Pentru a fi conduși la glorie ca mulți fii ai lui Dumnezeu, trebuie să avem prezența Domnului în mijlocul nostru și trebuie să fim companionii Domnului, având cea mai apropiată și mai intimă relație cu Dumnezeu, împărtășind un interes comun cu Dumnezeu și fiind folosiți de El pentru a-Și îndeplini lucrarea pe pământ.
Amin, Doamne, fă-ne asemenea oameni azi! Vrem să fim companionii Tăi astăzi! Ne deschidem Ție și vrem să vorbim cu Tine față în față! Te iubim, Doamne! Fie ca să fim intimi cu Tine, cunoscându-Ți inima și fiind uniți cu Tine în lucrarea Ta pe pământ astăzi! Amin!
Slavă Domnului că Cristos, ca Autor (Căpitan) al mântuirii noastre, este și Înainte-mergătorul și Pionierul și El ne conduce pe noi, mulții fii ai lui Dumnezeu, la glorie. Mai întâi, El a luat conducerea pentru a lupta pe pământ în slujba Sa în stadiul încarnării pentru ca El să intre în glorie și El a reușit.
Acum El este Omul în glorie, Cel care fost transformat în glorie ca Om și El este pe tronul universului! Slavă Domnului! Ca atare, El este Pionierul și Înainte-mergătorul, iar noi suntem urmașii Lui. Urmăm aceeași cale pentru a fi aduși în aceeași glorie, care a fost rânduită de Dumnezeu pentru noi.
El a venit în noi ca sămânța gloriei, iar Cristos în noi este speranța gloriei. Suntem zilnic mântuiți în glorie, expresia lui Dumnezeu, prin procesul suferinței! Pe măsură ce trecem prin suferință, suntem perfecționați și câștigăm o greutate veșnică de glorie.
De asemenea, El ne sfințește astăzi, căci prin sfințirea divină suntem făcuți la fel ca Cristos în orice mod posibil, chiar și în gloria Lui. Țelul final este ca noi să intrăm în gloria Lui și facem acest lucru în același mod în care a făcut-o Domnul, adică intrând dincolo de perdea și ieșind din tabără.
Trebuie să intrăm dincolo de perdea exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a ne împărtăși bogățiile Sale. Trebuie să ieșim din tabără, ieșind din orice religie și idolatrie. Tabăra este religie și idolatrie, iar dincolo de perdea este Sfânta Sfintelor. Aleluia, Sfânta Sfintelor practică astăzi este duhul nostru, unde Domnul locuiește!
După cum se vede în povestea poporului Israel, este posibil chiar și poporul lui Dumnezeu să aibă un idol, ceva care este înălțat deasupra Domnului și căruia ne închinăm în locul Lui. Trebuie să fim mântuiți de orice autoînfrumusețare și nu trebuie să uzurpăm ceea ce Dumnezeu ne-a dat pentru a-l face o risipă folosindu-l pentru a ne închina la idoli. Trebuie să fim mântuiți de a ne închina la orice divertisment, amuzament și să ne închinăm lui Dumnezeu în duh și adevăr.
Când ieșim din mijlocul idolatriei și religiei, avem prezența lui Dumnezeu
În Exod 33:7 vedem că Moise și-a dat seama că prezența lui Dumnezeu nu va mai fi în mijlocul poporului, așa că și-a mutat cortul și l-a ridicat la o oarecare distanță de tabără. Deoarece poporul lui Israel, împreună cu Aaron, a făcut și s-a închinat vițelului de aur, a devenit o națiune idolatră; prezența lui Dumnezeu nu a mai putut locui cu ei.
De fapt, Dumnezeu era foarte mânios pe poporul Său și i-a spus lui Moise că îi va șterge de pe fața pământului; cu toate acestea, Moise a mijlocit pentru popor și mânia lui Dumnezeu a fost potolită. Însă Dumnezeu nu poate locui printre un popor care este idolatru sau care este religios. O, Doamne!
