Îl iubim pe Domnul Isus

După ce Satan este legat și aruncat în abis, va veni împărăția milenară

13/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

După ce îi va învinge pe vrăjmașii Săi, Cristos va întemeia împărăția lui Dumnezeu pe pământ – împărăția milenară – și va domni împreună cu credincioșii Săi biruitori timpul mileniului; mai întâi, El Îl leagă pe Satan și îl aruncă în abis, iar apoi vine împărăția milenară, cu secțiunea ei cerească și cea pământească.

Doamne Isuse, Te iubim! Ne deschidem inimile Ție! Venim la Tine. Vrem să fim plini de Tine. Vrem să Te cunoaștem într-un mod intim și subiectiv. Vrem să trăim astăzi într-un singur duh cu Tine. Amin, Doamne, dă-ne harul să fim credincioșii biruitori de care Tu ai nevoie în această epocă, cei care Te vor aduce înapoi și care vor domni împreună cu Tine în epoca viitoare. Aspirăm să fim împreună-domnitori cu Cristos în împărăția milenară! Amin, Doamne, perfectează-ne, pregătește-ne și instruiește-ne pentru aceasta! Amin!

În această săptămână, în timp ce cugetăm în rugăciune asupra cărții Apocalipsa pentru a vedea cum Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos în vederea împlinirii scopului lui Dumnezeu, venim la câteva aspecte prețioase din capitolele 19 și 20.

Vrem să-L vedem pe Cristos — Întemeietorul împărăției și Cuvântul lui Dumnezeu — Împăratul împăraților și Domnul domnilor. După ce Cristos a îndeplinit lucrarea de răscumpărare, El S-a înălțat la Tatăl și a primit stăpânire, glorie și o împărăție (Dan. 7:14). El a primit împărăția de la Tatăl.

În Luca 19 vedem cum un om de neam ales a călătorit într-o țară îndepărtată pentru a primi o împărăție și a se întoarce; după ce Cristos a încheiat lucrarea de răscumpărare, El a primit împărăția de la Tatăl și, la timpul hotărât, Se va întoarce. El Se va întoarce pentru a aduce acea împărăție pe pământ.

Acest lucru implică un proces; există un proces de întemeiere a împărăției. Cristos a primit împărăția, dar acea împărăție trebuie să fie întemeiată pe deplin pe pământ. În Apocalipsa 20 Îl vedem pe Cristos ca fiind Cel care întemeiază împărăția.

Ce este împărăția lui Dumnezeu? Mulți creștini au concepții și perspective diferite despre ceea ce este împărăția lui Dumnezeu. Pe scurt, împărăția lui Dumnezeu este un domeniu care se întinde din veșnicie în veșnicie, un domeniu în care Dumnezeu Își poate exercita în mod liber stăpânirea pentru a guverna și a domni.

Din veșnicia trecută până în veșnicia viitoare, există măreața împărăție a lui Dumnezeu. Momentul în care Dumnezeu a venit să-l creeze pe om, consemnat în Geneza, constituie un punct de referință, căci atunci Și-a dezvăluit dorința inimii și intenția; El l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa și i-a încredințat stăpânirea Sa.

El dorește ca omul să domnească peste toate lucrurile pentru Dumnezeu și, în mod special, să-l supună pe vrăjmașul lui Dumnezeu și să-l învingă. De asemenea, El dorește ca omul să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Acesta este un scop atât de glorios, iar Dumnezeu Își va împlini scopul! Amin!

După ce Îi va învinge vrăjmași și-l va arunca pe Satan în abis, Cristos va întemeia împărăția lui Dumnezeu pe pământ – împărăția milenară

Deși omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu și a primit stăpânirea Sa pentru a supune pământul (Gen. 1:26), el a eșuat și nu a împlinit intenția lui Dumnezeu. Adam a eșuat în încercarea de a-l învinge pe vrăjmașul lui Dumnezeu și nu a adus împărăția lui Dumnezeu.

Astfel, Dumnezeu l-a ales pe Avraam, tatăl neamului celor chemați, și i-a promis că va face din el un neam mare. În Vechiul Testament, vedem împărăția lui Dumnezeu manifestată prin națiunea lui Israel, căci Dumnezeu a dorit să câștige o împărăție pe pământ.

Însă așa cum reiese din istoria poporului Israel, Dumnezeu nu a putut să-Și câștige împărăția prin intermediul acestuia. Prin urmare, la patru mii de ani după Adam, Dumnezeu Însuși a devenit om în persoana lui Isus Cristos; El a venit ca Semănătorul împărăției, iar El Însuși a fost realitatea împărăției.

În El, Dumnezeu a avut calea deplină de a-Și exprima domnia și autoritatea. El a venit ca Semănător pentru a semăna semințele împărăției în toți cei aleși ai lui Dumnezeu. Începând cu momentul încarnării Domnului, împărăția nu mai este ceva obiectiv; ea este acum semănată în inimile oamenilor, devenind astfel o realitate subiectivă.

Împărăția lui Dumnezeu ține de domeniul vieții; ea există sub forma unei semințe care crește în toți credincioșii. Împreună, toți credincioșii formează, în mod corporativ, biserica. În Romani 14 ni se spune că biserica este împărăția practică a lui Dumnezeu. Împărăția a fost luată de la poporul lui Israel – care nu a fost credincios în a-I oferi lui Dumnezeu o domnie absolută – și a fost transferată bisericii în Noul Testament.

Astăzi, noi, cei care credem în Cristos, facem parte din biserică, împărăția lui Dumnezeu; împărăția lui Dumnezeu este aici, cu noi și în mijlocul nostru. Cristos, în calitate de Semănător, S-a semănat pe Sine Însuși ca sămânță a împărăției în inimile noastre și crește în noi pentru a deveni împărăția lui Dumnezeu – un domeniu în care Dumnezeu poate domni și împărăți.

El crește în noi, noi tratăm toate obstacolele care stau în calea acestei creșteri și Îi permitem să domnească și să împărățească în noi. Apoi, într-o zi, se va manifesta împărăția milenară, când Cristos va împărăți împreună cu credincioșii Săi biruitori.

În Apocalipsa 20:1-6 Îl vedem pe Cristos ca fiind Cel care întemeiază împărăția. După ce îi va învinge pe toți dușmanii Săi, Cristos va întemeia împărăția lui Dumnezeu pe pământ – împărăția milenară – și va împărăți alături de credincioșii Săi biruitori timpul mileniului. Slavă Domnului!

Întregul pământ trebuie curățat ca pregătire pentru venirea împărăției lui Dumnezeu. În Apocalipsa 12:10 auzim strigătul: „Acum a venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și autoritatea Cristosului Său”.

Acesta nu a fost momentul în care împărăția a venit efectiv, căci vor urma trei ani și jumătate de mare necaz, după care va veni împărăția. Însă în ochii celor care au fost răpiți la cer, împărăția a venit deja. În timpul ultimilor trei ani și jumătate ai acestei epoci – perioada marelui necaz – vor avea loc răpirea majorității sfinților, distrugerea Babilonului religios (anihilarea catolicismului), distrugerea iudaismului și prăbușirea Babilonului material.

După toate acestea, va avea loc războiul de la Armaghedon. Întregul pământ va fi curățat în vederea venirii împărăției lui Dumnezeu. Când ajungem la capitolul 20 din Apocalipsa, rămâne un singur lucru: Satan, sursa tuturor problemelor.

Vrem să rezolvăm această problemă, iar Cristos Se va ocupa de ea. Un înger coboară din cer, având cheia abisului și un lanț mare în mână; el îl prinde pe dragon, pe șarpele cel vechi – care este Diavolul și Satan – și îl leagă pentru o mie de ani.

Satan va fi legat și aruncat în abis pentru o mie de ani, iar în acest timp va exista împărăția milenară. Împărăția va veni în epoca următoare, când Satan va fi aruncat în abis și închis. Slavă Domnului!

Deși Satan a fost judecat de Cristos pe cruce, acea judecată nu a fost încă pe deplin executată. Când Domnul Isus Se va întoarce, El va executa pe deplin asupra lui Satan judecata pe care a împlinit-o pe cruce. Slavă Domnului, Satan va fi legat și aruncat în abis, fiind lipsit de puterea de a acționa sau de a face rău cuiva; atunci pământul va deveni împărăția lui Cristos. Slavă Domnului!

În Geneza, după ce Satan, șarpele, a înșelat-o pe Eva, Dumnezeu a rostit sentința asupra lui: Sămânța femeii îi va zdrobi capul. Mai târziu, când a venit Cristos, El a exercitat autoritatea lui Dumnezeu pentru a scoate demoni, a vindeca bolnavi și a curăți leproși. Apoi, în Ioan 12:31, El a spus că acum este judecata acestei lumi, acum a fost aruncat afară stăpânitorul acestei lumi.

Pe cruce, deși Satan a crezut că Îl va ucide pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Cristos a fost Cel care l-a învins și l-a judecat. Cristos a pus capăt lucrărilor diavolului și l-a judecat pe cruce. El a murit ca șarpele de aramă pentru a-l distruge pe șarpe împreună cu puterea acestuia. Iar când Cristos Se va întoarce a doua oară împreună cu biruitorii Săi, El va împlini judecata asupra lui Satan și va întemeia împărăția milenară! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Te lăudăm că l-ai distrus pe diavol pe cruce prin moartea Ta! Aleluia, Satan a fost condamnat de Dumnezeu la distrugere, iar Cristos l-a distrus pe cruce! Amin, Doamne, noi stăm în victoria Ta astăzi. Proclamăm victoria Ta. Aplicăm victoria Ta în viața noastră creștină. Vrem să fim una cu Tine astăzi. Îți permitem să domnești și să împărățești în noi. Fie ca împărăția Ta să vină în ființa noastră, în viața noastră de familie și în viața de biserică. Crești în noi ca sămânță a împărăției până când se va forma un domeniu în care Dumnezeu poate domni și împărăți. O, Doamne Isuse, fie ca împărăția Ta să vină! Așteptăm cu nerăbdare venirea Ta pentru a-i distruge pe toți vrăjmașii Tăi și a-l arunca pe Satan în abis, astfel încât împărăția să vină pe pământ! Amin, Doamne, dă-ne harul să fim sfinții Tăi biruitori în această epocă, pentru a putea domni și împărăți împreună cu Tine în epoca împărăției! Înlătură tot ce ține de împărăția și uzurparea lui Satan din ființa noastră. Fie să fim pe deplin una cu Tine în viața noastră de zi cu zi, astăzi, pentru ca împărăția Ta să înainteze în noi!

