
Cele două etape ale împăcării, prezentate în 2 Corinteni 5, sunt ilustrate clar prin cele două perdele din tabernacul, căci Dumnezeu dorește să mergem până în Sfânta Sfintelor, pentru a fi în unitate cu El. Este necesar să fim împăcați cu Dumnezeu într-o măsură și mai mare și să trecem dincolo de a doua perdea — prin aplicarea crucii asupra cărnii — astfel încât să intrăm în unitate cu Dumnezeu.
Doamne Isuse, du-ne mai departe împreună cu Tine astăzi! Dorim să mergem mai adânc în Dumnezeu. Împacă-ne și mai mult cu Tine. Vrem să rămânem în Tine, pentru ca și Tu să rămâi în noi. Amin, Doamne, ne dăm Ție! Îți încredințăm viața noastră de zi cu zi. Păstrează-ne în duhul nostru! Fie ca noi să mergem mai adânc în Dumnezeu și să trăim în unitate cu El, în duhul nostru. Amin, Doamne, păstrează-ne astăzi în duhul nostru! Te iubim și ne deschidem Ție! Păstrează-ne în unitate cu Dumnezeu în duhul nostru! Amin!
Noi, cei care credem în Cristos, am fost împăcați cu Dumnezeu — mai întâi, în ceea ce privește păcatul, pentru a-L avea pe Cristos ca dreptate a noastră prin credința în El — iar acum suntem împăcați cu Dumnezeu într-un mod mai profund, fiind eliberați de trăirea în carne, astfel încât să putem deveni dreptatea lui Dumnezeu în Cristos. Aleluia!
Trebuie să vedem aceste două etape ale împăcării și să cooperăm cu Dumnezeu în lucrarea Sa de împăcare.
Pe de o parte, Dumnezeu a împăcat lumea cu Sine prin moartea lui Cristos pe cruce. Lumea se afla în vrăjmășie cu Dumnezeu, iar fiecare om din lume este un vrăjmaș al lui Dumnezeu din pricina păcatului. Însă Cristos a murit pentru păcatele noastre, astfel încât, prin credința în El, să putem fi uniți cu El și să-L primim pe Cristos ca dreptatea noastră.
Atunci când un păcătos aude Evanghelia, este convins de păcat, se pocăiește și crede în Domnul, Dumnezeu îl îmbracă cu Cristos, care devine dreptatea sa. Acest lucru îl califică să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu și să aibă părtășie cu El.
În viața noastră creștină de zi cu zi, falimentăm de multe ori, săvârșim păcate și facem greșeli. Putem veni înaintea lui Dumnezeu prin sângele lui Isus Cristos pentru a ne mărturisi păcatele, iar El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire. Slavă Domnului!
A doua etapă a împăcării constă în faptul că Cristos a murit pentru noi, păcătoșii; El a fost făcut păcat pentru noi pe cruce, pentru a putea fi aduși într-o unire organică cu El și a trăi în înviere.
Când ne aflăm în această unire organică cu Cristos, devenim dreptatea lui Dumnezeu în Cristos. Aceasta este o lucrare de constituire organică: Cristos, ca Duh al vieții, ne constituie cu Sine Însuși, astfel încât să devenim persoane ale vieții – oameni care au fost făcuți dreptatea lui Dumnezeu în Cristos.
Cele două etape ale împăcării sunt ilustrate prin cele două perdele din tabernacul pentru ca noi să intrăm în Dumnezeu

Cele două etape ale împăcării sunt ilustrate clar prin cele două perdele din tabernacul (vezi Exod 26:31-37; Evrei 9:3). Vechiul Testament este plin de tipuri reprezentative și imagini care ne arată cum Îl putem savura și experimenta pe Cristos pentru zidirea bisericii pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu.
Unul dintre cele mai importante tipuri reprezentative este tabernaculul, care ne înfățișează călătoria noastră în Dumnezeu; Dumnezeu dorește să intrăm până în Sfânta Sfintelor, pentru a fi una cu El.
Dumnezeu dorește ca poporul Său să nu rămână doar în curtea de afară – unde se află altarul ofrandei arse – ci să treacă prin prima perdea, numită „paravanul” (Exod 26:37), pentru a ajunge în Locul Sfânt.
În Locul Sfânt, putem savura lampadarul cu lumina sa și masa pâinilor pentru punerea înaintea Domnului, unde Îl putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții, pentru a fi viața noastră și hrana noastră.
