O Revelație a lui Cristos

Îl învingem pe Satan datorită sângelui Mielului care ne curăță și ne acoperă

02/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, îl învingem pe Satan datorită sângelui Mielului, căci acest sânge ne curăță de orice păcat, îl învinge pe vrăjmaș, respinge orice acuzație a lui și prevalează în orice fel în experiența noastră creștină.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Ți-ai vărsat sângele pentru noi pe cruce. Aleluia, Cristos a murit pentru noi pe cruce pentru a-Și vărsa sângele și a ne curăța de orice păcat. Amin, Doamne, aplicăm sângele Tău astăzi. Curăță-ne de toate păcatele noastre. Ne mărturisim păcatele și aplicăm sângele Tău. Slavă Domnului, îl învingem pe vrăjmaș datorită sângelui Mielului, datorită cuvântului mărturiei noastre și prin faptul că nu ne iubim viața-suflet până la moarte! Amin, Doamne, Te iubim și stăm sub sângele Tău astăzi! Amin!

Domnul astăzi caută să câștige sfinții Săi biruitori și există o cale foarte simplă pentru noi să biruim – vezi versetele 10 și 11 din Apocalipsa 12. Slavă Domnului că, într-o zi, vrăjmașul va fi aruncat jos, căci acuzatorul fraților noștri va fi dat afară din cer pe pământ de către copilul-bărbat care este răpit la cer.

Cei care înving vrăjmașul și îl biruiesc fac aceasta datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei lor și nu-și iubesc viața-suflet până la moarte.

Amin, vrem să fim astfel de oameni astăzi. Nu ne bazăm pe ceea ce putem face, pe meritele noastre sau pe perfecțiunea noastră; nu suntem perfecți, ci mai degrabă suntem plini de păcate și falimente, dar ne bazăm pe sângele perfect al lui Cristos.

În noi înșine, suntem un faliment și, atunci când trăim în carne sau conform omul nostru natural, nu-I putem plăcea lui Dumnezeu și nici nu avem o înclinație spre Dumnezeu. Dar când ne exersăm duhul, când venim la Domnul în lumină, El strălucește asupra noastră, ne expune păcatele și neajunsurile, iar noi pur și simplu le mărturisim.

Ne mărturisim păcatele, aplicăm sângele prețios al Domnului și suntem curățiți de păcatele noastre și spălați de orice nedreptate. Slavă Domnului! Când Satan vine să ne acuze, îi arătăm sângele Mielului, care ne curăță. Când continuă să ne acuze, îi predicăm, căci îi spunem despre sângele Domnului care îl biruiește.

Slavă Domnului, chiar dacă Satan a încercat să-L omoare pe Domnul Isus pe cruce, Cristos l-a biruit și l-a distrus prin cruce! Acum stăm în victoria Lui, suntem una cu El, iar sângele Său prețios ne curăță și ne face mai mult decât victorioși în El! Aleluia!

Îl biruim pe Satan datorită sângelui Mielului care ne acoperă și ne curăță de orice păcat

Apocalipsa 12:11 ne spune că biruitorii care îl înving pe Satan îl biruiesc pe dușman datorită sângelui Mielului. Prima cale prin care putem să-l învingem pe Satan este sângele lui Cristos, Mielul perfect și fără pată al lui Dumnezeu.

Trebuie să cunoaștem puterea și eficacitatea sângelui Domnului. Satan ne atacă conștiința și ne acuză de atâtea ori, căci slujba lui cu normă întreagă este să fie acuzatorul fraților; însă noi avem sângele Mielului.

Când Satan ne atacă, îi putem răspunde prin sângele Mielului (Apocalipsa 1:5; 5:9; 7:14). Când umblăm în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină, avem părtășie unii cu alții, iar sângele lui Isus Cristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:7).

Dacă păcătuim și Domnul luminează păcatul nostru, putem pur și simplu să ne pocăim și să ne mărturisim păcatul, iar sângele Domnului ne curăță (v. 9).

Satan ne poate acuza, dar putem răspunde că sângele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăță de orice păcat. Când ne mărturisim păcatele, Dumnezeu iartă și uită.

Nu trebuie să mărturisim același păcat din nou și din nou; este posibil să avem în continuare un sentiment de acuzație sau vinovăție după ce ne mărturisim, dar acesta nu este de la Domnul, ci de la vrăjmaș.

Dacă încă avem o condamnare sau o acuzație în interior după ce ne mărturisim păcatele, acesta este dușmanul care ne acuză; trebuie să-i spunem să tacă și să plece, căci suntem sub puterea sângelui lui Isus!

Orice condamnare aparentă care nu se oprește după ce am mărturisit și am aplicat sângele nu este iluminarea lui Dumnezeu, ci acuzația lui Satan. Ne opunem lui Satan. În astfel de cazuri, trebuie chiar să-i vorbim lui Satan, chiar și cu voce tare:

Satan, nu mă mai acuza! Nu voi mai mărturisi acest păcat – l-am mărturisit deja! Aceasta nu este iluminarea lui Dumnezeu, ci acuzația ta! Nu sunt perfect, dar sunt sub sângele Mielului! Amin, sângele Mielului este perfecțiunea mea și te biruiesc datorită sângelui Mielului! Doamne Isuse, stau pe sângele Tău prețios, biruitor și victorios și sunt făcut desăvârșit în Tine datorită sângelui Tău! Slavă Domnului!

Dacă faci asta, te vei simți eliberat de orice acuzație a vrăjmașului! Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să ne dăm seama că putem birui vrăjmașul prin sângele Mielului și, după ce ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului, suntem iertați și curățiți! Slavă Domnului!

Nu trebuie să căutăm mai multe păcate de mărturisit și nici nu trebuie să găsim o listă de lucruri rele pe care le-am făcut pentru a le mărturisi; pur și simplu umblăm în lumină și, pe măsură ce facem acest lucru, Domnul strălucește, expune și sângele Său curăță și spală.

Fie ca noi să fim cei care stau bazați pe sângele Mielului în fiecare zi. Fie ca noi să respingem toate acuzațiile din partea dușmanului, atât acuzațiile fără motiv, cât și pe cele care au un motiv!

Unele acuzații din partea lui Satan nu au motiv, dar altele au un motiv; atâta timp cât am mărturisit, chiar dacă am făcut acele lucruri, Domnul ne-a curățit și ne bazăm pe sângele Său curățitor.

Îl învingem pe dușman nu doar în exterior, în mediu, ci și pe câmpul de luptă al minții noastre, al sentimentelor noastre și al ființei noastre interioare, stând pe sângele Mielului.

Trebuie să aplicăm întotdeauna sângele, spunându-i diavolului că, deși nu suntem perfecți, suntem sub sângele perfect al lui Cristos. Poate că nici nu știm ce implică acest lucru, pentru că nu înțelegem pe deplin prețiozitatea, puterea și eficacitatea sângelui Domnului, dar ne bazăm pe sânge!

Sângele lui Cristos este baza victoriei noastre și instrumentul nostru pentru a-l învinge pe Satan! Când Domnul spune că ne curăță de orice păcat, înseamnă că ne curăță de orice păcat! Satan ne poate acuza că greșim, că am făcut cutare sau cutare greșeală și că am păcătuit, dar ne bazăm pe prețiosul sânge al Domnului!

Doamne Isuse, venim la Tine pentru a avea părtășie cu Tine și a umbla în lumină. Ne place să fim împreună cu Tine în lumină, având părtășie cu Domnul și unii cu alții. O, Doamne, aplicăm astăzi sângele Tău prețios tuturor păcatelor, fărădelegilor și greșelilor pe care lumina Ta le expune în noi. Ne mărturisim păcatele sub lumina Ta și aplicăm prețiosul Tău sânge. Aleluia, ne putem mărturisi păcatele și putem aplica sângele Domnului, iar Dumnezeu este credincios în cuvântul Său și drept în sângele lui Isus pentru a ne curăța de orice păcat și a ne spăla de orice nedreptate! Slavă Domnului! Acum putem sta bazați pe sângele lui Cristos și îl învingem pe inamic! Da, Satan, te-am învins datorită sângelui Mielului! Recunoaștem că nu suntem perfecți, dar ne bazăm pe sângele perfect al Domnului! Credem că sângele ne curăță de orice păcat! Aleluia, când Dumnezeu ne iartă păcatele, El le și uită! Amin, Doamne, păcatele noastre sunt iertate și uitate, iar noi suntem curățiți prin sângele Mielului!

Ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului, aplicăm sângele și credem în puterea sângelui lui Cristos care învinge vrăjmașul!

Când noi, cei care credem în Cristos, păcătuim, nu-L glorificăm pe Dumnezeu, căci a păcătui înseamnă a nu-L glorifica pe Dumnezeu (Romani 3:23-25). Dar când nu ne încredem în sângele prețios al lui Cristos, care ne poate curăța de orice păcat, Îl dezonorăm cu atât mai mult (Matei 26:28; Evrei 10:29). O, Doamne Isuse!

Putem avea sentimente de condamnare în ființa noastră după ce ne mărturisim păcatele și putem crede că, cu timpul, acestea vor dispărea. Nu ar trebui să ne încredem în sentimentele noastre și nu ar trebui să rămânem în sentimentele noastre.

Mai degrabă, ar trebui să ne exersăm duhul pentru a crede în cuvântul Domnului și a ne baza pe sângele prețios al lui Cristos, iar odată ce ne mărturisim păcatele, ar trebui să credem că Domnul ne-a curățit!

Concentrarea noastră nu este asupra sentimentelor noastre: este asupra cuvântului Domnului și a lucrării Sale în noi. Credem în cuvântul Domnului și ne bazăm pe sângele prețios al lui Cristos. Zi de zi trebuie să aplicăm sângele lui Cristos.

