ne deschidem Domnului

Ne păstrăm sufletul desfundând arterele inimii noastre sub strălucirea Domnului

09/04/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru a putea coopera cu Dumnezeu pentru a ne păstra sufletul în sfințire, trebuie să curățăm cele trei „artere” principale ale inimii noastre psihologice – mintea, emoția și voința – sub lumina Domnului; trebuie să desfundăm arterele inimii noastre, astfel încât viața Domnului să curgă liber în noi și prin noi.

O, Doamne Isuse, menține-ne deschiși strălucirii Tale astăzi! Fie ca lumina Ta vie să ne împrăștie toată noaptea și totul să lumineze! Spunem Amin luminii Tale. Curgi liber în noi! Amin!

Slavă Domnului că S-a îndurat de noi pentru a ne regenera cu viața Lui; duhul nostru este viață datorită dreptății și acum El ne transformă sufletul sfințindu-l.

Pe de o parte, Domnul ne-a dat o inimă nouă și un duh nou pentru ca noi să-L iubim și să-L căutăm; pe de altă parte, trebuie să cooperăm cu Dumnezeu pentru a fi înnoiți în sufletul nostru, astfel încât să ne putem menține inima nouă.

Trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a ne păstra duhul, sufletul și trupul în sfințire. Avem trei părți: avem un duh în partea cea mai intimă a ființei noastre, avem un suflet cu tot felul de părți interioare și avem un trup exterior.

Toate cele trei părți ale ființei noastre trebuie să fie păstrate complete în sfințire; de partea Sa, Dumnezeu lucrează pentru a ne păstra întreaga ființă completă la venirea Domnului, iar de partea noastră, trebuie să cooperăm cu El.

Cum putem coopera cu Domnul pentru a ne păstra ființa în sfințire? În primul rând, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-l menține într-o stare vie, astfel încât să ne putem păstra duhul în sfințire.

Duhul nostru, într-un fel, nu are nicio problemă; dar atunci când duhul nostru nu este exersat, când nu este păstrat într-o stare vie, duhul nostru este latent, chiar dacă este unit cu Domnul.

Suntem atât de obișnuiți să fim în sufletul nostru, mai ales în mintea și în emoțiile noastre, încât adesea uităm de Domnul în duhul nostru. O, Doamne! Trebuie să învățăm să avem părtășie cu Domnul exersându-ne duhul, astfel încât să nu-l lăsăm într-o stare latentă, ci mai degrabă să-l menținem într-o stare vie!

Trebuie să ne păzim duhul de orice întinăciune și contaminare. Cu toții putem mărturisi că L-am savurat pe Domnul în duhul nostru pentru o vreme, dar apoi, pur și simplu privind în jur sau vorbind cu unii oameni, am fost pângăriți; duhul nostru a fost amorțit.

Nu este vorba că am văzut o mulțime de lucruri rele, ci pur și simplu lucrurile poluante și întinatoare din lume fac ca duhul nostru să fie amorțit. O, Doamne! Cât de mult trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și să-l exersăm pentru a-l menține viu!

Cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra sufletul în sfințire prin desfundarea arterelor inimii noastre

Pe de o parte, trebuie să ne păstrăm duhul în sfințire, menținându-l exersat și viu. Pe de altă parte, trebuie să cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra sufletul în sfințire prin desfundarea arterelor inimii noastre (Filipeni 2:2, 5; 1:8; 2:13).

Trebuie să desfundăm arterele inimii noastre psihologice pentru ca viața Domnului să curgă liber în noi.

Pentru ca sufletul nostru să fie sfințit, mintea noastră trebuie să fie înnoită pentru a fi mintea lui Cristos (Romani 12:2), emoția noastră trebuie să fie atinsă și saturată de dragostea lui Cristos (Efeseni 3:17, 19), voința noastră trebuie să fie supusă și infuzată de Cristosul înviat (Filipeni 2:13; cf. Cântarea Cântărilor4:4a; 7:4a) și trebuie să-L iubim pe Domnul cu toată ființa noastră (Marcu 12:30).

Dacă nu tratăm cu inima noastră, adică dacă nu suntem dispuși să cooperăm cu Domnul prin desfundarea arterelor inimii noastre, viața Domnului nu poate curge liber prin noi.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului în ceea ce privește mintea, emoțiile și voința noastră, pentru ca El să strălucească asupra noastră, să expună orice este necurat și impur și să mărturisim pentru ca Domnul să îl îndepărteze.

Inima noastră fizică are artere care intră și ies; dacă aceste artere sunt înfundate, putem suferi un atac de cord. O, Doamne. Din punct de vedere spiritual, putem suferi un atac de cord spiritual dacă nu ne desfundăm arterele inimii în mod regulat.

Calea în care putem desfunda cele trei artere principale ale inimii noastre psihologice este să facem o mărturisire temeinică Domnului sub strălucirea Lui.

Trebuie să venim la Domnul și să-I permitem să strălucească asupra noastră, chiar să strălucească în noi pentru a expune orice probleme din ființa noastră. Trebuie să rămânem în prezența Domnului pentru o perioadă de timp, cerându-I să ne aducă pe deplin în lumina Lui.

În lumina strălucirii Domnului, mărturisim ceea ce El expune; ne mărturisim defectele, eșecurile, înfrângerile, greșelile, faptele rele și păcatele (1 Ioan 1:5-9).

Noi mărturisim, iar El iartă. Mărturisim sub strălucirea Lui, iar El ne purifică și curăță acele lucruri. Trebuie să învățăm să petrecem timp cu Domnul și să-I permitem să ne purifice inima; în acest fel, ne desfundăm arterele inimii, astfel încât viața Domnului să curgă liber în noi.

Acest lucru nu se poate întâmpla în cinci sau zece minute cu Domnul; trebuie să rămânem în prezența Lui și să-I permitem să strălucească asupra noastră până când El își face simțită prezența!

Trebuie să lăsăm ca lumina Lui să strălucească asupra noastră și să ne expună, iar El are o cale de a judeca lucrurile din noi pe care lumina Lui le expune.

Apoi, mărturisirea noastră va fi reală în atât de multe lucruri și ne vom desfunda arterele inimii în lumina Lui. Este bine să venim la Domnul în acest sens și să-I spunem:

Doamne Isuse, Te iubim și vrem ca viața Ta să curgă liber în noi și din noi. Ne întoarcem inima către Tine. Venim sub strălucirea Ta astăzi. Vrem să cooperăm cu Tine pentru a ne păstra sufletul în sfințire. Amin, Doamne, vrem să învățăm să curățăm cele trei artere principale ale inimii noastre psihologice – mintea, emoția și voința. O, Doamne, sfințește-ne sufletul! Înnoiește-ne mintea pentru a o face mintea lui Cristos! Atinge și saturează emoțiile noastre cu dragostea lui Cristos! Supune-ne voința și infuzează-o cu Cristosul înviat! Fie ca noi să fim cei care Te iubesc cu toată ființa noastră! Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune orice trebuie să expui. Expune orice problemă din mintea, emoția și voința noastră. Vrem să rămânem sub lumina Ta și să mărturisim ceea ce lumina Ta expune. Amin, Doamne, vrem să eliminăm prin săpare toată murdăria din mintea, emoția și voința noastră, pentru ca viața Ta să curgă liber în noi!

Desfundăm artera minții noastre mărturisind ceea ce este păcătos în gândurile și modul nostru de gândire sub lumina Domnului

Cheia pentru desfundarea arterelor inimii noastre nu este introspecția noastră sau căutarea de a vedea care este problema în mintea, emoția și voința noastră; este venirea noastră la Domnul pentru a fi luminați de El.

Numai în lumina Lui putem vedea cine suntem. Numai în strălucirea Lui putem vedea lumina și numai lumina divină ne poate expune și arăta cine suntem cu adevărat. În afară de strălucirea Domnului, credem că suntem bine; când El strălucește asupra noastră în timp ce petrecem timp cu El, ne dăm seama cât de impure sunt gândurile noastre.

Când Domnul strălucește asupra noastră și în noi, ne dăm seama că mintea noastră este plină de păcătoșenie și necurăție. Mintea noastră este plină de murdărie. Trebuie să cooperăm cu lumina Domnului prin desfundarea arterelor inimii noastre, în special a arterei minții noastre.

Aceasta înseamnă că trebuie să mărturisim tot ce este păcătos în gândurile și în modul nostru de gândire (Psalmul 139:23-24). Trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a rămâne sub strălucirea Lui, iar El va expune cât de naturală este înțelegerea noastră în multe privințe.

Ne putem gândi la viața noastră de căsătorie într-un anumit mod, dar când Domnul strălucește asupra noastră, ne dăm seama că modul nostru de gândire este natural și greșit; apoi mărturisim acest lucru înaintea Domnului.

Fie ca noi să-I cerem Domnului să ne aducă mintea în lumina Sa, astfel încât El să ne poată lumina și expune mintea! El trebuie să ne expună gândurile și să lumineze problemele din gândirea noastră, una câte una.

Când suntem cu adevărat deschiși Domnului, El va străluci și va expune cât de greșiți suntem gândind la oameni, lucruri și evenimente; trebuie doar să spunem Amin și să fim de acord cu lumina Lui.

Lumina Sa strălucește, expune și, dacă cooperăm, ne purifică și ne curăță. Există atât de multă murdărie în mintea noastră! Există atât de multe probleme în modul nostru de a gândi!

Nu trebuie să fim introspectivi în privința asta; trebuie pur și simplu să ne deschidem Domnului și să rămânem sub strălucirea Lui, astfel încât El să ne poată expune și să ne putem mărturisi gândurile păcătoase, modul nostru greșit de a gândi și problemele din mintea noastră.

Când mărturisim, El iartă, El curăță și El ne purifică; în acest fel, ne desfundăm arterele minții, astfel încât viața divină a Domnului să poată curge. Viața Lui poate curge atunci când săpăm toată murdăria din mintea noastră sub lumina strălucitoare a Domnului. Fie ca noi să venim la El și să-L lăsăm să strălucească asupra noastră!

