În calitate de credincioși în Cristos care Îl iubim pe Domnul și dorim să rămânem în curgerea vieții, trebuie să practicăm supunerea față de tronul Domnului în duhul nostru; căci atunci când facem acest lucru, un râu cu apa vieții curge pentru a ne potoli setea, Îi vedem fața Domnului, Îi slujim și domnim în viață ca împărați împreună cu Cristos.
Doamne Isuse, ne deschidem Ție astăzi. Stabilește-Ți tronul în centrul ființei noastre. Ne supunem Ție. Venim la Tine, Doamne, și dorim să Te savurăm. Dorim să ne împărtășim din toate bogățiile Tale. Rămânem sub tron și primim apa vieții. O, râul cu apa vieții curge și pomul vieții este atât de disponibil atunci când rămânem sub tron! Fie ca tronul lui Dumnezeu să fie centrul ființei noastre astăzi!
Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim un mic Nou Ierusalim, având realitatea spirituală a ceea ce vedem în cetatea Noului Ierusalim ca o realitate în ființa noastră. Nu trebuie să fim ca Muntele Sinai, având legea și fiind plini de fum și fulgere, judecându-i pe cei din jur și nepermițând nimănui să se apropie de noi.
Mai degrabă, trebuie să savurăm râul cu apa vieții, să mâncăm din pomul vieții, să-L întronăm pe Cristos ca Împărat și Domn și să fim transformați și zidiți împreună pentru a face parte din lucrarea de zidire a zidului.
Fiecare credincios ar trebui să fie un mic Nou Ierusalim, iar fiecare biserică locală ar trebui să fie o miniatură a Noului Ierusalim. Toate aspectele, trăsăturile și caracteristicile Noului Ierusalim ar trebui să fie ale noastre, ca membri individuali ai Trupului lui Cristos, și ar trebui să fie trăsăturile și caracteristicile fiecărei biserici locale de pe acest pământ.
Fie ca să ne rugăm Domnului să ne facă un mic Nou Ierusalim astăzi, trăind și lucrând Noul Ierusalim, astfel încât în epoca viitoare să putem intra în gustarea anticipată a Noului Ierusalim, în manifestarea împărăției!
Fie ca viața noastră zilnică să se desfășoare în savurarea lui Cristos, sub tronul lui Dumnezeu și în curgerea apei vii. Fie să trăim și, de asemenea, să lucrăm Noul Ierusalim. A trăi Noul Ierusalim înseamnă a deveni Noul Ierusalim, iar a lucra Noul Ierusalim înseamnă a zidi Noul Ierusalim.
Noul Ierusalim este o persoană corporativă. Cetatea sfântă care noi devenim nu este ceva fizic sau exterior; ea este o persoană corporativă, un mare om-Dumnezeu. Noul Ierusalim este Dumnezeul Triunic procesat, căsătorit cu omul tripartit transformat.
Noul Ierusalim este Duhul și mireasa devenind una. Este divinitatea și umanitatea contopite împreună pentru a forma o singură entitate. Ce minunat! Fie ca noi să trăim în realitatea acestei contopiri astăzi, pentru a putea trăi și lucra Noul Ierusalim!
Să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu din duhul nostru, pentru ca tronul să fie centrul vieții noastre creștine
În centrul universului se află tronul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu și Mielul sunt așezați pe el. Nu este o canapea pentru două persoane, ci un tron, iar Dumnezeu în Cristos domnește de pe tron.
Modul în care domnește Dumnezeu este prin curgerea Sa, căci din tronul lui Dumnezeu și al Mielului curge un râu cu apa vieții (Apoc. 22:1). Însă pentru ca râul cu apa vieții să curgă în ființa noastră, trebuie să-L întronăm pe Domnul în ființa noastră.
Când tronul nu este prezent în noi, când Domnul nu este Domnul și Capul în noi, nu există nicio sursă pentru curgerea vieții și nu curge niciun râu cu apa vieții. O, Doamne!
