iubim apariția Domnului

Suntem pregătiți zilnic ca mireasa lui Cristos, rugându-ne: „Amin, vino, Doamne Isuse!”

02/10/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Domnul Se întoarce curând, iar noi spunem: „Amin, vino, Doamne Isuse!”; în același timp, dorim să fim veghetori și pregătiți pentru venirea Sa, devenind Trupul Său zidit și mireasa Sa pregătită prin creșterea spre maturitate și prin zidirea noastră împreună, astfel încât El să poată câștiga ceea ce El urmărește înainte de a Se întoarce!

Amin, vino, Doamne Isuse! Vino curând, dragă Doamne! Suntem aici pentru Tine. Trăim pentru Tine și înspre Tine. Ne dăm Ție. Fie ca astăzi să creștem și mai mult în viață, spre maturitate. Intensifică creșterea Ta în noi. Păstrează-ne întorcându-ne spre duhul nostru, astfel încât să rămânem în părtășia divină! Amin, Doamne, salvează-ne de independență și individualism și zidește-ne împreună cu sfinții ca un singur Trup! Câștigă-Ți mireasa pregătită, pentru a Te putea întoarce curând! Amin!

În această săptămână am cugetat în rugăciune asupra ultimului capitol din Biblie, pentru a vedea cum Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristosul prezentat în acest capitol.

În Apocalipsa 22, Îl vedem pe Domnul spunând de trei ori că vine curând; El vine cu răsplata Sa, pentru a-i răsplăti fiecăruia după cum este lucrarea sa. El vine să ne dea răsplata în funcție de modul în care am trăit și am lucrat cât timp am fost pe pământ.

Acest lucru nu are nicio legătură cu mântuirea noastră veșnică; odată ce ne pocăim și credem în Domnul, suntem mântuiți pe vecie, însă modul în care trăim și lucrăm după ce am fost mântuiți determină felul de răsplată pe care Domnul ni-l va oferi la scaunul Său de judecată.

Cu toții trebuie să ne prezentăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să primească răsplata pentru lucrurile făcute prin trup, potrivit cu ceea ce a practicat, fie bine, fie rău. Fie ca să rămânem în Cuvântul lui Dumnezeu zi de zi, chiar să ne exersăm duhul pentru a citi și a ne ruga cuvântul profetic, astfel încât să avem steaua dimineții răsărind în inimile noastre.

Zi de zi trebuie să permitem cuvântului profetic din Biblie să fie ca o lampă care strălucește într-un loc întunecos. Trăim vremuri întunecate și avem nevoie de strălucirea Domnului zi de zi. Trebuie să fim luminați și iluminați dând atenție cuvântului profetic strălucitor din Scriptură.

Pe măsură ce dăm atenție cuvântului profetic, citind cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu, El va răsări în noi ca steaua dimineții și vom avea o zi spirituală luminoasă. Amin!

El este rădăcina și sămânța lui David pentru copiii lui Israel, în vederea împărăției. Pentru noi, cei care credem în Cristos, El este steaua dimineții, care apare înainte de ceasul cel mai întunecat, chiar înainte de zori.

Fie ca noi să venim la El în cuvântul Său, pentru a sta sub strălucirea Sa, astfel încât să facem noi descoperiri în cuvântul Său și să avem parte de răsărirea lui Cristos – steaua dimineții – în inimile noastre! Amin!

Domnul vine curând ca Judecător să ne judece, și ca Mire ca să-Și răpească mireasa pregătită

În Apocalipsa 22:7 ni se spune: „Și iată, Eu vin curând. Ferice de cel ce păzește cuvintele prorociei din cartea aceasta.” Domnul vine curând. Suntem binecuvântați dacă păzim cuvintele profeției, nu doar din cartea Apocalipsei, ci din întreaga Biblie.

Pe măsură ce citim cuvintele Domnului și auzim avertizarea Sa că vine curând, trebuie să răspundem cu dragoste, așa cum a făcut Ioan: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (v. 20). Noi suntem cei care Îl iubim pe Domnul. Îl iubim, ne deschidem față de El și Îi permitem să Se ocupe de orice aspect din noi care necesită atenția Sa, pentru a ne pregăti ca mireasa Sa.

Întreaga Biblie se încheie cu dorința ca Domnul să vină, exprimată sub forma unei rugăciuni. Când auzim o astfel de rugăciune, ceva se ridică în noi și spune: „Vino, Doamne Isuse!”

În 2 Timotei 4:1-8, vedem îndemnul lui Pavel, rostit chiar înainte de martiriul său. El ne-a spus că a luptat lupta cea bună, că a sfârșit alergarea și că a păzit credința. De asemenea, el a spus că se aștepta să fie răsplătit la scaunul de judecată cu cununa dreptății, cu care Domnul, Judecătorul cel drept, îl va răsplăti în acea zi – și nu doar pe el, ci și pe cei care au iubit apariția Domnului.

Pavel ne îndeamnă ca, în lumina judecății și a împărăției Domnului, să avem o viață care iubește apariția Domnului. Să nu ne descurajăm. Să nu dăm înapoi. Să nu slăbim, ci să rămânem credincioși până la sfârșit.

Dorința Domnului este să vină curând; El a spus în Apocalipsa 22:12 că vine curând și că vine cu răsplata Sa. Trebuie să avem în vedere răsplata pe care Domnul ne-o va da la întoarcerea Sa.

Astăzi, în calitate de credincioși în Cristos, avem de ales cum să trăim: fie în duh, fie doar în lucrurile acestei lumi, în carne și în omul natural.

Nu trebuie să credem că, din moment ce pare că Domnul a îngăduit situația actuală timp de peste nouăsprezece secole, El întârzie să revină. Dimpotrivă, trebuie să privim la situația lumii de astăzi și să ne dăm seama că suntem foarte aproape, chiar în pragul momentului decisiv.

Se pot întâmpla lucruri în următoarele câteva zile care să schimbe întreaga istorie a lumii, iar Domnul poate rândui rapid desfășurarea unor evenimente pentru a pregăti cadrul exterior al venirii Sale. Așadar, trebuie să fim gata și pregătiți pentru venirea Sa. Domnul revine ca Judecător și ca Mire; El vine cu răsplata Sa și El vine pentru mireasa Sa.

Fie ca Domnul să ne acopere, astfel încât să fim veghetori și rugativi, ba chiar să fim oameni pregătiți (Matei 22:42; 25:13). Trebuie să ne pregătim pentru venirea Domnului, iar acest lucru ține de viața noastră de zi cu zi. Trebuie să trăim în lumina venirii Domnului, considerând venirea Sa drept o avertizare, un stimulent și o încurajare.

Nu trăim aici pentru noi înșine. Trăim pentru Domnul și pentru slujirea Domnului. Ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și învățăm să trăim în duh, una cu Domnul. Lucrăm pentru Domnul și în Domnul și dorim să facem voia Tatălui ceresc în timp ce lucrăm pentru Dumnezeu și Îl slujim.

Dorim să fim pregătiți ca mireasă a Sa, căci Îl iubim pe Domnul, iubim apariția Sa și dorim ca El să Se întoarcă în curând. Asimilăm Cuvântul Său prin tot felul de rugăciuni și cereri și dăm atenție cuvântului profetic.

Suntem atât de încurajați când vedem că Domnul lucrează pe pământ, câștigând mai multe lampadare și intensificându-Și mântuirea organică pentru a produce biruitorii de care are nevoie pentru întoarcerea Sa.

Fie ca noi să fim veghetori și rugativi cu privire la venirea Domnului în viața noastră de zi cu zi și să fim aceia care sunt pregătiți să fie mireasa Sa astăzi.

Doamne Isuse, Te iubim și dorim să Te întorci curând! Amin, vino curând, Doamne Isuse! Iubim apariția Ta. Te iubim, scumpul nostru Mire! Ne dăm Ție pentru a fi pregătiți ca mireasa Ta. Vrem să păzim Cuvântul Tău, întregul Cuvânt din Biblie, pentru a savura binecuvântarea Ta. Amin, Doamne, fie ca Cuvântul Tău să locuiască în noi în mod îmbelșugat. Fie ca să dăm atenție la cuvântul profetic ca unei lămpi care strălucește într-un loc întunecos, până când Cristos, ca steaua dimineții, răsare în inimile noastre. O, Doamne, vrem să trăim o viață în care Te iubim și iubim apariția Ta! Nu vrem să fim descurajați și nici nu dăm înapoi, ci vrem să rămânem credincioși până la sfârșit! Întărește-ne credința. Întărește-ne în umblarea noastră cu Tine. Păstrează-ne credincioși până la sfârșit! Amin, Doamne, privim spre Tine astăzi. Tu poți face atât de mult într-un timp atât de scurt. Intensifică mântuirea Ta organică în noi. Condu-ne spre maturitate. Vrem să fim veghetori și rugativi în viața noastră de zi cu zi. Pregătește-ne pentru întoarcerea Ta. Amin, Doamne, pregătește-ne ca mireasa Ta!

Suntem pregătiți zilnic ca mireasa lui Cristos, rugându-ne: Amin, vino, Doamne Isuse!

Deși Domnul Isus ne-a promis de trei ori în Apocalipsa 22 că Se va întoarce curând, au trecut mai bine de nouăsprezece sute de ani și El încă nu a venit. Cum se explică acest lucru? De ce nu a venit încă Domnul și cât mai este până la întoarcerea Sa?

Domnul dorește să Se întoarcă, căci El este asemenea unui Mire nerăbdător să Se căsătorească cu iubita Sa mireasă; însă El nu Se poate întoarce deoarece nu are încă ceea ce Își dorește. Noul Testament ne spune că Cristos dorește un Trup care să-L exprime și o mireasă iubită care să-I satisfacă inima. El va veni pentru mireasa Sa și vine curând.

Însă când spune că vine curând, acest lucru este în conformitate cu simțul Său legat de timp, nu cu simțul nostru. El trebuie încă să Se distribuie în noi – chiar în fiecare parte a ființei noastre lăuntrice – și trebuie încă să crească în noi până la maturitate.

Trebuie să vedem că, pe măsură ce viața noastră se maturizează mai repede, Domnul Se va întoarce mai curând. Trebuie să-L lăsăm să crească în noi zi de zi.

