Credința este o abilitate substanțiatoare prin care substanțiem lucrurile nevăzute și sperate; credința este un al șaselea simț prin care dăm substanță lucrurilor legate de Dumnezeu, căci nu privim la lucrurile văzute, ci la cele nevăzute, la lucrurile eterne legate de Dumnezeu.
Amin, Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință astăzi! Vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm și să ne împărtășim din ceea ce ești Tu, ca să Te putem cunoaște intim, chiar să Te experimentăm în trăirea noastră de zi cu zi! Amin!
Credința nu este de la noi; ea își are originea în Cristos, căci Isus este Autorul și Perfectatorul credinței noastre. El originează credința, iar credința vine de la El.
În Vechiul Testament, Avraam a fost socotit drept înaintea lui Dumnezeu pentru că a crezut; credința lui, însă, nu era de la el, ci de la Dumnezeu, căci Dumnezeu, fiind infuzat în el, a devenit credința lui. Avraam este ca noi și noi suntem ca el; el este tatăl credinței.
Noi, credincioșii în Cristos, suntem oameni ai credinței; însă trebuie să ne dăm seama că credința nu provine de la noi, ci de la Domnul. Viața noastră creștină a început când L-am văzut pe Domnul. Când L-am atins pe Domnul în duh, văzând ceva din prețiozitatea Lui, am crezut imediat. Într-un moment, eram complet necredincioși, iar în momentul următor, când am văzut prețiozitatea Domnului și I-am răspuns, am crezut în El.
Este cu adevărat îndurarea și harul Domnului că putem fi copii ai lui Dumnezeu, cei care cred în Domnul Isus ca urmare a faptului că S-a infuzat în noi. Aceasta este credința: Cristos distribuind credință în noi, adică Cristos, ca Duh dătător de viață, ne transfuzează cu Sine însuși, pentru ca noi să putem crede.
Credem, dar nu noi suntem cei care inițiem credința, ci Cristos, care este infuzat în noi și crede pentru noi. Slavă Domnului pentru credința prețioasă infuzată în noi și dată nouă ca dar! Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi o credință la fel de prețioasă, iar noi am răspuns pozitiv. Slavă Domnului pentru aceasta.
Fie ca noi să rămânem sub ascultarea credinței, plasându-ne sub vorbirea Domnului în cuvântul Său, ca să putem fi infuzați cu Cristos și să creștem în credință. Dacă ne dăm seama că credința nu vine de la noi, ci de la Cristos, care se împarte pe Sine însuși ca element credincios în noi pentru a crede pentru noi, ne vom deschide pur și simplu către El.
O, fie ca noi să fim deschiși către El, chiar să învățăm să ne deschidem din ce în ce mai mult pe parcursul zilei, pentru ca El să ne infuze cu Sine însuși ca și credință a noastră!
Credința este simțul prin care substanțiem lucrurile nevăzute sau sperate: ne exersăm duhul de credință pentru a crede și a vorbi lucrurile pe care le experimentăm din Domnul
Mulți necredincioși se întreabă astăzi de ce credem în Isus și de ce suntem creștini; ei cred că „ne aruncăm mintea la gunoi” atunci când credem în Isus, căci nu are sens să-L iubim sau să credem în Cineva pe care nu l-am văzut.
Însă, așa cum spune Evrei 11:1, credința este substanțierea lucrurilor sperate, convingerea lucrurilor nevăzute. Credința este un al șaselea simț, simțul prin care dovedim lucrurile nevăzute sau sperate. Prin credință, dăm substanță lucrurilor lui Dumnezeu și a tot ceea ce El a făcut și face pentru noi.
A substanția înseamnă a avea capacitatea de a realiza o anumită substanță. De exemplu, noi, ființele umane, avem cinci simțuri, prin care putem substanția diferite aspecte ale lumii exterioare. Elementele obiective din afara noastră pot deveni subiective pentru noi prin intermediul celor cinci simțuri ale noastre.
Funcția celor cinci simțuri ale noastre este de a substanția lucrurile din afara noastră și de a transfera aceste obiecte în noi pentru a deveni experiența noastră subiectivă. Prin intermediul ochilor noștri, putem vedea ce este în jurul nostru și putem realiza ce se întâmplă în jurul nostru, căci realitatea exterioară este făcută reală și subiectivă pentru noi.
