmpla cu Isus Nazarineanul, pe care l-au descris ca un Profet puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.

Domnul Isus a fost Cel care a trecut prin toate aceste lucruri, dar El a fost îngăduitor cu ei și apoi a explicat Scripturile pentru a le arăta lucrurile referitoare la El ca Mesia, așa cum au fost profețite în Vechiul Testament. Cât de îngăduitor a fost cu ei!

Ei au recunoscut că era Domnul doar când a frânt pâinea la cină; în aceasta vedem îngăduința Domnului.

De atâtea ori Domnul este cu noi în același fel; El se preface că nu știe ce se întâmplă cu noi, căci vrea să audă de la noi. Pe măsură ce ne deschidem către El și Îi spunem totul, El este aproape de noi și ne vorbește ceva din inima Lui.

El vrea nu doar să ne calmeze temerile, să ne înlăture îngrijorarea și să ne facă să fim calmi și liniștiți, ci, mai mult, vrea să trăiască în noi ca îngăduința noastră. El vrea să fie savurat, experimentat și exprimat prin noi ca îngăduința noastră.

A face cunoscută îngăduința noastră tuturor oamenilor înseamnă a trăi o viață care Îl exprimă pe Cristos ca totalitatea tuturor virtuților umane.

Imediat după ce Pavel a vorbit despre îngăduință, el a spus că Domnul este aproape. În ceea ce privește spațiul, Domnul este aproape de noi, gata să ne ajute; ne putem pur și simplu întoarce către El și să-L contactăm în duh, chemând numele Lui.

În ceea ce privește timpul, Domnul este aproape, vine curând (vezi Romani 9:8-13); dacă doar Îl chemăm, El este chiar acolo cu noi, chiar în inimile și în gura noastră.

Expresia „Domnul este aproape” se referă în primul rând la prezența Lui cu noi (Matei 1:23; Exod 33:14). El este aproape de noi atât în timp, cât și în spațiu; El este prezent cu noi.

Ne putem întoarce către El, Îl putem savura, putem vorbi cu El și ne putem deschide către El; El ne va umple apoi cu ceea ce este El și va trăi în noi. Rezultatul este că trăim o viață care Îl exprimă pe Cristos ca îngăduință.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești cu noi; Îți mulțumim pentru prezența Ta cu noi tot timpul. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Ne întoarcem către Tine în duh. Te luăm ca viața și persoana noastră. Vrem să trăim o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare. O, Doamne, Tu ești îngăduința noastră. Tu ești Cel care Te integrezi întotdeauna, indiferent de oamenii din jurul nostru sau de circumstanțe. Tu, în noi, ești mulțumit cu mediul nostru și cu oamenii cu care suntem; vrem să trăim o viață care Îl exprimă pe Cristos ca îngăduință. O, Doamne, comportamentul Tău este întotdeauna rezonabil, potrivit, atent și blând. Tu ești pașnic, blând și moderat. Te luăm ca viață a noastră și vrem să Te trăim astăzi. Tu, în noi, ești mulțumit cu mai puțin decât ni se cuvine. Amin, Doamne, Tu, în noi, ești plin de compasiune pentru ceilalți. Trăiește în noi astăzi. Fă-ne să ne întoarcem către Tine și să chemăm Numele Tău. Fie ca viața noastră să fie una care să-L exprime pe Cristos ca îngăduință față de toți oamenii!

Trebuie să-L învățăm pe Cristos ca secret al transformării și al îngăduinței prin contactarea Domnului în toate lucrurile

A trăi o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare ni se pare imposibil, căci există atât de multe lucruri în jurul nostru care ne îngrijorează și ne împovărează cu îngrijorare, iar în noi înșine, pur și simplu nu putem fi îngăduitori.

Prin urmare, trebuie să-L învățăm pe Cristos ca secret (Filipeni 4:12). Secretul nostru este Cristos. Trebuie să-L învățăm pe Cristos ca secret al transformării. El vrea să ne schimbe metabolic viața noastră naturală, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos ca îngăduința noastră în orice fel de mediu, situație sau circumstanță.

Secretul practic și simplu se află în Filipeni 4:6-7, unde ni se spune să nu ne îngrijorăm de nimic, ci în orice lucru, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri, să aducem cererile noastre la cunoștința lui Dumnezeu.

Dacă facem aceasta, pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere a omului, ne va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus. Fie ca să învățăm secretul transformării, astfel încât să fim mulțumiți în toate lucrurile și să trăim o viață care să-L exprime pe Cristos ca îngăduință.

Pavel a învățat secretul atât să ducă lipsă, cât și să abunde. El a învățat secretul savurării lui Cristos, al experimentării lui Cristos și al exprimării lui Cristos în tot felul de situații, fie bune, fie rele, pozitive, fie negative.

Fie ca să învățăm secretul astăzi. Poate că suntem îngrijorați de un anumit lucru pe care trebuie să-l facem la serviciu sau poate că avem un examen care se apropie; cum putem să nu fim îngrijorați când aceste lucruri se întâmplă?

Putem să fim îngrijorați de copiii noștri, de sănătatea lor, de educația lor și de viitorul lor; cum putem să nu fim îngrijorați când vedem toate aceste lucruri întâmplându-se cu ei și în jurul lor?

Nimic din exterior nu pare să ne conducă la pace, ci, dimpotrivă, tot mai multă îngrijorare vine asupra noastră.

Trebuie să învățăm secretul de a nu ne îngrijora de nimic, ci, în toate lucrurile, prin rugăciune cu mulțumire, să facem cererile noastre cunoscute lui Dumnezeu. În toate lucrurile, trebuie să vorbim cu Domnul. Trebuie să-L contactăm pe Domnul în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile.

Cum putem trăi o viață plină de îngăduință? Doar contactându-L pe Domnul tot timpul. Cum putem trăi o viață care Îl exprimă pe Cristos ca îngăduință? Doar vorbind cu Domnul tot timpul și cu privire la toate lucrurile.

A nu ne îngrijora în nimic înseamnă a înceta să-ți faci griji; trebuie să încetăm să ne facem griji! Satan aduce gânduri de îngrijorare despre orice, dar noi încetăm să ne facem griji pur și simplu contactându-L pe Domnul în toate lucrurile!

Aducem toate lucrurile care ne fac să ne îngrijorăm Domnului în rugăciune. În orice lucru, prin rugăciune și cerere, facem cunoscute toate lucrurile lui Dumnezeu și ne exprimăm cererile către El. Și facem acest lucru cu mulțumire.

Când facem acest lucru, când ne deschidem Domnului și Îi spunem toate lucrurile, fie bune, fie rele, fie plăcute, fie neplăcute, fie bucurii, fie necazuri, El ia totul și ne dă pacea Lui.

Nu purta povara îngrijorării de unul singur; dă-I totul Lui și El o va purta pentru tine. Nu rămâne în gândurile tale de îngrijorare; învață să te deschizi Domnului! Uneori, poate fi de ajutor chiar și să vorbești cu voce tare către Domnul, adică să găsești un loc unde poți striga către El!

Putem răzbi pur și simplu prin rugăciune și cerere cu mulțumire, lăsând cererile noastre să fie făcute cunoscute lui Dumnezeu! Făcând acest lucru, pacea lui Dumnezeu ne va păzi gândurile și inimile în Cristos Isus. Această pace întrece orice pricepere omenească.

Cum poți avea pace când atâtea lucruri te fac să te îngrijorezi și să fii îngrijorat? Este dincolo de pricepere omenească, dar pacea lui Cristos ne păzește inimile de orice gânduri de îngrijorare. Fie ca noi să învățăm acest secret astăzi. Fie ca noi să exersăm să vorbim cu Domnul și să-L contactăm în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile!

Doamne Isuse, vrem să-L învățăm pe Cristos ca secret al transformării și al îngăduinței în toate lucrurile! Amin, Doamne, ne deschidem Ție pentru a fi schimbați metabolic în viața noastră naturală, astfel încât să putem fi mulțumiți în toate lucrurile! Alegem să ne întoarcem către Tine în toate lucrurile și să-Ți aducem toate lucrurile în rugăciune. O, Doamne, în nimic nu ne îngrijorăm, ci în toate lucrurile, prin rugăciune și cerere, cu mulțumire, facem cunoscute cererile noastre lui Dumnezeu! Ne deschidem Ție și ne turnăm inima înaintea Ta. Venim la Tine și Îți facem cunoscute cererile noastre. Cercetează-ne inima, Doamne, și vezi dacă există gânduri de îngrijorare în noi. Ne deschidem către Tine cu privire la toate lucrurile care ne fac să ne îngrijorăm. Ne exersăm duhul pentru a vorbi cu Tine și a-Ți aduce cererile, grijile și problemele noastre. Fie ca pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere a omului, să ne păzească inima și gândurile în Cristos Isus! Aleluia pentru pacea lui Cristos care ne păzește și ne protejează de toate gândurile de îngrijorare! Amin, Doamne, vrem să-L învățăm pe Cristos ca secret al transformării pentru a trăi o viață care Îl exprimă pe Cristos ca îngăduință!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learning Christ as the Secret to Live a Life that Expresses Christ as Forbearance, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 25 cu tema: Cristos ca virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne întărește (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Când Îl trăim pe Cristos, facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, căci Domnul este aproape

09/03/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Ca și credincioși în Cristos, trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, căci Domnul este aproape; trebuie să-L trăim pe Cristos trăind o viață de îngăduință, pentru ca toți oamenii să-L vadă pe Cristos trăit în noi și pe Cristos mărit în noi prin îngăduința noastră. Acest lucru este posibil numai atunci când Cristos trăiește în noi.

