
Trebuie să fim identificați cu Cristosul crucificat, ba chiar să fim în Cristos, pentru a îndeplini slujba împăcării, cu scopul de a-i împăca pe alții cu Dumnezeu; mai întâi, noi trebuie să fim împăcați cu Dumnezeu din trăirea în carne și în viața naturală, iar apoi îi putem aduce pe alții acolo unde suntem noi – într-o împăcare și mai profundă cu Dumnezeu.
Doamne Isuse, fie ca astăzi să fie o zi a unei împăcări mai depline cu Dumnezeu! Îți mulțumim că ne-ai împăcat cu Dumnezeu prin moartea Ta pe cruce. Aleluia, noi credem în Domnul Isus, avem pace cu Dumnezeu și suntem îndreptățiți! Amin, Doamne, dorim să fim împăcați mai mult cu Dumnezeu. Venim la Tine și dorim să fim identificați cu Tine, ca fiind Cristosul crucificat. Salvează-ne de la a trăi în carne, în sine, în omul cel vechi și în ființa naturală. Împacă-ne și mai mult cu Dumnezeu! Amin!
Domnul a făcut din fiecare dintre noi, cei care credem în Cristos, ambasadori ai lui Dumnezeu și ne-a încredințat slujba împăcării. Poate că nu credem că avem această slujbă, dar, prin simplul fapt că suntem împăcați cu Dumnezeu, îi putem aduce pe alții acolo unde suntem noi.
Prin credința în Cristos, s-au întâmplat multe lucruri minunate: am fost răscumpărați, îndreptățiți și împăcați cu Dumnezeu, devenind ambasadori ai lui Cristos. Uimitor!
Noi suntem cei care Îl reprezentăm pe Dumnezeu, autoritatea supremă din univers! În calitate de ambasadori ai lui Cristos – chiar și atunci când ne aflăm în închisoare, așa cum a fost apostolul Pavel – noi avem, în continuare, slujba împăcării.
Indiferent unde ne aflăm, indiferent cât de jos am ajuns și indiferent de suferințele sau limitările pe care le trăim, trebuie să ne îndeplinim slujba împăcării.
Mai întâi, noi înșine trebuie să fim împăcați cu Dumnezeu; am fost deja împăcați cu Dumnezeu, fiind eliberați de păcat, dar trebuie să fim și mai mult împăcați în Dumnezeu din trăirea în carne.
Trebuie să facem al doilea pas al împăcării, permițându-I Domnului să aplice crucea ființei noastre, astfel încât să nu mai trăim în sine sau în carne. Cristos a murit pentru păcatele noastre ca să ne răscumpere și, inițial, El ne-a împăcat cu Dumnezeu.
De asemenea, Cristos a murit pentru noi – păcătoșii, oamenii – pentru a putea aplica crucea ființei noastre naturale și a crucifica carnea, cu cooperarea noastră, astfel încât să putem fi împăcați și mai mult cu Dumnezeu.
El dorește să nu mai trăim în viața naturală sau prin sine, ci să trăim înspre Domnul, în viața învierii. El ne-a iubit, a murit pentru noi și Și-a dat viața pentru noi; acum Îl primim pe El și trăim datorită Lui, ba chiar Îl lăsăm să trăiască în noi, pentru ca El să Se poată exprima prin noi.
Suntem identificați cu Cristosul crucificat, pentru o împăcare mai profundă cu Dumnezeu

Dacă dorim să ducem la îndeplinire slujba împăcării, trebuie să fim identificați cu Cristosul crucificat (2 Cor. 4:10-12; 5:14; Gal. 2:20; 5:24).
Poate ne place ideea de a fi împăcați și poate suntem profund recunoscători că Dumnezeu ne-a împăcat cu Sine prin moartea lui Cristos; însă trebuie să mergem mai departe și să fim împăcați și mai mult cu Dumnezeu. Trebuie să trăim în realitatea împăcării cu Dumnezeu, fiind identificați cu Cristosul crucificat.
Pavel menționează crucea în repetate rânduri; crucea nu reprezintă doar experiența noastră inițială – momentul în care ne pocăim și credem în Domnul – ci este experiența noastră de astăzi.
Dacă dorim să avem și să ducem la îndeplinire slujba împăcării, trebuie, la rândul nostru, să fim împăcați și mai mult cu Dumnezeu, prin identificarea cu Cristosul crucificat.