În ceea ce privește aspectul negativ, trebuie să-L lăsăm să judece în noi ceea ce trebuie judecat, adică tot ceea ce nu se potrivește cu El. În ceea ce privește aspectul pozitiv, trebuie să fim pregătiți ca mireasă a lui Cristos, iubindu-L și savurându-L. Pentru ca mireasa să fie pregătită, este nevoie de un proces îndelungat.

Suntem zilnic pregătiți ca mireasă a lui Cristos, rugându-ne: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” Ne rugăm ca El să vină, iar El lucrează în noi, dându-ne atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Sa plăcere. El ne pregătește ca mireasă a Sa.

El crește în noi, iar noi dorim să lucrăm împreună cu El pentru creșterea Sa în noi. Să nu-L învinovățim pe Domnul pentru întârzierea venirii Sale, ci, mai degrabă, să fim pregătiți zilnic ca mireasă a lui Cristos, crescând în viață.

Să fim sârguincioși în a ne pregăti pentru întâlnirea cu Domnul. Pe plan personal, Cristos trebuie să crească, iar noi trebuie să ne micșorăm, căci creșterea lui Cristos în noi este mireasa lui Cristos (Ioan 3:29-30). În ceea ce privește aspectul corporativ, trebuie să învățăm să fim zidiți împreună cu sfinții în părtășia vieții și să învățăm să Îl împărțim unii altora pe Cristos ca viață.

Suntem în Trupul lui Cristos și trebuie să fim sclavi credincioși și prudenți, care le împart viață sfinților la timpul potrivit. Fie ca să nu spunem în inima noastră, așa cum a spus robul leneș și nepăsător: „Stăpânul meu întârzie”; dimpotrivă, să creștem în viață și să-I slujim Domnului în biserică, împărțind viață sfinților pentru zidirea bisericii.

Fie ca să lucrăm împreună cu Domnul astăzi pentru a zidi biserica drept Trup al lui Cristos și pentru a fi pregătiți ca mireasa lui Cristos, în vederea revenirii Sale iminente. După cum vedem în Matei 24:40-41 și Luca 17:34-36, Domnul va veni și îi va lua pe cei pregătiți. El îi cunoaște pe cei care sunt gata.

S-ar putea să nu fim la întâlnire atunci când Se întoarce Domnul, ci să lucrăm la câmp (să ne îndeplinim sarcinile de serviciu) sau să măcinăm la moară (să ne ocupăm de treburile casnice), făcând lucruri obișnuite și cotidiene.

Însă, în timp ce facem aceasta, Îl avem în interior pe Cristos – steaua dimineții – răsărind în inima noastră; și, în loc să trăim în noaptea întunecată a acestei epoci și să stăm în întuneric, dăm atenție la cuvântul profetic, astfel încât Cristos să strălucească în noi și prin noi.

Pur și simplu rămânem în Domnul și El rămâne în noi (Ioan 15:5); facem lucrurile pe care trebuie să le facem în domeniul fizic, dar în domeniul spiritual, rămânem în Domnul. Trăim simultan în două domenii: în exterior, ne îndeplinim activitățile necesare, iar în interior, suntem un singur duh cu Domnul.

Dacă facem acest lucru – dacă suntem un singur duh cu Domnul în timp ce ne desfășurăm activitățile cotidiene – atunci, când El Se va întoarce, pur și simplu Îi vom răspunde și vom fi împreună cu El, căci este natural pentru noi să fim cu El.

În timp ce parcurgem etapele vieții noastre umane – mergând la școală, obținând o diplomă, lucrând, fiind instruiți pentru mărturia Domnului, căsătorindu-ne, având o casă, o familie, un loc de muncă și multe altele – suntem pregătiți să fim mireasa lui Cristos.

Țelul nostru este să fim răpiți atunci când Domnul Se va întoarce. Astfel, cooperăm cu El în interior pentru a fi pregătiți ca mireasa Sa și Îl trăim pe Cristos în exterior.

Îl contactăm personal pe Domnul și Îl savurăm, permițându-I să crească în noi până la maturitate; în același timp, rămânem în părtășia vieții în Trup, astfel încât Domnul să poată câștiga un Trup zidit, care este mireasa pregătită. Amin!

Fie să fim acea rămășiță care răspunde dorinței inimii Domnului și să fim dispuși să renunțăm la individualismul, preferințele, scopurile și țelurile noastre, crescând pur și simplu în viață și zidindu-ne împreună cu sfinții pentru a fi pregătiți ca mireasa lui Cristos, spunând: „Amin, vino, Doamne Isuse!” Amin!

Doamne Isuse, câștigă în noi ceea Tu ce cauți. Pregătește-ne să fim mireasa Ta. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție! Tu ești scumpul nostru Mire. Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Vrem să fim sârguincioși în a ne pregăti pentru a Te întâlni! Fie ca să creștem astăzi mai mult în viață, spre maturitate. Fie ca să Te iubim mai mult astăzi. Fie ca să-L împărțim și altora pe Cristos ca viață. O, Doamne, Îți încredințăm trăirea noastră zilnică. Păstrează-ne într-o unitate a duhului cu Tine în toate lucrurile. Fie ca să ne ocupăm de studii, de muncă și de toate responsabilitățile noastre trăind în duhul contopit! Amin, Doamne, alegem să fim în duhul nostru astăzi! Rămânem în Tine. Pur și simplu rămânem în Tine, căci Tu ești în noi. Ține-ne în prezența Ta, crescând în Tine și iubindu-Te, până Te vei întoarce! Da, Doamne, vino curând! Amin, Doamne, vino curând! Fă-ne acea rămășiță care răspunde inimii Tale și este dispusă să plătească prețul pentru a fi pregătită ca mireasa lui Cristos! Zidește-ne împreună cu sfinții și curgi în mijlocul nostru ca părtășie a vieții! Amin, vino, dragă Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We’re Daily Being Prepared as the Bride of Christ praying, Amen, Come, Lord Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 48 cu tema: Cristos care vine cu răsplată și pedeapsă, o lampă strălucind într-un loc întunecos și Cristos care le apare în mod privat biruitorilor Săi (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Așteptăm cu nerăbdare venirea Domnului și iubim apariția Sa pentru a-L vedea ca steaua dimineții

01/10/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru cei care biruiesc, Domnul Isus este steaua dimineții, ca răsplată, deoarece ei veghează pentru venirea Sa; trebuie să fim oameni care Îl iubesc pe Domnul și apariția Sa, care așteaptă cu nerăbdare venirea Sa, își pun toată speranța în El și se tem de El, astfel încât să nu ne complacem în plăcerile și bogățiile pământești, ci să privim venirea Sa ca fiind o încurajare.

Doamne Isuse, Te iubim. Te iubim, Doamne, și iubim apariția Ta. Vrem să trăim în prezența Ta astăzi. Veghem pentru întoarcerea Ta iminentă. Vino, dragă Doamne Isuse! Privim venirea Ta ca o încurajare. Nu vrem să ne lăsăm absorbiți de lucrurile lumii sau să fim legați de lucrurile din jurul nostru. Singura noastră speranță este în Tine. Sperăm în venirea Ta curând! Te iubim, Doamne, și așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Ta! Amin!

Domnul Isus Se întoarce curând. Când El spune: „Vin curând”, noi s-ar putea să credem că va dura câteva zile sau luni, dar pentru Domnul, chiar și o mie de ani sunt ca o zi. Până când nu câștigă ceea ce urmărește, până când nu câștigă biruitorii pe care îi caută, El nu Se poate întoarce.

El vrea să Se întoarcă, iar noi trăim în lumina venirii Sale, considerând venirea Sa mereu ca pe un stimulent și ca o avertizare; însă El dorește să câștige realitatea Trupului lui Cristos trăită pe pământ.

Însă dacă privim în jurul nostru, vedem că, deși există atât de mulți creștini doar cu numele pe tot pământul, mulți dintre ei sunt preocupați de alte lucruri în afară de venirea Domnului. Unii se concentrează pe afaceri și spun că aceasta este chemarea lor de la Dumnezeu, în timp ce alții se concentrează pe o carieră sau o lucrare de succes.

Cine Îl așteaptă astăzi pe Domnul într-un mod pur, aștepând cu nerăbdare venirea Sa? Cine dă atenție astăzi la cuvântul profetic, ca unei lămpi care strălucește într-un loc întunecos?

Trebuie să fim astfel de oameni. Trebuie să fim dintre cei care nu caută să facă multe lucruri exterioare pentru Domnul sau în numele Său, ci pur și simplu vin la Domnul, Îl savurează, rămân în Cuvântul Său și iau aminte la cuvântul profetic.

Ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu, citim și ne rugăm pe baza Bibliei, primind cuvântul Domnului din ea ca hrană și ca încurajare. Pe măsură ce citim cu rugăciune zilnic Cuvântul lui Dumnezeu, având un timp stabilit pentru rugăciune și citire, Domnul Se va ridica treptat în inima noastră ca steaua dimineții.

El dorește să câștige biruitori – oameni ascunși, care trăiesc în secret, care Îl caută exclusiv pe El și nu se întinează cu ceea ce lumea are de oferit. Fie ca să fim astfel de oameni astăzi; fie să fim asemenea lui Daniel și tovarășilor săi, căutându-L pe Domnul și refuzând să mâncăm hrana întinată și care întinează, pe care vrăjmașul o oferă cu dărnicie tuturor.

Cristos va fi steaua dimineții pentru biruitorii Săi în mod secret, înainte de a Se arăta ca Soare al dreptății în împărăție

Cât Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că ne-a regenerat cu viața Sa și ne-a făcut copii ai lui Dumnezeu, parte a împărăției lui Dumnezeu! Îl iubim, Îl urmăm cu dragoste și dorim să câștigăm mai mult din El! Amin!

În timp ce așteptăm întoarcerea Domnului, ne dăm seama că El va fi steaua strălucitoare de dimineață care va apărea celor ce biruiesc (Apoc. 22:16). El este simbolizat de luminătorii cerești iar în prezent ne aflăm în noaptea întunecată a acestui veac; pentru cei ce biruiesc, Domnul va apărea ca steaua dimineții. Acest lucru este de o mare însemnătate.

Când a venit Domnul pentru prima dată, imediat după nașterea Sa, pe cer a apărut o stea care i-a călăuzit pe niște magi din răsărit să-L găsească (Mat. 2:2, 9-10). Nu iudeii religioși – cei care aveau Scripturile și le păzeau – au văzut steaua, ci niște oameni păgâni din răsărit.

