Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Cristos este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel care va sfârși ceea ce a început

19/07/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul; El a început viața noastră creștină, El o va duce la finalizare și, indiferent prin câte greutăți trecem și cât de mult falimentăm, El va împlini ceea ce a spus, căci El este capabil să o facă.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Vrem să Te cunoaștem ca Alfa și Omega. Descoperă-ne pentru a vedea cine ești Tu pentru noi. Fă să vedem că Tu ești atât începutul, cât și sfârșitul. Fă să ne dăm seama ce înseamnă că Tu ești Cel dintâi și Cel de pe urmă. Te luăm ca viața și totul al nostru! Amin, Doamne, Tu ești Cel care deține controlul. Tu ești Cel care face toate lucrurile. Ne încredem în Tine și ne dăm Ție! Amin!

Săptămâna aceasta, venim la un aspect foarte prețios al lui Cristos din cartea Apocalipsa, ceva ce cu toții trebuie să cunoaștem și să experimentăm în viața noastră creștină și în viața de biserică, Cristos având Cheile Morții și ale Hadesului.

Ce minunat e că Cristos are cheile morții și ale Hadesului! Fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru a fi iluminați de El, astfel încât să putem înțelege și să intrăm în experimentarea a ceea ce este Cristos pentru noi. Putem înțelege mental că Cristos a trecut prin moarte, a biruit moartea și a ieșit din moarte și putem crede că El are cheile morții și ale Hadesului.

Dar ce înseamnă acest lucru în experiența noastră creștină? Ce înseamnă acest lucru în viața noastră de zi cu zi? Îl cunoaștem pe Cristos într-un mod personal și intim ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului? Ce înseamnă acest lucru în experiența noastră de zi cu zi?

Trebuie să luăm cuvântul lui Dumnezeu din Biblie și să-l interiorizăm. Trebuie să ne rugăm asupra acestui cuvânt, să ni-l însușim, să-l mâncăm cu multă cugetare rugativă și să fim deschiși Domnului pentru ca El să strălucească în noi și asupra noastră, chiar și atunci când trecem prin multe lucruri, pentru ca noi să-L experimentăm ca o asemenea Persoană.

Nu vrem să ne concentrăm pe doctrină sau chiar pe înțelegerea mentală a faptului că Cristos are cheile morții și ale Hadesului. Vrem să vedem ce înseamnă acest lucru în viața noastră creștină și, de asemenea, în viața noastră de biserică.

Acest lucru se poate face doar prin strălucirea Domnului în noi și prin păstorirea Lui. Ne deschidem păstoririi Sale, Îi permitem să ne conducă personal și corporativ și Îl vom cunoaște, Îl vom experimenta și Îl vom savura ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului.

Trebuie să intrăm într-o conștientizare mai profundă și mai înaltă a acestui lucru; aceasta este ca și cum am urca un munte până când suntem pe deplin în inima lui Dumnezeu, atingându-L și fiind una cu El în această privință.

Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu: El este Alfa și Omega!

În Apocalipsa 1:17-18 vedem că Domnul Isus este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu; El este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Ce Cristos minunat avem! Este ușor, însă, să citești asta, să fii de acord cu ea, să te simți încurajat de aceasta și apoi să mergi mai departe.

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său și să-I permitem să strălucească asupra noastră și în noi, astfel încât să putem intra în realitatea a ceea ce este Cristos ca fiind Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu.

Faptul că Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă implică faptul că El va realiza ceea ce a început. El a început ceva; El a început viața noastră creștină, căci ne-a atras la Sine și ne-a captivat prin frumusețea Sa. Ceea ce a început, El va și termina.

El este Primul, ceea ce înseamnă că nu există nimeni înaintea Lui; El este Ultimul, ceea ce implică faptul că nu există nimeni după El. El este Începutul, ceea ce înseamnă că El este originea tuturor lucrurilor și, de asemenea, Originatorul. El este Sfârșitul, ceea ce înseamnă că El este finalizarea tuturor lucrurilor.

Nu numai că nu există nimic și nimeni înainte de Domnul sau după El, dar nu există nici origine sau finalizare fără El. El este puternic să ne promită, să ne încurajeze și să ne întărească.

În Apocalipsa 2:8, Domnul Isus a spus că El este Primul și Ultimul, care a murit și a înviat din nou. El este Primul și El este Ultimul; mai mult, a murit, dar apoi a înviat din nou! Aceasta înseamnă că, așa cum El a trecut prin moarte și a ieșit viu în înviere, tot așa El, în noi și cu noi, ne duce prin moarte și ne va duce prin înviere.

Acest cuvânt a fost vorbit bisericii din Smirna, biserica care suferă. În timp ce biserica suferea sub persecuție, Domnul S-a prezentat ca fiind Cel care a devenit mort și a înviat din nou, chiar Cel dintâi și cel de pe urmă. Nimic și nimeni nu L-a putut ucide, vătăma sau distruge; El a trecut prin moarte, a gustat moartea, dar a ieșit din moarte și acum trăiește din nou.

Poate că nu suntem sub persecuție așa cum a fost biserica din Smirna, dar putem suferi. Pe măsură ce suferim, pe măsură ce trecem prin suferințe, trebuie să știm că Cristos este Cel dintâi și cel de pe urmă, Cel care există mereu și este neschimbat. Totul este sub controlul Său.

Chiar și suferința noastră este sub controlul Său și El ne va duce prin înviere. Oricare ar fi mediul nostru, El deține controlul. Mediul nostru este sub suveranitatea Domnului și El este în noi pentru a ne duce prin el.

El este Primul și Cel de pe urmă; aceasta înseamnă că noi, ca biserică, vom fi victorioși, căci El ne va duce prin toate acestea și ne va aduce pe tot drumul în Dumnezeu.

El este Primul și, de asemenea, El este Originatorul; El este Cel de pe urmă și, de asemenea, El este Desăvârșitorul. Cu alte cuvinte, în acest univers, de la început până la sfârșit, totul este Cristos. El a devenit viața noastră și totul pentru noi. Trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm ca fiind viața noastră, sursa noastră, pacea noastră, bucuria noastră și totul pentru noi.

El este originea vieții noastre creștine și, de asemenea, El este Desăvârșitorul, sfârșitul; El va finaliza viața noastră creștină. El nu lasă nimic nimănui; El este primul, ultimul și tot ce se află între ele.

Cristos ocupă întregul univers. El este totul în timp, în spațiu și în toate lucrurile. Aleluia! Nu există nimeni înaintea Lui, nu există nimeni după El și El este originea tuturor lucrurilor.

El este, de asemenea, împlinirea tuturor lucrurilor; ceea ce El originează, El și finalizează. Fie ca noi să ne deschidem Lui și să-I permitem să facă totul în noi și pentru noi. Cât Îl lăudăm!

Doamne Isuse, Te lăudăm ca fiind Cel dintâi și din urmă! Aleluia, Cristos este Cel dintâi și nu există nimeni înaintea Lui! Slavă Domnului, Cristos este Cel din urmă și nu există nimeni după El! Amin, Doamne, Te lăudăm ca fiind Cel care a murit și a înviat! Ne deschidem Ție. Îți mulțumim că ai originat totul în viața noastră creștină și în viața de biserică. Îți mulțumim că Te asiguri că viața creștină va ajunge la finalizare și că ne vei duce până la sfârșit! Amin, Doamne, ne încredem în Tine. Credem în promisiunile Tale, în încurajarea Ta și în întărirea Ta. Credem că tot ce ne-ai promis, vei împlini! Slavă Domnului! Cristos a trecut prin suferințe, a trecut prin moarte și a ieșit în înviere! Amin, Doamne, fie ca noi să Te cunoaștem ca fiind Cel dintâi și din urmă, Cel veșnic existent, neschimbat! Aleluia, indiferent de mediul înconjurător, Cristos rămâne același! Amin, Doamne, avem încredere că Tu vei termina ceea ce ai început în noi! Slavă Domnului!

Ne exersăm credința în Cristos ca Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, care va împlini ceea ce a început

Cristos nu este doar Cel dintâi și Cel de pe urmă, ci și Începutul și Sfârșitul; aceasta ne asigură că, după ce a început viața creștină, El o va împlini cu siguranță (vezi 2 Timotei 4:5). El a început viața creștină și viața de biserică și cu siguranță o va împlini. Cristos nu-Și va lăsa niciodată lucrarea neterminată.

Din partea noastră, putem fi plini de îngrijorare cu privire la viața noastră creștină și viața de biserică, căci ne vedem eșecurile, privim la starea noastră și ne dăm seama cât de jos suntem.

Dar Domnul a început viața noastră creștină și viața de biserică și El o va duce la finalizare. El a început recâștigarea Sa, căci El vrea să ne readucă la intenția și scopul Său inițial și o va duce la finalizare. Noi, toți cei din bisericile locale, trebuie să credem că Domnul Isus este Începutul și Sfârșitul; El va împlini ceea ce a început în recâștigarea Sa.

Trebuie să nu privim la situația noastră sau chiar la eșecurile noastre; trebuie să ne îndreptăm privirea spre Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:1). Trebuie doar să cooperăm cu El exersându-ne duhul de credință, iar El va face ceea ce trebuie să facă în noi. Dumnezeu este Cel care lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Lui plăcere.

Aceasta înseamnă că trebuie să privim întotdeauna la El. Cristos este totul pentru noi. El face totul în noi. El este puternic. Noi suntem slabi, dar El este puternic. Chiar dacă suntem slabi, nu ar trebui să ne scuzăm spunând că suntem slabi și că mediul nostru este prea dificil.

În loc să privim la eșecurile noastre sau să fim atenți la mediul nostru dificil, ar trebui să ne exersăm duhul de credință. Trebuie să ne exersăm credința în Cristos ca fiind Cel atotinclusiv, Cel care este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul.

