Îl iubim pe Domnul Isus

Îl cunoaștem pe Cel Adevărat în mod subiectiv și suntem în Dumnezeul Adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos

27/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, putem cunoaște Cel Adevărat, căci Dumnezeul care este obiectiv devine subiectiv pentru noi, devenind chiar Cel adevărat în viața și experiența noastră, iar noi suntem în Cel care este adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos.

Amin, Doamne Isuse, păstrează-ne în Tine astăzi! Fie ca să vedem că nu numai că avem o înțelegere pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu subiectiv, dar, mai mult decât atât, putem fi în Cel adevărat! O, Doamne, ne dăm Ție pentru a Te savura și a Te experimenta astăzi. Fie ca să vedem că nu suntem în afara lui Dumnezeu, ci în Dumnezeu ca Cel adevărat! Aleluia, suntem în Dumnezeul adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos! Amin!

Este atât de bine să vedem că Fiul lui Dumnezeu a venit prin încarnare și prin moarte și înviere ca Duh pentru a ni-L aduce pe Dumnezeu ca har și realitate, astfel încât să putem avea viața divină și să ne împărtășim din Dumnezeu ca dragoste și lumină.

Dumnezeu a devenit om prin încarnare – Cuvântul s-a încarnat și a locuit printre noi. El a venit plin de har și realitate pentru ca noi să putem avea viața divină și, de asemenea, să Îl savurăm ca dragoste și lumină, astfel încât să putem chiar deveni la fel ca El ca dragoste și lumină.

Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit nu doar prin încarnare și moarte, ci chiar mai mult, prin înviere. El a venit în noi ca Duh al realității pentru a ne aduce în realitatea, savurarea și experimentarea subiectivă a Dumnezeului Triunic.

El a venit în noi, în duhul nostru, pentru ca noi să putem nu doar să înțelegem ce este Dumnezeu și ce a făcut El, ci și mai mult, să-L savurăm și să-L experimentăm subiectiv.

El vrea să fie subiectiv pentru noi. Vrea să se introducă în noi. Așadar, trebuie să venim zilnic la El și să cerem porția zilnică de har pentru a merge mai departe cu El, a ne împărtăși din bogățiile Sale și a fi zidiți în Trup.

Zi de zi, harul Domnului este suficient. Zi de zi, ne putem întoarce către duhul nostru, putem trăi în duh și putem umbla conform duhului, astfel încât Dumnezeul Triunic dătător de har să devină porția noastră spre savurarea noastră.

Dumnezeu este lumină. Când ne deschidem către El și Îl savurăm, suntem umpluți de lumină și devenim lumină în Domnul. Dumnezeu este dragoste; când Îl savurăm ca dragoste, ne vom împărtăși din bogățiile Sale ca dragoste și devenim dragostea însăși. El vrea să ne facă la fel ca El, așa că ne-a altoit în Sine și vrea să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi.

Cu cât Îi dăm mai mult teren în noi, cu atât mai mult ne poate face la fel ca El în viață și natură.

Îl cunoaștem pe Cel Adevărat, pe Cel care este Adevărat, căci Dumnezeu ne este subiectiv în experiența noastră

În 1 Ioan 5:20 vedem că îl putem cunoaște pe Cel Adevărat, adică, îl putem cunoaște pe Cel care este adevărat. Cuvântul grecesc tradus prin „adevărat” este alethinos, care înseamnă „autentic, real”, opusul lui fals și contrafăcut. De fapt, cuvântul grecesc înseamnă pur și simplu „Adevăratul”.

Dumnezeu este Adevăratul, Cel care este adevărat, Cel adevărat. Îl iubim pe Adevăratul! Îl iubim într-un mod sincer. Trebuie să ne dăm seama că acesta este un aspect al lui Dumnezeu care vrea să ni se facă cunoscut prin dragul nostru frate Ioan, care a plătit un preț considerabil pentru a putea trece prin toate suferințele, persecuția și închisoarea.

Doar Dumnezeul nostru Triunic este adevărat; totul și toți ceilalți sunt falși. Oamenii din lumea de astăzi sunt falși, cu excepția cazului în care sunt în Dumnezeu, cunoscându-L pe Cel Adevărat. Nici noi înșine nu suntem adevărați, nu suntem autentici, decât dacă Îl cunoaștem pe Cel care este adevărat și suntem în Cel adevărat.

Termenul „Cel adevărat”, care este subiectiv, se referă la faptul că Dumnezeu devine subiectiv pentru noi. Cum putem cunoaște Cel adevărat? Este prin faptul că Dumnezeu este subiectiv pentru noi. Aceasta înseamnă că El este legat de ființa noastră în experiența noastră. Dumnezeu devine subiectiv pentru noi.