Mileniul cuprinde două secțiuni: secțiunea cerească, unde domnesc credincioșii biruitori, și împărăția lui Mesia (secțiunea inferioară), unde evreii mântuiți îi învață pe oamenii din națiunile restaurate să-L slujească lui Dumnezeu

Dacă citim Biblia cu atenție și analizăm în rugăciune profețiile referitoare la împărăția milenară, vom vedea că aceasta este alcătuită din două secțiuni: secțiunea superioară (cerească) și secțiunea inferioară (pământească). În Matei 13:43, ni se spune că secțiunea superioară a mileniului este numită împărăția Tatălui; în versetul 41 vedem că secțiunea inferioară este împărăția Fiului Omului.

Vor exista două secțiuni și trei categorii de oameni în împărăția milenară. Prima dintre cele trei categorii este cea a sfinților biruitori, care îi include atât pe cei din Vechiul Testament, cât și pe cei din Noul Testament.

Sfinții biruitori vor domni împreună cu Cristos. Noi aspirăm să fim printre cei care biruiesc astăzi, pentru a putea fi în secțiunea cerească a împărăției milenare și a domni alături de Cristos. Aceasta este secțiunea superioară, partea împărătească a mileniului.

Al doilea grup de oameni se află în secțiunea inferioară; aceștia sunt evreii păstrați și autentici, care vor fi mântuiți la momentul revenirii Domnului. Vedem acest lucru în Zaharia 12:10-14, unde evreii aflați în viață la momentul revenirii Domnului Îl vor privi pe Cel pe care L-au străpuns și se vor pocăi. Ei vor alcătui acea treime care va trece prin foc și va fi curățită (13:9).

Acești evrei mântuiți vor intra în mileniu ca preoți și își vor exercita preoția, învățând națiunile să-L caute pe Dumnezeu și să-L cunoască. Astfel se va împlini profeția din Isaia 2:2-3, căci națiunile vor învăța despre Dumnezeu prin instruirea oferită de evrei, care vor fi preoți. Domnul Își va câștiga preoți – oameni care vor vorbi în calitate de slujitori ai Dumnezeului nostru (Isaia 61:6).

După cum spune Zaharia 8:23, în acele zile, oameni din toate limbile națiunilor se vor apuca – da, se vor apuca de poala hainei unui evreu – zicând: „Să mergem cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi”. Ce minunat! În acele zile, evreii care s-au pocăit și au fost restaurați vor fi atât de prețioși și primiți cu atâta căldură!

Cel de-al treilea grup de oameni din împărăția milenară va fi format din „oile” despre care se vorbește în Matei 25. Aceștia sunt oamenii din națiunile restaurate – națiuni care nu au fost mântuite anterior, dar care au ajutat poporul lui Dumnezeu în timpul marelui necaz. Ei vor locui pe pământ și vor fi învățați de evrei să-L cunoască pe Dumnezeu și să I se închine.

În sfera pământească a mileniului – împărăția Fiului Omului – Isus, ca sămânță a lui David, va fi Împărat peste evrei și, prin intermediul evreilor, peste națiuni.

Porția noastră, ca fiind credincioși în Cristos, este – sau ar trebui să fie – aceea de a domni împreună cu Cristos în ceruri, în sfera cerească a împărăției milenare. Dacă suntem credincioși biruitori, ne vom împărtăși din sfera cerească a mileniului.

Evreii mântuiți se vor afla în sfera pământească, în calitate de preoți, slujind în Cortul restaurat al lui David, iar națiunile vor locui pe pământ. Iată ce ne descoperă Biblia cu privire la împărăția milenară, pe care Domnul o va întemeia la venirea Sa, după ce îi va fi învins pe toți vrăjmașii și va fi curățat pământul de toate problemele.

Astăzi dorim să-I oferim Domnului cea mai bună cooperare, pentru ca El să crească în noi ca împărăție a lui Dumnezeu, astfel încât, la întoarcerea Sa, să moștenim împărăția și să domnim împreună cu El în ceruri.

Pe de o parte, este bine să cunoaștem toate aceste lucruri care urmează să aibă loc, căci toate se vor împlini și sunt profețite în Biblie. Pe de altă parte, nu ar trebui să fim stresați sau distrași de aceste chestiuni, ci, dimpotrivă, ar trebui să lucrăm împreună cu Domnul pentru a fi produși ca fiind credincioși biruitori ai Săi în timpul vieții noastre – iubindu-L, permițându-I să domnească în noi și fiind una cu El în toate lucrurile.

Doamne Isuse, descoperă-ne ceea ce se va întâmpla în epoca următoare, epoca mileniului, așa cum a fost profețit în Biblie! Fie să vedem că va exista o parte cerească a împărăției milenare, unde sfinții biruitori vor domni împreună cu Cristos! Amin, Doamne, aspirăm să fim biruitorii Tăi în această epocă, pentru a putea domni împreună cu Tine ca și co-împărați în epoca următoare. Arată-ne cum să lucrăm împreună cu Tine astăzi, astfel încât Tu să poți domni în noi și împărăția Ta să vină în noi. Crești în noi până la maturitate. Transformă-ne. Domnește în noi. Fie să domnim în viață primind din abundență harul și darul dreptății. Te așezăm pe tron în ființa noastră. Fie să existe un cer senin între Tine și noi și fie ca Domnul să fie pe tron, în centrul ființei noastre. Amin, Doamne, vrem să Îți oferim cea mai bună cooperare astăzi, pentru a putea fi cu Tine în epoca următoare, domnind ca fiind co-împărați în împărăția milenară! Fie să vină împărăția Ta și să se facă voia Ta! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, After Satan is Bound and Cast into the Abyss, the Millennial Kingdom will Come, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 46 cu tema: Cristos — Întemeietorul împărăției și Cuvântul lui Dumnezeu — Împăratul împăraților și Domnul domnilor (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să iubim apariția Domnului, să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții și să fugim de poftele tinereții

11/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pe de o parte, Îl urmărim pe Cristos, umblăm prin credință și Îl dăm pe Dumnezeu ca hrană sfinților din casa lui Dumnezeu; pe de altă parte, trebuie să iubim apariția Domnului, să nu ne purtăm rău cu ceilalți credincioși și să nu ne asociem cu oamenii lumești în timp ce Îl slujim pe Domnul ca sclavi credincioși pentru a deveni primele roade.

Doamne Isuse, vrem să Te urmăm în mod pozitiv, să Te savurăm și să facem toate lucrurile în părtășie cu Tine! Amin, Doamne, fie ca viața noastră creștină să fie prin credință și umblarea noastră creștină să fie cu Dumnezeu, în credință. Vrem să fim sclavii credincioși ai lui Dumnezeu care Îl împart pe Dumnezeu ca hrană sfinților din casa Lui. Salvează-ne, Doamne, de a nu iubi apariția Ta, de a ne purta rău cu ceilalți credincioși și de a ne asocia cu oamenii lumești! Amin, Doamne, vrem să fim primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel! Amin!

Cât de minunat este să-L vedem și să Îl savurăm pe Cristos ca Miel, Cel pe care Îl urmează primele roade biruitoare. Aspirăm să fim primele roade, cei care se coc mai devreme; pentru aceasta, Îl urmăm pe Miel oriunde merge El! Amin! Vrem să fim răpiți curând, chiar înainte de marele necaz; de aceea Îl urmăm pe Domnul în dragoste, trăim înaintea Lui, umblăm cu Dumnezeu și facem toate lucrurile în unirea organică cu El.

Așa cum în Vechiul Testament primele roade Îi aparținea lui Dumnezeu, iar poporul Său trebuia să aducă primele roade în casa Lui pentru satisfacția Sa, tot astfel și astăzi Dumnezeu dorește să fie satisfăcut de niște biruitori vii care vor fi cu El pe Muntele Sion.

Pentru aceasta, trebuie să umblăm cu Dumnezeu prin credință, pentru a scăpa de moarte și a primi mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu. Așa cum Enoh a umblat cu Dumnezeu prin credință timp de trei sute de ani până când nu a mai fost, căci Dumnezeu l-a luat, tot astfel și noi trebuie astăzi să umblăm cu Dumnezeu prin credință pentru a scăpa de moarte.

Aceasta înseamnă că trebuie să-L luăm pe Cristos ca și centru și ca totul pentru noi și să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu. Umblăm prin credință, adică credem că Dumnezeu este, iar noi nu suntem. El este totul, iar noi nu suntem nimic. Nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi.

El este totul pentru noi, iar noi devenim nimic; pur și simplu Îl lăsăm pe Cristos să trăiască în noi. Aceasta este aspectul personal. În ceea ce privește aspectul corporativ, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul și suntem constituiți cu bogățiile Sale, trebuie să fim sclavi credincioși ai lui Dumnezeu, credincioși în slujire și în îndeplinirea însărcinării primite de la Domnul: aceea de a-L oferi pe Dumnezeu ca hrană membrilor casei Sale.

Ne aflăm în mijlocul sfinților și Îl împărțim pe Cristos ca hrană acestora, la timpul potrivit. Îi mulțumim Domnului că suntem sclavii Săi – cei care rămân sub lucrarea Sa de împărțire a harului pentru a fi umpluți cu El și care se exersează să împartă și altora bogățiile lui Cristos.

Să fim atenți să nu iubim epoca aceasta rea ci să iubim apariția Domnului

Trăind la sfârșitul acestei epoci și aspirând să fim biruitori vii ai Domnului – acele „primele roade” adusă spre satisfacția lui Dumnezeu – trebuie să luăm aminte la anumite aspecte negative.