Prin intermediul gurii noastre, cu simțul gustului, ne bucurăm de gustul mâncării și al lucrurilor din afara noastră. Prin intermediul urechilor noastre putem auzi, iar sunetele sunt făcute reale pentru noi de către cele două urechi care substanțiază undele sonore pentru a le face subiective pentru noi.
În mod similar, prin intermediul simțului nostru tactil, putem simți textura, căldura etc. a lucrurilor din jurul nostru. Cele cinci simțuri ale noastre fac ca lumea obiectivă din afara noastră să devină subiectivă pentru noi.
Așa cum ochiul este pentru a vedea, urechea este pentru a auzi și nasul este pentru a mirosi, tot așa duhul de credință noastre este organul prin care ne explicăm tot ce se află în lumea spirituală nevăzută.
Credința este în duhul nostru; simțul credinței nu este în mintea, emoția sau voința noastră și nici nu este în sentimentele noastre; este în duhul nostru. Duhul nostru omenesc locuit de Duhul lui Dumnezeu (Romani 8:16), este un duh al credinței.
Când ne exersăm duhul de credință, putem explica ceea ce este de la Dumnezeu, iar tot ce este în domeniul nevăzut al lui Dumnezeu și ceea ce face El devine real pentru noi. Când ne exersăm duhul de credință, Dumnezeu devine real pentru noi.
Necredincioșii nu își exersează duhul; nu au un duh viu, ci, dimpotrivă, duhul lor este mortificat, amorțit. Când duhul nostru este însuflețit de Domnul care vine în noi ca Duh pentru a se uni cu noi, simțim lucruri de la Domnul, Dumnezeu devine real pentru noi și-L putem atinge pe Dumnezeu, cunoaște pe Dumnezeu, simți pe Dumnezeu și fi una cu Dumnezeu! Amin!
Trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a crede și a rosti lucrurile pe care le-am experimentat de la Domnul (2 Corinteni 4:13). În aceste zile, Domnul ne instruiește și ne păstorește cu privire la trăirea în lumea nevăzută.
Suntem instruiți și păstoriți de Domnul să trăim nu doar în domeniul văzut, în domeniul lucrurilor pe care le putem vedea, mirosi, atinge, auzi sau simți, ci în domeniul credinței, în domeniul duhului contopit, unde Îl putem substanția pe Dumnezeu! Amin!
Credința este în duhul nostru, dar îndoielile sunt în mintea noastră. Pentru că duhul nostru este contopit cu Duhul Sfânt, avem credință în duhul nostru; când suntem în mintea noastră, însă, avem îndoieli. O, Doamne! Aceasta nu înseamnă că nu ne folosim mintea, ci mai degrabă ne fixăm mintea pe duhul nostru (Romani 8:6)! Ne fixăm mintea pe lucrurile de sus (Coloseni 3:1), unde este Cristos.
Mintea noastră este o minte rătăcitoare, plină de gânduri, îndoieli și alte lucruri; multe dintre lucrurile din mintea noastră nu sunt ale noastre, ci mai degrabă sunt influențate de lucrurile din jurul nostru sau chiar de vrăjmaș. Așadar, trebuie să ne fixăm mintea pe duhul nostru.
Când Îl contactăm pe Domnul în duhul nostru, când ne fixăm mintea pe duhul contopit, Îl atingem pe Domnul, iar duhul nostru de credință este viu, activ și vital. Fie ca noi să fim cei care rămân în duh și să ne exersăm duhul pentru a substanția ceea ce este de la Dumnezeu și a-L savura pe Dumnezeu.
Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință pentru a crede și a vorbi despre lucrurile pe care le-am experimentat din Domnul. Dacă facem aceasta, Domnul va deveni real pentru noi. Dacă ne exersăm duhul de credință, Domnul ne va infuza cu ceea ce este El și vom vorbi și altora despre El!