Când trecem prin situații dificile, când avem probleme și când credem că nu există nicio cale de ieșire, ar trebui pur și simplu să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Cristos.

El a trecut prin moarte și a intrat în înviere, iar când trecem prin situații de moarte, ne putem încrede în El și ne putem exersa credința în El. Putem avea probleme, dar cu El nu există probleme. Putem suferi mult, putem avea multe dificultăți, dar în El avem pace, căci El a biruit lumea.

Trebuie doar să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în El, a rămâne în unirea organică cu El și a-L savura. Atâta timp cât suntem cufundați în El, credem în El și ne odihnim în El, vom ajunge la sfârșit, iar El ne va duce la finalizare.

Dumnezeu este Cel care a făcut planul original, iar Cristos este Cel care îndeplinește planul și scopul lui Dumnezeu.

Cristos își va duce propria economie la finalizare. E adevărat că dușmanul lucrează, frustrează și operează pentru a cauza atât de multe probleme, dar Cristos este Cel care ne conduce prin toate aceste lucruri.

Îi mulțumim lui Dumnezeu că Cristos este Alfa, inițiatorul tuturor lucrurilor și El este, de asemenea, Omega, sfârșitul tuturor lucrurilor. Noi, ca oameni, falimentăm – putem falimenta, vom falimenta și falimentăm tot timpul; însă Cristos este Omega și El ne va ajuta să trecem prin toate acestea.

Aceasta nu este o gândire pozitivă sau o automotivare pentru a ne inspira sau a ne încuraja să mergem mai departe. Avem un duh de credință, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și ne exersăm duhul de credință pentru a fi una cu Domnul!

Ne exersăm duhul pentru a-L savura, a fi cufundați în El și a ne odihni în El. Deși falimentăm, ne întoarcem către El. Deși suferim și sufletul nostru are nevoie de odihnă, venim la El și credem în El.

Credem că Cristos va duce planul lui Dumnezeu la împlinire. Credem că El își va atinge scopul și va realiza ceea ce a început. Cel care a început în noi această lucrare bună, El o va duce și la finalizare. Cel care a început viața de biserică pentru a obține o expresie corporativă pentru Cristos, El o va duce și pe aceasta la finalizare.

Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Domnul, fiind siguri că El nu-Și va lăsa niciodată lucrarea neterminată (Apocalipsa 10:7; 15:1, 8). Toate bisericile locale trebuie să creadă că Domnul Isus este Începutul și Sfârșitul. Ceea ce a început El în recâștigarea Sa, El va duce la finalizare; El va împlini ceea ce a început (Filipeni 2:13; 1:6).

Indiferent de starea actuală a bisericii, indiferent de condiția noastră de jos și de lipsa de experimentare a lui Cristos, noi credem că Cristos lucrează pentru a obține o biserică perfectă, glorioasă, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de genul acesta.

El va câștiga o biserică glorioasă pe care să o prezinte Lui Însuși pentru căsătoria noastră împreună pentru veșnicie! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, credem în Tine astăzi. Credem că Tu vei împlini ceea ce ai început în noi. Aleluia, Cristos este Alfa și Omega! Slavă Domnului, Cristos este Începutul și Sfârșitul! Amin, Doamne, ne îndreptăm privirea spre Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Ne exersăm credința în Tine ca fiind Cel atotinclusiv! Chiar dacă avem probleme și falimentăm atât de mult, privim la Tine, credem în Tine și Te savurăm! Credem că nu există probleme cu Tine, căci Tu ai biruit totul! Amin, Doamne, vrem să fim cufundați în Tine astăzi. Credem în Tine și ne odihnim în Tine! Credem că, cu cât circumstanțele noastre sunt mai dificile, cu atât Domnul Isus este mai puternic pentru noi! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru economia Ta eternă, pe care o îndeplinești astăzi! Aleluia, credincios este Cel care ne-a chemat, care și o va face! Slavă Domnului, Cel care a început în noi această lucrare bună o va și îndeplini! Aleluia, indiferent de starea bisericii în experiența ei prezentă, ea nu va avea nicio pată, nicio zbârcitură și nimic de genul acesta în scopul lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Is the Alpha and Omega, the First & the Last, Who Will Finish What He Began, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 38 cu tema: Cristos are cheile morții și ale Hadesului (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne supunem autorității lui Dumnezeu și o susținem, tratând cu orice răzvrătire

07/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În acest univers există două mari principii: autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan, căci centrul disputei se referă la cine deține autoritatea; trebuie să-l tratăm pe Satan afirmând că autoritatea este la Dumnezeu și trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem, permițându-I Domnului să expună și să înlăture orice răzvrătire.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea autoritatea lui Dumnezeu. Salvează-ne de la a rămâne în noi înșine și a gândi conform a ceea ce suntem și dorim. O, Doamne, îndură-Te de noi și dă-ne să vedem răzvrătirea lui Satan și autoritatea lui Dumnezeu. Fie ca noi să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să ne opunem lui Satan și rebeliunii sale. Îndepărtează orice răzvrătire de la noi. Ține-ne sub autoritatea Ta astăzi! Amin!

În acest univers, numai Dumnezeu este autoritatea supremă, iar toată autoritatea în societate, printre oameni, în viața de familie și în viața de biserică este rânduită de Dumnezeu.

Nu putem spune, însă, că ne supunem autorității lui Dumnezeu, dar nu ne supunem autorității indirecte a lui Dumnezeu, cele pe care El le-a numit să fie peste noi cu autoritatea Sa.

Toată autoritatea vine de la Dumnezeu; uneori autoritatea lui Dumnezeu curge prin noi și noi suntem într-o poziție de autoritate, dar de cele mai multe ori trebuie pur și simplu să ne supunem altora, așa cum ne supunem lui Dumnezeu, căci autoritatea lui Dumnezeu curge prin ei.

Chiar și Domnul Isus a trebuit să se supună când era pe pământ. El nu era mai presus de lege în vremea Sa și nu era mai presus de împărat sau de conducătorii din zilele Sale. S-a supus lui Dumnezeu până la capăt și a fost dispus să se smerească până la capăt; de asemenea, S-a supus autorităților pe care Dumnezeu le-a pus peste El.

Iată aici că Dumnezeu s-a încarnat ca om și S-a supus lui Irod, lui Pilat și conducătorilor evrei și a fost dispus să fie omorât de ei. El era drept, nu a făcut nimic greșit și nu a făcut nimic pentru a merita un astfel de tratament din partea altora; însă El S-a supus lui Dumnezeu și autorității delegate pe care a pus-o peste El. Ce model minunat a fost El!

Când a fost respins, hulit și persecutat, Domnul nu a răspuns cu vorbire de rău la rândul său, ci a încredințat toate lucrurile Celui ce judecă cu dreptate.

Când unele cetăți L-au respins, El n-a chemat foc din cer asupra lor, ci L-a preamărit pe Tatăl, pentru că a ascuns aceste lucruri de cei înțelepți, dar le-a descoperit pruncilor. Ce fel de atitudine este aceasta! Ce model minunat avem în Domnul Isus!

Acum El trăiește în noi și ne-a dat viața Sa de supunere, pentru ca și noi să ne supunem autorității lui Dumnezeu și, de asemenea, autorității delegate a lui Dumnezeu, autorității Sale indirecte.

Autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan: ne supunem autorității lui Dumnezeu, iar Dumnezeu Își manifestă împărăția pentru a trata răzvrătirea prin supunerea noastră

În acest univers, Dumnezeu este autoritatea supremă; cu toate acestea, Satan s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Există două mari principii în univers: autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan (Fapte 26:18; Coloseni 1:13). Controversa unică dintre Dumnezeu și Satan se referă la autoritate.

Dumnezeu este autoritatea supremă; El are toată autoritatea, dar Satan s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, căutând să aibă propria sa împărăție, propria sa autoritate.

Răzvrătirea este negarea autorității lui Dumnezeu și respingerea domniei lui Dumnezeu. În acest univers, există o luptă care se dă între Satan și împărăția sa și Dumnezeu și împărăția Sa.

Pe pământ există doar două categorii de oameni: cei care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și cei care ascultă de autoritatea lui Dumnezeu. Nu există nimic și nu există nimeni între acestea.

Satan a fost inițial creat de către Dumnezeu; El a fost un arhanghel, dar datorită mândriei sale, s-a înălțat, a încălcat suveranitatea lui Dumnezeu, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, a devenit adversarul lui Dumnezeu și și-a stabilit propria împărăție (Isaia 14:12-14; Ezechiel 28:2-19; Matei 12:26).

Acum există două împărății: împărăția lui Dumnezeu și împărăția răzvrătită, împărăția lui Satan; aceste două împărății sunt în război chiar în acest moment.

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa și i-a dat omului stăpânirea Sa pentru a-l supune pe Satan. Însă omul a decăzut; când omul a păcătuit, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a renegat autoritatea lui Dumnezeu, respingând domnia lui Dumnezeu.

Oamenii au decăzut și au decăzut și au decăzut, până când la Babel oamenii s-au răzvrătit în mod corporativ împotriva lui Dumnezeu pentru a desființa autoritatea lui Dumnezeu de pe pământ (Geneza 3:1-6; 11:1-9). O, Doamne!

Așadar, Domnul a venit și s-a ocupat de această situație răzvrătită, le-a dat diferite limbi și au fost împrăștiați pe tot pământul.

Deși Satan s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu și deși omul Îi încalcă autoritatea răzvrătindu-se împotriva Lui, Dumnezeu NU va permite ca această răzvrătire să continue; El va stabili împărăția Lui pe pământ (Apocalipsa 11:15).

Întregul univers a fost afectat de căderea lui Satan și de decăderea omului, iar acest lucru a creat o mare problemă pentru Dumnezeu. Toată creația este acum supusă corupției din cauza răzvrătirii omului. Dumnezeu, însă, nu-Și retrage autoritatea; El își va menține sistemul de autoritate și își va stabili împărăția.