Domnul ne-a avertizat în Matei 24:48 că, deși suntem sclavii Săi, am putea deveni sclavi răi, spunând în inima noastră că Stăpânul întârzie; astfel, ajungem să iubim epoca aceasta rea și să nu iubim apariția Domnului (2 Tim. 4:8, 10; comp. cu Fapte 26:16).

Dacă privim spre exterior, la istoria lumii, pare că răul predomină; iar dacă privim situația din biserică, nu vedem o zidire suficientă a Trupului. Putem ajunge să credem că Domnul cu siguranță nu va veni curând și, astfel, să avem o inimă rea.

Să nu cădem în capcana de a fi un rob rău care spune: „Stăpânul meu întârzie”. Să trăim în lumina arătării Sale. Să fim salvați de la a nu iubi apariția Sa. El este cu noi, El dorește să ni Se arate, dar trebuie să primim cu bucurie apariția Sa și să o iubim.

În ultima sa scriere, în ultima sa epistolă – cea către Timotei (a doua epistolă) – spre sfârșitul acesteia, Pavel a spus că este pregătit: a luptat lupta cea bună, a păzit credința, iar acum așteaptă cununa dreptății, pe care Domnul, Judecătorul cel drept, i-o va da în acea zi.

Dar, continuă el, nu doar el va primi această răsplată, ci și toți cei care au iubit apariția Sa. Însă două versete mai târziu, Pavel a spus că Dima, unul dintre conlucrătorii săi, l-a părăsit, iubind epoca de acum.

Acesta este un lucru care ne îndeamnă la o considerare interioară serioasă. Dima a fost unul dintre conlucrătorii Domnului, dar, la un moment dat, a ajuns să iubească epoca rea de acum, așa că l-a părăsit pe Pavel. O, Doamne!

Dacă privim în jurul nostru și la istoria noastră în viața de biserică, vedem că au existat lideri sau conlucrători printre noi care au fost alături de noi și ne-au fost de ajutor, dar apoi s-a întâmplat ceva și au încetat să-L mai iubească pe Domnul. Fie ca să ne smerim înaintea Domnului. Să-I cerem să ne păzească și să nu ne ducă în ispită.

Din partea noastră, să ne păzim inima; iar din partea Lui, să ne rugăm să nu ne ducă în ispită. Să fim atenți legat de lăcomie, să nu ne strângem comori aici pe pământ, ci să fim bogați față de Dumnezeu (Luca 12:15-20; 2 Cor. 6:10; Efes. 3:8).

Trebuie să fim atenți la gândurile noastre despre viitor, la sentimentele față de bunurile noastre și chiar la grija și dragostea pentru propriii copii și nepoți. Cu siguranță ne iubim copiii și pe toți membrii familiei și avem o grijă adecvată față de ei; totuși, noi iubim apariția Domnului și ne îngrijim de ei în Domnul.

Trebuie să ne amintim de soția lui Lot; Acesta este un avertisment solemn pentru credincioșii care iubesc lumea (Luca 17:31-32; comp. cu Rom. 1:21, 25). Ea era pe cale de a fi salvată, dar a aruncat o privire în urmă; trebuie să fi existat acolo ceva la care ținea. Fie ca noi să fim veghetori și stăruitori în rugăciune, astfel încât ziua venirii Domnului să nu vină peste noi pe neașteptate, ca o cursă (Luca 21:34-36; comp. cu Mat. 2:3).

Fie ca întoarcerea Domnului să nu ne ia prin surprindere; răpirea va fi bruscă, dar nu ar trebui să fie o surpriză. Fie ca noi să stăruim cu adevărat înaintea Domnului cu privire la aceste lucruri, căci pe măsură ce trece timpul, trăind în această lume, ascultând una și implicându-ne în alta, inima noastră s-ar putea înclina să iubească epoca de acum și să nu iubească apariția Domnului.

Fie ca noi să ne smerim cu adevărat înaintea Domnului și să ne rugăm:

Doamne Isuse, salvează-ne de la a fi un sclav rău care spune în inima sa: „Stăpânul meu întârzie”. O, Doamne, fie ca noi să iubim apariția Ta astăzi! Arată-ni-Te. Vrem să rămânem în prezența Ta. Prețuim prezența Ta. Vrem să fim atenți privitor la lăcomie, neadunând comori pentru noi înșine, ci să fim bogați față de Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca noi să căutăm bogățiile Tale și să acordăm mai multă atenție bogățiilor Tale decât celor pământești. Fie ca istoria soției lui Lot să ne servească drept avertisment, ca să nu iubim epoca de acum, ci să ne îndreptăm inima spre Tine! O, Doamne, păstrează-ne inima! Păzește-ne inima ațintită asupra Ta și iubindu-Te. Vrem să fim veghetori și stăruitori în rugăciune, ca ziua venirii Domnului să nu vină peste noi pe neașteptate, ca o cursă! O, Doamne, Te iubim și dorim apariția Ta! Arată-ni-Te nouă astăzi!

Să fim atenți să nu să-i maltratăm pe ceilalți credincioși sau să domnim peste ei

În Matei 24:49, vedem că robul rău, care spune în inima sa că Stăpânul întârzie, îi bate pe ceilalți sclavi. Ce înseamnă acest lucru? Este oare posibil, în viața de biserică, să-i „batem” pe ceilalți sclavi? A-i lovi pe ceilalți sclavi înseamnă a ne purta rău cu ceilalți credincioși (Matei 18:3-7; Fapte 9:4).

Este posibil să ne purtăm rău cu ceilalți credincioși și, astfel, să pierdem privilegiul de a fi primele roade. În loc să-i judecăm sau să-i condamnăm pe ceilalți credincioși, ar trebui să fim buni și plini de compasiune față de ei, iertându-i, așa cum Dumnezeu ne-a iertat pe noi în Cristos (Luca 6:37; Efeseni 4:31-32).

În timp ce trăim viața de biserică, s-ar putea să spunem lucruri unii altora sau să avem o anumită atitudine care îi jignește sau îi supără pe ceilalți. Îi putem trata greșit pe alții vorbind negativ despre ei, adoptând o atitudine distantă față de ei sau bârfindu-i. O, Doamne!

S-ar putea să avem dreptate în ceea ce spunem despre alții – căci poate au făcut cutare lucru rău sau au cauzat o problemă – însă faptul că vorbim de rău despre ei înseamnă că îi maltratăm, îi tratăm în mod greșit.

Indiferent ce fac ceilalți, trebuie să ne amintim că, într-o zi, cu toții vom fi înfățișați înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu (2 Cor. 5:10; Rom. 14:10); acolo vom da socoteală pentru lucrurile pe care le-am făcut prin trup.

Vom da socoteală pentru ceea ce am privit cu ochii noștri, pentru ceea ce am ascultat cu urechile noastre, pentru ceea ce am rostit cu buzele noastre, pentru ceea ce am făcut cu mâinile noastre și pentru locurile în care am mers cu picioarele noastre.

Nu trebuie să ne judecăm fratele și nici să-l disprețuim, căci toți vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Cristos. Trebuie să fim atenți în relațiile noastre unii cu alții, deoarece cuvintele, tonul vocii, gesturile și atitudinea noastră pot însemna o purtare greșită față de ceilalți credincioși.

Nu trebuie să-i ocărâm sau să-i criticăm pe frații noștri, ci, dimpotrivă, să-i considerăm mai presus de noi înșine (1 Cor. 6:10; Fil. 2:2-3, 29). A ocărî un frate înseamnă a-l critica sau a-l înjosi aspru, folosind un limbaj jignitor (Luca 17:2).

S-ar putea să vorbim aspru cu cineva despre ceea ce a făcut sau să ne adresăm într-un mod jignitor soțului sau soției acasă – co-părtașul nostru la har; aceasta înseamnă să-i batem pe ceilalți sclavi. O, Doamne! Cei care rostesc astfel de cuvinte își pierd privilegiul de a fi primele roade, iar cei care primesc cuvinte de ocară poartă aceeași responsabilitate ca și cei care le rostesc.

Rostirea unor astfel de cuvinte aduce daune Trupului, iar Dumnezeu nu va încredința niciodată autoritate celor cărora le place, din natura lor, să-i critice pe alții.

Mai mult, nu trebuie să ne purtăm ca niște stăpâni față de ceilalți credincioși; în schimb, trebuie să le slujim sfinților ca niște sclavi, hrănindu-i cu Cristos cel înviat, care este Duhul dătător de viață (1 Pet. 5:3; Mat. 20:25-28).

A domni peste alții înseamnă a-L înlocui pe Domnul în viața lor; ei pot veni să părtășească cu noi, iar noi, în loc să-i îndrumăm pe sfinți să meargă la Domnul pentru decizia Sa, am putea lua noi o decizie în locul lor.

Putem chiar să le spunem sfinților să se mute aici sau acolo, să se căsătorească cu o anumită persoană sau să facă un anumit lucru. O, Doamne! Acest lucru atinge autoritatea lui Cristos de Cap și Domn.

Dacă le spunem altora unde să meargă sau ce să facă, fără a-i încuraja să se roage, să caute călăuzirea Domnului și să aibă o părtășie adecvată în Trup, aceasta este o mare ofensă adusă Domnului!

Fie ca noi să nu-L înlocuim niciodată pe Domnul în viața nimănui, ci, dimpotrivă, să-i ajutăm pe sfinți să meargă la Domnul cu toate întrebările și problemele lor.

Doamne Isuse, Te iubim și îi iubim pe sfinții din viața de biserică, pe ceilalți credincioși în Cristos! Salvează-ne de la a-i judeca sau condamna pe frații noștri în credință. Fie să fim plini de bunătate față de sfinți, cu inimă plină de compasiune, iertându-i, așa cum Dumnezeu ne-a iertat pe noi în Cristos. Fie să nu-i ocărâm sau să-i criticăm pe frații noștri, ci să-i considerăm mai presus de noi înșine. Amin, sfinții sunt minunați! Sfinții sunt plini de viață! Privim spre Cristosul din sfinți și dorim să-L cunoaștem pe Cristos din sfinți! Amin, Doamne Isuse, salvează-ne de la a domni peste sfinți luând decizii în locul lor sau spunându-le să meargă acolo ori să facă acel lucru. Fie să-i conducem întotdeauna pe sfinți la Domnul, pentru a consulta voia Sa, și la Trup, pentru părtășia în Trup! O, Doamne Isuse, păstrează-ne să nu ne purtăm urât cu frații noștri în credință și să nu domnim peste ei!