Trebuie să aplicăm întotdeauna sângele lui Cristos, spunându-i diavolului că, deși nu suntem perfecți, suntem sub sângele prețios al lui Cristos, sângele care l-a biruit pe vrăjmaș (1 Petru 1:18-19; Fapte 20:28). Acest lucru este foarte experiențial și foarte dulce în experiența noastră creștină.

Toți credincioșii autentici au un sentiment de vinovăție în conștiința lor atunci când păcătuiesc și, mai ales când Îl ating pe Domnul și vin la lumină, au sentimentul că ar trebui să mărturisească ceea ce este greșit.

Dar chiar și după mărturisire, pot simți în continuare acel sentiment de acuzație și condamnare și pot crede că trebuie să facă ceva mai mult pentru a scăpa de ea, poate să facă niște fapte bune, să se smerească sau să facă ceva pentru a-I fi plăcut lui Dumnezeu.

Ori de câte ori avem vreo acuzație persistentă după ce ne-am mărturisit păcatele, trebuie să ne bazăm pe cuvântul lui Dumnezeu și să declarăm adevărul din cuvântul lui Dumnezeu vrăjmașului.

Trebuie să fim îndrăzneți, chiar să vorbim cu voce tare, declarând versetele din cuvântul lui Dumnezeu care ne spun că îl biruim pe inamic datorită sângelui Mielului. Îi putem spune lui Satan:

Satan, nu sunt perfect – sunt conștient de asta. Sunt conștient că sunt departe de a fi perfect. Dar sunt sub sângele perfect al lui Isus. Dacă mă ataci, mă ascund sub sânge, iar sângele te-a biruit! Cred în puterea sângelui Mielului! Cred că, atunci când îmi mărturisesc păcatele sub lumina Domnului, Dumnezeu mi-a iertat păcatele și le-a spălat! Acum sunt liber în Domnul și am pace, bucurie și energie! Dar tu, Satan, care mă acuzi încontinuu, în curând te vei duce în lacul de foc! Cristos te-a biruit pe cruce! Cristos te-a terminat, iar astăzi te biruiesc datorită sângelui Mielului! Și vine o vreme, Satan, când vei fi aruncat din cer pe pământ, apoi de pe pământ în abis și, în final, de pe pământ vei fi aruncat în lacul de foc! Satan, destinul tău este să fii în iazul de foc, iar destinul meu este să fiu în Noul Ierusalim, parte a expresiei glorioase și corporative a lui Dumnezeu! Ești un mincinos, Satan, și eu nu cred minciunile și acuzațiile tale! Aleg să cred cuvântul lui Dumnezeu! Amin!

Când declarăm adevărul din cuvântul lui Dumnezeu vrăjmașului, chiar dacă s-ar putea să nu-l simțim, ne bazăm pe cuvântul lui Dumnezeu, iar credința este infuzată în noi.

Îl învingem pe vrăjmaș datorită sângelui Mielului! Nu cunoaștem puterea sângelui lui Isus și eficacitatea acestui sânge, dar Satan o cunoaște și Dumnezeu o cunoaște și El. Nu ar trebui să credem în acuzațiile vrăjmașului mai mult decât credem în sângele prețios.

Trebuie să avem încredere în sângele prețios al lui Cristos. Îl învingem pe Satan nu pentru că nu am păcătuit, ci mai degrabă pentru că aplicăm sângele Mielului. Când acuzațiile vin de la Satan, trebuie să le tratăm prin sânge. Odată ce acceptăm sângele lui Cristos, puterea lui Satan este anulată.

Depindem de sângele lui Cristos. Ne bazăm pe sângele lui Cristos, nu pe puterea noastră de a ne îmbunătăți comportamentul sau de a ne perfecționa.

Depindem continuu de sânge și ne încredem în sânge, luând sângele ca unică temelie. Biruitorii cunosc puterea sângelui lui Cristos și au încredere în acest sânge.

Nu ar trebui să simțim că suntem smeriți de Domnul atunci când avem aceste acuzații și condamnări persistente în conștiința sau sentimentele noastre, chiar dacă ne-am mărturisit păcatele.

Mai degrabă, trebuie să învățăm să biruim aceste acuzații prin sângele Domnului și prin poziția noastră bazată pe cuvântul lui Dumnezeu. Aleluia! Fie ca noi să practicăm acest lucru și să-l învingem pe dușman prin sângele Mielului!

Doamne Isuse, vrem să fim biruitorii Tăi astăzi, cei care îl înving pe dușman datorită sângelui Mielului! Amin, Doamne, aplicăm sângele Tău prețios, biruitor, învingător. Credem în Tine, ne deschidem Ție și Îți permitem să strălucești asupra noastră și în noi. Curăță-ne cu sângele Tău prețios. O, Doamne, aplică sângele în numele nostru conform evaluării Tale. Ne încredem în sânge și prețuim sângele. Aleluia, l-am învins pe Satan, acuzatorul, datorită sângelui Mielului! Amin, Doamne, suntem curățiți, suntem spălați și biruim datorită sângelui Tău! Sângele Tău este singura noastră temelie, singurul nostru merit. Fie ca noi să fim cei care cunosc puterea sângelui Domnului și depind de sângele lui Cristos. Amin, Doamne, nu încercăm să ne îmbunătățim sau să fim mai buni, nici măcar să suferim mai mult, pentru a ispăși greșelile noastre. Ne mărturisim păcatele, aplicăm sângele lui Cristos și credem în puterea sângelui! Slavă Domnului, putem face față puterii lui Satan conform evaluării sângelui de către Dumnezeu! Aleluia! Amin

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Overcome Satan because of the Blood of the Lamb Cleansing us and Covering us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 44 cu tema: Copilul-bărbat, războiul din cer și sfinții biruitori (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Deschidem ușa inimii noastre ca Domnul să intre și să avem savurare reciprocă cu Cristos

27/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Apocalipsa 3:20 vedem că Domnul este afară, la ușa bisericii degradate și recâștigate, bătând la ușă pentru a intra și a cina cu cei care deschid; trebuie să fim mântuiți de orice stare de căldicel și mândrie spirituală și trebuie să deschidem personal ușa inimii noastre pentru ca Domnul să intre, ca să putem cina cu El.

Doamne Isuse, Te iubim! Îți deschidem ușa inimii noastre. Intră, Doamne, și cinează cu noi. Intră și ospătează-Te cu noi. Nu vrem să Te întemnițăm în duhul nostru; vino în mintea, emoția și voința noastră. Răspândește-Te în noi. Fă-Ți domiciliul în noi. Vrem să Te mâncăm ca pomul vieții, mana ascunsă și ospățul cel veșnic nou! Amin, Doamne, fă-ne astăzi sfinții Tăi biruitori! Amin!

Pe măsură ce trăim la sfârșitul acestei epoci, văzând că Domnul vrea să Se întoarcă curând, vrem să fim biruitorii Domnului; El vrea să-i câștige pe cei care au urechi să audă ce vorbește Duhul bisericilor. Aceasta înseamnă că urechile noastre sunt foarte importante. Inima noastră este crucială.

Dacă nu auzim vorbirea Domnului, nu putem fi considerați biruitori ai Lui. Dar dacă avem urechi să auzim ce vorbește El, ne dăm seama că Cristos are cheia lui David. El are cheia împărăției lui Dumnezeu și a bogățiilor din vistieria lui Dumnezeu.

Toate comorile ascunse în Dumnezeu pot fi descuiate și împărtășite în noi pentru a fi savurarea și experiența noastră atunci când Îl cunoaștem și Îl savurăm pe Cristos ca fiind Cel care are cheia lui David.

Un astfel de Cristos are cheia de a controla ușa vistieriei lui Dumnezeu, în care se află bogățiile lui Dumnezeu în Cristos pentru savurarea noastră.

În experiența noastră creștină, putem mărturisi că Cristos poate fie să ne deschidă, fie să ne închidă aceste bogății; atunci când inima noastră este îndepărtată de Domnul, când nu-L privim pe Domnul față în față, nu savurăm bogățiile Sale.

Însă ori de câte ori inima noastră se întoarce către Domnul, Îl privim față în față fără nicio piedică și suntem infuzați cu bogățiile Sale pentru a fi transformați interior în imaginea Sa până când suntem conformați imaginii Sale și suntem zidiți împreună în casa lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim cei puri în inimă și săraci în duh, rămânând în contact cu Domnul conform simțului vieții, astfel încât să putem savura bogățiile lui Cristos ca fiind comoara.

Fie ca noi să învățăm să renegăm sinele, să ne pierdem viața-suflet și să luăm crucea pentru a-L urma pe Domnul, astfel încât să ne putem împărtăși astăzi din bogățiile Sale în duh.

Când vedem starea ființei noastre sub lumina Domnului, deschidem ușa Inimii noastre Domnului

În biserica recâștigată degradată, Cristos este văzut ca fiind Cel care va lua masa cu biruitorii și le va da biruitorilor să stea cu El pe tronul Său, așa cum El a biruit și a șezut cu Tatăl Său pe tronul Său (Apocalipsa 3:20-21).

Laodicea este Filadelfia degradată și există o nevoie de biruitori în Laodicea. În versetul 20 din Apocalipsa 3, Domnul spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.”

Acest lucru arată că, deși biserica din Laodiceea este o biserică autentică și are atât de multe cunoștințe, Domnul este în afara bisericii; El este la ușă și bate.

Această ușă nu este ușa inimilor indivizilor, ci ușa bisericii; Domnul, ca și Cap al bisericii, stă în afara bisericii degradate, bătând la ușă. O, Doamne!

Această biserică nu are prezența Domnului; El este în afara bisericii, în afara ușii, bătând la ușă, căutând pe cineva să-i deschidă ușa. Ușa este ușa bisericii, dar ușa este deschisă de credincioșii individuali; când noi, ca credincioși individuali, deschidem ușa inimii noastre Domnului, El va intra.