Alții pot clătina din cap, nefiind de acord cu ceea ce spunem, dar în adâncul sufletului lor sunt atinși și convinși de Domnul. Unii dintre cei cu care vorbim ar putea crede că este o prostie să crezi în Isus, dar pe măsură ce le prezentăm persoana minunată a lui Cristos, la un moment dat vor avea o apreciere a lui Cristos și vor crede în Domnul.
Dacă ne exersăm duhul de credință pentru a crede și a vorbi despre lucrurile pe care le-am experimentat despre Domnul, vom trăi în domeniul credinței și îi vom infuza și pe alții cu Cristos, căci îl vom infuza pe El în ei pentru a fi credința lor.
Slujba noastră depinde de vorbirea noastră, iar vorbirea noastră depinde de faptul că suntem încărcați cu Cristos ca credință. Trebuie să fim încărcați cu elementul divin și apoi vom radia acest element divin în alții într-un mod fermecător pentru a-L infuza pe Dumnezeu în ei!
Amin, Dumnezeu, ca electricitate cerească, va curge prin noi și va fi transmis în ei, iar credința se va ridica în ascultători!
Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat un duh de credință prin care-L putem contacta pe Dumnezeu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem un al șaselea simț, simțul prin care substanțiem lucrurile nevăzute sau sperate! Amin, Doamne, vrem să Te atingem în duhul nostru. Fie ca să vedem că îndoielile sunt în mintea noastră, dar credința este în duhul nostru. Fie ca să refuzăm să rămânem în mintea noastră rătăcitoare și, mai degrabă, să ne întoarcem către duhul nostru! Amin, Doamne, alegem să ne îndreptăm mintea către duhul nostru astăzi! Alegem să Te contactăm și să fim una cu Tine! Aleluia pentru duhul nostru contopit! Slavă Domnului, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, căci Cristos a venit în noi ca Duh pentru a fi intim unit cu noi! Amin, Doamne, fie ca să vedem că duhul nostru de credință este organul prin care Îl substanțiem pe Dumnezeu și tot ce se află în domeniul spiritual nevăzut! Ne exersăm duhul de credință pentru a Te contacta! Amin, Doamne, ne exersăm duhul contopit pentru a crede și a vorbi despre ceea ce am experimentat despre Domnul! Slavă Domnului pentru duhul nostru de credință!
Privim lucrurile nevăzute și eterne și le substanțiem prin duhul nostru de credință
Creștinismul de astăzi a devenit ceva mare și urât în ochii lui Dumnezeu și în ochii tuturor oamenilor; există multe lucruri rele și persoane rele în domeniul creștinismului, iar numele Domnului este luat în deșert și hulit din cauza acestor lucruri și a acestor persoane rele.
Cauza principală a degradării bisericii este, pe de o parte, lipsa dragostei față de Domnul și, pe de altă parte, lipsa atenției la lucrurile nevăzute, ci mai degrabă acordarea atenției la lucrurile văzute. Ori de câte ori ne întoarcem de la lucrurile nevăzute ale lui Dumnezeu și de la economia Lui și ne concentrăm asupra lucrurilor văzute, suntem în degradare.
Ca și credincioși în Cristos, trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a privi lucrurile nevăzute. Nu privim la lucrurile văzute și trecătoare, ci la cele nevăzute și eterne (2 Corinteni 4:18). Viața noastră creștină este o viață a lucrurilor nevăzute (Romani 8:24-25; Evrei 11:27; 1 Petru 1:8; Galateni 6:10).
Recent, întreaga lume a experimentat ceva fără precedent: carantinele ca urmare a pandemiei din întreaga lume. Străzile populare, pline de oameni care făceau cumpărături, se distrau, ieșeau la plimbare sau beau o cafea, totul era închis și pustiu pentru o perioadă de timp.
Dacă am fi vrut să fim cu adevărat deschiși Domnului în acele zile, ne-am dat seama mai mult ca niciodată că noi, credincioșii în Cristos, nu ar trebui să privim lucrurile care se văd, ci mai degrabă lucrurile nevăzute ale lui Dumnezeu și ale economiei Sale prin intermediul duhului nostru de credință.