Când ne culcăm, îi putem spune Domnului, Doamne Isuse, îmi întorc inima către Tine. Îmi deschid întreaga ființă către Tine. Devino subiectiv pentru mine. Spală-mă și curăță-mă. Fii în mine într-un mod experiențial. Vreau să cunosc învățătura ungerii într-un mod subiectiv. Amin!

Fie ca noi să nu ne oprim la a cunoaște obiectiv despre Dumnezeu sau la a cunoaște învățătura ungerii, ci să mergem mai departe să-L cunoaștem pe Dumnezeu în experiența noastră. Trebuie să-I cerem Domnului să devină real pentru noi și trebuie să ne rugăm ca să-L cunoaștem ca Cel Adevărat.

În acest verset, Dumnezeul care este obiectiv devine Cel adevărat în trăirea și experiența noastră. În trăirea noastră umană normală, obișnuită, Cel Adevărat devine subiectiv pentru noi în fiecare aspect.

Ne deschidem către El. Rămânem în El și El rămâne în noi. Îl contactăm și El Se introduce în noi. Îl lăsăm să-Și facă domiciliul în noi și El ne infuzează cu Sine Însuși. Cel adevărat este realitatea divină care devine realitate pentru noi.

Cel adevărat este realitatea divină, iar noi Îl cunoaștem pe Cel adevărat, cunoaștem realitatea divină, experimentând, savurând și posedând această realitate. La asta ne referim când vorbim despre cunoașterea Celului adevărat; nu este doar o cunoaștere mentală, ci cunoașterea Celui care este adevărat într-un mod subiectiv, intim.

Îl cunoaștem pe Cel adevărat, realitatea divină, experimentând această realitate, savurând această realitate și posedând această realitate.

Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat o înțelegere, astfel încât să-L putem experimenta, savura și poseda pe Dumnezeul adevărat, realitatea divină. Dumnezeul adevărat este realitatea divină.

Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, Dumnezeu ne-a dat să avem această înțelegere, această cunoaștere interioară a realității divine în duhul nostru prin intermediul Duhului realității.

1 Ioan 5:20 indică faptul că Dumnezeu a devenit realitatea noastră în experiența noastră. Doar Dumnezeu este realitatea. Doar Dumnezeu este real. Doar Dumnezeu este adevărat. Dar El vrea să devină realitatea noastră, chiar să se introducă în noi în măsura în care Îl cunoaștem subiectiv pe Cel adevărat și Îl exprimăm.

Nu există realitate pe pământ; noi, ființele umane, nu posedăm realitate. Dar Dumnezeu devine realitatea noastră. Acest lucru se va întâmpla în experiența noastră.

Pe măsură ce-L experimentăm pe Dumnezeul Triunic în Cristos ca Duh, Domnul este capabil să devină din ce în ce mai mult realitatea noastră. Nu putem explica acest lucru în cuvinte omenești, dar este ceva ce devine realitatea noastră în experiența noastră.

De exemplu, un cuplu căsătorit poate încerca să explice ce este viața de căsătorit cuiva care este celibatar, dar nu o poate înțelege niciodată până când nu se căsătorește el însuși. Numai căsătorindu-ne putem ști ce este viața de căsătorit.

În mod similar, numai savurând, experimentând și împărtășindu-ne din adevăratul Dumnezeu, realitatea divină, putem cunoaște realitatea divină. Cu cât mai multă realitate, cu atât mai mult Îl experimentăm pe Dumnezeu.

Dumnezeul care odinioară era obiectiv pentru noi a devenit acum realitatea noastră subiectivă. Amin! El este în noi, noi suntem în El și Îl cunoaștem pe Cel Adevărat. Nu ar trebui să așteptăm până când El devine pe deplin realitatea noastră, ci ar trebui să-I mulțumim Domnului pentru că este realitatea noastră astăzi.

El bate la ușa inimii noastre (Apocalipsa 3:20) și trebuie să-L lăsăm să intre. El vrea să intre și să ia masa cu noi, dar noi trebuie să-I deschidem și să-L lăsăm să intre. Chiar dacă ușa inimii noastre este deschisă, El nu ar intra pe o ușă deschisă fără să fie invitat.

Fie ca noi să învățăm să ne închidem vasul la atacurile inamicului, să fim goliți de ceea ce suntem și să-I permitem lui Dumnezeu, ca fiind Cel Adevărat, să devină realitatea noastră.

Satan caută astăzi să uzurpe multe ființe umane, inclusiv pe cei care cred în Cristos. De multe ori ne deschidem către Domnul, dar nu ne închidem vasul atacurilor inamicului, iar un demon poate intra și profita de noi, chiar ne poate tulbura.