Biserica din Laodiceea are cunoștință, dar nu are prezența Domnului. O, Doamne! Acceptarea tratamentelor Domnului pentru ca El să vină în noi, este o chestiune personală; Domnul este la ușa bisericii, dar fiecare credincios trebuie să se deschidă Domnului în mod individual (Ioan 14:23).

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne arate starea reală a ființei noastre; fie ca El să ne lumineze și să nu ne lase în întuneric cu privire la locul în care ne aflăm.

Am putea crede că suntem bine, pentru că poate nu păcătuim atât de mult, poate Îl iubim pe Domnul, poate citim Biblia și poate ne întâlnim regulat cu sfinții, dar Domnul poate fi totuși în fața ușii inimii noastre. O, Doamne Isuse!

În cazul bisericii din Laodiceea, în ochii Domnului, ea era o biserică recâștigată degradată. Această biserică era considerată de Domnul ca fiind nenorocită pentru că este mândră că este bogată în cunoașterea deșartă a doctrinei, dar în realitate este extrem de săracă în experiența bogățiilor lui Cristos.

Domnul a considerat că biserica din Laodiceea era nenorocită pentru că este goală, oarbă și plină de rușine și întuneric, netrăindu-L pe Cristos.

Era săracă pentru că era săracă în experiența lui Cristos și în realitatea spirituală a economiei lui Dumnezeu. Era oarbă, pentru că îi lipsea o adevărată perspectivă spirituală asupra lucrurilor spirituale autentice.

Era goală pentru că nu trăia prin Cristos și nu-L trăia pe Cristos ca dreptate subiectivă, ca al doilea veșmânt în umblarea ei zilnică (vezi Apocalipsa 3:15-17; Psalmul 45:1, 9-14).

Fie ca noi să venim la Domnul și să-I permitem să strălucească asupra stării ființei noastre. Fie ca El să strălucească asupra stării noastre de căldicel, a mândriei noastre spirituale și a lipsei noastre de experimentare a lui Cristos.

Domnul vorbește întregii biserici și El se ocupă de întreaga biserică, dar acceptarea acțiunii Domnului trebuie să fie ceva personal și subiectiv. Trebuie să deschidem în mod personal ușa inimii noastre Domnului.

Când suntem sub lumina Domnului și vedem starea ființei noastre, ne dăm seama că adesea Îi închidem ușa; El este închis în duhul nostru, încercând să intre în inima noastră cu mintea, emoția și voința noastră.

În atâtea feluri și de atâtea ori, Domnul vrea să răspândească și să satureze odăile interioare ale ființei noastre, dar noi nu-I permitem. O, Doamne! El vrea să vină și să ne aducă în savurarea Sa, dar inima noastră este îndepărtată de El.

Fie ca noi să ne deschidem în mod personal și subiectiv Domnului în timpul nostru cu El. Fie ca noi să deschidem ușa inimii noastre pentru ca El să vină și să-Și facă domiciliul în noi, astfel încât El să poată lua masa cu noi și noi să putem lua masa cu El.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Îți deschidem ușa inimii noastre. Intră, Doamne dragă. Inima noastră Te primește cu brațele deschise. Fă-Ți domiciliul în inima noastră. Răspândește-te din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. O, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și expune adevărata stare a ființei noastre interioare. Fie ca noi să vedem unde ne aflăm și care este situația din ființa noastră. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Ție puțin mai mult. Fie ca noi să deschidem ușa inimii noastre către TIne în mod personal și subiectiv. Ai Tu o cale de a intra în odăile interioare ale ființei noastre. Ne întoarcem inima către Tine. Vrem să ne ocupăm de orice stă între noi și Tine. Salvează-ne de la a ne mândri că suntem bogați în cunoașterea deșartă a doctrinei, dar de fapt suntem săraci în experimentarea bogățiilor lui Cristos. Salvează-ne de la a fi nenorociți din cauza faptului că suntem goi, orbi și plini de rușine și întuneric. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Avem nevoie de Tine. Îți permitem să intri în mintea, emoția și voința noastră. Fie ca Tu să iei masa cu noi și fie ca noi să cinăm cu Tine astăzi!

Deschidem ușa Domnului pentru ca El să intre și să avem savurare reciprocă cu Cristos

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să învățăm să deschidem ușa inimii noastre Domnului. De multe ori Domnul bate la ușa inimii noastre și bate chiar și la ușa bisericii; trebuie să acceptăm tratamentele Domnului în mod personal și individual, să deschidem ușa inimii noastre către El.

Trebuie să venim la El personal din nou și din nou; atât de multe lucruri în această lume, atât de multe situații și atât de multe experiențe și sentimente ne fac să ne apropiem de Domnul, așa că trebuie să ne întoarcem inima către El (2 Corinteni 3:16-18).

Domnul vrea să intre și să cineze cu noi. După cum se vede în Apocalipsa 3:20, El stă afară la ușa inimii noastre, bătând cu răbdare și așteptând să deschidem ușa pentru ca El să poată intra și să cineze cu noi. El vrea să mâncăm cu El și să-L savurăm pe Cristos în reciprocitate.

Această expresie „a lua masa cu El” se referă la masa principală a zilei, nu doar la a lua o îmbucătură; Domnul vrea să se așeze cu noi și să ia o masă bogată cu noi.

Acest aspect al mâncatului este ceea ce Îl preocupă foarte mult pe Domnul; încă de la crearea omului, El vrea ca omul să-L mănânce. El l-a plasat pe omul pe care l-a creat înaintea pomului vieții, pentru ca omul să se împărtășească din acest pom; de asemenea, i-a spus omului să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului.

Mai târziu, El a vrut ca poporul Său Israel să savureze roadele bogate ale țării bune a Canaanului (Iosua 5:10-12; Deuteronom 16:16) și să aibă sărbători anuale cu Dumnezeu, unde Dumnezeu să se ospăteze împreună cu ei și ei împreună cu Dumnezeu. Ei Îi ofereau lucruri lui Dumnezeu, Dumnezeu mânca împreună cu ei și ei mâncau împreună cu Dumnezeu.

În mod similar, astăzi, Domnul vrea să ne ospătăm împreună cu El. Cina cu Domnul menționată în Apocalipsa 3:20 nu se referă doar la viitor, când Domnul va veni și ne va da să mâncăm din pomul vieții, din mana ascunsă și din ospăț, ci se referă și la ziua de azi, căci astăzi putem să ne ospătăm cu Domnul pentru a avea savurare reciprocă cu Cristos.

În capitolele 2 și 3 din Apocalipsa, vedem cum Domnul înalță faptul de a-L mânca, promițând chiar mai multă savurare și mâncare din Cristos ca recompensă pentru biruitori. El vrea să-L primim ca rezervă de viață pentru a putea crește în viața divină, a fi transformați și a fi făcuți la fel ca El.

El le promite biruitorilor din cele șapte biserici că le va da să-L mănânce ca pomul vieții, mana ascunsă și ospăț. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, Dumnezeu vrea ca poporul Său să se ospăteze cu El; El vrea să avem savurare reciprocă cu Cristos.

Când deschidem Domnului ușa inimii noastre, când Îl lăsăm pe Domnul să intre în deciziile, emoțiile și gândurile noastre, El vine să ia masa cu noi și noi cu El. El ni se dăruiește ca pomul vieții, mana ascunsă și ospăț.

A lua masa cu Domnul nu înseamnă doar a mânca un singur aliment, ci a te împărtăși din bogățiile unei mese, un ospăț! Amin! Noi, ca popor al lui Dumnezeu, suntem meniți să mâncăm pomul vieții! Ni se dă să-L mâncăm pe Cristos ca mană deschisă și, de asemenea, ca mană ascunsă!

Și suntem meniți să ne ospătăm împreună cu Domnul și din Domnul, căci El este ospățul nostru, realitatea tuturor bogățiilor țării bune pentru savurarea noastră.

Așa cum copiii lui Israel au mâncat mana în pustie, s-au împărtășit din bogățiile țării bune când au intrat în Canaan și s-au adunat pentru a avea ospățuri anuale înaintea lui Dumnezeu, tot așa și noi astăzi trebuie să biruim pentru a-L mânca pe Domnul.

Trebuie să nu ne concentrăm pe doctrine, pe îmbunătățirea comportamentului sau pe a face lucruri pentru Dumnezeu; trebuie doar să ne deschidem ușa inimii noastre către El.

Destinul nostru este să ne ospătăm împreună cu Domnul și să-L savurăm ca viață și rezervă a vieții pentru veșnicie.

Astăzi, atât de mulți creștini se concentrează pe multe lucruri, inclusiv pe lucruri bune și spirituale, dar neglijează să mănânce cu Domnul, să ia masa cu El și să aibă savurare reciprocă cu Cristos.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului, să-I deschidem ușa inimii noastre în toate situațiile noastre zilnice și pur și simplu să-L lăsăm să intre.

Fie ca noi să venim să-L savurăm în cuvântul Său. Prin savurarea noastră din Cristos ca pom al vieții, mană ascunsă și ospăț, suntem contopiți cu Domnul în constituția noastră pentru a fi o singură entitate, pentru a-L exprima ca Noul Ierusalim (Apocalipsa 2:7, 17; 3:20).

Modul în care putem fi una cu Domnul, chiar să facem parte din expresia Sa corporativă pe pământ, este prin a-I deschide ușa inimii noastre pentru ca El să vină și să ia masa cu noi.

Pe măsură ce ospătăm cu Domnul, având o savurare reciprocă cu Cristos, suntem constituiți cu El, suntem contopiți cu El și devenim una cu El. În acest fel, El poate fi exprimat prin noi, iar noi devenim parte a expresiei Sale corporative, finalizându-se în Noul Ierusalim.

