Îl iubim pe Domnul Isus

Trăim o viață de păstorire atunci când suntem constituiți cu Cristos pentru a ne îngriji de alții

12/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cu cât noi, credincioșii în Cristos, suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât mai mult vom trăi în mod spontan o viață de păstorire, având povara de a avea grijă de alții și distribuindu-le pe Cristosul constituit în noi; fie ca să învățăm să păstorim turma lui Dumnezeu conform inimii delicate a Tatălui și a duhului căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru Cristos.

Amin, Doamne, vrem să fim cei care trăiesc o viața de păstorire zi de zi. Reproduce viața și trăirea Ta în noi. Trăiește în noi ca Păstor. Ne dăm Ție pentru a fi constituiți cu Tine, astfel încât să putem fi umpluți cu Tine și să păstorim spontan pe alții. Amin, Doamne, Te iubim și vrem să-i păstorim pe cei din turma Ta pe care ni i-ai dat! Suntem una cu Tine în aceasta, Doamne!

Păstorirea altora nu înseamnă doar grija noastră față de ei; este viața noastră de slujire față de ei, pe măsură ce îi îngrijim cu drag și îi hrănim.

Dacă avem viață, dacă viața divină ne umple și se revarsă în noi, avem ceva de slujit altora. Însă nu ar trebui să le dăm celor aflați în grija noastră impresia că suntem deștepți sau că știm totul.

Mai degrabă, duhul nostru în păstorirea altora ar trebui să fie unul de iubire față de Domnul și de dependență de El, chiar încrezându-ne în El în toate lucrurile. Trebuie chiar să-i călăuzim pe alții să aibă încredere în Domnul, având un duh de rugăciune pe măsură ce facem toate lucrurile.

Dacă îi ajutăm pe alții să vină la Domnul în rugăciune, facem un lucru măreț, căci Domnul Însuși îi poate îngriji. Când îi păstorim pe alții, trebuie să avem un contact continuu cu ei; păstorirea necesită timp și, fără a ne face timp să păstorim, nu putem fi credincioși sau să avem succes în păstorirea altora.

Pe de o parte, venim la cei aflați în grija noastră și le administrăm pe Cristos, iar ei se bazează pe noi; pe de altă parte, trebuie și noi să ne bazăm pe ei. Este o păstorire reciprocă. Trebuie să învățăm să ne deschidem pentru a primi ceva din Cristos de la cei pe care îi păstorim. Când ne bazăm pe ei și ei se bazează pe noi, când ne deschidem lor și ei ni se deschid, există mult profit în asta.

Este ca circulația sângelui în corpul uman, care curăță totul, adaugă provizii și aduce viață tuturor membrelor. Pe măsură ce îi păstorim pe alții, ar trebui să construim această încredere reciprocă; totuși, nu ar trebui să le dăm niciodată impresia că îi forțăm să facă ceva.

Domnul nu ne forțează; El ne păstorește și ne conduce acolo unde vrea El să fim. În conceptul nostru natural, vrem să-i convingem pe alții și să ne asigurăm că fac ceea ce vrem noi să facă. Însă ar trebui pur și simplu să avem încredere în Domnul în timp ce îi păstorim pe alții, căci El este Păstorul din noi și El vrea să le ofere altora ceva.

Cu cât suntem mai mult constituiți cu Cristos, cu atât trăim mai spontan o viața de păstoririi, având povara de a avea grijă de alții

Aspectul păstoririi izvorăște din Cristosul pe care-L savurăm și cu care suntem constituiți, căci El este Păstorul. Cu cât suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât nu numai că îi vom păstori pe alții, ci vom trăi în mod spontan o viață de păstorire și vom avea povara de a avea grijă de alții (Coloseni 1:27; 3:10-11, 14).

Dacă noi, credincioșii în Cristos, primim cu adevărat distribuirea lui Cristos și suntem constituiți cu Cristos, va exista un efect clar și sigur: spontan vom dori să-i păstorim pe alții.

Acest lucru se datorează faptului că Cristosul pe care-L savurăm, Cristosul constituit în ființa noastră și Cristosul pe care Îl experimentăm este un Păstor. Viața care ne constituie este o viață de păstorire.

Asemenea căutătoarei iubitoare din Cântarea Cântărilor, pe măsură ce Îl urmărim pe Domnul și Îl savurăm ca Preaiubitul nostru în atâtea aspecte, suntem constituiți cu El, iar laptele și mierea sunt sub limba noastră. Pur și simplu picurăm de bogățiile lui Cristos acumulate în noi, căci suntem constituiți cu El și trăim o viață de păstorire.

Atunci, vom dori să mergem cu Domnul pe câmpuri, printre biserici, cu sfinții, să trăim spontan o viață de păstorire, îngrijindu-ne de ceea ce e pe inima Domnului. Cu alte cuvinte, dacă spunem că Îl savurăm pe Domnul și primim distribuirea Lui, dar nu ne pasă de alte oi, atunci această savurare a lui Cristos este discutabilă.

Dacă Îl primim cu adevărat pe Cristos și suntem constituiți cu El, există un rezultat spontan – păstorirea. Constituția lui Cristos în viața noastră spirituală are un aspect de păstorire (Ioan 21:15-17). Îl iubim pe Domnul, suntem constituiți cu El și îi păstorim pe alții.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și cu cât suntem mai constituiți cu El, cu atât suntem mai una cu El pentru a hrăni mieii Săi și a păstori oile Sale. Este un rezultat spontan, un rezultat spontan al faptului că Îl iubim pe Domnul și că suntem constituiți cu El.

Păstorirea nu este doar ceva ce ține de a răspunde la faptul că suntem încurajați de alții să păstorim. Cu siguranță trebuie să ne încurajăm unii pe alții să păstorim sfinții, dar păstorirea autentică nu înseamnă doar să reacționăm la încurajarea de a face acest lucru.

Putem avea instruire de păstorire în viața de biserică, putem învăța în instruirea legată de păstorire și putem citi multe porțiuni din scrierile slujbei pe această temă; păstorirea este un rezultat spontan al faptului că suntem constituiți cu Cristos.

Nu suntem aici doar pentru a avea un program de a păstori cinci persoane în fiecare săptămână, a face o listă, a nota răspunsurile lor etc. Mai degrabă, pentru că de multe ori suntem leneși și pasivi, avem nevoie de ajutor și avem nevoie de multă încurajare pentru a veni la Domnul în ceea ce privește păstorirea.

Dar pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul ca Păstor, putem păstori și pe alții. Păstorirea altora este ceva ce ține de a fi constituiți cu Cristos (Coloseni 3:4, 10-11). Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât suntem mai umpluți de bogățiile Sale și cu atât avem mai multă dorință spontană de a ne îngriji de alții, de a le împărtăși și lor aceste bogății.

Nu vom încerca doar să-i ajutăm pe alții să fie mai buni sau să meargă la mai multe întâlniri; mai degrabă, în tot contactul nostru cu ei, îi vom ajuta să Îl savureze pe Cristos ca viață și să fie în savurarea lui Cristos în cuvântul Său.

Partea ființei noastre care a fost constituită cu Cristos este partea care îi păstorește pe alții. De aceea, uneori, nu-i păstorim pe alții; este pentru că nu suntem constituiți cu Cristos. Noi nu putem păstori pe nimeni; Cristosul constituit în noi este Păstorul (Ioan 10:11; 1 Petru 2:25; 5:2; Evrei 13:20). Trebuie să recunoaștem înaintea Domnului că nu suntem păstori; nu suntem înclinați să-i păstorim pe alții.

Prin viața noastră naturală și în viața noastră naturală nu-i păstorim pe alții. Avem nevoie de o altă viață. Trebuie să fim constituiți cu Cel care este Păstorul oilor, Isus Cristos. El este în noi. El este viața noastră. Vrem să fim umpluți cu El.

Vrem să fim constituiți cu bogățiile Sale. Apoi, pe măsură ce ne întoarcem către El și Îi permitem să ne păstorească, pur și simplu cooperăm cu El și trăim în mod spontan o viață de păstorire.

Putem spune că este ușor să încercăm să păstorim pe cineva ici și colo; însă a trăi o viață de păstorire necesită să fim constituiți cu Cristos.

Fie ca noi să ne întoarcem din nou și din nou către Domnul pentru a-L savura și a fi constituiți cu El. Fie ca noi să fim înaintea Lui în ceea ce privește păstorirea, astfel încât El, în noi, să-i păstorească pe alții.

Fie ca noi să fim constituiți cu Cristosul, care este Păstorul, astfel încât, în unitate cu El, să putem păstori oile Sale.

Doamne Isuse, venim la Tine ca să Te savurăm, să fim umpluți cu Tine și să fim constituiți cu Tine. Slavă Domnului, cu cât suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât mai mult vom trăi o viața de păstorire în mod spontan! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău și ne deschidem Ție pe tot parcursul zilei. Constituie-ne cu Tine Însuți. Lucrează în noi. Fie ca Tu, în noi, să ne dai o povară pentru a avea grijă de alții. Amin, Doamne, mântuiește-ne de orice activitate exterioară pe care am putea-o numi păstorire. Salvează-ne de a face lucrurile doar într-un mod exterior pentru a avea grijă de alții. Fie ca noi să venim la Tine în cuvânt și să-Ți permitem să ne constituiești cu Tine Însuți. Fie ca noi să vedem că partea ființei noastre care a fost constituită cu Cristos este partea care îi păstorește pe alții. O, Doamne, reconstituie-ne mintea, emoția și voința cu Tine Însuți! Recunoaștem că, în noi înșine și prin noi înșine, nu putem păstori pe nimeni. Dar slavă Domnului, avem o viață de păstorire în duhul nostru, căci Cristosul constituit în noi este Păstorul!

Păstorim turma lui Dumnezeu conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru Dumnezeu și după duhul căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru Cristos

Ca credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și sunt însărcinați de El să păstorim oile Sale, trebuie să ne dăm seama că păstorirea noastră ar trebui să fie conform inimii Tatălui și după Duhul Domnului.

