ne deschidem Domnului

Deschidem ușa inimii noastre ca Domnul să intre și să avem savurare reciprocă cu Cristos

27/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Apocalipsa 3:20 vedem că Domnul este afară, la ușa bisericii degradate și recâștigate, bătând la ușă pentru a intra și a cina cu cei care deschid; trebuie să fim mântuiți de orice stare de căldicel și mândrie spirituală și trebuie să deschidem personal ușa inimii noastre pentru ca Domnul să intre, ca să putem cina cu El.

Doamne Isuse, Te iubim! Îți deschidem ușa inimii noastre. Intră, Doamne, și cinează cu noi. Intră și ospătează-Te cu noi. Nu vrem să Te întemnițăm în duhul nostru; vino în mintea, emoția și voința noastră. Răspândește-Te în noi. Fă-Ți domiciliul în noi. Vrem să Te mâncăm ca pomul vieții, mana ascunsă și ospățul cel veșnic nou! Amin, Doamne, fă-ne astăzi sfinții Tăi biruitori! Amin!

Pe măsură ce trăim la sfârșitul acestei epoci, văzând că Domnul vrea să Se întoarcă curând, vrem să fim biruitorii Domnului; El vrea să-i câștige pe cei care au urechi să audă ce vorbește Duhul bisericilor. Aceasta înseamnă că urechile noastre sunt foarte importante. Inima noastră este crucială.

Dacă nu auzim vorbirea Domnului, nu putem fi considerați biruitori ai Lui. Dar dacă avem urechi să auzim ce vorbește El, ne dăm seama că Cristos are cheia lui David. El are cheia împărăției lui Dumnezeu și a bogățiilor din vistieria lui Dumnezeu.

Toate comorile ascunse în Dumnezeu pot fi descuiate și împărtășite în noi pentru a fi savurarea și experiența noastră atunci când Îl cunoaștem și Îl savurăm pe Cristos ca fiind Cel care are cheia lui David.

Un astfel de Cristos are cheia de a controla ușa vistieriei lui Dumnezeu, în care se află bogățiile lui Dumnezeu în Cristos pentru savurarea noastră.

În experiența noastră creștină, putem mărturisi că Cristos poate fie să ne deschidă, fie să ne închidă aceste bogății; atunci când inima noastră este îndepărtată de Domnul, când nu-L privim pe Domnul față în față, nu savurăm bogățiile Sale.

Însă ori de câte ori inima noastră se întoarce către Domnul, Îl privim față în față fără nicio piedică și suntem infuzați cu bogățiile Sale pentru a fi transformați interior în imaginea Sa până când suntem conformați imaginii Sale și suntem zidiți împreună în casa lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim cei puri în inimă și săraci în duh, rămânând în contact cu Domnul conform simțului vieții, astfel încât să putem savura bogățiile lui Cristos ca fiind comoara.

Fie ca noi să învățăm să renegăm sinele, să ne pierdem viața-suflet și să luăm crucea pentru a-L urma pe Domnul, astfel încât să ne putem împărtăși astăzi din bogățiile Sale în duh.

Când vedem starea ființei noastre sub lumina Domnului, deschidem ușa Inimii noastre Domnului

În biserica recâștigată degradată, Cristos este văzut ca fiind Cel care va lua masa cu biruitorii și le va da biruitorilor să stea cu El pe tronul Său, așa cum El a biruit și a șezut cu Tatăl Său pe tronul Său (Apocalipsa 3:20-21).

Laodicea este Filadelfia degradată și există o nevoie de biruitori în Laodicea. În versetul 20 din Apocalipsa 3, Domnul spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.”

Acest lucru arată că, deși biserica din Laodiceea este o biserică autentică și are atât de multe cunoștințe, Domnul este în afara bisericii; El este la ușă și bate.

Această ușă nu este ușa inimilor indivizilor, ci ușa bisericii; Domnul, ca și Cap al bisericii, stă în afara bisericii degradate, bătând la ușă. O, Doamne!

Această biserică nu are prezența Domnului; El este în afara bisericii, în afara ușii, bătând la ușă, căutând pe cineva să-i deschidă ușa. Ușa este ușa bisericii, dar ușa este deschisă de credincioșii individuali; când noi, ca credincioși individuali, deschidem ușa inimii noastre Domnului, El va intra.

Biserica din Laodiceea are cunoștință, dar nu are prezența Domnului. O, Doamne! Acceptarea tratamentelor Domnului pentru ca El să vină în noi, este o chestiune personală; Domnul este la ușa bisericii, dar fiecare credincios trebuie să se deschidă Domnului în mod individual (Ioan 14:23).

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne arate starea reală a ființei noastre; fie ca El să ne lumineze și să nu ne lase în întuneric cu privire la locul în care ne aflăm.

Am putea crede că suntem bine, pentru că poate nu păcătuim atât de mult, poate Îl iubim pe Domnul, poate citim Biblia și poate ne întâlnim regulat cu sfinții, dar Domnul poate fi totuși în fața ușii inimii noastre. O, Doamne Isuse!

În cazul bisericii din Laodiceea, în ochii Domnului, ea era o biserică recâștigată degradată. Această biserică era considerată de Domnul ca fiind nenorocită pentru că este mândră că este bogată în cunoașterea deșartă a doctrinei, dar în realitate este extrem de săracă în experiența bogățiilor lui Cristos.

Domnul a considerat că biserica din Laodiceea era nenorocită pentru că este goală, oarbă și plină de rușine și întuneric, netrăindu-L pe Cristos.

Era săracă pentru că era săracă în experiența lui Cristos și în realitatea spirituală a economiei lui Dumnezeu. Era oarbă, pentru că îi lipsea o adevărată perspectivă spirituală asupra lucrurilor spirituale autentice.

Era goală pentru că nu trăia prin Cristos și nu-L trăia pe Cristos ca dreptate subiectivă, ca al doilea veșmânt în umblarea ei zilnică (vezi Apocalipsa 3:15-17; Psalmul 45:1, 9-14).

Fie ca noi să venim la Domnul și să-I permitem să strălucească asupra stării ființei noastre. Fie ca El să strălucească asupra stării noastre de căldicel, a mândriei noastre spirituale și a lipsei noastre de experimentare a lui Cristos.

Domnul vorbește întregii biserici și El se ocupă de întreaga biserică, dar acceptarea acțiunii Domnului trebuie să fie ceva personal și subiectiv. Trebuie să deschidem în mod personal ușa inimii noastre Domnului.

Când suntem sub lumina Domnului și vedem starea ființei noastre, ne dăm seama că adesea Îi închidem ușa; El este închis în duhul nostru, încercând să intre în inima noastră cu mintea, emoția și voința noastră.

În atâtea feluri și de atâtea ori, Domnul vrea să răspândească și să satureze odăile interioare ale ființei noastre, dar noi nu-I permitem. O, Doamne! El vrea să vină și să ne aducă în savurarea Sa, dar inima noastră este îndepărtată de El.

Fie ca noi să ne deschidem în mod personal și subiectiv Domnului în timpul nostru cu El. Fie ca noi să deschidem ușa inimii noastre pentru ca El să vină și să-Și facă domiciliul în noi, astfel încât El să poată lua masa cu noi și noi să putem lua masa cu El.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Îți deschidem ușa inimii noastre. Intră, Doamne dragă. Inima noastră Te primește cu brațele deschise. Fă-Ți domiciliul în inima noastră. Răspândește-te din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. O, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și expune adevărata stare a ființei noastre interioare. Fie ca noi să vedem unde ne aflăm și care este situația din ființa noastră. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Ție puțin mai mult. Fie ca noi să deschidem ușa inimii noastre către TIne în mod personal și subiectiv. Ai Tu o cale de a intra în odăile interioare ale ființei noastre. Ne întoarcem inima către Tine. Vrem să ne ocupăm de orice stă între noi și Tine. Salvează-ne de la a ne mândri că suntem bogați în cunoașterea deșartă a doctrinei, dar de fapt suntem săraci în experimentarea bogățiilor lui Cristos. Salvează-ne de la a fi nenorociți din cauza faptului că suntem goi, orbi și plini de rușine și întuneric. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Avem nevoie de Tine. Îți permitem să intri în mintea, emoția și voința noastră. Fie ca Tu să iei masa cu noi și fie ca noi să cinăm cu Tine astăzi!

Deschidem ușa Domnului pentru ca El să intre și să avem savurare reciprocă cu Cristos

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să învățăm să deschidem ușa inimii noastre Domnului. De multe ori Domnul bate la ușa inimii noastre și bate chiar și la ușa bisericii; trebuie să acceptăm tratamentele Domnului în mod personal și individual, să deschidem ușa inimii noastre către El.

Trebuie să venim la El personal din nou și din nou; atât de multe lucruri în această lume, atât de multe situații și atât de multe experiențe și sentimente ne fac să ne apropiem de Domnul, așa că trebuie să ne întoarcem inima către El (2 Corinteni 3:16-18).

Domnul vrea să intre și să cineze cu noi. După cum se vede în Apocalipsa 3:20, El stă afară la ușa inimii noastre, bătând cu răbdare și așteptând să deschidem ușa pentru ca El să poată intra și să cineze cu noi. El vrea să mâncăm cu El și să-L savurăm pe Cristos în reciprocitate.

Această expresie „a lua masa cu El” se referă la masa principală a zilei, nu doar la a lua o îmbucătură; Domnul vrea să se așeze cu noi și să ia o masă bogată cu noi.

Acest aspect al mâncatului este ceea ce Îl preocupă foarte mult pe Domnul; încă de la crearea omului, El vrea ca omul să-L mănânce. El l-a plasat pe omul pe care l-a creat înaintea pomului vieții, pentru ca omul să se împărtășească din acest pom; de asemenea, i-a spus omului să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului.

Mai târziu, El a vrut ca poporul Său Israel să savureze roadele bogate ale țării bune a Canaanului (Iosua 5:10-12; Deuteronom 16:16) și să aibă sărbători anuale cu Dumnezeu, unde Dumnezeu să se ospăteze împreună cu ei și ei împreună cu Dumnezeu. Ei Îi ofereau lucruri lui Dumnezeu, Dumnezeu mânca împreună cu ei și ei mâncau împreună cu Dumnezeu.

În mod similar, astăzi, Domnul vrea să ne ospătăm împreună cu El. Cina cu Domnul menționată în Apocalipsa 3:20 nu se referă doar la viitor, când Domnul va veni și ne va da să mâncăm din pomul vieții, din mana ascunsă și din ospăț, ci se referă și la ziua de azi, căci astăzi putem să ne ospătăm cu Domnul pentru a avea savurare reciprocă cu Cristos.