Deși Satan s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu și deși omul Îi încalcă zilnic autoritatea răzvrătindu-se împotriva Lui, Dumnezeu nu va permite ca această răzvrătire să continue. Dumnezeu își va stabili împărăția.

Domnul Isus a venit prin încarnare nu doar pentru a ne mântui; El a venit să Se supună Tatălui și să aducă împărăția lui Dumnezeu.

El a făcut totul în supunere față de Dumnezeu, chiar în cooperare perfectă cu autoritatea lui Dumnezeu. El S-a supus lui Dumnezeu Tatăl în toate lucrurile, chiar până la moarte, și chiar moarte pe cruce.

El este acum în noi, repetând același fel de viață în noi astăzi, căci El este viața noastră de supunere în duhul nostru. El câștigă un domeniu în care Dumnezeu Își poate exercita autoritatea.

Pe măsură ce ne supunem autorității lui Dumnezeu și autorităților Sale delegate puse peste noi astăzi, permitem autorității lui Dumnezeu să aibă cale liberă în noi.

Pe măsură ce Dumnezeu are o cale de a avea autoritate în noi și printre noi, împărăția Lui se va manifesta printre noi prin supunere.

Centrul disputei în acest univers se referă la autoritate: cine are autoritate? Fie ca noi să luăm inițiativa de a ne supune autorității lui Dumnezeu, exersându-ne duhul și fiind sub autoritatea lui Dumnezeu, astfel încât să-I putem permite lui Dumnezeu să-Și manifeste împărăția în noi și printre noi astăzi.

Fie ca noi să luăm inițiativa de a ne supune autorității lui Dumnezeu, astfel încât biserica să fie adusă sub Cristos ca și cap și, prin biserică, Dumnezeu să aducă toate lucrurile sub Cristos ca și Cap pentru a aduce împărăția Lui (Efeseni 1:10).

Doamne Isuse, Te întronăm în centrul ființei noastre. Tu ești Domnul. Tu ești Dumnezeul nostru. Tu ești autoritatea supremă. Îți acordăm primul loc. Ne exersăm duhul, Doamne, și Te întronăm în ființa noastră. Expune orice răzvrătire din noi. Expune orice răzvrătire din mintea, emoția și voința noastră. Răspândește împărăția Ta în noi. Răspândește împărăția Ta cu autoritatea Ta din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. O, Doamne, vrem să fim transferați zilnic din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Stabilește împărăția Ta în inima noastră. Execută autoritatea Ta în noi. Ne supunem Ție, Doamne, și autorității Tale. Ne exersăm duhul pentru a trăi prin viața de supunere în duhul nostru. Fie ca noi, ca biserică, să permitem autorității lui Dumnezeu să aibă cale liberă și să-Și manifeste împărăția prin supunere. Amin, Doamne, câștigă împărăția Ta în noi și în jurul nostru prin supunerea noastră față de autoritatea lui Dumnezeu! Vie împărăția Ta și facă-se voia Ta! Slavă Domnului, El își va stabili împărăția pe pământ, în ciuda răzvrătirii lui Satan!

E scopul nostru să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem, tratând cu orice răzvrătire

Centrul disputei în întregul univers se referă la cine are autoritatea (Apocalipsa 4:2-3). Trebuie să tratăm cu Satan afirmând că autoritatea este la Dumnezeu (Fapte 17:24, 30).

Noi, cei care credem în Cristos, am fost mântuiți de Dumnezeu de la pierzarea veșnică și am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Acum ne propunem să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem (Matei 11:25).

Dumnezeu își va stabili împărăția pe pământ și o va face începând cu noi, poporul împărăției. Noi, credincioșii, am primit evanghelia, am crezut în Domnul și acum suntem în viața de biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu. În viața de biserică nu numai că-L savurăm pe Domnul împreună cu sfinții, ci suntem și în împărăția lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este autoritatea supremă.

Acum ne propunem să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem. Cristos este singurul Împărat; nu există alt împărat în împărăția lui Dumnezeu, ci numai Cristos este Împărat și Domn.

Există unii în viața de biserică și în Trupul lui Cristos care sunt puși să-L reprezinte pe Cristos cu autoritatea Lui, dar ei doar Îl reprezintă pe El, fiind autoritatea Lui indirectă, autoritatea Lui delegată.

În Fapte 9 vedem relatarea convertirii lui Pavel; el voia să șteargă biserica de pe pământ, dar apoi L-a întâlnit pe Domnul pe drumul spre Damasc. Și-a dat seama că era dificil să lovească cu piciorul (energia omului) într-un țepuș (autoritatea lui Dumnezeu).

A întâlnit autoritatea lui Dumnezeu și a căzut la pământ, recunoscându-L pe Isus ca Domn; apoi, s-a supus îndrumării lui Anania în Damasc (Fapte 9:10).

Pe de o parte, a întâlnit autoritatea lui Dumnezeu; pe de altă parte, s-a supus autorității delegate a lui Dumnezeu, un membru al Trupului lui Cristos prin care autoritatea lui Dumnezeu curgea în acel moment.

Cu toții trebuie să întâlnim autoritatea pe drumul spre „Damasc”, astfel încât să ne putem supune autorității lui Dumnezeu și, într-un mod foarte practic, ne supunem unui frate mai mic din „Damasc”.

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, când suntem impresionați de autoritatea lui Dumnezeu, ne vom da seama că nu avem de-a face cu oameni, ci cu autoritatea lui Dumnezeu în oameni.

Ne vom gândi doar la autoritate, la supunerea față de autoritatea lui Dumnezeu într-o anumită persoană, și nu vom avea de-a face cu persoane, căci supunerea noastră nu va fi față de o persoană, ci față de autoritatea lui Dumnezeu în acea persoană.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră în această privință, ca să ne putem hotărî să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem, și fie ca El să strălucească asupra oricărei răzvrătiri din ființa noastră.

Mai ales că trăim la sfârșitul acestei epoci, când omenirea se îndreaptă spre o răzvrătire deschisă împotriva lui Dumnezeu și, la un moment dat, Îl va provoca pe Dumnezeu Însuși să lupte împotriva Lui la Armaghedon, vedem răzvrătire peste tot în jurul nostru.

De multe ori, chiar și noi, credincioșii în Cristos, suntem atât de încrezători în sine, dar, în realitate, suntem atât de orbi, pentru că nu vedem autoritatea lui Dumnezeu. O, Doamne!

Când ne vom întâlni cu autoritatea lui Dumnezeu cel puțin o dată, ne vom supune autorității delegate pe care Dumnezeu o numește. Ne vom hotărî să ne supunem autorității lui Dumnezeu.

Dacă citim Numeri 16, vedem două răzvrătiri: mai întâi, există răzvrătirea conducătorilor (vv. 1-40) și apoi răzvrătirea întregii adunări (vv. 41-50).

Conducătorii s-au răzvrătit împotriva lui Moise și a lui Aaron, iar Dumnezeu a venit să-i judece; Dumnezeu a deschis pământul și i-a înghițit, iar foc a venit de la Dumnezeu să-i ardă.

Întreaga adunare a văzut acest lucru și, în loc să învețe din asta, mai târziu s-au răzvrătit și ei, spunând că Moise le-a făcut asta conducătorilor. O, Doamne! A deschis Moise pământul sau a trimis foc din cer? Nu, a fost Dumnezeu Însuși.

Când Dumnezeu vede răzvrătirea, El vine să o judece. Când răzvrătirea este prezentă în mijlocul poporului lui Dumnezeu, Dumnezeu este cel care vine să o judece, căci răzvrătirea este foarte gravă în ochii lui Dumnezeu.

Totuși, unii pot vedea judecata lui Dumnezeu asupra celor răzvrătiți și totuși pot fi îndrăzneți să spună că liderii bisericii ar trebui învinovățiți pentru asta. O, Doamne!

Unii oameni nu văd autoritatea lui Dumnezeu și nu își dau seama că toată autoritatea este de la Dumnezeu; când văd judecata, ei învinovățesc oamenii și nu întâlnesc autoritatea lui Dumnezeu. Chiar mai rău, răzvrătirea este contagioasă și, chiar și atunci când răzvrătirea este judecată, unii pot lua partea celor răzvrătiți.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi. Nu vorbim despre lucruri din lume; vorbim despre ceea ce s-a întâmplat în poporul lui Dumnezeu în Vechiul Testament și, dacă ne uităm la experiența noastră, am văzut acest lucru și printre noi.

Dumnezeu nu poate tolera răzvrătirea, căci răzvrătirea este conform principiului morții. Este principiul lui Satan, așa că Dumnezeu vine să judece răzvrătirea, căci răzvrătirea este mai gravă decât orice alt păcat (1 Samuel 15:23). Acest lucru este foarte grav. De aceea, trebuie să ne hotărâm să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem și trebuie să-I permitem să expună și să trateze orice răzvrătire din ființa noastră.