Doamne Isuse, îți deschidem ușa inimii noastre: intră și cinează cu noi. Ne întoarcem inima către Tine de la toate celelalte lucruri. Ne pocăim pentru păcatele noastre; ne mărturisim lipsa de a-L trăi pe Cristos. O, Doamne, lăsăm toate celelalte lucruri deoparte și ne concentrăm doar asupra Ta. Îți acordăm primul loc în inima noastră. Te iubim. Venim la Tine să ne ospătăm împreună cu Tine. Vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, mană ascunsă și ospăț. Amin, Doamne, Tu ești ospățul nostru. Vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău. Vrem să Te mâncăm și să Te digerăm, ca să putem fi constituiți cu Tine. Amin, Doamne, Tu ești ospățul nostru bogat. Fie ca să ospătăm cu Tine zi de zi, având o savurare reciprocă cu Cristos, ca să putem fi contopiți cu Tine! Doamne Isuse, contopește-Te cu noi puțin mai mult astăzi. Contopește-Te cu mintea, emoția și voința noastră. Constituie-ne cu Tine Însuți. Fă-ne una cu Tine. Fă-ne astăzi expresia Ta corporativă. O, Doamne Isuse, fie ca să rămânem în savurarea reciprocă cu Cristos, ca să putem fi constituiți cu Cristos și să-L exprimăm ca Noul Ierusalim! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Open the Door of our Heart for the Lord to come In & Have Mutual Enjoyment with Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 43 cu tema: Cristos, Duhul care le vorbește bisericilor, Cel care are cheia lui David, și Cel care va cina cu biruitori (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos are cheia lui David: savurăm bogățiile lui Dumnezeu în Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu

26/08/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În biserica recâștigată, Cristos este Cel pe al cărui umăr este pusă cheia lui David, căci El are cheia vistieriei casei lui Dumnezeu pentru a deschide și a închide ușa către bogățiile lui Cristos; trebuie să rămânem în contact cu Domnul conform simțului vieții și să exersăm cheile renegării sinelui, a luării crucii și a pierderii vieții-suflet pentru a savura bogățiile Sale ca fiind comoara.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Cel care ai cheia lui David! Aleluia, Tu deschizi ușa și nimeni nu o închide și închizi o ușă și nimeni nu o poate deschide! Ne deschidem Ție astăzi. Vrem să Te savurăm ca fiind Cel care deschide ușa către savurarea de către noi a bogățiilor lui Cristos! Aleluia, ușa către vistieria casei lui Dumnezeu este deschisă și putem intra să-L savurăm pe Cristos ca bogățiile lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

Astăzi vrem să fim în realitatea bisericii din Filadelfia, cei care Îi dau Domnului întregul teren în ființa noastră. El ne-a vorbit atât de mult, ne-a deschis cuvântul și Îl iubim și îi iubim pe frați. Venim la El cu privire la orice stare de căldicel și mândrie spirituală și vrem să plătim prețul pentru a savura bogățiile Sale în duh.

Îl iubim de nespus, ne ținem de cuvântul Lui și nu renegăm numele Lui, ci mai degrabă chemăm numele Lui pentru a-L savura și a ne împărtăși din toate bogățiile Sale. Vrem să primim îndurarea Domnului astăzi pentru a rămâne pe calea Filadelfiei.

Pentru aceasta, trebuie să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, realizând că vrem să-L câștigăm din nou în fiecare zi. Uităm lucrurile care sunt în urmă. Nu ne agățăm de experiențele sau gloriile trecute; lăsăm deoparte toate lucrurile și vrem să-L câștigăm pe Cristos într-un mod proaspăt astăzi.

Vrem cu adevărat să mergem mai departe cu El, luându-L ca viață și totul pentru noi. Avem puțină putere, dar ne exersăm puțina putere pentru a păzi cuvântul Lui și a nu lepăda Numele Lui și avem dragoste frățească față de frați. Fie ca Domnul să câștige o astfel de realitate printre noi.

Fie ca noi să învățăm să ne smerim din nou și din nou înaintea lui Dumnezeu, realizând că depindem de El, avem nevoie de El și că mersul nostru înainte este datorită Lui.

Și fie ca noi să fim feriți de pericolul de a decădea în Laodiceea, adică pericolul de a fi mândri de ceea ce avem, crezând că suntem bogați și nu ducem lipsă de nimic și fiind căldicei.

Fie ca noi să luăm îndurarea și harul Domnului astăzi pentru a merge mai departe cu El atât personal, cât și corporativ, urmând calea Filadelfiei și fiind biserica pe care El o dorește în această epocă.

Cristos are cheia lui David, cheia împărăției, cheia visteriei casei lui Dumnezeu

În Apocalipsa 3:7 vedem că Cristos este Cel Sfânt, Cel adevărat, Cel care are cheia lui David, Cel care deschide și nimeni nu va închide, și închide și nimeni nu deschide.

În biserica recâștigată, biserica din Filadelfia, Cristos este văzut ca fiind Cel pe al cărui umăr este pusă cheia vistieriei casei lui Dumnezeu (Isaia 22:22). Această cheie este simbolizată de casa lui David pentru zidirea împărăției lui Dumnezeu.

Ce este cheia lui David? Din Geneza 1 vedem că Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Sa și i-a dat omului stăpânire peste toate lucrurile, astfel încât omul să-L reprezinte pe Dumnezeu pe pământ. Aceasta este intenția inițială a lui Dumnezeu.

Însă din cauza decăderii omului, acesta a pierdut această stăpânire și nu a recâștigat-o niciodată pe deplin; omul nu și-a recâștigat stăpânirea pe pământ pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu.

Imaginea și stăpânirea pe care Dumnezeu dorește să le câștige se împlinesc în templu și în cetate. În templu, avem prezența lui Dumnezeu pentru expresia Sa, iar în cetate avem stăpânirea lui Dumnezeu.

Împărăția este simbolizată de David; cheia deținută de David este cheia întregii stăpâniri a lui Dumnezeu, care include universul, în special omenirea.

David a fost un împărat care L-a reprezentat pe Dumnezeu în stabilirea împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Desigur, adevăratul David, chiar și mai marele David, este Cristos (Matei 12:1-8); El este Cel care a zidit templul lui Dumnezeu, biserica, și a stabilit împărăția lui Dumnezeu (16:18-19).

Cristos are cheia lui David și El deschide și nimeni nu va închide, și închide și nimeni nu deschide. El are cheia universală, cheia economiei lui Dumnezeu, în mâna Sa. Acesta este Cel care este în biserica recâștigată astăzi și El a dat bisericii o ușă deschisă pe care nimeni nu o poate închide!

Aleluia, Cristos are cheia lui David și ne-a dat o ușă deschisă și nimeni nu o poate închide! Putem mărturisi că, de-a lungul anilor, recâștigarea Domnului L-a experimentat pe Domnul ca o asemenea persoană.

Încă de când a început recâștigarea vieții de biserică potrivite la începutul secolului al XIX-lea, o ușă a fost întotdeauna deschisă larg pentru recâștigarea Domnului. Satan, dușmanul lui Dumnezeu, a încercat tot posibilul să închidă această ușă și a ridicat multă opoziție din partea lui.

Cu toate acestea, în ciuda întregii opoziții, astăzi ușa este deschisă în întreaga lume, căci cheia lui David, cheia împărăției lui Dumnezeu, cheia comorilor din casa lui Dumnezeu, este în mâna lui Cristos și nu a dușmanului!

Pentru biserica recâștigată, Cristos este Cel care are cheia lui David, cheia împărăției, cu autoritate de a deschide și de a închide. Domnul i-a dat bisericii recâștigate într-un singur acord o ușă deschisă pe care nimeni nu o poate închide (Psalmul 133).

Îi mulțumim Domnului pentru aceasta; nu suntem mândri de acest lucru, ci doar recunoaștem ceea ce face Domnul și Îi mulțumim că este totul pentru noi.

Avem o cale nu doar de a savura bogățiile lui Cristos, ci și de a le răspândi, căci ușa este deschisă. Opoziția nu controlează situația; Cristos este Cel care are cheia lui David.

Fie ca noi să nu ne descurajăm. Fie ca noi să nu ne lăsăm epuizați de opoziție. Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos are cheia lui David și El deschide și închide după voința și intenția Sa. Cheia este în mâna Lui.

Uneori, ne putem uita la opoziție și ne putem simți descurajați; putem auzi opoziția vorbind lucruri împotriva noastră și ne putem pierde curajul.

Dar trebuie să ne dăm seama că Cristos este Cel care deține controlul: El are cheia lui David. Așa că ne păstrăm smeriți înaintea Domnului, ne păstrăm una cu El și El ne va da o cale să mergem mai departe!

Doamne Isuse, Te lăudăm că ești Cel care are cheia lui David! Aleluia, Cristos are cheia împărăției cu autoritate de a deschide și de a închide! Slavă Domnului pentru un astfel de Cristos care se află astăzi în biserica recâștigată. Privim la Tine, dragă Doamne, și ne încredem în Tine. Nu ne încredem în capacitatea noastră de a avea grijă de lucruri sau de a gestiona situații. Suntem una cu Tine, ca fiind Cel care are cheia lui David. Îți mulțumim că ne-ai dat o ușă deschisă pe care nimeni nu o poate închide! Aleluia, există o ușă deschisă pentru biserica recâștigată, iar Cristos are cheia lui David ca să o deschidă și nimeni nu o poate închide! Amin, Doamne, cheia este în mâna Capului bisericii și nu în mâna împotrivitorilor. Ne încredem în Tine. Suntem una cu Tine. Ne unim cu Tine. Fie ca Tu să ai o cale să-Ți stabilești împărăția în biserică și prin biserică. Fie ca Tu să ai o cale să-Ți câștigi împărăția în viața de biserică și prin viața de biserică. Te lăudăm, Doamne, că ai cheia universală, cheia economiei lui Dumnezeu, în mâna Ta!