În Apocalipsa 2:28, Domnul îi promite biruitorului că îi va da steaua dimineții. Iar în Apocalipsa 22:16 ni se spune că El este steaua dimineții.

La a doua Sa venire, Domnul va fi steaua dimineții ca răsplată pentru cei ce biruiesc, pentru cei ce veghează așteptând venirea Sa. Tuturor celorlalți, El li va apărea doar ca soare (Mal. 4:2). El va apărea ca steaua dimineții în mod secret, celor ce biruiesc, celor care sunt veghetori și așteaptă venirea Sa.

Nu trebuie să încercăm să stabilim locul unde El Se întoarce, ci pur și simplu să ne concentrăm asupra Domnului, să luăm aminte la cuvântul profetic și să permitem stelei dimineții să răsară în inima noastră. El va răsări dinlăuntrul nostru.

Înainte de a veni în mod secret pentru a-i răpi pe credincioșii Săi care veghează și Îl așteaptă, Domnul trebuie să răsară în noi, zi de zi, ca steaua dimineții. El este steaua dimineții strălucitoare care locuiește în noi, iar noi trebuie să venim la El în fiecare zi și să-L lăsăm să răsară în noi.

Când Domnul Se va întoarce, pe de o parte, El va veni din cer și toți Îl vor vedea; pe de altă parte, însă, într-un mod subiectiv, El va veni dinlăuntrul nostru, căci El trăiește în noi, și Se va ridica și va veni din interiorul nostru.

Atunci vom fi arătați împreună cu El, căci vom fi așa cum este El (1 Ioan 3:2). Ce minunat va fi! Așteptăm cu nerăbdare acest moment; nu L-am văzut niciodată, dar toți așteptăm clipa în care Îl vom vedea față în față.

Înainte de a veni în mod deschis și public, El răsare în noi ca steaua dimineții. La întoarcerea Sa, Cristos va fi soarele care răsare pentru poporul Său în general (Mal. 4:2), dar steaua dimineții, în mod special, pentru cei care Îl iubesc și veghează. Vrem să fim astăzi dintre cei care Îl iubesc și veghează.

Pentru copiii lui Israel, El este Rădăcina și Sămânța lui David, aspect legat de împărăție; pentru noi, credincioșii în Cristos care biruiesc, El este steaua dimineții strălucitoare.

Steaua de dimineață apare înainte de ceasul cel mai întunecat, înaintea zorilor. Ceasul cel mai întunecat al acestei epoci va fi reprezentat de ultimii trei ani și jumătate – marele necaz – după care va răsări ziua împărăției. În împărăție, Domnul va apărea public poporului Său ca soare, și toți Îl vor vedea ca soare strălucitor.

Însă înainte de marele necaz, Cristos va apărea în mod privat biruitorilor Săi ca steaua dimineții. Dorim să fim aceia care Îl câștigă pe El ca steaua dimineții astăzi, ba chiar să-L avem pe El ca steaua dimineții răsărind în inimile noastre, astfel încât, înainte de marele necaz, El să Se dea nouă ca steaua dimineții.

Fie ca noi să primim îndurarea și harul Domnului pentru a fi biruitorii Săi astăzi. Fie ca noi să avem parte de apariția Sa lăuntrică, zi de zi. Fie ca noi să rămânem în Cuvântul Său viu și luminos pentru a avea parte de apariția Sa, de ivirea Sa ca steaua dimineții!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim apariția Ta. Vrem să ne pregătim pentru venirea Ta. Vrem să Te câștigăm ca steaua dimineții. Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi pentru a Te savura în Cuvântul Tău. Răsari în noi ca steaua dimineții. Fie ca noi să avem parte de apariția Ta astăzi, în timp ce luăm aminte la cuvântul profetic. Amin, Doamne, veghem pentru venirea Ta. Tânjim după apariția Ta. Vino, dragă Doamne Isuse! Fie ca Tu să Te ivești în noi ca steaua dimineții, zi de zi. Fie ca cerul dintre noi și Tine să fie senin și să rămânem în prezența Ta. Ne exersăm duhul pentru a Te atinge, a Te savura și a Te experimenta. Ne ocupăm de orice împiedică strălucirea Ta și de tot ce blochează prezența Ta. O, Doamne, iubim să petrecem timp cu Tine în ascuns, să stăm în Cuvântul Tău și să primim strălucirea Ta! Iubim să fim în prezența Ta, să facem toate lucrurile sub privirea ochilor Tăi și să fim împreună cu Tine. Fie ca Tu să ni Te arăți zilnic ca steaua dimineții până când, înainte de ceasul cel mai întunecat, vei veni ca steaua dimineții strălucitoare pentru a ne lua să fim cu Tine! Te iubim, Doamne!

Așteptăm cu nerăbdare venirea Domnului, iubim apariția Sa, ne temem de El și ne punem nădejdea în El!

Domnul Isus ne-a spus, la sfârșitul cărții Apocalipsa (care este ultima carte din Biblie), că El vine curând. În Apocalipsa 22:12, El a spus: „Iată, Eu vin curând”. În versetul 20, a spus din nou: „Da, Eu vin curând”. Când auzim acest cuvânt, răspunsul nostru plin de dragoste ar trebui să fie: „Amin! Vino, Doamne Isuse” (v. 20).

Ca mireasă a lui Cristos, suntem împreună cu El, Îl iubim și iubim apariția Sa; tânjim după venirea Sa și dorim ca El să Se întoarcă (2 Tim. 4:8). Fie ca noi să chemăm mereu venirea Sa, considerând întoarcerea Sa iminentă drept o încurajare pentru viața noastră de zi cu zi. La fel ca primii discipoli și apostolii, trebuie să tânjim după întoarcerea Domnului și să așteptăm cu nerăbdare venirea Sa.

În inimile lor, apostolii credeau cu tărie că Domnul va veni curând, chiar în timpul vieții lor. Prin urmare, ei au trăit o viață de pregătire pentru a doua venire a Domnului. De-a lungul epocilor, cei care L-au căutat pe Domnul cu dragoste au așteptat cu nerăbdare venirea Sa și au trăit pregătindu-se pentru întoarcerea Sa iminentă.

Odată, M. E. Barber mergea alături de Watchman Nee și, trăind în lumina apariției Domnului, se aștepta ca El să Se întoarcă chiar în momentul în care aveau să dea colțul.

Viața noastră pe pământ, după ce suntem mântuiți, este o viață de pregătire și de așteptare a venirii Domnului. Aceasta înseamnă că trebuie nu doar să Îl savurăm pe Domnul în Cuvântul Său pentru a primi hrană spirituală, ci, mai mult, să așteptăm cu nerăbdare venirea Domnului și să iubim apariția Sa.

Apostolul Pavel era convins, spre sfârșitul alergării sale pe pământ, că Domnul îl va răsplăti cu cununa dreptății; însă el a spus că Domnul îi va răsplăti nu doar pe el, ci și pe toți cei care au iubit apariția Sa.

Pe de o parte, biruim în mod individual, căci fiecare dintre noi are propria lui alergare înaintea Domnului – cursa pe care o alergăm în viața creștină și urmărirea personală a lui Cristos în dragoste. Pe de altă parte, toți cei care iubesc apariția Domnului vor fi răsplătiți de El, la venirea Sa, cu steaua dimineții.

În 1 Tesaloniceni, o carte scurtă de cinci capitole, vedem dorința arzătoare a apostolului Pavel ca Domnul să Se întoarcă. Fiecare dintre cele cinci capitole se încheie cu referirea la venirea Domnului. Deși această carte a fost scrisă pentru credincioșii nou-mântuiți, Pavel a sădit în ei dorința după venirea Domnului, astfel încât să iubească apariția Sa.

Fie ca noi să-l luăm pe apostolul Pavel drept model, astfel încât și noi să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului. Pe măsură ce iubim apariția Sa, așteptăm cu nerăbdare venirea Sa (Fil. 3:20; 1 Tes. 1:10).

Viitorul nostru nu este aici, pe pământ; nu muncim pentru a ne clădi o carieră și un viitor strălucit, ci, mai degrabă, ne dăm seama că viitorul nostru este împreună cu Domnul.

Felul nostru de viață arată că nu avem nicio speranță pe acest pământ; viitorul nostru este împreună cu Domnul, iar speranța noastră este în Domnul care vine. El este destinul nostru veșnic.

Timpul s-a scurtat, venirea Domnului este aproape, iar noi așteptăm cu nerăbdare venirea Sa. Așteptăm venirea Sa așa cum cei despărțiți de o rudă așteaptă sosirea iminentă a acesteia pentru a se revedea. Așteptăm întoarcerea Sa așa cum o viitoare mireasă își așteaptă ziua nunții.

În același timp, cei dintre noi care au soție să fie ca și cum n-ar avea, cei care plâng – ca și cum n-ar plânge, iar cei care se bucură – ca și cum nu s-ar bucura; trăim în lumina venirii Domnului.

În timp ce așteptăm cu nerăbdare venirea Domnului, cumpărăm lucruri, dar suntem ca și cum nu le-am poseda, și folosim lumea fără a abuza de ea, căci chipul acestei lumi trece (1 Cor. 7:29-31).

Cristos este speranța noastră. Speranța noastră este în Domnul care vine. Speranța noastră nu stă în alegerea unui nou guvern sau în munca asiduă pentru a ne întreține familia și a ne asigura viitorul.

Ne dăm toată silința la serviciu, studiem după puterile noastre și ne trăim viața creștină în familie și în biserică, dar speranța noastră este în Domnul care vine.

Îl iubim pe Domnul și iubim apariția Sa și, de asemenea, ne temem de Domnul. Nu ne strângem bogății pentru ca sufletul nostru să se bucure și să petreacă, așa cum a făcut bogatul din Luca 12, deoarece nu știm când ni se va cere sufletul (v. 20).

Avem doar ziua de azi; nu ne concentrăm nici asupra trecutului, cu eșecurile sau succesele lui, nici asupra viitorului, cu grijile acestuia, ci asupra lui Cristos, astăzi.

Îl iubim pe Cristos astăzi. Îl savurăm astăzi. Îl așteptăm astăzi. Îl iubim pe Domnul și apariția Sa și așteptăm venirea Domnului. Privim venirea Sa ca fiind o încurajare.

