La fel ca Daniel și tovarășii săi, trebuie să fim victorioși asupra vălului care îi împiedică pe oameni să vadă stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor; Dumnezeu administrează universul pentru a-Și împlini scopul – acela de a-I da lui Cristos preeminența în toate lucrurile, atât în plan exterior, cât și în universul nostru personal.
Doamne Isuse, Te lăudăm și Te onorăm astăzi. Îți dăm primul loc în toate lucrurile. Tu ești Domnul. Tu ai preeminența. Ridică vălul de pe ochii noștri, ca să putem vedea stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor. Fie ca noi să înțelegem că Dumnezeu rânduiește toate lucrurile pentru economia și scopul Său veșnic, astfel încât Cristos să aibă preeminența în toate. Amin, Doamne, Îți dăm primul loc în toate lucrurile, prin credință, în ființa noastră și în întreaga noastră viață de astăzi! Amin!
Este atât de încurajator să citim capitolele de la unu la șase din cartea lui Daniel și să vedem cum Daniel și tovarășii săi au trăit pe linia vieții, devenind biruitori înaintea Domnului.
Ei au rămas, pur și simplu, de partea lui Dumnezeu și a scopului Său, iar Dumnezeu a fost cu ei. În primul rând, ei au ieșit biruitori asupra alimentației demonice, alegând să mănânce legume și să fie una cu Dumnezeu, în loc să consume bucatele alese ale împăratului și să fie una cu Satan. Uimitor!
Trebuie să alegem să-L mâncăm pe Cristos zi de zi – să ne hrănim cu El, ca pom al vieții, atât la nivel personal, cât și corporativ – pentru a putea fi una cu Cristos. Totodată, dorim să respingem orice hrană demonică pe care vrăjmașul încearcă să ne-o ofere, căci noi suntem copii ai lui Dumnezeu! Amin!
Apoi, Daniel și tovarășii săi au fost victorioși asupra orbirii provocate de diavol, care îi împiedică pe oameni să vadă marea imagine umană și piatra zdrobitoare – elemente ce constituie istoria divină în interiorul istoriei umane. În timp ce istoria umană se desfășoară, are loc, de fapt, o istorie divină; Dumnezeu are un scop și El va împlini ceea ce se află în inima Sa.
În al treilea rând, Daniel și tovarășii săi au fost victorioși asupra ispitei închinării la idoli. Tovarășii lui Daniel au refuzat să se închine imaginii mărețe – idolul de aur – ridicat de împărat. Din această cauză au fost aruncați în cuptorul aprins, dar, cu toate acestea, nu s-au închinat înaintea acelei imagini.
Au dat dovadă de un adevărat duh de martiraj, iar Domnul a fost cu ei. Dumnezeu nu i-a salvat din foc; Cristos a fost acolo, în foc, împreună cu ei.
Este posibil ca Domnul să nu ne scape de încercări și suferințe, dar El este alături de noi în acestea, pentru a ne susține și pentru a transforma locul suferinței într-un loc plăcut. Cât de mult Îi mulțumim Domnului că este cu noi! În această porțiune, venim la capitolul 4 din cartea lui Daniel.
Să vedem stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor, prin experiența lui Nebucadnețar (Daniel 4)
Împăratul Nebucadnețar a fost, într-adevăr, un mare împărat, care domnea peste multe națiuni și stăpânea un imperiu vast; cu toate acestea, era foarte mândru. Era atât de mândru, încât Dumnezeu a intervenit pentru a-l trata și a-i expune mândria.
Dumnezeu i-a dat lui Nebucadnețar un vis despre un copac mare, înalt și puternic, cu un frunziș frumos, bogat în roade și bun de mâncat. Daniel a tălmăcit acest vis, explicând că copac îl reprezintă pe Nebucadnețar însuși (Dan. 4:20-21).
Tălmăcind visul, Daniel a explicat că Cel Preaînalt a hotărât ca Nebucadnețar să fie alungat dintre oameni, să locuiască împreună cu fiarele câmpului, să fie pus să mănânce iarbă – asemenea vitelor – și să-și piardă mințile pentru o perioadă de „șapte vremuri”, până când va ajunge să cunoască faptul că Cel Preaînalt este Cel care stăpânește peste împărații oamenilor (vv. 24-25).