Doamne Isuse, ne hotărâm să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem. Amin, Doamne, ne închinăm Ție și ne supunem Ție. Fie ca astăzi să primim îndurarea și harul Tău pentru a întâlni autoritatea lui Dumnezeu și a ne confrunta cu autoritatea lui Dumnezeu, nu cu vreo persoană prin care autoritatea lui Dumnezeu curge în acel moment. Salvează-ne de a fi încrezători în sine și orbi. Fie ca măcar o dată să ajungem față în față cu autoritatea lui Dumnezeu, să întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, pentru a ne putea supune autorității lui Dumnezeu și autorității delegate pe care Dumnezeu a numit-o. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai mântuit și ne-ai salvat din împărăția lui Satan; Îți mulțumim că ne-ai adus în viața de biserică, împărăția lui Dumnezeu. Vrem să luăm inițiativa pentru a ne supune autorității lui Dumnezeu și autorității delegate pe care Dumnezeu a rânduit-o. Expune orice răzvrătire din noi. Expune încrederea noastră în noi înșine. Demască orice autoamăgire. Demască orice orbire. O, Doamne, ne deschidem Ție. Salvează-ne de orice răzvrătire. Îndepărtează orice răzvrătire din ființa noastră. Te întronăm, Doamne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Set Ourselves to Submit to God’s Authority and Uphold it, Dealing with any Rebellion, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 6 cu tema: Cristos ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să primim o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu pentru a cunoaște și a atinge autoritatea lui Dumnezeu

05/07/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă, căci El are toată autoritatea, toată autoritatea izvorăște din însăși ființa lui Dumnezeu și, atunci când atingem autoritatea, îl atingem pe Dumnezeu Însuși; trebuie să cunoaștem autoritatea, să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să avem o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, ne închinăm Ție ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ! Venim la Tine așa cum suntem și ne supunem Ție. Fie ca noi să fim cei care trăiesc sub autoritatea Ta. Fie ca noi să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să fim atinși de autoritatea lui Dumnezeu. Dă-ne să avem o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi sub distribuirea Dumnezeului Triunic, curgerea râului vieții care vine din tronul lui Dumnezeu și al Mielului! Amin!

Săptămâna aceasta, în analiza noastră plină de rugăciune asupra unora dintre aspectele majore ale Cristosului atotinclusiv revelat în Evanghelia după Matei, ajungem la subiectul lui Cristos ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ.

Avem un Cristos minunat. El este Cel atotinclusiv. El este bogat, El este bun, El este dulce și El este atât de plăcut. În același timp, acest Cristos este revelat în Matei ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ!

Minunatul Cristos în care credem și pe care-L savurăm este atât pe tronul din ceruri, cât și în duhul nostru. El a trecut printr-un proces pe măsură ce a devenit om, iar în încarnarea Sa a lăsat deoparte forma exterioară a divinității Sale pentru a lua o formă inferioară, cea a unui om, chiar cea a unui sclav.

Dar după moartea și învierea Sa, El a fost restaurat de Dumnezeu la poziția Sa originală, iar acum Cristos ca Om este pe tron, mult mai presus de orice domnie și putere, mult mai presus de orice autoritate și El are cel mai înalt nume din univers!

Slavă Domnului! Cristos are toată autoritatea! Chiar acum, Isus Cristos este pe tron cu toată autoritatea în cer și pe pământ; în același timp, Cristos este cu noi și în noi.

Cristosul pe care îl savurăm și pe care Îl experimentăm este atât Cel de pe tron, cât și Cel din noi, care este atotinclusiv și are o rezervă îmbelșugată. Fie ca Domnul să ne dea să vedem revelația lui Cristos ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ.

Fie ca noi să avem o viziune a Cristosului atotinclusiv și să ne dăm seama că El este pe tron, având toată autoritatea în cer și pe pământ! El este pe tron și are autoritatea supremă, fiind autoritatea supremă. Slavă Domnului Isus Cristos!

Să vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă – El are toată autoritatea, iar autoritatea izvorăște din însăși ființa lui Dumnezeu

Înainte de a vedea că Cristos are toată autoritatea în cer și pe pământ, trebuie să vedem care este definiția autorității (Matei 7:29).

Cea mai bună definiție a autorității este „puterea sau dreptul de a da ordine, de a lua decizii și de a impune ascultarea, adesea provenind dintr-o poziție de putere sau expertiză”. Aceasta este o definiție a autorității dată de înțelepciunea oamenilor din această lume.

Însă în Biblie, autoritatea este „dreptul moral de a exercita puterea, care este în cele din urmă derivată de la și își are originea în Dumnezeu”. Singurul care are autoritate este Dumnezeu. Nu oamenii ci Dumnezeu are autoritate. Dumnezeu în Cristos are autoritate, iar Dumnezeu este autoritatea supremă.

Trăim sub autoritatea lui Dumnezeu și, atunci când atingem autoritatea lui Dumnezeu, ne vom supune și autorității delegate, celor cărora autoritatea le vine de la Dumnezeu.

Dumnezeu este autoritatea supremă; El are toată autoritatea (vezi Romani 9:21-22). Pe de o parte, îl iubim pe Dumnezeu; pe de altă parte, trebuie să vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă.

Dacă există vreo autoritate pe pământ sau în viața de biserică, aceasta este pentru că autoritatea vine de la Dumnezeu la acea persoană.

Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a creat prin autoritatea Sa, căci cuvântul Său conține și transmite autoritatea Sa.

Noi, fiind copiii lui Dumnezeu, credincioșii în Cristos, născuți din Dumnezeu cu viața și natura Lui, trebuie să vedem că Dumnezeul nostru nu este doar Tatăl nostru, pe care Îl iubim și Îl numim cu drag Ava, Tată, ci și Dumnezeul care are toată autoritatea.

Dumnezeu este îndurător și răbdător, așteptând ca noi, ca poporul Său, să vedem autoritatea Lui și să atingem autoritatea Lui. Autoritatea lui Dumnezeu Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși; puterea lui Dumnezeu reprezintă doar lucrările lui Dumnezeu (Matei 21:24; Luca 5:24).

Autoritatea lui Dumnezeu este de fapt Dumnezeu Însuși; autoritatea izvorăște din însăși ființa lui Dumnezeu (Apocalipsa 22:1). Din veșnicie în veșnicie, Dumnezeu este autoritatea supremă.

Chiar și în Noul Ierusalim, cetatea sfântă, în care devenim și în care locuiește Dumnezeu, există un tron - tronul lui Dumnezeu și al Mielului, și numai atunci când ne supunem autorității Sale putem primi apa vie și hrana vie (râul vieții care curge din tron și pomul vieții).

La început, Dumnezeu a creat toate lucrurile prin cuvântul autorității Sale; Cuvântul Său este autoritatea Sa. Când Cristos era pe pământ, un sutaș a venit la El să-I ceară să spună doar un cuvânt, iar slujitorul său va fi vindecat.

El a recunoscut că Cristos era un om sub autoritate și că avea autoritate, așa că a vrut ca Cristos să spună doar un cuvânt, iar problema va fi rezolvată. Domnul a spus că nu a găsit nicio credință mai mare decât aceasta.

Trebuie să vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă. Toată autoritatea – duhuală, pozițională și guvernamentală – derivă de la Dumnezeu (2 Corinteni 10:8, 13; Ioan 19:10-11; Gen. 9:6).

Autoritatea autentică vine de la Dumnezeu și, pentru că Dumnezeu își revarsă autoritatea asupra unui om, omul poate avea autoritate. Dacă vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă, ne vom supune autorității Sale.

Ne vom da seama că suntem cu toții sub autoritatea Sa. Nu numai cerurile, pământul și toate lucrurile din univers sunt sub autoritatea lui Dumnezeu, ci chiar și noi, credincioșii în Cristos, suntem sub autoritatea Sa.

Când jignim autoritatea lui Dumnezeu, Îl jignim pe Dumnezeu Însuși. Prin urmare, noi, ca creștini, trebuie să ne supunem autorității. Ne supunem autorității delegate, deoarece autoritatea vine în întregime de la Dumnezeu. Ne supunem lui Dumnezeu atunci când ne supunem autorității Sale delegate.

Acesta este un lucru despre care trebuie să ne rugăm Domnului, pentru a putea trăi sub autoritatea Lui și a nu-I jigni niciodată autoritatea.

Doamne Isuse, dă-ne să vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă. Aleluia, Dumnezeul nostru, pe care Îl venerăm și Îl iubim, este autoritatea supremă din univers! Amin, Doamne, ne închinăm Ție și ascultăm de Tine, căci Tu ai toată autoritatea în cer și pe pământ. Te întronăm în centrul ființei noastre. Te lăudăm pentru că ești autoritatea, căci autoritatea vine din însăși ființa lui Dumnezeu. Îți mulțumim că ne-ai vorbit; cuvintele Tale transmit autoritatea Ta. Ne așezăm sub autoritatea Ta și vrem să trăim sub autoritatea Ta. Salvează-ne de la a ne jigni autoritatea Ta. Tu ești Olarul, iar noi suntem lutul. Tu ai deplină autoritate asupra noastră și ne închinăm Ție. Amin, Doamne, chiar și autoritatea pe care o putem avea vine de la Dumnezeu, căci Dumnezeu este sursa oricărei autorități. Vorbește-ne cuvântul Tău, Doamne, și vom fi vindecați. Vorbește-ne un cuvânt și vom crește în viață, ne vom maturiza și vom fi transformați. Ține-ne sub autoritatea Ta astăzi. Credem în autoritatea Ta. Ne supunem autorității Tale.

Să avem o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu și să atingem autoritatea lui Dumnezeu pentru a-L atinge pe Dumnezeu Însuși

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și doresc să-I slujească, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă; trebuie să atingem subiectul autorității. Când atingem autoritatea lui Dumnezeu, Îl atingem pe Dumnezeu Însuși (Isaia 6:1-5).

Fiecare dintre noi trebuie să fie atins și chiar lovit cel puțin o dată de autoritate; atunci, vom cunoaște autoritatea lui Dumnezeu.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să facem ceva astfel încât Dumnezeu să ne atingă cu autoritatea Sa; mai degrabă, pe măsură ce ne trăim viața creștină, Dumnezeu ne va da o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu, astfel încât să putem atinge autoritatea lui Dumnezeu și să-L atingem pe Dumnezeu Însuși.

Numai atunci când atingem autoritatea lui Dumnezeu putem face cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu. Odată ce atingem autoritatea, o vom vedea oriunde mergem și orice facem.