Doamne Isuse, trăiește în noi astăzi! Te luăm ca îngăduința noastră. Fii exprimat prin noi ca îngăduința noastră astăzi!

Pe măsură ce ne rugăm asupra faptului că Cristos este virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne dă putere, așa cum este revelat în cartea Filipeni, trebuie să ne dăm seama că Cristos este totul pentru viața noastră de zi cu zi.

Ceea ce avem nevoie nu este să ne străduim mai mult să facem cutare lucru pentru Domnul sau să ne perfecționăm pentru a avea mai multe virtuți creștine; trebuie să fim convertiți de la orice altceva la Cristos.

Noi, cei care credem în Cristos, îl avem pe Cristos trăind în noi, iar viața noastră de zi cu zi ar trebui să fie, de fapt, Cristos trăind în noi și Cristos fiind exprimat prin noi.

Aceasta înseamnă că în toate lucrurile, în orice moment și în orice loc, învățăm să ne întoarcem către duhul nostru și să-L contactăm pe Domnul, astfel încât El să aibă o cale să crească în noi, să se răspândească în ființa noastră interioară și să fie exprimat prin noi.

El face o lucrare în ființa noastră interioară și vrea să fie exprimat prin comportamentul nostru în viața noastră de zi cu zi. Prin urmare, trebuie doar să ne deschidem către El. Trebuie să trăim o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare.

De ce să ne îngrijorăm când Domnul este la conducere? De ce ne-am îngrijora când Domnul are grijă de noi? Suntem la fel ca crinii din câmp care se încred în Domnul și depind de El. Nu ne încredem în ceea ce putem face pentru Domnul, nici în ceea ce putem produce zi de zi, ci în Domnul și în rezerva Lui. Îngrijorarea vine de la Satan, dar îngăduința vine de la Dumnezeu.

Îngăduința este suma totală a unei vieți care Îl trăiește pe Cristos; Cristos este îngăduința noastră. Trebuie să venim la Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos.

Pentru aceasta, trebuie să ne deschidem către El din adâncul ființei noastre, astfel încât El să poată ajunge în adâncurile ființei noastre și să-Și facă domiciliul în adâncul inimilor noastre. Pe măsură ce Îi permitem Domnului să Se stabilească în noi și să ne infuzeze cu ceea ce este El, vom deveni la fel ca El și El va avea o cale de a trăi în noi.

Amin, putem trăi o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare, pentru că Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos!

Trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii: îngăduința este atotinclusivă, incluzând toate virtuțile creștine

Filipeni 4:5 ne spune: „Îngăduința voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape.” Ce este îngăduința? Cum putem avea îngăduință? Conform experienței noastre creștine, îngăduința este atotinclusivă, deoarece include toate virtuțile creștine.

Îngăduința este mult mai mult decât răbdare și bunătate; îngăduința este totalitatea virtuților creștine, chiar Cristos trăind în noi.

Wuest, în lucrarea sa Word Studies, subliniază că termenul grecesc tradus prin „îngăduință” nu înseamnă doar a fi mulțumit cu mai puțin decât ni se cuvine, ci și a fi rezonabil într-un mod plăcut.

Îngăduința include stăpânirea de sine, răbdarea, moderația, bunătatea și blândețea. Când trăim o viață de îngăduință, exercităm stăpânirea de sine și răbdarea, facem și vorbim lucruri cu moderație și bunătate și suntem blânzi.

Nu suntem în felul acesta prin natura noastră și, dacă credem că suntem, bunătatea și blândețea noastră naturală, însoțită de răbdare, acestea nu sunt îngăduință.

Îngăduința este atotinclusivă, incluzând toate virtuțile creștine; dacă nu exercităm îngăduință, nu exercităm nicio virtute creștină. O, Doamne! Trebuie să facem cunoscută îngăduința noastră tuturor oamenilor.

De exemplu, acasă, în viața de căsnicie, dacă un frate este mulțumit cu mai puțin decât i se cuvine, înseamnă că exercită îngăduință față de soția sa. Când nu o condamnă sau o critică, ci o îndură în lucrurile vieții de zi cu zi, aceasta înseamnă că Cristos a fost trăit prin el ca îngăduința sa.

În viața noastră de zi cu zi este locul unde se aplică acest lucru; în întâlniri Îl putem iubi pe Domnul și Îl putem lăuda, dar cum rămâne cu viața noastră de zi cu zi acasă cu familia noastră și cu trăirea noastră în viața de biserică?

Îl trăim noi pe Cristos ca îngăduință în viața de biserică și în viața de familie? O, Doamne! Îngăduința noastră include smerenie, autocontrol, privirea către Domnul și chiar virtutea de a recunoaște că Domnul este suveran în toate lucrurile. Dacă Îl savurăm pe Domnul, vom exercita îngăduință.

Dacă Îl savurăm pe Cristos și Îl trăim pe Cristos, El va fi îngăduința noastră. Vom fi mulțumiți cu mai puțin decât ni se cuvine. Trebuie să aducem acest aspect al îngăduinței înaintea Domnului și să ne rugăm mult, chiar să ne deschidem Domnului pentru ca El să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi ca îngăduința noastră.

Îngăduința include dragoste, răbdare, bunătate, smerenie, compasiune, considerație și supunere, chiar și dorința de a ceda altora. Îngăduința este o virtute atotinclusivă, iar atunci când Îl trăim pe Cristos, trăim o viață de îngăduință.

De asemenea, îngăduința include stăpânirea de sine, moderația, blândețea, înțelegerea, simpatia, înțelepciunea, îndurarea, pacea și privirea către Domnul în toate lucrurile (2 Corinteni 12:7-9).

Toate acestea nu sunt în ființa noastră naturală și, chiar dacă unele dintre ele par a fi în noi, trebuie să fie umplute cu Cristos, pentru ca Cristos să fie îngăduința noastră.

Calea în care putem avea dragoste, îngăduință, bunătate și smerenie este prin a ne exersa duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L trăi pe Cristos, căci El este îngăduința noastră. Fie ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, adică fie ca noi să-L trăim pe Cristos, pentru ca El să fie trăit în noi ca îngăduința noastră.

Dacă avem îngăduința ca virtute atotinclusivă, vom avea și dreptate și sfințenie. De multe ori, însă, ne comportăm într-un mod necuvenit; acesta este rezultatul lipsei de îngăduință. Este posibil să avem o atitudine negativă și cuvinte nepoliticoase, pentru că ducem lipsă de îngăduință.

Este posibil să ne lipsească dragostea și să nu ne placă de ceilalți ci să trăim conform sentimentelor noastre, pentru că nu ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L trăi pe Cristos ca îngăduința noastră.

Chiar și vorbăria noastră poate fi rezultatul lipsei de îngăduință. În viața noastră de familie, așa cum trăim cu soțul/soția și copiii noștri, dacă nu arătăm îngăduință față de ei, nu vom avea pace în viața noastră de familie. Putem avea pace în viața de familie dacă exercităm îngăduință, virtutea atotinclusivă a unui creștin, Cristos trăind în noi.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I permitem să strălucească în această privință. Fie ca noi să-I permitem Domnului să lucreze cu adevărat în ființa noastră, astfel încât, așa cum El a trăit pe pământ, așa să trăim și noi astăzi.

El s-a mulțumit cu mai puțin decât i se cuvenea și a fost bun, umil, iubitor, pașnic, atent și supus. El a fost dispus să se supună voii Tatălui și chiar tratamentului nedrept al celor din jurul Lui, fără să-Și caute propriul drept și fără să dorească să se răzbune. O astfel de persoană trăiește în noi și putem trăi într-un singur duh cu El pentru a trăi o viață de îngăduință.