Doamne Isuse, luminează-ne și expune-ne mintea. Strălucește asupra noastră, Doamne. Ne deschidem Ție. Fie ca lumina Ta vie să împrăștie tot întunericul nostru și să lumineze totul! Amin, Doamne, expune-ne gândurile. Expune-ne modul de gândire. Expune-ne înțelegerea naturală a lucrurilor, persoanelor și evenimentelor. O, Doamne, adu-ne mintea pe deplin în lumina Ta. Vrem să rămânem în prezența Ta pentru a fi sub strălucirea Ta și a fi expuși. Spunem Amin strălucirii Tale. Suntem de acord cu strălucirea Ta. Doar mărturisim. Curăță-ne. Spală-ne. Îndepărtează toată murdăria din mintea noastră. Vrem să cooperăm cu Tine pentru a săpa orice din mintea noastră expune lumina Ta, astfel încât viața Ta să poată curge prin mintea noastră! Amin, viața poate curge, slavă Domnului, viața poate curge în mintea noastră atunci când eliminăm prin săpare orice murdărie pe care lumina Domnului o expune!

Desfundăm artera voinței noastre mărturisind microbii răzvrătirii din voința noastră sub lumina Domnului

O altă mare arteră a inimii noastre psihologice care trebuie desfundată este voința noastră; trebuie să mergem la Domnul în ceea ce privește voința noastră. Dacă ne deschidem cu adevărat Domnului în ceea ce privește voința noastră, El ne-o va expune într-un mod complet și detaliat.

Lumina Lui nu este doar generală, ci și specifică; El se va concentra asupra problemelor din voința noastră și va expune microbii răzvrătirii din noi (Isaia 1:2; Psa. 107:11; Ezechiel 20:8, 13; Romani 8:7; Daniel 9:9; Isaia 63:10; Numeri 14:9).

În exterior, putem fi o persoană docilă sau ascultătoare, dar în interior, răzvrătirea este în voința noastră, așteptând să se manifeste. Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne analizeze sub microscopul Său divin prin strălucirea Sa pentru a ne arăta microbii răzvrătirii din voința noastră.

El poate străluci asupra noastră pentru a ne arăta că nu suntem supuși Lui; suntem încăpățânați și nu-L ascultăm. El ne poate chiar arăta că greșim atât de mult în relația cu un frate sau o soră.

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră, pe măsură ce ne expune problemele din voința noastră, trebuie doar să ne pocăim și să mărturisim, iar El ne va curăța, ne va spăla și ne va purifica. El ne va face voința supusă.

Fie ca noi să-I mulțumim Domnului pentru că ne-a strălucit și ne-a expus problemele din voința noastră. Fie ca noi să cooperăm cu El pentru a desfunda artera voinței noastre, căci în acest fel viața Lui poate curge.

Una este să fii supus în mod natural și cu totul altceva atunci când Domnul ne tratează de voința noastră, cu cooperarea noastră, iar noi ne supunem Lui.

Când suntem supuși Domnului în voința noastră, ca urmare a cooperării noastre cu Domnul pentru a desfunda artera voinței noastre, viața divină curge în noi și prin noi. Fie ca Îi permitem să strălucească asupra noastră și fie ca noi să nu ne certăm cu lumina Lui.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Strălucește asupra noastră. Ne deschidem Ție în ceea ce privește voința noastră. Strălucește asupra voinței noastre și expune orice germeni de răzvrătire din voința noastră. O, Doamne, credem că suntem bine, dar nu suntem; venim la Tine și Te lăsăm să strălucești asupra noastră. Fie ca lumina Ta vie să împrăștie tot întunericul și să ne facă să vedem și să mărturisim microbii de răzvrătire din voința noastră. Fie ca noi să vedem cât de nesupuși suntem față de Tine. Fie ca noi să ne dăm seama cât de răzvrătiți suntem față de Dumnezeu în voința noastră. O, Doamne, strălucește asupra noastră! Îți dăm libertatea de a expune ceea ce trebuie expus în voința noastră. Mărturisim ceea ce expune lumina Ta. Păstrează-ne în lumina Ta. Vrem să desfundăm artera voinței noastre, astfel încât viața Ta să poată curge în noi și prin noi!

Desfundăm artera emoțiilor noastre mărturisind cât de naturali și de carnali suntem în sentimentele și emoțiile noastre

Cum rămâne cu emoțiile noastre? Poate că frații spun că nu au o problemă cu emoțiile lor, căci ele trăiesc în principal în mintea lor și conform gândirii lor, dar cu toții avem probleme cu emoțiile noastre.

Artera emoțiilor noastre trebuie desfundată. Trebuie să fim cei care cooperează cu Domnul pentru a ne păstra sufletul în sfințire prin desfundarea arterei emoțiilor noastre.

Când venim la Domnul și Îi cerem să strălucească asupra noastră, El ne poate expune emoțiile și ne putem da seama cât de gravă este problema cu emoțiile noastre. O, Doamne! Sub strălucirea Lui, ne dăm seama că iubim ceea ce urăște Dumnezeu și urâm ceea ce iubește Dumnezeu.

De exemplu, în cartea lui Iona din Biblie vedem că nu ne place ceea ce Dumnezeu vrea să facem, așa că fugim de El. Când El este suveran să ne aducă înapoi la îndeplinirea voinței Sale, tot nu ne place și vrem ca alții să fie pedepsiți, din cauza înțelegerii noastre naturale.

Iona a iubit mai degrabă pomul care a crescut brusc pentru a-l ascunde de soare și nu i-a iubit pe oamenii din Ninive, pe care Dumnezeu i-a iubit și de care a avut grijă, căci El voia ca ei să se pocăiască.

În atâtea feluri, iubim ceea ce nu-I place lui Dumnezeu și urâm ceea ce iubește El. Emoțiile noastre sunt distorsionate și greșite; artera emoției noastre trebuie desfundată. Când Domnul strălucește asupra emoțiilor noastre, vom realiza cât de naturale și decăzute sunt bucuria, fericirea și dorințele noastre.

Ne dăm seama cât de urâte sunt emoțiile noastre, căci atât bucuria, cât și tristețea noastră sunt atât de naturale. Fie ca Domnul să ne expună. Fie ca El să aibă o cale de a străluci asupra noastră și în noi pentru a ne expune.

Sub strălucirea Lui, ne vom simți rușine de modul în care ne-am exprimat bucuria și tristețea, căci eram atât de firești, naturali și chiar carnali.

Fie ca noi să ne facem timp să fim cu Domnul și să-L lăsăm să strălucească asupra noastră. Fie ca El să ne cerceteze inima, să ne pătrundă mai adânc în emoțiile noastre și să strălucească asupra sentimentelor, dorințelor și aspirațiilor noastre.

Atunci îl vom dori doar pe Domnul, vom iubi ceea ce El iubește (Psalmul 97:10; Romani 12:9; Marcu 12:30) și nu vom avea nimic și nimeni în cer și pe pământ decât El (Psalmul 73:25-26).

Nu ar trebui să fim introspectivi în ceea ce privește emoțiile noastre; introspecția nu este de niciun folos în a desfunda arterele inimii noastre. Trebuie doar să venim la Domnul în rugăciune și să-L lăsăm să strălucească asupra noastră.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție în ceea ce privește emoțiile noastre. O, Doamne, ce simți Tu în legătură cu modul în care ne exprimăm emoțiile? Ce simți în legătură cu ceea ce iubim, ceea ce urâm, ceea ce dorim și lucrurile după care tânjim? Ne deschidem Ție, Doamne. Strălucește asupra noastră. Fie ca lumina Ta vie să pătrundă în emoțiile noastre și să ne expună. Expune ceea ce trebuie expus. Vrem pur și simplu să mărturisim modul natural și chiar carnal în care ne-am exprimat bucuria și tristețea. O, Doamne, sentimentele noastre sunt peste tot și nu iubim ceea ce iubești Tu! Dragă Doamne Isuse, fă ca inima noastră să se întoarcă spre Tine pentru a Te iubi și a iubi ceea ce iubești Tu. Vrem să cooperăm cu Tine pentru a desfunda artera emoției noastre, astfel încât viața Ta să poată curge liber în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Preserve our Soul by Unclogging the Arteries of our Heart under the Lord’s Shining, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 29 cu tema: Cauza nevinovăției noastre în sfințenie și cauza sfințirii noastre complete în duhul, sufletul și trupul nostru (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu ca pace este infuzat în noi pe măsură ce exersăm să vorbim constant cu Domnul

11/03/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Cel mai simplu și mai minunat mod prin care Îl putem savura pe Cristos ca pacea lui Dumnezeu care ne păzește inimile și ne putem elibera de îngrijorare este să exersăm să vorbim constant cu Domnul cu rugăciune și cerere, cu mulțumire, făcându-ne cunoscute cererile lui Dumnezeu, iar pacea Lui ne va păzi inima.

Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim într-un singur duh cu Tine astăzi, vorbind cu Tine tot timpul! Te iubim, Doamne, și ne deschidem către Tine cu privire la toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi!

Ne este ușor să citim Biblia și să credem că știm ce înseamnă, iar apoi suntem de acord în interior și asta este tot; ceea ce trebuie să facem, însă, nu este doar să fim de acord cu cuvântul lui Dumnezeu, ci să-i răspundem Domnului prin rugăciune.

Chiar dacă s-ar putea părea că cuvântul lui Dumnezeu pe care îl citim nu ni se aplică sau că nu-l înțelegem pe deplin, tot trebuie să ne deschidem către Domnul și să considerăm cu rugăciune cuvântul înaintea Sa. Trebuie să-I spunem totul și, mai ales, trebuie să-I vorbim cuvântul Său. Trebuie să învățăm să ne deschidem Domnului în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile.

Poate că avem multe de plâns Domnului și poate că avem multe cereri către El; trebuie pur și simplu să ne vărsăm inima înaintea Lui. Lui îi pasă de noi. Fie ca noi să nu ne înăbușăm îngrijorarea și grijile, ci mai degrabă să ne deschidem Domnului și să exersăm să vorbim cu Domnul în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile.

Chiar și plângerile noastre către Dumnezeu sunt un lucru plăcut înaintea Lui, căci atunci când ne plângem Lui, El câștigă o deschidere în ființa noastră pentru a distribui mai mult din Sine în noi.

În acest fel, pe măsură ce ne deschidem Domnului și vorbim cu El, Dumnezeu se bucură, pentru că El poate face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, astfel încât să putem fi transformați după imaginea Fiului Său.

El vrea să fim transformați după imaginea lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu; pe măsură ce ne deschidem către El în rugăciune, El are o cale de a Se distribui în noi și de a ne transforma după imaginea lui Cristos.