Aceasta este experiența pe care au avut-o apostolii: ei au rămas în moarte – fiind chiar una cu Cristos în moartea Sa – pentru ca viața să poată lucra în sfinți. Ei au permis crucii lui Cristos să lucreze în ei și nu au respins circumstanțele pe care Dumnezeu le-a îngăduit în jurul lor, totul pentru ca sfinții să poată fi împăcați cu Dumnezeu.
Trebuie să ne identificăm cu Cristosul crucificat; trebuie să rămânem pe cruce. Nu există o altă cale prin care să fim împăcați și mai mult cu Dumnezeu, decât aceea de a rămâne pe cruce în permanență.
Pe de o parte, vrăjmășia a fost nimicită pe cruce; pe de altă parte, vrăjmășia există încă în noi, iar noi trebuie să o tratăm prin intermediul crucii.
De exemplu, în epistola lui Iacov există un verset care spune că prietenia cu lumea este vrăjmășie față de Dumnezeu. Există ceva în fiecare dintre noi care e înclinat înspre lume și este una cu lumea. Atât de multe lucruri din lume sunt atrăgătoare pentru carnea noastră, iar ceva dinlăuntrul nostru este prieten cu lumea. O, Doamne!
Ori de câte ori ne fixăm mintea pe carne, suntem în moarte, căci ne aflăm în vrăjmășie cu Dumnezeu (Rom. 8:6-7). Însă, când ne fixăm mintea pe duhul nostru, avem viață și pace.
În mod natural, mintea ne este fixată pe carne; este o minte naturală, o minte care se află în vrăjmășie cu Dumnezeu. De aceea, trebuie să fim împăcați cu Dumnezeu, căci mintea noastră naturală nu se poate supune legii lui Dumnezeu.
Credincioșii din Corint fuseseră împăcați cu Dumnezeu, dar numai într-o primă etapă, parțial – adică fuseseră împăcați cu Dumnezeu prin îndepărtarea păcatului. Însă ei aveau nevoie de o împăcare mai profundă (2 Cor. 5:18-20), pentru a putea trece dincolo de perdea, în Sfânta Sfintelor, chiar în prezența lui Dumnezeu.
Perdeaua cărnii – omul natural – îi separa în continuare pe credincioșii din Corint de Dumnezeu; însăși ființa lor naturală constituia o perdea despărțitoare.
Ceea ce ne separă de Dumnezeu și ne plasează într-o stare de vrăjmășie față de El este ființa noastră naturală. Avem nevoie de a doua etapă a împăcării.
În capitolul 5 din a doua epistolă către Corinteni, apostolul Pavel depune eforturi susținute pentru a sfâșia perdeaua cărnii, pentru a expune și a crucifica viața lor naturală, mistuindu-le astfel omul de afară.
Trebuie să fim identificați cu Cristosul crucificat, astfel încât perdeaua cărnii noastre să poată fi sfâșiată. Atunci când carnea este crucificată, când omul natural rămâne pe cruce, putem deveni una cu Domnul și putem fi împăcați mai deplin cu Dumnezeu, fără niciun obstacol între noi și El.
Sub lumina Domnului, trebuie să conștientizăm în ce măsură trăim încă în carne – adică în suflet, în omul de afară, în ființa naturală (1 Cor. 3:1; 2:14).
Suntem încă atât de naturali, ba chiar carnali; suntem atât de sufletești, căci trăim în suflet, facem ceea ce dorește sufletul și satisfacem poftele cărnii. Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră și ne expune, trebuie să ne deschidem Lui și să ne identificăm cu Cristosul crucificat, pentru a putea fi împăcați mai deplin cu Dumnezeu.
Trebuie să intrăm în Sfânta Sfintelor prin perdeaua cărnii, permițând crucii să trateze carnea (Evrei 10:19-20).
Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Strălucește asupra noastră. Descoperă-ne, ca să vedem cât de mult încă trăim în omul natural și în carne. Ajută-ne să realizăm că avem nevoie de o împăcare mai profundă cu Dumnezeu. Amin, Doamne, împacă-ne mai mult cu Dumnezeu! Vrem să ne identificăm cu Cristosul crucificat, pentru a fi împăcați cu Dumnezeu din trăirea în carne. O, Doamne Isuse, alegem să ne fixăm mintea nu pe carne, ci pe duh! O, Doamne, mintea noastră! Vrem ca mintea noastră să fie fixată pe Tine, pentru a fi salvați de la a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu. Doamne Isuse, Tu vezi cât de mult încă trăim în carne. Tu vezi cât de slab este omul nostru lăuntric și cât de puternici suntem în suflet — în omul de afară, în ființa naturală. Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a ne identifica cu Cristosul crucificat și a fi împăcați mai deplin cu Dumnezeu. Amin, Doamne, ajută-ne să vedem că nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi! Ține-ne pe cruce astăzi. Fie ca crucea să lucreze în noi prin Duhul. Fie ca Cristos să aibă cale să trăiască în noi astăzi!