Doamne Isuse, vrem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii! Amin, Doamne, venim la Tine ca să Te savurăm, să fim umpluți de Tine și chiar să Te trăim ca îngăduința noastră! Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune lipsa noastră de îngăduință. Fie ca să-Ți permitem să Te exprimi prin noi în toate lucrurile, astfel încât Cristos să fie îngăduința noastră. O, Doamne, numai Tu în noi poți fi rezonabil, atent și bun în relațiile cu ceilalți. Numai atunci când trăim în duhul nostru, una cu Tine, putem fi ușor mulțumiți chiar și cu mai puțin decât ni se cuvine. Ne deschidem pe deplin Ție din interior. Fă-Ți domiciliul în inima noastră. Exprimă-Te prin noi. Îți dăm trăirea noastră de zi cu zi cu toate activitățile și lucrurile ei. O, Doamne, ce zici Tu despre viața noastră de familie? Fie ca Cristos să fie trăit în noi ca îngăduința noastră în viața noastră de familie astăzi. O, fie ca Cristos, ca îngăduința noastră, să fie exprimat prin noi, astfel încât să putem fi plini de dragoste, răbdare, bunătate, smerenie, compasiune, considerație și supunere. O, Doamne Isuse, alegem să fim în duhul nostru astăzi! Vrem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii!

Îngăduința este Cristos: când Îl trăim pe Cristos, trăim o viață de îngăduință, iar pentru noi a trăi este îngăduință

Fie ca Domnul să ne mântuiască de încercarea de a avea îngăduință separat de Cristos; e adevărat că trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, căci Domnul este aproape, dar nu putem trăi o viață de îngăduință separat de a-L trăi pe Cristos.

Cristos este îngăduință, iar îngăduința este Cristos. Numai Cristos poate trăi o viață de îngăduință. Pavel a spus: „Pentru mine, a trăi este Cristos” (Filipeni 1:21), iar mai devreme a spus că se aștepta să nu fie dat de rușine, ci ca Cristos să fie mărit prin trupul său, fie prin viață, fie prin moarte (v. 20).

A-L trăi pe Cristos înseamnă a trăi o viață de îngăduință. Îngăduința este o virtute atotinclusivă și trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii trăindu-L pe Cristos.

Întrucât pentru noi a trăi este Cristos, iar Cristos este îngăduință, pentru noi a trăi este îngăduință, căci Cristos trăiește în noi și Se exprimă prin noi ca îngăduință. Pentru noi, a-L mări pe Cristos înseamnă a trăi o viață de îngăduință.

Faptul ca Cristos să fie mărit în noi este echivalent cu a face îngăduința noastră cunoscută tuturor oamenilor. Poate fi ușor pentru noi să vorbim despre a-L trăi pe Cristos, dar când vine vorba de trăirea noastră de zi cu zi, a-L trăi pe Cristos înseamnă a trăi o viață de îngăduință.

Îngăduința este cheia pentru a fi un soț sau o soție bună. Îngăduința este mult mai mult decât blândețe sau smerenie; îngăduința înseamnă a-L trăi pe Cristos, căci Cristos este îngăduință. O persoană îngăduitoare este cea care se integrează întotdeauna, cea al cărei comportament este întotdeauna potrivit (2 Corinteni 6:1; 10:1; Filipeni 1:19; Isaia 11:2).

Apostolii au lucrat împreună cu Dumnezeu printr-o viață care este potrivită tuturor, o viață care se poate potrivi în toate situațiile și poate face față oricărui fel de mediu, poate suporta orice fel de tratament și poate rezista oricărui fel de persecuție sau atac.

Viața pe care o avem în noi, Cristos ca viață a noastră, este o viață care se potrivește tuturor; atunci când trăim prin viața divină, trăim o viață de îngăduință. Cei din jur nu vor fi o problemă pentru noi. Felul în care ne tratează nu ne va afecta, iar atunci când suntem maltratați sau chiar persecutați nu ne va deranja, pentru că Îl trăim pe Cristos ca îngăduința noastră.

Însă atunci când nu ne exersăm duhul și nu trăim o viață de îngăduință, avem multe eșecuri și înfrângeri. Deoarece ne lipsește Cristos trăind din noi ca îngăduința noastră, avem eșecuri și experimentăm înfrângerea.

Este ușor să neglijăm îngăduința, dar atunci când Îl trăim pe Cristos, El devine îngăduința noastră. El în noi este mulțumit cu mai puțin decât ni se cuvine. El în noi nu va avea pretenții exagerate după dreptate de la alții, ci va fi mulțumit în toate lucrurile.

Așa a trăit Domnul Isus când a fost pe pământ. Era strict cu Sine Însuși, dar nu și cu ceilalți. Se ruga mult, dar nu le cerea acest lucru altora și nici nu-i critica pe alții când nu se rugau suficient. El era în părtășie constantă cu Tatăl, dar nu le cerea discipolilor Săi să facă la fel în ceea ce privește rugăciunea sau părtășia cu Tatăl. O, Doamne!

Trebuie să facem cunoscută îngăduința noastră tuturor oamenilor, căci Domnul este aproape. El este aproape de noi nu doar în prezența Sa fizică, ci toată ziua, El este aproape și drag nouă. Domnul este în noi; El este mereu cu noi, prin urmare, ar trebui să-L lăsăm să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi ca îngăduința noastră.

Pentru că Domnul este aproape, trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii. Pentru că Domnul este aproape, nu avem nicio scuză să nu ne facem cunoscută îngăduința.

Fie ca să nu uităm niciodată că Domnul este aproape de noi; El este în gura noastră și în inima noastră și putem chema numele Lui pentru a fi umpluți de El și a rămâne în prezența Lui (Romani 10:8-13).

Domnul este aproape; El este în noi, chiar în duhul nostru, iar când ne întoarcem către El și Îl savurăm pe El, El are o cale de a fi exprimat prin noi ca îngăduința noastră. Cu toate acestea, de multe ori nu ne dăm seama că Domnul este aproape, așa că nu exercităm îngăduință. O, Doamne!

Fie ca astăzi să trăim în prezența Domnului, savurând dulcea Sa prezență în locuirea Sa interioară și fie ca noi să-L trăim pe Cristos, astfel încât îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii!

Doamne Isuse, Te luăm ca îngăduința noastră astăzi. Vrem să-L trăim pe Cristos. O, Doamne, pentru noi a trăi este Cristos, iar Cristos este îngăduința noastră! Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat prin noi. Îți mulțumim că ești aproape de noi. O, Tu ești atât de aproape și atât de drag nouă. Te iubim și ne deschidem Ție! Venim la Tine și Te luăm ca viață și persoană a noastră. Fii îngăduința noastră astăzi. Vrem să-L trăim pe Cristos trăind o viață de îngăduință. O, Doamne, vrem să trăim în prezența Ta astăzi, astfel încât să putem trăi un singur duh cu Tine. Doar Tu în noi poți fi mulțumit de situația și mediul nostru prezent. Doar Tu în noi nu vei avea pretenții exigente de la alții. O, Doamne, numai viața Ta care se potrivește poate trăi viața creștină. Ne deschidem Ție. Îți permitem să trăiești în noi. Vrem să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii. Amin, Doamne, iubim prezența Ta! Iubim locuirea Ta lăuntrică în noi. Continuă să ne amintești că Tu ești aproape, ca să putem trăi într-un singur duh cu Tine și să trăim o viață de îngăduință!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Live Christ, we let our Forbearance be Known to All men, for the Lord is Near, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 25 cu tema: Cristos ca virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne întărește (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Fiind cei slabi care depind de Domnul, Dumnezeu ne va face Sulamita Sa, mireasa Sa

02/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul lucrează pentru a câștiga mireasa Sa, credincioșii biruitori care vor fi împărați cu Cristos în mileniu, iar noi vrem să cooperăm cu El astăzi; însă Dumnezeu nu îi vrea pe cei care sunt puternici în ei înșiși, ci pe cei slabi care depind de Domnul tot timpul.

Amin, Doamne, vrem să fim astfel de oameni, cei care își dau seama că sunt slabi și depind întotdeauna de Domnul în toate lucrurile!

Intenția lui Dumnezeu este să câștige un grup corporativ de oameni în care El să Se poată distribui ca viața și totul al lor, astfel încât să poată crește în viața Lui și să fie zidiți împreună pentru a fi expresia și reprezentarea Lui corporativă pe pământ.

Adam, primul om creat de Dumnezeu, L-a falimentat pe Dumnezeu în această privință, iar națiunea Israel, care a fost aleasă de Dumnezeu să fie poporul Său pe pământ, L-a falimentat și ea.

Prin urmare, Cristos a venit prin încarnare pentru a realiza răscumpărarea lui Dumnezeu și pentru a-l curta pe om și a-l câștiga pe om ca mireasă a Lui.

Noi, credincioșii în Cristos, facem parte din biserică; am fost captivați de Cristos, Îl iubim, L-am primit ca viață a noastră și acum suntem în procesul de a deveni mireasa Sa.