Când atingem autoritatea lui Dumnezeu, vom fi restricționați de Dumnezeu și putem fi folosiți de Dumnezeu. Aceasta nu este ceva ce ține de cunoaștere exterioară sau mentală, ci ceva ce ține de a avea o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu.

În viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce facem una și alta, trebuie să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu. Trebuie să existe cel puțin un moment în viața noastră, în care putem mărturisi că acest lucru s-a întâmplat, când atingem autoritatea lui Dumnezeu.

Poate că vrem să facem ceva sau să mergem undeva și vrem cu adevărat să obținem un anumit lucru; totuși, Dumnezeu vine cu autoritatea Sa și, atunci când o atingem, ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă.

Există două principii în acest univers: autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan. Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să fim conștienți de răzvrătirea lui Satan.

Nu putem lua calea răzvrătirii și să avem un duh de răzvrătire în timp ce trăim viața creștină și Îl slujim pe Domnul.

A atinge autoritatea lui Dumnezeu este ca și cum ai atinge electricitatea: odată ce o atingem și suntem atinși de ea, vom fi conștienți de ea și vom fi atenți. Odată ce suntem loviți de autoritatea lui Dumnezeu, ochii noștri vor fi luminați și vom putea discerne nu numai pe noi înșine, ci și pe ceilalți.

O persoană care cunoștea autoritatea a fost Moise; el a atins autoritatea lui Dumnezeu și a fost atins de autoritatea lui Dumnezeu și a fost un om sub autoritatea lui Dumnezeu.

La un moment dat, niște răzvrătiți au vorbit împotriva lui Moise pentru că nu i-a condus în țara în care curge lapte și miere și pentru că nu le-a dat moștenirea câmpurilor și viilor. Dacă te uiți la situația reală, s-ar putea să iei partea lor, căci păreau a fi adevărate.

Oamenii care judecă sau discern după doctrină sau după ceea ce văd cu ochii lor fizici vor lua calea rațiunii. Dumnezeu, însă, este mai presus de orice rațiune; Dumnezeu este autoritatea supremă și, dacă nu atingem autoritatea lui Dumnezeu, suntem în răzvrătire.

Moise a fost un om sub autoritatea lui Dumnezeu și, prin urmare, a avut credință în Dumnezeu. Caleb a fost, de asemenea, sub autoritatea lui Dumnezeu și, chiar dacă toate lucrurile din mediu nu erau pozitive și chiar dacă a trebuit să aștepte ca o întreagă generație să moară, a intrat în țara bună prin credință.

Fie ca noi să fim oamenii credinței care atingem autoritatea lui Dumnezeu și intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv promis nouă de Dumnezeu ca țara bună.

Fie ca noi să urmăm călăuzirea Domnului în stâlpul de foc și stâlpul de nor, luând călăuzirea Domnului și fiind sub autoritatea Lui.

Când rămânem sub autoritatea lui Dumnezeu, vom fi călăuziți în odihna deplină, în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv. Dar dacă ne răzvrătim împotriva autorității lui Dumnezeu, indiferent cât de drept am fi, suntem tăiați de la savurarea lui Cristos.

A te întâlni cu autoritatea lui Dumnezeu este același lucru cu a-L întâlni pe Dumnezeu (Amos 4:12). A ofensa autoritatea lui Dumnezeu este același lucru cu a-L ofensa pe Dumnezeu Însuși. Fie ca Domnul să ne mântuiască de a ofensa autoritatea Lui.

În relația noastră cu Dumnezeu, nimic nu este mai important decât a atinge autoritatea (Fapte 9:5; Matei 11:25).

Pe de o parte, suntem atinși de autoritatea Lui, iar pe de altă parte, atingem autoritatea lui Dumnezeu. Acesta nu este ceva negativ și nu ar trebui să ne temem de asta. Mai degrabă, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne acorde o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu.

Învățătura exterioară și acordul mental nu funcționează. Trebuie să vedem o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu și se va stabili în ființa noastră, odată pentru totdeauna, că Dumnezeu are autoritatea supremă și El este autoritatea.

Fie ca noi să fim deschiși să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să rezolvăm această problemă pentru totdeauna. Cunoașterea autorității este o revelație interioară, mai degrabă decât o învățătură exterioară (Fapte 22:6-16).

Doamne Isuse, dă-ne o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu. Fie ca noi să vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă și fie ca noi să atingem autoritatea cel puțin o dată în viață! O, Doamne, ne deschidem Ție. Nu vrem să trăim viața creștină și să-I slujim Domnului în principiul răzvrătirii. Fie ca noi să vedem autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan. Fie ca noi să realizăm că răzvrătirea este în ființa noastră. Ne deschidem Ție, Doamne, pentru a fi atinși de Tine și pentru a Te atinge. Fie ca noi să realizăm că nimic nu este mai important în relația noastră cu Dumnezeu decât atingerea autorității. Fie ca noi să-L întâlnim pe Dumnezeu și să întâlnim autoritatea lui Dumnezeu. Fie ca noi să nu jignim autoritatea lui Dumnezeu, ci mai degrabă să fim sub autoritate și să ne supunem autorității lui Dumnezeu. Îndură-Te de noi, Doamne, ca să putem trăi o viață prin credință în Tine. Fie ca noi să nu ascultăm de rațiunea noastră, de sentimentele noastre sau chiar de doctrine; fie ca noi să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să fim atinși de autoritatea lui Dumnezeu pentru a trăi sub autoritatea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață și să trăim o viață pentru scopul Tău pe măsură ce trăim prin credință sub autoritatea lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Receive an Inward Revelation of God’s Authority to Know and Touch God’s Authority, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 6 cu tema: Cristos ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină

Purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu care are nevoie de Dumnezeu, Îl savurează pe Dumnezeu și lucrează una cu Dumnezeu

02/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de El: trebuie mai întâi să ne odihnim cu Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu, chiar să intrăm în savurarea lucrării Sale împlinite și apoi să lucrăm împreună cu Dumnezeu, una cu Dumnezeu, cu El ca putere a noastră de a lucra și energie a noastră de a ne osteni.

O, Doamne Isuse, fie ca noi să fim cei care purtăm un semn că suntem ai Domnului! Salvează-ne de la a fi lucrători pentru Dumnezeu care nu petrec timp cu Dumnezeu! Fă-ne să venim la Tine, Doamne dragă, în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile! Umple-ne cu savurarea lui Cristos. Ne dăm Ție pur și simplu pentru a Te savura, ca să putem fi umpluți cu Tine și să facem toate lucrurile una cu Tine! Amin!

Dumnezeul nostru este minunat; El nu numai că a creat toate lucrurile și, de asemenea, omul, dar are un principiu în creația și lucrarea Sa. Principiul Său divin este că El nu va cere niciodată omului să lucreze pentru Dumnezeu înainte ca omul să-L savureze pe Dumnezeu și să fie umplut cu Dumnezeu.

Mulți creștini lucrează astăzi pentru Dumnezeu și atât de mulți lucrători creștini fac lucrări mărețe pentru Domnul până la un moment dat, când sunt epuizați sau prea obosiți.

Nu este atât de dificil să fii zelos pentru Dumnezeu, să faci lucruri pentru Dumnezeu și să îndeplinești sarcinile înaintea altora în așa fel încât să creadă că faci ceva pentru Dumnezeu; ceea ce nu este ușor, însă, este să te oprești și să-L savurezi pe Dumnezeu.

În Geneza 1-2 vedem cum Dumnezeu a creat toate lucrurile din cer și de pe pământ și în a șasea zi l-a creat pe om; apoi, după ce omul a fost creat, Dumnezeu S-a odihnit și a fost împrospătat.

Când Dumnezeu a obținut un om după chipul și asemănarea Sa, un om care Îl poate exprima după chipul Său și Îl poate reprezenta cu autoritatea Sa, Dumnezeu a fost satisfăcut, așa că S-a odihnit. Omul a fost ca o băutură răcoritoare pentru Dumnezeu, potolindu-I setea și satisfăcându-L.

Când omul a fost creat, el nu a început să trudească pe pământ pentru a-l lucra și a aduce roade; mai degrabă, a intrat mai întâi în odihna lui Dumnezeu.

O, acesta este un principiu divin în viața noastră creștină de astăzi și ar trebui să păstrăm acest principiu atât în viața noastră de zi cu zi, cât și în lucrarea noastră pentru Dumnezeu!

Fie ca să nu cedăm ispitei de a lucra doar pentru Dumnezeu, căci suntem împovărați, avem zel, avem o oarecare abilitate și vedem atât de multe nevoi în viața de biserică! Fie ca mai întâi să ne oprim și Îl savurăm pe Dumnezeu, iar apoi să lucrăm una cu Dumnezeu!

Acest principiu este atât de important încât trebuie să petrecem mai mult timp pentru a-l considera cu rugăciune, astfel încât să fie infuzat în noi și să devină ceva care ne guvernează viața de zi cu zi și lucrarea noastră pentru Domnul.

Să fim umpluți cu Cristos ca vin ceresc pentru a fi una cu Dumnezeu în lucrarea Sa!

Un exemplu foarte bun de respectare a principiului Sabatului în Noul Testament este ceea ce s-a întâmplat în ziua cincizecimii. Domnul Isus le-a spus discipolilor Săi că El merge la Tatăl și că va trimite un alt Mângâietor, Duhul Sfânt, să fie cu ei, chiar să fie în ei, și El îi va călăuzi în toate lucrurile.

Așadar, El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii Săi după învierea Sa pentru a-i învăța să trăiască în prezența Sa invizibilă. Apoi, după înălțarea Sa, timp de zece zile, discipolii au fost în camera de sus, adunați laolaltă, rugându-se și fiind într-un singur acord. Toți erau acolo, împreună cu femeile și Maria, mama lui Isus, și se rugau într-un singur acord (Fapte 1:14).