Feriți-vă de anturajul oamenilor lumești: fugiți de poftele tinereții și urmăriți-L pe Cristos împreună cu sfinții!

Trebuie să fim atenți să nu fim în anturajul oamenilor lumești; sclavul rău, care spune în inima sa că stăpânul său întârzie, a mers și a mâncat și a băut cu cei beți (Mat. 24:49), ceea ce semnifică faptul că un credincios poate frecventa locuri unde sunt oameni care sunt îmbătați de lucrurile lumești.

Suntem un popor sfânt, un neam ales, un popor dobândit ca proprietate; suntem sfințiți pentru Domnul. Dar dacă socotim că Stăpânul nostru întârzie, devenim slujitori răi și ajungem să ne însoțim cu oamenii lumii, care sunt îmbătați de lucrurile lumești.

Datorită naturii noastre divine și a poziției noastre sfinte, noi, cei care credem în Cristos, nu trebuie să fim înjugați împreună cu necredincioșii (2 Cor. 6:14; 1 Cor. 15:33; comp. cu Prov. 13:20). Acest principiu trebuie aplicat tuturor relațiilor intime dintre credincioși și necredincioși, nu doar căsătoriei și afacerilor.

Mai ales când suntem tineri, am putea crede că este în regulă să fim înjugați cu un necredincios în afaceri sau în relații, ori să le fim prieteni și să-i urmăm în lucrurile pe care le fac. Însă este atât de ușor să nu ne păzim inima în astfel de lucruri și să fim pur și simplu luați de valul de destrăbălare al acestei lumi.

Tovărășiile rele strică obiceiurile bune. Dacă umblăm cu oameni înțelepți, vom fi înțelepți, dar cel ce se însoțește cu nebunii va avea necazuri.

În loc să ne însoțim cu oameni lumești, fie ca noi să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristosul atotinclusiv împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură (2 Tim. 2:22).

Fie să ne petrecem timpul, să fim împreună cu și să ne însoțim cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură și să-L urmărim pe Cristos împreună cu ei.

Dacă facem acest lucru, vom fi păstrați, Îl vom iubi pe Domnul, vom crește în viață și vom fi produși ca biruitori vii ai Domnului, ca primele roade de astăzi!

Doamne Isuse, salvează-ne de la a mânca și a bea împreună cu cei beți, adică salvează-ne de a ne însoți cu oameni lumești! Amin, Doamne, fie să fim cei care conștientizăm natura noastră divină și poziția noastră sfântă și să stăm departe de orice ne-ar putea întina. Salvează-ne de a avea relații intime, de căsătorie sau de afaceri cu necredincioșii. Fie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții! Amin, Doamne, alegem să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristosul atotinclusiv împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Te iubim, Doamne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Love the Lord’s Appearing, Pursue Christ with the Saints, and Flee Youthful Lusts, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Copilul-bărbat, cei mai puternici din poporul lui Dumnezeu, va fi răpit la tronul lui Dumnezeu

30/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Copilul-bărbat este compus din sfinții biruitori care au murit, cei care sunt partea mai puternică din poporul lui Dumnezeu, care au biruit și care au murit; aceștia vor fi răpiți înainte de necazul cel mare la tronul lui Dumnezeu pentru a domni cu Domnul și a purta război împotriva dușmanului Său, chiar pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, aspirăm să fim sfinții Tăi biruitori astăzi. Ne deschidem Ție. O, Doamne, noi suntem cei slabi, căci în noi înșine nu putem face multe și nu putem fi ceea ce vrei Tu să fim. Dar venim la Tine. Îți permitem să fii totul pentru noi și să faci totul în noi. Câștigă-ne pe noi și câștigă mulți sfinți pentru a fi sfinți biruitori, cei care biruiesc în situațiile noastre. Fie ca noi să trăim astăzi în principiul copilului-bărbat, astfel încât să putem fi răpiți de Tine când Te vei întoarce în secret! Amin!

Săptămâna aceasta ne concentrăm atenția asupra capitolului 12 din Apocalipsa pentru a-L vedea pe Cristos, a-L experimenta pe Cristos, a-L savura pe Cristos și a-L exprima pe Cristos ca membre ale Trupului lui Cristos, uniți cu Cristos ca un singur duh.

În special, vrem să vedem copilul-bărbat, războiul din cer și sfinții biruitori. Când ajungem în special la cartea Apocalipsa, trebuie să ne exersăm mai mult duhul decât mintea. Este ușor să vedem semne, războaie, fiare și tot felul de judecăți; nu este ușor și nu este natural pentru noi să-L vedem pe Cristos.

Dar vrem să-L vedem pe Cristos pe fiecare pagină a Bibliei și mai ales în Apocalipsa, căci întreaga Biblie este o carte despre Cristos, iar Cristosul atotinclusiv este văzut clar în cuvântul Său.

Dacă citim și ne rugăm, ne rugăm și citim și cugetăm cu rugăciune asupra capitolului 12 din Apocalipsa, vom fi mișcați de Domnul cu privire la nevoia de a fi sfinții Săi biruitori. Vom vedea ceva despre copilul-bărbat, războiul care are loc în cer și sfinții biruitori, iar aspirația noastră este să fim cei care biruiesc astăzi.

Ceea ce caută Dumnezeu nu este doar biserica; da, ceea ce El vrea să obțină este o biserică zidită, ci sfinții biruitori sunt cei care zidesc biserica și ei sunt cei care cooperează cu Domnul până la capăt astăzi pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu.

Vrem să fim astfel de oameni astăzi. Vrem să-I oferim Domnului cea mai bună cooperare a noastră astăzi, pentru ca El să poată birui în noi, chiar să se exprime ca Biruitor prin noi în toate situațiile noastre. Fie ca Domnul să ne câștige ca astfel de oameni astăzi. Fie ca noi să-I oferim cea mai bună cooperare a noastră astăzi!

Copilul-bărbat semnifică pe cei mai puternici din poporul lui Dumnezeu care au murit și sunt răpiți la tronul lui Dumnezeu

În Apocalipsa 12 vedem că era o femeie strălucitoare, universală, care era însărcinată și era în travaliu; era pe punctul de a naște. Versetul 5 spune că ea a născut un fiu, un copil-bărbat, care va păstori toate neamurile cu un toiag de fier; și copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său.

Cine este acest copil-bărbat? Putem face parte din copilul-bărbat? Ce semnifică copilul-bărbat și cum putem experimenta, savura și exprima pe Cristos pentru ca noi să fim copilul-bărbat sau să trăim în principiul copilului-bărbat?

Conform întregii revelații din cuvântul lui Dumnezeu, copilul-bărbat semnifică partea mai puternică din femeie, cei mai puternici din poporul lui Dumnezeu.

Dumnezeu are mulți oameni și, de-a lungul epocilor, a avut mulți care L-au urmat, au trăit în prezența Lui, L-au iubit și L-au savurat. Dar printre toți oamenii lui Dumnezeu, unii au fost cei mai puternici. Nu erau mai speciali sau mai zeloși; erau pur și simplu cei mai puternici din poporul lui Dumnezeu.

Ei au primit îndurare și har zi de zi pentru a umbla cu Dumnezeu, a lucra cu Dumnezeu, a trăi înaintea lui Dumnezeu, a avea cuvântul lui Dumnezeu și a coopera cu Dumnezeu pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

În special, cei mai puternici din poporul lui Dumnezeu au cooperat cu Dumnezeu pentru a lupta pentru interesele Sale și a aduce împărăția Lui pe pământ. Ei sunt considerați în Biblie ca o unitate corporativă care duce bătălia pentru Dumnezeu și aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Dacă citim atât Vechiul, cât și Noul Testament, vedem cum existau unii în poporul lui Dumnezeu care erau mai puternici, iar Domnul avea o cale de a vorbi și de a face lucruri prin ei.

Pe vremea patriarhilor din Vechiul Testament, pe vremea lui Noe, de exemplu, trebuie să fi existat mulți alții care făceau parte din poporul lui Dumnezeu, dar numai Noe a găsit har în ochii lui Dumnezeu și a cooperat cu Domnul până la capăt pentru a schimba epoca.

În mod similar, în epoca lui Avraam, Isaac și Iacov, trebuie să fi existat mulți alții în familiile lor care făceau parte din poporul lui Dumnezeu, dar Dumnezeu avea o cale de a se ocupa în principal de aceștia, iar ei făceau parte din împlinirea scopului lui Dumnezeu din acea epocă.

Chiar și pe vremea lui David, Ilie și Ieremia, majoritatea poporului lui Dumnezeu era compusă din oameni ai lui Dumnezeu autentici, iar mulți dintre ei Îl iubeau pe Dumnezeu, respectau legea și Îl căutau pe Dumnezeu. Dar numai David, Ilie și Ieremia erau cei puternici în poporul lui Dumnezeu și făceau parte din copilul-bărbat.

La fel este și în Noul Testament; pe vremea primilor discipoli, existau mulți credincioși în Cristos, dar în principal pe cei menționați în Fapte, Dumnezeu i-a putut folosi pentru a-L propaga pe Cristos, a deschide noi țări, a-Și întemeia împărăția și a răspândi viața de biserică.

Chiar și astăzi, există milioane de credincioși autentici în Cristos și atât de mulți dintre ei se află în tot felul de confesiuni, grupuri libere, slujbe și așa-numite biserici.

Însă cine sunt cei puternici astăzi? Cine sunt cei puternici din poporul lui Dumnezeu pe care Dumnezeu îi poate folosi? Cine vede astăzi scopul lui Dumnezeu, interesul Său pe pământ și luptă alături de Domnul pentru ca împărăția Lui să vină și voia Lui să se facă?