Totuși, din păcate, chiar și biserica în ansamblu L-a falimentat pe Dumnezeu, căci Satan, dușmanul lui Dumnezeu, are o cale prevalentă de a-i uzurpa pe sfinți și de a le întuneca mințile, astfel încât să nu vadă intenția lui Dumnezeu.

Biserica ar trebui să fie glorioasă, fără pată, fără zbârcituri și sfântă, pe deplin sfințită pentru a se potrivi cu Cristos ca Soț; cu toate acestea, biserica în ansamblu este în degradare.

De aceea, Domnul are nevoie de o recâștigare; în recâștigarea Sa, El sună chemarea pentru biruitori. În Apocalipsa, capitolele 2 și 3, El sună chemarea pentru unii care biruiesc. Trebuie să fim cei care, prin îndurarea și harul Domnului, răspund chemării lui Dumnezeu astăzi.

Nu suntem cei puternici și nici cei mai capabili. Dar vedem ceva din scopul lui Dumnezeu, ne dăm seama care este dorința inimii Sale și vrem să răspundem chemării Sale.

Nu putem face asta prin noi înșine, nu putem reuși singuri și nu avem multă putere; însă vrem să ținem Numele Lui, să ținem Cuvântul Lui și să-I permitem să ne producă astăzi ca sfinți biruitori ai Săi.

Slavă Domnului că ne-a ales să fim copiii Săi; acum vrem să fim cei calificați să intre la ospățul de nuntă al Mielului. Așadar, cooperăm cu Domnul cât putem de mult, pentru ca El să ne producă ca biruitori ai Săi.

Și, împreună, căutăm să fim zidiți împreună cu sfinții cu care ne-a pus, pentru ca împreună să devenim mireasa Sa biruitoare, pentru ca El să o răpească la întoarcerea Sa.

Cei considerați vrednici să fie biruitori vor fi cei slabi care depind de Domnul

Biserica în calitate de mireasă a lui Cristos, este țelul intenției lui Dumnezeu; El vrea să câștige Trupul lui Cristos care devine mireasa lui Cristos pentru satisfacția Sa.

Prin biserică, mireasa lui Cristos, Dumnezeu câștigă un om corporativ în intenția Sa, care îndeplinește dublul scop de a-L exprima pe Dumnezeu și de a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu. Amin!

Însă nu ar trebui să credem că mireasa lui Cristos este compusă doar din sfinții supra-spirituali, cei care sunt mai în vârstă și au trecut prin multe experiențe și au devenit puternici în Domnul, și astfel s-ar putea să nu fim atât de calificați să fim în mireasă. O, Doamne!

Dimpotrivă, când Domnul Se va întoarce, toți cei care sunt puternici în ei înșiși vor fi descalificați. Cei care sunt considerați vrednici să fie biruitori vor fi cei mai slabi care depind de Domnul tot timpul.

Asta suntem și noi astăzi; nu suntem cei puternici, ci cei mai slabi. Vedem că Dumnezeu a devenit om pentru a-l face pe om Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, dar ne dăm seama că nu putem face asta și nu putem reuși.

Ne deschidem Domnului cu lacrimi și Îi cerem să facă asta în noi; pur și simplu ne deschidem și Îi permitem să facă în noi ceea ce a spus că va face în cuvântul Său.

El dorește ca noi să fim în Sfânta Sfintelor, trăind dincolo de perdea; ne deschidem Lui și Îi cerem să ne ducă în Sfânta Sfintelor, astfel încât să trăim dincolo de perdea.

El vrea să fim în unitate cu El, astfel încât El să locuiască în noi și noi să locuim în El. Vrem să atingem acest lucru, dar nu putem face nimic; suntem cei mai slabi, cei slabi și pur și simplu ne deschidem Lui.

Acest lucru se vede în imaginea căutătoarei iubitoare din Cântarea Cântărilor care devine Sulamita, forma feminină a lui Solomon, prin multe experiențe. Ea a devenit frumoasă ca Tirța și încântătoare ca Ierusalimul, cumplită ca o armată cu steaguri (Cântarea Cântărilor 6:4).

Iar când alții se uită la ea, când alții văd cine este ea, ei privesc la Sulamita ca la dansul a două tabere (v. 13). Aceste două tabere, Mahanaim în ebraică, se referă la cele două tabere pe care le avea Iacov când se întorcea în țara tatălui său și și-a împărțit soțiile, copiii și bunurile în două tabere.

Aceștia sunt cei mai slabi, cei slabi, fără experiență în luptă; Cel care duce bătălia nu suntem noi, ci Domnul.

Noi vrem să ajungem la cel mai înalt vârf al revelației divine; credem că putem ajunge, dar nu putem face asta, căci noi suntem cei mai slabi care depindem de Domnul. Doar ne deschidem Domnului, ne smerim înaintea Lui și Îi permitem să facă totul în noi.

În toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori prin Cel care ne-a iubit (Romani 8:37). Nu biruim în noi înșine și datorită nouă înșine; biruim în El și prin Cel care ne-a iubit. Îl iubim, ne sprijinim pe El, depindem de El și Îl lăsăm să facă totul în noi; biruim prin El.

Pe măsură ce ne smerim și depindem de Domnul, avem părul împletit și șiraguri de bijuterii în jurul gâtului, așa cum avea Sulamita, semnificând că suntem supuși și ascultători de Domnul.

Nu mai suntem încăpățânați; depindem de Domnul și Îi permitem să facă totul în noi. Asemenea celor din Filadelfia, avem puțină putere (Apocalipsa 3:8). El vrea să biruim. El este Biruitorul din noi și pur și simplu vrea să avem puțină putere și să depindem de El pentru orice lucru.

Pe măsură ce recunoaștem înaintea Sa din nou și din nou că nu putem face acest lucru și nu putem reuși, chiar dacă vrem să fim Cei care biruiesc, El vine, căci El dă har celor smeriți și se împotrivește celor mândri.

Devenim cele două armate, ceea ce înseamnă că suntem în principiul Trupului lui Cristos. Vrem să biruim, vedem scopul Lui și ne dăm Lui pentru aceasta, și suntem membre ale Trupului, fiind individual membre unii altora.

Depindem de Domnul și depindem de Trup. Nu ne facem griji că nu putem reuși, pentru că Îl avem pe Domnul în noi și Trupul în jurul nostru. Grijirile noastre se transformă în laudă, căci suntem plini de speranță că El a făcut totul și face totul pentru noi, iar rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos este în Trupul lui Cristos (Filipeni 1:19).

De aceea, suntem siguri că toate lucrurile lucrează împreună spre binele nostru și se vor întoarce spre mântuirea noastră, prin cererea sfinților și rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos.

Fiind cei slabi care depind de Domnul, atitudinea noastră este că avem nevoie de El și ne deschidem către El și Îl lăsăm să facă totul în noi. Fie ca Domnul să ne câștige ca astfel de oameni, pentru a-i putea câștiga pe sfinții Săi biruitori, mireasa Sa de astăzi.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Nu putem reuși. Tu vrei să fim la fel ca Tine în viață și natură, dar nu putem face acest lucru în noi înșine. Îți mulțumim că ne-ai arătat ce ești Tu pentru noi și ce ar trebui să fim astăzi; fă acest lucru în noi. Tu dorești să fim în Sfânta Sfintelor, trăind dincolo de perdea; ne deschidem Ție, Doamne, căci în noi înșine nu putem reuși, dar Tu poți face acest lucru în noi. Vino, Doamne, și adu-ne în Sfânta Sfintelor. Fă-ne locuința Ta și expresia Ta. Suntem cei slabi care depind de Domnul tot timpul; venim la Tine așa cum suntem și Te lăsăm să faci totul în noi. O, Doamne, aspirăm să fim sfinții Tăi biruitori, căci Tu ai nevoie de biruitori pentru a Te întoarce. Fă-ne sfinții biruitori astăzi. Ne smerim înaintea Ta și Te luăm ca fiind totul pentru noi. Slavă Domnului, ce bucurie că nu putem face nimic! Ce bucurie să știm că Dumnezeu poate face totul în noi și că El face totul pentru noi! Aleluia, Cristos, ca unic Biruitor, Se reproduce în noi pentru a ne face sfinții Săi biruitori, compunând mireasa Sa!

Dumnezeu este capabil să ne facă la fel ca El, Sulamita, pentru a fi mireasa lui Cristos care I se potrivește

În Apocalipsa 19-20 vedem că mărturia lui Isus în timpul mileniului este mireasa lui Cristos, biruitorii care sunt împreună cu Cristos (Apocalipsa 19:7-9; 20:4, 6). El va câștiga acest grup de oameni care biruiesc și își va câștiga mireasa pentru a savura ospățul de nuntă cu El și a domni cu El timp de o mie de ani. Slavă Domnului!

Recâștigarea Domnului este pentru pregătirea miresei lui Cristos. Suntem aici în viața de biserică pentru aceasta, pentru a deveni parte din mireasa glorioasă și frumoasă a lui Cristos.