Cheia lui David deschide ușa pentru ca noi să savurăm bogățiile Sale și să fim transformați și zidiți în casa lui Dumnezeu

Pe de o parte, cheia lui David în mâna lui Cristos, care este în biserica recâștigată, este cheia împărăției pentru răspândirea lui Cristos și creșterea împărăției lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, așa cum se vede în vorbirea Domnului către biserica din Filadelfia, cheia lui David deschide ușa pentru ca noi să fim transformați și zidiți în casa lui Dumnezeu (Apocalipsa 2:17; 3:12).

Cheia lui David deschide ușa pentru ca noi să fim transformați într-o piatră albă și zidiți în casa lui Dumnezeu, ca un stâlp cu numele lui Dumnezeu, numele Noului Ierusalim și noul nume al Domnului.

Cheia deschide ușa casei lui Dumnezeu către toate bogățiile lui Cristos. Putem fi aduși în savurarea bogățiilor lui Cristos; aceasta ne constituie cu Cristos pentru a ne transforma și a ne zidi în casa lui Dumnezeu.

Suntem transformați într-o piatră albă; aceasta indică faptul că acum participăm la clădirea lui Dumnezeu și suntem aprobați și puri. Mai mult, suntem zidiți ca un stâlp cu numele lui Dumnezeu scris pe noi; suntem una cu El și ne identificăm cu El.

Modul în care acest proces este activat este prin faptul că Cristos are cheia lui David, cheia tuturor bogățiilor lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu de zidire a bisericii depinde de transformarea noastră, iar transformarea noastră provine din savurarea lui Cristos ca rezervă de viață.

Dacă ne gândim la asta, este imposibil din punct de vedere omenesc să fim zidiți în Dumnezeu, să devenim o componentă a Noului Ierusalim și să devenim o parte a noului Cristos.

Dar slavă Domnului, legea Duhului vieții din noi conține un element care se ocupă de imposibilitate (Romani 8:2; Apocalipsa 3:7-13; comp. cu Gen. 28:12-19; Ioan 1:51).

Indiferent câtă abilitate naturală și zel avem, este omenește imposibil să fim clădirea lui Dumnezeu despărțiți de Cristos, ca lege a Duhului vieții, care deschide ușa către bogățiile lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să poată fi transmis în noi și savurat de noi pentru a ne transforma și a ne zidi.

Slavă Domnului că Cristos are cheia de a controla ușa comorii lui Dumnezeu, în care sunt bogățiile lui Dumnezeu în Cristos, spre savurarea noastră (Efeseni 4:30; 1 Tesaloniceni 5:17; 1 Ioan 1:7, 9). El are cheia.

Cu toții am experimentat atât deschiderea, cât și închiderea acestor bogății de către El pentru noi. Pe măsură ce ne întâlnim cu Domnul personal și ne întâlnim cu sfinții în mod corporativ, savurăm bogățiile lui Cristos și suntem transformați și zidiți.

Pentru a savura bogățiile Sale ca fiind comoara, trebuie să rămânem în contact cu Domnul, rămânând în contact cu El conform simțului vieții, să fim săraci în duh și puri în inimă (2 Corinteni 2:10; Romani 8:6; 10:12-13; Coloseni 3:16; Matei 5:3, 8).

Cristos are cheia lui David; El poate deschide ușa către savurarea de către noi a bogățiilor lui Dumnezeu în Cristos, dar, din partea noastră, trebuie să rămânem în contact cu Domnul.

El vrea să fie savurat de noi ca viață și sursă de viață, iar, din partea noastră, trebuie să cooperăm. Trebuie să rămânem în contact cu Domnul conform simțului vieții. Trebuie să fim săraci în duh și puri în inimă.

Putem spune Domnului: Doamne, vreau să fiu sărac în duh și pur în inimă! Îmi întorc inima către Tine! Fă-mă sărac în duh și pur în inimă ca să savurez toate bogățiile lui Dumnezeu în Cristos!

Pentru a savura bogățiile Sale ca fiind comoara, trebuie să învățăm să exersăm cheile renegării sinelui, luării crucii și pierderii vieții-suflet (Matei 16:24-25).

Pe partea pozitivă, trebuie să rămânem în contact cu Domnul exersându-ne duhul și având părtășie cu El în toate lucrurile. Pe partea negativă, trebuie să fim „concediați” de Domnul, așa cum Șebna a fost concediat și înlocuit cu Eliachim în Isaia 22:15-19.

Nu suntem calificați să facem parte din clădirea lui Dumnezeu în omul nostru natural. Nu putem zidi casa lui Dumnezeu atunci când rămânem naturali, când nu suntem transformați.

Așadar, trebuie să-I permitem Domnului să ne concedieze, să ne înlocuiască cu Cristos și să trăiască pe Sine în noi. Cu toții am fost concediați și înlocuiți de Cristos. Nu ar trebui să-L înlocuim pe Cristos; nu noi trebuie să trăim, ci Cristos trebuie să trăiască în noi (Galateni 2:20).

Dumnezeu vrea să fim administratori în casa Lui, cei care aduc împărăția lui Dumnezeu și administrează bogățiile lui Cristos celor din casa Lui. Dar în omul nostru natural, în sine și în carne, nu suntem calificați. Așadar, trebuie să fim concediați de Cristos și înlocuiți de El!

În Isaia 22 există această întrebare: Ce faci aici? De multe ori trebuie să ne întrebăm: Doamne, ce fac eu aici? Ce mai fac eu aici? Mă lepăd de mine însumi și Te iau eu ca viață și persoană!

Putem savura bogățiile lui Cristos pentru a fi transformați și zidiți prin renegarea sinelui, luarea crucii și pierderea vieții-suflet. Ceea ce avem nevoie nu este legea literelor, ci Cristosul vieții.

Nu avem nevoie de mai multe doctrine, ci de Cristos Însuși, care doar El ne eliberează de sinele nostru păcătos. Nu avem nevoie de religie, nici măcar de creștinism, ci de Cristos în noi, care satisface dorințele lui Dumnezeu și planul Său.

Nici măcar darurile nu ar trebui să-L înlocuiască pe Cristos, ci El trebuie să fie totul pentru noi. Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca fiind totul pentru noi, în lucruri mari sau mici. Fie ca noi să ne deschidem Domnului ca fiind Cel care are cheia lui David și să cooperăm cu El astăzi!

Aleluia, cheia lui David ne deschide ușa pentru a fi transformați și zidiți în casa lui Dumnezeu! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ai cheia lui David pentru ca noi să fim transformați într-o piatră albă și zidiți în casa lui Dumnezeu, ca un stâlp cu numele lui Dumnezeu, numele Noului Ierusalim și noul nume al Domnului! Aleluia! Ne deschidem Ție, Doamne! Deși poate părea imposibil pentru noi să fim zidiți în Dumnezeu și să facem parte din Noul Ierusalim, Te lăudăm pentru legea Duhului vieții din noi, care conține un element care se ocupă de imposibilitate! Amin, Doamne, vrem să rămânem în contact cu Tine astăzi, pentru a putea savura bogățiile Tale ca fiind comoara! Fie ca noi să fim săraci în duh și puri în inimă. Fie ca noi să facem toate lucrurile conform simțului lăuntric al vieții. Doamne Isuse, vrem să învățăm să exersăm cheile renegării sinelui, luării crucii și pierderii vieții-suflet astăzi, pentru a putea fi concediați și înlocuiți cu Cristos! Amin, Doamne, fie ca Cristos să fie totul în noi și pentru noi! Fie ca Cristos să facă totul prin noi și pentru noi, pentru clădirea lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ has the Key of David: we Enjoy the Riches of God in Christ for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 43 cu tema: Cristos, Duhul care le vorbește bisericilor, Cel care are cheia lui David, și Cel care va cina cu biruitori (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu pentru a fi biserica, misterul lui Cristos astăzi

22/08/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

https://open.spotify.com/episode/4pjyHY7MzTsaPzag38Lq3k?si=dKPEdl2KQI64IJUoG87Cxg

Trăind în epoca misterului astăzi, înainte ca misterul lui Dumnezeu să se sfârșească, trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi biserica în calitate de mister al lui Cristos, expresia corporativă a lui Cristos; suntem misterul unui mister, căci Cristos trăiește în noi ca încarnare a lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ. Amin!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea misterul lui Dumnezeu, Cristos! Fie ca să vedem că tot ceea ce este Dumnezeu, tot ceea ce are și tot ceea ce a făcut este încarnat în Cristos! Vrem să-L savurăm pe Cristos. Ne dăm Ție nu pentru a face lucruri pentru Tine, ci doar pentru a Te savura! Amin, Doamne, fii savurarea și experiența noastră astăzi! Aleluia, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos, devenim misterul lui Cristos pentru a-L exprima pe Cristos, căci Cristos trăiește în noi și Se manifestă prin noi! Slavă Domnului! Amin!

Săptămâna aceasta am considerat cu rugăciune capitolele 10 și 11 din cartea Apocalipsa pentru a vedea ceva despre Cristos ca Împărat etern care vine să stăpânească pământul și să sfârșească misterul lui Dumnezeu.

Cristos este Împăratul etern și El vine să stăpânească pământul. Chiar acum, pământul se află sub stăpânirea ilegală a lui Satan, căci el uzurpă pământul și toate lucrurile și oamenii de pe el.

Dar Cristos se va întoarce în curând și El îl va judeca pe Satan, îi va distruge lucrările și va revărsa judecata lui Dumnezeu asupra pământului corupt pentru a-l înnoi și a-l face noul pământ cu noul cer unde El își poate stabili împărăția.

Înainte de a veni, însă, El caută să câștige niște biruitori. Noi suntem cei care vedem corupția, imoralitatea, răutatea și răul din lumea de astăzi și ne rugăm ca împărăția Domnului să vină și ca voia Lui să se facă, căci suntem una cu El pentru ca împărăția Lui să vină.