În capitolele 2 și 3 din Apocalipsa, vedem cum Domnul înalță faptul de a-L mânca, promițând chiar mai multă savurare și mâncare din Cristos ca recompensă pentru biruitori. El vrea să-L primim ca rezervă de viață pentru a putea crește în viața divină, a fi transformați și a fi făcuți la fel ca El.

El le promite biruitorilor din cele șapte biserici că le va da să-L mănânce ca pomul vieții, mana ascunsă și ospăț. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, Dumnezeu vrea ca poporul Său să se ospăteze cu El; El vrea să avem savurare reciprocă cu Cristos.

Când deschidem Domnului ușa inimii noastre, când Îl lăsăm pe Domnul să intre în deciziile, emoțiile și gândurile noastre, El vine să ia masa cu noi și noi cu El. El ni se dăruiește ca pomul vieții, mana ascunsă și ospăț.

A lua masa cu Domnul nu înseamnă doar a mânca un singur aliment, ci a te împărtăși din bogățiile unei mese, un ospăț! Amin! Noi, ca popor al lui Dumnezeu, suntem meniți să mâncăm pomul vieții! Ni se dă să-L mâncăm pe Cristos ca mană deschisă și, de asemenea, ca mană ascunsă!

Și suntem meniți să ne ospătăm împreună cu Domnul și din Domnul, căci El este ospățul nostru, realitatea tuturor bogățiilor țării bune pentru savurarea noastră.

Așa cum copiii lui Israel au mâncat mana în pustie, s-au împărtășit din bogățiile țării bune când au intrat în Canaan și s-au adunat pentru a avea ospățuri anuale înaintea lui Dumnezeu, tot așa și noi astăzi trebuie să biruim pentru a-L mânca pe Domnul.

Trebuie să nu ne concentrăm pe doctrine, pe îmbunătățirea comportamentului sau pe a face lucruri pentru Dumnezeu; trebuie doar să ne deschidem ușa inimii noastre către El.

Destinul nostru este să ne ospătăm împreună cu Domnul și să-L savurăm ca viață și rezervă a vieții pentru veșnicie.

Astăzi, atât de mulți creștini se concentrează pe multe lucruri, inclusiv pe lucruri bune și spirituale, dar neglijează să mănânce cu Domnul, să ia masa cu El și să aibă savurare reciprocă cu Cristos.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului, să-I deschidem ușa inimii noastre în toate situațiile noastre zilnice și pur și simplu să-L lăsăm să intre.

Fie ca noi să venim să-L savurăm în cuvântul Său. Prin savurarea noastră din Cristos ca pom al vieții, mană ascunsă și ospăț, suntem contopiți cu Domnul în constituția noastră pentru a fi o singură entitate, pentru a-L exprima ca Noul Ierusalim (Apocalipsa 2:7, 17; 3:20).

Modul în care putem fi una cu Domnul, chiar să facem parte din expresia Sa corporativă pe pământ, este prin a-I deschide ușa inimii noastre pentru ca El să vină și să ia masa cu noi.

Pe măsură ce ospătăm cu Domnul, având o savurare reciprocă cu Cristos, suntem constituiți cu El, suntem contopiți cu El și devenim una cu El. În acest fel, El poate fi exprimat prin noi, iar noi devenim parte a expresiei Sale corporative, finalizându-se în Noul Ierusalim.

Doamne Isuse, îți deschidem ușa inimii noastre: intră și cinează cu noi. Ne întoarcem inima către Tine de la toate celelalte lucruri. Ne pocăim pentru păcatele noastre; ne mărturisim lipsa de a-L trăi pe Cristos. O, Doamne, lăsăm toate celelalte lucruri deoparte și ne concentrăm doar asupra Ta. Îți acordăm primul loc în inima noastră. Te iubim. Venim la Tine să ne ospătăm împreună cu Tine. Vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, mană ascunsă și ospăț. Amin, Doamne, Tu ești ospățul nostru. Vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău. Vrem să Te mâncăm și să Te digerăm, ca să putem fi constituiți cu Tine. Amin, Doamne, Tu ești ospățul nostru bogat. Fie ca să ospătăm cu Tine zi de zi, având o savurare reciprocă cu Cristos, ca să putem fi contopiți cu Tine! Doamne Isuse, contopește-Te cu noi puțin mai mult astăzi. Contopește-Te cu mintea, emoția și voința noastră. Constituie-ne cu Tine Însuți. Fă-ne una cu Tine. Fă-ne astăzi expresia Ta corporativă. O, Doamne Isuse, fie ca să rămânem în savurarea reciprocă cu Cristos, ca să putem fi constituiți cu Cristos și să-L exprimăm ca Noul Ierusalim! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Open the Door of our Heart for the Lord to come In & Have Mutual Enjoyment with Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 43 cu tema: Cristos, Duhul care le vorbește bisericilor, Cel care are cheia lui David, și Cel care va cina cu biruitori (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne deschidem celor șapte ochi ai Domnului care ne cercetează, ne judecă și ne infuzează prin vorbirea Sa

30/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În Apocalipsa 1 avem o viziune a lui Cristos, iar detaliile pe care le vedem cu privire la El sunt uimitoare; caracterul Său ceresc străvechi este denotat de fața și părul Său alb, cei șapte ochi ai Săi sunt ca o flacără de foc pentru a privi, a observa, a cerceta și a judeca prin iluminare, picioarele Lui sunt ca arama strălucitoare, semnificând umblarea Sa perfectă și luminoasă, calificându-L să exercite judecata pină, iar vocea Lui este ca sunetul multor ape în seriozitate și solemnitate! Ce Cristos minunat avem!

Doamne Isuse, dă-ne să vedem o viziune a ceea ce Tu ești pentru noi astăzi. Fie ca noi să nu fim limitați în viziunea și savurarea noastră din Cristos. Fie ca noi să ne dăm seama și să savurăm caracterul Tău ceresc străvechi. Fie ca noi să ne deschidem celor șapte ochi ai Tăi pentru a ne cerceta, a ne observa, a ne privi, a ne judeca prin iluminare și a ne infuza! Amin, Doamne, ai Tu o cale în ființa noastră. Vorbește-ne și trezește-ne cu vocea Ta solemnă! Amin!

Pe de o parte, Cristos ca Dumnezeu este întotdeauna același, neschimbându-se niciodată și neavând nevoie să se schimbe sau să facă ceva pentru a Se perfecționa. Pe de altă parte, El este atotinclusiv și, în funcție de nevoie și de ceea ce Dumnezeu vrea să facă, El are multe aspecte și ni se prezintă într-un mod particular.

Pentru nevoia de restaurare și creație ulterioară din Geneza 1, îl vedem pe Dumnezeu într-un mod particular – Dumnezeu Tatăl fiind sursa și Creatorul, Cristos fiind mijlocul creației lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu plutind peste suprafața apelor. Aceasta este la începutul Bibliei.

Apoi, la sfârșitul Bibliei, îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în Cristos ca lampă în Noul Ierusalim, strălucind în întregul univers prin umanitatea răscumpărată și transformată ca difuzor (zidurile cetății), iar Duhul și mireasa fiind una.

Acesta este același Dumnezeu, dar El a trecut printr-un proces în economia Sa, a devenit ceva, a acumulat și a realizat ceva, iar acum El este un Dumnezeu Triunic procesat și finalizat. Ce Dumnezeu avem! Cristosul nostru este atât de minunat! El este atât de glorios! El este atât de prețios!

În cartea Apocalipsa, în special, vedem multe aspecte ale lui Cristos care nu se văd nicăieri în Biblie. În Evanghelii vedem un Cristos minunat, blând, bun și suferind, dar în Apocalipsa, Cristos pare a fi destul de feroce, arzător, strălucitor, judecător și pătrunzător, chiar luptător.

În Apocalipsa, îl vedem pe Cristos pe tron administrând întregul univers prin intermediul celor șapte lămpi de foc dinaintea tronului, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Dacă ne deschidem către Domnul și ne exersăm duhul pentru a citi cu rugăciune cuvântul Său, El are o cale de a ne infuza cu ceea ce este El astăzi și chiar acum pentru împlinirea economiei Sale.

Să vedem caracterul ceresc străvechi a lui Cristos și să ne deschidem către cei șapte ochi ai Domnului pentru privire, observare, cercetare, judecare prin iluminare și infuzare

În Apocalipsa 1:14-15 vedem o viziune a lui Cristos diferită de oricare alta din Noul Testament. În Evanghelii, El obișnuia să fie un om smerit, blând, umil, un om al suferinței și foarte plin de grijă și de compasiune. Apostolul Ioan și-a sprijinit capul pe pieptul Domnului, fiind îngrijit și iubit de El.

Dar în Apocalipsa 1, capul și părul Domnului erau albe ca lâna albă, ca zăpada. Ce semnifică aceasta? În Cântarea Cântărilor 5:11 vedem că El are părul negru, semnificând puterea Lui veșnică.

Aici, însă, în Apocalipsa 1, El are părul alb, semnificând caracterul Său ceresc străvechi (vezi Iov 5:10). Aceasta nu înseamnă că El este bătrân; mai degrabă, capul și părul Lui erau albe ca lâna albă. Lâna albă izvorăște din natura vieții, iar zăpada albă coboară din cer, din ceruri. Acest lucru este semnificativ.

Culoarea naturii lui Cristos este albă; caracterul Său ceresc străvechi este din natura Lui. Așa cum zăpada este albă pentru că vine din ceruri, tot așa natura lui Cristos este pură, albă și cerească, nefiind pătată cu nimic pământesc.

Lâna albă, atât în Apocalipsa 1:14, cât și în Daniel 7:9, semnifică faptul că caracterul Său străvechi este din natura Lui – nu din faptul că este bătrân, iar zăpada albă semnifică faptul că caracterul Său străvechi este ceresc, nu pământesc. Extraordinar!

Caracterul ceresc străvechi a Domnului este descris prin capul și părul Său albe ca lâna albă, ca zăpada. Nu putem decât să-L lăudăm pentru ceea ce este!

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru vechimea Ta cerească! Amin, capul și părul lui Cristos sunt albe ca lâna albă, ca zăpada! Fie ca noi să Te vedem, Doamne dragă, așa cum ești Tu pentru noi astăzi. Fie ca noi să ne dăm seama de natura Ta cerească și să apreciem caracterul Tău ceresc străvechi! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție. Tu ești pur, ceresc și curat, nefiind întinat sau pătat de nimic din lucrurile pământești. Fă-ne la fel cum ești Tu, cerești, curați și puri! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi!