În cele din urmă, vom fi transformați în minunata Sulamita care, ca duplicat al lui Solomon, este cea mai mare și supremă figură a Noului Ierusalim, ca parteneră, mireasă, a lui Cristos (Cânt. Cânt. 6:13; Apoc. 21:2, 9-10; 22:17a). Slavă Domnului!

Sulamita a început ca o fată de la țară și devine la fel ca Solomon. Noi, cei care credem în Cristos, începem ca păcătoși, răzvrătiți și departe de Dumnezeu, neavând nimic de-a face cu El; însă Domnul vine ca cel mai frumos Mire și ne îndrăgostim de El.

El ne conduce printr-un proces de-o viață, care poate fi accelerat uneori, pentru ca noi să devenim la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție, pentru ca noi să ne potrivim cu El ca mireasă a Lui.

Totuși, pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul, ne dăm seama că noi suntem cei slabi care depind de Domnul tot timpul; nu putem face asta în noi înșine și pur și simplu ne deschidem Lui pentru ca El să o facă în noi.

În economia Sa, Dumnezeu ne face la fel ca El în viață, natură, expresie și funcție; El nu ne face la fel ca El în Dumnezeirea Sa. Simțim că acest lucru este complet de neatins, așa că ne deschidem către El, depindem de Domnul și Îl lăsăm să o facă în noi.

Noi suntem cele două armate despre care se vorbește în Geneza 32:1-10 și Cântarea Cântărilor 6:13; noi suntem cei mai slabi care depindem de Domnul. Dar noi credem că El poate face asta, iar Biblia confirmă că El va câștiga acest lucru!

El câștigă armatele, armata mireasă. Semnificația spirituală a celor două armate este mărturia puternică a faptului că noi suntem mai mult decât biruitori, noi „supra-biruim” prin Cel care ne-a iubit conform principiului Trupului lui Cristos (Romani 8:37; 12:5; Deuteronom 32:30; Eclesiastul 4:9-12).

Pe de o parte, nu putem reuși în noi înșine, căci noi suntem cei slabi care depindem de Domnul. Pe de altă parte, în Cristos suntem mai mult decât biruitori, căci El ne face sfinții Săi biruitori.

Facem acest lucru în Trupul lui Cristos, căci El câștigă sfinții biruitori zidiți ca Trupul lui Cristos pentru a fi mireasa lui Cristos. Dumnezeu nu-i vrea pe cei care sunt puternici în ei înșiși; El îi vrea doar pe cei slabi, pe cei care sunt mai slabi (1 Cor. 1:26-28; 2 Cor. 12:9-10; 13:3-5; Cânt. Cânt. 8:6).

Fie ca noi să fim cei socotiți vrednici să fim biruitorii Lui, fiind cei slabi care depind de Domnul. Fie ca noi să nu credem că suntem puternici, ci mai degrabă, așa cum a spus Pavel, să permitem puterii Domnului să fie desăvârșită în noi, în slăbiciunea noastră.

Ne lăudăm că, prin viața de înviere, harul lui Dumnezeu ne umbrește și El va face acest lucru în noi. Fie ca puterea Lui să fie desăvârșită în slăbiciunea noastră, pe măsură ce noi depindem de Domnul. Dumnezeu are nevoie de un popor care este una cu El, un popor care este supus Lui.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului, să nu ne încredem în noi înșine, ci să ne bazăm și să avem încredere deplină în El, căci El va face în noi ceea ce a spus în cuvântul Său că va face. În Cristos, suntem capabili să facem toate lucrurile (Filipeni 4:13).

Dacă citim sfârșitul Bibliei, ultimele două capitole ale Apocalipsei, vom vedea cetatea sfântă, Noul Ierusalim; în această împlinire, găsim toate tipurile reprezentative, figurile și profețiile din Vechiul Testament și toate realitățile din Noul Testament.

Cristos, ca adevăratul Solomon, câștigă Noul Ierusalim ca Sulamita Sa. Cu toții începem ca păcătoși, fete de la țară, și suntem curtați de Domnul și transformați de El într-un mod personal și afectuos.

Devenim mireasa Sa, soția Sa, pentru căsnicia noastră cu El! Și El este Cel care face toate aceste lucruri – trebuie doar să ne deschidem Lui și să cooperăm cu El!

Doamne Isuse, vrem să-Ți oferim cea mai bună cooperare astăzi, căci Tu dorești să câștigi mireasa Ta. Fă-ne cei supuși și ascultători Ție, ca să poți obține ceea ce cauți. Amin, Doamne, du-ne la maturitate. Ne deschidem curtării Tale zi de zi. Cât de minunat este că marele Împărat, Isus Cristos, ca adevăratul Solomon, ne curtează cu afecțiune și ne transformă în dragostea Lui pentru a ne face Sulamita Lui, la fel cum este El în viață și natură, dar nu și în Dumnezeire! Amin, Doamne, suntem plini de credință că ceea ce ai început în noi, vei și face! Păstrează-ne în Cristos. Păstrează-ne una cu Tine. Noi suntem cei slabi, cei care depind de Tine tot timpul. Nu ne încredem în noi înșine. Depindem de Domnul ca fiind dragostea, puterea și îndurarea noastră, pentru a ne face vase ale îndurării, onoarei și gloriei. Amin, Doamne, depindem de Tine. Avem nevoie de Tine. Ne supunem Ție. Credem că Tu poți face asta în noi. Fă-ne la fel cum ești Tu. Fă-ne mireasa Ta! Te iubim, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As the Weaker ones who Depend on the Lord, God will Make us His Shulammite, His Bride, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 6 cu tema: Mireasa în calitate de războinic corporativ (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu și întemeiază împărăția lui Dumnezeu astăzi

25/02/2026 by Credincios in Cristos 7 Comments

Este uimitor să realizăm că dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu fiind exprimată și întemeiază împărăția lui Dumnezeu în noi și în jurul nostru în viața de biserică de astăzi. Dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu, viața de biserică, deoarece împărăția lui Dumnezeu este în dreptate, iar în cerul nou și pământul nou, dreptatea va locui, căci totul va fi adus sub același cap în Cristos, cu ordine divină în toate lucrurile. Slavă Domnului!

Pentru omul natural, omul vechi, dreptatea este un cuvânt înfricoșător, căci el este condamnat și urăște să fie drept. Dar pentru noi, credincioșii în Cristos, faptul că Dumnezeu este drept este un lucru minunat.

Este adevărat că Dumnezeu este atât de drept încât niciuna dintre ființele umane căzute nu este calificată să aibă părtășie cu El, căci dreptatea Lui întrece orice altă dreptate. Dar, în același timp, din moment ce Dumnezeul nostru este drept și noi suntem fii ai Tatălui nostru ceresc, devenim drepți!

Mai mult, devenim dreptatea lui Dumnezeu în Cristos – suntem făcuți drepți de Dumnezeu în Cristos! Slavă Domnului!

Un pasaj foarte prețios care vorbește despre dreptatea lui Dumnezeu legată de experiența noastră este 1 Ioan 1:9. Dacă păcătuim, ne putem mărturisi păcatele, iar Dumnezeu este drept și credincios ca să ne ierte, chiar să ne curețe de orice nelegiuire. Ce ziceți de asta!

Pe de o parte, Dumnezeu este dragoste și ne iubește foarte mult; ne-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe singurul Său Fiu să vină și să moară pentru noi, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică (Ioan 3:16). Ce fel de dragoste este aceasta!

Pe de altă parte, Dumnezeu este, de asemenea, drept și, pe baza dreptății Sale, El îi condamnă pe toți cei care păcătuiesc; cu toate acestea, El îndreptățește pe toți cei care se pocăiesc și cred. Vrem să fim îndreptățiți de Dumnezeu, să avem pace față de Dumnezeu și chiar să Îl savurăm pe Dumnezeu? Trebuie să ne pocăim și să ne mărturisim păcatele.

Odată ce facem acest lucru, exersându-ne duhul să credem în Domnul Isus și mărturisind Numele Lui, Dumnezeu ne consideră drepți și Îl putem savura cu adevărat pe El! Vrăjmașul lui Dumnezeu, însă, știe acest lucru, iar slujba lui permanentă este să ne acuze înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte; de asemenea, ne acuză în conștiința noastră.

Fie ca noi să nu cădem pradă acuzațiilor vrăjmașului, ci mai degrabă să credem în Domnul Isus, să ne pocăim și să ne mărturisim păcatele, fiind siguri că suntem iertați de Dumnezeul nostru cel drept și că El este credincios în cuvântul Său pentru a ne curăța de orice nedreptate. Cât de minunat!