Toți credincioșii autentici în Cristos de astăzi fac parte din femeie; femeia este strălucitoare și universală. Dar în interiorul femeii, în interiorul corpului poporului lui Dumnezeu de astăzi, există unii care sunt mai puternici, partea mai puternică a femeii.

Aceștia sunt copilul-bărbat, cei pe care Dumnezeu îi poate folosi pentru a se mișca, a lucra și a face lucruri în om și printre oameni, spre gloria Sa și pentru a aduce împărăția Sa. Și noi vrem să fim astfel de oameni astăzi.

În special, copilul-bărbat îi reprezintă pe cei mai puternici din poporul lui Dumnezeu, care au biruit, au luptat bătălia pentru Dumnezeu, au adus împărăția lui Dumnezeu și, de asemenea, au murit.

Faptul că copilul-bărbat este ridicat înseamnă că biruitorii care compun copilul-bărbat vor fi înviați. În Biblie, femeia îl semnifică pe cel mai slab, iar bărbatul pe cel mai puternic (1 Petru 3:7).

Copilul-bărbat din Apocalipsa 12 semnifică partea mai puternică a poporului lui Dumnezeu. Aceștia trăiesc una cu Domnul, Îl trăiesc pe Cristos, Îl exprimă pe Cristos și luptă pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ, cooperând cu Dumnezeu pentru a aduce împărăția pe pământ.

Copilul-bărbat trebuie să păstorească națiunile cu un toiag de fier (Apocalipsa 2:26-27); aceasta indică faptul că copilul-bărbat este format din biruitori.

Acest lucru ar trebui să ne aducă cu adevărat la Domnul, astfel încât să putem spune Amin cuvântului Său și să-I oferim cea mai bună cooperare astăzi, pentru ca El să ne producă ca sfinții Săi biruitori.

Vrem să trăim astăzi în principiul copilului-bărbat, astfel încât, atunci când El Se va întoarce, să fim răpiți pe tron.

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi. Aspirăm să fim biruitorii Tăi în această epocă. Fă-ne sfinții Tăi biruitori. Fie ca noi să trăim astăzi în principiul copilului-bărbat. Fie ca noi să vedem ceva din scopul Tău și să-Ți oferim cea mai bună cooperare astăzi. O, Doamne, noi suntem cei slabi, cei care nu pot face nimic separat de Tine. Depindem de Tine. Venim la Tine și ne aruncăm toate grijile asupra Ta. Depindem de Tine pentru toate lucrurile. Te luăm ca viață a noastră. Te luăm ca persoană a noastră. Te iubim și iubim interesul Tău pe pământ. Iubim economia Ta. Suntem una cu Tine astăzi, Doamne dragă, pentru a lupta pentru interesul Tău pe pământ. Dorim ca împărăția Ta să vină și ca voia Ta să se facă. O, Doamne, prin îndurarea și harul Tău, fă-ne una cu Tine astăzi, partea puternică a poporului Tău, sfinții Tăi biruitori. Nu vrem să fim puternici în noi înșine, ci vrem să fim întăriți în omul interior pentru a fi partea mai puternică a femeii astăzi! Amin, Doamne, aspirația noastră este să fim răpiți la venirea Ta secretă, înainte de necazul cel mare, pentru a lupta una cu Tine pentru a aduce împărăția Ta pe pământ!

Copilul-bărbat este răpit la tronul lui Dumnezeu înainte de necazul cel mare

Îi mulțumim Domnului că a venit la noi, ne-a răscumpărat, ne-a mântuit și ne-a adus în viața de biserică pentru a-L savura și a-L experimenta împreună cu toți sfinții.

Suntem cu adevărat în locul potrivit pentru a ne deschide Domnului pentru a fi produși ca parte a copilului-bărbat, cei care trăiesc astăzi în principiul copilului-bărbat.

Pe măsură ce vedem această epocă apropiindu-se de sfârșit, pe măsură ce vedem semnele venirii Domnului, vrem să ne deschidem Domnului și să-I acordăm cea mai bună cooperare pentru ca noi să fim sfinții Săi biruitori în această epocă.

Vrem să fim parte nu doar a femeii (Apocalipsa 12), ci și mai mult, a copilului-bărbat (v. 5). Copilul-bărbat este format din biruitori, așa cum este menționat în Apocalipsa 2:26-27. Faptul că copilul-bărbat este înviat indică faptul că cei care compun copilul-bărbat au murit, iar Domnul îi înviază și îi răpește la tronul Său.

Acest lucru este similar cu ceea ce vedem în Fapte 13:33-34; Domnul Isus a fost adus la iveală în învierea Sa pentru a fi Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

El era deja singurul Fiu născut al lui Dumnezeu în divinitatea Sa, dar în învierea Sa a fost născut ca să fie primul Fiu al lui Dumnezeu, chiar Fiul lui Dumnezeu în umanitatea Sa și cu umanitatea Sa.

Pentru Domnul Isus, învierea Sa a fost o naștere; El a fost născut de Dumnezeu ca să fie primul Fiu al lui Dumnezeu (Psalmul 2:7). El era deja singurul Fiu născut al lui Dumnezeu cu divinitate, dar prin învierea Sa, El a fost născut ca primul Fiu al lui Dumnezeu cu atât divinitate, cât și umanitate.

În același principiu, sfinții biruitori care cooperează cu Domnul în timpul vieții lor și sunt cei mai puternici din poporul lui Dumnezeu, partea mai puternică a femeii, iar apoi mor, vor fi înviați de Cristos la venirea Sa secretă.

Dacă suntem biruitori astăzi și trăim până când Domnul se va întoarce, nu vom fi parte din copilul-bărbat; am putea fi printre cele dintâi roade menționate în Apocalipsa 14.

Dar dacă primim astăzi îndurarea și harul Domnului pentru a trăi într-un singur duh cu El și a birui, și murim înainte de întoarcerea Domnului, El ne va răpi ca parte a copilului-bărbat la tron.

Copilul-bărbat este răpit la Dumnezeu și la tronul Său; aceasta înseamnă că a fost răpit. Această răpire a copilului-bărbat diferă de cea a majorității credincioșilor menționați în 1 Tesaloniceni 4:17.

Majoritatea credincioșilor sunt răpiți în văzduh și la trâmbița de apoi (1 Corinteni 15:52; 1 Tesaloniceni 4:16), care este a șaptea trâmbiță (Apocalipsa 11:15). Dar copilul-bărbat este răpit la tronul lui Dumnezeu și înainte de cele o mie două sute șaizeci de zile, care reprezintă cei trei ani și jumătate ai necazului cel mare (patruzeci și două de luni, vezi Apocalipsa 12:14; 13:5; 11:2).

Domnul va răpi copilul-bărbat înainte de necazul cel mare; mai întâi, El îi va învia, pe sfinții morți biruitori, și îi va răpi pe tronul Său. Noi nu vrem să fim aici în timpul necazului cel mare; va fi un necaz și o judecată cum nu am mai văzut niciodată, iar pământul nu va fi un loc plăcut.

Așadar, vrem să-I oferim Domnului cooperarea de care are nevoie astăzi. Facem parte din poporul lui Dumnezeu, dar vedem că interesul Lui nu este îndeplinit pe pământ și împărăția Lui este respinsă.

Așadar, Îi acordăm primul loc, ne dăm Lui pentru a permite împărăției Lui să vină și voia Lui să se facă în noi. Îl urmărim pe Domnul. Vrem să-L câștigăm. Vrem să fim transformați. Și luptăm pentru interesul Lui astăzi. Ne rugăm ca împărăția Sa să vină. Luptăm pentru împărăția Sa.

Nu suntem aici pentru a face lucrări mărețe și a schimba națiuni întregi prin lucrarea noastră; vrem să fim capul de pod pentru ca Domnul să aibă o cale de a se întoarce și de a schimba această epocă. Pur și simplu vrem să fim sfinții biruitori ai Domnului în această epocă!

Doamne Isuse, aspirăm să fim biruitorii Tăi în această epocă, care sunt răpiți de Tine înainte de necazul cel mare! Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi. Ne dăm doar pentru a Te iubi, a Te savura, a fi umpluți de Tine și a coopera cu Tine pentru interesul Tău pe pământ. Fie ca împărăția Ta să vină în viața noastră. Facă-se voia Ta perfectă în viața noastră. Fie ca împărăția Ta să se răspândească pe pământ. Noi susținem interesul Tău aici pe pământ. Dorim ca Tu să aduci împărăția Ta și să-Ți exerciți autoritatea. O, Doamne, chiar dacă cel rău pare să fie atât de predominant în această epocă, căci el uzurpă totul și pe toți astăzi, vrem să fim sfinții Tăi biruitori care grăbesc venirea Ta! Fie ca noi să fim capul de pod pentru ca Tu să te întorci și să pui capăt acestei epoci! Te iubim și vrem să fim cu Tine! Te iubim atât de mult încât dorim să fim în prezența Ta, chiar în prezența Ta secretă, când Te vei întoarce! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care sunt pregătiți pentru răpire, gata să fim luați de Tine la venirea Ta secretă! Vino, dragă Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Man-child as the Stronger ones in God’s People will be Raptured to God’s Throne, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 44 cu tema: Copilul-bărbat, războiul din cer și sfinții biruitori (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Deschidem ușa inimii noastre ca Domnul să intre și să avem savurare reciprocă cu Cristos

27/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Apocalipsa 3:20 vedem că Domnul este afară, la ușa bisericii degradate și recâștigate, bătând la ușă pentru a intra și a cina cu cei care deschid; trebuie să fim mântuiți de orice stare de căldicel și mândrie spirituală și trebuie să deschidem personal ușa inimii noastre pentru ca Domnul să intre, ca să putem cina cu El.

Doamne Isuse, Te iubim! Îți deschidem ușa inimii noastre. Intră, Doamne, și cinează cu noi. Intră și ospătează-Te cu noi. Nu vrem să Te întemnițăm în duhul nostru; vino în mintea, emoția și voința noastră. Răspândește-Te în noi. Fă-Ți domiciliul în noi. Vrem să Te mâncăm ca pomul vieții, mana ascunsă și ospățul cel veșnic nou! Amin, Doamne, fă-ne astăzi sfinții Tăi biruitori! Amin!