Nebucadnețar trebuia să vadă și să înțeleagă stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor; nu împăratul era adevăratul conducător, ci Dumnezeu Însuși este Cel care stăpânește peste toate lucrurile.
În versetul 26 se menționează că buturuga copacului, împreună cu rădăcinile, va rămâne; acest lucru înseamnă că împărăția îi va fi asigurată lui Nebucadnețar după ce va ajunge să înțeleagă că cerurile sunt cele care stăpânesc. După ce împăratul avea să ajungă să cunoască stăpânirea cerurilor, exercitată de Dumnezeul cerurilor – realizând, așadar, că cerurile dețin într-adevăr puterea – urma să i se redea împărăția.
Daniel l-a îndemnat pe împărat să se smerească înaintea lui Dumnezeu (v. 27); Dumnezeu i-a acordat împăratului o vreme de douăsprezece luni pentru a se pocăi. Însă, în cazul lui Nebucadnețar, nu a existat nicio pocăință și nicio schimbare.
Dimpotrivă, într-o zi, pe când împăratul se plimba pe acoperișul palatului regal din Babilon, a privit spre marea cetate și s-a lăsat cuprins de mândrie. El a rostit: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am clădit ca reședință regală prin forța puterii mele și spre slava măreției mele?”
Nici n-au apucat bine cuvintele să-i iasă de pe buze – ba chiar înainte ca el să termine de vorbit – că o voce a răsunat din cer, spunând: „Ție ți se vorbește, împărat Nebucadnețar: Împărăția ți-a fost luată” (v. 31).
Dumnezeu a început să-l trateze pe Nebucadnețar pentru o perioadă de timp, până când acesta a înțeles că el nu este nimic și că Dumnezeul cel puternic – Conducătorul peste împărăția oamenilor – este Cel care dă împărăția oamenilor cui voiește El, și că El este totul.
Nebucadnețar a ajuns ca o fiară; prin natura și ființa sa, nu mai era om, ci o fiară. Inima i-a fost schimbată, fiindu-i dată o inimă de fiară (v. 16). A început să mănânce iarbă, asemenea boilor; trupul i s-a udat de rouă, părul i-a crescut ca penele vulturilor, iar unghiile i-au devenit asemenea ghearelor păsărilor (v. 33).
A trecut printr-o perioadă de tratări, până când a ajuns să recunoască faptul că cerurile sunt conduse de Dumnezeul cerurilor.
La sfârșitul capitolului 4 din cartea lui Daniel, vedem că Nebucadnețar a învățat lecția smeririi și a cunoașterii lui Dumnezeu. El a înțeles că stăpânirea lui Dumnezeu este o stăpânire veșnică, iar împărăția Sa dăinuie din generație în generație. Dumnezeu face toate lucrurile după voia Sa și nu există nimeni care să I se poată împotrivi (vv. 34-35).
Astfel, Nebucadnețar L-a lăudat, L-a înălțat și L-a onorat pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Sale sunt adevăr, căile Sale sunt dreptate, și pentru că El are puterea de a-i smeri pe cei care umblă în mândrie (v. 37).
Nebucadnețar a ajuns să cunoască faptul că cerurile sunt conduse de Dumnezeul cerurilor și a înțeles că Dumnezeu dă împărăția oamenilor cui voiește El. Iar dacă vreun împărat este mândru și continuă să rămână astfel, Dumnezeu îl va smeri până când mândria îi va dispărea.
Fie ca noi să aducem acest lucru înaintea Domnului și să înțelegem că cerurile stăpânesc; fie să vedem stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor și să-I dăm lui Cristos preeminența în toate lucrurile!