După cum se vede în Luca, capitolul 15, versetele 1-32, Tatăl nostru Dumnezeu are o inimă iubitoare, iar Mântuitorul nostru Cristos are un Duh căutător și păstoritor pentru a-i aduce la Sine pe cei pierduți care se pocăiesc.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și suntem constituiți cu Cristos, cu atât vom trăi mai mult o viață de păstorire. Pe măsură ce îi păstorim pe alții, trebuie să-i păstorim conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru, Dumnezeu, și după duhul căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru, Cristos.

În povestea fiului risipitor care a plecat cu toate bunurile tatălui, risipind toți banii și ajungând să locuiască cu porcii, acesta și-a venit în fire și s-a întors la casa tatălui.

Tatăl îl aștepta să se întoarcă și, când l-a văzut pe fiul său risipitor, a alergat la el. Nu fiul a fost cel care a alergat la tatăl, ci tatăl, care avea o inimă iubitoare și delicată, a alergat la fiu. Tatăl nu l-a certat niciodată pe fiu și nici nu l-a întrebat ce a făcut cu toți banii. Pur și simplu l-a iubit pe fiu, i-a pregătit o masă și l-a primit înapoi cu o inimă delicată și iubitoare.

Inima Tatălui nostru este iubitoare și iertătoare, plină de delicatețe. Pe măsură ce trăim o viață de păstorire, trebuie să-i iubim pe alții și să fim blânzi față de ei, fiind una cu Dumnezeu Tatăl pentru a face acest lucru.

Ar trebui să avem grijă de fiecare oaie, în special de cele care s-au rătăcit. Trebuie să ne păstorim unii pe alții cu dragoste (1 Corinteni 13:1-13). Dragostea despre care vorbește Biblia nu este aceeași cu dragostea pe care o considerăm omul nostru natural. Lipsa păstoririi noastre indică lipsa noastră de dragoste.

Deoarece ne lipsește dragostea și știm atât de multe din cuvântul lui Dumnezeu și din slujbă, putem avea un sentiment de superioritate față de alții, un duh de superioritate. O, Doamne!

Atâta timp cât avem un astfel de duh, nu vom putea niciodată să aducem roade. Lucrul de care avem nevoie este dragostea. Dragostea este substanța interioară a lui Dumnezeu; dragostea este Dumnezeu Însuși. În ceea ce privește păstorirea, trebuie să ne păstorim unii pe alții în dragoste.

Trebuie să petrecem timp cu Domnul și, în special, să luăm 1 Corinteni 13 și să ne rugăm asupra acestui capitol înaintea Domnului, pentru ca El să ne umple cu Sine Însuși ca dragoste.

Dragostea este cea mai excelentă cale prin care putem fi orice și face orice lucru (12:31). Dumnezeul nostru ne-a dat un duh al dragostei (2 Timotei 1:7) și astăzi ne putem exersa duhul de dragoste pentru a-i păstori pe alții conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru, Dumnezeu.

Întrucât Dumnezeu este dragoste și întrucât am fost regenerați de Dumnezeu pentru a fi specia Lui, noi ar trebui să fim dragoste (1 Ioan 4:8; Ioan 3:6). Nu ar trebui doar să-i iubim pe alții și să fim cu dragoste: ar trebui să fim dragoste, căci Dumnezeu Tatăl nostru este dragoste și El ne-a dat viața și natura Lui.

Trupul lui Cristos se zidește pe sine în dragoste (Efeseni 4:16). Când avem grijă de alții, trăind o viață de păstorire și îngrijindu-ne unii pe alții în Domnul, nu ar trebui să fim ca un bloc de gheață și nici nu ar trebui să-i condamnăm sau să-i criticăm.

Mai degrabă, trebuie să fim una cu Domnul pentru a-i iubi și a-i îngriji. Trebuie să avem duhul de păstorire și căutare al Domnului, îngrijindu-ne de alții, căutându-i cu fervoare și administrând ceva din Cristos în ei.

Când alții se deschid Domnului și se întorc la El, nu ar trebui să-i condamnăm sau să le amintim ce s-a întâmplat și ce au făcut; ar trebui pur și simplu să-i iubim, să-i îngrijim cu tandrețe și să căutăm să-L administrăm pe Cristos în ei.

Pentru a păstori pe alții, avem nevoie de dragoste, care este Dumnezeu Însuși în tandrețea Sa, în substanța Sa interioară exprimată.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție! Îți mulțumim, Tată, că ne iubești și ne îngrijești cu tandrețe. Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai căutat și ne-ai adus înapoi în casa Tatălui pentru a savura toate bogățiile lui Dumnezeu împreună cu sfinții. Ne deschidem Ție astăzi. Vrem să învățăm să trăim o viață de păstorire astăzi, păstorindu-i pe alții conform inimii tandre și iubitoare a Tatălui! Amin, Doamne, fie ca să-i iubim pe alții cu Tine ca dragoste a noastră, căci Tu ne-ai dat un duh de dragoste. Vrem să avem grijă de alții cu un duh căutător și păstoritor, una cu Domnul Isus ca Dumnezeu Mântuitor al nostru. O, Doamne Isuse, distribuie-Te în noi. Fă-ne una cu Tine în grija față de alții. Vrem să trăim o viață de păstorire una cu Tine, să-i iubim pe alții, să-i îngrijim cu tandrețe, să-i căutăm cu fervoare și să-i păstorim conform lui Dumnezeu. Noi nu putem face asta, Doamne, dar Tu poți. Fă-ne reproducerea Ta. Tu ești Păstorul și Tu ești în duhul nostru. Trăiește în noi o viață de păstorire astăzi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Live a Shepherding Life when we’re Constituted with Christ to Care for Others, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Păstorirea înseamnă a avea grijă atotinclusivă și delicată de alţii prin îngrijire cu drag și hrănire

10/05/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În epistolele lui Petru vedem subiectul păstoririi conform lui Dumnezeu; păstorirea înseamnă a avea grijă atotinclusivă și delicată de turmă, având grijă de toate nevoile oilor, iar păstorirea include îngrijire cu drag și hrănirea, a fi ca o mamă care alăptează și un tată care îndeamnă.

Amin, Doamne, ne deschidem păstorii Tale astăzi. Păstorește-ne și du-ne înainte cu Tine ca să Te iubim. Amin, Doamne, Te iubim. Tu știi că Te iubim. Vrem să fim una cu Tine pentru a-i păstori și pe alții. Fie ca să învățăm să păstorim sfinții conform lui Dumnezeu. O, Doamne, vrem să rămânem în Tine astăzi! Amin!

Săptămâna aceasta venim la un subiect prețios din scrierile lui Petru, Păstorirea conform lui Dumnezeu. Poate am mai auzit acest subiect înainte. Poate ne-am rugat legat de asta și poate am studiat acest lucru destul de mult. În contextul experimentării, savurării și exprimării lui Cristos în scrierile lui Petru, venim la subiectul păstoririi conform lui Dumnezeu.

Pe de o parte, păstorirea este aparent legată de practica noastră. La fel ca predicarea Evangheliei, darea Bibliei ca învățătură, botezul celor noi etc., trebuie să ne păstorim unii pe alții.

Totuși, în realitate, păstorirea implică o mare parte din experiența noastră cu Cristos și savurarea lui Cristos de către noi, astfel încât să-L putem exprima pe Cristos ca Păstor Conducător, Păstorul sufletelor noastre.

Înainte de a putea practica orice lucru, chiar înainte de a-i putea păstori pe alții, trebuie să vedem viziunea cerească. Noi nu practicăm păstorirea doar pentru a avea grijă de alții și a face ceva, a realiza ceva. Trebuie să vedem o viziune. Păstorirea este pentru realizarea economiei eterne a lui Dumnezeu. Fără păstorire, economia lui Dumnezeu nu are cum să fie realizată.

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, subiectul păstoririi este prezent. Nu este suficient pentru noi doar să vedem că există nevoia de a păstori cutare sau cutare persoană; dacă mergem să păstorim pe cineva, cu ce îl păstorim? Este vorba doar de zelul și de inima noastră bună?

Avem doar o preocupare bună, cu dorința de a-i aduce înapoi la întâlnire pe cei care au dat înapoi? Cu ce îi păstorim pe oameni? Trebuie să-i păstorim pe alții cu Cristos. Aceasta înseamnă că trebuie să fim constituiți cu Cristos. Trebuie nu doar să avem grijă de ceilalți, ci noi înșine trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos, astfel încât să-L putem exprima.

Slavă Domnului că El ne păstorește încă și astăzi. Deși avem multe neajunsuri în păstorirea altora, trebuie să ne dăm seama de slăbiciunile, deficiențele și falimentele noastre. Trebuie să ne pocăim înaintea Domnului și să-I permitem să ne păstorească. Fie ca noi să ne deschidem Domnului în acest aspect al păstoririi conform lui Dumnezeu.

Păstorirea înseamnă a avea grijă atotinclusivă și delicată de ceilalți, fiind însărcinați de Domnul, din dragoste pentru El

Ce este păstorirea? Conform a ceea ce vedem atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, păstorirea înseamnă a avea grijă atotinclusivă și delicată de turma lui Dumnezeu. Păstorirea se referă la îngrijirea tuturor nevoilor oilor (Ioan 21:15-17; Fapte 20:28).

Vedem acest lucru în Ioan 21, un capitol care pare a fi adăugat la Evanghelia după Ioan, unde Domnul, în slujba Sa cerească, vine să-l păstorească pe Petru și, de asemenea, să-l însărcineze să-I păstorească oile.

În acest capitol, vedem că Petru, după ce Domnul a înviat, la un moment dat a spus că va merge la pescuit, iar câțiva frați i s-au alăturat. Într-un fel, aceasta înseamnă a decădea, a se întoarce la fosta sa ocupație.

Putem spune că Petru, fiind descurajat, s-a întors la ceea ce făcea înainte, iar unii dintre ucenici i s-au alăturat în aceasta. Au încercat și au încercat și au încercat, și toată noaptea au pescuit, dar nu au prins niciun pește.