Pe măsură ce trăim la sfârșitul acestei epoci, văzând că Domnul vrea să Se întoarcă curând, vrem să fim biruitorii Domnului; El vrea să-i câștige pe cei care au urechi să audă ce vorbește Duhul bisericilor. Aceasta înseamnă că urechile noastre sunt foarte importante. Inima noastră este crucială.

Dacă nu auzim vorbirea Domnului, nu putem fi considerați biruitori ai Lui. Dar dacă avem urechi să auzim ce vorbește El, ne dăm seama că Cristos are cheia lui David. El are cheia împărăției lui Dumnezeu și a bogățiilor din vistieria lui Dumnezeu.

Toate comorile ascunse în Dumnezeu pot fi descuiate și împărtășite în noi pentru a fi savurarea și experiența noastră atunci când Îl cunoaștem și Îl savurăm pe Cristos ca fiind Cel care are cheia lui David.

Un astfel de Cristos are cheia de a controla ușa vistieriei lui Dumnezeu, în care se află bogățiile lui Dumnezeu în Cristos pentru savurarea noastră.

În experiența noastră creștină, putem mărturisi că Cristos poate fie să ne deschidă, fie să ne închidă aceste bogății; atunci când inima noastră este îndepărtată de Domnul, când nu-L privim pe Domnul față în față, nu savurăm bogățiile Sale.

Însă ori de câte ori inima noastră se întoarce către Domnul, Îl privim față în față fără nicio piedică și suntem infuzați cu bogățiile Sale pentru a fi transformați interior în imaginea Sa până când suntem conformați imaginii Sale și suntem zidiți împreună în casa lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim cei puri în inimă și săraci în duh, rămânând în contact cu Domnul conform simțului vieții, astfel încât să putem savura bogățiile lui Cristos ca fiind comoara.

Fie ca noi să învățăm să renegăm sinele, să ne pierdem viața-suflet și să luăm crucea pentru a-L urma pe Domnul, astfel încât să ne putem împărtăși astăzi din bogățiile Sale în duh.

Când vedem starea ființei noastre sub lumina Domnului, deschidem ușa Inimii noastre Domnului

În biserica recâștigată degradată, Cristos este văzut ca fiind Cel care va lua masa cu biruitorii și le va da biruitorilor să stea cu El pe tronul Său, așa cum El a biruit și a șezut cu Tatăl Său pe tronul Său (Apocalipsa 3:20-21).

Laodicea este Filadelfia degradată și există o nevoie de biruitori în Laodicea. În versetul 20 din Apocalipsa 3, Domnul spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.”

Acest lucru arată că, deși biserica din Laodiceea este o biserică autentică și are atât de multe cunoștințe, Domnul este în afara bisericii; El este la ușă și bate.

Această ușă nu este ușa inimilor indivizilor, ci ușa bisericii; Domnul, ca și Cap al bisericii, stă în afara bisericii degradate, bătând la ușă. O, Doamne!

Această biserică nu are prezența Domnului; El este în afara bisericii, în afara ușii, bătând la ușă, căutând pe cineva să-i deschidă ușa. Ușa este ușa bisericii, dar ușa este deschisă de credincioșii individuali; când noi, ca credincioși individuali, deschidem ușa inimii noastre Domnului, El va intra.

Biserica din Laodiceea are cunoștință, dar nu are prezența Domnului. O, Doamne! Acceptarea tratamentelor Domnului pentru ca El să vină în noi, este o chestiune personală; Domnul este la ușa bisericii, dar fiecare credincios trebuie să se deschidă Domnului în mod individual (Ioan 14:23).

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne arate starea reală a ființei noastre; fie ca El să ne lumineze și să nu ne lase în întuneric cu privire la locul în care ne aflăm.

Am putea crede că suntem bine, pentru că poate nu păcătuim atât de mult, poate Îl iubim pe Domnul, poate citim Biblia și poate ne întâlnim regulat cu sfinții, dar Domnul poate fi totuși în fața ușii inimii noastre. O, Doamne Isuse!

În cazul bisericii din Laodiceea, în ochii Domnului, ea era o biserică recâștigată degradată. Această biserică era considerată de Domnul ca fiind nenorocită pentru că este mândră că este bogată în cunoașterea deșartă a doctrinei, dar în realitate este extrem de săracă în experiența bogățiilor lui Cristos.

Domnul a considerat că biserica din Laodiceea era nenorocită pentru că este goală, oarbă și plină de rușine și întuneric, netrăindu-L pe Cristos.

Era săracă pentru că era săracă în experiența lui Cristos și în realitatea spirituală a economiei lui Dumnezeu. Era oarbă, pentru că îi lipsea o adevărată perspectivă spirituală asupra lucrurilor spirituale autentice.

Era goală pentru că nu trăia prin Cristos și nu-L trăia pe Cristos ca dreptate subiectivă, ca al doilea veșmânt în umblarea ei zilnică (vezi Apocalipsa 3:15-17; Psalmul 45:1, 9-14).

Fie ca noi să venim la Domnul și să-I permitem să strălucească asupra stării ființei noastre. Fie ca El să strălucească asupra stării noastre de căldicel, a mândriei noastre spirituale și a lipsei noastre de experimentare a lui Cristos.

Domnul vorbește întregii biserici și El se ocupă de întreaga biserică, dar acceptarea acțiunii Domnului trebuie să fie ceva personal și subiectiv. Trebuie să deschidem în mod personal ușa inimii noastre Domnului.

Când suntem sub lumina Domnului și vedem starea ființei noastre, ne dăm seama că adesea Îi închidem ușa; El este închis în duhul nostru, încercând să intre în inima noastră cu mintea, emoția și voința noastră.

În atâtea feluri și de atâtea ori, Domnul vrea să răspândească și să satureze odăile interioare ale ființei noastre, dar noi nu-I permitem. O, Doamne! El vrea să vină și să ne aducă în savurarea Sa, dar inima noastră este îndepărtată de El.

Fie ca noi să ne deschidem în mod personal și subiectiv Domnului în timpul nostru cu El. Fie ca noi să deschidem ușa inimii noastre pentru ca El să vină și să-Și facă domiciliul în noi, astfel încât El să poată lua masa cu noi și noi să putem lua masa cu El.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Îți deschidem ușa inimii noastre. Intră, Doamne dragă. Inima noastră Te primește cu brațele deschise. Fă-Ți domiciliul în inima noastră. Răspândește-te din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. O, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și expune adevărata stare a ființei noastre interioare. Fie ca noi să vedem unde ne aflăm și care este situația din ființa noastră. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Ție puțin mai mult. Fie ca noi să deschidem ușa inimii noastre către TIne în mod personal și subiectiv. Ai Tu o cale de a intra în odăile interioare ale ființei noastre. Ne întoarcem inima către Tine. Vrem să ne ocupăm de orice stă între noi și Tine. Salvează-ne de la a ne mândri că suntem bogați în cunoașterea deșartă a doctrinei, dar de fapt suntem săraci în experimentarea bogățiilor lui Cristos. Salvează-ne de la a fi nenorociți din cauza faptului că suntem goi, orbi și plini de rușine și întuneric. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Avem nevoie de Tine. Îți permitem să intri în mintea, emoția și voința noastră. Fie ca Tu să iei masa cu noi și fie ca noi să cinăm cu Tine astăzi!

Deschidem ușa Domnului pentru ca El să intre și să avem savurare reciprocă cu Cristos

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să învățăm să deschidem ușa inimii noastre Domnului. De multe ori Domnul bate la ușa inimii noastre și bate chiar și la ușa bisericii; trebuie să acceptăm tratamentele Domnului în mod personal și individual, să deschidem ușa inimii noastre către El.

Trebuie să venim la El personal din nou și din nou; atât de multe lucruri în această lume, atât de multe situații și atât de multe experiențe și sentimente ne fac să ne apropiem de Domnul, așa că trebuie să ne întoarcem inima către El (2 Corinteni 3:16-18).

Domnul vrea să intre și să cineze cu noi. După cum se vede în Apocalipsa 3:20, El stă afară la ușa inimii noastre, bătând cu răbdare și așteptând să deschidem ușa pentru ca El să poată intra și să cineze cu noi. El vrea să mâncăm cu El și să-L savurăm pe Cristos în reciprocitate.

Această expresie „a lua masa cu El” se referă la masa principală a zilei, nu doar la a lua o îmbucătură; Domnul vrea să se așeze cu noi și să ia o masă bogată cu noi.

Acest aspect al mâncatului este ceea ce Îl preocupă foarte mult pe Domnul; încă de la crearea omului, El vrea ca omul să-L mănânce. El l-a plasat pe omul pe care l-a creat înaintea pomului vieții, pentru ca omul să se împărtășească din acest pom; de asemenea, i-a spus omului să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului.

Mai târziu, El a vrut ca poporul Său Israel să savureze roadele bogate ale țării bune a Canaanului (Iosua 5:10-12; Deuteronom 16:16) și să aibă sărbători anuale cu Dumnezeu, unde Dumnezeu să se ospăteze împreună cu ei și ei împreună cu Dumnezeu. Ei Îi ofereau lucruri lui Dumnezeu, Dumnezeu mânca împreună cu ei și ei mâncau împreună cu Dumnezeu.

În mod similar, astăzi, Domnul vrea să ne ospătăm împreună cu El. Cina cu Domnul menționată în Apocalipsa 3:20 nu se referă doar la viitor, când Domnul va veni și ne va da să mâncăm din pomul vieții, din mana ascunsă și din ospăț, ci se referă și la ziua de azi, căci astăzi putem să ne ospătăm cu Domnul pentru a avea savurare reciprocă cu Cristos.

În capitolele 2 și 3 din Apocalipsa, vedem cum Domnul înalță faptul de a-L mânca, promițând chiar mai multă savurare și mâncare din Cristos ca recompensă pentru biruitori. El vrea să-L primim ca rezervă de viață pentru a putea crește în viața divină, a fi transformați și a fi făcuți la fel ca El.