În ziua cincizecimii, în timp ce se rugau într-un singur acord, Duhul Sfânt a venit și i-a umplut nu numai pe dinăuntru, ci și pe dinafară. Discipolii au fost umpluți de Duh, căci erau umpluți de savurarea Domnului (Fapte 2:4, 12-13).

Pentru că erau umpluți de Duh, alții credeau că erau beți de vin. Înainte de a face vreo lucrare pentru Dumnezeu și de a trebui să facă o lucrare măreață, discipolii s-au rugat mai întâi ei înșiși întru Duhul. Au fost umpluți cu Cristos ca vin ceresc, pentru a putea fi una cu Dumnezeu în lucrarea Sa!

Când Petru a stat în picioare împreună cu cei unsprezece, a vorbit și toți au fost una cu el; de fapt, Duhul Sfânt vorbea și făcea lucrări prin el, căci el era una cu Dumnezeu în lucrarea Sa.

Așa a început lucrarea apostolilor în Noul Testament; nu a început cu studierea Bibliei sau cu predicarea Evangheliei peste tot după ce Isus a înviat, ci cu faptul că au fost umpluți cu Cristos ca vin ceresc.

Mai întâi au trebuit să-și oprească ființa și să-L aștepte pe Domnul, așa că s-au rugat și s-au rugat și s-au rugat până când au fost umpluți de savurarea Domnului. Pentru că erau umpluți cu Duhul, alții credeau că erau beți de vin.

Desigur, nu erau beți de vin pământesc, dar erau într-adevăr beți de vinul ceresc, Cristos ca Duh, și din această umplere au lucrat pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu. Ce minunat! Aceasta înseamnă a păstra principiul Sabatului în experiența noastră creștină.

În primul rând, trebuie să ne odihnim cu Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți de Dumnezeu, iar apoi să lucrăm cu Dumnezeu, chiar să lucrăm împreună cu Dumnezeu în unitate cu Dumnezeu.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne adunăm literalmente timp de zece zile și să ne rugăm; înseamnă că în lucrarea noastră pentru Domnul trebuie să ne oprim ființa și pur și simplu Îl savurăm pe Domnul până când suntem umpluți cu Cristos ca vin ceresc.

Trebuie să fim umpluți cu dulcele vin divin al lui Dumnezeu până când revărsăm cu Dumnezeu și facem toate lucrurile în unitate cu Dumnezeu! Trebuie să fim împrospătați cu Duhul, chiar să fim umpluți cu odihnă și înviorare în prezența lui Dumnezeu, iar atunci ceva va curge din noi – aceasta este lucrarea noastră.

Discipolii au fost umpluți cu savurarea vinului ceresc. Numai după ce suntem umpluți cu savurarea lui Dumnezeu putem începe să lucrăm împreună cu Dumnezeu în unitate cu El.

Când suntem umpluți cu savurarea vinului ceresc, când ne dedicăm să petrecem mult timp cu Domnul până când suntem umpluți cu El, ne odihnim cu El, suntem satisfăcuți în El și suntem împrospătați.

Apoi, Domnul are o cale de a face lucruri în noi, în noi și prin noi, și vom fi pur și simplu una cu El.

În cazul lui Petru, el s-a ridicat alături de apostoli pentru a predica evanghelia și, prin urmare, a face o lucrare pentru Dumnezeu, iar toți erau una cu Dumnezeu. Fie ca aceasta să fie experiența noastră de astăzi în viața noastră creștină și în viața de biserică.

Doamne Isuse, venim la Tine ca Te savurăm. Amin, Doamne, ne oprim din a fi cineva. Ne oprim din a face ceva. Pur și simplu Te așteptăm. Venim în prezența Ta doar pentru a Te savura. Vrem Te savurăm pe deplin până când vom fi umpluți cu savurarea lui Cristos. Amin, Doamne, umple-ne cu Tine ca vin ceresc! Fie ca să petrecem mult timp cu Tine până când vom fi umpluți și saturați cu Cristos ca vin ceresc! O, Doamne, Te iubim! Umple-ne astăzi. Saturează-ne. Umple-ne până când vom revărsa cu bogățiile lui Cristos. Fie ca să existe o revărsare a vieții interioare care să ne umple și să ne satureze. Amin, Doamne, vrem mai întâi să ne odihnim cu Tine și apoi să lucrăm și să facem lucrurile una cu Tine. Fie ca să fim atât de una cu Tine încât tot ce facem și vorbim să fie Tu Însuți curgând prin noi! O, Doamne, vrem să fim una cu Tine în lucrarea Ta. Nu vrem să inițiem nicio lucrare; pur și simplu ne alăturăm Ție în lucrarea Ta, una cu Tine! Curgi în noi, curgi înăuntrul nostru și curgi prin noi pentru a îndeplini lucrarea Ta prin noi! Amin!

Vrem să purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu care are nevoie de El și-L savurează și apoi lucrează împreună cu El

În Exodul 31:13, Domnul a spus că Sabatul este un semn că poporul Său Îi aparține și, prin păzirea Sabatelor Sale, putem ști că El este Iehova, care ne sfințește. Ce minunat e că atunci când păzim principiul Sabatului, purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu și suntem sfințiți!

Aceasta nu înseamnă că trebuie să păzim ziua de sâmbătă ca Sabat; aceasta este în domeniul spiritual, căci Domnul nu urmărește nimic exterior, ci realitatea interioară.

Pe măsură ce cooperăm cu Domnul pentru a face lucrarea de zidire a bisericii – simbolizată de lucrarea de construire a tabernaculului în Vechiul Testament – trebuie să purtăm un semn care să indice că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de El. O, avem nevoie de Domnul!

Sunt multe lucruri de făcut, sunt multe lucrări de făcut și sunt multe probleme practice de care trebuie să ne ocupăm; în toate aceste lucruri, în lucrarea noastră pentru Domnul, fie ca noi să purtăm semnul că suntem poporul lui Dumnezeu care are nevoie de El și Îl savurează și apoi lucrează cu El!

Trebuie să purtăm un semn care să indice că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de El; atunci, vom putea lucra nu numai pentru Dumnezeu, ci și împreună cu Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu.

Avem nevoie de Dumnezeu. Trebuie să fim umpluți cu Cristos ca vin ceresc. Trebuie să ne odihnim și să fim satisfăcuți cu Dumnezeu.

În primul rând, trebuie Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu savurarea lui Dumnezeu. Apoi vom putea lucra nu numai pentru Dumnezeu, ci și împreună cu Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu!

Amin, când suntem umpluți cu Dumnezeu, când avem nevoie de Dumnezeu și Îl savurăm pe Dumnezeu, vom lucra împreună cu Dumnezeu fiind una cu Dumnezeu! El va fi puterea noastră de a lucra și energia noastră de a osteni.

Fie ca noi să purtăm semnul că suntem poporul lui Dumnezeu, păzind principiul Sabatului. Suntem poporul lui Dumnezeu și ar trebui să purtăm un semn că avem nevoie de El ca să fie totul pentru noi.

Ca popor al lui Dumnezeu, ar trebui să purtăm un semn că avem nevoie de El ca să fie savurarea, puterea, energia și totul pentru noi, astfel încât să putem lucra pentru El, să-L onorăm și să-L glorificăm.

Vrem să lucrăm pentru Dumnezeu și să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, dar mai întâi de toate, ne dăm seama de nevoia noastră de Dumnezeu. Avem nevoie de El ca să fie savurarea, puterea și totul pentru noi.

Așa că ne întoarcem către El. Îl mâncăm ca să putem trăi datorită Lui (Ioan 6:57). Nu reacționăm prin a ne grăbi să lucrăm pentru Dumnezeu și făcând lucruri pentru Dumnezeu; mai întâi Îl savurăm pe Dumnezeu, căci avem nevoie de El ca totul pentru noi.

Odihna de Sabat înseamnă că, înainte de a lucra pentru Dumnezeu, trebuie Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu El (Evrei 4:9-11; Psalmul 127:1-2; Efeseni 5:18-20; Coloseni 1:9-10; Ioan 15:4-5). Trebuie să fim umpluți cu Duhul Sfânt, Dumnezeul Triunic procesat și finalizat.

Acesta este principiul pe care îl vedem de la bun început, din Geneza, când Dumnezeu a creat omul. Dumnezeu a creat totul pentru om – El a întins cerurile, a pus temeliile pământului și a creat toate lucrurile necesare existenței omului.

Apoi, în ziua a șasea, El a creat omul după chipul și asemănarea Sa, iar omul a intrat în odihna lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a pus pe om într-o grădină, grădina Edenului, care a fost plantată de Dumnezeu Însuși (Geneza 2:15); omul trebuia să se odihnească, să-L savureze pe Dumnezeu, să aibă părtășie cu Dumnezeu și să fie satisfăcut cu Dumnezeu.

Prima zi a omului nu a fost o zi de arat pământul sau de osteneală pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu sau pentru a se hrăni pe sine; a fost o zi de odihnă împreună cu Dumnezeu.

În viața noastră creștină și în viața de biserică, pe măsură ce Îl slujim pe Domnul și trăim viața creștină, trebuie să rămânem în ciclul de a-L savura mai întâi pe Dumnezeu, pentru a putea fi umpluți cu Dumnezeu, și apoi de a lucra una cu Dumnezeu în timp ce lucrăm pentru Dumnezeu.

Sabatul înseamnă că, înainte de a lucra pentru Dumnezeu, trebuie Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu. Așa cum a făcut Petru în ziua cincizecimii, el nu a vorbit doar din ceea ce își amintea de la Domnul sau din ceea ce citise în Biblie, ci a fost mai întâi umplut de Dumnezeu și a predicat Evanghelia prin Dumnezeul care l-a umplut!