Intrăm în Locul Sfânt prin intermediul sângelui prețios al lui Cristos. Cristos a deschis o cale nouă și vie prin care să intrăm în El Însuși – calea deschisă prin sângele lui Isus (Evrei 10:19). Un păcătos care a fost adus la Dumnezeu prin împăcarea realizată de sângele ispășitor a intrat în Locul Sfânt trecând de această perdea.
Mai întâi, ne aflăm la altarul din curtea de afară; aici Îl avem pe Cristos ca ispășire pentru noi; ne punem mâinile peste El și Îl oferim lui Dumnezeu, spre satisfacția Sa. Acum avem sângele Său prețios și, pe baza sângelui Său ispășitor, intrăm în Locul Sfânt pentru a-L savura pe Cristos. Acesta este primul pas al împăcării.
Toți credincioșii autentici în Cristos au fost împăcați cu Dumnezeu prin sângele lui Isus Cristos, pentru a putea veni înaintea lui Dumnezeu acoperiți de Cristos – care este dreptatea lor – și pentru a avea părtășie cu Dumnezeu.
Însă trebuie să mergem mai departe. Trebuie să înaintăm mai adânc în Dumnezeu; nu doar să intrăm în Locul Sfânt pentru a-L savura pe Cristos ca rezervă a vieții și lumină a noastră, ci, mai mult decât atât, să intrăm în Dumnezeu Însuși.
Trebuie să trecem de încă o perdea – așa cum era perdeaua care despărțea Locul Sfânt de Sfânta Sfintelor în tabernacul. Avem nevoie de al doilea pas al împăcării.
Credincioșii din Corint, cărora le-a fost scrisă a doua epistolă către Corinteni, trecuseră de prima perdea și se aflau în Locul Sfânt.
Totuși, ei trăiau încă în carne; se aflau în omul lor natural, fiind conduși de suflet și chiar trăind în carne. Așadar, trebuia să treacă prin a doua perdea, care fusese deja sfâșiată (Mat. 27:51; Evrei 10:20).
Trebuie să mergem mai adânc în Dumnezeu, venind la El în duhul nostru și rămânând în duhul nostru (1 Cor. 6:17). Acesta este scopul lui Dumnezeu: să ne aducă în Dumnezeu, ba chiar să fim una cu Dumnezeu în duhul nostru.
Astăzi ne aflăm într-o călătorie: ieșim din carne, din sine și din omul natural, îndreptându-ne spre Dumnezeu. Această trecere se face, mai întâi, prin sângele lui Cristos și, în al doilea rând, prin crucea lui Cristos — care ne permite să terminăm carnea — pentru a putea fi în Dumnezeu.
Ceea ce ne separă de Dumnezeu este a doua perdea, și anume carnea; noi încă trăim în carne. Această perdea trebuie sfâșiată, astfel încât noi, ca păcătoși, să putem fi aduși la Dumnezeu, în Sfânta Sfintelor.
Pe de o parte, trebuie să savurăm lumina Domnului și Cuvântul Său, primind totodată hrana și lumina de care avem nevoie din partea Lui. Dar acest lucru nu este suficient: trebuie să trecem prin a doua perdea; cu alte cuvinte, trebuie să fim împăcați mai profund cu Dumnezeu, ieșind din viața trăită în carne, în omul natural, în sine sau în ființa naturală.
Ambele perdele Îl simbolizează pe Cristos — Cristosul care a murit atât pentru păcatele noastre cât și pentru noi înșine.
Scopul celei de-a doua epistole către Corinteni a fost acela de a-i conduce pe credincioși să trăiască în duhul lor — să devină, de fapt, persoane în duh (1 Cor. 2:15) — aflându-se astfel în Sfânta Sfintelor.
Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să înaintăm împreună cu El, până când vom fi aduși pe deplin în Dumnezeu și vom deveni una cu El, trăind în duhul contopit; astfel, vom putea fi, în mod real și prin propria noastră experiență, în Sfânta Sfintelor.
Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai deschis ochii să vedem cele două etape ale împăcării. Îți mulțumim că ne-ai împăcat, mai întâi, cu Dumnezeu prin sângele lui Isus Cristos. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ai murit pentru păcatele noastre pe cruce. Credem în Tine, ne pocăim și ne mărturisim păcatele, și aplicăm sângele Tău prețios. Venim cu îndrăzneală, pe baza sângelui Domnului, pentru a avea părtășie cu Dumnezeu. Amin, Doamne, venim să Te mâncăm ca pâine a vieții și să fim luminați de Tine ca lumină a vieții! Te iubim, Doamne, ca sursă a vieții noastre și ca Lumină a vieții noastre! Ajută-ne să continuăm să mergem înainte împreună cu Tine. Fie ca noi să trecem prin a doua perdea ca să intrăm în Sfânta Sfintelor și să intrăm în Dumnezeu! Amin, Doamne, împacă-ne tot mai mult cu Tine, până când vom ajunge în prezența lui Dumnezeu, ba chiar una cu Dumnezeu! Împacă-ne cu Tine de la o viață trăită în carne la o viață trăită în duhul contopit. Ne exersăm duhul astăzi. Vrem să fim în duhul nostru. Fă din noi oameni care trăiesc în duh. Fie să fim una cu Tine, aplicând crucea asupra cărnii și asupra ființei noastre naturale, astfel încât să putem fi în Dumnezeu, una cu Dumnezeu, în duhul contopit! Amin!
Să fim împăcați cu Dumnezeu până ce suntem în unitate cu El rămânând în Cristos și El în noi

În calitate de credincioși în Cristos, ne aflăm, zi de zi, într-o călătorie tot mai adânc în Dumnezeu. Începem dimineața venind la altar pentru a primi iertarea păcatelor; ne mărturisim păcatele, Îl atingem pe Domnul, aplicăm sângele Său prețios și câștigăm o conștiință curată, care ne permite să avem părtășie cu Domnul.
Îl primim pe Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor, punându-ne mâinile asupra Sa și aplicând sângele ofrandei pentru păcat; astfel, venim la Domnul pentru a-L savura pe El. El ne hrănește cu Cuvântul Său, care este pâinea vieții, și ne luminează, fiind El Însuși lampadarul de aur.
Acesta este punctul în care se află astăzi majoritatea creștinilor: în Locul Sfânt, după ce au primit iertarea păcatelor și s-au împăcat cu Dumnezeu, fiind eliberați de păcat. Aceasta era și situația credincioșilor din Corint. De multe ori, aceasta este și situația noastră.
S-ar putea chiar să ne placă să fim aici, căci Domnul este rezerva noastră, avem parte de strălucirea Sa și, din când în când, îi simțim prezența. Însă Domnul dorește să înaintăm mai mult spre Dumnezeu, să fim chiar și mai deplin împăcați cu Dumnezeu, până când vom ajunge una cu El.
Suntem împăcați doar parțial, pe jumătate; avem nevoie să fim împăcați întru Dumnezeu.
Conform revelației din Cuvântul lui Dumnezeu, împăcarea înseamnă mai mult decât a fi aduși înapoi la Dumnezeu; ea presupune a fi aduși înapoi întru Dumnezeu, a fi într-o unitate cu Dumnezeu.
Mulți creștini consideră, însă, că a fi împăcat cu Dumnezeu înseamnă a avea păcatele iertate, astfel încât să putem veni la Dumnezeu și să avem părtășie cu El. Dar Dumnezeu dorește ca noi să fim una cu El și El să fie una cu noi.
Iată ce a spus Domnul Isus în Ioan 15:4: „Rămâneți în Mine și Eu în voi”. Prin credința în Cristos, am fost altoiți în Cristos; acum trebuie să rămânem în Cristos, iar El rămâne în noi.
Pentru a rămâne în Cristos, nu este suficient doar să aplicăm sângele prețios al lui Cristos; trebuie, mai mult decât atât, să fim împăcați și mai profund cu Dumnezeu și să intrăm în Dumnezeu.
Domnul nu a spus că ar trebui să rămânem “cu El” și El să rămână “cu noi”; El a spus că trebuie să rămânem “în El”, iar El va rămâne “în noi”. Noi luăm inițiativa de a rămâne în El, iar El rămâne în noi.
Până în momentul în care vom fi pe deplin una cu Domnul — în unitate cu Dumnezeu — până când vom fi în Dumnezeu și Îi vom permite să fie în noi în mod absolut, avem în continuare nevoie de slujba împăcării.