Aceasta este experiența noastră creștină autentică zi de zi; nu suntem fără păcat, dar totuși păcătuim, dar ne putem pocăi, mărturisi și aplica sângele Domnului pentru a fi curățiți, spălați, iertați și aduși înapoi la Dumnezeu!

Dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu: dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu și întemeiază împărăția lui Dumnezeu

Romani 14:17 ne arată că dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Viața de biserică de astăzi este împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este dreptate.

După ce noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți, iertați și curățiți prin sângele lui Isus, conform dreptății lui Dumnezeu, suntem acum în biserică. Suntem membre ale Trupului lui Cristos și trăim acum viața de biserică în calitate de realitatea Trupului lui Cristos. Viața de biserică este un loc minunat – este o grădină verde care crește în harul Domnului și este, de asemenea, împărăția lui Dumnezeu.

Iar împărăția lui Dumnezeu este ceva ce ține de dreptate. Tronul lui Dumnezeu este întemeiat cu dreptatea ca temelie (Psalmul 89:14); unde este dreptatea lui Dumnezeu, acolo este și împărăția Sa (Isaia 32:1; Evrei 1:8-9).

Când suntem în viața de biserică autentică, pe de o parte nu avem reguli exterioare și nici regulamente, iar pe de altă parte, trăim în împărăția lui Dumnezeu. În viața de biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, locuiește dreptatea.

În viața de biserică trebuie să fim drepți în relația cu oamenii; nu putem vorbi cu ceilalți în același fel în care vorbim cu cei din lume, căci acum suntem sub cerințele drepte ale lui Dumnezeu. Modul în care ne comportăm în biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, este în dreptate.

Am fost mântuiți prin dreptatea lui Dumnezeu, acum participăm la mântuirea Lui și trăim viața de biserică în dreptate, căci dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu.

Cristos Însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui am fost vindecați (1 Petru 2:24).

În Vechiul Testament, dreptatea este adesea sinonimă cu împărăția. Unde există dreptate, totul este adus sub același cap într-un mod potrivit; aceasta este împărăția lui Dumnezeu. În primul rând, dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu exprimată prin noi; apoi, dreptatea întemeiază împărăția lui Dumnezeu.

Când ne exersăm duhul și umblăm conform Duhului în viața de biserică, exprimăm imaginea lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu se vede printre noi. Amin!

În Romani 8 avem dreptate și imaginea lui Dumnezeu; versetul 10 spune că, dacă Cristos este în noi, duhul nostru este viață datorită dreptății. Ce legătură are dreptatea cu faptul că duhul nostru este viață? Prin dreptatea lui Dumnezeu, duhul nostru poate fi viață; Isus, cel drept, a murit pentru noi, împlinind toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu, pentru ca noi să fim eliberați de condamnare.

Acum, duhul nostru este regenerat, iar duhul nostru este viață datorită dreptății. Când ne exersăm duhul și trăim în duhul nostru, trăim în dreptate, iar acest lucru produce imaginea lui Dumnezeu și întemeiază împărăția lui Dumnezeu.

Atât imaginea lui Dumnezeu, cât și împărăția Lui se bazează pe dreptate. Pe de o parte, Îl exprimăm pe Dumnezeu după imaginea Sa, iar pe de altă parte, Îl reprezentăm pe Dumnezeu prin autoritatea Sa pur și simplu umblând conform Duhului și, prin urmare, trăind în dreptate. Amin!

În loc să murmurăm și să criticăm, ceea ce avem în viața de biserică este răbdare, lăudând pe Domnul, chemându-L pe Domnul și multă părtășie între sfinți. Și când ne adunăm, întâlnirile sunt vii, în bună ordine și bogate în funcționare.

Într-o astfel de viață de biserică putem vedea împărăția lui Dumnezeu plină de dreptate; totul este acolo ordonat și pașnic. O astfel de viață este posibilă nu datorită vreunei reglementări exterioare sau conformismului, ci datorită slujbei noului legământ care distribuie Duhul în noi.

Pe măsură ce Duhul ne este administrat și trăim și umblăm conform Duhului, ne aflăm într-o stare care Îl exprimă pe Dumnezeu după imaginea Sa și aduce împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca noi să trăim și să umblăm prin duhul contopit astăzi, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să fie stabilită în dreptate, pusă în ordine și adus sub același cap cum se cuvine. Când facem aceasta, când există o astfel de trăire în viața de biserică, vom avea dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai purtat păcatele noastre în trupul Tău pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să putem trăi înspre dreptate. Îți mulțumim că Ți-ai vărsat sângele pentru noi, ca să fim mântuiți. Aleluia, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, iar Cristos este dreptatea noastră! Slavă Domnului, suntem astăzi în viața de biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția este dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a Te contacta și a trăi un singur duh cu Tine. Vrem să trăim în duhul contopit și să umblăm conform duhului. Fie ca viața noastră creștină și viața de biserică să fie în realitatea împărăției lui Dumnezeu, o viață în duhul contopit. Fie ca Tu să câștigi expresia Ta prin noi astăzi. Amin, Doamne, fie ca noi toți să învățăm să ne deschidem către Tine, să primim distribuirea Dumnezeului Triunic și să umblăm conform Duhului, astfel încât să avem multă răbdare, să lăudăm și să chemăm Numele Domnului! Slavă Domnului, dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu și întemeiază împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, exprimă-te prin noi și adu împărăția Ta în realitate printre noi în viața de biserică de astăzi, pe măsură ce trăim și umblăm conform Duhuluiul!

Dreptatea va locui în cerul nou și în pământul nou: totul va fi guvernat de tronul lui Dumnezeu!

2 Petru 3:13 spune că, conform promisiunii Sale, așteptăm ceruri noi și un pământ nou în care locuiește dreptatea. A spune că dreptatea va locui în cerurile noi și în pământul nou înseamnă că totul va fi în ordine, va fi adus sub același cap și reglementat. Amin!

Astăzi, noi, ca biserică, luăm inițiativa de a fi aduși sub același cap în Cristos, umblând după Duhul și primind distribuirea Duhului; odată ce biserica este adus sub același cap, Dumnezeu va avea o modalitate de a aduce toate lucrurile sub același Cap în Cristos prin biserică, la plinătatea timpului. Amin!

Totul va fi guvernat, controlat și sub stăpânirea potrivită, căci tronul lui Dumnezeu, împărăția, administrarea lui Dumnezeu vor fi acolo. Rezultatul va fi pace și bucurie. Amin! Aceasta este împlinirea din Efeseni 1:10; în economia plinătății timpului, Dumnezeu va aduce toate lucrurile sub același Cap în Cristos prin biserică!

În Isaia ni se spune, de asemenea, că în împărăția milenară va fi pace chiar și printre animale; șarpele și copilul se vor juca împreună și nu va fi frică sau vrăjmășie, căci totul va fi pace și bucurie. Toate acestea se îndeplinesc datorită și prin dreptate; dreptatea va locui în cerul nou și pe pământul nou. Aleluia!

În cele din urmă, în Apocalipsa 19 vedem că mireasa este pregătită, având haina de nuntă din in fin, care este dreptățile sfinților (vv. 7-9). Pentru veșnicie, așa cum se vede în Apocalipsa 21 și 22, Noul Ierusalim va fi cetatea sfântă și glorioasă care poartă imaginea lui Dumnezeu!

Cel care stă pe tron are înfățișarea de iaspis, zidul cetății este de iaspis, iar prima temelie a Noului Ierusalim este de iaspis (Apocalipsa 21:18-19). Dumnezeul de pe tron este exprimat prin întreaga cetate, iar întreaga cetate va arăta ca Dumnezeu, exprimându-L pe Dumnezeu și manifestându-L pe Dumnezeu întregului univers! Aleluia!

Aceasta înseamnă că cetatea sfântă, care noi, credincioșii în Cristos, vom deveni, va purta aceeași înfățișare ca Dumnezeu; întreaga cetate îl va exprima pe Dumnezeu pentru veșnicie! Slavă Domnului!

Astăzi suntem în epoca bisericii și ne pregătim rochia de mireasă, care va avea înfățișarea dreptății, expresia lui Dumnezeu. Pentru veșnicie, îl vom exprima pe Dumnezeu ca fiind cetatea sfântă, Noul Ierusalim. Slavă Domnului!

Astăzi învățăm să ne supunem tronului lui Dumnezeu și să trăim în dreptate. Îi permitem să ne aducă sub același cap, să ne reglementeze și să ne guverneze; facem acest lucru nu doar pentru că Biblia ne spune acest lucru, ci pentru că Îl savurăm pe Domnul ca Duh al vieții în duhul nostru și umblăm conform Duhului! Amin!

Deși există puțină dreptate pe pământ astăzi, suntem în biserică, unde avem o gustare anticipată a Noului Ierusalim. Ne trăim viața creștină, viața de familie și viața de biserică prin contactarea Domnului și primirea distribuirii divine, astfel încât să putem trăi în dreptate pentru a-L exprima pe Domnul.