Suntem recunoscători pentru ziua de azi; căci, atâta timp cât avem ziua de azi, atâta timp cât mai avem suflare, Îl iubim pe Domnul și apariția Sa, așteptăm venirea Sa și ne temem de Domnul, deoarece vrem să fim biruitorii Săi care Îl vor câștiga ca steaua dimineții!

Doamne Isuse, Te iubim și așteptăm cu nerăbdare venirea Ta. Iubim apariția Ta. Amin, vino, Doamne Isuse! Te iubim, Doamne, și iubim apariția Ta. Vrem să trăim în prezența Ta astăzi, îndreptându-ne întreaga ființă spre Tine. Nu iubim lumea nici lucrurile din lume, ci Îl iubim pe Domnul și apariția Sa. Amin, Doamne, nu vrem să fim încurcați de lume și de lucrurile ei, ci să ne punem nădejdea în Tine! Nădejdea noastră nu este în această lume: nădejdea noastră este în Domnul care vine! Amin, Doamne, Tu ești destinul nostru veșnic. Nu avem nimic aici, în această lume: Te vrem doar pe Tine! Îți mulțumim că ne-ai dat o casă în care să locuim, o familie alături de care să fim și minunata viață de biserică. Vrem să trăim o viață în lumina venirii Tale. Te așteptăm cu nerăbdare, Doamne, așa cum o mireasă își așteaptă ziua nunții ei! Tu ești scumpul nostru Mire și noi suntem pregătiți să fim mireasa Ta! Tânjim după venirea Ta! Îți mulțumim că ne-ai dat ziua de azi! Îți mulțumim că avem suflare. O, câtă vreme avem suflare, așteptăm cu nerăbdare venirea Ta și privim venirea Ta ca încurajare! Vino, dragă Doamne Isuse! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Earnestly Wait the Lord’s Coming and Love His Appearing to see Him as the Morning Star, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 48 cu tema: Cristos care vine cu răsplată și pedeapsă, o lampă strălucind într-un loc întunecos și Cristos care le apare în mod privat biruitorilor Săi (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul vine curând cu răsplata Sa: ia aminte la lucrarea și slujirea ta pentru Dumnezeu

27/09/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Potrivit cu Apocalipsa 22:12, Domnul vine curând și răsplata Sa este cu El, pentru a da fiecăruia după cum e lucrarea sa; la venirea Sa, această răsplată ne va fi dată fiecăruia dintre noi la scaunul de judecată al lui Cristos, iar unii vor primi răsplata, în timp ce alții vor primi pedeapsa, în funcție de lucrările lor săvârșite în trup, în și prin viața divină.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta. Slavă Domnului, suntem copii ai lui Dumnezeu și suntem mântuiți pe vecie! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ești Mântuitorul și viața noastră. Vrem să Te slujim astăzi. Fie ca viața noastră de zi cu zi și slujirea Ta de către noi să aibă loc în și prin viața divină, astfel încât să putem primi o răsplată la venirea Ta. O, Doamne, Tu vii curând. Vrem să trăim în lumina venirii Tale. Fie ca viața noastră de zi cu zi și slujirea Domnului să-Ți fie plăcute Ție, astfel încât să putem primi răsplata la venirea Ta! Te iubim, Doamne, și iubim apariția Ta! Amin!

În această săptămână venim la ultima parte a înviorării de dimineață pe tema experimentării, savurării și exprimării lui Cristos, iar ne vom concentra în principal asupra capitolului 22 din Apocalipsa și, de asemenea, asupra versetului din 2 Petru 1:19. Subiectul nostru pentru această săptămână este Cristos care vine cu răsplată și pedeapsă, o lampă strălucind într-un loc întunecos și Cristos care le apare în mod privat biruitorilor Săi ca steaua dimineții.

Domnul vine curând. Venirea Sa este atât un îndemn, cât și o avertizare pentru noi.

Pe de o parte, pentru că Îl iubim pe Domnul, dorim să vedem venirea Sa și vrem ca El să Se întoarcă curând, căci dorim să fim cu El și vrem ca El să fie cu noi pentru veșnicie. El este Preaiubitul nostru și Îl urmărim în dragoste.

Pe de altă parte, venirea Domnului este o avertizare pentru noi, căci, deși El ne va răpi la un moment dat – sau vom muri și vom merge să-L întâlnim – El ne va judeca în funcție de ceea ce am făcut în timpul vieții noastre.

Trebuie să ne dăm seama că, din perspectivă pozitivă, am fost mântuiți și suntem mântuiți pentru veșnicie; nu trebuie să facem nimic prin noi înșine pentru a fi mântuiți, în afară de a ne pocăi și a-L primi pe Domnul ca viață. Atâta timp cât ne pocăim și Îl primim pe Domnul ca Mântuitor și ca viață a noastră, suntem mântuiți pentru veșnicie.

Însă faptul de a primi sau nu o răsplată la întoarcerea Domnului, în fața scaunului Său de judecată, depinde de felul lucrării pe care o săvârșim și de felul în care trăim aici, pe pământ. El va veni cu răsplata și pedeapsa Sa, iar noi dorim să fim dintre cei care primesc răsplata Sa, nu dintre cei care vor fi disciplinați pentru o anumită perioadă de timp.

Domnul vine curând cu răsplata Sa, pentru a da fiecăruia după cum e lucrarea sa!

Noi, credincioșii în Cristos, Îl iubim pe Domnul Isus și dorim ca El să Se întoarcă. În Apocalipsa 22:12, El a spus: „Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum e lucrarea sa”.

Pe de o parte, trebuie să Îl savurăm pe Domnul și să-L iubim; pe de altă parte, El vine cu răsplata Sa, ceea ce implică atât răsplătirea, cât și pedeapsa. Domnul va veni să-i judece nu doar pe oamenii din lume care sunt păcătoși și Îl resping, ci și pe credincioșii Săi, pe propriul Său popor.

Matei 7:21-24 este foarte clar în această privință: nu oricine Îi spune „Doamne, Doamne” va intra în împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Său care este în ceruri.

Mulți Îi vor spune Domnului în acea zi: „Doamne, Doamne, oare n-am prorocit noi în Numele Tău, n-am scos noi demoni în Numele Tău și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Ne-am aștepta ca Domnul să recunoască astfel de lucrări, dar, în realitate, El nu o face; dimpotrivă, le declară: „Nu v-am cunoscut niciodată; plecați de la Mine, voi, lucrători ai fărădelegii”.

Nu toți cei mântuiți vor fi răsplătiți cu împărăția cerurilor, ci doar cei care fac voia Tatălui care este în ceruri. Aceasta înseamnă că trebuie să împlinim voia perfectă a lui Dumnezeu.

Există milioane de creștini pe tot pământul, iar mulți dintre ei desfășoară o lucrare pentru Dumnezeu; unii fac chiar o lucrare măreață, o lucrare care schimbă vieți, ba chiar o lucrare care schimbă cursul vieții oamenilor sau destinul unei națiuni.

Cu siguranță, s-ar putea spune, o astfel de lucrare trebuie să fie răsplătită de Domnul. Însă aici vedem că Domnul nu-i recunoaște pe aceștia dacă nu fac voia Tatălui.

Putem ridica biserici, putem ajuta mulți oameni să fie mântuiți, putem extinde împărăția lui Dumnezeu, putem săvârși mari lucrări de putere și putem rosti lucruri mărețe în numele Domnului; totuși, dacă nu împlinim voia perfectă a lui Dumnezeu, s-ar putea ca Domnul să nu ne recunoască la scaunul Său de judecată.

Putem face toate aceste lucrări mărețe, dar ele nu reprezintă voia perfectă a lui Dumnezeu, ci voia Sa permisivă; El îngăduie ca toate acestea să fie făcute. Sunt lucruri frumoase, lucruri pozitive, iar mulți dintre noi ne-am dori să facem o astfel de lucrare.

Dar Domnul le spune acelora că nu i-a cunoscut niciodată și le cere să se depărteze de El. El nu-i va recunoaște pe cei care nu au făcut voia Tatălui, iar aceștia nu vor domni împreună cu Cristos în epoca viitoare.

Din perspectiva lui Dumnezeu, atât de multe lucrări săvârșite în numele Său nu sunt conforme cu voia Sa perfectă și, prin urmare, nu vor fi răsplătite de El. Acest lucru ar trebui să ne determine să ne oprim și să verificăm cu Domnul, întrebându-L:

Doamne, este lucrarea pe care o fac pentru Tine voia Tatălui? Fac eu voia Tatălui în timp ce lucrez pentru Tine? Nu vreau să fac o lucrare sau alta pentru Tine ori în viața de biserică fără a fi un singur duh cu Tine. Vreau să fiu un rob credincios care intră în bucuria Stăpânului său, nu un rob disciplinat de Tine. Strălucește asupra lucrării mele. Expune Tu încrederea mea în sine. Scoate la iveală lipsa dependenței de Tine. Mântuiește-mă de a face o lucrare măreață pentru Dumnezeu fără a împlini voia perfectă a lui Dumnezeu! Amin!

Ceea ce dorim să auzim în acea zi este: „Bine, rob credincios; intră în bucuria Stăpânului tău”. Domnul vine cu răsplata Sa, oferind fiecăruia dintre credincioșii Săi – după răpire și în fața scaunului de judecată al lui Cristos – fie o răsplată, fie o pedeapsă. El îi va răsplăti pe cei care nu săvârșesc fărădelegea, ci permit autorității Sale să pătrundă în adâncul ființei lor și să lucreze sub guvernarea Sa.

Matei 12:36-37 constituie un alt pasaj cu privire la scaunul de judecată și la răsplata sau pedeapsa pe care o vom primi înaintea Domnului. Aici, Domnul ne spune că oamenii vor da socoteală în ziua judecății pentru orice cuvânt deșert pe care l-au rostit.

Prin cuvintele noastre vom fi îndreptățiți și tot prin ele vom fi condamnați. O, Doamne Isuse! Vorbirea noastră va fi judecată de Domnul. Dacă vorbim în mod deșert, cu ușurință sau bârfind, vorbirea noastră va fi judecată.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să păstrăm tăcerea pentru a nu păcătui atunci când vorbim; dimpotrivă, trebuie să ne rugăm, să fim plini de Cristos și să rostim cuvinte pline de viață.