Mai întâi, lăsăm împărăția Lui să vină în noi și ne așezăm sub stăpânirea și domnia Lui. Vrem să fim produși ca biruitori ai Lui. Vrem ca El să ne ia, să ne răpească, la venirea Sa secretă. El vine îmbrăcat într-un nor, în secret, pentru a-i răpi pe sfinții biruitori; apoi, El va veni pe nor, deschis, pentru ca toți să-L vadă.

Când vine, El are curcubeul pe cap, fața Lui este ca soarele, picioarele Lui ca niște stâlpi de foc și Își pune piciorul drept pe mare și pe cel stâng pe uscat. Cristosul care vine cu judecata lui Dumnezeu este aprig și înflăcărat și El judecă ceea ce trebuie judecat! Amin!

În curând, misterul lui Dumnezeu se va sfârși, căci atunci când această epocă se va sfârși, va veni epoca împărăției și eternia, unde toate lucrurile sunt clarificate, nu mai sunt învăluite în mister.

Amin, astăzi trăim în epoca misterului și trebuie să-L savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi misterul lui Cristos până când epoca misterului se va sfârși!

Misterul universului este Dumnezeu, misterul lui Dumnezeu este Cristos, iar misterul lui Cristos este biserica

Coloseni 2:2 spune că misterul lui Dumnezeu este Cristos. În primul rând, universul este un mister; cu măreția și amploarea sa, mereu în expansiune și foarte vast, universul este un mister.

Care este misterul universului? Ce dă universului un sens, un scop? Misterul universului este Dumnezeu. Dacă nu există Dumnezeu, universul nu are sens, nu are scop. Dar Dumnezeu este sensul universului, iar când îl vedem pe Dumnezeu, universul are sens.

Cum îl putem cunoaște pe Dumnezeu? Biblia ne spune că Dumnezeu locuiește într-o lumină de neapropiat (1 Timotei 6:16); omenește vorbind, nu-L putem vedea pe Dumnezeu sau atinge pe Dumnezeu, pentru că nu-L putem vedea cu adevărat cu ochii noștri și nici nu-L putem auzi cu urechile noastre.

Misterul universului, care este Dumnezeu, este, de asemenea, un mister; Dumnezeu este un mister. Misterul lui Dumnezeu este Cristos. Cristos a venit să-L definească pe Dumnezeu, să-L exprime pe Dumnezeu și să-L explice.

Dumnezeu este un mister, iar Cristos, ca încarnarea lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu, este misterul lui Dumnezeu. Cristos este povestea lui Dumnezeu, definiția și explicația lui Dumnezeu.

Când încercăm să-L găsim pe Dumnezeu, este dificil și chiar imposibil, dar dacă venim la Cristos, Îl vedem pe Dumnezeu exprimat și definit.

În acest om unic, un om-Dumnezeu, Isus Cristos, Îl vedem pe Dumnezeu definit și explicat. Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este încarnarea, definiția și explicația lui Dumnezeu; tot ceea ce Dumnezeu intenționează să facă și tot ceea ce este El, este în Cristos și este legat de Cristos.

În afara lui Cristos, nu există Dumnezeu; dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu, trebuie să venim la Cristos. În Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii trupește; adică plinătatea Dumnezeului Treimic locuiește în Cristos într-o formă trupească (Coloseni 2:9). Uimitor!

Cum putem să-L vedem pe Cristos, să-L atingem pe Cristos și să-L cunoaștem pe Cristos? Unde este Cristos astăzi? Cum Îl putem cunoaște și cum Îl putem atinge?

Conform cu Efeseni 3:4, trebuie să avem o înțelegere a misterului lui Cristos; misterul lui Cristos, conform acestei cărți, este biserica. Dacă vrem să-L vedem pe Cristos astăzi, trebuie să venim nu doar la Cuvântul lui Dumnezeu, căci Cristos este încarneat în cuvintele Sale, ci și la biserică, misterul lui Cristos.

Dumnezeu este un mister, Cristos este misterul lui Dumnezeu, iar biserica este misterul lui Cristos. Trăim cu adevărat în epoca misterului.

În vremurile de demult, când trăiau profeții și psalmiștii, chiar și când trăia David, toți încercau să știe ce este ascuns în inima lui Dumnezeu, dar nu puteau să-l vadă sau să-l cunoască.

Misterul lui Dumnezeu ne-a fost revelat doar nouă în Noul Testament, în spirit (Efeseni 3:9). Trebuie să ne exersăm duhul pentru a percepe și a înțelege că misterul lui Dumnezeu este Cristos, iar misterul lui Cristos este biserica.

Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; totuși, singurul Fiu al lui Dumnezeu a venit să-L facă cunoscut (Ioan 1:18). Dumnezeu este un mister; totuși, acest Dumnezeu misterios este încarnat în Cristos.

Cristos nu este doar Dumnezeu; El este Dumnezeu încarnat, Dumnezeu definit, Dumnezeu explicat și Dumnezeu exprimat. Cristos L-a făcut pe Dumnezeu vizibil; ne-a spus că cine L-a văzut pe El a văzut pe Tatăl (Ioan 14:9).

Primul mister din economia lui Dumnezeu este Cristos, care este Dumnezeu exprimat; Cristos este misterul lui Dumnezeu.

Al doilea mister din economia lui Dumnezeu este biserica în calitate de mister al lui Cristos (Efeseni 3:4). Dumnezeu a voit să facă cunoscute care sunt bogățiile gloriei acestei taine printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei. Ce mister: Cristos este în noi ca speranța gloriei!

Când alții se uită la noi, nu-L pot vedea pe Cristos, căci noi suntem cei care trăim, ființele umane, dar în noi îl avem pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu care trăiește și se exprimă.

Cristos este un mister, iar noi, ca biserică, suntem Trupul lui Cristos pentru a-L exprima și noi suntem misterul lui Cristos. Biserica este povestea lui Cristos.

Dacă vrei să-L vezi pe Cristos, să-L savurezi pe Cristos, să-L cunoști pe Cristos și să-L atingi pe Cristos, trebuie să vii la biserică. Când cineva vine la biserică, nu vede doar ființe umane care se adună ca grup social și fac lucruri religioase; el îl vede sau ar trebui să-L vadă pe Cristos.

Biserica nu este altceva decât Dumnezeu manifestat în carne (1 Timotei 3:16); Dumnezeu a fost manifestat în carne nu doar individual în Cristos, ci și corporativ în și ca biserică.

Biserica este cu adevărat misterul lui Cristos, căci Dumnezeu este manifestat în carne în biserică și prin biserică.

Acesta este misterul economiei lui Dumnezeu, care este de a-L distribui pe Cristos ca încarnare a lui Dumnezeu în noi, poporul ales al lui Dumnezeu, pentru ca El să producă un Trup care să fie creșterea încarnării lui Dumnezeu în Cristos, pentru ca Dumnezeu să aibă o expresie corporativă. Amin!

În cele din urmă, Cristos și biserica în calitate de un singur duh sunt marele mister (Efeseni 5:32). Amin, mare este misterul lui Cristos și a bisericii – încarnarea lui Dumnezeu și expresia lui Cristos!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne ca să vedem că misterul universului este Dumnezeu și misterul lui Dumnezeu este Cristos. Amin, fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu venind la Cristos pentru a-L savura pe Cristos. O, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru, ca să Te putem cunoaște și să Te savurăm. Aleluia, misterul universului este Dumnezeu, căci Dumnezeu este sensul și înțelesul universului! Slavă Domnului, chiar dacă Dumnezeu locuiește în lumină de neatins, putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să-L atingem pe Dumnezeu venind la Cristos! Amin, Doamne Isuse, venim la Tine ca încarnare a lui Dumnezeu. Vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Vrem să-L experimentăm și să-L exprimăm pe Dumnezeu savurându-L pe Cristos. Fie ca să-L cunoaștem pe Cristos ca definiție, explicație și expresie a lui Dumnezeu. O, Doamne, vrem să venim la Tine în cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru pentru a Te cunoaște. Fă-ne misterul lui Cristos, biserica, ca expresie corporativă a lui Dumnezeu. Aleluia pentru Cristos și biserică, marele mister! Amin, Doamne, fie ca să vedem acest mare mister și să fim parte din el astăzi!

Îl savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu pentru a fi biserica, misterul lui Cristos astăzi

În Apocalipsa 10:7 ni se spune că misterul lui Dumnezeu s-a sfârșit; când va suna trâmbița a șaptea, misterul lui Dumnezeu s-a sfârșit. Astăzi suntem încă în epoca misterului; suntem încă în misterul lui Dumnezeu, căci tot ce are legătură cu Dumnezeu este un mister.

Împărăția cerurilor, Evanghelia, locuirea lui Cristos și învierea și transfigurarea viitoare a sfinților ca sfârșit al dispensației misterului sunt toate mistere.

La sunarea trâmbiței a șaptea, toate aceste mistere vor fi sfârșite; prin urmare, misterul lui Dumnezeu se va sfârși. Până atunci, însă, suntem în epoca misterului.

Trebuie să învățăm să-L savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi biserica în calitate de mister al lui Cristos astăzi.

Suntem încă aici, savurând de acest mister. Nu suntem doar persoane mântuite care așteaptă ca Cristos să vină și să ne aducă în cer, unde este El, și până atunci, facem tot posibilul să trăim viața creștină. Mai degrabă, Îl savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trăim viața creștină și viața de biserică în această epocă a misterului, învățăm secretul pentru a înțelege și experimenta toate aceste mistere: ne exersăm duhul de credință (2 Corinteni 4:13).

Tot ce are legătură cu Dumnezeu, Cristos, economia lui Dumnezeu și biserica este ceva ce ține de credință, iar credința este în duhul nostru.