Am putea crede că ne plângem Domnului și poate că nu vrem să-L supărăm prin plângerile noastre, dar chiar și plângerile noastre sunt bucurie pentru El, căci pe măsură ce ne deschidem și ne revărsăm inima înaintea Lui, ne descărcăm de tot ceea ce suntem și suntem mai deschiși pentru ca elementul Său să fie transfuzat în ființa noastră.

Fie ca noi să învățăm acest secret astăzi. Fie ca noi să-L învățăm pe Cristos ca secret al mulțumirii în toate lucrurile, vorbind cu Domnul constant pe tot parcursul zilei. Trebuie să avem o discuție temeinică cu Domnul și să ne revărsăm înaintea Sa, iar intimitatea noastră cu Domnul va fi cu un pas mai departe. O, Doamne, fă-ne să venim la Tine pe tot parcursul zilei de astăzi!

Când ne exersăm să vorbim cu Domnul constant și spontan, Îl vom trăi pe Cristos

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne arate că, atunci când întâmpinăm probleme în viața noastră de zi cu zi, ceea ce avem nevoie nu este să cerem sfaturi de la alții, ci să exersăm să vorbim constant cu Domnul. Avem un duh în noi, iar Domnul, ca Duh, locuiește în duhul nostru; El este foarte aproape de noi, iar prezența Lui este cu noi în duhul nostru.

Putem vorbi cu El. Îl putem întreba despre orice lucru. Nici măcar nu trebuie să scoatem telefonul ca să-I trimitem un mesaj pe WhatsApp sau un mesaj direct; El este în duhul nostru; putem vorbi cu El față în față. Putem vorbi cu Domnul și ne putem sfătui cu El în orice.

Filipeni 4:6 spune că nu trebuie să ne îngrijorăm de nimic, ci în orice lucru, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri, ar trebui să facem cunoscute cererile noastre lui Dumnezeu.

Dacă avem o problemă sau o cerere, trebuie pur și simplu să I-o spunem. Nu trebuie să facem nimic special pentru a-L contacta și nici nu trebuie să îndeplinim vreun ritual exterior pentru a intra în prezența Sa; El este chiar în noi și putem vorbi cu El față în față în duhul nostru.

Aleluia, îl avem pe întreg Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – în noi ca Duh cu duhul nostru, iar El este Paracletul, Mângâietorul și Sprijinitorul nostru! Chiar și atunci când mergem la plimbare, Îi putem spune: Doamne, merg la plimbare; fii cu mine, susține-mă și întărește-mă.

Pe măsură ce exersăm să vorbim constant cu Domnul, Îl bem. Ne deschidem ființa către El, Îl respirăm și Îl bem. Când apare îngrijorarea, când un gând de îngrijorare se ridică în ființa noastră, îi putem spune Domnului: Doamne dragă, această îngrijorare nu este a mea; Ție ți-o dau Ție ca Tu să o porți în locul meu.

În acest fel, vorbind cu El în toate lucrurile și despre toate lucrurile, El ne ia problemele, cererile și anxietățile și Se introduce mai mult în noi. Acesta este secretul trăirii lui Cristos. Nu este imposibil să-L trăim pe Cristos. Nu este dincolo de puterea noastră să-L trăim pe Cristos. Secretul este să exersăm constant să vorbim cu Domnul; atunci, spontan, îl vom trăi pe Cristos.

Viața noastră de zi cu zi va reflecta și-L va exprima pe Cristosul pe care-L savurăm și căruia ne deschidem în rugăciune. Cu toate acestea, cu toții trebuie să recunoaștem că, în atâtea lucruri și de atâtea ori în timpul zilei, trăim doar în și prin noi înșine, ca și cum nu am avea duh, ca și cum Domnul ca Duh, nu ar fi în noi.

Încercăm să rezolvăm probleme, să rezolvăm situații dificile și să realizăm ceva. Dacă pur și simplu ne deschidem către El și Îi spunem totul, dacă avem o conversație constantă cu El despre toate lucrurile, ne va fi atât de ușor să-L trăim pe Cristos.

Cei care nu cunosc acest secret consideră că a-L trăi pe Cristos este un lucru dificil; dar, în realitate, dacă doar exersăm să vorbim cu Domnul în mod constant, îl vom trăi pe Cristos.

Fie ca toți să exersăm să vorbim cu Domnul în mod constant. Îi putem cere Lui, Doamne, ca Duh al realității, călăuzește-ne în realitatea de a vorbi cu Tine ca Domn al nostru în mod constant, astfel încât să-L putem trăi spontan pe Cristos! Amin!

În orice putem vorbi cu Domnul. Ne putem ruga Lui să avem părtășie cu El sau Îl putem implora să-I facă cunoscute cererile noastre. Când ne rugăm, I ne închinăm și avem părtășie cu El, deschizându-ne ființa către El. Când ne facem cunoscute cererile, Îi cerem Lui și Îi spunem ce avem nevoie, care sunt problemele noastre și ce este în inimile noastre.

Rugăciunea și cererea noastră trebuie să fie însoțite de mulțumirile noastre către Domnul. Trebuie să-I facem cunoscute cererile noastre lui Dumnezeu; „către Dumnezeu” denotă o mișcare către Dumnezeu. Este în sensul unei uniri vii și comuniuni cu Dumnezeu, implicând părtășie.

Facem toate lucrurile și practicăm să vorbim constant cu Domnul către Dumnezeu, în părtășie cu Dumnezeu. Pe măsură ce ne facem cunoscute cererile lui Dumnezeu, rămânem în și ne întărim unirea organică cu El.

Putem fi bolnavi și putem dori ca Domnul să ne facă bine; pe măsură ce ne deschidem către El, El ne poate atinge nu pentru a cere direct sănătate, ci mai întâi pentru a-I mulțumi că nu suntem atât de bolnavi încât să nu-L putem împărți pe Cristos sfinților.

Așadar, îi mulțumim Domnului pentru sănătatea pe care o mai avem și ne dăm Lui, pentru ca El să ne vindece, pentru ca noi să învățăm să-L administrăm pe Cristos mai mult altora.

Fie ca noi toți să învățăm să practicăm să vorbim constant cu Domnul în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos spontan! Trăirea noastră zilnică a lui Cristos va fi spontană atunci când practicăm să vorbim constant cu Domnul!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Îți mulțumim că ești Duhul în duhul nostru. O, cât de minunat este că putem veni la Tine așa cum suntem, cu toate problemele, cererile și grijile noastre! Amin, Doamne, vrem să exersăm să vorbim cu Domnul constant pe tot parcursul zilei. Fie ca să învățăm să nu mergem mai întâi la alții pentru sfaturi sau ajutor, ci să venim mai întâi la Tine în rugăciune. Amin, putem cere Domnului orice! Aleluia, chiar și atunci când facem o plimbare, ne putem deschide către Domnul și Îl putem invita să fie cu noi, menținându-ne deschiși către El! Amin, Doamne, păstrează-ne deschiși către Tine în timp ce vorbim cu Tine despre toate lucrurile. Fie ca pentru nimic să nu ne îngrijorăm, ci în toate lucrurile, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri, să facem cererile noastre cunoscute lui Dumnezeu! Da, Doamne, aducem la Tine toate problemele, cererile și neliniștile noastre. Îți dăm grijile, gândurile noastre de îngrijorare și situațiile noastre dificile. Ne deschidem către Tine cu privire la toate lucrurile. Fie ca să exersăm să vorbim cu Domnul constant pe tot parcursul zilei, astfel încât să putem trăi în mod spontan pe Cristos!

Pacea lui Dumnezeu este Dumnezeu ca pace infuzat în noi prin părtășia noastră cu El prin rugăciune

Pe măsură ce exersăm să vorbim constant cu Domnul, Îl trăim pe Cristos în mod spontan; mai mult, pacea lui Dumnezeu este infuzată în noi și ne va păzi inimile (Filipeni 4:7). Cristos Însuși este pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere omenească (Filipeni 4:7; Isaia 9:6; Ioan 14:27; Luca 7:50; Romani 3:17; 5:1; 8:6; 15:13; 16:20).

El a făcut pace, El este pacea noastră și El, ca Dumnezeu al păcii, este infuzat în noi pe măsură ce avem părtășie cu El prin rugăciune. Rezultatul faptului că practicăm părtășia cu Dumnezeu prin rugăciune este că savurăm pacea lui Dumnezeu. O, pacea lui Dumnezeu este porția noastră ori de câte ori avem părtășie cu Dumnezeu în rugăciune!

Ce este pacea lui Dumnezeu? Pacea lui Dumnezeu este Dumnezeu ca pace infuzat în noi prin părtășia noastră cu El prin rugăciune, ca fiind contracararea la necazuri și antidot împotriva îngrijorării (vezi Ioan 16:33).

Cum putem lua un antidot împotriva îngrijorării? Totul și toți cei din jurul nostru ne pot provoca îngrijorare; la ce spital trebuie să mergem pentru a obține antidotul la îngrijorare? Există oare un antidot împotriva îngrijorării? Biblia ne spune că antidotul este pur și simplu părtășia cu Dumnezeu în rugăciune.

Când exersăm să vorbim cu Domnul în mod constant, vom avea antidotul la îngrijorare. Atunci, spontan, Îl trăim pe Cristos.

Mai mult, pacea lui Dumnezeu este contracararea necazului. Contracararea este o forță sau influență care contracarează o altă forță sau influență. Există necazuri și sunt foarte puternice și reale; totuși, există o altă forță în noi, ceva cu mai multă influență și putere care contracarează necazul: este Dumnezeu ca pace infuzată în noi.

Pe măsură ce exersăm să vorbim constant cu Domnul în unirea organică cu El, Îl trăim pe Cristos, iar pacea lui Dumnezeu ne păzește inimile în Cristos Isus. Dumnezeul păcii patrulează înaintea inimilor și gândurilor noastre în Cristos, menținându-ne calmi și liniștiți (Isaia 30:15).

De asta avem nevoie astăzi. Nu avem nevoie doar de puțină pace pentru astăzi; avem nevoie ca Dumnezeul păcii să ne patruleze și să ne păzească inimile ca pace, menținându-ne în pace.