După cum spune 2 Corinteni 10:13, nu trebuie să ne lăudăm peste măsură, ci potrivit măsurii regulii pe care Dumnezeul măsurii ne-a repartizat-o. Trebuie să-I permitem Domnului să domnească în noi și să ne măsoare.

Trebuie să acceptăm limitarea impusă de Dumnezeu – să nu mergem unde vrem, să nu facem ce vrem și să nu spunem ce vrem, ci să-I permitem Dumnezeului măsurii să ne măsoare în lucrarea, viața, vorbirea și slujirea noastră.

Domnul Își repetă avertismentul: „Vin curând” (Apocalipsa 3:11; 22:7), pentru ca noi să avem în vedere răsplata pe care o va oferi la întoarcerea Sa. Chiar și noi, cei care Îl slujim pe Domnul în viața de biserică, trebuie să fim avertizați cu privire la acest lucru. Trebuie să aducem acest lucru înaintea Domnului, spunându-I:

Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru a trăi și a lucra într-un singur duh cu Tine astăzi. Îți mulțumim, Doamne, că vii curând și că răsplata Ta este cu Tine, pentru a răsplăti fiecăruia după cum este lucrarea sa. Vrem să facem astăzi o lucrare care să fie răsplătită de Tine. Salvează-ne de la a fi plini de îngâmfare atunci când facem lucruri pentru Domnul. Fie ca noi să căutăm să facem voia Tatălui. Fie ca să nu lucrăm dacă Tu nu lucrezi și fie ca să nu vorbim dacă Tu nu vorbești. Fie ca noi să privim întoarcerea Ta iminentă ca fiind o avertizare și un imbold în viața și lucrarea noastră creștină de astăzi. Vino curând, dragă Doamne, căci Te iubim și iubim apariția Ta! Fie ca noi să fim pregătiți să Te întâlnim și să fim judecați de Tine în timp ce ne trăim viața creștină și ne îndeplinim lucrarea creștină astăzi. O, Doamne, Îți încredințăm lucrarea noastră pentru Domnul, vorbirea noastră și toate lucrurile pe care le facem pentru Tine și în numele Tău. Vrem să fim una cu Tine și să facem voia perfectă a Tatălui, nu voia Sa permisivă. Fie ca vorbirea noastră să fie plină de har, transmițându-L pe Cristos celor care ascultă, și să nu rostim cuvinte deșarte. Pregătește-ne pentru întoarcerea Ta!

Să luăm aminte la lucrarea noastră pentru Domnul, căci El o va judeca la venirea Sa

Fiecare dintre noi va fi răsplătit potrivit ostenelii noastre pentru Domnul și în Domnul (1 Cor. 3:8). Când Domnul Isus Se va întoarce, la a doua Sa venire, El ne va răsplăti potrivit faptelor noastre (Mat. 16:27).

Pe de o parte, noi, credincioșii în Cristos, am primit viața veșnică și suntem mântuiți pentru veșnicie; nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la existența noastră veșnică alături de Domnul. Pe de altă parte, faptul dacă vom fi răsplătiți prin a domni împreună cu Cristos în epoca viitoare – epoca împărăției – depinde de modul în care trăim, Îl slujim pe Dumnezeu și lucrăm pentru El în viața noastră de astăzi.

Mântuirea nu se obține prin fapte, ci doar prin credință, și Îl lăudăm pe Domnul pentru că ne-a mântuit. Răsplata, însă, este în funcție de faptele noastre; nu este necesar ca faptele noastre să fie numeroase, ci trebuie să fie aprobate de Domnul.

Fiecare persoană mântuită va apărea înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să primească răsplata pentru lucrurile făcute în trup, potrivit cu ceea ce a înfăptuit, fie bine, fie rău (2 Corinteni 5:10). Cei care fac binele vor primi o răsplată, iar cei care fac răul vor primi pedeapsă.

De aceea, apostolul Pavel a spus că nu el însuși se judeca pe sine, ci Cel care îl cerceta era Domnul (1 Corinteni 4:3-5). O, Doamne Isuse! Nu este suficient ca noi, credincioșii în Cristos, să avem doar o conștiință fără vină înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor; trebuie să mergem mai departe și să înțelegem că Domnul va judeca, de asemenea, modul în care Îl slujim.

El a încredințat fiecăruia dintre noi cel puțin un talant; unii au primit doi, alții cinci, dar fiecare dintre noi a primit cel puțin un talant (vezi Matei 25). Fiecare dintre noi a primit cel puțin un dar spiritual de la Domnul. El ne-a dat viața divină, Duhul Sfânt și un dar spiritual; nu trebuie să neglijăm aceste lucruri, ci să ne folosim talantul în mod corespunzător și să aducem câștig Domnului (vv. 14-30).

Dacă suntem leneși sau neglijenți și ne îngropăm talantul în pământ, gândindu-ne că Domnul este un Stăpân sever care ne va pedepsi dacă nu aducem un câștig, Domnul ne va aplica o pedeapsă pentru o vreme, în funcție de faptele noastre. Însă, dacă suntem credincioși în folosirea singurului nostru talant și aducem mai mult câștig pentru Domnul, El ne va aduce în bucuria Sa – bucuria Stăpânului nostru – și vom fi răsplătiți de El la venirea Sa.

Aceasta înseamnă că, deși suntem mântuiți, trebuie totuși să-I slujim Domnului și să lucrăm pentru El, iar lucrarea și slujirea noastră trebuie să-I fie plăcute și chiar să aibă aprobarea Sa. Trebuie să-L slujim pe Domnul cu credincioșie pentru a împlini voia Tatălui nostru și trebuie să folosim viața divină, Duhul Sfânt și talantul primit de la Domnul în slujirea noastră față de El.

Nu trebuie să credem că, odată mântuiți, nu mai avem nicio problemă; modul în care Îi slujim Domnului și lucrăm pentru El este un lucru de mare însemnătate. Fiecare dintre noi trebuie să ia seama la modul în care zidește (1 Cor. 3:10).

Trebuie să fim atenți la lucrarea noastră. Dacă zidim cu aur, argint și pietre prețioase, lucrarea noastră va rezista focului judecății lui Dumnezeu. Dar dacă zidim cu lemn, fân și paie – materiale specifice omului nostru natural, cărnii noastre și sinelui nostru – lucrarea ne va fi mistuită și vom suferi o pierdere. O, Doamne!

Dacă lucrarea pe care o zidim pe temelie va dăinui, vom primi o răsplată (v. 14). Nu este vorba despre mântuirea noastră, care este veșnică și sigură, ci despre a fi răsplătiți de Domnul pentru a domni împreună cu El în epoca viitoare.

Răsplata noastră depinde de modul în care Îl slujim pe Domnul după ce am fost mântuiți. La venirea Domnului, această răsplată îi va fi dată fiecăruia dintre credincioșii Săi la scaunul de judecată al lui Cristos (vezi 2 Cor. 5:10; 1 Cor. 4:5; Rom. 14:10; Mat. 16:27).

El ne va da plata noastră. Fie ca noi să fim înaintea Domnului cu privire la lucrarea noastră pentru El și la slujirea noastră față de El. Fie ca noi să ne deschidem față de El și să ne bizuim pe El în toate lucrurile, ba chiar să fim una cu El în ceea ce lucrăm pentru Dumnezeu și facem pentru Domnul.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat cel puțin un talant pentru a Te sluji și a aduce câștig împărăției Tale. Îți mulțumim că ne-ai dat viața Ta divină, Duhul Sfânt și un talant pentru a-L sluji pe Domnul. Vrem să fim sârguincioși în a face negoț pentru Domnul. Amin, Doamne, vrem să Te slujim astfel încât să primim răsplata Ta la venirea Ta. Fie ca noi să ne folosim talantul în mod corespunzător și să aducem câștig Domnului. Fie ca noi să fim cei răsplătiți de Tine la venirea Ta, pentru a intra în bucuria Ta! Fie ca noi să zidim cu aur, argint și pietre prețioase, și nu cu lemn, iarbă sau paie. O, Doamne, vrem să luăm aminte la modul în care zidim astăzi. Fie ca noi să zidim biserica și să-L slujim pe Domnul în unitate cu El și împărtășindu-L pe Cristos altora. Îți încredințăm viața noastră de zi cu zi și lucrarea noastră pentru Dumnezeu! Ne smerim, ne deschidem Ție și Îți permitem să ne judeci astăzi, oprindu-ne din ceea ce vrem noi să facem și călăuzindu-ne să facem ceea ce vrei Tu să facem.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord Is Coming Quickly with His Reward: Take Heed to Your Work & Service to God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 48 cu tema: Cristos care vine cu răsplată și pedeapsă, o lampă strălucind într-un loc întunecos și Cristos care le apare în mod privat biruitorilor Săi (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să iubim apariția Domnului, să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții și să fugim de poftele tinereții

11/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pe de o parte, Îl urmărim pe Cristos, umblăm prin credință și Îl dăm pe Dumnezeu ca hrană sfinților din casa lui Dumnezeu; pe de altă parte, trebuie să iubim apariția Domnului, să nu ne purtăm rău cu ceilalți credincioși și să nu ne asociem cu oamenii lumești în timp ce Îl slujim pe Domnul ca sclavi credincioși pentru a deveni primele roade.

Doamne Isuse, vrem să Te urmăm în mod pozitiv, să Te savurăm și să facem toate lucrurile în părtășie cu Tine! Amin, Doamne, fie ca viața noastră creștină să fie prin credință și umblarea noastră creștină să fie cu Dumnezeu, în credință. Vrem să fim sclavii credincioși ai lui Dumnezeu care Îl împart pe Dumnezeu ca hrană sfinților din casa Lui. Salvează-ne, Doamne, de a nu iubi apariția Ta, de a ne purta rău cu ceilalți credincioși și de a ne asocia cu oamenii lumești! Amin, Doamne, vrem să fim primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel! Amin!

Cât de minunat este să-L vedem și să Îl savurăm pe Cristos ca Miel, Cel pe care Îl urmează primele roade biruitoare. Aspirăm să fim primele roade, cei care se coc mai devreme; pentru aceasta, Îl urmăm pe Miel oriunde merge El! Amin! Vrem să fim răpiți curând, chiar înainte de marele necaz; de aceea Îl urmăm pe Domnul în dragoste, trăim înaintea Lui, umblăm cu Dumnezeu și facem toate lucrurile în unirea organică cu El.