Trebuie să învățăm să fim îndrăzneți și să declarăm în numele Domnului că Îl cunoaștem pe Cel Adevărat, suntem în Cel Adevărat și nu suntem de acord ca demonul să fie prezent în noi sau să aibă vreun teren în noi.

Când facem asta, când ne deschidem fiecare parte a ființei către Domnul și ne închidem vasul către inamic, Dumnezeu, ca Cel Adevărat, devine realitatea noastră și avem pace și bucurie; de asemenea, inamicul este învins și dat de rușine. Deschidem ușa către Domnul și o închidem față de inamic.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că îl putem cunoaște pe Cel adevărat! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, Îl cunoaștem pe Cel adevărat, Adevăratul! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem și să realizăm că Tu ești Cel adevărat, Adevăratul! Doar Dumnezeul nostru este adevărat, Dumnezeul Triunic este Adevăratul, și totul și toți ceilalți sunt falși! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem aceasta și să realizăm aceasta în experiența noastră. Fie ca Dumnezeul obiectiv să devină subiectiv pentru noi. Ne deschidem Ție, Doamne Isuse. Ne deschidem să Te savurăm, să Te experimentăm și să Te exprimăm în experiența noastră. Fie ca Dumnezeul care este obiectiv să devină Cel adevărat în viața și experiența noastră. Amin, Doamne, vrem să cunoaștem realitatea divină, Cel adevărat, experimentând, savurând și posedând această realitate! Aleluia, Fiul lui Dumnezeu ne-a dat o înțelegere pentru ca noi să-L putem experimenta, savura și poseda pe Dumnezeul adevărat, realitatea divină! Amin, Doamne, devino Tu realitatea noastră astăzi. Fie ca Dumnezeu să devină realitatea noastră în experiența noastră zi de zi! Ne deschidem vasul către Tine și ne închidem vasul către inamic.

Suntem în Cel Adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos – suntem în Dumnezeul adevărat!

1 Ioan 5:20 este un verset uimitor, foarte profund și plin de semnificație, deoarece ne arată secretul faptului de a fi în Adevăratul, adică, de a fi în Cel Adevărat. Suntem în Cel Adevărat.

Suntem în Adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos. Nu doar Îl cunoaștem pe Dumnezeu – suntem în Dumnezeu! Acest verset pare să spună că Cristos a venit și ne-a ajutat să înțelegem cine este Dumnezeu, iar acum Îl cunoaștem pe Dumnezeu. De fapt, acest verset ne spune că Îl cunoaștem subiectiv pe Dumnezeu și suntem chiar în Dumnezeu. Nu doar Îl cunoaștem pe Dumnezeu: suntem în Dumnezeu. Nu avem doar cunoașterea Lui, ci și suntem într-o uniune organică cu El.

După cum se vede în Romani 11, noi, ca ramură din pomul mai sărac, am fost tăiați și altoiți în Cristos, pomul cultivat. Prin pocăință și credință în Cristos, am fost tăiați din vechiul pom și am fost aduși într-o unire organică cu Domnul în duh. Această imagine minunată din natură, altoirea, ne arată ce s-a întâmplat între Domnul și noi; am fost tăiați din omul vechi și am fost altoiți în Cristos în duh.

Viața lui Cristos curge acum în noi, căci suntem uniți cu El în mod organic. Înainte de a crede în Domnul Isus, eram o mlădiță în copacul căzut al morții cu atâtea lucruri negative. Dar Domnul Isus a venit pentru răscumpărarea noastră și, prin moartea și învierea Sa, ne-a pus într-o unire organică cu El.

În Efeseni 1:4-5 vedem că Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, iar 1 Petru 1:3 ne spune că am fost regenerați în învierea lui Cristos din morți. Prin credința în Cristos, am fost puși în Cristos. Acum nu mai suntem în pomul păcatului, ci în pomul vieții am fost altoiți în Cristosul atotinclusiv.

Acum suntem un vas deschis, iar Domnul, în felul și timpul Său, va curge în noi. După cum se vede în Ioan 15:1-5, suntem mlădițe în Cristos, vița, și tot ce avem nevoie este în Cristos, în care suntem altoiți.

Cristosul atotinclusiv este vița, iar acum suntem atașați de El, ne deschidem către El și savurăm distribuirea Sa divină. Tot timpul, non-stop, există o distribuire în duhul nostru, iar Dumnezeul Triunic curge în noi.

Slavă Domnului că îndurarea Sa a ajuns la noi și harul Lui a venit la noi pentru a-L distribui pe Dumnezeu în noi. Zi de zi avem nevoie de îndurarea Domnului, iar îndurarea Lui deschide ușa pentru ca harul Său să intre. Vrem să fim un vas deschis pentru distribuirea Domnului astăzi.