Dacă vrem să trăim o viață fără îngrijorare, trebuie să ne dăm seama că toate circumstanțele noastre, bune sau rele, ne-au fost desemnate de Dumnezeu pentru a ne servi în împlinirea destinului nostru de a-L câștiga pe Cristos, de a-L trăi pe Cristos și de a-L preamări pe Cristos (Romani 8:28-30; Matei 10:29-31; 2 Corinteni 4:15-18).

Ce destin glorios avem! Pentru acest destin glorios, Dumnezeu aranjează un set particular și specific de situații și circumstanțe pentru fiecare dintre noi, astfel încât să-L putem câștiga pe Cristos, să-L trăim pe Cristos și să-L preamărim pe Cristos.

În toate lucrurile, în toate circumstanțele și mai ales în toate problemele și necazurile prin care trecem, trebuie să avem părtășie cu Dumnezeu în rugăciune. Trebuie pur și simplu să vorbim cu El despre toate lucrurile și să ne deschidem ființa către El.

Pe măsură ce rămânem în unirea organică cu Domnul, vorbind cu El despre toate lucrurile, pacea lui Dumnezeu ne va păzi inima și-L vom trăi pe Cristos.

Se pot întâmpla anumite lucruri la locul de muncă, ne putem pierde locul de muncă sau putem fi dați afară din forța de muncă pentru o perioadă sau pur și simplu putem suferi o pierdere în vreun fel; în toate aceste lucruri, trebuie să vorbim cu Domnul în mod constant, având părtășie cu Dumnezeu în rugăciune.

Spune-I Domnului totul. Pur și simplu spune-I Domnului toate lucrurile. Acesta este ceva ce trebuie să facem nu numai atunci când suferim sau avem probleme, ci în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile.

A vorbi cu Domnul despre toate lucrurile ne va face să vedem valoarea reală a lucrurilor și chiar lucrurile aparent negative din viața noastră vor lucra spre binele nostru, ajutându-ne să-L trăim pe Cristos și să fim conformați imaginii Sale.

S-ar putea să credem că am pierdut mulți bani într-o afacere în care am intrat în mod nechibzuit sau că avem o sănătate precară de mult timp; dar dacă exersăm să vorbim cu Domnul în mod constant, chiar și aceste lucruri ne vor face să-L trăim pe Cristos și să-L împărțime altora pentru clădirea lui Dumnezeu.

Fie ca astăzi să învățăm acest secret și fie ca Dumnezeul păcii să fie infuzat în noi prin părtășia noastră cu El în rugăciune. Avem un Tată ceresc care are grijă de noi și ne îngrijește întotdeauna, atât spiritual, cât și psihologic și fizic. El ne atribuie multe situații, oameni și circumstanțe, dar nu ne atribuie niciodată îngrijorare; îngrijorarea este de la diavolul.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Lui în toate lucrurile. Dacă nu exersăm să vorbim cu Domnul în mod constant, totul și toți ne vor deranja. Dar dacă avem părtășie cu Dumnezeu în rugăciune, nimic și nimeni nu ne va deranja.

Doamne Isuse, vrem să exersăm să vorbim cu Tine în toate lucrurile. Amin, Doamne, fie ca pacea lui Dumnezeu să fie porția noastră astăzi, în timp ce avem părtășie cu Dumnezeu în rugăciune. Aleluia, pacea lui Dumnezeu este Dumnezeu ca pace infuzată în noi prin părtășia noastră cu El în rugăciune! Amin, Doamne, venim la Tine pe tot parcursul zilei pentru a ne deschide Ție, a vorbi cu Tine și a conversa cu Tine despre toate lucrurile, toate persoanele și toate situațiile. Infuzează-ne cu pacea Ta. Fie ca pacea lui Dumnezeu să fie contracararea necazurilor și antidotul îngrijorării. Aleluia, putem avea un antidot pentru îngrijorare: pacea lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Dumnezeul păcii patrulează înaintea inimilor și gândurilor noastre în Cristos pentru a ne menține calmi și liniștiți! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că toate circumstanțele noastre, fie bune sau rele, ne-au fost atribuite de Dumnezeu pentru a ne servi în împlinirea destinului nostru! Slavă Domnului, destinul nostru este să-L câștigăm pe Cristos, să-L trăim pe Cristos și să-L glorificăm pe Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God as Peace is Infused into us as we Practice Speaking with the Lord Constantly, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 25 cu tema: Cristos ca virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne întărește (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este format în noi pentru ca noi să fim fii majori moștenind binecuvântarea

19/09/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

A-L avea pe Cristos format în noi înseamnă a avea toate cele trei părți ale sufletului nostru – mintea, emoția și voința – înnoite; Cristos trebuie să fie format în noi pentru ca noi să fim fii majori și moștenitori ai binecuvântării promise de Dumnezeu și pentru ca noi să ne putem maturiza în filiația divină. Amin!

Săptămâna aceasta, am savurat faptul că Cristos este Cel care este format în noi, credincioșii în Cristos. Acest lucru se vede în Galateni 4:19.

Înainte ca El să poată fi format în noi, trebuie ca Cristos să fie revelat în noi. În Galateni 1:15-16 vedem că Îi place lui Dumnezeu Tatăl să-Și reveleze Fiul în noi. Dumnezeu Îl revelează pe Fiul Său, Isus Cristos, în duhul nostru în momentul regenerării noastre; când îl vedem pe Cristos, suntem atrași de El, credem în El și începem viața noastră creștină.

Acum, că Cristos este revelat în noi, trebuie să rămânem zilnic în această revelație proaspătă a Fiului lui Dumnezeu. Zi de zi, trebuie să venim la Domnul și să-L avem pe Cristos revelat în noi. Pe măsură ce El este revelat în noi, El trăiește în noi (Galateni 2:20).

Ce minunat e că Cristos nu este doar revelat în noi sau născut în noi – El și trăiește în noi! Omul nostru vechi a fost crucificat împreună cu Cristos, iar acum nu mai trăim în și prin omul cel vechi, ci în și prin credință, credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru noi.

Cristos a fost crucificat pentru a ne răscumpăra din blestemul legii și a ne salva din cursul religios rău al lumii și a înviat din morți pentru a trăi în noi și a fi format în noi la maturitatea noastră. Aleluia!

Cristos trăiește în noi și Cristos este, de asemenea, format în noi. El este punctul nostru central. Viața noastră creștină este complet legată de Cristos, căci nu ne concentrăm pe nimic altceva sau pe nimeni altcineva decât pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.

A-L avea pe Cristos format în noi implică multe lucruri. În primul rând, a-L avea pe Cristos format în noi înseamnă a-L avea pe Cristos pătrunzând întreaga ființă și saturându-ne toate părțile interioare cu Sine Însuși. Pentru ca Cristos să fie format în noi, El trebuie să-Și facă domiciliul în inimile noastre, adică să se stabilească în noi.

Pentru ca Cristos să fie format în noi, trebuie să-I permitem Duhului atotinclusiv să ocupe fiecare parte a ființei noastre interioare. Fie ca noi să ne deschidem către Domnul zi de zi, în toate situațiile și lucrurile zilnice și să-I permitem pur și simplu să-Și facă domiciliul în inima noastră și să ne satureze părțile interioare cu Sine Însuși.

El vrea să ne înnoiască mintea, astfel încât să putem avea mintea lui Cristos. El vrea să ne supună voința, astfel încât voința noastră să fie în armonie cu voința Sa. Și El vrea să ne satureze și să ne echilibreze emoțiile, astfel încât să iubim ceea ce iubește El și să urâm ceea ce urăște El. Fie ca noi să-I permitem acest lucru!

A-L avea pe Cristos format în noi înseamnă a ne înnoi sufletul, astfel încât Domnul să înlocuiască sinele și lumea din sufletul nostru cu Sine Însuși

Pentru ca Cristos să fie format în noi, pentru ca noi să fim transformați în imaginea lui Cristos și să-L exprimăm după imaginea Sa, trebuie să avem toate cele trei părți ale sufletului nostru – mintea, emoția și voința – înnoite (Romani 12:2; Efeseni 4:23).

Pentru ca mintea, emoția și voința noastră să fie înnoite, Cristos trebuie să ne satureze mintea, emoția și voința și trebuie să înlocuiască sinele și lumea din sufletul nostru cu Sine Însuși. Suntem ocupați în sufletul nostru cu multe alte lucruri în afară de Cristos. În special, sinele și lumea ne ocupă.

Sunt atât de multe lucruri în lume care ne ocupă sufletul, căci multele aspecte ale lumii sunt atât de atractive și ocupante.

Fie că ne dăm seama sau nu, suntem uzurpați de lume nu numai în carnea noastră, ci chiar și în sufletul nostru. Mintea, emoțiile și voința noastră sunt ocupate cu multe lucruri din această lume, iar noi suntem pur și simplu încărcați și ocupați cu lucrurile lumii care îi plac sufletului.

Însă atunci când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, El strălucește asupra noastră și ne dezvăluie numeroasele aspecte ale lumii care ne ocupă.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne înnoiască mintea, astfel încât întregul nostru suflet să fie înnoit. Fie ca noi să cooperăm cu Domnul, astfel încât El să ne poată satura mintea, emoțiile și voința.

Chiar dacă sufletul nostru este atât de ocupat cu lumea și cu sinele, nu vrem să rămânem în această situație. Vrem să cooperăm cu Domnul. Vrem ca El să ne satureze în sufletul nostru.

Vrem să-I permitem Domnului să ne invadeze sufletul, extinzându-se din duhul nostru în mintea, emoțiile și voința noastră. Aceasta este natura și inima vieții creștine.

Nu este ceva ce ține de activități exterioare, ci ceva organic, în care Îi dăm Domnului terenul pentru a ne ocupa și satura gândurile, sentimentele și deciziile.

Singura modalitate prin care putem fi salvați de influența lumii și a sinelui din sufletul nostru este prin înnoirea sufletului nostru, astfel încât Domnul să înlocuiască lumea și sinele din suflet cu Sine Însuși.

Oamenii din lume vor să aibă succes și să realizeze multe lucruri, să acumuleze multe cunoștințe, să aprofundeze multe subiecte, să lupte pentru cauze sociale, să demonstreze pentru ceea ce este corect și să acumuleze bogății și posesiuni.

Însă noi nu suntem din lumea aceasta. Pur și simplu lăsăm lumea să treacă. Nu suntem aici pentru a avea succes în lume; suntem aici ca credincioși în Cristos pentru a-L cunoaște pe Domnul, a-L savura pe Domnul și a-L avea pe Cristos format în noi.