Trebuie să avem Duhul care ne umple și să purtăm un semn că suntem lucrători împreună cu Dumnezeu, iar apoi predicarea Evangheliei de către noi va fi o onoare și o glorie pentru Dumnezeu. Dumnezeu ne poate descoperi planul casei Sale, nevoile din casa Sa și lucrarea pe care trebuie să o facem pentru El și în El.

Înainte de a face orice, trebuie să purtăm semnul că suntem poporul lui Dumnezeu fiind umpluți cu Dumnezeu! Amin! În vorbirea noastră cu poporul lui Dumnezeu și cu păcătoșii din jurul nostru, fie ca noi să purtăm întotdeauna un semn că Domnul este puterea noastră, energia noastră și totul pentru slujba cuvântului (2 Corinteni 13:3; Fapte 6:4).

Vrem să fim una cu El, suntem poporul Lui și Îl luăm ca bucurie, putere și energie. Avem nevoie de El ca totul pentru noi, ca să putem lucra pentru El. În acest fel, Îl onorăm și Îl glorificăm.

Acesta este ceva ce trebuie să aducem Domnului în rugăciune, deschizându-ne către El din nou și din nou, pentru ca El să poată lucra acest lucru în noi și să fim poporul Lui, purtând un semn că depindem de El și avem nevoie de El!

Doamne Isuse, fie ca noi să purtăm un semn care să indice că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de Dumnezeu! Amin, Doamne, avem nevoie de Tine. Venim la Tine. Nu putem face ce vrei Tu să facem. Nu putem fi ce Tu vrem să fim. Pur și simplu ne deschidem către Tine. Avem nevoie de Tine ca bucurie, putere, energie și totul pentru noi! Amin, Doamne, venim la Tine și Te luăm ca totul pentru noi, căci avem nevoie de Tine! Umple-ne, Doamne! Umple-ne cu Tine Însuți. Saturează-ne. Fie ca să fim umpluți cu savurarea Dumnezeului Triunic până la punctul în care lucrăm pentru Dumnezeu fiind una cu Dumnezeu și avându-L pe Dumnezeu ca energie și putere a noastră! Amin, Doamne, ne odihnim cu Tine. Te savurăm. Vrem să fim umpluți cu Tine. Vrem mai întâi Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu, și apoi să putem lucra chiar cu Cel care ne umple! Amin, Doamne, căutăm umplerea Duhului! Umple-ne, Doamne Isuse, ca vinul ceresc! Umple-ne până la refuz! Fie ca predicarea Evangheliei de către noi și vorbirea noastră către alții să fie curgerea Cristosului care ne umple! Fie ca lucrarea noastră pentru Domnul să fie o onoare și o glorie a lui Dumnezeu! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Bear a Sign of being God’s People who Need God, Enjoy God, and Work one with God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu S-a odihnit și a fost împrospătat în om, iar noi lucrăm cu El după ce L-am savurat pe deplin

01/07/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Este un principiu divin că Dumnezeu nu ne cere să lucrăm până când nu L-am savurat; mai întâi Îl savurăm pe Dumnezeu, suntem umpluți cu Dumnezeu, ne odihnim cu Dumnezeu și suntem saturați cu Dumnezeu, apoi lucrăm împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu una cu Dumnezeu, căci Dumnezeu mai întâi a lucrat și apoi s-a odihnit și a fost împrospătat, și mai întâi ne odihnim și Îl savurăm pe El și apoi lucrăm una cu El.

Doamne Isuse, venim la Tine să Te savurăm și să ne odihnim în Tine și cu Tine! Aleluia, Dumnezeu a făcut totul, iar noi, ca credincioși în Cristos, trebuie pur și simplu să Îl savurăm și să participăm la ceea ce este și are Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca prioritatea noastră zi de zi să fie să Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu! Fie ca noi să avem o savurare deplină a lui Cristos, astfel încât să putem fi una cu Cristos în lucrarea noastră pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu! Amin!

Este destul de interesant să vedem cum Dumnezeu a creat toate lucrurile; El și-a făcut timp să creeze ceva în fiecare zi, iar în a șasea zi, l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa (Gen. 1:26). La sfârșitul fiecărei zile, Dumnezeu a văzut că tot ce făcea era bine și apoi, după ce omul a fost creat, a spus: „Foarte bine!”.

El S-a bucurat când omul a fost creat, căci acum îl are pe om după chipul și asemănarea Sa, astfel încât omul să-L exprime pe Dumnezeu și să-L reprezinte cu autoritatea Sa. Minunat!

Înainte însă ca omul să fie creat, totul fusese creat; Dumnezeu a creat totul pentru om, iar acum, când omul a venit la existență, pur și simplu avea totul acolo înaintea lui! Mai mult, după ce omul a fost creat, prima sa zi nu a fost o zi de muncă, ci o zi de odihnă.

Prima zi a omului a fost a șaptea zi a lui Dumnezeu, iar El S-a odihnit în acea zi. Aceasta stabilește principiul vieții noastre creștine; trebuie mai întâi să Îl savurăm pe Dumnezeu, să ne împărtășim din ceea ce este El și să participăm la ceea ce a făcut El pentru noi, iar apoi putem lucra cu El.

Mai ales astăzi, noi, ca și credincioși în Cristos, cărora ni s-a arătat îndurare să vedem ceva din economia lui Dumnezeu și avem o anumită povară de a-L sluji pe Domnul și de a avea grijă de ceilalți, vrem să lucrăm pentru Domnul, dar trebuie să ni se reamintească faptul că ÎNTÂI trebuie să Îl savurăm pe El și apoi să lucrăm una cu El.

Dacă nu suntem hrăniți, aprovizionați și odihniți corespunzător, lucrarea noastră nu va fi potrivită. Vom lucra cu puterea noastră, cu zelul nostru și pentru propriul nostru scop.

Dar dacă ne oprim și Îl savurăm pe Domnul, dacă Îl luăm pe Cristos ca viață, persoană și totul pentru noi, ne vom odihni în El și cu El, iar El ne va umple și ne va satura. Slavă Domnului, atunci putem lucra cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu fiind una cu Dumnezeu!

Dumnezeu S-a odihnit și a fost împrospătat când l-a obținut pe om după chipul și asemănarea Sa

Are Dumnezeu oare nevoie de odihnă? Se odihnește Dumnezeu? Conform cu Exod 31:15-17, Dumnezeu a creat toate lucrurile în șase zile, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a fost împrospătat. În șase zile Iehova a făcut cerul și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a fost împrospătat.

E minunat că Dumnezeu S-a odihnit! Uimitor, Dumnezeu a fost împrospătat! Putem spune că Dumnezeu nu are nevoie să se odihnească; totuși, când a terminat lucrarea creației și mai ales după ce a creat omul după chipul și asemănarea Sa, Dumnezeu a fost satisfăcut și S-a odihnit!

Nu numai că s-a odihnit, ci s-a și împrospătat. Pentru ca cineva să se odihnească, pur și simplu poate sta jos puțin sau să se întindă pe pat; pentru a fi împrospătat, însă, trebuie să mănânce sau să bea ceva.

De multe ori ne referim la mâncare și băuturi ca fiind ceva ce ne împrospătează. Pentru a fi împrospătați, avem nevoie de ceva care să ne învioreze. Unii pot bea o Coca-Cola sau un Dr Pepper, sau niște ceai dulce sau cu gheață și sunt împrospătați.

Dumnezeu a fost împrospătat după ce a creat toate lucrurile și mai ales după ce a terminat de creat omul!

Sabatul nu a fost doar o odihnă pentru Dumnezeu, ci și o împrospătare pentru El! Dumnezeu a fost pur și simplu împrospătat. El a fost atât de fericit, atât de satisfăcut și atât de mulțumit încât, după șase zile de creație și creație ulterioară, El S-a odihnit și a fost împrospătat.

În final, a găsit ceva care L-a împrospătat; Adam, omul creat după chipul lui Dumnezeu, L-a împrospătat pe Dumnezeu. Dumnezeu S-a odihnit după ce lucrarea Sa de creație a fost finalizată. El a privit la lucrarea mâinilor Sale, inclusiv cerurile, pământul și toate lucrurile vii, în special omul, și a spus: „Foarte bine!” (vezi Gen. 1:31).

El a considerat că este excelent, superb, foarte bun. Dumnezeu a fost împrospătat cu omul. El l-a creat pe om după chipul Său cu un duh, pentru ca omul să poată avea părtășie cu El (Gen. 1:26; 2:7; Ioan 4:31-34).

Când un designer sau creator proiectează și realizează ceva, se așează și privește la ceea ce a creat, se odihnește și se împrospătează. Când un meșteșugar realizează un scaun, lucrează la el multe zile; când îl termină, se așează pe el și se odihnește, fiind pe deplin satisfăcut și împrospătat.

Uneori, unele surori pot dori să confecționeze o anumită îmbrăcăminte; aleg materialul și lucrează la el, iar când îl termină, sunt satisfăcute.

În mod similar, după ce Dumnezeu l-a creat pe om, El a privit la lucrarea Sa – cerurile, pământul și toate lucrurile vii și a fost satisfăcut; prin urmare, S-a odihnit și a fost împrospătat. Noi, ființele umane, suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este satisfăcut și împrospătat când se uită la noi.

În Psalmul 110 vedem în continuare că Cristos, în timp ce luptă bătălia, bea din pârâul de pe drum și se împrospătează. Pârâul semnifică consacrarea noastră față de Domnul. Dumnezeu este satisfăcut când câștigă niște oameni consacrați.

El se poate odihni și este împrospătat atunci când un grup de oameni după chipul și asemănarea Lui Îi oferă terenul în ființa lor pentru ca El să facă ceea ce vrea El să facă! Aceasta este adevărata odihnă pentru Dumnezeu. Și când Dumnezeu Se odihnește, și noi ne odihnim.