În fiecare dimineață, ne îndreptăm inima către El, ne exersăm duhul și ne deschidem vasul către El. Îi cerem să ne dea măsura de har de care avem nevoie astăzi.

Dumnezeul care este obiectiv pentru noi devine subiectiv pentru noi, căci savurăm și experimentăm distribuirea Lui divină. Suntem una cu El în mod organic. Nu mai suntem în afara Adevăratului și nu mai suntem în afara Fiului Său, Isus Cristos.

Când Ioan spune că suntem în Cel adevărat, el subliniază un punct crucial: nu numai că Îl cunoaștem pe Cel adevărat și nu numai că Îl experimentăm, Îl savurăm și Îl posedăm ca realitate divină, ci și suntem în această realitate.

Suntem în Cel adevărat. Suntem în Fiul Său, Isus Cristos. Suntem în Cristos, iar Cristos este în noi. A fi în Dumnezeul adevărat înseamnă a fi în Fiul Său, Isus Cristos. Întrucât Isus Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, este întruparea lui Dumnezeu (Coloseni 2:9), a fi în El înseamnă a fi în Dumnezeul adevărat; aceasta indică faptul că Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeul adevărat.

A fi în Cel adevărat este egal cu a fi în Fiul Său, Isus Cristos, căci Cel adevărat și Isus Cristos sunt una în felul coinerenței – locuind și trăind unul în celălalt.

Suntem în Cel adevărat fiind în Fiul Său, Isus Cristos. Fie că spunem că a fi în Cel adevărat înseamnă a fi în Fiul Său, Isus Cristos, fie că suntem în Cel adevărat prin virtutea faptului că suntem în Isus Cristos, rezultatul este același, iar sensul este de fapt același. Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit nu doar să ne dai o înțelegere a ceea ce este Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, suntem în Cel adevărat! Aleluia, suntem în Cel care este adevărat! Ce minunat e că nu numai că Îl cunoaștem pe Dumnezeu ci și suntem în Dumnezeu! Nu numai că avem cunoașterea Lui – suntem și într-o unire organică cu El! Amin, nu mai suntem în afara Adevăratului – suntem în Cel care este adevărat! Nu mai suntem în afara lui Cristos, ci suntem în Cristos! Slavă Domnului, suntem în Cel adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos! Fie ca noi să vedem asta. Dă-ne o revelație pentru a vedea că suntem în Cel adevărat fiind în Fiul Său, Isus Cristos! Slavă Domnului că suntem în Cel adevărat prin virtutea faptului că suntem în Isus Cristos! Aleluia, a fi în Cel adevărat este egal cu a fi în Fiul Său, Isus Cristos! Amin, Doamne, păstrează-ne în Tine astăzi. Păstrează-ne în unirea organică cu Tine. Păstrează-ne în duhul nostru contopit, un singur duh cu Tine tot timpul! Slavă Domnului, suntem în Cel adevărat fiind în Fiul Său, Isus Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Know the True One Subjectively and we are in the True God, in His Son Jesus Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 36 cu tema: Cel adevărat (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl cunoaștem pe Dumnezeul Triunic savurându-L și experimentându-L în creșterea în viață spre maturitate

24/05/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În 1 Ioan 5:20 avem concluzia crucială a întregii Epistole 1 Ioan, văzând că acum suntem cu adevărat una cu Dumnezeul Triunic – El devine realitate și viață pentru noi pentru că suntem în El; ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic savurându-L și experimentându-L și avem o înțelegere mai profundă a Trinității Divine în mod experențial pe măsură ce creștem în viață spre maturitate.

Amin, Doamne, crește în noi puțin mai mult astăzi! Crește în noi spre maturitate. Vrem să Te cunoaștem într-un mod subiectiv, intim și personal. Ne deschidem către Tine. Tu ești realitatea. Tu ești Duhul realității cu duhul nostru. Introdu-Te în noi puțin mai mult astăzi. Te iubim, Doamne, și Îți acordăm primul loc în noi! Amin!

Săptămâna aceasta venim la ultimul dintre aspectele majore ale lui Cristos pe care să le experimentăm, să le savurăm și să le exprimăm, așa cum se vede în Epistolele lui Ioan; subiectul nostru este Cel Adevărat.

Epistolele lui Ioan vorbesc despre Dumnezeul Triunic ca fiind Cel Adevărat; 1 Ioan 5:20 spune că știm că Fiul a venit și ne-a dat o înțelegere ca să-L putem cunoaște pe Cel care este adevărat, și suntem în Cel care este adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos. Acesta este Dumnezeul adevărat și viața veșnică.

Ce minunat e acest lucru! O, Doamne Isuse! Trebuie să venim la Domnul pentru a fi dezvăluiți și iluminați de El, astfel încât să-L putem vedea pe Cel adevărat. Ce este acest Cel adevărat? Cum Îl putem noi experimenta, savura și exprima pe Cel adevărat? Fie ca Domnul să îndepărteze orice văl de pe ochii noștri.