Al doilea aspect al lui Cristos din Apocalipsa 1:14 este că ochii Lui erau ca o flacără de foc. În Cântarea Cântărilor 5:12, ochii lui Cristos sunt ca niște porumbei pentru exprimarea dragostei Sale. În Evanghelii, El a fost bun și blând, iar ceilalți nu au fost amenințați, ci mai degrabă îngrijiți de faptul că El era cu ei.

Însă în Apocalipsa 1:14, ochii Domnului erau șapte, ca o flacără de foc; aceasta este pentru a privi, a observa, a cerceta, a judeca prin iluminare și a infuza (Apocalipsa 5:6; Daniel 10:6).

Cristos observă și cercetează pentru a putea exercita judecata prin iluminare. Chiar acum, Cristos are șapte ochi ca o flacără de foc și nimic nu scapă vederii Sale. Șapte este numărul împlinirii în lucrarea lui Dumnezeu; cei șapte ochi ai lui Cristos sunt pentru lucrarea lui Dumnezeu, pentru lucrarea Sa.

Mai târziu, în Apocalipsa 5:6, vedem că cei șapte ochi ai lui Cristos sunt șapte lămpi de foc, cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, arzând înaintea tronului.

Cristos este pe tron și, ca Duh, este intensificat de șapte ori, fiind chiar ca flăcări de foc care aleargă înainte și înapoi pentru a îndeplini economia lui Dumnezeu și a îndeplini administrația lui Dumnezeu.

În special în ceea ce ne privește pe noi, cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu sunt trimise pe tot pământul pentru lucrarea lui Dumnezeu pe pământ, iar Domnul ne privește cu cei șapte ochi ai Săi pentru a-Și îndeplini economia în noi și prin noi.

Când venim la Domnul în cuvântul Său, când suntem în întâlnirile bisericii și ne deschidem Domnului, Cristos cu cei șapte ochi ai Săi ne privește, ne observă, ne cercetează, ne judecă prin iluminare și infuzare.

Putem mărturisi că, mai ales în viața noastră de zi cu zi, când vorbim cu soțul/soția noastră și suntem pe cale să ne certăm sau să ne ridicăm vocea, cei șapte ochi ai Domnului strălucesc asupra noastră și ne luminează, ne judecă și ne opresc să facem acest lucru. De multe ori Domnul vine la noi cu ochii Săi pătrunzători și în flăcări.

Putem conversa cu colegii sau vecinii noștri de muncă și, dintr-o dată, avem o strălucire interioară, un sentiment că ar trebui să ne oprim din vorbit și să nu ne implicăm. Putem ascunde ceva de soțul/soția noastră sau de managerul nostru, iar Domnul vine cu cei șapte ochi ai Săi, pătrunzând în ființa noastră și expunându-ne adevărata stare.

Este posibil să avem sentimente negative față de unii dintre sfinții care ne-au spus sau care ne-au făcut ceva; pe măsură ce ne deschidem Domnului în cuvântul Său, El strălucește asupra noastră, străpunge sentimentele și emoțiile noastre rănite și judecă ce trebuie judecat și apoi ne infuzează cu ceea ce este El.

Pe partea negativă, suntem judecați prin iluminare, căci cei șapte ochi ai Domnului străpung, iar pe partea pozitivă, suntem infuzați cu mai mult din Cristos pentru lucrarea și economia Sa.

Putem mărturisi că am avut această experiență de multe ori; este posibil să ne certăm cu alții sau să spunem ceva negativ cuiva, în special celor apropiați, dar ochii strălucitori ai Domnului erau ațintiți asupra noastră și nu puteam continua să vorbim. Strălucirea Domnului ne oprește gura.

Ochii Domnului, fiind ca o flacără de foc, sunt în principal pentru judecata Sa (Daniel 7:9-10; Apocalipsa 2:18; 19:11-12). Pe măsură ce ne deschidem către El și spunem Amin vorbirii Sale, fără a ne certa cu strălucirea Sa interioară, multe lucruri negative din noi sunt curățate și judecate, iar Domnul are o cale de a ne infuza cu Sine Însuși.

Tuturor ne place să primim infuzarea Lui, dar înainte ca El să ne poată infuza, El arde și judecă prin iluminare. Adevărata noastră stare este expusă atunci când Domnul strălucește asupra noastră.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către cei șapte ochi ai Săi și să-I permitem să ne privească, să ne observe, să ne cerceteze, să ne judece prin iluminare și să ne infuzeze.

Doamne Isuse, ne deschidem strălucirii Tale astăzi. Îți mulțumim, Doamne, că ești Cel care ai șapte ochi ca o flacără de foc. O, Doamne, pur și simplu ne deschidem iluminării Tale. Fie ca să-Ți permitem să ne privești, să ne observi și să ne cercetezi. Cercetează-ne, o, Doamne, și cunoaște-ne inima. Strălucește asupra noastră, strălucește în noi și străpunge-ne cu cei șapte ochi ai Tăi. Ne deschidem privirii, observării și cercetării Tale. Ne deschidem judecății Tale prin iluminare. Amin, Doamne, ne deschidem infuzării Tale. Infuzează-ne cu ceea ce Tu ești astăzi. Îndeamnă-ne să fim fierbinți pentru Tine! O, Doamne, păstrează-ne sub strălucirea Ta! Îndepărtează de la noi, prin strălucire, orice nu se potrivește cu natura Ta sfântă! Câștigă în noi ceea ce cauți Tu. Purifică-ne. Curăță-ne. Infuzează-ne. Infuzează ceea ce ești Tu în ființa noastră. Fă-ne la fel cum ești Tu, sfinți și strălucitori! Amin, Doamne, fă-ne cetatea sfântă, Noul Ierusalim!

Umblarea perfectă și luminoasă a Domnului Îl califică să exercite judecata, iar vocea Lui este vocea Dumnezeului Atotputernic în seriozitatea și solemnitatea ei!

În Apocalipsa 1:15 vedem că picioarele Domnului erau ca o aramă strălucitoare, ca arsă într-un cuptor. Extraordinar!

Când era pe pământ, o femeie a venit și a plâns la picioarele Lui, spălându-I picioarele cu lacrimile ei și ștergându-le cu părul ei; El era atât de abordabil și drag. Dar aici, în Apocalipsa, vedem că picioarele Lui erau ca o aramă strălucitoare, ca arsă într-un cuptor. Aceasta semnifică faptul că umblarea Lui perfectă și luminoasă Îl califică să exercite judecata Sa(Ezechiel 1:7; Daniel 10:6).

Focul este pentru judecată (1 Corinteni 3:13; Evrei 6:8; 10:27). Dumnezeul nostru este un foc mistuitor (12:29). Tronul Lui este o flacără de foc, iar roțile lui sunt foc arzător și un râu de foc izvorăște și iese dinaintea Lui, așa cum se vede în Daniel 7:9-10. Toate acestea sunt pentru judecată.

Când Cristos era pe pământ, El a fost încercat și testat mai mult decât orice ființă umană; alții L-au persecutat, I-au pus întrebări și au vorbit lucruri rele despre El imediat după ce L-au lăudat, și El a fost înțeles greșit.

El a fost lepădat, vorbit de rău, judecat greșit și persecutat până la cel mai înalt grad. Umblarea Lui a fost testată și încercată și El a ieșit strălucind. Acum El are picioare ca arama strălucitoare.

În epoca bisericii, El ne infuzează cu însăși ființa Lui ori de câte ori Îl privim. Umblarea perfectă și luminoasă a lui Cristos Îl califică să exercite judecata Sa. Judecata începe din casa Lui; astăzi suntem sub cercetarea Domnului, judecând prin iluminare și infuzare, iar într-o zi El va judeca și lumea și toate lucrurile.

El este calificat. El a fost judecat, încercat și găsit vrednic, căci umblarea Lui a fost perfectă și luminoasă. Într-o zi, El va veni să stăpânească pământul judecându-l, iar picioarele Lui vor fi ca stâlpii de foc (Apocalipsa 10:1). Ce Cristos extraordinar avem!

Dacă ne deschidem judecății Sale astăzi, El ne va infuza și pe noi cu ceea ce este El pentru a ne face la fel ca El, iar umblarea noastră va fi, de asemenea, perfectă și luminoasă, căci El se va exprima prin noi și va trăi în noi.

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru umblarea Ta perfectă și luminoasă pe pământ. Te lăudăm pentru că trăiești conform lui Dumnezeu și manifești ceea ce este Dumnezeu altora. Amin, Doamne, umblarea Ta pământească și umblarea Ta zilnică au fost încercate și testate, iar Tu ești acum strălucitor! Te lăudăm, Doamne! Ne deschidem Ție! Acum ești calificat să exerciți judecata pină. Ne deschidem strălucirii, cercetării și judecății Tale. Strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău. Expune orice aspect al vieții noastre zilnice care nu se potrivește cu Tine. Ne deschidem, Doamne, și suntem de acord cu lumina Ta. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Fă-ne la fel cum ești Tine. Fie ca viața noastră zilnică să fie Cristos trăind în noi și exprimat prin noi. Amin!

În a doua parte a versetului 15 din Apocalipsa 1 vedem că vocea lui Cristos este ca vuietul multor ape (Apocalipsa 14:2). Acesta este un sunet tumultos, sunetul vocii Dumnezeului atotputernic (Ezechiel 1:24; 43:2) în seriozitatea și solemnitatea sa (comp. cu Apocalipsa 10:3).

În Evanghelii, vedem un Cristos a cărui voce este primitoare, bună și blândă față de noi, păcătoșii, și expunătoare față de cei care se cred îndreptățiți. În Epistole, auzim vocea Domnului și o ascultăm, și suntem întăriți, zidiți și perfecționați.

Dar în Apocalipsa, vocea Domnului este serioasă și solemnă, chiar ca sunetul vocii Dumnezeului Atotputernic. În experiența noastră de astăzi, de multe ori vocea Domnului este blândă și tandră, iar noi suntem îngrijiți cu drag de vorbirea Lui. Alteori, însă, vocea Domnului ne șochează ca un tunet. Vocea Lui este cea a Dumnezeului Atotputernic și suntem avertizați și treziți.

Trebuie să auzim vocea Domnului astăzi. Trebuie să fim sub vorbirea Sa. Trebuie să ne deschidem vorbirii Sale. El ne trezește. El ne face să nu mai dormim sau să rămânem într-o amorțeală de beție ca restul oamenilor din jurul nostru. Fie ca noi să ne deschidem Lui!