Atunci, Domnul Isus de pe țărm i-a întrebat: „Copilașilor, ați prins ceva?” Nu i-a certat. Nu i-a acuzat. Nu i-a întrebat ce este în neregulă cu ei, de ce sunt acolo. Pur și simplu i-a întrebat dacă au prins ceva, dacă au ceva de mâncare. Așa că le-a zis să pună mrejele în partea dreaptă a bărcii și, când au făcut asta, au prins o mulțime de pești. Peste 150 de pești!

Ioan a recunoscut că era Domnul și Petru a sărit în apă și a înotat spre țărm. Când au ajuns cu toții la țărm, Domnul era acolo pregătindu-le micul dejun, nu cu peștii pe care i-au prins. Pur și simplu le-a dat micul dejun să mănânce.

Petru era descurajat. Își pierdea credința. Era îngrijorat pentru mijloacele sale de trai. S-a întors la pescuit. Dar nimic nu a funcționat, oricât de mult au încercat. Așa că Domnul a ieșit să-l întâmpine și, fără să-l certe sau să-l mustre, Domnul le-a dat micul dejun. Aceasta este păstorirea.

Putem fi ca Petru astăzi în multe feluri; poate că Îl iubim pe Domnul, dar se întâmplă ceva și Îl renegăm pe Domnul. Ne descurajăm. Poate chiar ne întoarcem la ceea ce făceam înainte, iar unii sfinți ni se pot alătura în acest sens.

Putem pierde credința și poate că nu ne mai putem întâlni cu sfinții. Poate că suntem destul de ocupați cu lucrurile lumii, dar se pare că nu se întâmplă nimic, nu există niciun rezultat și nimic nu funcționează. Și atunci Domnul vine să ne întâmpine.

El ne invită să luăm micul dejun cu El; El are deja un ospăț pregătit pentru noi. Poate că nici măcar nu se atinge de falimentele, de abaterile și de greșelile noastre. El pur și simplu ne dă să mâncăm și să bem. El este atât de blând. El este Păstorul oilor și are grijă, cu toată blândețea, de fiecare dintre oi.

Deși putem fi descurajați, deși putem abate și deși putem pierde credința, Domnul vine să ne întâmpine acolo unde suntem. Și apoi ne întreabă, așa cum l-a întrebat pe Petru: „Mă iubești tu mai mult decât aceștia” (Ioan 21:15-17)?

Pe măsură ce ne hrănește și ne îngrijește cu drag, având grijă de nevoile noastre cu o delicatețe atotinclusivă, El ne restaurează și ne reaprinde dragostea pentru El. El are grijă de inima noastră și vrea să-L iubim. Dacă Îl iubim, Îl mâncăm, suntem hrăniți cu El și suntem reaprinși în dragostea noastră pentru El, suntem însărcinați de El să-I păstorim oile.

Pe măsură ce El ne restaurează dragostea pentru El, El ne însărcinează și să avem grijă atotinclusivă și delicată de sfinți. El vrea să-I păstorim oile, să-I păstorim mieii și să avem grijă de poporul Său.

El ne însărcinează pe noi, cei care am falimentat și suntem restaurați prin grija Lui cu delicatețe atotinclusivă, să facem același lucru și cu ceilalți, una cu Domnul. Cât de minunat și dulce este Domnul nostru! Și cât de mult Îl iubim!

Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim ca Păstor al sufletelor noastre. Îți mulțumim că ne iubești și Te-ai jertfit pentru noi. Îți mulțumim că ai grijă de noi cu drag. Apreciem grija Ta cu delicatețe atotinclusivă pentru noi. O, Doamne, chiar și atunci când suntem abătuți, când suntem descurajați și triști, Tu vii la noi acolo unde suntem doar ca să ne hrănești. Îți mulțumim că ne dai să mâncăm un ospăț înaintea Ta, ca să putem fi hrăniți. Îți mulțumim că ne îngrijești cu drag în umanitatea Ta, ca să ne putem hrăni cu bogățiile Tale în divinitatea Ta. O, Doamne, chiar dacă falimentăm atât de mult, chiar dacă facem atât de multe greșeli și chiar dacă am putea fi în decădere, Tu vii la noi ca să ne păstori. Îți răspundem cu dragoste. Te iubim, Doamne. Tu știi că Te iubim. Ne dăm Ție. Ne deschidem păstoririi Tale. Vrem să Te experimentăm, să Te savurăm și să Te exprimăm ca Păstor. Fie ca noi să fim una cu Tine pentru a hrăni oile Tale și mieii Tăi din dragoste pentru Tine. Amin, Doamne, Te iubim și, în dragoste, vrem să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu!

Îi păstorim pe ceilalți îngrijindu-i cu drag și hrănindu-i ca o mamă care alăptează și un tată care îndeamnă

A-i păstori pe ceilalți nu înseamnă doar a-i face fericiți, astfel încât să rămână în viața de biserică și nici nu înseamnă doar a le oferi învățături care să-i hrănească. Cele două elemente de bază ale păstoririi sunt îngrijirea cu drag și hrănirea (Efeseni 5:29).

După ce predicăm Evanghelia și ajutăm unii păcătoși să devină copii ai lui Dumnezeu, trebuie să-i încurajăm să fie botezați și să meargă mai departe cu Domnul. Nu este suficient, însă, să-i ajutăm doar pe alții să fie mântuiți și botezați; trebuie să-i păstorim conform lui Dumnezeu.

Când o mamă naște un copil, ea nu a terminat cu bebelușul; din contră, ea are grijă cu delicatețe de cel mic, îngrijind cu drag bebelușul și hrănindu-l. De multe ori bebelușul nici măcar nu știe ce să-i spună mamei sale, așa că plânge; plânsul lui o face pe mamă să îmbrățișeze și să țină bebelușul la sânul ei, iar bebelușul este împăcat și mângâiat.

Apoi, ea poate hrăni bebelușul, iar bebelușul crește. De multe ori bebelușul plânge pentru că îi este foame; alteori, însă, bebelușul are nevoie pur și simplu de îmbrățișarea și dragostea mamei.

Când un micuț plânge, el se „roagă” la mama sa, rugând-o să-l îngrijească cu drag. Ea îl ridică, îl pune la sânul ei și el se simte împăcat; el se oprește din plâns, pentru că a fost îngrijit cu drag.

Acest lucru ne arată cum ar trebui să fim unii cu alții, în special cu credincioșii nou botezați. A-i păstori pe alții înseamnă a-i mângâia, a-i alina, a-i hrăni cu dragoste tandră și a-i îngriji cu grijă delicată.

Trebuie să-i păstorim pe alții îngrijindu-i cu drag și hrănindu-i ca o mamă care alăptează și ca un tată care îndeamnă.

Cel mai bun mod de a avea grijă de credincioșii nou mântuiți este în casele lor; trebuie să-i vizităm în casele lor și să-i îngrijim cu drag în umanitatea Domnului, astfel încât să-i putem și noi hrăni cu ceva din bogățiile lui Cristos.

Când îi păstorim pe alții, ar trebui mai întâi să-i îngrijim cu drag pentru a-i face fericiți și apoi să-i hrănim.

De exemplu, iată ce a făcut Pavel scriindu-le colosenilor; în Coloseni 2:2 s-a rugat ca inimile lor să fie mângâiate, astfel încât să fie uniți în dragoste și înspre toate bogățiile priceperii, pentru ca ei să cunoască și să savureze misterul lui Dumnezeu, Cristos.

Pe de o parte, inimile noastre au nevoie să fie mângâiate; pe de altă parte, trebuie să venim la deplina cunoaștere a misterului lui Dumnezeu, Cristos. Aceasta înseamnă să ne îngrijim cu drag de alții, așa cum face Domnul și cu noi.

Pavel a făcut același lucru și cu credincioșii din Tesalonic; le-a spus: „Ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii” (1 Tesaloniceni 2:7). El s-a asemănat cu o mamă care alăptează în grija ei pentru credincioșii nou mântuiți și botezați din acel oraș.

După ce predicăm Evanghelia și îi ajutăm pe credincioșii nou mântuiți să fie botezați, trebuie să avem grijă de ei într-un mod nou, un mod organic, pentru a-i păstori conform lui Dumnezeu.

În grupurile mici din viața de biserică, trebuie să studiem acest lucru și să fim revoluționați în modul nostru de a predica Evanghelia și de a ne îngriji de cei noi. Trebuie să predicăm Evanghelia într-un mod organic pentru a-i naște pe păcătoși ca copii ai lui Dumnezeu, făcându-i membri regenerați ai Trupului lui Cristos.

Apoi, trebuie să continuăm să avem grijă de ei, păstorindu-i conform lui Dumnezeu, în special vizitându-i în casele lor săptămână de săptămână. Nu ar trebui doar să-i ajutăm pe alții să fie mântuiți și botezați, și apoi să sperăm la ce e mai bine, gândindu-ne că acum vor merge mai departe cu Domnul pe cont propriu.

Obișnuiam să facem în felul acesta, și aceasta este calea urmată în creștinismul de astăzi; nu e de mirare că atât de mulți sunt mântuiți și atât de mulți sunt, de asemenea, pierduți după ce sunt mântuiți! O, Doamne!

Calea lui Pavel este să-i îngrijească cu drag pe cei pe care i-a mântuit prin evanghelie, și el a fost ca o mamă care alăptează și un tată care îi îndeamnă (v. 11).

Pe de o parte, trebuie să-i îngrijim cu drag în umanitatea lui Isus pentru a-i face fericiți; nu folosim mijloace lumești sau trucuri pentru a face acest lucru, ci mai degrabă învățăm de la Domnul să fim oameni de tip Isus pentru ceilalți.

Pe de altă parte, trebuie să-i hrănim pe alții în divinitatea lui Cristos ca un tată care îndeamnă, distribuindu-le bogățiile lui Cristos; facem acest lucru nu dându-le doctrine, ci exersându-ne duhul pentru a le administra pe Cristos.

Cu toții suntem însărcinați de Domnul să îngrijim cu drag și să hrănim credincioșii nou botezați ca miei ai Domnului. Pentru a hrăni mieii, trebuie să-L iubim pe Domnul și să rămânem în El.