Așa cum în Vechiul Testament primele roade Îi aparținea lui Dumnezeu, iar poporul Său trebuia să aducă primele roade în casa Lui pentru satisfacția Sa, tot astfel și astăzi Dumnezeu dorește să fie satisfăcut de niște biruitori vii care vor fi cu El pe Muntele Sion.

Pentru aceasta, trebuie să umblăm cu Dumnezeu prin credință, pentru a scăpa de moarte și a primi mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu. Așa cum Enoh a umblat cu Dumnezeu prin credință timp de trei sute de ani până când nu a mai fost, căci Dumnezeu l-a luat, tot astfel și noi trebuie astăzi să umblăm cu Dumnezeu prin credință pentru a scăpa de moarte.

Aceasta înseamnă că trebuie să-L luăm pe Cristos ca și centru și ca totul pentru noi și să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu. Umblăm prin credință, adică credem că Dumnezeu este, iar noi nu suntem. El este totul, iar noi nu suntem nimic. Nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi.

El este totul pentru noi, iar noi devenim nimic; pur și simplu Îl lăsăm pe Cristos să trăiască în noi. Aceasta este aspectul personal. În ceea ce privește aspectul corporativ, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul și suntem constituiți cu bogățiile Sale, trebuie să fim sclavi credincioși ai lui Dumnezeu, credincioși în slujire și în îndeplinirea însărcinării primite de la Domnul: aceea de a-L oferi pe Dumnezeu ca hrană membrilor casei Sale.

Ne aflăm în mijlocul sfinților și Îl împărțim pe Cristos ca hrană acestora, la timpul potrivit. Îi mulțumim Domnului că suntem sclavii Săi – cei care rămân sub lucrarea Sa de împărțire a harului pentru a fi umpluți cu El și care se exersează să împartă și altora bogățiile lui Cristos.

Să fim atenți să nu iubim epoca aceasta rea ci să iubim apariția Domnului

Trăind la sfârșitul acestei epoci și aspirând să fim biruitori vii ai Domnului – acele „primele roade” adusă spre satisfacția lui Dumnezeu – trebuie să luăm aminte la anumite aspecte negative.

Domnul ne-a avertizat în Matei 24:48 că, deși suntem sclavii Săi, am putea deveni sclavi răi, spunând în inima noastră că Stăpânul întârzie; astfel, ajungem să iubim epoca aceasta rea și să nu iubim apariția Domnului (2 Tim. 4:8, 10; comp. cu Fapte 26:16).

Dacă privim spre exterior, la istoria lumii, pare că răul predomină; iar dacă privim situația din biserică, nu vedem o zidire suficientă a Trupului. Putem ajunge să credem că Domnul cu siguranță nu va veni curând și, astfel, să avem o inimă rea.

Să nu cădem în capcana de a fi un rob rău care spune: „Stăpânul meu întârzie”. Să trăim în lumina arătării Sale. Să fim salvați de la a nu iubi apariția Sa. El este cu noi, El dorește să ni Se arate, dar trebuie să primim cu bucurie apariția Sa și să o iubim.

În ultima sa scriere, în ultima sa epistolă – cea către Timotei (a doua epistolă) – spre sfârșitul acesteia, Pavel a spus că este pregătit: a luptat lupta cea bună, a păzit credința, iar acum așteaptă cununa dreptății, pe care Domnul, Judecătorul cel drept, i-o va da în acea zi.

Dar, continuă el, nu doar el va primi această răsplată, ci și toți cei care au iubit apariția Sa. Însă două versete mai târziu, Pavel a spus că Dima, unul dintre conlucrătorii săi, l-a părăsit, iubind epoca de acum.

Acesta este un lucru care ne îndeamnă la o considerare interioară serioasă. Dima a fost unul dintre conlucrătorii Domnului, dar, la un moment dat, a ajuns să iubească epoca rea de acum, așa că l-a părăsit pe Pavel. O, Doamne!

Dacă privim în jurul nostru și la istoria noastră în viața de biserică, vedem că au existat lideri sau conlucrători printre noi care au fost alături de noi și ne-au fost de ajutor, dar apoi s-a întâmplat ceva și au încetat să-L mai iubească pe Domnul. Fie ca să ne smerim înaintea Domnului. Să-I cerem să ne păzească și să nu ne ducă în ispită.

Din partea noastră, să ne păzim inima; iar din partea Lui, să ne rugăm să nu ne ducă în ispită. Să fim atenți legat de lăcomie, să nu ne strângem comori aici pe pământ, ci să fim bogați față de Dumnezeu (Luca 12:15-20; 2 Cor. 6:10; Efes. 3:8).

Trebuie să fim atenți la gândurile noastre despre viitor, la sentimentele față de bunurile noastre și chiar la grija și dragostea pentru propriii copii și nepoți. Cu siguranță ne iubim copiii și pe toți membrii familiei și avem o grijă adecvată față de ei; totuși, noi iubim apariția Domnului și ne îngrijim de ei în Domnul.

Trebuie să ne amintim de soția lui Lot; Acesta este un avertisment solemn pentru credincioșii care iubesc lumea (Luca 17:31-32; comp. cu Rom. 1:21, 25). Ea era pe cale de a fi salvată, dar a aruncat o privire în urmă; trebuie să fi existat acolo ceva la care ținea. Fie ca noi să fim veghetori și stăruitori în rugăciune, astfel încât ziua venirii Domnului să nu vină peste noi pe neașteptate, ca o cursă (Luca 21:34-36; comp. cu Mat. 2:3).

Fie ca întoarcerea Domnului să nu ne ia prin surprindere; răpirea va fi bruscă, dar nu ar trebui să fie o surpriză. Fie ca noi să stăruim cu adevărat înaintea Domnului cu privire la aceste lucruri, căci pe măsură ce trece timpul, trăind în această lume, ascultând una și implicându-ne în alta, inima noastră s-ar putea înclina să iubească epoca de acum și să nu iubească apariția Domnului.

Fie ca noi să ne smerim cu adevărat înaintea Domnului și să ne rugăm:

Doamne Isuse, salvează-ne de la a fi un sclav rău care spune în inima sa: „Stăpânul meu întârzie”. O, Doamne, fie ca noi să iubim apariția Ta astăzi! Arată-ni-Te. Vrem să rămânem în prezența Ta. Prețuim prezența Ta. Vrem să fim atenți privitor la lăcomie, neadunând comori pentru noi înșine, ci să fim bogați față de Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca noi să căutăm bogățiile Tale și să acordăm mai multă atenție bogățiilor Tale decât celor pământești. Fie ca istoria soției lui Lot să ne servească drept avertisment, ca să nu iubim epoca de acum, ci să ne îndreptăm inima spre Tine! O, Doamne, păstrează-ne inima! Păzește-ne inima ațintită asupra Ta și iubindu-Te. Vrem să fim veghetori și stăruitori în rugăciune, ca ziua venirii Domnului să nu vină peste noi pe neașteptate, ca o cursă! O, Doamne, Te iubim și dorim apariția Ta! Arată-ni-Te nouă astăzi!

Să fim atenți să nu să-i maltratăm pe ceilalți credincioși sau să domnim peste ei

În Matei 24:49, vedem că robul rău, care spune în inima sa că Stăpânul întârzie, îi bate pe ceilalți sclavi. Ce înseamnă acest lucru? Este oare posibil, în viața de biserică, să-i „batem” pe ceilalți sclavi? A-i lovi pe ceilalți sclavi înseamnă a ne purta rău cu ceilalți credincioși (Matei 18:3-7; Fapte 9:4).

Este posibil să ne purtăm rău cu ceilalți credincioși și, astfel, să pierdem privilegiul de a fi primele roade. În loc să-i judecăm sau să-i condamnăm pe ceilalți credincioși, ar trebui să fim buni și plini de compasiune față de ei, iertându-i, așa cum Dumnezeu ne-a iertat pe noi în Cristos (Luca 6:37; Efeseni 4:31-32).

În timp ce trăim viața de biserică, s-ar putea să spunem lucruri unii altora sau să avem o anumită atitudine care îi jignește sau îi supără pe ceilalți. Îi putem trata greșit pe alții vorbind negativ despre ei, adoptând o atitudine distantă față de ei sau bârfindu-i. O, Doamne!

S-ar putea să avem dreptate în ceea ce spunem despre alții – căci poate au făcut cutare lucru rău sau au cauzat o problemă – însă faptul că vorbim de rău despre ei înseamnă că îi maltratăm, îi tratăm în mod greșit.

Indiferent ce fac ceilalți, trebuie să ne amintim că, într-o zi, cu toții vom fi înfățișați înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu (2 Cor. 5:10; Rom. 14:10); acolo vom da socoteală pentru lucrurile pe care le-am făcut prin trup.

Vom da socoteală pentru ceea ce am privit cu ochii noștri, pentru ceea ce am ascultat cu urechile noastre, pentru ceea ce am rostit cu buzele noastre, pentru ceea ce am făcut cu mâinile noastre și pentru locurile în care am mers cu picioarele noastre.

Nu trebuie să ne judecăm fratele și nici să-l disprețuim, căci toți vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Cristos. Trebuie să fim atenți în relațiile noastre unii cu alții, deoarece cuvintele, tonul vocii, gesturile și atitudinea noastră pot însemna o purtare greșită față de ceilalți credincioși.

Nu trebuie să-i ocărâm sau să-i criticăm pe frații noștri, ci, dimpotrivă, să-i considerăm mai presus de noi înșine (1 Cor. 6:10; Fil. 2:2-3, 29). A ocărî un frate înseamnă a-l critica sau a-l înjosi aspru, folosind un limbaj jignitor (Luca 17:2).

S-ar putea să vorbim aspru cu cineva despre ceea ce a făcut sau să ne adresăm într-un mod jignitor soțului sau soției acasă – co-părtașul nostru la har; aceasta înseamnă să-i batem pe ceilalți sclavi. O, Doamne! Cei care rostesc astfel de cuvinte își pierd privilegiul de a fi primele roade, iar cei care primesc cuvinte de ocară poartă aceeași responsabilitate ca și cei care le rostesc.

Rostirea unor astfel de cuvinte aduce daune Trupului, iar Dumnezeu nu va încredința niciodată autoritate celor cărora le place, din natura lor, să-i critice pe alții.