Doamne Isuse, ne deschidem vorbirii Tale astăzi. Îți mulțumim pentru vocea Ta blândă și dulce. Ne place să-Ți auzim vocea, căci vocea Ta este atât de frumoasă, atât de primitoare și atât de liniștitoare. Suntem îngrijiți cu drag de vorbirea Ta. O, Doamne, continuă să ne vorbești. Vorbește-ne chiar și atunci când vocea Ta este ca sunetul multor ape, sunetul vocii Dumnezeului atotputernic. Ai Tu o cale în noi, Doamne, prin vorbirea Ta. Fie ca noi să fim avertizați și treziți prin vorbirea Ta. Fie ca Tu să câștigi în noi ceea ce Tu cauți prin vorbirea Ta! Amin, Doamne, Te iubim și iubim vorbirea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Open to the Lord’s Seven Eyes for Searching, Judging, and Infusing by His Speaking, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cinci moduri în care putem coopera cu Domnul pentru a fi iluminați și pentru a avea strălucirea lui Dumnezeu

15/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Iluminarea stă în îndurarea lui Dumnezeu și numai atunci când El are îndurare de noi putem primi lumina Sa; pe de altă parte, însă, putem coopera cu strălucirea Domnului, astfel încât să putem fi iluminați dorind și acceptând strălucirea, deschizându-ne către Domnul, oprindu-ne din a contesta lumina și trăind continuu în lumină.

Doamne Isuse, îndură-Te noi astăzi și luminează-ne. Vrem strălucirea Ta. Strălucește asupra noastră și luminează în noi. O, Doamne, ne deschidem întreaga ființă Ție. Nu vrem să ne certăm sau să argumentăm cu lumina. Strălucește asupra noastră, luminează-ne și strălucește prin noi. Fie ca noi să trăim continuu în lumină astăzi! Amin, Doamne, fă-ne mărturia Ta strălucitoare!

Pentru a fi mărturia Domnului pe pământ astăzi, lampadarul Său strălucitor de aur, trebuie să avem strălucirea Lui. Cum putem avea strălucirea lui Dumnezeu? Vrem noi strălucirea Domnului? Cooperăm oare cu strălucirea Lui? Chiar vrem noi lumină de la Domnul?

Dumnezeul căruia I ne închinăm și pe care-L savurăm este lumină; când îl atingem pe Dumnezeu, atingem lumină.

Trebuie să ne dăm seama că iluminarea depinde de îndurarea lui Dumnezeu; când Dumnezeu vine și ne revarsă îndurarea Sa, lumina feței Sale este lumina noastră, arătarea Lui este viziunea noastră, iar prezența Lui este câștigul nostru (Romani 9:15; Fapte 9:3-4; Isaia 50:10-11; Numeri 6:25-26).

Noi, credincioșii în Cristos, depindem de strălucirea lui Dumnezeu. Depindem de lumina Lui. Iubim arătarea Lui. Vrem să avem prezența Lui. Vrem să trăim în prezența Lui și să avem zâmbetul Lui în noi și cu noi tot timpul.

Însă iluminarea depinde de Dumnezeu; lumina vine de la El și El are îndurare față de oricine are îndurare. Cu alte cuvinte, pot exista unii față de care El nu ar avea îndurare.

Ori de câte ori este menționată îndurarea lui Dumnezeu, suveranitatea Lui este întotdeauna asociată cu ea. Asta înseamnă că nu avem niciun cuvânt de spus în această privință. Nu putem controla sau descuraja îndurarea lui Dumnezeu; o putem cere, dar este în întregime din îndurarea lui Dumnezeu.

Când lumina Domnului vine la un credincios, este îndurarea Lui care vine la el. Trebuie să ne dăm seama de acest lucru și să căutăm îndurarea Domnului. Când primim îndurarea lui Dumnezeu, primim strălucirea Lui.

Saul a fost un persecutor aprig al bisericii, chiar un păcătos de seamă, căutând să-i închidă și chiar să-i ucidă pe cei care credeau în Isus. Dar apoi Dumnezeu I s-a arătat și Domnul a strălucit asupra Lui ca o lumină.

Când vine lumina, cel mai aprig oponent este transformat în apostolul de vârf. Avem nevoie de lumina Domnului. Trebuie să ne rugăm pentru îndurarea Domnului.

Doamne Isuse, îndură-Te noi. Strălucește asupra noastră. Ne încredem în Tine și nu în noi înșine. Ne bazăm pe Tine, privim din toată inima la Tine și Te așteptăm în liniște. Dă-ne îndurarea Ta. Îndură-Te de noi, astfel încât lumina feței Tale să devină lumina noastră! Amin, Doamne, arată-Te nouă ca să Te putem vedea. Vrem să Te atingem ca să putem vedea lumina, căci în lumina Ta vedem lumina. Nu-Ți ascunde fața de noi. O, Doamne, avem nevoie de îndurarea Ta! Strălucește asupra noastră, Doamne dragă, în îndurarea Ta!

Pentru a fi iluminați, trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Domnului, fixându-ne inima să fie simplă în căutarea Domnului și numai a Lui

Cum putem coopera cu Domnul pentru a fi iluminați? În primul rând, pentru a fi iluminați, trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Domnului, fixându-ne inima să fie unică în căutarea numai a Domnului cu toată dorința noastră (Psalmul 139:23-24; Filipeni 2:12-16; 2 Cronici 12:14; 16:12; 34:1-3; Psalmul 27:8; 73:25; Luca 11:33-36).

Pentru a avea strălucirea lui Dumnezeu, trebuie să dorim strălucirea. Lumina nu depinde de cererea sau căutarea noastră, ci de primirea și acceptarea noastră; prin urmare, trebuie mai întâi să acceptăm și să primim pentru a fi iluminați.

Lumina este întotdeauna prezentă, căci Domnul, ca lumină, este în noi; trebuie să o dorim. Fie ca noi să nu încercăm să ne fabricăm propria lumină, strălucind lumina asupra noastră; aceasta este lumină artificială, lumină făcută de om, iar cei care se înconjoară cu tăciuni și merg în lumina focului pe care l-au aprins, vor zăcea în chinuri.

Lumina divină nu are legătură cu propria noastră iluminare, propria noastră strălucire asupra noastră, autoanaliza noastră și înțelegerea noastră pe noi înșine și a face mai bine; nu, avem nevoie de apariția lui Dumnezeu!

Trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Domnului. Da, Domnul strălucește asupra noastră dintr-o dată atunci când ni se arată, dar pentru a fi iluminați, trebuie să dorim și să tânjim după strălucirea Lui. Fie ca noi să ne fixăm inima să-L căutăm numai pe Domnul. Fie ca Domnul să ne dea o inimă căutătoare, chiar o inimă unică în căutarea Domnului.

Doamne Isuse, vrem să avem strălucirea Ta. Strălucește Ta asupra noastră. Luminează-ne. O, Doamne, nu vrem să ne creăm propria lumină sau să fim introspectivi. Dă-ne să avem arătarea Ta astăzi. Îți mulțumim că ești lumina în duhul nostru. Suntem dispuși să acceptăm și să primim strălucirea Ta! Ne fixăm inima să Te căutăm numai pe Tine. Vrem să fim singulari în căutarea Ta, astfel încât să ne putem concentra doar asupra Ta și să primim lumină de la Tine! Amin, Doamne, luminează-ne!

Pentru a fi iluminați, trebuie să ne deschidem Domnului, să ne îndreptăm inima către El și să ne plasăm înaintea Sa fără nicio rezervare

Pentru a fi iluminați, trebuie să ne deschidem Domnului, să ne îndreptăm inima către El și să ne plasăm fără nicio rezervare sau reținere (2 Corinteni 3:16; Prov. 20:27; Matei 7:1-5; Luca 6:36-37, 41-42).

Pentru a primi lumina Domnului, trebuie să ne deschidem Domnului. Domnul este lumină; când inima noastră este îndreptată către Domnul, vom avea lumină. Dar dacă inima noastră este îndreptată către alte lucruri, dacă inima noastră nu este îndreptată către Domnul, nu vom avea lumină.

Ori de câte ori inima se întoarce către Domnul, vălul este îndepărtat și Îl primim și Îl vedem pe Domnul ca lumină.

Am putea crede că suntem deschiși către Domnul, dar s-ar putea să nu fim suficient de deschiși; trebuie să fim deschiși către El puțin mai mult. Am putea fi blocați, stagnând în creșterea noastră; trebuie să deschidem părțile mai profunde, părțile interioare ale noastre – duhul nostru, conștiința noastră, mintea noastră, emoțiile noastre și voința noastră.

Domnul, ca Duh, ne cercetează, iar duhul omului este lampa lui Iehova, cercetând toate părțile interioare ale ființei noastre. El privește în părțile noastre interioare și le cunoaște; noi nu știm ce este în noi, căci adesea ne amăgim singuri.

Avem nevoie de strălucirea Domnului. Dacă ne întoarcem inima către Domnul, plasându-ne înaintea Lui, complet la îndurarea Lui și fără nicio reținere, vom primi lumina.

Fie ca astăzi să ne deschidem puțin mai mult Domnului. Fie ca să nu ne închidem față de El. Cei care se închid Domnului sunt experți în a-i judeca și critica pe ceilalți. O, Doamne! Dacă ești în lumină, nu-i critici pe ceilalți, căci te vezi pe tine însuți în lumina Domnului. Dar când ești în întuneric și îi vezi pe alții umblând în lumină, îți va fi ușor să-i critici.

Fie ca noi să ne deschidem din adâncul sufletului către Domnul și să fim deschiși, plasându-ne înaintea Domnului fără nicio rezervare sau reținere. Fie ca să-I permitem să strălucească asupra noastră și în noi și fie ca să ne deschidem Lui pentru a primi strălucirea Sa!

Doamne Isuse, vrem să fim iluminați, așa că ne deschidem Ție! Amin, Doamne, ne întoarcem inima către Tine. Ne plasăm înaintea Ta fără nicio rezervare. Pur și simplu ne deschidem, Doamne, și nu ascundem nimic. Dă-ne să ne deschidem ființa către Tine, ca Tu să poți străluci asupra noastră. Înclină-ne inima spre Tine. Fă ca inima noastră să se întoarcă spre Tine. Fie ca orice văl să fie luat la o parte, ca să Te putem vedea față în față! Amin, Doamne, când vedem fața Ta, avem strălucirea Ta! Ne deschidem Ție din adâncul ființei noastre și ne plasăm înaintea Ta fără nicio rezervare sau reținere!

Pentru a fi iluminați, trebuie să ne oprim pe noi înșine și să fim singulari și simpli în primirea Cuvântului Domnului

Pentru a fi iluminați, trebuie să ne oprim pe noi înșine; aceasta înseamnă că trebuie să punem capăt părerilor noastre, modurilor noastre de a privi lucrurile, sentimentelor noastre, ideilor și opiniilor noastre (vezi 10:38-42; Ioan 11:21-28; Isaia 40:31; Matei 5:3; Luca 18:15-17; Isaia 66:1-2).