Când rămânem în Domnul ca mlădițele în viță, vom primi hrană bogată și dulce îngrijire cu drag de la El și îi vom îngriji cu drag și hrăni, de asemenea, pe alții pentru a-i păstori conform lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să învățăm de la Tine să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne deschidem îngrijirii Tale cu drag și hrănirii Tale. Îți mulțumim că ne îngrijești cu dragoste. Îți mulțumim pentru grija Ta delicată și atotinclusivă în și prin Trup. Vrem să învățăm de la Tine să-i îngrijim cu drag și să-i hrănim și pe alții. Amin, Doamne, fie ca noi să fim ca o mamă care alăptează și își îngrijește cu drag propriii copii. Dă-ne sentimentele Tale tandre și grija Ta pentru credincioșii nou botezați, ca să-i putem îngriji cu drag în umanitatea Domnului. O, Doamne, Te iubim! Ne deschidem îngrijirii Tale cu drag. Fie ca Tu să-i iubești pe cei noi și să ai grijă de ei prin noi. Venim la Tine ca să Te savurăm, Doamne dragă, și suntem una cu sfinții din grupul nostru vital pentru a ne păstori unii pe alții, a fi zidiți împreună și a învăța să-i păstorim pe cei noi. Fie ca noi să fim cei care rămân în Domnul astăzi, iubindu-L și lucrând pentru a-i păstori pe cei noi! Amin, Doamne, fă-ne ca o mamă care alăptează și îi îngrijește cu drag pe cei noi și ca un tată care îndeamnă și împărtășește bogățiile lui Cristos celor noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Shepherding is taking All-inclusive Tender Care of Others by Cherishing & Nourishing, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Vedem o viziune a Cristosului excelent și-L savurăm pe Cristos ca prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu

08/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Daniel 10 vedem viziunea Cristosului excelent, care i S-a arătat lui Daniel în prețiozitatea Sa supremă ca om, iar aceasta a fost pentru aprecierea, consolarea, încurajarea și stabilizarea lui Daniel; trebuie să răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu, pentru a fi constituiți cu El astăzi și a fi oameni ai prețiozității.

Amin, Doamne, vrem să Te savurăm astăzi! Descoperă-ne continuu pentru a-L vedea pe Cristosul atotinclusiv, ca fiind Cel care este prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu! Arată-ni-Te nouă, Doamne, și infuzează-ne cu ceea ce ești Tu. Dă-ne o viziune a Cristosului excelent, astfel încât să Îl putem savura în prețiozitatea Sa supremă ca om! Doamne Isuse, Te iubim! Amin!

Cât de binecuvântați suntem noi, credincioșii în Cristos, că avem o schimbare în conceptul nostru de valori astăzi! Înainte de a crede în Domnul Isus, aveam o anumită estimare și evaluare a lui Cristos și a lui Dumnezeu, dar acum Îl apreciem și Îl prețuim mult mai mult pe Cristos.

Îl prețuim ca piatra de temelie pentru zidirea bisericii și Îl considerăm mai valoros și mai prețios chiar decât rudele noastre. El este comoara dreptății, iar excelența cunoașterii lui Cristos este mult mai prețioasă decât orice altceva.

Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său, El strălucește asupra noastră și conceptul nostru de valori se schimbă, astfel încât să-L alegem continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porțiune a noastră super-excelentă. Îl prețuim pe Domnul mai mult decât hrana noastră alocată, căci Îl putem gusta pe Domnul în cuvântul Său ca realitatea țării bune din care curge lapte hrănitor și miere proaspătă. Amin!

Apostolul Petru a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru noi, credincioșii în Cristos. A fost fermecat de Domnul într-o asemenea măsură încât, indiferent cât de mult a eșuat și de câte ori l-a mustrat Domnul, tot L-a urmat pe Domnul ca Păstor al său până la martirajul său.

Cristos este piatra prețioasă pentru clădirea lui Dumnezeu, sângele Lui este prețios și aplicabil nouă astăzi, iar noi avem promisiunile prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu pentru a le savura astăzi. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi o credință la fel de prețioasă. Chiar dacă ne aflăm într-o stare de deprimare, chiar în depresie, când vedem o viziune a Cristosului în glorie, suntem încurajați și infuzați cu El.

O, fie ca noi să fim cei care iau aminte la avertismentul Domnului, exersându-ne duhul pentru a ne ruga ca Domnul să ne deschidă ochii interiori, să ne înmoaie inima și să ne păstreze inima îndreptată spre El, astfel încât să putem primi vindecarea Lui interioară pentru orbirea și boala noastră.

Când Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa, ne vom da seama că suntem oameni cu buze necurate și ne vom deschide Domnului pentru a fi curățiți și purificați de El, astfel încât să-I putem sluji și să-L administrăm și altora, pentru ca și ei să-L savureze pe acest Cristos glorios și să fie expresia Lui. Amin!

O viziune a Cristosului excelent care ni se arată în prețiozitatea Sa supremă ca om pentru aprecierea, consolarea, încurajarea și stabilizarea noastră

În Daniel capitolul 10 vedem că Daniel a primit și el o viziune a Cristosului excelent; Cristos i s-a arătat lui Daniel în prețiozitatea Sa supremă ca om. Această viziune a fost pentru aprecierea, consolarea, încurajarea și stabilizarea lui Daniel (vezi Daniel 10:4-9).

Dacă citim această porțiune din Daniel, s-ar putea să nu înțelegem prea multe, deoarece există o mulțime de tipuri reprezentative și simboluri aici; avem nevoie de slujirea epocii pentru a interpreta corect aceste tipuri reprezentative și figuri, astfel încât să putem fi aduși la o apreciere adecvată a Cristosului excelent.

Cristosul excelent i s-a arătat lui Daniel în preoția Sa pentru a avea grijă de poporul Său ales; El era un om îmbrăcat în in fin, ale cărui coapse erau încinse cu aur fin din Ufaz. Avea o haină preoțească; faptul că era îmbrăcat în in semnifică faptul că umanitatea Sa este haina Sa preoțească.

Cristos a apărut ca Preot în umanitatea Sa – semnificată prin haina de in – pentru a îngriji poporul Său ales în captivitatea lor (vezi Daniel 10:5; Exod 28:31-35). Cristos este centralitatea și universalitatea lui Dumnezeu și, ca atare, El este un Preot care are grijă de copiii lui Israel aflați în captivitate.

Cristos a apărut și în calitatea Sa de împărat în divinitatea Sa, semnificată prin aurul coroanei, pentru a domni peste toate popoarele. Coapsele Lui erau încinse cu aur fin din Ufaz. Brâul este pentru întărire. Calitatea de împărat a lui Cristos este întărită de brâul de aur, ceea ce arată că calitatea de împărat a Sa este divină și întărește funcționarea Sa ca preot.

Mai mult, Cristos a apărut în prețiozitatea și demnitatea Sa, semnificate de trupul Său ca berilul. Cuvântul ebraic pentru beril s-ar putea referi la o piatră prețioasă albastru-verzuie sau galbenă; aceasta semnifică faptul că Cristos, în întruparea Sa, este divin (galben), plin de viață (verde) și ceresc (albastru).

Trebuie să vedem o viziune a Cristosului excelent care ni se arată în prețiozitatea Sa supremă ca om; El este divin, plin de viață și ceresc. Ce Cristos minunat avem!

Faptul că fața Lui era ca înfățișarea fulgerului (Daniel 10:6) arată că Cristos ni se arată în strălucirea Sa pentru a străluci peste oameni în iluminarea Sa. Această strălucire și iluminare sunt pentru cercetarea și judecata Sa, semnificate de ochii Săi ca torțe de foc. Ce Cristos minunat avem! Ce Cristos excelent vedem în apariția Sa lui Daniel în prețiozitatea Sa supremă ca om!

Cristos a apărut în vorbirea Sa puternică pentru a judeca oamenii, semnificat de brațele și picioarele Sale ca strălucirea bronzului lustruit. Mai mult, Cristos S-a arătat prin vorbirea Sa puternică pentru a judeca oamenii, așa cum este semnificat de sunetul cuvintelor Sale ca glasul unei mulțimi.

El este pe tron, căci este un Dumnezeu în ceruri și cerurile stăpânesc. Întreaga situație a lumii este sub stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor pentru a-I da lui Cristos preeminența în toate lucrurile, pentru a-L face pe Cristos să aibă primul loc în toate (Dan. 2:34-35; 7:9-10; 4:34-35; Col. 1:15, 18; Apoc. 2:4-5).

Asta este ceea ce urmărește Dumnezeu; El vrea ca Cristos să aibă primul loc în toate lucrurile. Pentru aceasta, El conduce și domnește, iar întreaga situație este sub stăpânirea Lui, astfel încât Cristos să aibă preeminența în toate lucrurile.

Cristos trebuie să aibă primul loc nu numai în situația lumii, ci și mai mult, în universul nostru personal. Astăzi, Cristos, ca fiind Cel Preeminent, trebuie să aibă primul loc în viața noastră de biserică, în viața de familie și în trăirea noastră de zi cu zi (Coloseni 1:17b, 18b; 3:17; 1 Corinteni 10:31).

În tot ceea ce suntem și facem, Cristos, ca Cel Preeminent, trebuie să fie centralitatea și universalitatea vieții noastre. El trebuie să fie centrul universului nostru, centrul de susținere a tot ceea ce se întâmplă în noi și în tot ceea ce suntem.

Sub domnia Sa cerească, Dumnezeu folosește mediul înconjurător pentru a-L face pe Cristos centralitatea și universalitatea pentru noi (Romani 8:28; Coloseni 1:18, 27; 3:4, 10-11). Întrucât Cristos domnește peste toate lucrurile, Dumnezeu folosește toate lucrurile, persoanele, problemele, situațiile și mediile pentru a-L face pe Cristos primul și totul pentru noi și în noi.