De multe ori, avem sentimentul că suntem uscați sau chiar secătuiți; acest lucru se întâmplă deoarece nu există niciun tron stabilit în ființa noastră. Trebuie să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu din duhul nostru.
Tronul se află în duhul nostru. Trebuie să venim înaintea tronului harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită (Evrei 4:16). Zi de zi venim la Domnul pentru a ne supune tronului Său.
Acceptăm și recunoaștem domnia, calitatea de Cap și autoritatea Dumnezeului Triunic chiar în centrul ființei noastre. Fără tronul lui Dumnezeu așezat în centrul ființei noastre, nu există nicio curgere de apă vie.
Dacă nu ar exista un tron în Noul Ierusalim, întreaga cetate s-ar usca și chiar ar muri de foame. Însă, deoarece tronul lui Dumnezeu se află în centrul Noului Ierusalim, apa vieții curge din tron, iar pomul vieții crește pe ambele părți ale râului cu apa vieții, ca o viță care produce roade la vremea potrivită pentru cei răscumpărați de Dumnezeu, pentru veșnicie.
Atât râul vieții, cât și pomul vieții izvorăsc din tron. Cum putem avea râul cu apa vieții curgând în noi? Trebuie să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu din duhul nostru.
Ori de câte ori ne întoarcem spre duhul nostru, atingem tronul. Nu trebuie să încercăm să facem una sau alta pentru a-I plăcea Domnului și nici să încercăm să lucrăm pentru Dumnezeu prin noi înșine, fără a atinge tronul.
În loc să ne străduim atât de mult, ar trebui să ne întoarcem spre duhul nostru pentru a atinge tronul. În discuțiile cu soțul sau soția noastră și în relația cu copiii noștri, trebuie să existe un tron interior care să domnească peste noi și să ne reglementeze.
Trebuie să practicăm supunerea față de tronul interior. Fiecare credincios în Cristos are tronul lui Dumnezeu și al Mielului așezat în centrul ființei sale, iar acest tron trebuie să devină centrul vieții sale creștine.
Motivul pentru care nu mergem în anumite locuri, nu spunem anumite lucruri, nu ne implicăm în anumite activități și nu facem anumite lucruri este acela că există un tron în ființa noastră.
Tronul lui Dumnezeu și al Mielului trebuie să aibă preeminența în centrul ființei noastre. Când ne desfășurăm activitatea la birou sau oriunde mergem, trebuie să existe un tron în ființa noastră. Când suntem acasă, vorbind cu vecinii și având grijă de treburile gospodărești, trebuie să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu în duhul nostru.
Aceasta nu înseamnă că ne este teamă să facem ceva sau să spunem anumite lucruri de teama ca Dumnezeu ne va pedepsi; dimpotrivă, venim zi de zi la tronul harului și-L savurăm pe Domnul, iar în același timp practicăm supunerea față de tronul Său.
Suntem în împărăția Fiului dragostei Sale (Col. 1:12-13) și aici savurăm guvernarea plină de dragoste a Domnului asupra noastră. De cele mai multe ori, răspunsul Său pentru noi este „NU”: nu face asta, nu spune asta, încetează să mai faci lucrul acesta.
Pe măsură ce dăm ascultare guvernării și domniei lăuntrice a Domnului, savurăm curgerea vieții și suntem alimentați din belșug cu roadele pomului vieții.
Doamne Isuse, stabilește-Ți tronul în centrul ființei noastre. Te iubim și ne deschidem Ție. Te primim și Te întronăm. O, Doamne Isuse, ne place să chemăm Numele Tău și să Te savurăm. Ești atât de minunat. Ești atât de bogat. Ne place să bem din râul cu apa vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Amin, Doamne, curgi în ființa noastră lăuntrică. Fie ca astăzi să existe în noi o curgere bogată a vieții! Ne întoarcem spre Tine, Doamne, și practicăm supunerea față de tronul din duhul nostru. Amin, Doamne, există un tron în duhul nostru, în centrul ființei noastre, iar pe tron șade Cineva: Dumnezeu în Cristos! Nu vrem să ignorăm sau să fim neascultători față de tron. Vrem să ne aliniem deciziilor și cuvintelor tronului, pentru ca râul cu apa vieții să curgă în ființa noastră lăuntrică. O, Doamne, guvernează peste noi din interior. Guvernează peste trăirea noastră, peste felul în care vorbim cu ceilalți și peste acțiunile noastre. Fie ca tronul lui Dumnezeu să fie în centrul vieții noastre creștine astăzi!