Mai mult, nu trebuie să ne purtăm ca niște stăpâni față de ceilalți credincioși; în schimb, trebuie să le slujim sfinților ca niște sclavi, hrănindu-i cu Cristos cel înviat, care este Duhul dătător de viață (1 Pet. 5:3; Mat. 20:25-28).

A domni peste alții înseamnă a-L înlocui pe Domnul în viața lor; ei pot veni să părtășească cu noi, iar noi, în loc să-i îndrumăm pe sfinți să meargă la Domnul pentru decizia Sa, am putea lua noi o decizie în locul lor.

Putem chiar să le spunem sfinților să se mute aici sau acolo, să se căsătorească cu o anumită persoană sau să facă un anumit lucru. O, Doamne! Acest lucru atinge autoritatea lui Cristos de Cap și Domn.

Dacă le spunem altora unde să meargă sau ce să facă, fără a-i încuraja să se roage, să caute călăuzirea Domnului și să aibă o părtășie adecvată în Trup, aceasta este o mare ofensă adusă Domnului!

Fie ca noi să nu-L înlocuim niciodată pe Domnul în viața nimănui, ci, dimpotrivă, să-i ajutăm pe sfinți să meargă la Domnul cu toate întrebările și problemele lor.

Doamne Isuse, Te iubim și îi iubim pe sfinții din viața de biserică, pe ceilalți credincioși în Cristos! Salvează-ne de la a-i judeca sau condamna pe frații noștri în credință. Fie să fim plini de bunătate față de sfinți, cu inimă plină de compasiune, iertându-i, așa cum Dumnezeu ne-a iertat pe noi în Cristos. Fie să nu-i ocărâm sau să-i criticăm pe frații noștri, ci să-i considerăm mai presus de noi înșine. Amin, sfinții sunt minunați! Sfinții sunt plini de viață! Privim spre Cristosul din sfinți și dorim să-L cunoaștem pe Cristos din sfinți! Amin, Doamne Isuse, salvează-ne de la a domni peste sfinți luând decizii în locul lor sau spunându-le să meargă acolo ori să facă acel lucru. Fie să-i conducem întotdeauna pe sfinți la Domnul, pentru a consulta voia Sa, și la Trup, pentru părtășia în Trup! O, Doamne Isuse, păstrează-ne să nu ne purtăm urât cu frații noștri în credință și să nu domnim peste ei!

Feriți-vă de anturajul oamenilor lumești: fugiți de poftele tinereții și urmăriți-L pe Cristos împreună cu sfinții!

Trebuie să fim atenți să nu fim în anturajul oamenilor lumești; sclavul rău, care spune în inima sa că stăpânul său întârzie, a mers și a mâncat și a băut cu cei beți (Mat. 24:49), ceea ce semnifică faptul că un credincios poate frecventa locuri unde sunt oameni care sunt îmbătați de lucrurile lumești.

Suntem un popor sfânt, un neam ales, un popor dobândit ca proprietate; suntem sfințiți pentru Domnul. Dar dacă socotim că Stăpânul nostru întârzie, devenim slujitori răi și ajungem să ne însoțim cu oamenii lumii, care sunt îmbătați de lucrurile lumești.

Datorită naturii noastre divine și a poziției noastre sfinte, noi, cei care credem în Cristos, nu trebuie să fim înjugați împreună cu necredincioșii (2 Cor. 6:14; 1 Cor. 15:33; comp. cu Prov. 13:20). Acest principiu trebuie aplicat tuturor relațiilor intime dintre credincioși și necredincioși, nu doar căsătoriei și afacerilor.

Mai ales când suntem tineri, am putea crede că este în regulă să fim înjugați cu un necredincios în afaceri sau în relații, ori să le fim prieteni și să-i urmăm în lucrurile pe care le fac. Însă este atât de ușor să nu ne păzim inima în astfel de lucruri și să fim pur și simplu luați de valul de destrăbălare al acestei lumi.

Tovărășiile rele strică obiceiurile bune. Dacă umblăm cu oameni înțelepți, vom fi înțelepți, dar cel ce se însoțește cu nebunii va avea necazuri.

În loc să ne însoțim cu oameni lumești, fie ca noi să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristosul atotinclusiv împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură (2 Tim. 2:22).

Fie să ne petrecem timpul, să fim împreună cu și să ne însoțim cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură și să-L urmărim pe Cristos împreună cu ei.

Dacă facem acest lucru, vom fi păstrați, Îl vom iubi pe Domnul, vom crește în viață și vom fi produși ca biruitori vii ai Domnului, ca primele roade de astăzi!

Doamne Isuse, salvează-ne de la a mânca și a bea împreună cu cei beți, adică salvează-ne de a ne însoți cu oameni lumești! Amin, Doamne, fie să fim cei care conștientizăm natura noastră divină și poziția noastră sfântă și să stăm departe de orice ne-ar putea întina. Salvează-ne de a avea relații intime, de căsătorie sau de afaceri cu necredincioșii. Fie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții! Amin, Doamne, alegem să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristosul atotinclusiv împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Te iubim, Doamne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Love the Lord’s Appearing, Pursue Christ with the Saints, and Flee Youthful Lusts, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biruitorii vii care se coc primii, sunt primele roade care trăiesc în prezența lui Dumnezeu

06/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristosul nostru este Mielul pe care îl urmează primele roade care biruie, căci biruitorii vii care trăiesc astăzi în prezența lui Dumnezeu și se coc mai devreme vor fi duși la Muntele Sion, în prezența Tatălui și a lui Cristos, pentru a fi spre satisfacția Lui; noi vrem să fim astfel de oameni astăzi!

Amin, Doamne Isuse, crești în noi puțin mai mult astăzi. Vrem să ne maturizăm în viață. Vrem să cooperăm cu Tine, astfel încât elementul Tău să poată crește în noi. Ne întoarcem către Tine. Ne deschidem mintea, emoția și voința distribuirii Tale divine. Păstrează-ne în prezența Ta astăzi. Amin, Doamne, prezența Ta este totul pentru noi. Fie ca noi să facem toate lucrurile în prezența Ta, una cu Tine, până când vom fi în prezența Ta pe Muntele Sion ca primele roade lui Dumnezeu și Mielului! Amin!

În această săptămână, în considerarea noastră rugativă a cărții Apocalipsei pentru a vedea cum Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos, venim la capitolul 14, în special primele cinci versete; aici vedem revelația lui Cristos ca Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie. Ce Cristos minunat avem!

Poate că suntem preocupați de răpire, căci vrem să fim duși în prezența Domnului, dar trebuie să vedem ce fel de oameni ar trebui să fim și ce fel de viață ar trebui să avem pentru a fi credincioșii biruitori ai Domnului care satisfac nevoia lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 12 vedem răpirea copilului-bărbat pentru înfrângerea dușmanului lui Dumnezeu. Copilul-bărbat este compus din sfinții biruitori care au luptat împotriva dușmanului în timpul vieții lor și l-au biruit și au murit; prin urmare, sunt răpiți la tronul lui Dumnezeu și, de îndată ce sunt acolo sus, izbucnește război în cer și Satan și armatele lui sunt aruncați jos. Aceasta este un fel de răpire, răpirea biruitorilor care au murit.

Dar în Apocalipsa 14 vedem primele roade care sunt cu Dumnezeu și Mielul pe Muntele Sionului. Aceste prime roade nu sunt pentru a birui dușmanul sau a-l înfrânge; ei sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Pe de o parte, vrem să fim cei care sunt cu Domnul pentru a sta împotriva dușmanului și a-l face să sufere pierderi. Pe de altă parte, Îl iubim pe Domnul, vrem să creștem în viață și vrem să trăim o viață pentru satisfacția Lui astăzi.

Domnul are nevoie de copilul-bărbat pentru a lupta împotriva dușmanului, dar El are nevoie de primele roade și mai mult pentru satisfacția Lui și pentru propria Sa savurare. El este Mielul lui Dumnezeu și are nevoie de mulți care să stea cu El, una cu El; El vrea să-i câștige pe cei care sunt primii care se coc pentru a fi primele roadele lui Dumnezeu și ale Mielului pentru satisfacția Lui.

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi; fie ca noi să-L urmăm pe Miel oriunde ar merge El și să fim pentru satisfacția Lui!

Primele roade sunt biruitorii vii, primii care se coc, în ogorul lui Dumnezeu și sunt răpiți pe Muntele Sionului în prezența lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa

Dacă luăm în considerare cu rugăciune versetele 1-5 din Apocalipsa 14, îl vom vedea pe Cristos ca Mielul pe care sfinții biruitori îl urmează. Mai târziu, vedem secerișul, dar în primele cinci versete ale acestui capitol vedem cele dintâi roade.

Cartea Apocalipsei este secerișul a tot ceea ce vorbește revelația divină, iar multe dintre aceste semințe au fost plantate în Geneza. În special, în Matei 13, Domnul Isus S-a asemănat cu un Semănător, un fermier care iese să semene. El Se seamănă ca sămânță a împărăției în credincioșii Săi.

În 1 Corinteni 3 vedem că Pavel a sădit, Apolo a udat și Dumnezeu dă creșterea; trebuie să creștem în viață, adică să-I permitem lui Cristos să crească în noi. Suntem ferma lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu; nu suntem doar noi individual, ci împreună suntem ferma lui Dumnezeu, clădirea Lui.

În Apocalipsa 14 avem recolta și, în special, primele roade. Aceste prime roade sunt văzute în Levitic 23 și Exod 23 ca tip reprezentativ, primele roade ale țării bune care trebuie aduse la templu, la casa lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să le savureze. Dumnezeu vrea să se bucure de primele roade.

Dumnezeu este un mare fermier și are un hambar, o casă și un ogor; El vrea ca primele roade din ogorul Său să vină direct în prezența Lui pentru savurarea Lui.

Ce sunt aceste prime roade? Putem fi noi primele roade? Primele roade sunt biruitorii vii, care vor fi primii copți în ogorul lui Dumnezeu; prin urmare, vor fi culese înainte de seceriș ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

Ei nu sunt speciali; ei doar se coc mai întâi. Vrem să fim sfinții biruitori ai Domnului astăzi, cei care cooperează cu El cât de mult putem, pentru ca El să crească în noi spre maturitate și noi să ne cocem mai întâi pentru a fi primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

În realitatea Noului Testament, cei o sută patruzeci și patru de mii de biruitori vor fi primele roade din noua creație a lui Dumnezeu oferite lui Dumnezeu direct în Sfânta Sfintelor cerească pentru satisfacția Sa. Primele roade vor fi răpite pe Muntele Sionului ceresc, la locul locuinței lui Dumnezeu, al treilea cer, pentru a fi în prezența lui Dumnezeu și a lui Cristos.