Când Dumnezeu este în pace, când El se odihnește și este satisfăcut, și noi ne odihnim și suntem satisfăcuți. Dumnezeu a fost „burlac” înainte de a-L crea pe om (vezi Gen. 2:18, 22); El a vrut ca omul să fie soția Lui, mireasa Lui.

El a vrut ca omul să-L primească pe Dumnezeu, să-L iubească, să fie umplut de Dumnezeu și să-L exprime pe Dumnezeu pentru a deveni soția Lui (2 Cor. 11:2; Efes. 5:25).

Amin, în veșnicia viitoare Dumnezeu va avea o soție, Noul Ierusalim, care este numită soția Mielului (Apoc. 21:9-10). De aceea Dumnezeu S-a odihnit și a fost împrospătat; El a văzut că va câștiga o soție pentru El Însuși!

Omul a fost ca o băutură răcoritoare pentru a-I potoli setea lui Dumnezeu și a-L satisface. Când Dumnezeu Și-a terminat lucrarea și a început să Se odihnească, El l-a avut pe om ca tovarăș al Său.

Pentru Dumnezeu, ziua a șaptea era o zi de odihnă și de împrospătare; însă pentru om, tovarășul lui Dumnezeu, ziua de odihnă și de împrospătare era prima zi. Nu am fost creați să lucrăm pentru Dumnezeu, ci să intrăm în odihna și împrospătarea lui Dumnezeu, în savurarea Lui.

Dumnezeu vrea ca omul să fie tovarășul Său, partenera Sa; am fost creați după chipul lui Dumnezeu și avem un duh pentru a-L primi și a-L conține pe Dumnezeu (Ioan 4:24). Când ne exersăm duhul pentru a I ne închina în duh și adevăr, bem din El ca din apa vie, iar Dumnezeu este satisfăcut.

Când Îl contactăm pe Domnul și rămânem în contact cu Domnul, dându-I teren în ființa noastră pentru ca El să Se introducă în noi și să facă ceea ce vrea El să facă în noi, Dumnezeu este împrospătat și satisfăcut.

O, fie ca să trăim o viață pe pământ pentru satisfacția, odihna și împrospătarea lui Dumnezeu! Amin, vrem să trăim una cu Domnul astăzi, chiar să intrăm în odihna, satisfacția și împrospătarea Sa!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat după chipul lui Dumnezeu și după asemănarea lui Dumnezeu! Aleluia, când Dumnezeu a creat omul, El a fost satisfăcut, S-a odihnit și a fost împrospătat! Amin, Dumnezeu este plin de odihnă și este împrospătat când obține un om după chipul și asemănarea Sa! O, Doamne, vrem să intrăm în odihna Ta astăzi. Ne exersăm duhul pentru a avea părtășie cu Tine, ca să putem fi una cu Tine. Aleluia, Dumnezeu vrea ca omul să-L primească, să-L iubească, să fie umplut cu El și să-L exprime ca fiind soția Lui! Slavă Domnului, astăzi Dumnezeu este în procesul de a câștiga o soție și El va câștiga Noul Ierusalim, soția Mielului! O, Doamne, ne dăm Ție astăzi. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a fi umpluți de Tine! Fie ca noi să fim ca o băutură răcoritoare care să-I potolească setea lui Dumnezeu și să-L satisfacă pe Dumnezeu! Fie ca noi să fim tovarășii Tăi, alăturându-ne Ție în odihna Ta și apoi lucrând una cu Tine! O, Doamne, fie ca noi să alegem zilnic să Te contactăm și să fim umpluți cu Tine în duh!

După o savurare deplină a lui Dumnezeu și cu Dumnezeu, lucrăm împreună cu Dumnezeu, una cu Dumnezeu

Este un principiu divin în cuvântul lui Dumnezeu că Dumnezeu nu ne cere să lucrăm până când nu L-am savurat pe Dumnezeu; numai după ce Îl savurăm pe Dumnezeu putem fi umpluți de El și, prin urmare, putem lucra împreună cu El și pentru El.

În cazul Său, când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a lucrat mai întâi, apoi S-a odihnit și a fost împrospătat. În cazul nostru, mai întâi ne odihnim și suntem împrospătați cu Dumnezeu, iar apoi putem lucra împreună cu Dumnezeu, una cu Dumnezeu.

Dumnezeu nu ne cere niciodată să lucrăm pentru El până când nu L-am savurat pe deplin pe Dumnezeu. El acordă mai multă atenție vieții decât lucrării.

Când Domnul Isus era pe pământ, El a căutat să petreacă timp cu Tatăl din nou și din nou, căci baza, sursa și rezerva lucrării Sale era părtășia Sa cu Tatăl, pentru a fi una cu Tatăl în toate lucrurile (Marcu 1:35; Luca 5:16; 6:12; Marcu 6:46).

Dacă noi, cei care credem în Cristos, nu știm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu, cum să ne bucurăm cu Dumnezeu și cum să fim umpluți de Dumnezeu, atunci nu știm cum să lucrăm împreună cu El și să fim una cu El în lucrarea Sa.

Dumnezeu nu vrea ca noi să încercăm să lucrăm pentru El; El nu apreciază efortul nostru natural sau zelul în a lucra pentru El. Ceea ce vrea Dumnezeu este să petrecem timp cu El, să Îl savurăm pe El și să fim umpluți de El; apoi, după un timp în prezența Lui și după ce suntem umpluți cu Dumnezeu, putem lucra una cu Dumnezeu.

Dumnezeu vrea mai întâi să ne ofere pe Sine ca viață, savurare și totul pentru noi. Apoi, pe măsură ce suntem umpluți cu Dumnezeu, suntem în mod spontan una cu Dumnezeu și lucrăm împreună cu Dumnezeu.

Fie ca noi să fim cei care învățăm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu. Fie ca noi să învățăm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu Însuși. În viața noastră de zi cu zi, fie ca noi să învățăm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu. Fie ca noi să învățăm cum să fim umpluți de Dumnezeu.

Pe de o parte, învățăm să ne golim de noi înșine; pe de altă parte, învățăm cum să fim umpluți cu Dumnezeu (Efeseni 3:19; 5:18; Fapte 13:52; Ioan 6:57). Noi, ca ființe umane, trebuie să fim mai întâi umpluți de Dumnezeu și saturați de Dumnezeu, iar apoi ne vom alătura lui Dumnezeu în lucrarea Lui.

Lucrarea nu este a noastră, ci a Lui; El o plănuiește și o pregătește pentru noi, iar noi ne alăturăm Lui în lucrarea Lui. Pe măsură ce petrecem timp cu El și suntem umpluți cu El, va exista revărsarea vieții divine în noi, iar aceasta va fi lucrarea noastră.

Dumnezeu nu ne cere să lucrăm pentru El fără ca El să ne alimenteze mai întâi tot ceea ce este El. Fie ca noi să păstrăm acest principiu astăzi. Fie ca noi să nu profanăm Sabatul. Fie ca noi să nu nesocotim principiul Sabatului.

Dumnezeu vrea să Îl savurăm pe El mai întâi. Trebuie să începem asta dimineața devreme; primul lucru pe care ar trebui să-l facem dimineața este să-L căutăm pe Domnul. Trebuie să ne îndreptăm inima către El. Trebuie să-I chemăm Numele.

Trebuie să ne rugăm și să citim cuvântul Lui. În loc să ne aruncăm în activitățile zilnice, ar trebui să Îl savurăm mai întâi pe Domnul. Când ne adunăm pentru a ne coordona și a avea părtășie cu privire la multe lucruri practice din viața de biserică, ar trebui să păstrăm întotdeauna principiul Sabatului.

Nu ne adunăm pentru a ne coordona mai întâi și a desemna cine face ce și ce echipe se ocupă de diferite lucruri. Ne adunăm pentru a-L savura pe Domnul mai întâi.

În primul rând, Îl savurăm pe Cristos! Înainte de a vorbi despre orice lucru practic și înainte de a ne coordona despre una sau alta, Îl savurăm mai întâi pe Cristos. Fie ca să învățăm să ne facem timp să Îl savurăm pe Dumnezeu ca odihnă și împrospătare a noastră.

Fie ca să căutăm să fim umpluți de Dumnezeu, astfel încât să avem resursele necesare pentru a putea lucra pentru Dumnezeu. Fie ca să învățăm și să reînvățăm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu, cum să fim umpluți subiectiv cu El și cum să fim una cu El, astfel încât lucrarea noastră pentru Dumnezeu să fie o revărsare a vieții Sale din noi!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că nu ne-ai cerut să lucrăm mai întâi pentru Dumnezeu, ci mai degrabă Te dăruiești nouă pentru savurarea noastră! Fie ca să vedem principiul divin conform căruia Dumnezeu vrea să Îl savurăm pe El mai întâi și apoi să fim una cu El pentru a lucra pentru El! O, Doamne, vrem să învățăm și să exersăm să Îl savurăm pe Dumnezeu. Fie ca nu doar să-L cunoaștem pe Dumnezeu sau să-L experimentăm, ci, mai mult decât atât, să Îl savurăm pe Dumnezeu! Învață-ne cum să Te savurăm și cum să fim umpluți cu Tine! Amin, Doamne, ne oprim din a face, din lucrarea și din eforturile noastre și pur și simplu vrem să Te savurăm! Fie ca să fim umpluți de Dumnezeu până la refuz, astfel încât să putem fi una cu Dumnezeu în lucrarea Sa divină! Amin, Doamne, vrem să păstrăm principiul Sabatului savurându-L mai întâi pe Dumnezeu și fiind umpluți cu Dumnezeu și apoi lucrând cu Dumnezeu fiind una cu Dumnezeu! Oh, fie ca revărsarea plinătății vieții divine din noi să fie lucrarea noastră! Fie ca lucrarea noastră să fie trăirea noastră! Fie ca noi să ne unim cu Dumnezeu în lucrarea Lui, pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeu și suntem umpluți cu Dumnezeu!