De multe ori suntem plini de opinii, avem propriile noastre puncte de vedere, gândim în felul nostru, avem propriile noastre sentimente și suntem atât de plini încât strălucirea Domnului nu poate pătrunde în ființa noastră.

Suntem la fel ca Marta, atât de ocupați făcând una și alta pentru Domnul, dar nu suntem liberi să ascultăm cuvântul Domnului. Putem citi Biblia, dar putem avea alte două ecrane deschise în același timp. Putem petrece timp cu Domnul, dar ascultăm și muzică în timp ce facem asta.

Trebuie să ne oprim ființa. Trebuie să ne oprim părerile, sentimentele, ideile și opiniile. Trebuie să ne deschidem Domnului și să-L rugăm să ne ajute să ne oprim pe noi înșine.

Când suntem complet opriți, putem avea strălucirea Domnului și vom fi extrem de simpli și singulari în primirea cuvântului Domnului. Când citim Biblia, nu vom citi propria noastră opinie și explicație; mai degrabă, vom primi povara Domnului și strălucirea Lui. Când auzim un mesaj și ființa noastră interioară este oprită, vom primi revelația Domnului.

Fie ca întreaga noastră ființă, din interior până în exterior, să aștepte în liniște înaintea Domnului, dorind ca El să vorbească, pentru a putea primi cuvântul Lui și a înțelege ceea ce vrea El să ne spună.

Când Dumnezeu ne câștigă întreaga atenție, El poate străluci asupra noastră, căci Îl așteptăm și Îl ascultăm. Atunci El ne poate da lumina Sa, căci ființa noastră interioară este deschisă și disponibilă Lui. Fie ca noi să fim înaintea Domnului cu privire la aceasta, conversând cu El,

Doamne Isuse, ajută-ne să ne oprim pe noi înșine, ca să putem primi lumina Ta. O, Doamne, fie ca să punem capăt părerilor noastre, modurilor noastre de a privi lucrurile, sentimentelor noastre, ideilor și opiniilor noastre. Fie ca să fim opriți și liniștiți înaintea Ta, ca să putem fi extrem de singulari și simpli în primirea cuvântului Domnului. Ne deschidem Ție, Doamne dragă! Strălucește asupra noastră. Luminează-ne. Așteptăm în liniște înaintea Ta. Dorim să ne vorbești. Suntem aici, stând la picioarele Tale, ascultând cuvântul Tău! Amin, Doamne, luminează-ne!

Pentru a fi iluminați, nu trebuie să ne certăm cu lumina

Pentru a fi iluminați, nu trebuie să ne certăm cu lumina Duhului care ne vorbește și nu ar trebui să ne certăm cu slujitorii Duhului care vorbesc în afară (Fapte 22:10; Cânt. cânt. 5:4-6; 2 Cor. 10:3-5; 11:2-3; Numeri 16:1-7, 31-39; 17:1-8; comp. cu Exod 33:11-14). Acest lucru este foarte important.

De multe ori s-ar putea să nu fim de acord cu lumina, s-ar putea să nu ne placă ceea ce expune lumina și s-ar putea să nu vrem ca lumina să îndepărteze lucruri de la noi. Când vine lumina, nu ar trebui să ne certăm cu lumina.

Dacă ne certăm cu Domnul, Domnul nu va mai străluci asupra noastră. Dacă ne certăm cu slujitorii Domnului care ne vorbesc din partea Domnului, ei se vor abține să ne vorbească cuvântul Domnului.

Dar dacă nu ne certăm cu lumina, ci mai degrabă o primim cu brațele deschise și Îi permitem Domnului să examineze, să cerceteze, să expună și să purifice lucrurile din ființa noastră, Domnul va continua să strălucească asupra noastră.

Lumina pe care o primim de la Domnul nu este fizică; vine pe calea unei anumite conștiințe spirituale, a unui anumit fel de simț spiritual. În noi Îl avem pe Domnul, care este Duhul cu duhul nostru, și El vrea să strălucească asupra noastră, chiar să strălucească la fel ca un reflector asupra anumitor părți ale ființei noastre, asupra anumitor atitudini pe care le avem și asupra stării ființei noastre.

El vrea să atingă lucrurile și să trateze anumite lucruri. Fie ca noi să nu respingem lumina. Fie ca noi să nu contestăm sau să ne certăm cu lumina. Fie ca noi să nu refuzăm acea lumină. Fie ca noi să avem aceeași atitudine pe care a avut-o Pavel: Doamne, cine ești Tu? Doamne, ce vrei Tu ca eu să fac?

Este un lucru serios să respingem atingerea Domnului; cel puțin, putem amâna lucrarea Domnului în viața noastră.

Atunci când căutătoarea iubitoare din Cântarea Cântărilor nu s-a dat jos din pat pentru a-i deschide Preaiubitului ei, a întârziat; apoi, când s-a ridicat să deschidă ușa, Preaiubitul ei nu era acolo. L-a căutat, dar nu l-a găsit.

Cu toții avem experiența respingerii Domnului uneori; El ne-a atins, ne-a vorbit și ne-a luminat, dar am refuzat să cooperăm și chiar am respins lumina Lui. Apoi, am regretat. I-am deschis. Dar El nu era acolo. Părea că dispăruse.

Fie ca noi să învățăm acest lucru înaintea Domnului că, ori de câte ori El strălucește asupra noastră, nu vom certa cu lumina.

Doamne Isuse, dăruiește-ne astăzi îndurarea Ta ca să avem strălucirea Ta. Spunem Amin cuvântului Tău. Strălucește asupra noastră, luminează-ne și expune-ne. Nu vrem să respingem lumina. O, Doamne, chiar dacă nu ne place sau nu, suntem de acord cu strălucirea Ta, spunem pur și simplu Amin! O, Doamne, mântuiește-ne de la ne certa cu lumina sau de la a respinge lumina. Fie ca noi să primim lumina Ta. Fie ca noi să acceptăm lumina, să ne supunem luminii și să tratăm cu ceea ce lumina Ta expune în noi. Amin, Doamne, continuă să strălucești asupra noastră! Continuă să ne vorbești. Fie ca lumina Ta vie să ne risipească tot întunericul!

Pentru a fi iluminați, trebuie să trăim continuu în lumină

Pentru a fi iluminați, trebuie nu doar să avem lumina Domnului din când în când; trebuie să trăim continuu în lumină (Isaia 2:5; 1 Ioan 1:7; Evrei 9:14; 10:22; Matei 5:3, 8, 14; Psalmul 119:105; Apocalipsa 1:20; Psalmul 36:8-9).

Lumina Domnului nu ar trebui să fie o apariție rară; trebuie să trăim în lumină și să umblăm în lumină. Pe măsură ce umblăm în lumină, El strălucește asupra noastră, ne mărturisim păcatele și avem mai multă lumină și mai multă părtășie.

Fie ca noi să ne construim o trăire care este constantă în lumină. Fie ca să învățăm să avem o părtășie adevărată cu Domnul în mod constant, pe tot parcursul zilei.

Fie ca să fim săraci în duh și puri în inimă, deschizându-ne către El din interior în toate lucrurile și cu privire toate lucrurile.

Doamne Isuse, vrem să fim iluminați. Păstrează-ne în lumină. Vrem să trăim continuu în lumină. Amin, Doamne, fie ca să ne construim o viață care să fie constant sub strălucirea Ta. Ne mărturisim păcatele, Doamne, pe măsură ce Tu strălucești asupra noastră și ne expui păcatele. Ne mărturisim neajunsurile. Pur și simplu ne deschidem Ție. Vrem să avem o părtășie constantă cu Domnul pe tot parcursul zilei. Amin, Doamne, ține-ne în părtășie cu Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Five Ways we can Cooperate with the Lord to be Enlightened and have God’s Shining, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 37 cu tema: Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl cunoaștem pe Cel Adevărat în mod subiectiv și suntem în Dumnezeul Adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos

27/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, putem cunoaște Cel Adevărat, căci Dumnezeul care este obiectiv devine subiectiv pentru noi, devenind chiar Cel adevărat în viața și experiența noastră, iar noi suntem în Cel care este adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos.

Amin, Doamne Isuse, păstrează-ne în Tine astăzi! Fie ca să vedem că nu numai că avem o înțelegere pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu subiectiv, dar, mai mult decât atât, putem fi în Cel adevărat! O, Doamne, ne dăm Ție pentru a Te savura și a Te experimenta astăzi. Fie ca să vedem că nu suntem în afara lui Dumnezeu, ci în Dumnezeu ca Cel adevărat! Aleluia, suntem în Dumnezeul adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos! Amin!

Este atât de bine să vedem că Fiul lui Dumnezeu a venit prin încarnare și prin moarte și înviere ca Duh pentru a ni-L aduce pe Dumnezeu ca har și realitate, astfel încât să putem avea viața divină și să ne împărtășim din Dumnezeu ca dragoste și lumină.

Dumnezeu a devenit om prin încarnare – Cuvântul s-a încarnat și a locuit printre noi. El a venit plin de har și realitate pentru ca noi să putem avea viața divină și, de asemenea, să Îl savurăm ca dragoste și lumină, astfel încât să putem chiar deveni la fel ca El ca dragoste și lumină.

Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit nu doar prin încarnare și moarte, ci chiar mai mult, prin înviere. El a venit în noi ca Duh al realității pentru a ne aduce în realitatea, savurarea și experimentarea subiectivă a Dumnezeului Triunic.

El a venit în noi, în duhul nostru, pentru ca noi să putem nu doar să înțelegem ce este Dumnezeu și ce a făcut El, ci și mai mult, să-L savurăm și să-L experimentăm subiectiv.

El vrea să fie subiectiv pentru noi. Vrea să se introducă în noi. Așadar, trebuie să venim zilnic la El și să cerem porția zilnică de har pentru a merge mai departe cu El, a ne împărtăși din bogățiile Sale și a fi zidiți în Trup.

Zi de zi, harul Domnului este suficient. Zi de zi, ne putem întoarce către duhul nostru, putem trăi în duh și putem umbla conform duhului, astfel încât Dumnezeul Triunic dătător de har să devină porția noastră spre savurarea noastră.

Dumnezeu este lumină. Când ne deschidem către El și Îl savurăm, suntem umpluți de lumină și devenim lumină în Domnul. Dumnezeu este dragoste; când Îl savurăm ca dragoste, ne vom împărtăși din bogățiile Sale ca dragoste și devenim dragostea însăși. El vrea să ne facă la fel ca El, așa că ne-a altoit în Sine și vrea să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi.

Cu cât Îi dăm mai mult teren în noi, cu atât mai mult ne poate face la fel ca El în viață și natură.