Fie ca noi să nu credem că știm ce înseamnă asta. În această lume în care adevărul nu pare să conteze, în care oamenii spun că suntem post-adevăr și adevărul este atât de subiectiv încât nu există așa ceva ca un adevăr absolut, noi, cei care credem în Cristos, credem în Cel adevărat, îl avem pe Acest Cel adevărat în noi, suntem în Cel adevărat și Îl putem exprima ca adevăr, ca realitate, în viața noastră de zi cu zi.

Acesta nu este doar adevărul nostru subiectiv, ceva ce avem în mod particular și pe care nimeni altcineva nu îl are; aceasta este realitatea divină a Trinității Divine exprimată prin noi, pe măsură ce-L trăim pe Cristos ca fiind în Cel adevărat.

O, cât de mult avem nevoie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze în această privință! Cât de mult avem nevoie să ne deschidem către iluminarea Domnului, chiar și pentru ca El să îndepărteze orice văluri de concepții religioase și noțiuni preconcepute cu privire la ce este adevărul, cine este adevăratul și care este realitatea divină!

Fie ca Domnul, ca Duh al realității, să ne călăuzească în toată realitatea a ceea ce este El și fie ca noi să cooperăm cu El în viața noastră creștină de zi cu zi pentru a fi în Cel adevărat, chiar pentru a-L exprima în viața noastră de zi cu zi ca realitate a noastră!

Concluzia crucială a 1 Ioan: suntem cu adevărat una cu Dumnezeul Triunic, El devine real pentru noi pentru că suntem în Cel adevărat!

În 1 Ioan 5:20 avem concluzia crucială a întregii Epistole 1 Ioan; acest lucru va trebui dezvoltat mult mai mult, dar vrem să atingem puțin acest aspect. Trebuie să considerăm cu rugăciune prima epistolă a lui Ioan înaintea Domnului, chiar să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră pentru a îndepărta orice credem că știm, să trateze concepțiile noastre și să ne aducă pe deplin în lumină, așa cum El este în lumină, pentru ca noi să vedem ce vrea El să ne spună.

Fratele Lee a vorbit despre 1 Ioan 5:20 acum mai bine de patruzeci de ani, dar noi încă nu am intrat în sensul acestui verset. Ceea ce avem nevoie nu este mai multă cunoaștere a doctrinelor și nici nu avem nevoie de mai multă înțelegere în mintea noastră cu privire la ceea ce este Cel adevărat; trebuie să avem experimentarea și savurarea de a fi în Cel adevărat.

Fie ca adâncurile ființei noastre să fie deschise ca niciodată înainte. Fie ca noi să-I permitem Domnului, ca Duh al realității, să ne călăuzească în toată realitatea a ceea ce este Dumnezeul Triunic ca adevăr, ca realitate. Domnul ne așteaptă astăzi să intrăm în El, să intrăm în adâncurile ființei Sale; El vrea nu doar să-L cunoaștem sau să apreciem ceea ce este și face El, ci chiar mai mult, să-L cunoaștem într-un mod subiectiv, personal și intim.

Prima Epistolă a lui Ioan ne dezvăluie că acum suntem cu adevărat una cu Dumnezeul Triunic și El devine adevărat, real, pentru noi. Începem în 1 Ioan 1:3, unde vedem ceva din realitatea divină, iar acest lucru aduce părtășia divină. Apoi, în 1 Ioan 3:24 ni se spune că rămânem în El dacă păzim poruncile Lui; și știm că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni l-a dat.

Rămânem în El și El rămâne în noi, iar această rămânere este prin Duhul pe care ni l-a dat El. Apoi, 1 Ioan 4:2 ne spune că în aceasta cunoaștem Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Isus Cristos a venit în carne este din Dumnezeu.

Iată ce face Duhul lui Dumnezeu: El ne aduce în realitatea Cristosului încarnat, crucificat, înviat și înălțat, pentru ca noi să-L putem savura și experimenta pe Dumnezeul Triunic care a fost procesat și finalizat pentru a fi Duhul cu duhul nostru.

Nu avem nevoie de mai multe doctrine. Începem cu doctrine, cu adevăr, dar ceva real și adevărat pătrunde în ființa noastră. Și adânc în noi, avem o dorință. Vrem nu doar să știm despre Dumnezeu, ci să-L cunoaștem personal, intim și subiectiv.

Vrem să cunoaștem nu doar lucrările și cuvintele Sale, ci și mai mult, să-L experimentăm. Vrem să cunoaștem nu doar păstorirea Sa exterioară, ci să-L avem ca însăși realitatea ființei noastre interioare și a vieții noastre exterioare. Fie ca Domnul să producă o astfel de realitate în noi, pentru ca noi să putem fi în Cel Adevărat.