Prețuim cu adevărat slujba noului legământ care ne administrează nouă și altora Duhul și dreptatea; ne concentrăm pe nimic altceva decât pe primirea Duhului și pe trăirea în dreptate trăind conform Duhului. Amin!

În interior, suntem hrăniți cu Duhul vieții; în exterior, Îl exprimăm pe Dumnezeu ca dreptate. Această exprimare a lui Dumnezeu în exterior va aduce împărăția lui Dumnezeu, unde totul este reglementat, ordonat și adus sub același cap.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul și alegem să umblăm conform Duhului vieții, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos ca dreptate pentru împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, prețuim distribuirea Ta divină. Ne deschidem slujbei Duhului pentru a fi saturați și umpluți cu Duhul în duhul nostru. Vrem să trăim în duh, să umblăm prin Duhul și să facem toate lucrurile în duh. O, Doamne Isuse, conform promisiunii Tale, așteptăm ceruri noi și un pământ nou în care locuiește dreptatea! Slavă Domnului, într-o zi Domnul se va întoarce și va aduce împărăția, iar dreptatea va locui în cerurile noi și pământul nou! Amin, Doamne, fie ca dreptatea să locuiască în viața noastră de familie astăzi! Fie ca Tu să fii exprimat prin noi și printre noi astăzi, în timp ce savurăm rezerva Duhului și umblăm conform Duhului! Fă să aduci biserica sub Tine ca și Cap astăzi, pentru ca Tu să poți aduce toate lucrurile sub același Cap în Cristos, prin biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Righteousness Issues in the Image of God and Establishes the Kingdom of God Today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 5 cu tema: Dreptatea miresei (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu este drept în sângele lui Isus și credincios în Cuvântul Său pentru a ne ierta păcatele

24/02/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dumnezeu este drept în sângele lui Isus, Fiul Său, pentru a ne ierta păcatele ori de câte ori ne pocăim și mărturisim; când umblăm conform cu Duhul, Îl trăim pe Cristos ca dreptate a noastră și exprimăm imaginea lui Dumnezeu, trăind în împărăția lui Dumnezeu în realitate. Amin!

Slavă Domnului că El este drept și, chiar mai mult, Îi mulțumim și I ne închinăm Lui pentru că ne-a făcut dreptatea Lui, chiar dreptatea lui Dumnezeu în Cristos!

Noi, ființele umane, ne-am născut în păcat și, pe măsură ce creștem în viața noastră umană, devenim din ce în ce mai răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu. Este cu adevărat îndurarea lui Dumnezeu că putem vedea ceva din mântuirea lui Dumnezeu, ne pocăim și credem în Domnul pentru a deveni copii ai lui Dumnezeu!

În îndurarea și harul Său, Dumnezeu ne-a întins mâna și, în suveranitatea Sa, am crezut în Domnul Isus și ne-am pocăit de păcatele noastre. Prin strălucirea Domnului asupra noastră, am văzut cine suntem, ce suntem și am văzut, de asemenea, cine este El și ce este El.

Pur și simplu ne-am pocăit și am crezut, iar Domnul a avut o cale să vină în noi ca viață a noastră. Când am crezut în Domnul Isus, pocăindu-ne pentru păcatele noastre și mărturisind numele lui Isus ca Mântuitor și Domn al nostru, Dumnezeu ne-a îmbrăcat cu Cristos ca dreptate a noastră.

Dumnezeu este drept; El nu ne poate accepta sau avea părtășie cu noi decât dacă ne ridicăm la nivelul standardului dreptății Sale.

Așadar, Dumnezeu, în Cristos, a venit să moară pentru noi și El a împlinit toate cerințele dreptății lui Dumnezeu. Acum, prin credința în El, standardul dreptății este împlinit și putem fi drepți înaintea lui Dumnezeu în Cristos.

Suntem îndreptățiți de Dumnezeu. După ce credem în Domnul Isus, însă, continuăm să venim la Domnul pentru a-L primi ca dreptate a noastră; acum această dreptate este introdusă în noi și trăită din noi.

Nu căutăm să ne îmbunătățim sau să ne perfecționăm comportamentul; mai degrabă, venim la Domnul așa cum suntem, pentru ca El să fie trăit din noi ca dreptate a noastră.

Nu venim la El doar pentru a-L cunoaște și a ști despre El; ne întoarcem inima către El și Îi permitem să-Și facă domiciliul în inima noastră prin credință.

Dreptatea este legată de faptele, căile, acțiunile și activitățile exterioare ale lui Dumnezeu. Tot ceea ce face Dumnezeu este drept; tot ceea ce face El este drept în orice fel.

El vrea să fim la fel de drepți precum este El și face acest lucru prin umblarea noastră conform Duhului, astfel încât cerința dreaptă a legii să se poată împlini în noi. Fie ca noi să vedem acest lucru și ca acesta să devină realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi.

Dumnezeu este drept în sângele lui Isus și credincios în cuvântul Său de a ne ierta păcatele noastre

1 Ioan 1:9 ne spune că, dacă ne mărturisim păcatele, Dumnezeu este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.

Suntem cu toții păcătoși. Suntem lipsiți de gloria lui Dumnezeu. Păcătuim nu numai atunci când facem ceva greșit; păcătuim pur și simplu neexprimând gloria lui Dumnezeu.

Chiar și atunci când trăim în noi înșine și prin noi înșine, păcătuim, pentru că nu-L exprimăm pe Dumnezeu în gloria Lui. Nu este nimeni drept, nici măcar unul; toți suntem lipsiți de gloria lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne iubește; El iubește lumea foarte mult și vrea să distribuie tot ce este în noi pentru savurarea noastră, astfel încât să putem deveni expresia Lui corporativă.

Dar, doar pentru că ne iubește, nu ne poate elibera pur și simplu ca păcătoși. Dreptatea Lui ne condamnă; cu toții ajungem sub judecata lui Dumnezeu.

Cu toții merităm să murim conform cerințelor drepte ale lui Dumnezeu. Toți oamenii se nasc în păcat; toți oamenii sunt păcătoși, meritând să fie judecați și să moară din cauza păcatelor lor. Dar Dumnezeu ne iubește și El este drept; așa că a venit să moară pentru noi.

Dumnezeu L-a trimis pe propriul Său Fiu, Isus Cristos, ca să fie om; El a venit ca un om fără păcat și a murit pentru noi. El a murit pentru noi și a purtat păcatul lumii asupra Sa, fiind Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29).

Cel drept a murit în numele celor nedrepți. El a plătit prețul propriului Său sânge pentru toți păcătoșii din întreaga lume, de-a lungul timpului și spațiului.

Cel drept a murit în numele celor nedrepți. Toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu sunt îndeplinite; acum Dumnezeu este satisfăcut. El ne poate elibera.

El ne vede ca fiind drepți în Cristos prin virtutea credinței noastre în El și este fericit când ne vede. Dumnezeu acceptă sângele lui Isus Cristos, Fiul Său, sângele perfect, și Se uită la sânge și este satisfăcut.

Sângele lui Isus a împlinit toate cerințele lui Dumnezeu și, prin dreptatea Lui, suntem eliberați. Putem sta pe sângele lui Isus atunci când ne mărturisim păcatele sub strălucirea Domnului, iar Dumnezeu este drept în sângele lui Isus pentru a ne ierta păcatele.

Dumnezeu este credincios în cuvântul Său (1 Ioan 1:10) și drept în sângele lui Isus, Fiul Său. El este credincios în ceea ce a spus; este credincios să împlinească ceea ce ne-a promis în cuvântul Său. Și Dumnezeu este drept în sângele lui Isus pentru a ne curăța și a ne spăla de păcatele noastre.

Cuvântul lui Dumnezeu este cuvântul adevărului Evangheliei Sale (Efeseni 1:13), care ne spune că El ne va ierta păcatele noastre datorită lui Cristos (Fapte 10:43).

Prin cuvântul Evangheliei, Dumnezeu ne promite că, dacă ne pocăim și ne mărturisim păcatele, Dumnezeu ne va ierta păcatele noastre datorită lui Cristos, care a murit pentru noi și Și-a vărsat sângele pentru noi pe cruce.

Cristos Și-a vărsat sângele, iar sângele lui Cristos a împlinit cerințele drepte ale lui Dumnezeu, pentru ca El să ne poată ierta păcatele (Matei 26:28). Ce provizie minunată avem în viața noastră creștină de astăzi!

După ce credem în Domnul Isus, încă păcătuim, deși nu în mod obișnuit; ori de câte ori păcătuim, avem un Avocat la Tatăl, pe Isus Cristos, Fiul Său, și avem, de asemenea, provizia sângelui Domnului vărsat pentru noi.