Îl cunoaștem pe Cel Adevărat, pe Cel care este Adevărat, căci Dumnezeu ne este subiectiv în experiența noastră

În 1 Ioan 5:20 vedem că îl putem cunoaște pe Cel Adevărat, adică, îl putem cunoaște pe Cel care este adevărat. Cuvântul grecesc tradus prin „adevărat” este alethinos, care înseamnă „autentic, real”, opusul lui fals și contrafăcut. De fapt, cuvântul grecesc înseamnă pur și simplu „Adevăratul”.

Dumnezeu este Adevăratul, Cel care este adevărat, Cel adevărat. Îl iubim pe Adevăratul! Îl iubim într-un mod sincer. Trebuie să ne dăm seama că acesta este un aspect al lui Dumnezeu care vrea să ni se facă cunoscut prin dragul nostru frate Ioan, care a plătit un preț considerabil pentru a putea trece prin toate suferințele, persecuția și închisoarea.

Doar Dumnezeul nostru Triunic este adevărat; totul și toți ceilalți sunt falși. Oamenii din lumea de astăzi sunt falși, cu excepția cazului în care sunt în Dumnezeu, cunoscându-L pe Cel Adevărat. Nici noi înșine nu suntem adevărați, nu suntem autentici, decât dacă Îl cunoaștem pe Cel care este adevărat și suntem în Cel adevărat.

Termenul „Cel adevărat”, care este subiectiv, se referă la faptul că Dumnezeu devine subiectiv pentru noi. Cum putem cunoaște Cel adevărat? Este prin faptul că Dumnezeu este subiectiv pentru noi. Aceasta înseamnă că El este legat de ființa noastră în experiența noastră. Dumnezeu devine subiectiv pentru noi.

Când ne culcăm, îi putem spune Domnului, Doamne Isuse, îmi întorc inima către Tine. Îmi deschid întreaga ființă către Tine. Devino subiectiv pentru mine. Spală-mă și curăță-mă. Fii în mine într-un mod experiențial. Vreau să cunosc învățătura ungerii într-un mod subiectiv. Amin!

Fie ca noi să nu ne oprim la a cunoaște obiectiv despre Dumnezeu sau la a cunoaște învățătura ungerii, ci să mergem mai departe să-L cunoaștem pe Dumnezeu în experiența noastră. Trebuie să-I cerem Domnului să devină real pentru noi și trebuie să ne rugăm ca să-L cunoaștem ca Cel Adevărat.

În acest verset, Dumnezeul care este obiectiv devine Cel adevărat în trăirea și experiența noastră. În trăirea noastră umană normală, obișnuită, Cel Adevărat devine subiectiv pentru noi în fiecare aspect.

Ne deschidem către El. Rămânem în El și El rămâne în noi. Îl contactăm și El Se introduce în noi. Îl lăsăm să-Și facă domiciliul în noi și El ne infuzează cu Sine Însuși. Cel adevărat este realitatea divină care devine realitate pentru noi.

Cel adevărat este realitatea divină, iar noi Îl cunoaștem pe Cel adevărat, cunoaștem realitatea divină, experimentând, savurând și posedând această realitate. La asta ne referim când vorbim despre cunoașterea Celului adevărat; nu este doar o cunoaștere mentală, ci cunoașterea Celui care este adevărat într-un mod subiectiv, intim.

Îl cunoaștem pe Cel adevărat, realitatea divină, experimentând această realitate, savurând această realitate și posedând această realitate.

Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat o înțelegere, astfel încât să-L putem experimenta, savura și poseda pe Dumnezeul adevărat, realitatea divină. Dumnezeul adevărat este realitatea divină.

Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, Dumnezeu ne-a dat să avem această înțelegere, această cunoaștere interioară a realității divine în duhul nostru prin intermediul Duhului realității.

1 Ioan 5:20 indică faptul că Dumnezeu a devenit realitatea noastră în experiența noastră. Doar Dumnezeu este realitatea. Doar Dumnezeu este real. Doar Dumnezeu este adevărat. Dar El vrea să devină realitatea noastră, chiar să se introducă în noi în măsura în care Îl cunoaștem subiectiv pe Cel adevărat și Îl exprimăm.

Nu există realitate pe pământ; noi, ființele umane, nu posedăm realitate. Dar Dumnezeu devine realitatea noastră. Acest lucru se va întâmpla în experiența noastră.

Pe măsură ce-L experimentăm pe Dumnezeul Triunic în Cristos ca Duh, Domnul este capabil să devină din ce în ce mai mult realitatea noastră. Nu putem explica acest lucru în cuvinte omenești, dar este ceva ce devine realitatea noastră în experiența noastră.

De exemplu, un cuplu căsătorit poate încerca să explice ce este viața de căsătorit cuiva care este celibatar, dar nu o poate înțelege niciodată până când nu se căsătorește el însuși. Numai căsătorindu-ne putem ști ce este viața de căsătorit.

În mod similar, numai savurând, experimentând și împărtășindu-ne din adevăratul Dumnezeu, realitatea divină, putem cunoaște realitatea divină. Cu cât mai multă realitate, cu atât mai mult Îl experimentăm pe Dumnezeu.

Dumnezeul care odinioară era obiectiv pentru noi a devenit acum realitatea noastră subiectivă. Amin! El este în noi, noi suntem în El și Îl cunoaștem pe Cel Adevărat. Nu ar trebui să așteptăm până când El devine pe deplin realitatea noastră, ci ar trebui să-I mulțumim Domnului pentru că este realitatea noastră astăzi.

El bate la ușa inimii noastre (Apocalipsa 3:20) și trebuie să-L lăsăm să intre. El vrea să intre și să ia masa cu noi, dar noi trebuie să-I deschidem și să-L lăsăm să intre. Chiar dacă ușa inimii noastre este deschisă, El nu ar intra pe o ușă deschisă fără să fie invitat.

Fie ca noi să învățăm să ne închidem vasul la atacurile inamicului, să fim goliți de ceea ce suntem și să-I permitem lui Dumnezeu, ca fiind Cel Adevărat, să devină realitatea noastră.

Satan caută astăzi să uzurpe multe ființe umane, inclusiv pe cei care cred în Cristos. De multe ori ne deschidem către Domnul, dar nu ne închidem vasul atacurilor inamicului, iar un demon poate intra și profita de noi, chiar ne poate tulbura.

Trebuie să învățăm să fim îndrăzneți și să declarăm în numele Domnului că Îl cunoaștem pe Cel Adevărat, suntem în Cel Adevărat și nu suntem de acord ca demonul să fie prezent în noi sau să aibă vreun teren în noi.

Când facem asta, când ne deschidem fiecare parte a ființei către Domnul și ne închidem vasul către inamic, Dumnezeu, ca Cel Adevărat, devine realitatea noastră și avem pace și bucurie; de asemenea, inamicul este învins și dat de rușine. Deschidem ușa către Domnul și o închidem față de inamic.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că îl putem cunoaște pe Cel adevărat! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, Îl cunoaștem pe Cel adevărat, Adevăratul! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem și să realizăm că Tu ești Cel adevărat, Adevăratul! Doar Dumnezeul nostru este adevărat, Dumnezeul Triunic este Adevăratul, și totul și toți ceilalți sunt falși! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem aceasta și să realizăm aceasta în experiența noastră. Fie ca Dumnezeul obiectiv să devină subiectiv pentru noi. Ne deschidem Ție, Doamne Isuse. Ne deschidem să Te savurăm, să Te experimentăm și să Te exprimăm în experiența noastră. Fie ca Dumnezeul care este obiectiv să devină Cel adevărat în viața și experiența noastră. Amin, Doamne, vrem să cunoaștem realitatea divină, Cel adevărat, experimentând, savurând și posedând această realitate! Aleluia, Fiul lui Dumnezeu ne-a dat o înțelegere pentru ca noi să-L putem experimenta, savura și poseda pe Dumnezeul adevărat, realitatea divină! Amin, Doamne, devino Tu realitatea noastră astăzi. Fie ca Dumnezeu să devină realitatea noastră în experiența noastră zi de zi! Ne deschidem vasul către Tine și ne închidem vasul către inamic.

Suntem în Cel Adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos – suntem în Dumnezeul adevărat!

1 Ioan 5:20 este un verset uimitor, foarte profund și plin de semnificație, deoarece ne arată secretul faptului de a fi în Adevăratul, adică, de a fi în Cel Adevărat. Suntem în Cel Adevărat.

Suntem în Adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos. Nu doar Îl cunoaștem pe Dumnezeu – suntem în Dumnezeu! Acest verset pare să spună că Cristos a venit și ne-a ajutat să înțelegem cine este Dumnezeu, iar acum Îl cunoaștem pe Dumnezeu. De fapt, acest verset ne spune că Îl cunoaștem subiectiv pe Dumnezeu și suntem chiar în Dumnezeu. Nu doar Îl cunoaștem pe Dumnezeu: suntem în Dumnezeu. Nu avem doar cunoașterea Lui, ci și suntem într-o uniune organică cu El.

După cum se vede în Romani 11, noi, ca ramură din pomul mai sărac, am fost tăiați și altoiți în Cristos, pomul cultivat. Prin pocăință și credință în Cristos, am fost tăiați din vechiul pom și am fost aduși într-o unire organică cu Domnul în duh. Această imagine minunată din natură, altoirea, ne arată ce s-a întâmplat între Domnul și noi; am fost tăiați din omul vechi și am fost altoiți în Cristos în duh.

Viața lui Cristos curge acum în noi, căci suntem uniți cu El în mod organic. Înainte de a crede în Domnul Isus, eram o mlădiță în copacul căzut al morții cu atâtea lucruri negative. Dar Domnul Isus a venit pentru răscumpărarea noastră și, prin moartea și învierea Sa, ne-a pus într-o unire organică cu El.

În Efeseni 1:4-5 vedem că Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, iar 1 Petru 1:3 ne spune că am fost regenerați în învierea lui Cristos din morți. Prin credința în Cristos, am fost puși în Cristos. Acum nu mai suntem în pomul păcatului, ci în pomul vieții am fost altoiți în Cristosul atotinclusiv.

Acum suntem un vas deschis, iar Domnul, în felul și timpul Său, va curge în noi. După cum se vede în Ioan 15:1-5, suntem mlădițe în Cristos, vița, și tot ce avem nevoie este în Cristos, în care suntem altoiți.

Cristosul atotinclusiv este vița, iar acum suntem atașați de El, ne deschidem către El și savurăm distribuirea Sa divină. Tot timpul, non-stop, există o distribuire în duhul nostru, iar Dumnezeul Triunic curge în noi.