Ori de câte ori avem ceva ce înălțăm mai mult decât pe Cristos, când folosim ceva ce ni l-a dat Dumnezeu și ne înfrumusețăm în loc să-l folosim în înviere pentru zidirea bisericii, prezența Domnului ne părăsește. O, Doamne!
Tabăra semnifică un popor religios care aparține Domnului cu numele, dar care, în realitate, se închină la idoli. O, Doamne! Când ne închinăm la altceva decât la Domnul Însuși și când căutăm altceva decât la Dumnezeu, ne închinăm la idoli. Întrucât aceasta este ceva spiritual, trebuie să ne exersăm duhul pentru a discerne acest lucru.
Se poate întâmpla ca, fără să știm, să ne închinăm la un idol, chiar dacă am putea crede că ne închinăm lui Dumnezeu. Chiar și practici bune precum chemarea numelui Domnului, citirea cu rugăciune a Cuvântului lui Dumnezeu și practicarea căii rânduite de Dumnezeu, dacă acestea sunt practicate fără a-L contacta pe Domnul pentru a fi una cu El în toate lucrurile, pot fi un idol.
Orice poate deveni un idol dacă îl prețuim sau îl folosim fără a-L contacta pe Domnul într-un mod proaspăt.
Deoarece Moise și-a dat seama că prezența lui Dumnezeu nu putea fi cu poporul Său, căci era idolatru, și-a mutat cortul din tabără și a ieșit din tabără. Și-a ridicat cortul în afara taberei, iar prezența Domnului era acolo cu el; vorbele Domnului și călăuzirea Lui instantanee erau acolo. Toți cei care îl căutau pe Iehova ieșeau la cortul întâlnirii, care era cortul lui Moise; acest cort era în afara taberei.
Când spunem că trebuie să intrăm dincolo de perdea și să ieșim în afara taberei, ne referim la faptul că trebuie să părăsim orice idolatrie și religie și pur și simplu să-L contactăm pe Domnul într-un mod personal, intim, privat și spiritual.
Când ne închinăm la orice altceva în afară de Dumnezeu, călăuzirea Lui instantanee nu este cu noi și prezența Lui este îndepărtată de la noi. El este încă cu noi, căci suntem poporul Lui, dar călăuzirea Lui, prezența Lui proaspătă și zâmbetul Lui nu sunt cu noi. O, Doamne!
Moise și-a dat seama că prezența Domnului nu va mai fi în mijlocul poporului lui Israel din cauza idolatriei lor și și-a mutat cortul și a ieșit în afara taberei.
De asemenea, trebuie să ne mutăm cortul în afara taberei. Alții pot fi religioși și se pot închina altor lucruri în afară de Dumnezeu, folosind numele lui Dumnezeu în multe lucruri, dar închinându-se la idoli; noi nu avem cortul nostru în acea tabără.
Trebuie să venim la Domnul în mod personal, intim și spiritual pentru a-L atinge, a-L savura și a avea părtășie cu El. Indiferent ce fac sau spun alții, noi prețuim vorbirea Domnului și călăuzirea Sa instantanee. Vrem nu doar să avem prezența Domnului, ci și părtășie cu El.
Cât de mult prețuim timpul nostru de părtășie cu El! Îl prețuim pe Domnul, prezența Lui și persoana Sa mai mult decât prețuim ceea ce face El pentru noi, ceea ce ne dă și ceea ce face El pentru a ne ajuta.
Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea că prezența Ta nu poate fi cu noi dacă ne închinăm la altceva decât la Tine. Fă-ne să realizăm că prezența Ta înseamnă totul pentru noi. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Apreciem ceea ce faci Tu pentru noi, ceea ce ne dai Tu și ceea ce ne vorbești, dar ceea ce vrem și prețuim mai presus de toate este însăși ființa Ta, prezența Ta! O, vrem să rămânem aici, în părtășie cu Tine! Ieșim în afara oricărei tabere de religie și idolatrie și pur și simplu ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Vrem să rămânem în Tine, în unitate cu Tine, dincolo de perdea. Fie ca prezența Ta să fie cu noi. Dacă prezența Ta nu este cu noi, nu vrem să mergem undeva sau să facem ceva. Prețuim zâmbetul Tău. Respingem orice idoli. Nu vrem ca nimic să Te înlocuiască. Fie ca nimic să nu-Ți ia locul în toată inima noastră! Infuzează-ne mai mult cu Tine Însuți și ține-ne intim uniți cu Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile! Amin, Doamne, Te iubim! Îți iubim prezența!
Să fim separați de orice lucru idolatru și să fim intimi cu Dumnezeu, cunoscându-I inima și împărtășind interesul Său de a-Și duce la îndeplinire întreprinderea ca fiind companioni ai lui Dumnezeu
Exodul 33:11 și 14 ne arată cum Moise, după ce și-a îndepărtat cortul și s-a separat de tabăra idolatră, a avut prezența Domnului, a vorbit cu Domnul față în față și a cunoscut inima lui Dumnezeu. Versetul 11 spune în special că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise față în față, așa cum un om vorbește cu tovarășul său (lit. companionul său). Cuvântul ebraic pentru „tovarăș” este diferit de cel pentru „prieten”.
Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu (2 Cron. 20:7; Isaia 41:8), iar Dumnezeu se putea destăinui lui Avraam, spunându-i ce era pe inima lui Dumnezeu, în special cu privire la Lot și distrugerea Sodomei. Avraam a fost separat de oamenii idolatri (Iosua 24:2-3) și a mijlocit pentru Lot (Gen. 18:16-23).
Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu (Iacov 2:23), iar Dumnezeu îl considera pe Avraam o persoană iubită, o persoană pe care o ținea cu afecțiune. Însă Moise nu a fost doar prietenul lui Dumnezeu, ci mai mult, companionul lui Dumnezeu. Vrem să fim companionii lui Dumnezeu.
A fi companionul lui Dumnezeu include și a fi prietenul Său, dar merge mult mai departe, incluzând ideea unei asocieri intime. În ebraică, cuvântul pentru „companion” include și sensul de asociat. A fi asociat cu cineva înseamnă că avem un interes comun cu acea persoană, parteneri într-o întreprindere comună, chiar având o carieră comună.
Moise și Dumnezeu nu erau doar prieteni intimi; erau asociați, tovarăși, împărtășind aceeași întreprindere. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne facă companionii Lui. Dumnezeu are o mare întreprindere astăzi și El vrea să fim companionii Lui astăzi.
Vrem să fim cei care sunt intimi cu Dumnezeu, persoane care știu ce este în inima lui Dumnezeu și împărtășesc aceleași interese ca Dumnezeu. Așadar, intrăm dincolo de perdea, contactându-L pe Domnul și având părtășie intimă cu El. Vrem să fim persoane care sunt după inima lui Dumnezeu (Exod 33:14).
Nu ar trebui să fim doar de acord cu aceasta și să aspirăm sau să tânjim să fim astfel de oameni; ar trebui să ne rugăm Domnului și să-I cerem să ne facă companionii Lui astăzi. Trebuie să petrecem mult timp cu Domnul în cuvântul Său, rugându-ne asupra cuvântului Său și luându-L pe cuvânt și trebuie să-I permitem să ne satureze cu Sine Însuși, chiar să ne infuzeze cu gândurile și intențiile Sale.
Asta a făcut Moise. El doar a petrecut timp cu Dumnezeu. Nu vedem prea multe din ceea ce a cerut de la Dumnezeu, dar vedem că a fost infuzat cu Dumnezeu, L-a strălucit pe Dumnezeu și a avut vorbirea și călăuzirea lui Dumnezeu.