Așadar, lăsăm lumea să treacă, ne deschidem Domnului, Îl iubim și Îi permitem să înlocuiască sinele și lumea din suflet cu Sine Însuși. Dacă suntem înnoiți în acest fel, fiecare parte a ființei noastre interioare va purta imaginea lui Cristos (2 Corinteni 3:18; Romani 8:29).

În acest moment, încă nu purtăm imaginea lui Cristos în multe aspecte ale vieții noastre și în multe părți ale sufletului nostru. S-ar putea să avem gânduri nobile la un moment dat, dar frecvent în timpul zilei ne dăm seama că gândurile noastre sunt lumești, exprimând sinele și lumea. O, Doamne Isuse!

Putem iubi lucruri, putem râde de lucruri și putem plânge prin sinele nostru și la fel ca restul lumii, pentru că Cristos nu a fost încă format în emoțiile noastre. Iar în ceea ce privește alegerile noastre, de multe ori alegem lucruri și luăm decizii la fel ca restul celor din jurul nostru, fără a verifica cu Domnul.

Chiar și în vorbirea noastră, de multe ori exprimăm sinele și lumea, căci suntem atât de ocupați cu sinele și lumea în sufletul nostru.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou în cuvântul Său, astfel încât El să ne sfințească, să ne satureze și să înlocuiască sinele și lumea din sufletul nostru cu Sine Însuși, înnoindu-ne astfel sufletul.

Lucrul de care suntem plini, îl vom și exărima. Dacă suntem plini de sine și de lume, vom exprima sinele și vom trăi lumea. Dar dacă suntem umpluți de Domnul, dacă Îl savurăm pe Domnul și Îi permitem să ne ocupe ființa interioară, Îl vom exprima pe Cristos.

Pe măsură ce Îi permitem Domnului să ne înnoiască mintea, vom fi înnoiți și în emoțiile și voința noastră. El trebuie să ne ocupe gândirea, considerația, dragostea, preferințele, ura, fericirea, tristețea, deciziile și intențiile noastre.

Pe măsură ce Îi permitem să ne satureze, pe măsură ce ne îndreptăm mintea spre duh (Romani 8:6) și ne îndreptăm mintea spre lucrurile de sus (Coloseni 3:1), Cristos ne va satura din ce în ce mai mult sufletul și, în cele din urmă, El va invada chiar și trupul nostru, distribuindu-Se în întreaga noastră ființă.

Doamne Isuse, înnoiește-ne în sufletul nostru, ca să putem fi transformați după imaginea Ta și să Te exprimăm. Ne deschidem Ție. O, Doamne, Tu vezi cât de mult este sufletul nostru ocupat cu lumea și cu sinele. Tu vezi felul în care gândim, felul în care simțim și lucrurile pe care le alegem cu voința noastră. Ne deschidem ființa interioară Ție și Îți permitem să ne invadezi și să ne ocupi mintea, emoția și voința. O, Doamne, înnoiește-ne mintea astăzi. Alegem să ne îndreptăm mintea spre duhul nostru. Alegem să ne îndreptăm mintea spre lucrurile lui Dumnezeu, spre lucrurile de sus, nu spre lucrurile de pe pământ! Amin, Doamne, fii format în noi! Îți permitem să vii în sufletul nostru pentru a înlocui sinele și lumea din sufletul nostru cu Tine Însuți! Amin, Doamne, ocupă și saturează gândirea, considerația, iubirea, ura, fericirea, tristețea și intenția noastră. Intră, Doamne! Ne deschidem pe deplin Ție din interior! Revarsă-Te în întreaga noastră ființă. Înnoiește sufletul nostru pentru ca Cristos să fie format în noi!

Cristos trebuie să fie format în noi pentru a putea fi fii majori și moștenitori ai binecuvântării promise de Dumnezeu

Finalizarea procesului în care Cristos este format în noi este că suntem fii majori și moștenitori ai binecuvântării promise de Dumnezeu, astfel încât să ne putem maturiza în filiația divină (Galateni 3:14, 26, 29; 4:5-6). Aleluia!

Ca Cristos să fie format în noi înseamnă ca El să crească în noi spre maturitate, până când imaginea Sa este formată în noi și Îl exprimăm nu doar în interior, ci și mai mult, în exterior.

Galateni 3:26 spune că suntem cu toții fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos. Această expresie, fii ai lui Dumnezeu, se referă la fii majori, fii de vârstă deplină. Trebuie să creștem în viață spre maturitate, pentru a putea fi fii majori și moștenitori ai binecuvântării promise de Dumnezeu.

Cristos a fost revelat în noi și de aceea ne-am născut din Dumnezeu (Galateni 1:15-16; Ioan 1:12-13), iar acum Cristos trăiește în noi (Galateni 2:20). El trebuie să fie format în noi (Galateni 4:19) pentru ca noi să putem ajunge la maturitate și să-L exprimăm pe Domnul în deplinătate. Aceasta este ceea ce vedem în cartea Galateni.

În Galateni, Pavel ne arată că intenția lui Dumnezeu este ca Cristos să fie introdus în noi, poporul ales al lui Dumnezeu, pentru ca noi să devenim fii ai lui Dumnezeu, chiar fii de vârstă deplină pentru a moșteni binecuvântarea promisă. Pentru aceasta, trebuie să fim saturați și pătrunși de Cristos. El trebuie să ocupe și să umple ființa noastră interioară.

Însă la fel ca credincioșii galateni, suntem și noi distrași de multe lucruri și chiar ocupați cu multe alte lucruri în afară de Cristos. Galatenii au fost distrași de iudaizatorii care au venit și au predicat legea, cerându-le galatenilor să respecte rânduielile legii.

Aceasta îi ocupa pe galateni, așa că Pavel era în durerile nașterii, pentru ca Cristos să fie format în credincioși. Sub Vechiul Testament, poporul ales al lui Dumnezeu era considerat prunci; acum, sub Noul Testament, ei sunt considerați fii majori, care vor moșteni binecuvântarea promisă – Duhul atotinclusiv al lui Cristos! Aleluia!

Pentru ca noi să intrăm în această moștenire a binecuvântării promise, Cristos trebuie să crească în noi. El trebuie să se maturizeze în noi. Cristos trebuie să se maturizeze în noi pentru ca noi să fim moștenitori ai deplinei savurari a Dumnezeului Triunic ca moștenire a noastră. Duhul Sfânt este garanția moștenirii noastre (Efeseni 1:13-14; 1 Petru 1:4).

Fie ca noi să ne întoarcem la Cristos pentru a-L savura pe El, a-L mânca, a-L bea și a ne împărtăși din El, astfel încât să creștem în viață spre maturitate și să devenim fii majori pentru a moșteni binecuvântarea promisă. Fie ca noi să ne rugăm ca Domnul să crească în noi și să se maturizeze în noi.

Fie ca să ne rugăm unii pentru alții, ca să putem crește în viață spre maturitate, ca să putem fi fii majori, moștenitori ai binecuvântării promise. Binecuvântarea în care Domnul vrea să ne aducă este savurarea deplină a lui Cristos ca Duh atotinclusiv, realitatea țării bune.

Pentru ca aceasta să fie savurarea noastră, trebuie să fim saturați, posedați și pe deplin înghițiți de Duhul. Amin! Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne aducă în experimentarea și savurarea lui Cristos.

El S-a născut în noi, El trăiește acum în noi și El va fi format în noi la maturitatea noastră, ca să putem fi fii majori și moștenitori ai binecuvântării promise de Dumnezeu (Galateni 3:29; 4:6, 19).

Trebuie să ne rugăm să ne putem maturiza în filiația divină. Cu cât primim mai multă revelație a Fiului lui Dumnezeu, cu atât El va trăi mai mult în noi. Cu cât El trăiește mai mult în noi, cu atât mai mult va deveni pentru noi binecuvântarea unică și centrală a evangheliei pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.

Aceasta înseamnă că El va fi pentru noi țara atotinclusivă realizată ca Duhul atotinclusiv și dătător de viață!

Acesta nu ar trebui să fie doar un concept pentru noi; trebuie să renunțăm la concepțiile noastre, să ne întoarcem inima către Domnul și să fim atenți la duhul nostru pe măsură ce petrecem timp în cuvântul Domnului, astfel încât Cristos să poată fi revelat în noi. Atunci, El va trăi în noi și va fi format în noi.

Zi de zi, El va deveni o savurare tot mai mare pentru noi și, ca urmare, această Persoană vie ne va face o creație nouă într-un mod practic. Fie ca noi să exersăm zilnic primirea revelației renunțând la concepțiile noastre și întorcându-ne inimile către Domnul. Fie ca noi să-I spunem Domnului:

Doamne Isuse, vrem să renunțăm la concepțiile noastre. Ne întoarcem inima către Tine. Crești în noi astăzi. Condu-ne la maturitate. Răspândește-te din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Fie ca Cristos să fie format în noi, astfel încât să putem fi fii majori și moștenitori ai binecuvântării promise de Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață și să ne maturizăm în filiația divină! Slavă Domnului, Cristos S-a născut în noi, căci El a fost revelat în noi. Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Fii format în noi puțin mai mult astăzi! Adu-ne în deplina savurare a Dumnezeului Triunic ca moștenire a noastră! O, Doamne Isuse, ne îndreptăm inima către Tine și ne exersăm duhul pe măsură ce venim la cuvântul Tău pentru a primi o revelație proaspătă a Fiului lui Dumnezeu! Fii revelat în noi! Trăiește în noi! Fii format în noi! Condu-ne la maturitate, astfel încât Tu să poți fi format în noi și noi să putem fi fii la vârsta deplină, savurând binecuvântarea promisă a lui Dumnezeu, Duhul atotinclusiv și dătător de viață, într-un mod deplin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is Formed in us so that we may be Sons of Full Age Inheriting the Blessing, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 19 cu tema: Cel care este format în credincioși, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim prin viața divină și-L câștigăm pe Dumnezeul învierii pentru a trăi în înviere

01/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când nu trăim prin viața noastră naturală, ci prin viața divină, suntem în înviere, iar rezultatul este Trupul lui Cristos; pentru ca noi să trăim în înviere, trebuie să-l cunoaștem, să experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii, nu numai pe Dumnezeul cel viu, ci și mai mult, pe Dumnezeul învierii.