El le promite biruitorilor din cele șapte biserici că le va da să-L mănânce ca pomul vieții, mana ascunsă și ospăț. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, Dumnezeu vrea ca poporul Său să se ospăteze cu El; El vrea să avem savurare reciprocă cu Cristos.

Când deschidem Domnului ușa inimii noastre, când Îl lăsăm pe Domnul să intre în deciziile, emoțiile și gândurile noastre, El vine să ia masa cu noi și noi cu El. El ni se dăruiește ca pomul vieții, mana ascunsă și ospăț.

A lua masa cu Domnul nu înseamnă doar a mânca un singur aliment, ci a te împărtăși din bogățiile unei mese, un ospăț! Amin! Noi, ca popor al lui Dumnezeu, suntem meniți să mâncăm pomul vieții! Ni se dă să-L mâncăm pe Cristos ca mană deschisă și, de asemenea, ca mană ascunsă!

Și suntem meniți să ne ospătăm împreună cu Domnul și din Domnul, căci El este ospățul nostru, realitatea tuturor bogățiilor țării bune pentru savurarea noastră.

Așa cum copiii lui Israel au mâncat mana în pustie, s-au împărtășit din bogățiile țării bune când au intrat în Canaan și s-au adunat pentru a avea ospățuri anuale înaintea lui Dumnezeu, tot așa și noi astăzi trebuie să biruim pentru a-L mânca pe Domnul.

Trebuie să nu ne concentrăm pe doctrine, pe îmbunătățirea comportamentului sau pe a face lucruri pentru Dumnezeu; trebuie doar să ne deschidem ușa inimii noastre către El.

Destinul nostru este să ne ospătăm împreună cu Domnul și să-L savurăm ca viață și rezervă a vieții pentru veșnicie.

Astăzi, atât de mulți creștini se concentrează pe multe lucruri, inclusiv pe lucruri bune și spirituale, dar neglijează să mănânce cu Domnul, să ia masa cu El și să aibă savurare reciprocă cu Cristos.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului, să-I deschidem ușa inimii noastre în toate situațiile noastre zilnice și pur și simplu să-L lăsăm să intre.

Fie ca noi să venim să-L savurăm în cuvântul Său. Prin savurarea noastră din Cristos ca pom al vieții, mană ascunsă și ospăț, suntem contopiți cu Domnul în constituția noastră pentru a fi o singură entitate, pentru a-L exprima ca Noul Ierusalim (Apocalipsa 2:7, 17; 3:20).

Modul în care putem fi una cu Domnul, chiar să facem parte din expresia Sa corporativă pe pământ, este prin a-I deschide ușa inimii noastre pentru ca El să vină și să ia masa cu noi.

Pe măsură ce ospătăm cu Domnul, având o savurare reciprocă cu Cristos, suntem constituiți cu El, suntem contopiți cu El și devenim una cu El. În acest fel, El poate fi exprimat prin noi, iar noi devenim parte a expresiei Sale corporative, finalizându-se în Noul Ierusalim.

Doamne Isuse, îți deschidem ușa inimii noastre: intră și cinează cu noi. Ne întoarcem inima către Tine de la toate celelalte lucruri. Ne pocăim pentru păcatele noastre; ne mărturisim lipsa de a-L trăi pe Cristos. O, Doamne, lăsăm toate celelalte lucruri deoparte și ne concentrăm doar asupra Ta. Îți acordăm primul loc în inima noastră. Te iubim. Venim la Tine să ne ospătăm împreună cu Tine. Vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, mană ascunsă și ospăț. Amin, Doamne, Tu ești ospățul nostru. Vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău. Vrem să Te mâncăm și să Te digerăm, ca să putem fi constituiți cu Tine. Amin, Doamne, Tu ești ospățul nostru bogat. Fie ca să ospătăm cu Tine zi de zi, având o savurare reciprocă cu Cristos, ca să putem fi contopiți cu Tine! Doamne Isuse, contopește-Te cu noi puțin mai mult astăzi. Contopește-Te cu mintea, emoția și voința noastră. Constituie-ne cu Tine Însuți. Fă-ne una cu Tine. Fă-ne astăzi expresia Ta corporativă. O, Doamne Isuse, fie ca să rămânem în savurarea reciprocă cu Cristos, ca să putem fi constituiți cu Cristos și să-L exprimăm ca Noul Ierusalim! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Open the Door of our Heart for the Lord to come In & Have Mutual Enjoyment with Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 43 cu tema: Cristos, Duhul care le vorbește bisericilor, Cel care are cheia lui David, și Cel care va cina cu biruitori (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne smerim și luăm calea Filadelfiei: păzim Cuvântul Său și nu renegăm Numele Său

25/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Apocalipsa 2 și 3 vedem Duhul vorbind despre cele șapte tipuri de biserici din istoria bisericii, de la biserica inițială până la biserica degradată și recâștigată; fie ca Domnul să ne mântuiască de orice mândrie spirituală și fie ca noi să continuăm pe calea Filadelfiei, smerindu-ne înaintea lui Dumnezeu, păzind cuvântul Lui, chemând Numele Lui și având dragoste frățească.

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi pentru a rămâne pe calea Filadelfiei. Fie ca noi să cunoaștem calea bisericii și să permitem Duhului să ne vorbească, chiar să ne infuzeze cu Cristos, astfel încât să putem fi biruitorii Domnului astăzi. Îți mulțumim că ne-ai vorbit. Vrem să fim biserica din Filadelfia în realitate astăzi! Amin, Doamne, ne dăm Ție! Amin!

Slavă Domnului că vorbește în cuvântul Său și prin sujbă. Fie ca noi să fim cei care au o ureche să auzim ce vorbește Duhul bisericilor. Fie ca noi să învățăm să ascultăm vorbirea Domnului.

În aceste zile, când atâtea voci vorbesc atâtea lucruri, când mulți spun lucruri puternice și ne putem acorda urechile pentru a asculta lucruri specifice care se potrivesc gustului și preferințelor noastre, fie ca noi să învățăm să venim la Domnul în cuvântul Său și să-I permitem să ne vorbească în calitate de Duh.

Duhul vorbește mereu, căci Duhul a fost intensificat de șapte ori nu doar pentru a ne salva de degradarea bisericii, ci și mai mult, pentru a ne produce ca biruitori ai Domnului în intensificarea Domnului.

Pe măsură ce ne întoarcem către Domnul din nou și din nou, mai ales pe parcursul zilei, Domnul are o cale de a ne vorbi. Trebuie să venim la Domnul și să ne ocupăm de auzirea noastră și, de asemenea, de inima noastră.

Urechile noastre trebuie să fie deschise Domnului pentru a primi vorbirea Lui. Dacă nu primim vorbirea Domnului, nu putem merge mai departe.

Dacă nu putem auzi vorbirea Duhului, dacă Duhul nu are o cale de a ne aplica ceea ce Domnul ne spune în cuvântul Său, nu avem nicio cale de a fi produși ca biruitori ai Domnului.

În fiecare dimineață trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său și să căutăm să avem vorbirea proaspătă a Domnului. Pe parcursul zilei, trebuie să ne deschidem către Domnul și să primim cuvântul Său, permițând Duhului să ne vorbească în interior și să aplicăm vorbirea Domnului către noi.

Fie ca noi să fim biruitorii în această epocă, cei care au urechi să audă ceea ce Duhul vorbește bisericilor.

Pe măsură ce venim la întâlnirile bisericii, fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului și să-I permitem să ne vorbească în calitate de Duh, astfel încât să putem merge mai departe cu El, să fim la curent cu El și să fim mântuiți de orice stare de căldicel și mândrie. O, fie ca noi să fim sfinții biruitori ai Domnului astăzi!

Vorbirea Duhului către cele șapte biserici din Apocalipsa 2 și 3 arată calea pe care o urmează biserica pe pământ

În Apocalipsa 2 și 3 îl vedem pe Cristos, Fiul Omului, ca Mare Preot, umblând în mijlocul bisericilor locale și El vorbește la șapte biserici specifice din Asia Mică.

Desigur, au existat mai mult de șapte biserici locale, dar Dumnezeu le-a ales pe acestea șapte pentru reprezentare profetică (Apocalipsa 1:3). Vorbirea Duhului se referă la cele șapte tipuri de biserici din istoria bisericii.

În primul rând, fiecare dintre cele șapte biserici a existat și acestea erau situațiile lor cu problemele lor, iar Domnul a vorbit fiecăreia dintre ele în mod direct și specific, astfel încât biruitorii să aibă o ureche să audă și să coopereze cu Domnul.

În al doilea rând, aceste șapte biserici ne arată șapte tipuri de biserici din istoria bisericii: biserica inițială (Efes), biserica suferindă (Smirna), biserica lumească (Pergam), biserica apostată (Tiatira), biserica reformată (Sardes), biserica recâștigată (Filadelfia) și biserica recâștigată degradată (Laodiceea).

Putem spune că aceste șapte biserici pot fi împărțite în două grupuri: unele care nu mai există și altele care continuă să existe, deoarece reprezintă un aspect specific al bisericii sau al istoriei bisericii.

Primele trei biserici – Efes, Smirna și Pergam – nu mai există, iar Domnul nu le-a promis nimic cu privire la venirea Sa. Ultimele patru biserici – Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodiceea – încă există și fiecare dintre ele a primit o promisiune a venirii Domnului.

Ultimele patru biserici vor rămâne până când Domnul Isus se va întoarce.

Biserica din Efes, prima biserică abordată în aceste capitole, se referă la perioada istoriei bisericii de la sfârșitul primului secol, când a fost scrisă cartea Apocalipsa.

Apostolul Ioan a scris cartea Apocalipsa, iar în zilele sale, starea bisericii era similară cu cea a primei biserici – Efes. Problema din Efes era că și-au părăsit dragostea dintâi pentru Domnul.

A doua biserică, biserica din Smirna, este o imagine a stării bisericii în timpul a zece perioade de persecuție în Imperiul Roman, din secolul al II-lea după moartea lui Ioan până la începutul secolului al IV-lea.