Apostolul Pavel a primit însărcinarea acestei slujbe; el știa că majoritatea credincioșilor sunt împăcați cu Dumnezeu în ceea ce privește păcatul, dar, fiind una cu Domnul, el ne-a îndemnat — în numele Domnului — să fim împăcați cu Dumnezeu.
El a fost însărcinat cu lucrarea de a-i aduce pe credincioși întru Dumnezeu, într-un mod absolut și practic.
Trebuie să fim aduși întru Dumnezeu, pentru a fi într-o unitate cu El, rămânând în Cristos, astfel încât El să poată rămâne în noi într-un mod real și practic.
Unitatea pe care Dumnezeu dorește să o aibă cu noi se realizează prin faptul că El Se contopește cu noi. El dorește să Se contopească cu noi, iar noi să fim contopiți cu El.
Trebuie să-L lăsăm pe Domnul să înainteze în noi, să continue lucrarea în noi și să ne ducă împreună cu El, până când vom trece de a doua perdea, care este Cristosul crucificat. El a murit pentru noi, păcătoșii; trupul Său a fost sfâșiat, iar acum putem intra în Sfânta Sfintelor, fiind una cu Cristosul crucificat.
În experiența noastră zilnică, trebuie să fim una cu Cristosul crucificat. Nu ne crucificăm noi înșine carnea; nu încercăm, prin eforturi proprii, să ne crucificăm, ci Îl experimentăm pe Cristos – devenind una cu Cristosul crucificat – astfel încât carnea noastră să fie dată la moarte, iar Cristos să trăiască în noi.
Trebuie să rămânem în unirea organică cu El; în Cristos, suntem morți față de sine, carnea este terminată, iar omul cel vechi este îngropat (Rom. 6:6; Gal. 2:20).
Trebuie doar să ne exersăm duhul pentru a rămâne în Domnul, astfel încât să fim una cu Dumnezeu. În această unitate cu Dumnezeu, Îl trăim pe Dumnezeu, Îl exprimăm pe Dumnezeu și suntem pe deplin împăcați cu Dumnezeu.
Astăzi, printre noi pot exista multe probleme; putem avea dificultăți în viața personală, în viața de familie și chiar în viața de biserică. Viața de biserică nu este o utopie, un loc perfect; s-ar putea să credem că ar trebui să fie așa și să ne așteptăm ca toți sfinții să fie amabili cu noi și să facă totul în duh, dar lucrurile nu stau chiar așa.
Cu toții suntem în procesul de a fi împăcați cu Dumnezeu. Fiecare dintre noi are propriile situații, contexte și probleme, și toți ne aflăm în călătoria noastră întru Dumnezeu, pentru a trăi în unitate cu El, rămânând în Cristos.
În multe aspecte ale vieții noastre zilnice, suntem încă în afara lui Dumnezeu. Suntem încă pe drumul spre a fi întru Dumnezeu – și anume, a fi pe deplin în Dumnezeu – astfel încât să fim pe deplin împăcați cu El și să-L exprimăm pe Cristos.
Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai adus în această călătorie întru Dumnezeu! Aleluia, am fost împăcați cu Dumnezeu, într-o primă etapă, pentru a-L putea savura pe Cristos ca hrană și lumină a noastră. Du-ne mai departe împreună cu Tine, Doamne, pentru a fi și mai profund împăcați cu Dumnezeu, eliberați de sub stăpânirea cărnii. Ne exersăm duhul pentru a rămâne în Cristos, astfel încât Cristos să poată rămâne în noi. Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine astăzi. Ne exersăm să trăim în Cristos și să facem toate lucrurile în Cristos, fiind în duhul nostru contopit. Slavă Domnului; cel ce se unește cu Domnul este un singur duh cu El! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai făcut un singur duh cu Tine astăzi! Nu mai vrem să fim în afara lui Dumnezeu: vrem să fim aduși întru Dumnezeu! Îți dăm viața noastră de zi cu zi și tot ceea ce facem și spunem. Vrem să fim aduși într-o unitate mai profundă cu Dumnezeu, astfel încât să fim pe deplin întru Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca astăzi să trăim în Dumnezeu în toate lucrurile! Fie ca să fim una cu Cristosul crucificat, astfel încât crucea să poată fi aplicată ființei noastre naturale, sinelui nostru, cărnii noastre, omului nostru natural! Fie ca astăzi să trăim într-un singur duh cu Tine, în toate lucrurile! Amin!