Pe măsură ce Îl întronăm pe Cristos, bem din apa vieții, mâncăm din pomul vieții, Îl slujim pe Dumnezeu și domnim în viață, împărtășindu-ne din autoritatea Sa
Faptul că râul cu apa vieții, împreună cu pomul vieții, izvorăște din tronul lui Dumnezeu, din mijlocul cetății Noul Ierusalim, ne arată că Dumnezeul Triunic dorește să Se distribuie în noi – cei răscumpărați de El – pentru veșnicie.
Astfel ne aduce și ne păstrează El sub autoritatea Sa de Cap și tot astfel primim o aprovizionare bogată. Trebuie însă să ne dăm seama că există și un alt scaun de domnie.
Domnul îi spune bisericii din Pergam: „Știu unde locuiești: acolo unde este tronul lui Satan” (Apocalipsa 2:13). Și Satan are un scaun de domnie. El a fost cel mai onorabil arhanghel, chiar cel mai frumos înger din univers, având responsabilități extraordinare și fiind luceafărul de dimineață; totuși, el a spus: „Mă voi sui pe tron” (Isaia 14).
El a vrut să fie asemenea lui Dumnezeu, ba chiar să-L detroneze pe Dumnezeu. În acel moment, a apărut o altă voință în univers: nu doar voia lui Dumnezeu, ci și voia lui Satan. Acum există un război între voia lui Dumnezeu și voia lui Satan, între tronul lui Dumnezeu și tronul lui Satan.
Fie ca noi să spunem „nu” vrăjmașului și să spunem „da” Domnului și tronului Său. Dacă nu practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu în duhul nostru, ne aflăm automat sub tronul lui Satan, căci suntem decăzuți în ființa noastră.
Tronul lui Satan înseamnă răzvrătire, înălțare de sine și respingerea guvernării lui Dumnezeu. Înseamnă a-L detrona pe Dumnezeu. Satan a păcătuit răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu (Ezechiel 28:15-18). El este primul păcătos, căci inima i s-a înălțat din pricina frumuseții sale.
Fie ca noi să ne ferim de mândrie. Mândria se află în fiecare dintre noi. Ea pândește în adâncurile ființei noastre, așteptând momentul potrivit pentru a ieși la suprafață. Fie ca Domnul să ne izbăvească de complexul de superioritate și de un duh trufaș.
Vrem să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu în duhul nostru. Dacă credem că suntem ceva ce noi nu suntem, ne înșelăm singuri (Galateni 6:3). Noi nu suntem nimic, dar ne aflăm sub tronul lui Dumnezeu.
Noi Îl întronăm pe Domnul în ființa noastră. Pe măsură ce Îl întronăm pe Domnul, El curge în noi. Pe măsură ce El curge în noi, bem din apa vieții și mâncăm din pomul vieții (Apocalipsa 22:2-3). De asemenea, Îi slujim și Îi vedem fața (v. 4).
Pe măsură ce bem apa vieții, primim o aprovizionare bogată și setea ne este potolită, iar pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, suntem reconstituiți cu Cristos, depinzând de El în toate privințele.
În acest fel, întronându-L pe Cristos, bând din El și mâncând din El, Îl slujim pe Dumnezeu. Nu trebuie să credem că Îl putem sluji pe Dumnezeu pentru că știm ce avem de făcut sau pentru că există o nevoie.