Să fim în Dumnezeu pentru a lucra împreună cu El și a duce la îndeplinire slujba împăcării

Pe de o parte, trebuie să venim la Domnul și să-I permitem să strălucească asupra noastră, pentru a expune cât de mult încă trăim în omul natural, în carne, în omul de afară. Pe măsură ce lumina Sa strălucește asupra noastră, venim pur și simplu la El și ne identificăm cu Cristosul crucificat, pentru a fi împăcați mai deplin cu Dumnezeu. Amin!
Pe de altă parte, trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu pentru a-i ajuta pe alții să fie împăcați în Dumnezeu (2 Corinteni 6:1). A lucra împreună cu Dumnezeu este diferit de a lucra pentru Dumnezeu; nu este prea dificil să lucrezi pentru Dumnezeu – căci muncim și facem ceva pentru El –, însă s-ar putea să nu fim una cu Dumnezeu.
Însă, atunci când lucrăm împreună cu Dumnezeu, trebuie să fim pe deplin una cu El, să păşim în acelaşi ritm cu El, fiind într-o deplină armonie cu El.
De exemplu, unei soții îi poate face plăcere să gătească o masă pentru soțul ei, dar s-ar putea să nu-i facă plăcere să gătească acea masă împreună cu el.
Același lucru poate fi valabil și în ceea ce privește lucrarea pentru Domnul. Adesea, ne poate plăcea să lucrăm pentru Domnul, dar s-ar putea să nu dorim să lucrăm împreună cu El. O, Doamne!
Fie ca noi să-I permitem Domnului să lucreze în noi și să sfâșie perdeaua cărnii din ființa noastră, pe măsură ce ne identificăm, în duh, cu Cristosul crucificat.
Pe măsură ce carnea este sfâșiată, nu mai există nicio separare între noi și Dumnezeu; astfel, putem fi una cu El, lucrând împreună cu Dumnezeu și împlinind slujba împăcării.
Carnea stă în cale; ea constituie un obstacol în calea unei experimentări depline a lui Dumnezeu, în Sfânta Sfintelor. Domnul poate îngădui să treacă o perioadă lungă de timp pentru ca carnea să fie expusă, sfâșiată și pe deplin tratată; El a îngăduit să treacă patruzeci de ani pentru copiii lui Israel, în pustie.
El dorește să fim pe deplin mântuiți și pe deplin împăcați cu Dumnezeu. Când ne identificăm cu Cristosul crucificat, devenim una cu El în mod practic și putem lucra împreună cu El pentru a-i aduce pe alții acolo unde suntem noi – în Dumnezeu.
Trebuie ca, mai întâi, noi înșine să fim în Dumnezeu, pentru ca apoi să-i putem aduce și pe alții întru Dumnezeu. Doar o persoană care se află în Dumnezeu îi poate aduce pe alții întru Dumnezeu, căci nu putem conduce pe nimeni într-un loc în care noi înșine nu suntem.
Gradul nostru de apropiere de Dumnezeu determină măsura rezultatelor lucrării noastre. De aceea, trebuie să tratăm carnea înaintea Domnului, rămânând deschiși față de El pe măsură ce lumina Sa strălucește asupra noastră și învățând să ne identificăm cu Cristosul crucificat.
Dacă suntem departe de Dumnezeu, nu-i putem aduce pe alții aproape de El. Însă, dacă lăsăm crucea să lucreze în noi și să sfâșie perdeaua cărnii, vom deveni una cu Dumnezeu și îi vom aduce pe alții exact în locul în care ne aflăm noi – în Dumnezeu.
Cu cât suntem mai mult în Dumnezeu, cu atât putem duce la îndeplinire mai mult slujba împăcării, pentru a-i aduce și pe alții întru Dumnezeu. Doar atunci când am fost pe deplin împăcați cu Dumnezeu suntem pe deplin mântuiți (2 Cor. 6:1-2; Rom. 5:10; Evrei 7:25).