El a simțit că Dumnezeu nu mai poate locui cu poporul Său care este idolatru, așa că și-a mutat cortul în afara taberei, iar prezența Domnului era acolo cu el, la ușa cortului său. Dumnezeu era și el cu poporul Său, dar prezența și călăuzirea Lui erau cu Moise.
În creștinism și în multe grupuri creștine, există numele lui Dumnezeu și El este acolo cu ei, dar prezența și călăuzirea Lui nu sunt acolo cu ei. Există multă idolatrie printre creștinii de astăzi, însă Dumnezeu este încă cu ei; El nu-i va părăsi niciodată pe cei care sunt regenerați. Dar cum rămâne cu călăuzirea Sa? Cum este cu părtășia noastră intimă cu Domnul?
La un moment dat, Domnul i-a spus lui Moise să ia poporul și să meargă în țara bună și El se va asigura că vor ajunge acolo în siguranță și vor lua țara, dar prezența Lui nu va merge cu ei, căci sunt un popor încăpățânat și idolatru. Răspunsul lui Moise a fost: „Doamne, nu vom merge fără prezența Ta”. Ceea ce ne face diferiți de toți cei de pe fața pământului este faptul că avem prezența Domnului.
La fel ar trebui să fie și cu noi. Ceea ce ne dorim nu este doar ajutorul lui Dumnezeu și binecuvântarea Lui, pe care El le oferă tuturor oamenilor Săi autentici; ceea ce dorim este prezența Lui, părtășia noastră intimă cu El față în față. Vrem să cunoaștem inima lui Dumnezeu.
Vrem să fim persoane după inima lui Dumnezeu. Vrem să avem prezența Domnului, așa cum a avut-o Moise. Vrem să avem prezența lui Dumnezeu în cea mai deplină măsură. Poporul lui Israel avea prezența lui Dumnezeu, iar Dumnezeu era Dumnezeul lor, dar măsura în care aveau prezența lui Dumnezeu era foarte limitată.
Cu toate acestea, Moise era o persoană foarte aproape de inima lui Dumnezeu, chiar o persoană după inima Lui. Pentru ca noi să fim aduși în glorie ca mulți fii ai lui Dumnezeu, trebuie să avem o părtășie intimă și personală cu Domnul.
Trebuie să intrăm dincolo de perdea și să ieșim din tabăra idolatră pentru a avea cea mai apropiată și intimă relație cu Domnul, astfel încât să putem fi persoane care împărtășesc un interes comun cu Dumnezeu și care sunt folosite de El pentru a-Și îndeplini lucrarea pe pământ.
Vrem să fim astfel de persoane. Ne deschidem către El, astfel încât El să facă acest lucru în noi. Fie ca El să câștige multe rugăciuni scurte, rugăciuni vii, în această direcție, astfel încât să cooperăm cu El în această privință.
Doamne Isuse, vrem să fim companionii Tăi astăzi. Fă-ne companionii lui Dumnezeu astăzi! Fie ca noi să fim companioni ai lui Dumnezeu, asociați și parteneri cu Dumnezeu, implicați în aceeași carieră ca Dumnezeu! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău. Vrem să Te atingem. Vrem să fim în cea mai intimă și personală legătură cu Tine. Te iubim și vrem să fim persoane care cunosc inima lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim conform inimii lui Dumnezeu astăzi, atingând inima lui Dumnezeu și știind ce este în inima lui Dumnezeu. Amin, Doamne, Te iubim! Ne exersăm duhul pentru a intra dincolo de perdea și a ieși din tabăra idolatră. Fie ca să avem cea mai apropiată și mai intimă relație cu Domnul! Amin, Doamne, fie ca să fim persoane care împărtășesc un interes comun cu Dumnezeu, astfel încât să putem fi folosiți de El pentru a-Și îndeplini lucrarea pe pământ! Amin, Doamne, ne deschidem pe deplin Ție! Condu-ne la glorie și fă-ne la fel cum ești Tu, pentru ca Tu să câștigi expresia Ta corporativă în noi și printre noi!