Inima Domnului este să păstorească fiecare membru al Trupului, astfel încât El să câștige maturitatea în viață în toate membrele Sale înainte de întoarcerea Sa. Dumnezeul Triunic devine realitate și viață pentru noi, deoarece suntem în El (1 Ioan 5:6; 2:24-25; 4:13). Ceea ce El vrea să obțină este realitatea. Nu doar doctrina.

Fie ca noi să tânjim să-L cunoaștem mai profund, într-un mod subiectiv. Fie ca noi să căutăm nu doar doctrine, ci chiar mai mult, realitate. Fie ca noi să nu ne mulțumim doar cu cunoașterea mentală și înțelegerea adevărului, ci, mai mult, să dorim să avem realitatea divină!

Asta a experimentat apostolul Ioan la sfârșitul vieții sale pe pământ. În asta vrea Domnul să ne aducă astăzi. Indiferent cât de bătrâni sau tineri suntem în Domnul, putem atinge realitatea divină, putem fi în Cel adevărat și putem avea pe Dumnezeu ca realitate a ființei noastre în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Ne deschidem întreaga ființă Ție. Amin, Doamne, îți deschidem adâncurile ființei noastre. Vrem nu doar să știm despre Tine, ci și mai mult, să Te cunoaștem subiectiv, intim și personal. Introdu-Te în noi. Du-ne mai departe de la simpla cunoaștere a doctrinei la experimentarea realității. Doamne, pur și simplu ne deschidem. Ne deschidem adâncurile ființei Ție, astfel încât Tu să Te poți introduce în noi. Fie ca noi să realizăm că suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi. Fie ca noi să fim în Cel adevărat. Fie ca noi să savurăm, să experimentăm și să exprimăm realitatea divină a Trinității Divine în viața noastră de zi cu zi, fiind în Cel adevărat. Amin, Doamne, fie ca Tu să devii realitate și viață pentru noi prin existența noastră în Tine. O, cât de mult tânjim după realitate! Căutăm realitatea divină. Am auzit atâtea lucruri și suntem recunoscători pentru ceea ce am auzit. Dar ființa noastră tânjește după realitatea divină! Amin, Doamne, dă-ne ca realitatea divină să fie introdusă în noi pentru a deveni realitatea noastră, pe măsură ce rămânem în Cel adevărat!

Îl cunoaștem pe Dumnezeul Triunic savurându-L și experimentându-L în procesul de creștere în viață spre maturitate

Dacă citim prima Epistolă a lui Ioan, vedem că preocuparea apostolului în scrierile sale nu era doar să reparăm cutare lucru sau să schimbăm cutare lucru în viața noastră creștină, ci și mai mult, să Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic.

Mulți creștini de astăzi au doctrine, practici religioase, ritualuri, crezuri și tot felul de activități, dar nu mulți Îl savurează pe Dumnezeul Triunic. Există multă vanitate în religie; există o mulțime de lucruri deșarte care se fac și se înfăptuiesc. Trebuie să ne întoarcem la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu și să ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic experimentându-L și savurându-L (1 Ioan 1:5; 2:27; 4:16; 5:11-12).

Realitatea divină din acest univers este Dumnezeul Triunic; Dumnezeu Însuși, în Trinitatea Sa Divină, care se distribuie în noi pentru a deveni realitatea noastră, aceasta este realitatea. Tatăl în Fiul și Fiul ca Duhul care sunt distribuiți în noi, poporul ales, răscumpărat și regenerat al lui Dumnezeu, astfel încât să Îl putem savura ca viață, resursă de viață și tot ce există în viața noii creații – aceasta este realitatea.

Acest adevăr, această realitate, este savurarea Dumnezeului Triunic. Fie ca noi să ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic experimentându-L și savurându-L în procesul de creștere în viață spre maturitate.

Dacă citim scrierile lui Ioan, vedem că putem cunoaște, savura și experimenta Trinitatea Divină pe măsură ce creștem în viață spre maturitate. Pentru a înțelege și a savura Trinitatea Divină, chiar pentru a realiza că Trinitatea Divină este structura întregii Biblii, trebuie să fim în procesul de creștere în viață spre maturitate.

Preocuparea apostolului Ioan în scrierea Epistolelor sale a fost experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic (2 Ioan 8). Dumnezeul Triunic nu este doar obiectul credinței noastre; mai mult, El locuiește în noi ca viață și resursă de viață pentru experimentarea și savurarea noastră (vezi 1 Ioan 4:13-15).