De aceea, totul se întâmplă în viața noastră; poate că nu suntem de acord cu anumite lucruri care se întâmplă, poate că nu ne plac anumite persoane sau situații, dar Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile pentru a-L face pe Cristos preeminent în noi, chiar pentru ca Cristos să fie centralitatea și universalitatea pentru noi.

Noi suntem cei aleși de Dumnezeu să fim poporul Său pentru preeminența lui Cristos; suntem sub domnia cerească a lui Dumnezeu pentru a-L face pe Cristos preeminent (Dan. 4:26b, 35; Col. 1:18; 3:4, 10-11; Psalm 27:4). Noi, cei care credem în Cristos, suntem astăzi sub domnia cerească pentru ca Cristos să aibă primul loc în toate.

Când vedem viziunea Cristosului excelent care ni se arată în prețiozitatea Sa supremă ca om, Îl apreciem, suntem consolați, suntem încurajați și suntem stabilizați. Mai mult, îi acordăm Acestei Persoane excelente preeminența în toate lucrurile, dându-I primul loc în toate.

Doamne Isuse, dă-ne să avem viziunea Cristosului excelent care ni se arată în prețiozitatea Sa supremă ca om! Fie ca să vedem o viziune a Cristosului excelent pentru aprecierea, consolarea, încurajarea și stabilizarea noastră! O, Doamne, Tu ești Preotul în umanitatea Ta care are grijă de noi ca popor ales al Tău. Tu ai domnia în divinitatea Ta ca să domnești peste toate popoarele. Fie ca noi să Te vedem în prețiozitatea și demnitatea Ta, ca să Te putem aprecia ca fiind Cel divin, plin de viață și ceresc. Arată-ni-Te nouă, Doamne, și luminează-ne ca să ne cercetezi și să ne judeci. Mai mult, infuzează-ne, Doamne, și aranjează toate lucrurile din jurul nostru și în noi pentru ca Cristos să aibă primul loc. O, Doamne, vrem să vedem o viziune a Cristosului excelent și să-I dăm preeminența în toate lucrurile! Fie ca Cristosul cel preeminent să devină centralitatea și universalitatea în viața noastră de biserică, în viața de familie și în viața de zi cu zi. Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem sub domnia cerească a lui Dumnezeu pentru a-L face pe Cristos preeminent și a-L face să aibă primul loc în toate lucrurile! Amin, Doamne, ai Tu primul loc în toate lucrurile în noi astăzi!

Răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu, pentru ca să fim constituiți cu El ca oameni ai prețiozității, casa Sa spirituală și preoția Sa împărătească!

Când avem o viziune a Cristosului excelent astăzi, ne vom dărui pur și simplu să-L savurăm. Cristos ni se arată în prețiozitatea Sa supremă și în domnia Sa nu doar pentru a ne judeca și a ne cerceta, astfel încât să putem fi curățiți și purificați, ci și mai mult, pentru ca noi să-L savurăm.

Astăzi, noi, cei care credem în Cristos, trebuie să răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi constituiți cu El pentru a fi oameni ai prețiozității, ca și comoara Lui personală (1 Petru 3:4; Daniel 9:23; 10:11, 19; 2 Corinteni 2:10; Psalmul 16:5; Exod 19:4-6; 1 Petru 2:1-9; 2 Petru 3:8, 11-12).

În cartea lui Daniel vedem cum mesagerul îngeresc a venit la el și i-a spus că este un om prețios, chiar prețiozitatea însăși. Deoarece Daniel a petrecut timp cu Dumnezeu și a fost saturat cu Cristosul cel excelent pe care l-a văzut, a devenit un om al prețiozității, chiar prețiozitatea însăși.

Daniel nu a fost un om puternic în sine; de multe ori, când L-a văzut pe Domnul, a fost terminat și a avut nevoie să fie întărit de Domnul prin mesagerii Săi, îngerii. Dar Daniel a devenit un om al prețiozității văzând viziunea Cristosului excelent care i s-a arătat în prețiozitatea Sa supremă ca om.

Astăzi suntem în epoca Noului Testament și ne dăm seama că Dumnezeu este întrupat în Cristos, care astăzi este centralitatea și universalitatea economiei lui Dumnezeu.

Trebuie să răscumpărăm timpul zi de zi pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu, astfel încât El să se poată infuza în noi și să ne facă oameni ai prețiozității, comoara Sa personală. Dumnezeu nu vrea doar niște oameni în El, în care El Se poate distribui și care pot avea părtășie cu El.

El dorește să obțină un grup de oameni care Îl savurează pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă, astfel încât și ei să poată fi constituiți cu El pentru a fi oameni ai prețiozității, ca fiind comoara Sa personală. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi. Fie ca noi să trăim în prezența prețioasă a Domnului astăzi, savurându-L pe El fiind porțiunea noastră, așa cum El ne savurează pe noi ca fiind comoara Sa.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos exersându-ne duhul zi de zi, suntem întăriți și creștem în omul ascuns al inimii, care este prețios în ochii Lui. Îl savurăm ca fiind porțiunea noastră, ne împărtășim din bogățiile Lui și suntem constituiți cu El; în același timp, Domnul ne savurează pe noi ca fiind comoara Sa. Amin!

Asemenea apostolului Pavel, putem face toate lucrurile în Cristos, chiar în prezența lui Cristos, în lumina ochilor Săi, căci Îl apreciem, Îl savurăm și suntem una cu El în a face toate lucrurile. Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul zi de zi, pe măsură ce răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca prețiozitatea de supremă valoare, El Se zidește în noi pentru a ne face casa Lui spirituală și preoția Lui sfântă și împărătească pentru împlinirea dorinței inimii Sale.

Savurarea și experimentarea lui Cristos ne vor face să fim infuzați cu Dumnezeu, chiar să-L avem pe Dumnezeu în Cristos zidit în noi, astfel încât să putem fi o împărăție de preoți și o națiune sfântă.

Venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi, bem laptele nevinovat al cuvântului și venim la Domnul ca o piatră vie, devenind astfel pietre vii ca El.

El este Cel prețios, iar pentru noi, cei care credem, El este prețiozitatea însăși. Fie ca noi, credincioșii în Cristos, care Îl savurăm pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă, să realizăm că suntem o rasă aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor cumpărat pentru posesiunea Sa!

Slavă Domnului, ca astfel de oameni, vestim virtuțile Celui ce ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată! Amin! El este comoara noastră, Cel mai prețios și excelent, și pe măsură ce Îl savurăm ca fiind prețiozitatea supremă, devenim oameni ai prețiozității, chiar comoara Domnului!

Acest lucru se va finaliza în Noul Ierusalim, structura miraculoasă a comorii! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, vrem să răscumpărăm timpul astăzi pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne exersăm duhul să Te savurăm astăzi. Constituie-ne cu Tine Însuți pentru a ne face oameni ai prețiozității ca fiind comoara Ta personală. Fie ca să trăim în prezența Ta prețioasă astăzi. Fie ca să Te savurăm ca porțiunea noastră și fie ca Tu să ne savurezi ca fiind comoara Ta. Amin, Doamne, Tu ești prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu pentru noi și Te savurăm ca fiind Cel excelent. Aleluia, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca fiind Cel suprem și prețios, devenim oameni ai prețiozității și comoara personală a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție; zidește-Te în noi puțin mai mult astăzi. Fă-ne casa Ta spirituală și preoția Ta sfântă și împărătească pentru împlinirea dorinței inimii Tale! Ne dăruim Ție astăzi, Doamne, pentru a Te savura ca fiind cel suprem de prețios. Vrem să trăim și să facem toate lucrurile conform indicelor ochilor Tăi. Păstrează-ne în duhul nostru contopit astăzi! Tu ești prețiozitatea pentru noi. Noi suntem comoara Ta personală. Te savurăm și Tu ne savurezi. Amin, Doamne, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See a Vision of the Excellent Christ & Enjoy Christ as the Supreme Preciousness of God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 33 cu tema: Viziunea, experimentarea, savurarea și expresia prețiozității supreme a lui Cristos pentru viața de biserică autentică (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi pentru savurarea și experimentarea noastră

05/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Apostolul Petru a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și a fost fermecat de Domnul într-o asemenea măsură încât, indiferent de câte ori l-a mustrat Domnul, el tot L-a urmat pe Domnul; trebuie să-L vedem pe Cristos ca fiind prețiozitatea pentru noi și să savurăm promisiunile Sale prețioase, sângele Său prețios, credința prețioasă și chiar încercarea prețioasă a credinței noastre.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne ca să Te vedem! Atrage-ne și captivează-ne. Pur și simplu ne deschidem Ție. Fie ca să vedem că Cristos este prețiozitatea pentru credincioșii Săi! Fie ca noi să ne dăm seama cât de prețios ești și fie ca noi să Te iubim până la cel mai înalt grad! Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei cărora li s-a arătat îndurare de către Domnul nu doar pentru a ne întoarce de la orice altceva la El, ci, mai mult decât atât, pentru a-L vedea și a-L aprecia.

Viața noastră de zi cu zi ca creștini este acum conform valorilor pe care le are Dumnezeul Triunic, nu conform sistemului de valori din această lume. Această lume prețuiește anumite lucruri datorită influenței lui Satan, iar toți oamenii decăzuți prețuiesc lucruri care sunt lipsite de valoare, fără sens și, în cel mai bun caz, o bucurie temporară.

Dar noi, cei care credem în Cristos, am văzut ceva din prețiozitatea lui Cristos. Am văzut o licărire din cine este El. Ne place să petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său pentru a-L vedea, a-L savura și a fi infuzați cu El.

Ne dăm seama că Cristos este adevărata noastră comoară. El este comoara dreptății și nicio comoară pământească nu se poate compara cu ea. Chiar dacă avem comori pământești, chiar dacă putem obține aceste comori exterioare, totuși privim la Domnul și Îl alegem, căci El este adevărata noastră comoară.

El este adevăratul aur, argint și pietre prețioase și El este adevărata perlă. Pur și simplu ne deschidem către El. Vrem să fim infuzați cu El ca realitate a prețiozității și ne dăm Lui pentru a deveni exact ca El. Pe măsură ce venim la El ca o piatră vie, devenim și noi pietre vii.

