Pentru a rămâne în savurarea părtășiei divine, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul care locuiește în natura noastră, și ca ofrandă pentru abatere, pentru faptele păcătoase din conduita noastră; ne împărtășim din El ca ofrandă pentru păcat, în sensul de a-L savura ca fiind viața noastră, chiar ca viața care poartă păcatul nostru și păcatele altora.
O, Doamne, vrem să menținem părtășia divină în viața noastră creștină. Te iubim, Doamne, și vrem să avem părtășie cu Tine! Păstrează-ne în părtășie astăzi. Fie ca noi să tratăm orice împiedică această părtășie. Te luăm, Doamne, ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul din natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere, pentru păcatele pe care le săvârșim zilnic. Adu-ne mai departe cu Tine și ține-ne în părtășie cu Tine! Amin!
Slavă Domnului că am fost aduși într-o relație pe viață cu Dumnezeu, căci El este Tatăl nostru și noi suntem copiii Lui. Pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, El este credincios să strălucească asupra noastră, căci El este lumină, iar păcatele noastre sunt expuse și luminate (1 Ioan 1:8-9; 3:20-21; Lev. 4:3; 5:6; Ioan 1:29; Romani 8:3; 2 Cor. 5:21; 1 Petru 2:24-25).
Ne dăm seama că trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul, astfel încât să putem rămâne în savurarea părtășiei divine. Dacă citim 1 Ioan 1, vom vedea că un lucru care împiedică părtășia noastră cu Dumnezeu este păcatul și, de asemenea, păcatele.
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu iubitor și Îl iubim, pentru că dragostea Lui a fost turnată în inimile noastre. El Și-a distribuit viața în noi, iar acum avem părtășie cu El și cu sfinții, pentru că avem viața Lui și în viața Lui suntem una. Este ușor să intri în părtășie cu Dumnezeu, dar să menții această părtășie nu este atât de ușor. Cooperarea noastră este necesară pentru a ne menține părtășia cu Dumnezeu.
Trebuie să înțelegem diferența dintre relația noastră cu Dumnezeu și părtășia noastră cu Dumnezeu. Relația noastră cu Dumnezeu nu este condiționată și nu poate fi ruptă. Odată ce primim viața divină și suntem credincioși în Cristos, o persoană regenerată, Dumnezeu este Tatăl nostru. Suntem născuți din nou și nu putem fi niciodată nenăscuți.
Dar, la fel ca într-o familie, să presupunem că unul dintre copii este obraznic și poate chiar spune: „Nu te iubesc, tati!”. Acest lucru întrerupe părtășia, chiar dacă relația există. Copilul este încă copilul părinților, indiferent de cum se comportă, dar părtășia este întreruptă de diferite lucruri. Este nevoie să ne împăcăm pentru ca părtășia să fie restabilită.
În părtășia noastră cu Dumnezeu, primul lucru care întrerupe părtășia este păcatul. Și păcatul are două aspecte: în primul rând, există păcatul din natura noastră și, în al doilea rând, există păcatele din comportamentul nostru.
Vedem acest lucru în 1 Ioan 1:8-9; Dacă zicem că nu avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi. Acesta este păcatul din natura noastră. Dar dacă ne mărturisim păcatele – acestea sunt la plural, căci acestea sunt păcatele din purtarea noastră – El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.
Aleluia, ne putem mărturisi păcatele, luându-L pe Cristos ca ofrandă pentru abatere și putem lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră, astfel încât părtășia noastră cu Dumnezeu să fie menținută!
Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru a trata natura păcătoasă din carnea noastră
Ce este păcatul? Păcatul este natura rea a lui Satan, care s-a injectat în om prin căderea lui Adam și a devenit acum natura păcătoasă a fărădelegii care locuiește, acționează și lucrează ca o lege în noi, oamenii decăzuți (Romani 5:12, 19a, 21a; 6:14; 7:11, 14, 17-23; Psalmul 51:5; 1 Ioan 3:4; comp. cu 2 Tesaloniceni 2:3, 7-8).
Păcatul nu este doar un lucru; păcatul este o persoană, chiar persoana lui Satan, natura malefică a lui Satan, iar acest păcat este în noi astăzi, căci suntem ființe umane decăzute. Suntem păcătoși constituiți pentru că păcatul domnește în noi, ne stăpânește și profită de ocazie pentru a ne înșela și a ne ucide.
De multe ori comitem păcate nu pentru că vrem, ci din cauza păcatului care locuiește în noi; prin urmare, nu mai suntem noi cei care lucrăm, ci păcatul care locuiește în noi, chiar răul care este prezent cu noi. Cu toții avem această conștientizare; avem păcat în ființa noastră.
Chiar și ca cei care Îi slujesc Domnului, ca oameni regenerați care Îl iubesc pe Domnul și Îi slujesc, ne dăm seama, așa cum a făcut Moise, că suntem plini de lepră, că avem carnea și că păcatul este în noi.