Doamne Isuse, deschide-ne ochii să vedem stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor. Fie ca noi să conștientizăm că cerurile guvernează, căci există un Dumnezeu în ceruri care are un scop veșnic și face toate lucrurile conform economiei Sale veșnice! Aleluia, stăpânirea lui Dumnezeu este o stăpânire veșnică, iar împărăția Sa dăinuie din generație în generație! Slavă Domnului! Dumnezeu face toate lucrurile după voia Sa și nu există nimeni care să Se poată împotrivi mâinii Sale. Ne smerim înaintea Ta. Îți dăm preeminența în toate lucrurile. Amin, Doamne Isuse, ocupă primul loc în noi, în întreaga noastră ființă, în tot ceea ce facem și în tot ceea ce trăim. Îl lăudăm, Îl înălțăm și Îl onorăm pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Sale sunt adevăr, iar căile Sale sunt dreptate! Te lăudăm, Doamne, pentru că ești Conducătorul împăraților pământului și pentru că rânduiești toate lucrurile astfel încât economia Ta veșnică să fie împlinită. Te lăudăm pentru că ai puterea de a-i smeri pe cei care umblă în mândrie. Mântuiește-ne de mândrie. Izbăvește-ne de gândul că noi am realizat cutare sau cutare lucru, sau că lucrurile stau așa datorită nouă. O, Doamne, Te lăudăm ca fiind Cel ce șade pe tron! Amin!
Suntem sub guvernarea cerească a lui Dumnezeu, pentru ca Cristos să aibă preeminența în toate lucrurile
Trebuie să citim Cuvântul lui Dumnezeu și să ne rugăm asupra lui, nu doar pentru a înțelege ceea ce spune Biblia, ci, mai ales, pentru a-l aplica în ființa noastră, în viața noastră creștină.
În capitolul 4 din cartea Daniel, vedem cum Daniel și tovarășii săi au fost victorioși asupra vălului care îi împiedică pe oameni să vadă guvernarea cerurilor, exercitată de Dumnezeul cerurilor.
Dumnezeu l-a trecut pe împărat printr-o experiență de smerire, până când acesta a ajuns să înțeleagă că cerurile guvernează.
Cum se aplică acest lucru la noi, astăzi? Poate că nu suntem împărați puternici și poate credem că nu suntem atât de mândri; așadar, cum putem aplica acest adevăr în experiența noastră creștină?
Fiind cei aleși de Dumnezeu ca să fim poporul Său pentru preeminența lui Cristos, ne aflăm sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu pentru ca Cristos să aibă preeminența (Dan. 4:18, 23-26, 30-32; Rom. 8:28-29; Col. 1:18b; 2 Cor. 10:13, 18; Ier. 9:23-24).
Trebuie să înțelegem că Dumnezeu are o economie, care constă în a Se distribui pe Sine în poporul Său ales, pentru ca El să obțină o expresie corporativă a Sa.
Pe latura pozitivă și interioară, ne putem deschide distribuirii Dumnezeului Triunic în Trinitatea Sa divină, astfel încât să fim umpluți cu Dumnezeul Triunic și să-L exprimăm într-un mod corporativ.
Pe partea negativă, adică pe partea exterioară, trebuie să înțelegem că Dumnezeu administrează întregul univers pentru a-Și împlini scopul. În economia Sa, Dumnezeu administrează întregul univers pentru a-Și duce la îndeplinire economia.
El dorește ca Cristos să aibă locul întâi în toate lucrurile (Efes. 1:10) și ca toate lucrurile să fie aduse sub același Cap în Cristos.
El face acest lucru, în primul rând, câștigându-Și un popor; noi suntem poporul lui Dumnezeu și trebuie să fim primii care recunosc stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor, astfel încât să-I putem da lui Cristos preeminența în toate lucrurile.
Am fost aleși de Dumnezeu să fim poporul Său pentru preeminența lui Cristos; acum ne aflăm sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu.
După cum spun versetele din Romani 8:28-29, toate lucrurile lucrează împreună spre binele nostru, pentru ca noi să fim transformați și conformați imaginii lui Cristos, astfel încât El să fie Primul Născut dintre mulți frați.
Dumnezeu rânduiește toate lucrurile în jurul nostru, și chiar înlăuntrul nostru, astfel încât Cristos să poată ocupa primul loc în noi. El administrează totul – atât în contextul lumii, cât și în universul nostru personal – pentru ca Cristos să aibă preeminența.
Pe de o parte, trăim într-o anumită țară și într-un anumit oraș, având parte de situații și medii specifice, legate de viața noastră profesională, de familie și de viața în biserică.