Ne exersăm duhul de credință pentru a-L savura pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu și ne exersăm duhul de credință pentru a trăi viața creștină și viața de biserică.

Pe măsură ce călătorim prin această epocă a misterului, suntem oameni ai credinței. Nu privim la lucrurile care se văd, căci sunt trecătoare; privim la lucrurile care nu se văd, care sunt eterne (v. 18).

Ne exersăm duhul de credință pentru a susține ceea ce este de la Dumnezeu și de la Cristos. Credem în Domnul, avem o unire organică cu El în duh și ne exersăm duhul pentru a-L atinge, a-L savura și a-L experimenta.

Mai mult, ne exersăm duhul de credință pentru a vorbi și despre Cristos ca mister al lui Dumnezeu. În noi înșine, falimentăm din nou și din nou; totuși, nu privim la falimentele noastre, ci la Domnul, pentru a fi infuzați cu El ca credință.

Ne îndreptăm privirea spre Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2), pentru a fi infuzați cu El ca credință și a alerga în cursa creștină.

Pe măsură ce ne exersăm duhul de credință, ne dăm seama că există un tron așezat în ceruri și, de asemenea, în duhul nostru, iar Cristos este Împăratul etern. Ne supunem tronului Său, Îl întronăm în ființa noastră și Îi permitem să domnească și să conducă în noi.

De exemplu, când mergem la cumpărături și casierul ne dă mai mult rest decât ar trebui să primim, nu-l băgăm în buzunar și ne bucurăm; mai degrabă, înapoiem ceea ce nu este al nostru.

Acest lucru este misterios pentru cei din jurul nostru, căci nu trăim pentru noi înșine sau prin noi înșine, ci prin viața divină din duhul nostru.

Ne adunăm cu sfinții și Îl savurăm pe Domnul; nu doar facem lucruri împreună, ci ne exersăm duhul pentru a chema numele Domnului Isus, căci Îl iubim. Ne adunăm la instruiri și conferințe și petrecem timp cu Domnul pentru ca El să fie distribuit în noi.

În această epocă a misterului, care este și epoca credinței, ne exersăm duhul de credință pentru a trăi prin credință (Romani 1:17). Suntem oameni ai credinței, trăim prin credință și vrem să ne sporim credința cooperând cu Domnul în toate detaliile vieții noastre creștine.

Vedem ceva din Cristos ca mister al lui Dumnezeu și vedem ca într-o oglindă, în mod obscur, dar știm că, atunci când va veni El, Îl vom vedea față în față (1 Corinteni 13:12).

Avem un gust anticipat al gustului deplin a ceea ce este Cristos și ceea ce va fi El pentru noi.

Când Se va întoarce, credem că credința se va transforma în fapte și lauda va înlocui rugăciunea noastră. Dragostea se va desăvârși într-o perfecțiune fără umbră și Îi vom sluji Domnului în domeniul fără păcat! Aliluia!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a Te contacta și a Te savura ca mister al lui Dumnezeu. O, ce mister este că că Cristos locuiește în noi pentru a fi viața noastră! Slavă Domnului, Dumnezeu a voit să facă cunoscute care sunt bogățiile gloriei acestui mister printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei! Amin, Cristos ca mister al lui Dumnezeu, este în noi și avem speranța gloriei! O, Doamne, ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi biserica în calitate de mister al lui Cristos! Ne exersăm duhul pentru a substanția ceea ce este de la Dumnezeu; vrem să realizăm și să înțelegem ceea ce este Cristos ca mister al lui Dumnezeu. Ne deschidem distribuirii Tale divine. Continuă să Te distribui în noi și menține-ne deschiși Ție. Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață spre maturitate până când Tu vei fi pe deplin exprimat prin noi ca biserică, misterul lui Cristos! Slavă Domnului, suntem oameni ai credinței care ne exersăm duhul de credință pentru a trăi prin credință în această epocă a misterului, până când misterul lui Dumnezeu se va sfârși!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Mystery of God to be the Church as the Mystery of Christ today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 42 cu tema: Cristos, Împăratul etern, care vine pentru a stăpâni pământul și încheierea misterului lui Dumnezeu (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne exersăm duhul și trăim în duh până când misterul lui Dumnezeu se va sfârși

20/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

La sunetul celei de-a șaptea trâmbițe, misterul lui Dumnezeu se sfârșește; astăzi trăim într-o epocă a misterului, căci tot ce are legătură cu Dumnezeu, Cristos, mântuirea noastră și faptul că suntem biserica este un mister, care poate fi văzut, savurat și trăit doar în duhul nostru.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dezvăluit misterul lui Dumnezeu, misterul lui Cristos și marele mister, Cristos și biserica. Fie ca noi să rămânem în duhul nostru astăzi, astfel încât toate lucrurile legate de Dumnezeu și Cristos și mântuirea noastră să ne fie făcute reale. Amin, Doamne, vrem să ne întoarcem către duhul nostru pe tot parcursul zilei. Fii atât de real pentru noi în duhul nostru. Fie ca noi să fim în realitate misterul lui Cristos, biserica, pentru a-L manifesta pe Cristos pe acest pământ. Aleluia, într-o zi misterul lui Dumnezeu se va sfârși! Slavă Domnului! Amin!

În capitolul 10 din Apocalipsa, vedem două lucruri principale: venirea lui Cristos să ia în stăpânire pământul și faptul că misterul lui Dumnezeu se sfârșește. Cartea Apocalipsa este revelația lui Isus Cristos și a lucrurilor care trebuie să se întâmple la sfârșitul acestei epoci, iar această revelație ne este dată în duh.

Trebuie să ne exersăm duhul atunci când citim cartea Apocalipsa, altfel, ceea ce primim sunt evenimente, judecăți, peceți, potire, Anticristul, fiara și o cetate numită Noul Ierusalim. Însă când ne exersăm duhul în timp ce citim această carte, Îl vom savura pe Cristos, vom intra în experimentarea lui Cristos și Îl vom exprima pe Cristos, astfel încât să putem fi astăzi biruitorii Domnului care Îl aduc înapoi.

Pe de o parte, este bine să știm ce se va întâmpla la sfârșitul acestei epoci, căci acest lucru ne va oferi o viziune clară asupra evenimentelor care duc la venirea Domnului și la venirea Noului Ierusalim.

Pe de altă parte, ceea ce avem nevoie nu este mai multă cunoaștere a evenimentelor, judecăților și lucrurilor exterioare care vor avea loc; ceea ce avem nevoie este să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos, astfel încât să putem fi produși ca biruitori ai Săi.

Ceea ce Domnul vrea să câștige astăzi sunt cei care Îi oferă terenul în ființa lor pentru ca El să-Și ducă la îndeplinire economia. El va face una și alta, va judeca, va aranja situația lumii și va realiza multe lucruri, căci cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu lucrează pentru a aranja situația lumii pentru venirea Domnului.

Însă El nu poate face prea multe în exterior decât dacă ne potrivim cu El în interior; trebuie să-I oferim cooperarea de care are nevoie, astfel încât El să poată câștiga un grup de sfinți biruitori care sunt capul de pod pentru ca El să se întoarcă, să stăpânească pământul și să aducă împărăția lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi!

La sunetul celei de-a șaptea trâmbițe, misterul lui Dumnezeu se termină!

În Apocalipsa 10:7 ni se spune că, în zilele glasului îngerului al șaptelea, când va suna din trâmbiță, atunci se va termina misterul lui Dumnezeu, așa cum a anunțat El vestea bună sclavilor Săi, prorocii. Ce minunat e că misterul lui Dumnezeu se va împlini, se va sfârși, la momentul sunetului celei de-a șaptea trâmbițe! Este foarte interesant.

Când a venit Cristos, a început epoca misterului; acum suntem în epoca misterului, numită și epoca harului și epoca bisericii. Dar când al șaptelea înger va suna din trâmbiță, misterul lui Dumnezeu se va sfârși. Slavă Domnului!

Dacă citim Biblia cu atenție, vedem că există diferite dispensațiuni, diferite epoci în care Dumnezeu se raportează la poporul Său într-un mod specific. În dispensațiunile de la Adam la Moise și de la Moise la Cristos, adică în Vechiul Testament, totul a fost dezvăluit și manifestat; nu exista niciun mister.

În Vechiul Testament, oamenii vedeau clar cine era poporul lui Dumnezeu și, când Dumnezeu Și-a binecuvântat poporul, toată lumea vedea acest lucru. Ei simțeau prezența lui Dumnezeu în exterior și, atâta timp cât respectau legea și Îi făceau pe plac lui Dumnezeu, Dumnezeu era cu ei.

Era o situație clară; dacă ascultau de Dumnezeu și Îi slujeau, Dumnezeu îi elibera de dușmanii lor, dar dacă cineva păcătuia sau congregația se închina idolilor, Dumnezeu își retrăgea binecuvântarea și protecția.

Profeții au auzit chiar și vocea lui Dumnezeu în exterior, iar Moise vorbea cu Dumnezeu față în față.

Dar apoi, când a venit Cristos, a început misterul, căci aici era un om care nu vorbea cu Dumnezeu în exterior, ci Îl avea pe Dumnezeu contopit cu El în interior. Cristos este primul om-Dumnezeu și El era Dumnezeu manifestat în carne (1 Timotei 3:16).

Extraordinar, Dumnezeu nu a vorbit omului doar în exterior sau nu l-a condus pe om prin semne și evenimente exterioare, ci El a fost contopit cu omul! Uimitor, dar misterios! În persoana lui Isus Cristos vedem un om-Dumnezeu – Dumnezeu contopit cu omul.