Nu putem fugi de noi înșine; avem păcat în însăși natura noastră. Așadar, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat. Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru păcatul din natura noastră. Când Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat prin rugăciune, nu mai suntem condamnați, ci trăim o viață de dependență. Depindem de Domnul tot timpul.
Ne dăm seama că putem săvârși păcate în orice moment; avem potențialul de a săvârși păcate, căci păcatul este acolo, așteptând o oportunitate de a rupe părtășia noastră cu Dumnezeu. Părtășia noastră cu Dumnezeu ne va aduce să devenim Noul Ierusalim, căci este însăși realitatea Trupului lui Cristos.
Dacă nu suntem în părtășie, Dumnezeu dispare, dar când suntem în părtășia divină, îl avem pe Dumnezeu și avem tot ce ne trebuie pentru a împlini scopul lui Dumnezeu. Așadar, Satan vrea să distrugă și să întrerupă părtășia noastră cu Dumnezeu prin intermediul păcatului. Nu ar trebui niciodată să credem că păcatele sunt ceva insignificativ.
Putem aplica sângele lui Cristos atunci când ne mărturisim păcatele, faptele rele pe care le săvârșim și putem să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. A-L lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat înseamnă că omul nostru cel vechi este tratat (Romani 6:6), că păcatul din natura omului căzut este condamnat (8:3), că Satan, ca păcat în sine, este distrus (Evrei 2:14), că lumea este judecată și că stăpânitorul lumii este aruncat afară (Ioan 12:31).
Aceste cinci lucruri negative – omul nostru cel vechi, păcatul, Satan, lumea și stăpânitorul lumii – toate sunt tratate de Cristos ca ofrandă pentru păcat. Stăpânitorul acestei lumi implică autoritate sau putere și lupta pentru putere (vezi Luca 4:5-8; comp. cu Matei 20:20-21, 24; 3 Ioan 9).
Satan este adversarul lui Dumnezeu, dușmanul Său, căci el luptă pentru putere. Și acum întreaga omenire, inclusiv tu și cu mine, ne luptăm pentru putere. Chiar și în slujirea Domnului, de multe ori suntem ca mama fiilor lui Zebedei, încercând să obținem mai multă putere sau poziție pentru noi înșine sau pentru cei apropiați nouă. O, Doamne Isuse!
Trebuie să-I dăm Domnului preeminența în toate lucrurile și să-I acordăm primul loc în toate lucrurile. Atunci când facem lucruri precum cumpărăturile, mersul la serviciu, treburile casnice sau chiar odihna, în toate lucrurile, trebuie să-I dăm lui Cristos preeminența. Trebuie să-I acordăm primul loc.
Lupta pentru putere este rezultatul cărnii, a păcatului, a lui Satan, a lumii și a conducătorului lumii (Galateni 5:16-17, 24-26). Fie ca noi să nu ne provocăm sau invidiem unii pe alții. Uneori, chiar și printre noi, ne putem invidia unii pe alții sau provoca. Când alții apreciază un alt frate sau o soră și se pare că noi nu suntem atât de apreciați, invidia se ridică în noi.
Satan este conducătorul acestei lumi în această epocă și vrea închinare. Dar noi trebuie să ne închinăm doar lui Dumnezeu și să-I dăm doar lui Cristos primul loc. Legea păcatului în carnea noastră este puterea, tăria și energia spontană de a lupta cu Dumnezeu. O, Doamne!
Există o astfel de lege a păcatului în carnea noastră, care ne învinge întotdeauna, căci permite cărnii să se lupte cu Dumnezeu. Legea ofrandei pentru păcat este legea vieții Cristosului pneumatic, pe care-L savurăm, pentru a ne elibera automat și spontan de legea păcatului (Romani 7:23; 8:2; Levitic 6:24-30; comp. cu 7:1-10).
Aleluia pentru legea Duhului vieții în duhul nostru! Fie ca noi să învățăm să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră și ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase pe care le săvârșim în viața noastră!
Doamne Isuse, Te iubim și vrem să ne menținem părtășia cu Tine zi de zi. Vrem să rămânem în savurarea părtășiei divine. Amin, Doamne, vrem să umblăm în lumină, așa cum Tu ești în lumină, ca să avem părtășie unii cu alții. Te luăm ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul care locuiește în natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere, pentru faptele păcătoase din conduita noastră. O, Doamne, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră, căci însăși natura rea a lui Satan a fost injectată în noi pentru a deveni natura păcătoasă a fărădelegii care locuiește, acționează și lucrează ca o lege în fiecare om decăzut. Ne întoarcem la Tine, Doamne, și Te luăm ca ofrandă pentru păcat. Depindem de Tine. Te luăm ca viața noastră și ca totul pentru noi. Tu ești ofranda noastră pentru păcat. Slavă Domnului, atunci când Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat, omul nostru cel vechi este terminat, păcatul din natura omului căzut este condamnat, Satan, ca păcat, este distrus, lumea este judecată și conducătorul lumii este alungat! Slavă Domnului!