Acești biruitori timpurii se vor coace mai întâi în ogorul lui Dumnezeu. Dumnezeu are un ogor vast și mare, cu mulți credincioși în el; totuși, unii se coc mai întâi pentru a fi primele roade și sunt culese și aduse înaintea lui Dumnezeu înainte de seceriș (Lev. 23:10-11).

Pe de o parte, în 1 Tesaloniceni 4:17, ni se spune că cei care dorm în Cristos, care mor în Domnul, vor învia mai întâi și vor fi răpiți să fie cu Domnul în văzduh; aceasta este la trâmbița a șaptea. Dar nu ar trebui să așteptăm asta; ar trebui să aspirăm să fim biruitorii Domnului astăzi, pentru ca El să ne coacă mai întâi și să ne aducă în prezența Lui pe Muntele Sionului. Amin!

În Apocalipsa 14:6-13, vedem o serie de evenimente, toate acestea având loc în timpul necazului cel mare (Matei 24:21); acest lucru indică într-un mod clar și chiar dovedește într-un mod puternic că primii biruitori, primele roade din Apocalipsa 14:1-5, vor fi răpiți înainte de necazul cel mare.

Mai întâi, primele roade sunt răpite în prezența lui Dumnezeu pe Muntele Sionului; acest lucru are loc înainte de necazul cel mare. Apoi, recolta, compusă din majoritatea credincioșilor care nu sunt încă biruitori, va fi răpită la sfârșitul necazului cel mare.

Primele roade nu vor fi luate în văzduh; ele vor fi luate în ceruri, chiar pe Muntele Sion ceresc. Aceste prime roade nu sunt creștini speciali; ele se coc doar primele. Pe măsură ce poporul lui Dumnezeu crește pe pământ, un număr mic dintre ei va deveni primele roade, biruitorii. Fie ca noi să fim aceste prime roade aduse la tronul lui Dumnezeu și al Mielului!

Doamne Isuse, crești în noi astăzi. Ne dăm Ție pentru ca Tu să crești și să sporești în noi până când ajungem la maturitate. Amin, Doamne, aspirăm să fim sfinții Tăi biruitori, chiar biruitorii Tăi vii în această epocă. O, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai cumpărat dintre oameni ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel. Păstrează-ne în prezența Ta. Păstrează-ne în savurarea Ta. Păstrează-ne deschiși către Tine. Fie ca Tu să ai o cale de a Te răspândi din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Saturează-ne ființa interioară. Înghite întreaga noastră ființă în viața Ta divină. Vrem să fim aduși la maturitate. O, Doamne, fie ca noi să fim primii care se coc pentru a fi primele roade lui Dumnezeu și ale Mielului! Vrem să trăim în prezența Ta astăzi. Vrem să trăim o viață spre satisfacția Ta. Vrem să fim biruitorii vii care vor fi primele roade luate de Tine la Muntele Sion ceresc spre satisfacția și încântarea Ta! O, Doamne Isuse, aspirăm să fim astfel de oameni astăzi! Fie ca viața și lucrarea noastră zilnică să fie spre satisfacția lui Dumnezeu astăzi! Amin!

Pentru a fi primele roade duse în prezența Domnului, trebuie să fim în prezența Sa astăzi

A fi răpiți înseamnă că suntem duși în prezența Domnului; dacă vrem să fim primele roade duse în prezența Domnului pe Muntele Sion înainte de necazul cel mare, trebuie să fim în prezența Lui astăzi (vezi Luca 21:36; 2 Corinteni 2:10; Osea 6:2; 2 Timotei 4:8; Fapte 26:16).

Tot ce facem astăzi trebuie să fie în indicele ochilor Domnului, privind fața Lui pentru a vedea cum simte El lucrurile. Apostolul Pavel a iertat un frate care a păcătuit în 2 Corinteni 2:10, și aceasta nu a fost de la sine, ci în ochii Domnului și de dragul sfinților.

Chiar și atunci când iertăm pe cineva, nu ar trebui să o facem în noi înșine, ci în ochii Domnului, în prezența Lui. Trebuie să trăim în prezența Domnului astăzi. Trebuie să facem toate lucrurile privind fața Lui pentru a avea zâmbetul Lui. Când privești la cineva și îi vezi ochii, știi ce simte, care este dorința lui și cum gândește despre tine și despre situația din prezent.

Domnul are astăzi șapte ochi și El se uită la noi în permanență. Oriunde ne-am afla, Domnul este cu noi. Putem petrece timp cu Domnul dimineața, căutând să-L atingem într-un mod personal și intim, și s-ar putea să nu putem gusta prezența Sa.

Dar apoi, pe măsură ce facem una și alta în timpul zilei, s-ar putea să ne aflăm într-un loc în care Domnul nu vrea să fim, iar prezența Lui este chiar acolo cu noi. El arde în noi cu cei șapte ochi ai Săi, făcându-ne să ne simțim inconfortabil în acel loc anume sau în desfășurarea acelei activități, iar noi pur și simplu ne pocăim și ne întoarcem la Domnul.

În timp ce facem cumpărături, în timp ce vorbim cu prietenii noștri și în timp ce ne facem treaba acolo unde lucrăm, Domnul este cu noi și trebuie să trăim în prezența Lui.

Uneori, putem fi la magazinul alimentar și, în timp ce mergem pe culoar, vedem ceva de care nu știam că există, dar care devine dintr-o dată foarte atrăgător și necesar pentru noi. Cu marketingul și publicitatea de astăzi, atât de multe lucruri ne ademenesc și ne atrag privirea și ne captează atenția.

Dar când suntem pe cale să luăm ceva și să-l punem în coș, simțim cei șapte ochi ai Domnului prezenți cu noi. O, Doamne! Așadar, ascultăm de vorbirea și simțământul interior al Domnului, căci vrem să trăim în prezența Lui și să facem toate lucrurile în prezența Lui.

Fie ca noi să fim cei care iubesc apariția Domnului astăzi (2 Timotei 4:8). Înainte de a putea fi duși la Muntele Sion ca primele roade pentru Dumnezeu spre satisfacția Lui, trebuie să trăim în prezența Lui astăzi.

Trebuie să iubim apariția Lui. Aceasta înseamnă că, oriunde ne-am afla și orice am face, trebuie să primim și să iubim apariția Domnului. Fie ca să nu respingem apariția Lui, ci să iubim prezența Lui instantanee și vie.

Pe de o parte, Domnul are nevoie de copilul-bărbat pentru a lupta împotriva dușmanului Său, dar, pe de altă parte, El are nevoie și mai mult de primele roade pentru satisfacția și desfătarea Sa (Apocalipsa 12:5; 14:1, 4).

Pe de o parte, trebuie să-l învingem pe dușman datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei noastre și neiubindu-ne viața-suflet până la moarte. Pe de altă parte, trebuie să creștem în viață, să trăim în prezența Domnului și să fim una cu Domnul, pentru a putea fi primele roade ale lui Dumnezeu și Mielului, spre satisfacția Lui.

Biblia dezvăluie două aspecte ale răpirii: răpirea biruitorilor înainte de necazul cel mare și răpirea majorității credincioșilor la sfârșitul necazului cel mare (Matei 24:40-41; Luca 21:36; Apocalipsa 3:10; 1 Tesaloniceni 4:15-17; Apocalipsa 12:5; 14:1).

Nu vrem să fim doar o parte din recoltă, care va fi luată la sfârșitul necazului cel mare; vrem să fim cele dintâi roade. Fie ca să nu fim confuzi cu privire la acest lucru; fie ca să nu permitem vrăjmașului să ne încurce, să ne întârzie creșterea în viață. Fie ca să luăm cuvântul curat al Domnului și să trăim pentru satisfacția Lui astăzi, trăind în prezența Lui.

În Levitic 23:10 vedem un tip reprezentativ al răpirii – tipul reprezentativ al recoltei care se coace în câmp (Matei 13:24; Apocalipsa 14:14-16). Secerarea recoltei lui Dumnezeu este ceea ce numim răpire; această secerare indică faptul că credincioșii vor fi luați de pe pământ (Matei 13:30, 39b).

O parte din recoltă – primele roade – se coace mai devreme și este secerată mai devreme; restul recoltei – recolta – se coace mai târziu și este secerată mai târziu.

Este doar ceva ce ține de timp; este ceva ce ține de decizia noastră de a-I oferi Domnului cooperarea astăzi pentru a ne coace mai devreme, trăind în prezența Lui. El va duce asta la îndeplinire; El lucrează voința și lucrarea pentru buna Sa plăcere, dar noi trebuie să cooperăm cu El.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I permitem să crească în noi astăzi puțin mai mult, chiar să ne coacă înainte de venirea Lui ca să ne ia ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

Doamne Isuse, vrem să ne coacem mai devreme – să creștem în noi spre maturitate! Vrem să savurăm prezența Ta. Fie ca noi să fim primele roade din ogorul lui Dumnezeu. Îți oferim cea mai bună cooperare a noastră. Crești în noi. Ne deschidem strălucirii Tale. Vrem să trăim în prezența Ta. Vrem să facem toate lucrurile în prezența Ta. Amin, Doamne, prețuim prezența Ta alături de noi astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Îți dăm trăirea noastră zilnică; vrem să fim în prezența Ta în toate lucrurile. Iubim apariția Ta, Doamne, și ne dăm Ție pentru a crește în viață spre maturitate. O, Doamne, pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi, păstrează-ne în prezența Ta. Vrem să ne coacem mai devreme, ca să putem fi primele roade pe care Tu le dorești pentru satisfacția Ta! Fie ca să privim în ochii Tăi și să facem toate lucrurile conform prezenței Tale instantanee. Amin, Doamne, iubim prezența Ta și ne place să fim în apariția Ta astăzi, până când într-o zi vom fi luați în prezența Ta pe Muntele Sion, ca să fim acolo pentru satisfacția Ta! Amin!