Pe măsură ce petrecem timp cu El ca fiind prețiozitatea pentru credincioșii Săi, suntem infuzați cu prețiozitatea Lui și devenim prețioși pentru Dumnezeu.

Dar dacă noi, credincioșii în Cristos, nu petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, nu-L vom considera pe Cristos ca fiind porțiunea noastră care super-excelează; mai degrabă, lucrurile din lume vor deveni mai atractive și mai prețioase pentru noi.

Dacă nu-L atingem pe Domnul din nou și din nou în duhul nostru și în cuvântul Său, atenția noastră se va muta de la lucrurile nevăzute la lucrurile văzute și va apărea degradarea. O, fie ca noi să avem o schimbare completă în conceptul nostru de valori sub lumina Domnului, astfel încât să-L putem alege continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca fiind porțiunea noastră super-excelentă!

Să vedem că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și să-L savurăm pe Cristos

Apostolul Petru a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și a spus că pentru noi, cei care credem, este prețiozitatea (1 Petru 2:7).

Dacă citim Evangheliile, vedem că Petru a fost fermecat de Domnul într-o asemenea măsură încât, chiar dacă a eșuat lamentabil și a fost mustrat de Domnul de multe ori, el L-a urmat totuși pe Domnul ca Păstor al său până la martirajul său (Luca 5:8-11; Marcu 14:67-72; 16:7; Ioan 21:15-22; 2 Petru 1:14-15).

El a fost fermecat de Cristos. A fost captivat de Cristos. A fost atras de Cristos. Domnul Isus a fost ca un magnet imens, iar Petru, ca unul dintre cei care Îl căutau, a fost atras și captivat de El.

Când o persoană este fermecată de cineva, de exemplu, când un frate se îndrăgostește de o soră, face tot felul de lucruri ieșite din comun. Poate să se abată din calea lui și să facă lucruri nebunești doar pentru a-i arăta acelei surori că o iubește, pur și simplu pentru că a fost fermecat de ea.

În mod similar cu Petru și Domnul Isus, el a fost fermecat de Cristos și a făcut tot felul de lucruri din dragostea sa naturală pentru Domnul. Petru a eșuat lamentabil și a fost mustrat de Domnul, totuși a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și a rămas cu Domnul până la sfârșit.

Chiar și în noaptea în care era pe cale să se lepede de Domnul de trei ori, Domnul i-a profețit despre asta, dar el a spus totuși că nu-L va renega niciodată pe Domnul, ci mai degrabă va muri pentru El (Luca 22:34-35).

Dar chiar și o slujnică care l-a întrebat mai târziu l-a făcut să reacționeze lepădându-se de Domnul de trei ori. Domnul știa acest lucru și nu l-a uitat pe Petru; mai degrabă, în dimineața învierii Sale, îngerul le-a spus mai multor femei: „Duceți-vă și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru” (Marcu 16:7).

Domnul a avut grijă de Petru, iar Petru a fost fermecat de Domnul; Domnul l-a păstorit pe Petru până la sfârșit. Mai mult, Domnul i-a spus personal Mariei Magdalena: „Du-te la frații Mei” (Ioan 20:17).

Oamenii din lume sunt fermecați de tot felul de lucruri deșarte, de la mașini la sport și la diferite tipuri de jocuri cu mingea; pentru că sunt fermecați de aceste lucruri, își irosesc viața, energia și banii pe aceste lucruri.

Dar Domnul Isus Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și, atunci când Îl vedem ca fiind prețiozitatea, ne vom da Lui doar pentru a-L savura. Când Îl vedem pe Domnul Isus, când ne dăm seama de prețiozitatea Sa, când vedem dragostea Sa necondiționată pentru noi, suntem pur și simplu fermecați de El.

El ne iubește fără motiv; pur și simplu ne iubește. Ne-a fermecat. Ne-a atras la Sine. Ne captivează zilnic în cuvântul Său. Noi însă falimentăm. Falimentăm lamentabil de atâtea ori și chiar Îl renegăm pe Domnul. Nu-L lăsăm pe Cristos să trăiască în noi și nici nu-L lăsăm să fie exprimat prin noi.

Dar Domnul este întotdeauna acolo cu noi și pentru noi. El ne mustră, totuși ne atrage la Sine.

În cazul lui Petru, el și-a dat seama că el, Iacov și Ioan fuseseră admiși în cel mai înalt grad de inițiere la schimbarea la față a Domnului; ei au fost admiși să fie spectatori inițiați ai măreției Sale (2 Petru 1:16-18; 2 Petru 5:1).

Erau pescari care au fost captivați de acest minunat Isus și au fost aduși pe muntele schimbării la față pentru a-L vedea cum este transfigurat înaintea lor.

El a mărturisit că ucenicii nu au urmat mituri ingenios inventate când ne-au făcut cunoscută puterea și venirea Domnului nostru Isus Cristos, ci au devenit martori oculari ai măreției lui Cristos. Pe de o parte, Cristos va veni în glorie și măreție; pe de altă parte, Petru împreună cu Iacov și Ioan au văzut gloria Lui!

În înălțarea Sa, Cristos este „Maiestuosul” — El este Dumnezeul și Mântuitorul nostru (2 Petru 1:1) și Domnul tuturor (1 Petru 3:22; Fapte 2:36) ca Judecător, Legislator și Împărat în guvernarea lui Dumnezeu (Isaia 33:21-22) pentru a Se distribui în noi pentru a fi savurarea noastră pentru mântuirea noastră deplină (Apocalipsa 22:1).

Cristos este Cel Maiestuos. El este Împăratul nostru în guvernarea lui Dumnezeu și Se distribuie în noi pentru a fi savurarea noastră zilnică.

El este, de asemenea, Dumnezeul și Mântuitorul nostru și El este Domnul tuturor! Când venim la Domnul în cuvântul Său pentru a-L savura, a-L atinge și a fi infuzați cu El, ne dăm seama că El este o persoană atât de minunată!

Cristos este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și Îl putem savura zi de zi! El ne farmecă, ne atrage la Sine și suntem captivați de El; Îl putem privi zilnic și reflecta, astfel încât să putem fi transformați în chipul Său, din glorie în glorie!

Doamne Isuse, vrem să vedem că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi! Amin, Doamne, dezvăluie-ne să Te vedem! Fie ca să vedem prețiozitatea Ta astăzi. Fie ca să vedem cine ești, ce ești, ce ai făcut și ce faci în noi și pentru noi. Ne deschidem Ție, Doamne Isuse! Suntem fermecați de Tine. Nimic altceva nu se compară cu Tine. Te urmăm, dragă Doamne Isuse, căci Tu ești Cel mai minunat! Tu ești Păstorul sufletelor noastre. Chiar dacă falimentăm de multe ori și suntem mustrați de Tine, tot Te iubim și venim la Tine. Amin, Doamne, fie ca să vedem prețiozitatea Ta astăzi. Îți mulțumim că ești prețiozitatea pentru noi, credincioșii în Cristos. Deși nu Te-am văzut cu ochii noștri, Te iubim și ne bucurăm în Tine cu o bucurie de nespus și plină de glorie! Amin, Doamne, Tu ești Maiestuos! Tu ești Dumnezeul și Mântuitorul nostru! Tu ești Domnul tuturor! Tu ești Judecătorul nostru, Legiuitorul nostru și Împăratul nostru în guvernarea lui Dumnezeu! Ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine! Fii savurarea noastră pentru mântuirea noastră deplină!

Îl savurăm pe Cristos ca prețiozitate: piatra prețioasă, sângele prețios, promisiunile prețioase, credința prețioasă și încercarea prețioasă a credinței noastre

Apostolul Petru a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și a spus: „Pentru voi, cei care credeți, El este prețiozitatea”. Cristos nu este doar prețios; El este prețiozitatea pentru noi, credincioșii în Cristos.

În epistolele sale, Petru folosește cuvântul prețios de multe ori. În 1 Petru 2:4-8 vedem că Cristos Însuși este piatra prețioasă pentru clădirea lui Dumnezeu. Ziditorii L-au respins, dar pentru Dumnezeu El este ales și prețios.

Când venim la El, devenim și noi pietre vii, chiar pietre prețioase potrivite pentru clădirea lui Dumnezeu. Cristos este prețiozitatea pentru noi, credincioșii Săi, și El ne infuzează cu ceea ce El este pentru clădirea Lui.

Slavă Domnului că sângele prețios al lui Cristos ne-a răscumpărat din trăirea noastră deșartă (1 Petru 1:14, 18-19). Domnul Și-a vărsat sângele pentru noi, iar sângele Lui este prețios. Sângele Lui ne-a răscumpărat nu numai din păcat, ci mai mult, din trăirea noastră deșartă.

Înainte de a crede în Domnul, aveam o viață goală, deșartă și lipsită de sens, căci tot ce urmăream înainte era deșertăciune și umblare după vânt. Nu aveam niciun scop. Dar sângele prețios al lui Cristos ne-a răscumpărat din viața noastră deșartă pentru ca noi să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică!

Acum putem savura promisiunile prețioase și nespus de mari care ne-au fost acordate de Dumnezeu și Mântuitorul, Isus Cristos (2 Petru 1:1, 4; Isaia 42:6; Evrei 8:8-12). Aleluia pentru promisiunile lui Dumnezeu!

Putem savura realitatea promisiunilor lui Dumnezeu din cuvântul Său, chemând numele prețios al Domnului! Când chemăm Numele Lui, bem din El ca din paharul mântuirii, savurându-L pe Cristos ca realitate a tuturor promisiunilor prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu (Fapte 4:10-12; Psalmul 116:12-13).

Ce vom da Domnului pentru tot ce a făcut El pentru noi? Cum ne putem bucura de toate promisiunile Sale din cuvântul Său? Pur și simplu chemând Numele Lui și rugându-ne asupra cuvântului Său, ca să putem savura promisiunile Sale prețioase!