În zilele noastre, când totul pare să fi „revenit la normal” și oamenii merg încoace și încolo și fac una și alta, trebuie să continuăm să privim lucrurile care nu se văd, lucrurile eterne, exersându-ne duhul de credință.
Viața noastră creștină este cu adevărat o viață a lucrurilor nevăzute, a lucrurilor lui Dumnezeu și a economiei Sale eterne. Am fost mântuiți în nădejde; dar o nădejde care se vede nu este nădejde, căci cine nădăjduiește la ce vede? Dar dacă nădăjduim în ce nu vedem, o așteptăm prin răbdare.
Moise a făcut acest lucru; a părăsit Egiptul nu numai pentru că a fost silit, ci prin credință, căci a perseverat ca unul care Îl vede pe Cel nevăzut. Astăzi suntem la fel: nu L-am văzut pe Domnul, nu L-am atins fizic și nu L-am simțit, dar Îl iubim; deși nu-L vedem în prezent, totuși credem în El și ne bucurăm cu o bucurie nespusă și plină de glorie. Slavă Domnului!
Suntem o familie a credinței și credem în lucruri nevăzute. Suntem implicați, din necesitate, în lucruri exterioare, căci trebuie să avem un loc de muncă, să avem grijă de familia noastră și să fim implicați în diferite lucruri legate de viața de familie, viața de biserică și societate.
Cu toate acestea, trăim în interior înaintea Domnului, trăind în domeniul nevăzut, apreciind lucrurile nevăzute. Ne dăm seama că degradarea bisericii este degradarea de la lucrurile nevăzute la lucrurile văzute. Fie ca Domnul să ne salveze de la lucrurile văzute la lucrurile nevăzute.
Când Îl atingem pe Domnul, când ne exersăm duhul de credință pentru a-L contacta, suntem infuzați cu elementul divin și pur și simplu credem. Credința este generată în noi atunci când Îl vedem pe Cristos și Îl apreciem. Această credință nu poate fi niciodată îndepărtată de noi.
Chiar dacă încercăm să-L renegăm pe Domnul, chiar dacă Îl renegăm pentru o vreme, nu putem renega ceea ce El a infuzat în noi. El a generat credință în noi și fiecare dintre noi are o capacitate de a crede.
Petru L-a renegat pe Domnul de trei ori în prezența Lui (Luca 22:47-61), dar Cristos, ca fiind capacitatea și elementul de a crede, era încă în Petru. Domnul a venit la el și i-a restaurat credința, iar Petru nu a eșuat în cele din urmă (v. 32).
Trăim în credință astăzi. Trăim prin credință, avându-L pe Cristos ca fiind credința noastră. Credem în Domnul și Îl avem ca credință. Nu trăim prin credința noastră, ci prin credința Fiului lui Dumnezeu, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru noi.
Doamne Isuse, Te iubim! Chiar dacă nu Te-am văzut, Te iubim și credem în Tine. Ne bucurăm cu o bucurie negrăită și plină de glorie, pentru că privim lucrurile care nu se văd. Amin, Doamne, ne exersăm duhul de credință pentru a Te savura în tot ceea ce Tu ești. Infuzează-ne cu credință. Infuzează-ne mai mult cu Tine Însuți ca abilitatea noastră de a crede. Aleluia, odată ce Cristos ca credință este infuzat în noi, această credință nu poate fi niciodată îndepărtată de la noi! Amin, Doamne, fie ca în noi să existe o capacitate sporită de a-L substanția pe Dumnezeu și toate lucrurile legate de Dumnezeu! Slavă Domnului, acum trăim prin credință, credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi! Amin, Doamne, vrem să trăim o viață prin credință astăzi. Ne deschidem Ție. Ne exersăm duhul pentru a avea o viață a lucrurilor nevăzute, a lucrurilor lui Dumnezeu și ale lui Cristos, a lucrurilor economiei lui Dumnezeu și a lucrurilor eterne! Slavă Domnului pentru credința Ta prețioasă! Amin, Doamne, vrem să trăim prin credință astăzi. Ne exersăm duhul de credință pentru a savura, a experimenta și a vorbi despre lucrurile referitoare la minunatul nostru Domn Isus!