Mulțumim Domnului că nu numai că a înviat din morți, ci și mai mult, că este învierea însăși! Aleluia, Isus Cristos este învierea și viața, iar astăzi El, ca Duh dătător de viață, este în duhul nostru pentru a aplica realitatea învierii Sale în ființa noastră! Omenesc vorbind, este imposibil să învingi moartea; poate o putem amâna, dar nu o putem învinge niciodată.

Dar vedem aici o persoană, Isus Cristos, care a biruit moartea și a ieșit din moarte prin înviere, și El este învierea și viața pentru noi. Din punct de vedere omenește, s-ar putea să nu reușim niciodată să învingem moartea, pentru că putem muri ca cei dinaintea noastră; spiritual vorbind, totuși, putem birui moartea, pentru că avem viața învierii în duhul nostru!

La om, sunt multe lucruri care sunt imposibile, inclusiv transformarea noastră și conformarea cu chipul lui Cristos, dar la Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile! De multe ori în viața noastră creștină ajungem în situații și atingem lucruri care ne aduc la conștientizarea că nu suntem nimic și nu putem face nimic, pentru că nu putem răzbate sau birui.

Când ajungem la capătul puterilor noastre și realizăm că suntem cu totul inutili, atât în viața noastră creștină, cât și în slujirea noastră față de Dumnezeu, Dumnezeu poate veni ca viața învierii și poate fi exprimat prin noi. Când ne dăm seama de propria noastră incapacitate, putem experimenta capacitatea lui Dumnezeu.

Acesta nu este doar un motto sau o zicală minunată de înrămat; aceasta trebuie să devină realitatea noastră. În viața noastră creștină de zi cu zi trebuie să ne întoarcem spre Domnul și să Îl savurăm, depizând de El pentru toate lucrurile.

Când lucrurile depășesc puterea noastră de a face față și de a trece prin ele, ne putem pur și simplu să ne încredem în Domnul, pentru că El, ca viața învierii, este în noi. Specialitatea Lui este să învingă moartea; moartea pentru noi este imposibil de biruit, dar pentru El, nu este o problemă: El a biruit moartea și El este în noi pentru a birui moartea în noi.

A experimenta învierea înseamnă a realiza că nu o putem face și că Dumnezeu este Cel care face totul în noi, prin noi și pentru noi. El în noi o poate face. Noi nu o facem, dar El poate. Așa că ne deschidem către El.

Îi permitem să facă totul în noi. Punem capăt eforturilor și strădaniei noastre de a face lucruri pentru Dumnezeu și pur și simplu Îl lăsăm pe Dumnezeu să facă toate lucrurile în noi în înviere și ca înviere.

Trăirea prin viața divină din noi și nu prin viața noastră naturală rezultă în Trupul lui Cristos

În calitate de credincioși în Cristos, avem viața divină în duhul nostru; Domnul, ca Duhul dătător de viață, este cu duhul nostru și noi suntem un duh cu Domnul. Când suntem în duhul nostru, savurăm curgerea dulce a vieții. Domnul este cu duhul nostru astăzi (2 Tim. 4:22), iar Cristos trăiește în noi pentru a fi viața noastră și totul al nostru (Col. 1:27).

Trebuie să ne amintim acest lucru în fiecare zi, că avem o altă Persoană care trăiește în noi. Suntem atât de obișnuiți să trăim prin viața noastră naturală încât, implicit, trăim în noi înșine, prin noi înșine și chiar pentru noi înșine. Dar când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a trăi nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din noi, suntem în înviere, iar rezultatul este Trupul lui Cristos!

Pavel a mărturisit că a aspirat să-L cunoască pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind conform cu moartea Lui, dacă poate ajunge la învierea din morți (Filipeni 3:10-11).

Întreaga noastră viață este o încercare de a-L cunoaște pe Cristos, de a-L experimenta și de a trăi un singur duh cu El, astfel încât să putem experimenta moartea și învierea Lui, să fim conformați cu moartea Sa și să ajungem la învierea din morți.

Avem nevoie să fim făcuți discipoli de Domnul să fim persoane divine și mistice, adică să fim persoane care trăiesc prin viața divină, renegând viața noastră naturală (Ioan 3:8).

Toți oamenii de astăzi trăiesc prin și în viața lor naturală; este firesc să trăiești în viața naturală. Cu toate acestea, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim ucenici de Domnul, învățați în interior și subiectiv de El, cum să trăim viața divină și să renegăm viața naturală.

Nu ar trebui să mai trăim în și prin viața noastră naturală; mai degrabă, trebuie să trăim prin viața divină din duhul nostru. Când citim Evangheliile, Îl vedem pe Isus Cristos, omul-Dumnezeu, care a trăit o viață omenească perfectă nu în viața Sa naturală, ci prin viața divină în duhul Său.

El a avut o viață omenească perfectă cu o umanitate perfectă, dar El S-a lepădat de Sine însuși și a luat voia Tatălui, a făcut voia Tatălui, a rostit cuvintele Tatălui și a făcut totul conform celor auzite de la Tatăl. Când citim Evangheliile, Îl învățăm pe Cristos după cum realitatea este în Isus și suntem făcuți ucenici de Domnul.

Și pe măsură ce trăim în viața de biserică și vedem multe modele de frați și surori care trăiesc prin viața divină, suntem în continuare făcuți ucenici de Domnul să trăim prin viața divină, astfel încât El să poată fi exprimat prin noi, iar rezultatul acestui lucru este Trupul lui Cristos.

Fie ca nimeni să nu ne disprețuiască tinerețea, ci mai degrabă să fim un model pentru credincioși în felul în care trăim, în conduita noastră, în credința noastră și în puritatea noastră. Când alții se uită la noi, ar trebui să vadă o persoană care trăiește prin viața divină și nu prin viața lor naturală. Amin!

Să ne rugăm și să ne deschidem Domnului pentru ca El să facă acest lucru real pentru noi în viața noastră de zi cu zi. Orice lucru pe care îl facem, chiar dacă este scriptural, dar e în viața naturală, nu este realitatea Trupului lui Cristos (1 Cor. 3:12).

Atâtea lucruri pe care le facem în viața de biserică și pentru Domnul sunt scripturale și bune și sunt absolut necesare și pozitive, dar le facem în omul nostru natural și conform vieții noastre naturale. O, Doamne! Fie ca noi să învățăm să continuăm să ne întoarcem la duhul nostru zi de zi pentru a-L savura, a ne împărți din bogățiile Lui și a trăi prin viața divină și nu prin viața noastră naturală!

Fie ca trăirea noastră de zi cu zi să fie o trăire în și prin viața divină și să contribuim la zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos în viața noastră de zi cu zi!

Doamne Isuse, alegem să trăim nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din duhul nostru. Ne renegăm ăe noi înșine, ne punem deoparte și vrem să trăim în și prin viața divină în duhul nostru. Amin, Doamne, vrem să trăim în înviere astăzi, trăind un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Fă-ne discipolii Tăi, dragă Doamne, să fim persoane divine și mistice. Salvează-ne de a trăi în și prin omul nostru natural. Salvează-ne de a trăi în viața noastră naturală în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică. Doamne Isuse, vrem să ne întoarcem la Tine astăzi! Nu vrem să facem lucrurile doar într-un mod scriptural și bun, dar în viața naturală. O, Doamne, fie ca să nu deteriorăm sau vătămăm Trupul lui Cristos, făcând lucruri în omul nostru natural și prin viața noastră naturală. Fă-ne ucenicii Tăi astăzi ca să trăim viața divină renegând viața noastră naturală. Fie ca Cristos să fie Cel care trăiește în noi astăzi pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos. Doamne Isuse, amin, câștigă zidirea Trupului Tău pe măsură ce trăim prin viața divină și renegăm viața noastră naturală!

Pentru a trăi în înviere trebuie să-L cunoaștem, să-L experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii

Trebuie să trăim în înviere astăzi, un singur duh cu Domnul. Dumnezeul nostru nu este doar Dumnezeul viu, Dumnezeul care este viu și activ în a face lucruri pentru noi și în noi, ci chiar mai mult, El este Dumnezeul învierii, Dumnezeul care Se introduce pe Sine în noi ca înviere și viață.

Există o distincție între Dumnezeul viu și Dumnezeul învierii. Trebuie să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii. Dumnezeul cel viu poate săvârși multe fapte în numele nostru și să facă multe lucruri pentru noi; cu toate acestea, Dumnezeul învierii lucrează nu doar în exterior, ci și în interior pentru a ne împărți viața și natura Sa.

Dumnezeul cel viu poate face multe lucruri pentru noi, cum ar fi să ne vindece, să ne ajute în necazurile noastre, să ne elibereze de probleme și să ne ajute; cu toate acestea, pe măsură ce El face aceste lucruri pentru noi, natura Dumnezeului viu nu se poate contopi cu natura omului.

Atâția oameni care L-au iubit pe Dumnezeu și L-au urmărit în Vechiul Testament L-au experimentat ca Dumnezeul viu, iar El i-a eliberat, i-a salvat, a îngrijit de ei și a avut grijă de ei. Cu toate acestea, viața și natura Dumnezeului viu nu pot fi contopite cu viața și natura omului.

Chiar și noi înșine, în calitate de credincioși în Cristos, L-am experimentat pe Dumnezeu de atâtea ori ca Dumnezeul viu, pentru că I-am cerut să ne ajute și să facă lucruri pentru noi, și El a făcut-o; El a făcut minuni pentru noi. Cu toate acestea, la scurt timp după ce se face o minune pentru noi, uităm de Domnul, pentru că nimic din viața și natura Lui nu a fost introdus în noi.

2 Cor. 1:8-9 ne arată experiența lui Pavel și a colaboratorilor săi; erau năpăstuiți, împovărați excesiv peste puterea lor, în măsura în care disperau chiar și de a trăi. Ei au avut în ei înșiși răspunsul morții, fiind siguri că sunt pe cale să moară și, în toate aceste lucruri, și-au bazat încrederea nu în ei înșiși, ci pe Dumnezeu, care înviază morții.

Pavel L-a experimentat pe Dumnezeu nu ca pe Dumnezeul viu, care poate să-l elibereze din închisoare și de împotrivitorii și persecutorii săi, ci și mai mult, ca pe Dumnezeul învierii, pentru că nu se mai încredea în sine, ci în Dumnezeu care înviază morții.