Slavă Domnului că îndurarea Sa a ajuns la noi și harul Lui a venit la noi pentru a-L distribui pe Dumnezeu în noi. Zi de zi avem nevoie de îndurarea Domnului, iar îndurarea Lui deschide ușa pentru ca harul Său să intre. Vrem să fim un vas deschis pentru distribuirea Domnului astăzi.

În fiecare dimineață, ne îndreptăm inima către El, ne exersăm duhul și ne deschidem vasul către El. Îi cerem să ne dea măsura de har de care avem nevoie astăzi.

Dumnezeul care este obiectiv pentru noi devine subiectiv pentru noi, căci savurăm și experimentăm distribuirea Lui divină. Suntem una cu El în mod organic. Nu mai suntem în afara Adevăratului și nu mai suntem în afara Fiului Său, Isus Cristos.

Când Ioan spune că suntem în Cel adevărat, el subliniază un punct crucial: nu numai că Îl cunoaștem pe Cel adevărat și nu numai că Îl experimentăm, Îl savurăm și Îl posedăm ca realitate divină, ci și suntem în această realitate.

Suntem în Cel adevărat. Suntem în Fiul Său, Isus Cristos. Suntem în Cristos, iar Cristos este în noi. A fi în Dumnezeul adevărat înseamnă a fi în Fiul Său, Isus Cristos. Întrucât Isus Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, este întruparea lui Dumnezeu (Coloseni 2:9), a fi în El înseamnă a fi în Dumnezeul adevărat; aceasta indică faptul că Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeul adevărat.

A fi în Cel adevărat este egal cu a fi în Fiul Său, Isus Cristos, căci Cel adevărat și Isus Cristos sunt una în felul coinerenței – locuind și trăind unul în celălalt.

Suntem în Cel adevărat fiind în Fiul Său, Isus Cristos. Fie că spunem că a fi în Cel adevărat înseamnă a fi în Fiul Său, Isus Cristos, fie că suntem în Cel adevărat prin virtutea faptului că suntem în Isus Cristos, rezultatul este același, iar sensul este de fapt același. Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit nu doar să ne dai o înțelegere a ceea ce este Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, suntem în Cel adevărat! Aleluia, suntem în Cel care este adevărat! Ce minunat e că nu numai că Îl cunoaștem pe Dumnezeu ci și suntem în Dumnezeu! Nu numai că avem cunoașterea Lui – suntem și într-o unire organică cu El! Amin, nu mai suntem în afara Adevăratului – suntem în Cel care este adevărat! Nu mai suntem în afara lui Cristos, ci suntem în Cristos! Slavă Domnului, suntem în Cel adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos! Fie ca noi să vedem asta. Dă-ne o revelație pentru a vedea că suntem în Cel adevărat fiind în Fiul Său, Isus Cristos! Slavă Domnului că suntem în Cel adevărat prin virtutea faptului că suntem în Isus Cristos! Aleluia, a fi în Cel adevărat este egal cu a fi în Fiul Său, Isus Cristos! Amin, Doamne, păstrează-ne în Tine astăzi. Păstrează-ne în unirea organică cu Tine. Păstrează-ne în duhul nostru contopit, un singur duh cu Tine tot timpul! Slavă Domnului, suntem în Cel adevărat fiind în Fiul Său, Isus Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Know the True One Subjectively and we are in the True God, in His Son Jesus Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 36 cu tema: Cel adevărat (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne păstrăm sufletul desfundând arterele inimii noastre sub strălucirea Domnului

09/04/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru a putea coopera cu Dumnezeu pentru a ne păstra sufletul în sfințire, trebuie să curățăm cele trei „artere” principale ale inimii noastre psihologice – mintea, emoția și voința – sub lumina Domnului; trebuie să desfundăm arterele inimii noastre, astfel încât viața Domnului să curgă liber în noi și prin noi.

O, Doamne Isuse, menține-ne deschiși strălucirii Tale astăzi! Fie ca lumina Ta vie să ne împrăștie toată noaptea și totul să lumineze! Spunem Amin luminii Tale. Curgi liber în noi! Amin!

Slavă Domnului că S-a îndurat de noi pentru a ne regenera cu viața Lui; duhul nostru este viață datorită dreptății și acum El ne transformă sufletul sfințindu-l.

Pe de o parte, Domnul ne-a dat o inimă nouă și un duh nou pentru ca noi să-L iubim și să-L căutăm; pe de altă parte, trebuie să cooperăm cu Dumnezeu pentru a fi înnoiți în sufletul nostru, astfel încât să ne putem menține inima nouă.

Trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a ne păstra duhul, sufletul și trupul în sfințire. Avem trei părți: avem un duh în partea cea mai intimă a ființei noastre, avem un suflet cu tot felul de părți interioare și avem un trup exterior.

Toate cele trei părți ale ființei noastre trebuie să fie păstrate complete în sfințire; de partea Sa, Dumnezeu lucrează pentru a ne păstra întreaga ființă completă la venirea Domnului, iar de partea noastră, trebuie să cooperăm cu El.

Cum putem coopera cu Domnul pentru a ne păstra ființa în sfințire? În primul rând, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-l menține într-o stare vie, astfel încât să ne putem păstra duhul în sfințire.

Duhul nostru, într-un fel, nu are nicio problemă; dar atunci când duhul nostru nu este exersat, când nu este păstrat într-o stare vie, duhul nostru este latent, chiar dacă este unit cu Domnul.

Suntem atât de obișnuiți să fim în sufletul nostru, mai ales în mintea și în emoțiile noastre, încât adesea uităm de Domnul în duhul nostru. O, Doamne! Trebuie să învățăm să avem părtășie cu Domnul exersându-ne duhul, astfel încât să nu-l lăsăm într-o stare latentă, ci mai degrabă să-l menținem într-o stare vie!

Trebuie să ne păzim duhul de orice întinăciune și contaminare. Cu toții putem mărturisi că L-am savurat pe Domnul în duhul nostru pentru o vreme, dar apoi, pur și simplu privind în jur sau vorbind cu unii oameni, am fost pângăriți; duhul nostru a fost amorțit.

Nu este vorba că am văzut o mulțime de lucruri rele, ci pur și simplu lucrurile poluante și întinatoare din lume fac ca duhul nostru să fie amorțit. O, Doamne! Cât de mult trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și să-l exersăm pentru a-l menține viu!

Cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra sufletul în sfințire prin desfundarea arterelor inimii noastre

Pe de o parte, trebuie să ne păstrăm duhul în sfințire, menținându-l exersat și viu. Pe de altă parte, trebuie să cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra sufletul în sfințire prin desfundarea arterelor inimii noastre (Filipeni 2:2, 5; 1:8; 2:13).

Trebuie să desfundăm arterele inimii noastre psihologice pentru ca viața Domnului să curgă liber în noi.

Pentru ca sufletul nostru să fie sfințit, mintea noastră trebuie să fie înnoită pentru a fi mintea lui Cristos (Romani 12:2), emoția noastră trebuie să fie atinsă și saturată de dragostea lui Cristos (Efeseni 3:17, 19), voința noastră trebuie să fie supusă și infuzată de Cristosul înviat (Filipeni 2:13; cf. Cântarea Cântărilor4:4a; 7:4a) și trebuie să-L iubim pe Domnul cu toată ființa noastră (Marcu 12:30).

Dacă nu tratăm cu inima noastră, adică dacă nu suntem dispuși să cooperăm cu Domnul prin desfundarea arterelor inimii noastre, viața Domnului nu poate curge liber prin noi.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului în ceea ce privește mintea, emoțiile și voința noastră, pentru ca El să strălucească asupra noastră, să expună orice este necurat și impur și să mărturisim pentru ca Domnul să îl îndepărteze.

Inima noastră fizică are artere care intră și ies; dacă aceste artere sunt înfundate, putem suferi un atac de cord. O, Doamne. Din punct de vedere spiritual, putem suferi un atac de cord spiritual dacă nu ne desfundăm arterele inimii în mod regulat.

Calea în care putem desfunda cele trei artere principale ale inimii noastre psihologice este să facem o mărturisire temeinică Domnului sub strălucirea Lui.

Trebuie să venim la Domnul și să-I permitem să strălucească asupra noastră, chiar să strălucească în noi pentru a expune orice probleme din ființa noastră. Trebuie să rămânem în prezența Domnului pentru o perioadă de timp, cerându-I să ne aducă pe deplin în lumina Lui.

În lumina strălucirii Domnului, mărturisim ceea ce El expune; ne mărturisim defectele, eșecurile, înfrângerile, greșelile, faptele rele și păcatele (1 Ioan 1:5-9).

Noi mărturisim, iar El iartă. Mărturisim sub strălucirea Lui, iar El ne purifică și curăță acele lucruri. Trebuie să învățăm să petrecem timp cu Domnul și să-I permitem să ne purifice inima; în acest fel, ne desfundăm arterele inimii, astfel încât viața Domnului să curgă liber în noi.

Acest lucru nu se poate întâmpla în cinci sau zece minute cu Domnul; trebuie să rămânem în prezența Lui și să-I permitem să strălucească asupra noastră până când El își face simțită prezența!

Trebuie să lăsăm ca lumina Lui să strălucească asupra noastră și să ne expună, iar El are o cale de a judeca lucrurile din noi pe care lumina Lui le expune.

Apoi, mărturisirea noastră va fi reală în atât de multe lucruri și ne vom desfunda arterele inimii în lumina Lui. Este bine să venim la Domnul în acest sens și să-I spunem:

Doamne Isuse, Te iubim și vrem ca viața Ta să curgă liber în noi și din noi. Ne întoarcem inima către Tine. Venim sub strălucirea Ta astăzi. Vrem să cooperăm cu Tine pentru a ne păstra sufletul în sfințire. Amin, Doamne, vrem să învățăm să curățăm cele trei artere principale ale inimii noastre psihologice – mintea, emoția și voința. O, Doamne, sfințește-ne sufletul! Înnoiește-ne mintea pentru a o face mintea lui Cristos! Atinge și saturează emoțiile noastre cu dragostea lui Cristos! Supune-ne voința și infuzează-o cu Cristosul înviat! Fie ca noi să fim cei care Te iubesc cu toată ființa noastră! Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune orice trebuie să expui. Expune orice problemă din mintea, emoția și voința noastră. Vrem să rămânem sub lumina Ta și să mărturisim ceea ce lumina Ta expune. Amin, Doamne, vrem să eliminăm prin săpare toată murdăria din mintea, emoția și voința noastră, pentru ca viața Ta să curgă liber în noi!

Desfundăm artera minții noastre mărturisind ceea ce este păcătos în gândurile și modul nostru de gândire sub lumina Domnului

Cheia pentru desfundarea arterelor inimii noastre nu este introspecția noastră sau căutarea de a vedea care este problema în mintea, emoția și voința noastră; este venirea noastră la Domnul pentru a fi luminați de El.