În contextul capitolelor 5 și 6 din 2 Corinteni, a fi mântuit înseamnă a fi împăcat cu Dumnezeu. A fi pe deplin mântuit înseamnă a fi pe deplin împăcat cu Dumnezeu.
Astăzi este ziua mântuirii; astăzi este timpul potrivit; astăzi Domnul ne ajută, împăcându-ne tot mai mult cu Dumnezeu. Astăzi este timpul cel mai potrivit – momentul în care să ne împăcăm cu Dumnezeu, când El ne primește cu bunăvoință. Îi mulțumim Domnului că Îi face plăcere să ne primească și să ne împace cu Sine.
El dorește să ne mântuiască mult mai mult în viața Sa, împăcându-ne tot mai mult cu Dumnezeu. Aceasta este experiența noastră zi de zi; în viața noastră cotidiană, putem experimenta mântuirea „mult mai mult” a lui Dumnezeu, fiind împăcați tot mai mult cu El.
Astfel, îi putem aduce pe alții la Dumnezeu – ba chiar întru Dumnezeu – întrucât noi înșine suntem în Dumnezeu, împăcați cu El. Cu cât suntem mai mult în Dumnezeu, cu atât suntem mai una cu El în mod practic – prin sfâșierea cărnii – și cu atât îi putem împăca mai mult pe alții, aducându-i întru Dumnezeu (2 Cor. 12:12; 5:20).
Apostolul Pavel era pe deplin împăcat cu Dumnezeu; de aceea, el a putut să le spună credincioșilor din Corint, din partea lui Dumnezeu: „Împăcați-vă cu Dumnezeu!”
Pe măsură ce suntem tot mai mult împăcați cu Dumnezeu, îi putem aduce pe alții acolo unde suntem noi. Dacă ne aflăm în Locul Sfânt – savurând lumina Domnului, care strălucește prin lampadar, și hrana Sa, reprezentată de pâinile punerii înainte de pe masă – îi putem aduce pe alții doar până în acest punct.
Însă, dacă suntem mai adânc în Domnul, dacă suntem împăcați tot mai mult cu Dumnezeu, îi putem aduce pe alții acolo unde suntem noi, căci bariera cărnii a fost dărâmată, iar noi ne aflăm în Dumnezeu.
Fie ca Domnul să ne dăruiască experiențele de care avem nevoie pentru a fi slujitori ai noului legământ care sunt în Dumnezeu, una cu Dumnezeu, și care lucrează împreună cu Dumnezeu pentru a-i împăca pe alții, aducându-i mai adânc în Dumnezeu.
Fie ca să lucrăm împreună cu Dumnezeu pentru a-i aduce pe alții întru Dumnezeu, ducând la îndeplinire slujba împăcării.
Doamne Isuse, vrem să fim în Dumnezeu astăzi! Amin, Doamne, dă-ne experiențele de care avem nevoie și păstrează-ne una cu Tine, astfel încât carnea să fie expusă și tratată. Adu-ne mai adânc în Dumnezeu. Fă-ne una cu Dumnezeu. Fie ca să fim în Dumnezeu, pentru a putea lucra împreună cu Dumnezeu la a duce la îndeplinire slujba împăcării. Amin, Doamne, vrem să aducem mulți alți oameni în Dumnezeu! Suntem una cu Tine astăzi, făcând ceea ce faci Tu, pentru ca Tu să-i poți împăca pe alții cu Dumnezeu prin intermediul nostru! Aleluia, astăzi este timpul potrivit! Slavă Domnului, astăzi este ziua mântuirii! Amin, Doamne, împacă-ne mai mult cu Dumnezeu și ai Tu o cale de a-i împăca pe alții cu Dumnezeu prin noi! Mântuiește-ne tot mai mult în viața Ta astăzi, pentru a fi mai deplin împăcați cu Dumnezeu! Ajută-ne să fim una cu Tine atunci când le vorbim altora, astfel încât să putem lucra împreună cu Dumnezeu pentru a-i aduce pe alții întru Dumnezeu! Amin, Doamne, mântuiește-ne pe deplin! Împacă-ne mai mult cu Dumnezeu! Fă-ne slujitori ai noului legământ care lucrează împreună cu Dumnezeu pentru a-i împăca pe alții, aducându-i în Dumnezeu! Amin!