A fost greu încercat și disperat chiar și de a trăi, dar tocmai în acest fel a învățat să se încreadă în Dumnezeul învierii. Dumnezeul învierii nu l-a salvat din situația grea de moarte în care se afla; El pur și simplu S-a introdus cu viața și natura Sa în Pavel.

Dumnezeu nu a făcut un act divin miraculos pentru a-l salva pe Pavel; mai degrabă, El a comunicat și a transmis viața și natura Sa în el. Pentru ca noi să trăim în înviere, trebuie să-l cunoaștem, să experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii.

Dumnezeu introduce prin cruce pentru a ne termina, pentru a ne duce la capăt, astfel încât să nu mai avem încredere în noi înșine, ci în Dumnezeul învierii. Poate că vrem să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul viu care ne eliberează dintr-o situație dificilă și imposibilă, dar El vrea să-L cunoaștem, să-L experimentăm și să-L câștigăm ca Dumnezeu al învierii în acea situație.

Trebuie să ne dăm seama că, deși Dumnezeul cel viu poate săvârși multe acte în numele omului, viața și natura Dumnezeului viu nu sunt realizate în om; însă Dumnezeul învierii introduce viața și natura Sa în om. Dumnezeu nu lucrează pentru a-și face cunoscută puterea prin acte exterioare, ci introduce pentru a Se împărți și a se introduce pe Sine în om (Gal. 1:15-16; 2:20; 4:19).

Pentru aceasta, Dumnezeu folosește mediul nostru, astfel încât să-și poată introduce viața și natura în noi (2 Cor. 4:7-12; 1 Tes. 3:3). El aranjează pentru fiecare dintre noi un anumit set de situații cu multe suferințe, special rânduite pentru noi, astfel încât să-L cunoaștem ca pe Dumnezeul învierii care se introduce pe Sine în noi.

Semnificația suferinței, mai ales în ceea ce privește noi, credincioșii în Cristos, este că ea devastează și mistuie vechea creație, astfel încât Dumnezeu să aibă ocazia de a se împărți în noi ca Dumnezeul învierii. Cu toții trecem prin suferință, căci suferința este partea fiecărei ființe umane; cu toate acestea, noi, creștinii, putem ieși din suferință cu mai mult din Dumnezeu adăugat la ființa noastră dacă pur și simplu ne deschidem către El.

Fie ca noi toți să ne dăm seama că scopul principal al suferinței pentru noi este ca însăși natura lui Dumnezeu să fie infuzată în natura omului. Omul exterior se mistuie, dar omul nostru interior este înnoit, iar Dumnezeu adaugă mai mult din Sine în ființa noastră (2 Cor. 4:6).

Fie ca noi să-i dăm Domnului consimțământul atunci când El caută să ne conducă prin suferințe și lucruri devastatoare. El este Cel care aranjează toate lucrurile în mediul nostru; nu persoanele, lucrurile sau situațiile ne decid mediul și suferințele, ci Dumnezeu Însuși este cel care aranjează toate lucrurile.

El vrea să sporească elementul divin din ființa noastră, astfel încât să-L putem cunoaște pe El ca Dumnezeul învierii. El ne pedepsește cu scopul de a câștiga ceea ce este de folos și de a ne împărți din sfințenia Lui (Evrei 12:10).

Toate lucrurile, toate chestiunile, toate persoanele și toate mediile și situațiile introduce împreună spre binele nostru, pentru că Îl iubim pe Domnul și suntem chemați conform scopului Său (Romani 8:28).

Pentru a trăi în înviere și a fi constituiți cu Dumnezeul învierii, trebuie să fim conformați cu chipul lui Cristos ca Fiu întâi născut al lui Dumnezeu prin „toate lucrurile” (Romani 8:28-29; Evrei 12:10; Ier. 48:11).

Ceea ce este bun în ochii lui Dumnezeu nu este ca să obținem lucruri exterioare sau că suntem mai experimentați și mai maturi din punct de vedere uman, ci că viața și natura Lui sunt aduse mai mult în ființa noastră prin cunoașterea, experimentarea și câștigarea pe Dumnezeul învierii prin toate lucrurile prin care trecem.

Trebuie să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii și să fim constituiți cu El. Fie ca noi să vedem acest lucru și să ne deschidem Domnului pe măsură ce trecem prin toate lucrurile, astfel încât Dumnezeul învierii să poată fi introdus în noi și viața și natura Sa să crească în noi zi de zi.

Doamne Isuse, vrem să trăim în înviere astăzi prin cunoașterea, experimentarea și câștigarea Dumnezeului învierii. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Fă-ne să realizăm că Dumnezeu lucrează prin cruce pentru a ne pune capăt și a ne termina, astfel încât să avem încredere în Dumnezeul care înviează morții. O, Doamne Isuse, să învățăm acest lucru în experiența noastră, astfel încât să nu mai avem încredere în noi înșine, ci în Dumnezeul învierii. Nu vrem foar să-I cerem lui Dumnezeu să facă lucruri pentru noi pentru a ne salva și a săvârși minuni în numele nostru ci pur și simplu îȚi dăm permisiunea să lucrezi pentru a mistui omul natural, astfel încât omul interior să fie înnoit. Amin, Doamne, vrem să Te cunoaștem ca fiind Dumnezeul învierii în experiența noastră zilnică. Fie ca viața și natura ta să fie introduse în noi. Fie ca noi să realizăm că Dumnezeu folosește mediul înconjurător pentru a introduce viața și natura Sa în noi. Amin, Doamne, conformează-ne mai mult chipului Tău prin toate lucrurile care se petrec în jurul nostru și toate lucrurile, persoanele și lucrurile legate de noi. Fie ca însăși natura lui Dumnezeu să fie introdusă în natura noastră, astfel încât să-L putem câștiga pe Dumnezeu până la cel mai înalt grad!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live by the Divine Life and Gain the God of Resurrection to Live in Resurrection, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 9 (Cristos ca fiind învierea și bobul de grâu) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul Isus este odihna noastră: venim la El, luăm jugul Lui și găsim odihnă pentru sufletele noastre

12/02/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Domnul Isus este odihna noastră; putem veni la El așa cum suntem, cu truda și poverile noastre, și El ne va da odihnă și putem învăța de la El, căci El este blând și smerit cu inima și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre când luăm jugul Său asupra noastră. Amin! Ce Mântuitor minunat avem, dragul nostru Domnul Isus!

El a venit să fie odihna noastră, iar astăzi putem să-L savurăm și îl putem experimenta ca odihnă în sufletul nostru. Cât de mult avem nevoie de odihnă în sufletul nostru!

Domnul este tot ce avem nevoie și El este atât de mult pentru noi în experiența noastră zilnică. Am văzut că El este Păstorul nostru. Suntem ca niște oi fără păstor, lepădați și împrăștiați, triști și nehrăniți. Dar slavă Domnului, Isus a venit să ne fie Păstorul!

El este Păstorul nostru Bun. El are grijă de oile Sale. El este Păstorul care își cheamă oile pe nume, iar oile Sale aud glasul Lui și Îl urmează. El nu sare peste gard pentru a intra în stână; El deschide ușa, El este ușa și El intră.

Mulțumim Domnului că a venit și ne-a chemat din stână, ca să fim cu El în pășunea bogată, care este El Însuși. Cristos, în calitate de Păstor al nostru, ne conduce la apele odihnei și El este cu noi chiar și atunci când mergem prin valea umbrei morții.

Oriunde ne aflăm, El este acolo cu noi, protejându-ne de rău și alimentându-ne în interior pentru ca noi să trăim o viață creștină adecvată pe pământ pentru împlinirea scopului Său.

Când suntem în fața adversarilor noștri, Domnul este acolo cu noi; El întinde o masă înaintea noastră, chiar dacă lupta continuă, iar noi mâncăm și distruge inamicul! Slavă Domnului!

Zi de zi putem savura păstorirea Domnului, ne putem deschide către păstorirea Lui și putem să-L urmăm oriunde ne conduce El.

El ne păstorește spre savurarea deplină a Lui însuși și ne conduce către savurarea pe tot parcursul vieții a bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa Sa.

Pe de o parte, fiecare dintre noi este oaia Lui; pe de altă parte, noi toți împreună, ca turma Sa, suntem casa Sa, iar în casa Lui savurăm bunătate și îndurare. Aceasta este porția noastră pentru eternitate.

Ne place să locuim în casa Sa împreună cu sfinții, împărtășindu-ne din bunătatea și îndurarea Sa iubitoare, astfel încât să putem deveni expresia Lui corporativă pe pământ! Amin!

Cât de minunat este că Domnul a venit să fie Păstorul nostru pentru ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm și, de asemenea, să-L exprimăm!

Putem deveni expresia Păstorului nostru, permițându-I să ne păstorească și cooperând cu El în lucrarea Sa cerească de a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu!

Îl savurăm pe Domnul Isus ca odihnă noastră, venind la El cu osteneala și poverile noastre pentru a primi odihnă

Mat. 11:28-30 dezvăluie un aspect minunat al Domnul Isus pentru noi – Domnul Isus este odihna noastră. Cristos este odihnă pentru noi.

S-ar putea să-L luăm pe Cristos ca înțelepciunea noastră, dar întrucât Îl avem pe El ca înțelepciunea noastră, s-ar putea să fim destul de ocupați; din acest motiv, trebuie să-L luăm și pe El ca odihnă.

Domnul Isus a sunat un apel în urmă cu două mii de ani spunând că toți cei care trudesc și sunt împovărați pot veni la El și El le va da odihnă.

S-ar putea să credem că suntem bine și că nu avem nevoie de odihnă, dar cu cât mergem mai departe cu Domnul și cu cât avansăm mai mult în viața noastră umană, cu atât ne trudim și suntem împovărați.

Ne trudim nu doar pentru Domnul și pentru viața de biserică, ci și pentru viața noastră de familie, la serviciu și în societate. De multe ori ne putem strădui și ne luptăm să păzim poruncile legii și regulamentele religioase, în timp ce alteori ne străduim și ne luptăm pentru a avea succes în munca noastră sau în hobby-ul nostru.

Viața umană este plină de muncă și trudă; nimic nu vine ușor, iar dacă vrem să obținem ceva, trebuie să lucrăm să obținem ceva. Domnul îi cheamă pe cei care trudesc și sunt împovărați să vină la El pentru odihnă.