Ar trebui pur și simplu să-L mâncăm și să-L bem pe El. Dumnezeu nu dorește și nici nu are nevoie ca noi să facem lucruri pentru El. El nu caută oameni care să facă lucrarea Sa; El caută oameni care să-L mănânce și să-L bea pe El, întronându-L în centrul ființei lor.
Dumnezeu vrea ca noi să-L mâncăm. El vrea ca noi să-L bem. Vrea ca noi să-L savurăm. Poate dorim să fim misionari sau să predicăm Evanghelia pe stradă, dar nu trebuie pur și simplu să trecem la acțiune; mai întâi, trebuie să-L mâncăm și să-L bem pe Cristos!
Mai întâi Îl întronăm pe Domnul, Îl mâncăm și Îl bem, iar apoi El ne va călăuzi să-L slujim. Pe măsură ce Îl primim ca și Cap al nostru, întronându-L în inima noastră, vedem fața Domnului și Îl slujim. El ne dă putere. El ne călăuzește. El este energia pentru slujirea noastră.
Odată ce-L întronăm pe Domnul, imediat curge apa vie și crește pomul vieții, iar noi avem ce să mâncăm și ce să bem. Suntem salvați de la răzvrătire. Fărădelegea este dată pe față și îndepărtată din noi. Ne mărturisim păcatele, Îl bem pe Domnul și Îl mâncăm. În această curgere de apă vie care izvorăște din tron, Îl slujim pe Domnul și Îi vedem fața.
De asemenea, domnim ca împărați (Apoc. 22:5). Nu doar că Îl savurăm pe Domnul, Îi vedem fața neîncetat și Îl slujim, ci și domnim și împărățim împreună cu El. Oriunde mergem și orice facem, trebuie să stăm sub tron. Dacă Domnul ne călăuzește să predicăm Evanghelia, trebuie să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu; astfel predicăm noi.
Dacă Domnul ne călăuzește să păstorim pe cineva sau pur și simplu să ne odihnim, în toate lucrurile trebuie doar să rămânem sub tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Mergerea noastră va fi mergerea Sa.
Domnul Isus a spus că I-a fost dată toată autoritatea în cer și pe pământ și ne-a trimis cu autoritatea Sa să facem ucenici din toate neamurile (Mat. 28:18-19). Pornim la drum cu autoritatea Împăratului ceresc, care Se află pe tron în ființa noastră. El ocupă tronul din centrul ființei noastre și, pe măsură ce rămânem sub autoritatea Sa, înaintăm purtând autoritatea Sa.
Astfel avem putere și impact în vestirea Evangheliei: avându-L pe Cel care este Domnul tuturor, Capul întregului univers, întronat în centrul ființei noastre. Fie ca noi să practicăm acest lucru în fiecare zi. Fie ca să rămânem sub tron în fiecare zi!
Doamne Isuse, vrem să practicăm să Te întronăm în centrul ființei noastre în fiecare zi. Amin, Doamne, ne supunem astăzi domniei și autorității Tale de Cap. Te primim ca fiind Capul și Domnul nostru. Te întronăm în inima noastră. Tu ești pe tron, Doamne, iar noi suntem sub tronul Tău. Aleluia, în timp ce Îl întronăm pe Cristos pe tron, un râu cu apa vieții curge de la tron! Slavă Domnului, un pom crește de-a lungul râului cu apa vieții! Hrănește-ne, Doamne Isuse, și dă-ne să bem în timp ce Te întronăm în ființa noastră. Călăuzește-ne unde să mergem și ce să facem. Nu vrem să facem nimic fără Tine. Depindem de Tine. O, Doamne, ne place să fim aici, privind la Tine față în față. Ne place să fim în prezența Ta, să vedem fața Ta și să-Ți slujim! Aleluia, pe măsură ce Îl întronăm pe Cristos în ființa noastră, domnim ca împărați, căci domnim în vecii vecilor, una cu Cristos! Amin, Doamne, fie ca tronul lui Dumnezeu să fie în centrul ființei noastre. Fie ca Cristos să fie pe tron astăzi! Ne supunem Ție și Te primim ca Domn și Împărat al nostru! Amin!