Prin părtășia noastră vie cu Dumnezeu, ne dăm seama că suntem păcătoși și Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere
Cum ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere? De ce trebuie să ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat? Și cum o facem? Pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, care este lumină, suntem expuși de păcatele noastre, faptele nelegiuite din conduita noastră și, de asemenea, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră, în carnea noastră.
Prin părtășia noastră autentică, intimă, vie și iubitoare cu Dumnezeu, care este lumină (1 Ioan 1:5; Coloseni 1:12), ne vom da seama că suntem păcătoși și Îl vom lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere.
Nu prin introspecție sau autoanaliză vedem cât de păcătoși suntem și cum însăși natura noastră este păcătoasă; ci sub lumina Domnului, pe măsură ce avem părtășie cu El. Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și Îl savurăm, cu atât vom ști mai mult cât de răi suntem.
Avem aceasta ca experiență în viața noastră creștină de multe ori. Pe măsură ce ne facem timp să-L contemplăm pe Domnul, petrecând timp cu El în cuvântul Său sau chiar doar să ne mărturisim păcatele Lui, ne dăm seama cât de păcătoși suntem.
Pe de o parte, Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm; pe de altă parte, ne dăm seama cât de păcătoși și răi suntem (Isaia 6:5; Luca 5:8; Romani 7:18). Pe de o parte, Dumnezeu este dragoste; pe de altă parte, Dumnezeu este lumină. Faptul că El este lumină înseamnă faptul că El este dragoste, căci atunci când El strălucește asupra noastră în dragostea Sa, nu suntem lăsați în autoamăgire.
Nu ar trebui să luăm strălucirea și expunerea Lui într-un mod negativ; mai degrabă, pe măsură ce El ne atinge și expune păcatele din conduita noastră și chiar păcatul din natura noastră, fie ca noi să rămânem cu El și să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ca ofrandă pentru abatere.
Putem aplica sângele Său prețios pentru toate păcatele noastre, pentru a fi spălate și curățite, și putem lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru păcatul din natura noastră. Putem să punem deoparte ceva timp pentru a fi cu Domnul într-un loc retras, unde nu avem distrageri, și pur și simplu să-I permitem să strălucească asupra noastră și în noi pentru a ne expune păcatele.
Sub lumina Lui, ne dăm seama cât de păcătoși suntem. Cu cât ne mărturisim mai mult păcatele, cu atât ne dăm seama că avem mai multe de mărturisit. În timpul nostru singur cu Domnul, chiar și îngenunchind înaintea Lui, ne mărturisim păcatele, iar lumina Lui expune tot mai multe păcate.
Suntem o constituție a păcatului, o fabrică producătoare de păcate, și chiar natura noastră este păcat în carne. O, Doamne Isuse! Pe măsură ce avem părtășie cu Dumnezeu, care este lumină, ne vedem păcatele, ne mărturisim păcatele și ne menținem părtășia cu Dumnezeu luându-L pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră și ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase din comportamentul nostru.
Sub lumina Lui, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră și păcate în comportamentul nostru. Realizarea faptului că avem o natură păcătoasă și luarea lui Cristos ca ofrandă pentru păcat ne face să fim judecați și supuși, iar această realizare ne păstrează, căci ne face să nu avem nicio încredere în noi înșine (Filipeni 3:3; Exod 4:6).
Ne dăm seama că suntem păcătoși și nu avem nicio încredere în noi înșine; îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și, de asemenea, ca ofrandă pentru abatere. O, Doamne!
Ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat, în sensul de a-L savura ca viața noastră, viața care poartă păcatele altora, pentru a putea purta problemele poporului lui Dumnezeu, administrându-L pe Cristos ca viața care purtă păcatul, pentru ca ei să fie păstrați în unitatea Duhului (vezi 1 Ioan 5:16; Levitic 10:17).
Pe de o parte, Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră; pe de altă parte, putem fi una cu El în aceasta, purtând păcatele altora, administrându-L pe Cristos ca viața care purtă păcatul.
Fie ca noi să avem o astfel de experiență astăzi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, prin menținerea părtășiei noastre cu Dumnezeu.
Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem; vrem să Te atingem și să umblăm în lumină, așa cum Tu ești lumină. Vrem să rămânem într-o părtășie intimă, iubitoare, vie și autentică cu Tine zi de zi. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Ne deschidem luminii Tale. Strălucește asupra noastră. Strălucește în noi. Fie ca noi să ne dăm seama că suntem păcătoși și să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. Amin, Doamne, Te iubim și Te savurăm și, sub lumina Ta, vedem cât de păcătoși suntem. O, cât de răi suntem în natura noastră, căci însăși natura noastră în carne este păcat! Venim la Tine pentru a avea părtășie cu Tine într-un mod intim, viu și iubitor; spunem Amin strălucirii Tale. O, Doamne, cu cât Te iubim mai mult și Te savurăm, cu atât vedem și ne dăm seama cât de păcătoși suntem. Ne dăm Ție astăzi. Te luăm ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase din conduita noastră. Vrem să ne menținem părtășia cu Tine pe tot parcursul zilei! Amin!