Suntem copii ai lui Dumnezeu și, în ochii apostolului în vârstă, suntem copiii lui dragi; pe măsură ce creștem în viață spre maturitate, vom savura și vom experimenta distribuirea divină a Trinității Divine.

Trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic în mod experiențial prin savurarea noastră interioară a Dumnezeului subiectiv (1 Ioan 2:27; 4:4). Aceasta înseamnă că trebuie să creștem în viață. Cu cât creștem mai mult în viață, cu atât Îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu.

Cu cât rămânem mai mult în procesul de creștere și maturizare în viața divină, cu atât apreciem mai mult Trinitatea Divină, savurăm distribuirea divină și Îl slujim pe Dumnezeu și altora. Dacă rămânem pe linia vieții pentru a crește în viață spre maturitate, vom savura de Duhul atotinclusiv, compus, dătător de viață, care este Dumnezeul Triunic procesat care trăiește, Se mișcă și lucrează în noi.

Dacă citim în special 1 Ioan 2:12-27, vedem Trinitatea Divină conform creșterii noastre în viața divină. Trinitatea Divină este revelată în această porțiune a cuvântului într-un mod foarte pozitiv și semnificativ. Avem ungerea care ne învață toate lucrurile și, pe măsură ce ascultăm de ungere, rămânem în Domnul.

Cu cât creștem mai mult în viața divină, cu atât vom fi mai preocupați cu Trinitatea Divină. Fie ca noi să fim cei care Îl cunosc pe Dumnezeul Triunic nu doar într-un mod obiectiv conform doctrinei, ci chiar mai mult, savurând și experimentând Trinitatea Divină.

Fie ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic în mod experiențial prin savurarea interioară a Dumnezeului subiectiv. Trebuie să existe o cunoaștere și o experiență interioară a lui Dumnezeu. Trebuie să fie subiectivă, nu doar obiectivă. Trebuie să fie în duhul nostru, căci Dumnezeu în Cristos este Duhul atotinclusiv, compus și dătător de viață împreună cu duhul nostru.

Cărțile lui Ioan sunt structurate cu Trinitatea Divină, iar întregul Nou Testament este structurat cu Trinitatea. Fiecare capitol din Efeseni este structurat cu Trinitatea Divină, iar 2 Corinteni 13:14 ne binecuvântează cu Trinitatea Divină, ceea ce indică faptul că întreaga Epistolă se leagă de Trinitate. Chiar și cartea Apocalipsa începe cu Trinitatea Divină (Apocalipsa 1:4-5).

Fie ca noi să rămânem în procesul de creștere în viață spre maturitate, astfel încât să putem ajunge să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic, experimentându-L și savurându-L în viața noastră de zi cu zi. Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic, trebuie să fim pe linia vieții și în procesul de creștere în viață.

Cu cât creștem mai mult în viața divină, cu atât vom fi mai preocupați de Trinitatea Divină. Fie ca Domnul să ne dea să rămânem în procesul de creștere în viață. Fie ca noi să nu rămânem la fel, stagnând în viața noastră spirituală. Fie ca noi toți să aspirăm să creștem în viața divină spre maturitate, astfel încât să-L putem cunoaște pe Dumnezeul Triunic, experimentându-L și savurându-L pentru a-L exprima.

Doamne Isuse, ține-ne în procesul de creștere în viață spre maturitate. Crești în noi astăzi. Ne deschidem Ție. Fie ca viața Ta divină să crească în noi. O, Doamne, fie ca noi să rămânem pe linia vieții și în procesul de creștere în viață, pentru ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic în mod subiectiv, experimentându-L și savurându-L! Aleluia, cu cât creștem mai mult în viață, cu atât vom fi mai preocupați de Trinitatea Divină! Amin, Doamne, ne deschidem distribuirii divine a Trinității Divine! Fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic în mod experiențial, prin savurarea interioară a Dumnezeului subiectiv! Aleluia, avem ungerea de la Cel Sfânt și cu toții Îl putem cunoaște pe Dumnezeul Triunic în mod subiectiv și intim! Amin, Doamne, adu-ne la o cunoaștere mai profundă și mai intimă a Dumnezeului Triunic într-un mod subiectiv, în viața noastră de zi cu zi. Fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic nu doar ca obiect al credinței noastre, ci și mai mult, ca fiind Cel care locuiește în noi ca viață și resursă de viață pentru experimentarea și savurarea noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Know the Triune God by Experiencing and Enjoying Him in Growth in Life unto Maturity, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 36 cu tema: Cel adevărat (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl luăm pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere pentru a rămâne în părtășia vieții

22/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, cei care credem în Cristos, Îl putem lua pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere pentru a-L experimenta ca fiind Cel Răscumpărător, Cel strălucitor și Cel care domnește, pentru a-L savura ca sursă de viață în părtășia vieții; ne putem mărturisi păcatele, iar Dumnezeu este credincios și drept să ne ierte păcatele și îl putem lua pe Cristos ca Avocat al nostru la Tatăl.