Fiecare dintre noi are propriul său univers, care ne include pe noi înșine, familiile noastre și biserica. Trebuie să conștientizăm că, în universul nostru, multe lucruri se întâmplă zi de zi – nu din întâmplare, ci cu scopul ca Cristos să aibă preeminența.
Pe măsură ce trecem prin diverse experiențe, trebuie să-I acordăm Domnului preeminența în toate lucrurile. Trebuie să înțelegem că Dumnezeu dorește ca Cristos să ocupe primul loc în toate, iar noi trebuie să fim supuși stăpânirii cerești a lui Dumnezeu.
Întregul pământ se află sub autoritatea unei administrații cerești. Mulți împărați, conducători, președinți și prim-miniștri încearcă diverse acțiuni pentru a dobândi mai multe teritorii sau bogății, însă întregul pământ este sub stăpânirea lui Dumnezeu; cerurile guvernează. Cerurile guvernează în favoarea noastră, iar Cristos este de partea noastră.
Mai mult, noi, cei care credem în Cristos, ne aflăm sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu, de dragul lui Cristos. Scopul acestei guvernări cerești este desăvârșirea celor aleși de Dumnezeu, astfel încât Cristos să aibă preeminența; Cristos trebuie să fie primul – deținând centralitatea – și să fie totul – deținând universalitatea – în toate lucrurile.
Acest lucru este evident atât în Vechiul, cât și în Noul Testament: Dumnezeu rânduiește toate lucrurile pentru împlinirea scopului Său, astfel încât Cristos să aibă preeminența. El îi smerește pe cei mândri și îi înalță pe cei smeriți; dacă ne smerim sub mâna puternică a lui Dumnezeu, El ne va înălța la vremea cuvenită.
În epistola către Coloseni, vedem că Cristos are preeminența în biserică, în creație, în noua creație, în omul cel nou și în întregul univers. Trebuie să-L înălțăm pe Cristos, să-I dam primul loc în toate lucrurile și să-I recunoaștem preeminența. Aceasta înseamnă că trebuie să trăim sub stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor.
Pe măsură ce Îl ascultăm pe Domnul, smerindu-ne sub mâna Sa puternică, Dumnezeu poate dobândi un popor prin intermediul căruia să Se poată ocupa de Satan, creatura răzvrătită.
A-I da lui Cristos preeminența înseamnă că El este pe primul loc și că, în afară de El, nu există nimeni altcineva; nu există un loc doi sau trei, ci doar Cristos, care este pe primul loc.
Fie ca noi să-I dăm preeminența în toate lucrurile. Fie ca noi să-I acordăm primul loc în viața noastră personală, în viața de familie și în viața de biserică.
Fie ca noi să-I acordăm primul loc nu doar în adunări, ci și în viața noastră de zi cu zi, conștientizând că ne aflăm sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu cu scopul ca Cristos să aibă preeminența.
Doamne Isuse, prin credință Îți dăm primul loc în toate lucrurile. Tu ești Cel dintâi. Ai Tu preeminența în ființa noastră. Îți mulțumim că ne-ai ales să fim poporul lui Dumnezeu, pentru ca Cristos să aibă preeminența. Fie să conștientizăm că ne aflăm sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu cu scopul ca Cristos să aibă preeminența! Îți mulțumim, Doamne, că rânduiești toate lucrurile în viața noastră de familie, în viața de biserică și în viața personală, astfel încât Cristos să aibă preeminența! Amin, Doamne, fie să înțelegem acest lucru și să fim supuși stăpânirii cerești a lui Dumnezeu. Aleluia, cerurile stăpânesc! Slavă Domnului; stăpânirea cerească a lui Dumnezeu are rolul de a-i desăvârși pe cei aleși de Dumnezeu, pentru ca Cristos să aibă preeminența, fiind centralitatea și universalitatea! Amin, Doamne, ocupă Tu primul loc în universul nostru personal. Ne deschidem Ție în toate lucrurile. Ai Tu preeminența în alegerile noastre, în modul nostru de viață, precum și în mâncatul și băutul nostru. Ocupă Tu primul loc în toate aspectele vieții noastre de familie, ale vieții de biserică și ale vieții personale. O, Doamne, fie ca Tu să ai preeminența în toate lucrurile!