În această perioadă, biserica a suferit o mare persecuție, iar mulți sfinți au experimentat martirajul. Aceasta este etapa bisericii suferinde.

A treia biserică, biserica din Pergam, a început odată cu acceptarea creștinismului de către Constantin ca religie de stat la începutul secolului al IV-lea, în anul 313 A.D.

Constantin cel Mare nu a mai persecutat biserica, ci a îmbrățișat-o și a făcut-o religie de stat, amestecând biserica cu lumea; aceasta este biserica căsătorită cu lumea. Aceasta este o situație gravă.

A patra biserică, biserica din Tiatira, care există și astăzi, este lumească și apostată. După ce împăratul roman a acceptat creștinismul ca religie de stat, l-a promovat și l-a susținut cu puterea sa politică.

Drept urmare, creștinismul nu numai că a fost căsătorit cu lumea, dar, mai mult decât atât, a fost înălțat deasupra lumii. Această biserică se referă la biserica romano-catolică.

A cincea biserică, biserica reformată, a început odată cu Reforma, când Domnul i-a ridicat pe unii care au descoperit multe adevăruri în cuvântul lui Dumnezeu și le-au adus la lumină pentru ca poporul lui Dumnezeu să înțeleagă și să savureze mântuirea Lui conform cuvântului Său.

Reforma a început la începutul secolului al XVI-lea și continuă până la revenirea Domnului.

A șasea biserică este biserica din Filadelfia, biserica iubirii frățești; această biserică nu a primit nicio critică din partea Domnului, ci doar laude. Aceasta semnifică biserica recâștigată, începând cu ridicarea de către Domnul a fraților din Anglia pentru a practica biserica în afara oricărui sistem denominațional.

Ei se întâlneau în numele Domnului și păzeau cuvântul Domnului. Domnul avea o cale de a dezvălui multe dintre adevărurile din cuvântul Său prin intermediul Fraților, iar întregul Trup al lui Cristos a fost și este binecuvântat de scrierile lor.

A fost o perioadă atât de glorioasă când ei s-au întâlnit în unitate, au frânt pâinea și nu au avut ierarhie, ci mai degrabă erau doar frați sub Cristos, Capul.

Însă a șaptea biserică, Laodiceea, semnifică biserica recâștigată degradată, ceea ce semnifică faptul că Frații au intrat în degradare, căci erau dezbinați (pierzând dragostea frățească) și se considerau bogați și nu duceau lipsă de nimic. O, Doamne!

Trăim astăzi în această epocă și putem face parte fie din Filadelfia, fie din Laodiceea. Trebuie să fim înaintea Domnului cu privire la acest lucru și să-I permitem să strălucească asupra noastră și să ne facă biruitorii Săi, chiar să fim în realitatea bisericii din Filadelfia de astăzi.

Doamne Isuse, descoperă-ne pentru a vedea situația din biserică de astăzi, așa cum o vezi Tu. Fie ca să auzim Duhul vorbind astăzi. Fie ca să fim mântuiți de la pierderea primei iubiri; Te iubim, Doamne, și Îți oferim astăzi prima noastră dragoste! Ne dăm Ție ca să păstrăm ceea ce avem până când vei veni. Îți mulțumim că ne-ai dat cuvântul Tău, numele Tău și dragostea pentru frați. Vrem să rămânem în cuvântul Tău, savurându-Te în cuvânt într-un mod pur, conform revelației Tale. Fie ca să nu renegăm numele Tău, ci să păzim numele Tău și să chemăm numele Tău! Amin, Doamne, fie ca să Te iubim și să-i iubim pe frați cu fervoare, având dragoste frățească între noi! Salvează-ne de la a ne lăsa purtați de val în lume sau de a ne căsători cu lumea. Salvează-ne de orice apostazie. Salvează-ne de mândria spirituală. Dă-ne să fim puri în inimă, iubindu-Te și căutându-Te în cuvântul Tău. Amin, Doamne, Te iubim! Salvează-ne de orice degradare. Biruiește în noi. Fă-ne sfinții Tăi biruitori în această epocă. Câștigă Tu realitatea Filadelfiei printre noi astăzi!

Urmăm calea Filadelfiei fără mândrie spirituală sau starea de căldicel, ci smerindu-ne înaintea Domnului, ținând Cuvântul Lui, netăgăduind Numele Lui și având dragoste frățească

Dacă privim la istoria bisericii, vom vedea că ultimele patru biserici menționate în Apocalipsa 2-3 – biserica din Pergam, biserica din Tiatira, biserica din Filadelfia și biserica din Laodiceea – vor rămâne până la întoarcerea Domnului.

Fără îndoială, numai biserica recâștigată – biserica din Filadelfia – poate împlini scopul etern al lui Dumnezeu și numai ea este ceea ce caută Domnul; fie ca noi să-L alegem pe Domnul.

Fie ca noi să alegem calea Filadelfiei astăzi. Laodiceea, ultima biserică menționată în Apocalipsa 3, este o Filadelfie distorsionată, având starea de căldicel și mândrie spirituală (Apocalipsa 3:14-17).

Acesta este un lucru care ar trebui să ne lumineze și să ne preocupe, astfel încât să nu îndrăznim să spunem că suntem Filadelfia.

Domnul poate face multe lucruri printre noi, El poate ne vorbește, El poate ne zidi, iar aspirația noastră este să fim pe calea Filadelfiei, chiar să fim Filadelfia în realitate. Însă trebuie să fim atenți chiar și atunci când spunem că Domnul ne binecuvântează, căci aceasta poate fi o cale subtilă prin care mândria spirituală poate apărea.

Este ușor ca mândria spirituală și starea de căldicel să apară atunci când privim la bogățiile pe care ni le-a dat Domnul, la ceea ce face El printre noi și la minunata viață de biserică; totuși, trebuie să fim salvați de mândria spirituală și starea de căldicel.

Laodiceea înseamnă să știm totul, dar în realitate să nu fim fervenți pentru nimic. Cu numele, Laodiceea are totul, dar nu arde pentru nimic și nu-și poate sacrifica viața pentru nimic. Laodiceea își amintește de gloria sa de odinioară, dar uită starea sa prezentă înaintea lui Dumnezeu.

Trebuie să fim avertizați cu privire la aceasta și să ne smerim înaintea Domnului. Trebuie cu adevărat să ne smerim înaintea lui Dumnezeu.

Dacă am primit îndurarea Domnului de a avea dragoste frățească între noi, de a nu renega numele Domnului și de a păzi cuvântul Lui, trebuie să ne amintim să ne smerim înaintea lui Dumnezeu (vv. 7-22; Isaia 57:15; 66:1-2).

Dacă am obținut ceva, nu este datorită nouă. Nu am obținut nimic; nu am realizat nimic; este îndurarea Domnului și încă nu am ajuns la capăt. Fie ca noi să ne protejăm din nou și din nou smerindu-ne înaintea lui Dumnezeu.

Domnul este Cel care îndeplinește recâștigarea Sa; El recâștigă adevărul, practica vieții de biserică, trăirea unei vieți de om-Dumnezeu și păstorirea conform lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi conform celui mai înalt vârf al revelației divine.

Cei din jurul nostru pot fi plini de moarte, dar noi nu trebuie să fim conștienți că suntem plini de viață. Cei din jurul nostru pot fi săraci, dar noi nu trebuie să fim conștienți de faptul că suntem bogați.

Dacă trăim înaintea Domnului și continuăm pe calea Filadelfiei, nu vom fi conștienți de propriile noastre bogății; mai degrabă, vom depinde în mod constant de Domnul.

Nu suntem mai buni decât alții; doar am primit îndurarea Domnului (Apocalipsa 2:25; 3:11). Nu avem încredere în istoria noastră. Nu ne bazăm pe experiențele noastre trecute (Filipeni 3:7-8).

Nu ne considerăm bogați, ci mai degrabă ne golim de noi înșine și venim la Domnul, fiind dispuși să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul, să fim unși pentru a vedea situația noastră și dorința Domnului și să-L lăsăm pe Cristos să trăiască în noi ca dreptate a noastră.

Fie ca toți să vedem și să alegem calea pe care ar trebui să o urmăm în ceea ce privește biserica. Fie ca noi să stăm pe terenul Filadelfiei și să luăm calea Filadelfiei.

Fie ca noi să chemăm zilnic numele Domnului și să păzim cuvântul Lui. O, cât de mult iubim cuvântul Domnului! Cât de mult ne place să citim cu rugăciune cuvântul Lui! Cât de mult ne place să chemăm numele Domnului! Nu ne numim cu niciun alt nume; păstrăm doar numele Lui.

Fie ca Domnul să ne binecuvânteze pe noi, copiii Săi, și fie ca noi să mergem pe calea cea dreaptă în ceea ce privește biserica.

Doamne Isuse, ne smerim înaintea Ta astăzi. Nu am ajuns; vrem să mergem mai departe cu Tine. Dă-ne îndurarea și harul de a continua să păzim cuvântul Tău și să nu renegăm numele Tău. Amin, Doamne, iubim numele Tău. O, Doamne Isuse! Ne place să chemăm Numele Tău. Ne place să fim în Numele Tău. Păstrează-ne una cu Tine, chemând Numele Tău. Ne place să citim cu rugăciune cuvântul Tău. Ne întoarcem la cuvântul Tău, considerăm cuvântul Tău cu rugăciune și cugetăm la cuvântul Tău cu multă considerație rugativă. O, Doamne, fie ca noi să luăm calea Filadelfiei astăzi. Salvează-ne de orice mândrie spirituală sau starea de căldicel. Fie ca noi să Te iubim cu ardoare. Fie ca noi să iubim biserica. Fie ca noi să fim cei care iubesc frații. O, Doamne Isuse, alegem să mergem pe calea cea dreaptă în ceea ce privește biserica. Câștigă Tu realitatea bisericii din Filadelfia printre noi astăzi. Ne smerim înaintea Ta. Nu suntem nimic, dar Tu ești totul. Depindem de Tine în toate. O, Doamne, avem puțină putere, dar iubim Numele Tău, rămânem în cuvântul Tău și îi iubim pe frați! Înaintează printre noi astăzi!