Putem veni la Domnul așa cum suntem, ne putem mărturisi păcatele sub lumina Lui, iar Dumnezeu este drept în sângele lui Isus și credincios în cuvântul Său pentru a ne ierta păcatele și a ne curăța de orice nedreptate.

A ne ierta înseamnă a ne elibera de ofensa păcatelor noastre; a ne curăța înseamnă a ne spăla de pata nelegiuirii noastre. Când păcătuim, suntem pătați în conștiința noastră și ofensa păcatului este asupra noastră; trebuie să fim iertați de Domnul pentru a putea fi eliberați de ofensa păcatelor noastre și trebuie să fim spălați de pata nelegiuirii noastre.

Odată ce suntem iertați și spălați, nu zăbovim în gândurile noastre despre cât de înfrânți suntem sau cât de groaznic este eșecul nostru; Dumnezeu ne-a iertat, a uitat și noi suntem curățiți!

Ne încredem în sângele prețios al Domnului și continuăm să Îl savurăm pe Domnul. Ce dar minunat avem în sângele lui Isus!

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru că Ți-ai vărsat sângele prețios pe cruce pentru a ne curăța și a ne spăla de toate păcatele noastre. Aleluia, acum ne putem mărturisi păcatele, iar Dumnezeu este credincios în cuvântul Său și drept în sângele lui Isus pentru a ne ierta păcatele și a ne curăța de orice nedreptate. Îți mulțumim, Doamne, pentru acest minunat dar al sângelui Tău. Îți mulțumim că ai venit ca fiind Cel drept să mori pentru noi și să-Ți verse sângele pentru noi. Aleluia pentru sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, vărsat pentru noi pe cruce! Amin, Doamne, fie ca noi să încetăm să încercăm să ne reparăm păcatele sau să facem lucruri bune pentru a acoperi ceea ce am greșit și fie ca noi să venim pur și simplu la Tine pentru a ne mărturisi păcatele. Amin, noi mărturisim și El ne iartă! Ne mărturisim păcatele, iar Dumnezeu este drept în sângele lui Isus pentru a ne ierta! Slavă Domnului, când Dumnezeu ne iartă păcatele, El ne eliberează de ofensa păcatelor noastre. Aleluia, când Dumnezeu ne curăță de orice nedreptate, El ne spală de pata nedreptății noastre! Amin, Doamne, credem în Tine și venim la Tine astăzi!

Umblăm conform Duhului vieții pentru a purta imaginea lui Cristos, a îndeplini toate cerințele legii și a trăi în împărăția lui Dumnezeu!

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră cu privire la dreptatea lui Dumnezeu și la modul în care îl putem experimenta pe Cristos ca dreptate a noastră în viața noastră de zi cu zi.

Romani 8:4 este un verset profund care ne arată că cerința dreaptă a legii este împlinită în noi, cei care nu umblăm conform cărnii, ci conform duhui. Acest lucru este uimitor!

Când umblăm conform duhului, nu încercăm sau nu devenim capabili să împlinim legea; mai degrabă, cerința dreaptă a legii este împlinită spontan, fără efort și automat în noi. Ce minunat!

Cu alte cuvinte, atunci când suntem în noi înșine, încercând să împlinim cerințele lui Dumnezeu, eșuăm lamentabil, căci suntem nenorociți, nu putem împlini legea lui Dumnezeu și nu-I putem fi plăcuți lui Dumnezeu.

Dar când suntem în Cristos, când umblăm conform duhului nostru contopit, avem dreptate, căci Îl exprimăm pe Cristos și purtăm imaginea lui Dumnezeu!

În Romani 8:29 ni se spune că Dumnezeu ne-a cunoscut mai dinainte și ne-a predestinat să fim asemenea imaginii Fiului Său, ca El să fie Întâiul Născut dintre mai mulți frați.

Dacă punem versetele 2 și 29 împreună, vedem Duhul, dreptatea și imaginea; când umblăm conform cu Duhul vieții, împlinim dreptatea legii și purtăm imaginea lui Cristos.

Cum suntem asemenea imaginii lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu? Prin umblarea conform Duhului vieții în duhul nostru, astfel încât cerințele drepte ale legii să fie împlinite în noi și, prin urmare, exprimăm imaginea lui Cristos. Slavă Domnului!

Când ne exersăm duhul și umblăm conform duhului, avem dreptate, iar această dreptate este însăși imaginea Fiului lui Dumnezeu. Umblarea noastră conform Duhului produce dreptatea, iar dreptatea este imaginea lui Cristos, pe care o purtăm.

Dacă punem aceste versete împreună cu Romani 14:17, vedem în continuare că dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu, care în acest capitol se referă la viața de biserică.

Când ne întâlnim cu sfinții în biserica locală, demonstrăm Împărăția lui Dumnezeu, iar realitatea Împărăției lui Dumnezeu poate fi găsită în viața de biserică de astăzi. Slavă Domnului că viața de biserică este Împărăția lui Dumnezeu, iar Împărăția lui Dumnezeu este dreptatea.

Dreptatea este temelia tronului lui Dumnezeu (Psalmul 89:14) și Cristos domnește ca Împărat după dreptate (Isaia 32:1). Tronul Lui este în veci de veci, și sceptrul Împărăției Lui este sceptrul dreptății. El a iubit dreptatea și a urât fărădelegea (Evrei 1:8-9).

Dacă citim Vechiul Testament, de multe ori dreptatea este sinonimă cu împărăția, căci unde este împărăția lui Dumnezeu, acolo este dreptate.

Dreptatea este legată de guvernare, administrare, reglementare și domnie. Unde este Împărăția lui Dumnezeu, totul este condus de Cristos într-un mod potrivit. Când avem dreptate, avem mai întâi imaginea lui Dumnezeu; apoi, dreptatea stabilește împărăția lui Dumnezeu.

Imaginea lui Dumnezeu, dreptatea și împărăția lui Dumnezeu sunt legate. Acestea nu sunt doar concepte sau doctrine; toate acestea au o legătură foarte mare cu viața noastră de zi cu zi și cu experimentarea lui Cristos de către noi.

Trebuie să învățăm să umblăm conform cu Duhul vieții în viața noastră de zi cu zi. De exemplu, în viața de căsătorie și în viața de familie, soțul și soția trebuie să învețe să umble conform Duhului.

Dacă soții nu sunt fericiți unul cu celălalt, este pentru că nu umblă conform Duhului vieții; această nefericire dintre soț și soție va crea o situație neplăcută în viața lor de familie, iar copiii lor și cei din jurul lor vor simți acest lucru.

Nu va exista nicio împărăție a lui Dumnezeu și nu există dreptate; imaginea lui Cristos nu este exprimată prin ei. O, Doamne Isuse! Am putea crede că soțul și soția pur și simplu nu sunt de acord cu ceva sau au un schimb de cuvinte, și asta poate fi ceea ce se vede, dar realitatea este că nu există nicio expresie a lui Dumnezeu în viața lor de căsătorie.

Dar când fratele și soția lui trăiesc în Duh și umblă conform Duhului vieții, vor fi fericiți și plăcuți unul cu celălalt, iar copiii lor vor fi și ei fericiți. Viața lor de familie va fi glorioasă și minunată, căci dreptatea este acolo și imaginea lui Cristos este exprimată.

Alții vor putea vedea imaginea lui Dumnezeu și își vor da seama că împărăția lui Dumnezeu este prezentă în acea familie. Fie ca Domnul să câștige o astfel de experiență printre noi în viața noastră de familie și în viața de biserică!

Doamne Isuse, vrem să trăim și să umblăm conform cu Duhul vieții astăzi. Aleluia, când umblăm conform duhului, cerința dreaptă a legii este împlinită spontan în noi! Amin, Doamne, vrem să avem o astfel de viață zilnic! Nu vrem să ne străduim mai mult să îndeplinim cerințele Tale sau să ascultăm de cuvântul Tău; pur și simplu venim la Tine și ne exersăm duhul în timp ce ne trăim viața creștină. Amin, Doamne, vrem să avem imaginea lui Cristos în viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce învățăm să umblăm conform Duhui. Fie ca imaginea lui Dumnezeu să fie cu noi, pe măsură ce trăim și umblăm în duh. Amin, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină în noi și în jurul nostru. Fie ca să-L trăim pe Cristos ca dreptate în viața noastră de zi cu zi. Crește experimentarea lui Cristos în toate lucrurile, în viața noastră de zi cu zi. Nu vrem să facem nimic separat de Tine; pur și simplu vrem să rămânem în unirea organică cu Tine și să facem toate lucrurile în duhul contopit. O, Doamne, cum rămâne cu viața noastră de familie? Fie ca să învățăm să fim în duh și să facem toate lucrurile în duhul contopit, astfel încât imaginea Ta să fie exprimată prin noi, împărăția Ta să vină și cerința dreaptă a legii să fie împlinită în noi!