Trebuie să avem timp față în față cu El, chiar contact vizual cu El, pentru a savura ceea ce este El. Paharul mâniei a fost partea noastră, dar acum savurăm paharul binecuvântării. Când citim promisiunile lui Dumnezeu în cuvântul Său, putem pur și simplu să spunem amin cuvântului Domnului și să le revendicăm prin credință.

El promite să ne regenereze, să ne înnoiască, să ne transforme, să ne conformeze chipului Său și să ne glorifice. Deși putem părea a fi cazuri fără speranță, putem spune Amin cuvântului Său și ne putem revendica promisiunile Sale, iar El va face ceea ce spune în cuvântul Său!

Cristos este cu adevărat prețiozitatea pentru credincioșii Săi, iar noi putem savura promisiunile Sale prețioase întrupate în cuvântul Său. Pe măsură ce citim promisiunile Sale în rugăciune, ne împărtășim din natura divină și o savurăm, astfel încât să putem crește și ne putem dezvolta în viața divină până la maturitatea vieții, pentru a ne bucura de o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos (2 Petru 1:4-11).

Trebuie doar să ne rugăm asupra promisiunilor lui Dumnezeu. Trebuie să luăm Biblia și să o facem cartea noastră de rugăciuni. Trebuie să citim Biblia într-o atmosferă și un duh de rugăciune. Ne rugăm doar cu scurte rugăciuni asupra cuvântului lui Dumnezeu, exersând să spunem Amin la cuvântul Său. Apoi El face ca aceste promisiuni să fie experiența noastră! Amin!

Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi, credincioșii în Cristos, o credință la fel de prețioasă (2 Petru 4:1). Fiecare dintre noi are o credință la fel de prețioasă, iar măsura credinței noastre depinde de cooperarea noastră cu El.

Nu ar trebui să credem că avem mai multă credință decât alții și nici nu ar trebui să credem că suntem mai avansați decât alții în credință; trebuie pur și simplu să-L savurăm pe Domnul în cuvântul Său și să creștem în credință.

Nu avem o minte trează dacă credem că avem mai multă credință decât prezbiterii; aceasta înseamnă a anula ordinea corectă în Trup. Cu toții trebuie să-L iubim pe Domnul, să-L savurăm și să ne împărtășim din promisiunile prețioase ale lui Dumnezeu din cuvântul Său pentru a crește în viață și a ne spori măsura credinței!

În 1 Petru 1:6-7 vedem că încercarea prețioasă a credinței noastre se face prin diverse încercări care vin prin suferințe. Domnul ne încearcă credința și chiar și această încercare este prețioasă. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca fiind prețiozitatea astăzi. Venim la Tine, o piatră vie, o piatră prețioasă, pentru a fi infuzați cu Tine și a deveni la fel ca Tine, o piatră vie! Infuzează-ne mai mult cu Tine Însuți. Curăță-ne cu prețiosul Tău sânge. Îți mulțumim că ne-ai răscumpărat din trăirea noastră deșartă prin prețiosul Tău sânge! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a savura promisiunile prețioase și nespus de mari, acordate nouă de Dumnezeul și Mântuitorul nostru, Isus Cristos! Chemăm Numele Tău pentru a bea paharul mântuirii! Ne exersăm duhul pentru a citi cu rugăciune promisiunile lui Dumnezeu din cuvântul Său, astfel încât să ne putem împărtăși din natura divină și s-o savurăm! Amin, Doamne, fie ca natura divină din noi să crească și să se dezvolte până la maturitatea vieții! Slavă Domnului, tuturor ni s-a încredințat o credință la fel de prețioasă și putem crește în credință zi de zi! Amin, Doamne, Te iubim ca prețiozitate pentru noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Himself is the Preciousness to His Believers for us to Enjoy and Experience, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 33 cu tema: Viziunea, experimentarea, savurarea și expresia prețiozității supreme a lui Cristos pentru viața de biserică autentică (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl alegem continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porțiunea noastră care super-excelează

04/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să-I cerem Domnului să ne dea lumina pentru a avea o schimbare completă în conceptul nostru de valori, astfel încât, zi de zi, să-L putem alege continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porțiunea noastră care super-excelează, căci Îl prețuim pe Cristos mai presus de toate lucrurile, chiar mai presus de rudele noastre, membrii familiei noastre și chiar mai mult decât porția noastră de hrană!

O, Doamne Isuse, fie ca să Te vedem mai mult, pentru a putea avea o apreciere mai deplină a cine ești Tu. Descoperă-ne să-L vedem pe Domnul Isus, Cel mai minunat! Dă-ne lumina pentru a putea avea o schimbare completă în conceptul nostru de valori. O, Doamne, fie ca noi să-L alegem continuu pe Cristos astăzi și fie ca noi să alegem tot ceea ce este Cristos în cuvântul Său pentru noi ca porțiunea noastră care super-excelează! Amin, Doamne, Te iubim! Amin!

Indiferent ce se întâmplă în jurul nostru, indiferent de eșecurile noastre și chiar indiferent cât de bună a fost experiența noastră de ieri, trebuie să mergem mai departe cu Domnul și să Îl savurăm într-un mod proaspăt astăzi. Cristosul nostru este Cristosul de acum, Cristosul care este Duhul dătător de viață, care ne este sursa de viață în duhul nostru acum.

Când am crezut în Domnul Isus, când am fost descoperiți pentru a vedea prețiozitatea supremă a lui Cristos, pur și simplu am renunțat la orice altceva și L-am ales pe El. De atunci, conceptul nostru de valori se schimbă, astfel încât să putem prețui ceea ce Dumnezeu prețuiește și să ignorăm ceea ce Dumnezeu ignoră.

Suntem ca apostolul Pavel: lucrurile care înainte erau câștiguri pentru noi, acum le socotim pierdere, datorită excelenței cunoașterii lui Cristos, Domnul nostru. Cu toții putem mărturisi că, pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și pe măsură ce ne deschidem către El pe tot parcursul zilei, Domnul este din ce în ce mai prețios pentru noi. Nu numai că este disponibil, bogat și dulce, dar este și practic, viu și prețios.

Când ne întoarcem către El în toate lucrurile, când pur și simplu ne întoarcem spre interior, chemând Numele Său, El ne arată frumusețea Sa, vedem prețiozitatea Sa și Îl considerăm ca fiind Cel suprem de prețios pentru savurarea și experiența noastră. Dar când nu-L contactăm pe Domnul, când suntem atât de ocupați sau uituci încât nu ne întoarcem proaspăt către duhul nostru pentru a absorbi bogățiile Sale, Domnul ni se pare atât de distant.

Lumea de astăzi ne atrage cu multe lucruri, responsabilitățile și treburile noastre sunt atât de multe și există multe lucruri necesare de care trebuie să ne ocupăm. Însă în mijlocul tuturor acestor lucruri, noi, credincioșii în Cristos, avem o schimbare în conceptul nostru de valori. Îl prețuim pe Cristos și ceea ce este al lui Cristos ca fiind cele mai prețioase lucruri, iar orice altceva se estompează. Amin, Doamne Isuse, Te iubim!

Îl prețuim pe Cristos mai mult decât familia și rudele noastre, mai mult decât toate lucrurile și El este comoara dreptății!

În Matei 10:37-38 și Luca 18:26-30, Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că, dacă cineva vrea să-L urmeze, trebuie să-L prețuiască mai mult decât propriile rude și membri ai familiei sale. Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să-L prețuim pe Domnul Isus mai mult decât propriile noastre rude.

Tatăl, mama, soția, soțul, copiii și rudele noastre sunt cele mai prețioase lucruri pentru un om; sunt cele mai importante lucruri din viața lui. Când acestea nu sunt comparate cu Domnul, nu este nimic greșit în a le iubi. Dar când apare o situație în care trebuie să alegem între cele două, pe care o vom alege?

Când sistemul nostru de valori este actualizat pentru a fi același cu cel al Domnului, îl vom alege pe Cristos și Îl vom prețui pe Cristos mai mult decât orice altceva (Matei 10:37-38; Luca 18:26-30; 1 Petru 1:1, 17; 2:11).

Cu toții putem mărturisi că, în calitate de credincioși în Cristos, de multe ori chiar și cei din propria noastră familie ne antipatizează sau ne disprețuiesc, căutând să ne persecute și să ne mustre din cauza credinței noastre în Cristos.

Înainte de a fi mântuiți, le plăceau de noi, dar după ce am fost mântuiți, am devenit nepopulari. O, Doamne! În loc să încercăm să fim mai „normali” și să nu-L trăim pe Cristos în preajma lor, trebuie să-L prețuim cu atât mai mult pe Cristos și să căutăm să-L trăim pe Cristos înaintea familiei noastre, chiar să le împărtășim ceva din Cristos, căci Îl prețuim pe Cristos mai presus de toate lucrurile.

Putem chiar să predicăm Evanghelia rudelor noastre nemântuite, căci vrem să mărturisim despre El ca fiind Cel mai prețios.

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul, aprecierea lui Cristos de către noi ca fiind comoară a dreptății va fi mai mare decât aprecierea noastră pentru orice comoară pământească (Iov 22:23-28; Matei 12:18-21; Isaia 42:1-4; 1 Petru 1:18-20). Dacă ne întoarcem la Domnul, vom fi zidiți, iar dacă ne aruncăm pepitele de aur în țărână, atunci Domnul Însuși va fi pepitele noastre de aur și argintul nostru prețios pentru noi.

Domnul este comoara noastră a dreptății. Trebuie să avem o schimbare în evaluarea lucrurilor. Pe măsură ce suntem testați într-un moment critic al vieții noastre, trebuie să-L prețuim pe Cristos mai mult decât orice comoară pământească. Când Îl alegem pe Cristos și Îl prețuim, ne vom desfăta în El, ne vom ridica fața spre Dumnezeu, ne vom ruga Lui și El ne va auzi și El ne va străluci în toate căile noastre.

Fie ca noi să-L alegem zilnic pe Domnul, petrecând timp cu El în cuvântul Său, prețuindu-L mai presus de toate lucrurile. Îl prețuim și chiar prețuim cunoașterea lui Cristos mai presus de toate lucrurile (Filipeni 3:8; 2 Petru 1:2-3, 8; 2:20; 3:18).