Dumnezeul Triunic în întregime a fost încarnat în Isus Cristos; nu doar Fiul lui Dumnezeu a fost încarnat, ci întregul Dumnezeu a fost încarnat. Ioan 1:1 spune că la început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Versetul 14 spune în continuare că Cuvântul s-a făcut carne; nu doar Fiul lui Dumnezeu, ci Dumnezeul Triunic în întregime – Tatăl, Fiul și Duhul – a fost încarnat în persoana lui Isus Cristos.

Acest lucru este cu adevărat misterios. Dumnezeu a fost manifestat în carne, îndreptățit în Duh, văzut de îngeri, predicat printre neamuri, crezut în lume și înălțat în glorie!

Prin credința în Cristos, când auzim Evanghelia, ne pocăim și credem în Domnul Isus, primim în mod misterios viața divină pentru a deveni copii ai lui Dumnezeu, cei născuți nu din carne sau din voia omului, ci din Dumnezeu (Ioan 1:12-13).

Prin credință, intrăm în mister și devenim un mister. Tot ce are legătură astăzi cu Dumnezeu, Cristos, economia lui Dumnezeu și viața noastră creștină este un mister.

Cristos este un mister (Coloseni 2:2), biserica este un mister (Efeseni 3:4-6), împărăția cerurilor este un mister (Matei 13:11), Evanghelia este un mister (Efeseni 6:19), locuirea lăuntrică a lui Cristos în noi este un mister (Coloseni 1:26-27), iar învierea și viitoarea transfigurare a sfinților, ca sfârșit al acestei dispensații, sunt un mister (1 Corinteni 15:51-52).

Toate acestea sunt mistere, iar aceste mistere au fost ascunse în vremurile veacurilor (Romani 16:25; Efeseni 3:5; Coloseni 1:26), dar ne-au fost revelate în duh. Felul în care putem trăi în această epocă a misterului o viață pentru împlinirea scopului veșnic al lui Dumnezeu este în duhul nostru.

După această epocă a misterului, însă, în dispensațiunea împărăției milenare și în cerul nou și pământul nou, totul va fi dezvăluit și nu va mai exista niciun mister. La trâmbița celei de-a șaptea trâmbițe, misterul lui Dumnezeu se va sfârși.

Astăzi încă trăim în epoca misterului și trebuie să ne exersăm duhul și să fim în duhul nostru pentru a fi misterul lui Cristos, biserica, chiar pentru a face parte din marele mister, Cristos și biserica. Dar într-o zi misterul lui Dumnezeu se va sfârși și vom vedea toate lucrurile clar.

Când va suna trâmbița a șaptea, vestea bună pe care Dumnezeu a anunțat-o propriilor Săi slujitori, profeții (Isaia 2:4; 11:1-10, 65; 65:17-20; 66:22) se va împlini: împărăția va veni în manifestarea ei (Apocalipsa 11:15).

Când împărăția va veni în manifestarea ei, toate lucrurile vor fi clare și nu va mai exista niciun mister. Apoi, în cerul nou și pământul nou cu Noul Ierusalim pentru veșnicie, nu va mai exista niciun mister (Apocalipsa 21:1-3).

Astăzi suntem în dispensațiunea de la Cristos la împărăția milenară și totul este un mister; într-o zi, însă, misterul lui Dumnezeu se va sfârși! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne ca să vedem că acum suntem în epoca misterului. Aleluia, Dumnezeu Însuși a devenit om, căci Dumnezeul Triunic a fost încarnat ca să fie o ființă umană, un om-Dumnezeu, care este Dumnezeu contopit cu omul. Ce mister este ca Dumnezeu să Se contopească cu omul! Dumnezeu a devenit om pentru a-l face pe om Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire – ce mister! Amin, Doamne, îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta într-un mod misterios, dar minunat, pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu, cei născuți din Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să Te savurăm astăzi ca mister al lui Dumnezeu, pentru a deveni misterul lui Cristos. Aleluia, mare este misterul evlaviei: Dumnezeu manifestat în carne! O, ce mister este pentru noi să fim biserica, împărăția lui Dumnezeu, predicând Evanghelia, pentru ca Cristos să locuiască în mulți oameni! Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi până când se va sfârși misterul lui Dumnezeu! Păstrează-ne în exprimarea corporativă a lui Cristos până când Te vom vedea față în față și nu va mai exista niciun mister!

Ne exersăm duhul și trăim în duh pentru a-L vedea, a-L savura, a-L experimenta și a-L exprima pe Cristos în epoca misterului

Când necredincioșii citesc Biblia, ei preferă să citească Vechiul Testament, căci este clar când Dumnezeu îl binecuvântează pe om, face lucruri pentru om, vorbește cu om și este printre poporul Său.

Ei iubesc în mod special psalmii, care sunt expresii poetice ale căutătorilor lui Dumnezeu care și-au vărsat inima înaintea lui Dumnezeu fie pentru a se plânge, fie pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Tinerii credincioși se identifică, de asemenea, cu acești căutători iubitori ai Domnului din Vechiul Testament.

În creștinismul de astăzi, mulți iubesc declarațiile din Vechiul Testament, pentru că par atât de reale și practice. Dar când venim la Noul Testament, totul pare atât de misterios.

În Noul Testament, vedem nu numai Evangheliile, cele patru biografii ale primului om-Dumnezeu Isus Cristos, ci și cartea Fapte și Epistolele, încheind cu cartea Apocalipsa.

În Epistole, ni se spun lucruri precum: Cristos este în voi ca speranță a gloriei; când Se va arăta Cristos, și voi veți fi arătați împreună cu El în glorie; suntem transformați după chipul lui Cristos; omul nostru din afară este mistuit, dar totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește, și suntem conformați morții lui Cristos prin puterea învierii Sale.

Toate acestea sunt lucruri misterioase; nu putem identifica anumite experiențe care să arate clar cum savurăm și experimentăm acest lucru. Însă trebuie să ne dăm seama că, înainte ca misterul lui Dumnezeu să se termine, astăzi trebuie să ne exersăm duhul și să trăim în duh, astfel încât să-L putem vedea, savura, experimenta și exprima pe Cristos în această epocă a misterului.

Misterele din această epocă a misterelor ne sunt făcute cunoscute în duh (Efeseni 3:3-9). Când ne exersăm duhul, Îl vedem pe Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu și Îl experimentăm pe Dumnezeu. Toate acestea sunt lăuntrice; chiar dacă lucrurile se pot întâmpla în exterior, experimentarea și savurarea noastră de Dumnezeu sunt interioare.

În Vechiul Testament, înainte de epoca misterelor, când cineva prospera în poporul lui Dumnezeu, aceasta se întâmpla pentru că Dumnezeu îl binecuvântase datorită păzirii legii și urmăririi lui Dumnezeu.

Dar în Noul Testament, îl vedem pe apostolul Pavel, care a fost în închisoare mult timp; totuși, chiar și acolo, L-a savurat pe Cristos, L-a experimentat și a binecuvântat pe tot poporul lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor cu niște scrieri minunate.

Pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu astăzi, pentru a trăi în misterul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul. Când ne exersăm duhul și umblăm conform duhului, cerințele drepte ale legii sunt împlinite spontan în noi (Romani 8:4).

Când umblăm conform duhului, contactându-L pe Domnul în interior și trăindu-L pe Cristos în exterior, Îl exprimăm pe Cristos și Îl manifestăm. Alții văd o ființă umană normală, fără nimic ieșit din comun în ea, dar există o mireasmă a lui Cristos, care pentru unii este de la moarte la moarte, în timp ce pentru alții este de la moarte la viață (2 Corinteni 2:15).

Ne adunăm în adunări creștine nu pentru a plănui și a face lucrări mărețe pentru Dumnezeu în exterior, ci pentru a-L savura pe Cristos și a ne împărtăși de bogățiile Sale în duh.

Ne adunăm în conferințe, întâlniri de omogenizare, instruiri și tot felul de adunări creștine nu pentru a face lucruri care schimbă lumea în exterior, ci pentru a-L savura pe Cristos în mod corporativ, astfel încât să putem fi expresia Lui corporativă pe pământ. Acest lucru este misterios.

Plătim un preț mare pentru a călători în locuri îndepărtate pur și simplu pentru a-i vizita pe sfinții de acolo, a petrece timp cu ei și a ne exersa duhul pentru a fi zidiți împreună cu ei; acesta este un mister.

Fie ca să ne exersăm duhul zi de zi și să trăim și să umblăm conform duhului, ca să putem trăi în misterul lui Dumnezeu și să devenim parte a misterului lui Cristos, biserica în calitate de manifestare corporativă a lui Dumnezeu în carne.

Fie ca să ne întoarcem de la lucrurile văzute la cele nevăzute, căci viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu (Coloseni 3:3).

Doamne Isuse, ne exersăm duhul astăzi. Chemăm Numele Tău și citim cu rugăciune cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru, ca să putem trăi în misterul lui Dumnezeu astăzi! Aleluia, înainte ca misterul lui Dumnezeu să se sfârșească, noi astăzi suntem oameni misterioși care trăiesc într-un mod misterios, trăind și umblând în duhul nostru! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai regenerat cu viața Ta pentru a ne face oameni-Dumnezeu, copii ai lui Dumnezeu! Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Păstrează-ne exersând duhul nostru pe tot parcursul zilei. Fie ca să vedem că viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Fie ca să rămânem în duhul nostru, în unirea organică cu Tine, ca Cristos să trăiască în noi și noi să-L putem exprima pe Cristos. Trăiește în noi astăzi, dragă Doamne. Fii exprimat prin noi. Fie ca noi să fim manifestarea corporativă a Dumnezeului încarnat. Aleluia, economia lui Dumnezeu este în credință și ne putem exersa duhul credinței pentru a-L vedea pe Dumnezeu, a-L savura pe Cristos, a-L experimenta pe Cristos și a-L exprima pe Cristos! Amin, Doamne, Te iubim, Cel nevăzut, și Te lăudăm pentru că ești viața și totul pentru noi!