Numai în lumina Lui putem vedea cine suntem. Numai în strălucirea Lui putem vedea lumina și numai lumina divină ne poate expune și arăta cine suntem cu adevărat. În afară de strălucirea Domnului, credem că suntem bine; când El strălucește asupra noastră în timp ce petrecem timp cu El, ne dăm seama cât de impure sunt gândurile noastre.

Când Domnul strălucește asupra noastră și în noi, ne dăm seama că mintea noastră este plină de păcătoșenie și necurăție. Mintea noastră este plină de murdărie. Trebuie să cooperăm cu lumina Domnului prin desfundarea arterelor inimii noastre, în special a arterei minții noastre.

Aceasta înseamnă că trebuie să mărturisim tot ce este păcătos în gândurile și în modul nostru de gândire (Psalmul 139:23-24). Trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a rămâne sub strălucirea Lui, iar El va expune cât de naturală este înțelegerea noastră în multe privințe.

Ne putem gândi la viața noastră de căsătorie într-un anumit mod, dar când Domnul strălucește asupra noastră, ne dăm seama că modul nostru de gândire este natural și greșit; apoi mărturisim acest lucru înaintea Domnului.

Fie ca noi să-I cerem Domnului să ne aducă mintea în lumina Sa, astfel încât El să ne poată lumina și expune mintea! El trebuie să ne expună gândurile și să lumineze problemele din gândirea noastră, una câte una.

Când suntem cu adevărat deschiși Domnului, El va străluci și va expune cât de greșiți suntem gândind la oameni, lucruri și evenimente; trebuie doar să spunem Amin și să fim de acord cu lumina Lui.

Lumina Sa strălucește, expune și, dacă cooperăm, ne purifică și ne curăță. Există atât de multă murdărie în mintea noastră! Există atât de multe probleme în modul nostru de a gândi!

Nu trebuie să fim introspectivi în privința asta; trebuie pur și simplu să ne deschidem Domnului și să rămânem sub strălucirea Lui, astfel încât El să ne poată expune și să ne putem mărturisi gândurile păcătoase, modul nostru greșit de a gândi și problemele din mintea noastră.

Când mărturisim, El iartă, El curăță și El ne purifică; în acest fel, ne desfundăm arterele minții, astfel încât viața divină a Domnului să poată curge. Viața Lui poate curge atunci când săpăm toată murdăria din mintea noastră sub lumina strălucitoare a Domnului. Fie ca noi să venim la El și să-L lăsăm să strălucească asupra noastră!

Doamne Isuse, luminează-ne și expune-ne mintea. Strălucește asupra noastră, Doamne. Ne deschidem Ție. Fie ca lumina Ta vie să împrăștie tot întunericul nostru și să lumineze totul! Amin, Doamne, expune-ne gândurile. Expune-ne modul de gândire. Expune-ne înțelegerea naturală a lucrurilor, persoanelor și evenimentelor. O, Doamne, adu-ne mintea pe deplin în lumina Ta. Vrem să rămânem în prezența Ta pentru a fi sub strălucirea Ta și a fi expuși. Spunem Amin strălucirii Tale. Suntem de acord cu strălucirea Ta. Doar mărturisim. Curăță-ne. Spală-ne. Îndepărtează toată murdăria din mintea noastră. Vrem să cooperăm cu Tine pentru a săpa orice din mintea noastră expune lumina Ta, astfel încât viața Ta să poată curge prin mintea noastră! Amin, viața poate curge, slavă Domnului, viața poate curge în mintea noastră atunci când eliminăm prin săpare orice murdărie pe care lumina Domnului o expune!

Desfundăm artera voinței noastre mărturisind microbii răzvrătirii din voința noastră sub lumina Domnului

O altă mare arteră a inimii noastre psihologice care trebuie desfundată este voința noastră; trebuie să mergem la Domnul în ceea ce privește voința noastră. Dacă ne deschidem cu adevărat Domnului în ceea ce privește voința noastră, El ne-o va expune într-un mod complet și detaliat.

Lumina Lui nu este doar generală, ci și specifică; El se va concentra asupra problemelor din voința noastră și va expune microbii răzvrătirii din noi (Isaia 1:2; Psa. 107:11; Ezechiel 20:8, 13; Romani 8:7; Daniel 9:9; Isaia 63:10; Numeri 14:9).

În exterior, putem fi o persoană docilă sau ascultătoare, dar în interior, răzvrătirea este în voința noastră, așteptând să se manifeste. Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne analizeze sub microscopul Său divin prin strălucirea Sa pentru a ne arăta microbii răzvrătirii din voința noastră.

El poate străluci asupra noastră pentru a ne arăta că nu suntem supuși Lui; suntem încăpățânați și nu-L ascultăm. El ne poate chiar arăta că greșim atât de mult în relația cu un frate sau o soră.

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră, pe măsură ce ne expune problemele din voința noastră, trebuie doar să ne pocăim și să mărturisim, iar El ne va curăța, ne va spăla și ne va purifica. El ne va face voința supusă.

Fie ca noi să-I mulțumim Domnului pentru că ne-a strălucit și ne-a expus problemele din voința noastră. Fie ca noi să cooperăm cu El pentru a desfunda artera voinței noastre, căci în acest fel viața Lui poate curge.

Una este să fii supus în mod natural și cu totul altceva atunci când Domnul ne tratează de voința noastră, cu cooperarea noastră, iar noi ne supunem Lui.

Când suntem supuși Domnului în voința noastră, ca urmare a cooperării noastre cu Domnul pentru a desfunda artera voinței noastre, viața divină curge în noi și prin noi. Fie ca Îi permitem să strălucească asupra noastră și fie ca noi să nu ne certăm cu lumina Lui.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Strălucește asupra noastră. Ne deschidem Ție în ceea ce privește voința noastră. Strălucește asupra voinței noastre și expune orice germeni de răzvrătire din voința noastră. O, Doamne, credem că suntem bine, dar nu suntem; venim la Tine și Te lăsăm să strălucești asupra noastră. Fie ca lumina Ta vie să împrăștie tot întunericul și să ne facă să vedem și să mărturisim microbii de răzvrătire din voința noastră. Fie ca noi să vedem cât de nesupuși suntem față de Tine. Fie ca noi să ne dăm seama cât de răzvrătiți suntem față de Dumnezeu în voința noastră. O, Doamne, strălucește asupra noastră! Îți dăm libertatea de a expune ceea ce trebuie expus în voința noastră. Mărturisim ceea ce expune lumina Ta. Păstrează-ne în lumina Ta. Vrem să desfundăm artera voinței noastre, astfel încât viața Ta să poată curge în noi și prin noi!

Desfundăm artera emoțiilor noastre mărturisind cât de naturali și de carnali suntem în sentimentele și emoțiile noastre

Cum rămâne cu emoțiile noastre? Poate că frații spun că nu au o problemă cu emoțiile lor, căci ele trăiesc în principal în mintea lor și conform gândirii lor, dar cu toții avem probleme cu emoțiile noastre.

Artera emoțiilor noastre trebuie desfundată. Trebuie să fim cei care cooperează cu Domnul pentru a ne păstra sufletul în sfințire prin desfundarea arterei emoțiilor noastre.

Când venim la Domnul și Îi cerem să strălucească asupra noastră, El ne poate expune emoțiile și ne putem da seama cât de gravă este problema cu emoțiile noastre. O, Doamne! Sub strălucirea Lui, ne dăm seama că iubim ceea ce urăște Dumnezeu și urâm ceea ce iubește Dumnezeu.

De exemplu, în cartea lui Iona din Biblie vedem că nu ne place ceea ce Dumnezeu vrea să facem, așa că fugim de El. Când El este suveran să ne aducă înapoi la îndeplinirea voinței Sale, tot nu ne place și vrem ca alții să fie pedepsiți, din cauza înțelegerii noastre naturale.

Iona a iubit mai degrabă pomul care a crescut brusc pentru a-l ascunde de soare și nu i-a iubit pe oamenii din Ninive, pe care Dumnezeu i-a iubit și de care a avut grijă, căci El voia ca ei să se pocăiască.

În atâtea feluri, iubim ceea ce nu-I place lui Dumnezeu și urâm ceea ce iubește El. Emoțiile noastre sunt distorsionate și greșite; artera emoției noastre trebuie desfundată. Când Domnul strălucește asupra emoțiilor noastre, vom realiza cât de naturale și decăzute sunt bucuria, fericirea și dorințele noastre.

Ne dăm seama cât de urâte sunt emoțiile noastre, căci atât bucuria, cât și tristețea noastră sunt atât de naturale. Fie ca Domnul să ne expună. Fie ca El să aibă o cale de a străluci asupra noastră și în noi pentru a ne expune.

Sub strălucirea Lui, ne vom simți rușine de modul în care ne-am exprimat bucuria și tristețea, căci eram atât de firești, naturali și chiar carnali.

Fie ca noi să ne facem timp să fim cu Domnul și să-L lăsăm să strălucească asupra noastră. Fie ca El să ne cerceteze inima, să ne pătrundă mai adânc în emoțiile noastre și să strălucească asupra sentimentelor, dorințelor și aspirațiilor noastre.

Atunci îl vom dori doar pe Domnul, vom iubi ceea ce El iubește (Psalmul 97:10; Romani 12:9; Marcu 12:30) și nu vom avea nimic și nimeni în cer și pe pământ decât El (Psalmul 73:25-26).

Nu ar trebui să fim introspectivi în ceea ce privește emoțiile noastre; introspecția nu este de niciun folos în a desfunda arterele inimii noastre. Trebuie doar să venim la Domnul în rugăciune și să-L lăsăm să strălucească asupra noastră.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție în ceea ce privește emoțiile noastre. O, Doamne, ce simți Tu în legătură cu modul în care ne exprimăm emoțiile? Ce simți în legătură cu ceea ce iubim, ceea ce urâm, ceea ce dorim și lucrurile după care tânjim? Ne deschidem Ție, Doamne. Strălucește asupra noastră. Fie ca lumina Ta vie să pătrundă în emoțiile noastre și să ne expună. Expune ceea ce trebuie expus. Vrem pur și simplu să mărturisim modul natural și chiar carnal în care ne-am exprimat bucuria și tristețea. O, Doamne, sentimentele noastre sunt peste tot și nu iubim ceea ce iubești Tu! Dragă Doamne Isuse, fă ca inima noastră să se întoarcă spre Tine pentru a Te iubi și a iubi ceea ce iubești Tu. Vrem să cooperăm cu Tine pentru a desfunda artera emoției noastre, astfel încât viața Ta să poată curge liber în noi!