Nimic altceva nu se compară cu El. Apostolul Pavel a căutat să-L câștige pe Cristos și, datorită excelenței cunoașterii lui Cristos, a fost dispus să sufere pierderea tuturor lucrurilor, căci îl prețuia pe Cristos mai mult decât orice altceva. Amin!

În mod similar, așa cum ne spune Petru, nu L-am văzut pe Domnul, dar Îl iubim și, deși nu-L vedem în prezent, credem în El și ne bucurăm cu o bucurie negrăită și plină de glorie!

Când ne întoarcem către duhul nostru și-L contactăm pe Domnul, când pur și simplu chemăm numele Domnului pe tot parcursul zilei, atingem Cel mai prețios și suntem umpluți de o apreciere a valorii Sale supreme. Amin!

Avem nevoie de o viziune pentru a vedea că Noul Ierusalim este Dumnezeul Triunic, Trinitatea Divină, ca trei factori de bază formați în noi și structurați împreună cu noi, poporul Său răscumpărat, ca o structură miraculoasă a comorii care să fie concluzia întregii Biblii (Apocalipsa 21:18-21; cf. 1 Corinteni 3:12). Amin!

Atunci când privim la Noul Ierusalim, îl vedem atât pe Dumnezeu, cât și pe om zidiți împreună ca o comoară, chiar o structură a comorii. Aurul ca bază a cetății Îl simbolizează pe Dumnezeu Tatăl, perlele ca porți ale cetății Îl simbolizează pe Dumnezeu Fiul, iar zidul de iaspis al cetății Îl simbolizează pe Dumnezeu Duhul.

Astăzi suntem în proces de zidire în Dumnezeu și cu Dumnezeu, împreună cu sfinții, pentru a deveni parte a Noului Ierusalim. Aceasta este adevărata noastră comoară, chiar comoara autentică din univers! Amin!

Doamne Isuse, Te iubim! Te prețuim. Tu ești Cel mai prețios. Fie ca să vedem o viziune a cine Tu ești, ca să Te putem aprecia și mai mult. Schimbă-ne conceptul de valori, astfel încât să-L putem prețui pe Cristos mai mult decât ne prețuim chiar și propria familie și rudele noastre. Amin, Doamne, Te iubim, ne iubim membrii familiei, dar când trebuie să alegem între Tine sau ei, Te prețuim mai mult decât orice și oricine altcineva! Tu ești comoara noastră; Tu ești comoara noastră a dreptății și ne place să petrecem timp doar cu Tine. Nu prețuim lucrurile pământești, posesiunile și bogățiile; Te prețuim mai mult decât orice altceva. O, Doamne, lucrurile care erau câștiguri pentru noi, le socotim pierdere datorită excelenței cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul nostru! Te iubim, Doamne Isuse! Tu ești Cel mai valoros și mai prețios pentru noi! Slavă Ție pentru că lucrezi în noi și pentru că Te introduci în noi pentru a ne face parte din comoara Ta, Noul Ierusalim, structura miraculoasă a comorii! Slavă Domnului!

Doamne, dă-ne lumina pentru a avea o schimbare completă a conceptului nostru de valori, astfel încât să-L alegem continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porția noastră care super-excelează!

Cum Îl putem noi prețui pe Cristos mai presus de toate lucrurile? Mai ales că trăim în această lume din ce în ce mai concentrată pe lucruile materiale, chiar într-o lume care îi încurajează și îi motivează pe alții să se concentreze pe bogăție, sentimente, divertisment și alte lucruri exterioare, cum Îl putem prețui pe Cristos mai mult decât orice altceva?

Trebuie să venim la Domnul și să-I cerem să ne acorde lumina pentru a avea o schimbare completă a conceptului nostru de valoare, astfel încât să-L alegem continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porția noastră care super-excelează (Marcu 9:7-8; 2 Corinteni 2:10; 4:7; 1 Petru 1:8).

Poate că nu prețuim lucrurile exterioare, dar putem prețui lucrurile spirituale, așa cum a făcut Petru pe muntele schimbării la față; el și-a dat seama că L-a văzut pe Isus vorbind cu Moise și Ilie și a sugerat să se facă trei corturi acolo, căci e bine să fii acolo. Petru este cu adevărat reprezentantul nostru, atât de autentic, atât de sincer, dar atât de rapid în reacționare și eșuare; cu toții suntem așa.

Iată-l, cu Domnul Isus, a cărui față strălucea ca soarele, iar Moise și Ilie erau acolo, conversând cu El despre moartea Sa. Extraordinar! Ei știau că va muri și aveau o oarecare părtășie cu El în legătură cu asta. Petru îi prețuia pe toți trei în mod egal, dar Tatăl se desfătează doar în Cristos, căci El este Iubitul Său, Cel în care Își găsește toată plăcerea.

Putem prețui cutare sau cutare doctrină și putem iubi cu adevărat cutare sau cutare practică creștină sau chiar cutare învățător creștin, toate acestea fiind spirituale, etice, morale și foarte pozitive. Dar trebuie să-L vedem pe Cristos, căci numai Cristos este Preaiubitul Tatălui.

Trebuie să-I cerem Domnului să ne dea lumina pentru a ne schimba conceptul de valoare, astfel încât să-L putem alege în mod continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porțiunea noastră care super-excelează. Vrem să-L vedem pe Cristos. Vrem să Îl savurăm pe Cristos. Și Îi spunem Domnului să fie Cel mai prețios al nostru, chiar să ne dezvăluie pentru a vedea prețiozitatea Lui.

Numai atunci când Îl vedem, lăsăm toate celelalte lucruri, chiar renunțăm la orice altceva, pentru a ne dărui să Îl savurăm și să-L experimentăm până la cel mai înalt grad. El este porția noastră prețioasă și Îl alegem ca fiind Cel mai prețios!

În Ieremia 15:19, Domnul a spus: „Dacă vei despărți ce este de preț de ce este fără preț, vei fi ca gura Mea” (vezi și v. 16). Când Domnul este Cel mai prețios, vom căuta să despărțim ce e prețios de ce e deșart.

Există atât de multe lucruri „strălucitoare” și aparent prețioase astăzi, dar Cristos este însăși prețiozitatea; când venim la El în cuvântul Său și Îl câștigăm ca fiind Cel prețios, Îl vom alege continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porția noastră prețioasă. Îl vom administra și altora, căci Îl prețuim și vrem ca și ei să câștige această comoară.

Fie ca noi să fim cei care prețuiesc cuvintele Domnului mai mult decât porția noastră de hrană, gustându-L pe Domnul în cuvântul Său ca realitatea țării bune în care curge lapte hrănitor și miere proaspătă, pe care să le împărțim poporului lui Dumnezeu pentru mântuirea lor deplină (Iov 23:12; 1 Petru 2:2-5; Psalmul 119:103; Deuteronom 8:8; Cânt. Cânt. 4:11).

El este mai prețios pentru noi decât porția noastră de hrană! Când Îl gustăm în cuvântul Său, ne dăm seama că este atât de bogat pentru noi. Savurăm bogățiile Sale. Suntem constituiți cu bogățiile Sale.

Îl alegem continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porție a noastră. Când venim la Domnul în cuvântul Său, când alegem să petrecem timp cu El pentru a ne împărtăși din bogățiile Sale, Îl vom prețui mai mult decât orice altceva.

Vom prețui cuvintele Domnului mai mult decât toate bogățiile pământești, astfel încât să putem rosti oracole ale lui Dumnezeu pentru a împărți bogățiile nepătrunse ale lui Cristos ca har felurit al lui Dumnezeu (Psalmul 119:72, 9-16; Efeseni 3:8; 2 Corinteni 6:10; 1 Petru 4:10-11).

Bogățiile pământești vin și pleacă, și nu ne putem ține de ele; ele sunt aici astăzi și mâine dispar. Adevăratele bogății sunt Cristos Însuși și cuvintele Sale. Îl prețuim pe Cristos și prețuim cuvântul Său.

Bogățiile lui Cristos sunt întrupate în cuvântul Său, iar când citim cu rugăciune cuvântul Său, gustăm bogățiile Sale, Îl savurăm pe Domnul ca hrana și rezerva noastră și suntem constituiți cu El! Apoi, când îi întâlnim pe alții, rostim oracole ale lui Dumnezeu, căci împărțim ceva din bogățiile lui Cristos altora.

Fie ca noi să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou în cuvântul Său, prin exersarea duhului nostru, ca să-L putem savura, să fim umpluți de o apreciere a cine este El și pur și simplu să ne împărtășim din bogățiile Sale. Putem chiar să-I spunem Domnului să facă acest lucru în noi, spunându-I:

Doamne Isuse, dă-ne lumina pentru a avea o schimbare completă în conceptul nostru de valori, astfel încât să-L alegem continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porțiunea noastră care super-excelează! O, Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine în cuvântul Tău! Ne place să venim la Tine atunci când venim la cuvântul Tău, căci Tu ești atât de bogat pentru noi! Tu ești porțiunea noastră repartizată de Dumnezeu. Tu și tot ceea ce ești Tu sunt porțiunea noastră care super-excelează! Nimic nu se compară cu Tine! Tu ești Cel Prețios și orice altceva este fără valoare. Te prețuim și prețuim cuvintele Tale. Fie ca noi să prețuim cuvintele Tale mai mult decât porția noastră de hrană. Fie ca noi să-L gustăm pe Domnul în cuvintele Sale ca realitatea țării bune în care curge lapte și miere! Amin, Doamne, vrem să Te mâncăm, să Te bem și să gustăm bogățiile Tale în cuvântul Tău, ca să putem fi constituiți cu bogățiile Tale și să împărțim bogățiile Tale! O, cuvintele Tale sunt mai prețioase decât orice bogăție pământească! Te iubim și iubim cuvântul Tău! Ne place să fim umpluți de Tine și să împărțim bogățiile Tale ca har felurit al lui Dumnezeu altora!