De multe ori ne aflăm că, deși Îl iubim pe Domnul și Îl urmăm împreună cu sfinții, suntem plini de poveri; suntem atât de împovărați încât ne simțim foarte grei în interior, neavând odihnă. O, Doamne Isuse!

Domnul ne cheamă să venim la El ca să avem odihnă, căci Domnul Isus este odihna noastră.

Odihna se referă nu doar la a fi eliberat de truda și povara din ținerea legii și religiei sau a oricărei lucrări și responsabilitate, ci și la pacea desăvârșită și deplina satisfacție.

Odihna pe care ne-o dă Domnul nu este ca pacea dată de restul lumii; El ne dă odihnă pentru sufletul nostru.

Avem nevoie de odihnă în sufletul nostru, căci sufletul nostru este de multe ori obosit și tulburat. Sufletul nostru trudește, se străduiește să-i mulțumească pe oameni, să-și urmărească visele și chiar să-i placă lui Dumnezeu.

Putem sluji Domnului și putem lucra în viața de biserică, ceea ce este ceva foarte bun, și putem fi implicați în slujirea bisericii; totuși, s-ar putea să descoperim curând că trudim și suntem împovărați. Suntem plini de poveri și suntem foarte împovărați. O, Doamne Isuse!

S-ar putea să ne simțim chiar robi să facem cutare sau cutare lucru la locul de muncă, sclavi ai slujirii în cutare aspect particular în biserică și robi acasă cu familia noastră, având grijă de atâtea lucruri.

Avem nevoie de Domnul Isus ca odihnă. Trebuie să venim la El cu ostenelile noastre și El ne va da odihnă. Odihna pe care ne-o dă El include să fim eliberați de truda și povara de la religie și lege și sub orice lucrare de responsabilitate.

Odihna este Domnul pentru noi și odihna pe care El ne dă este pacea perfectă și satisfacția deplină.

Pe măsură ce facem cutare sau cutare lucru pentru Domnul și în viața de biserică, s-ar putea să obosim; poate fi obositor să lucrezi cu sârguință pentru Domnul sau în orice fel de lucrare.

Devenim împovărați și suntem obosiți. Deci avem nevoie de pace și satisfacție. Sufletul nostru este tulburat. Pentru că sufletul nostru este tulburat, avem probleme cu alți oameni, dând vina pe necazurile noastre sau căutând să găsim odihnă în alte lucruri.

Numai Domnul Isus este odihna noastră și numai El ne poate da odihnă pentru sufletul nostru.

Încă trebuie să purtăm responsabilitatea de a face cutare sau cutare lucru și trebuie să avem grijă de multe lucruri în viața noastră de familie, în viața noastră de biserică și la locul de muncă, dar Domnul Isus este odihna noastră.

Fie ca noi să venim la El din nou și din nou, mai ales când simțim că suntem împovărați și trudim și să-L luăm pe Cristos ca odihnă!

Doamne Isuse, venim la Tine ca să găsim odihnă pentru sufletul nostru. Ne deschidem Ție. Venim la Tine cu ostenelile noastre și cu toate poverile noastre. Numai Tu ne poți da odihnă. Doamne Isuse, Tu ești odihna noastră. Mulțumim că ne-ai chemat să venim la Tine cu toată truda și poverile noastre. Mulțumim că ești odihna noastră. Doamne, sufletul nostru are nevoie de odihnă! Numai Tu ne poți oferi pace deplină și satisfacție perfectă. Ne deschidem Ție. Venim la Tine. Recunoaștem că ne trudim și suntem foarte împovărați. Răspundem chemării Tale astăzi și venim la Tine. Numai Tu ne poți elibera de truda și povara sub lege și religie și sub orice osteneală și responsabilitate. Numai Tu poți fi adevărata noastră odihnă și satisfacție. Amin, Doamne, Te luăm nu numai ca înțelepciunea noastră, ci și ca odihnă. Ne odihnim în Tine. Tu ne odihnești sufletul. Sufletul nostru Te ia ca odihnă. Amin, Doamne Isuse, fii odihna noastră astăzi!

Luați jugul Domnului asupra noastră și învățați de la El să găsim odihnă pentru sufletele noastre astăzi

Cum putem găsi odihnă pentru sufletul nostru? Este prin a veni la Domnul. Mai precis, găsim odihnă pentru sufletele noastre atunci când luăm jugul Domnului asupra noastră și învățăm de la El (Matei 11:29). Jugul Lui este ușor și povara Lui este ușoară (v. 30).

Domnul este blând și smerit cu inima și când luăm jugul Său asupra noastră și învățăm de la El, găsim odihnă pentru sufletele noastre. Domnul Isus este odihna noastră în sufletul nostru.

Ce este jugul Domnului? Jugul Domnului este de a lua voia Tatălui; delul Său de a trăi era să facă voia Tatălui în toate lucrurile. Când Domnul Isus a fost pe pământ, nu i-a păsat altceva decât să facă voia Tatălui Său (Ioan 4:34; 5:30; 6:38).

El S-a supus pe deplin voii Tatălui (Matei 26:39, 42), chiar până la moarte, bând paharul pe care I-a dat să bea Tatăl. El ne cere acum să învățăm de la El.

A învăța de la Domnul nu înseamnă că Îl imităm în exterior și că încercăm să facem lucrurile pe care le-a făcut El. A învăța de la Domnul înseamnă a-L copia pe Domnul în duhul nostru luând jugul Său – voia lui Dumnezeu (1 Petru 2:21).

Fie ca noi să învățăm astăzi de la Domnul și să luăm jugul Domnului asupra noastră. Când învățăm de la El și luăm jugul Lui asupra noastră, găsim odihnă pentru sufletele noastre.

Poate fi ușor să găsim odihnă pentru trupul nostru și ori de câte ori îl atingem pe Domnul în duh, avem odihnă în duhul nostru; cu toate acestea, nu este atât de ușor să găsim odihnă în sufletul nostru.

Sufletul nostru de multe ori este atât de deranjat încât nici măcar nu putem dormi. Dar când luăm jugul Domnului și învățăm de la El, savurăm în sufletul nostru odihna și satisfacția Sa.

Când Îl slujim pe Domnul în viața de biserică, trebuie să luăm jugul Domnului când Îl slujim; luăm asupra noastră voia Domnului. Voia lui Dumnezeu este jugul nostru.

Nu putem fi liberi și să facem ce vrem; mai degrabă, suntem înjugați și nu suntem atât de eliberați, ci depindem de Domnul și căutăm să facem voia Sa.

Lumea de astăzi crede că fiecare ar trebui să fie liber să facă ce vrea; totuși, ei nu știu că sunt legați de altceva, jugul vrăjmașului, care este aspru, dur, amar și ascuțit.

Ori de câte ori descoperim că jugul pe care îl purtăm este dur și amar, trebuie să venim la Domnul, să luăm jugul Lui și să învățăm de la El. Jugul Domnului de a face voia lui Dumnezeu nu este greu sau greu, ci bun și ușor; este bun, blând, ușor și plăcut.

Ori de câte ori suntem în duhul nostru și trăim un singur duh cu Domnul, în mod spontan luăm jugul Domnului pentru a face voia Tatălui și găsim odihnă în sufletul nostru.

Din punct de vedere uman, este imposibil să fii înjugat cu cineva sau cu ceva și, în același timp, să găsești odihnă, dar spiritual vorbind, aceasta este realitatea.

Cu toții putem depune mărturie că, atunci când ne exersăm duhul și suntem una în duh cu Domnul, purtăm jugul Său pentru a face voia lui Dumnezeu și găsim odihnă pentru sufletul nostru.

Nu suntem doar reglementați sau controlați de ceva, chiar și de o anumită muncă; suntem constrânși de voia lui Dumnezeu. Aceasta ne alimentează, ne dă energie și ne face să mergem mai departe cu El într-un mod adecvat.

Domnul a spus că, dacă luăm jugul Său asupra noastră și învățăm de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre. El este blând și smerit cu inima.

El nu s-a împotrivit celor care Îl persecutau și nici nu a luptat pentru drepturile Sale atunci când era criticat sau condamnat la moarte.

De multe ori, când alții ni se opun, le rezistăm și ripostăm și nu avem pace. Dar dacă, în loc să ne împotrivim, ne supunem voii Tatălui și depunem mărturie că și această opoziție vine de la Tatăl, vom avea odihnă în sufletele noastre.

De exemplu, Ioan Botezătorul era în închisoare și spera că Domnul Isus îl va elibera, deoarece El a făcut atâtea minuni, dar voia Tatălui a fost ca Ioan să rămână în închisoare până la moartea sa.

Domnul ne poate întemnița într-o anumită situație pentru o perioadă de timp și poate exista multă limitare și constrângere în jurul nostru și chiar în noi înșine.

Într-o astfel de situație, trebuie să luăm voia Tatălui, jugul Domnului și să învățăm de la Domnul și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Când ne supunem voii Tatălui, învățăm de la Domnul și luăm jugul Său asupra noastră, sufletul nostru se odihnește și avem pace desăvârșită și satisfacție deplină.

Domnul Isus este odihna noastră. Putem și trebuie să-L trăim pe Cristos ca odihnă în sufletele noastre, venind la El, luând jugul Său asupra noastră și învățând de la El.

Doamne Isuse, venim la Tine și luăm jugul Tău asupra noastră. Vrem să învățăm de la Tine, pentru că ești blând și smerit cu inima. Dă-ne să avem odihnă în sufletele noastre! Doamne, nu putem găsi odihnă pentru sufletul nostru dacă nu venim la Tine! Lăsăm deoparte orice alt jug și venim la Tine din orice osteneală și povară ca să Te luăm ca odihnă. Vrem să învățăm de la Tine. Tu ești blând și smerit, și Tu nu reziști opoziției. Ești smerit la inimă și nu Te consideri a fi mai presus decât ar trebui să fii. Te luăm ca viața și persoana noastră astăzi în duhul nostru. Ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Tine! Amin, Doamne Isuse, ne supunem pe deplin voii Tatălui. Recunoaștem că tot ceea ce ni se întâmplă este din cauza voii Tatălui. Nu vrem să ne schimbăm situația sau să ieșim de unde suntem: pur și simplu venim la Tine și Te luăm ca odihnă! Aleluia, Domnul Isus este odihna noastră astăzi în sufletul nostru! Te iubim, Doamne Isuse! Ne place să fim înjugați cu Tine pentru a face voia Tatălui! Tu ești odihna noastră!