Amin, Doamne Isuse, vrem să rămânem în părtășia vieții divine. Îți mulțumim că ai venit în duhul nostru ca părtășia vieții, curgerea vieții. Fie ca noi să rămânem în părtășia vieții divine în toate zilele vieții noastre, ca să putem crește în viață spre maturitate, pentru zidirea Trupului lui Cristos. Te iubim, Doamne, și ne dăm Ție astăzi! Aplicăm sângele Tău prețios și venim la Tine! Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, am savurat subiectul părtășiei vieții eterne – realitatea trăirii Trupului lui Cristos. În Epistolele lui Ioan, în special în prima sa epistolă, vedem dezvăluirea misterului părtășiei vieții eterne. Această părtășie este pur și simplu Dumnezeul Triunic care curge, curgerea Dumnezeului Triunic.

Am fost aduși în această părtășie prin primirea cuvântului lui Dumnezeu și ne lăsăm deoparte interesele private și ne unim cu alții pentru ca scopul lui Dumnezeu să fie împlinit. Această părtășie a vieții eterne, curgerea vieții divine în noi, este realitatea trăirii Trupului lui Cristos în unitatea Duhului.

Avem părtășie cu Dumnezeu și avem părtășie unii cu alții pur și simplu exersându-ne duhul omenesc pentru a-L atinge pe Dumnezeu ca Duh și pentru a fi zidiți împreună cu sfinții. Aceasta este o părtășie întrețesută: părtășie orizontală cu sfinții este întrețesută cu părtășie verticală, iar aceasta este contopirea lui Dumnezeu cu omul.

Părtășia divină este totul în viața creștină, căci atunci când părtășia dispare sau se oprește, și Dumnezeu dispare; Dumnezeu vine ca părtășie. Pe măsură ce rămânem în părtășia vieții, suntem uniți cu Dumnezeu și cu sfinții.

Totuși, pentru a rămâne în savurarea părtășiei divine, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul nostru, pentru păcatul care locuiește în noi, și ca ofrandă pentru abatere, pentru faptele păcătoase din conduita noastră. El este ofranda noastră pentru păcat și Îl putem lua ca ofrandă pentru păcat în părtășia iubitoare, vie și intimă cu Dumnezeu, care este lumină.

În părtășia noastră cu Dumnezeu, suntem expuși cât de păcătoși suntem și ne pocăim, renunțăm la tot ce este din noi și depindem complet de Dumnezeu. Amin!

Îl luăm pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere, pentru a rămâne în părtășia vieții

Pe de o parte, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul care locuiește în noi; pe de altă parte, trebuie să-L luăm pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere, pentru păcatele noastre, pentru faptele nelegiuite pe care le avem în conduita noastră.

A-L lua pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere înseamnă a-L experimenta ca fiind Cel Răscumpărător, Cel strălucitor și Cel care domnește, pentru a-L savura ca rezervă a vieții în părtășia vieții (1 Ioan 1:1—2:2; Apocalipsa 21:21, 23; 22:1-2).

Mielul, Cristos, este pe tron, iar Dumnezeu este în Cristos ca lampa care strălucește în și prin cetatea sfântă, Noul Ierusalim. Din El iese un râu, râul apei vieții, care este părtășie vieții divine. Din Dumnezeul răscumpărător, tronul lui Dumnezeu și al Mielului, curge un râu de apă a vieții.

Pentru a rămâne în părtășia vieții, trebuie să-L luăm pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere. Dacă acordăm atenție curgerii vieții din noi, sentimentele noastre interioare vor deveni mai tandre și mai sensibile și vom simți chiar și cel mai mic păcat, cea mai mică izolare și vom veni la Domnul pentru a mărturisi, astfel încât curgerea vieții să fie restabilită.

Când Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru abaterea noastră, trebuie să facem o mărturisire temeinică a tuturor păcatelor și impurităților noastre, pentru a putea avea o conștiință bună și curată (Fapte 24:16; 1 Timotei 1:5, 19; 3:9; 2 Timotei 1:3; Evrei 9:14; 10:22).

Trebuie să ne exersăm pentru a avea o conștiință fără ofensă față de Dumnezeu și față de oameni. În exersarea duhului nostru, prima funcție a duhului nostru este conștiința; nu putem spune că ne exersăm duhul dacă nu ne exersăm conștiința.

Trebuie să iubim dintr-o inimă curată, dintr-o conștiință bună și dintr-o credință neprefăcută. Conștiința noastră este un test și o verificare pentru a ne păstra în credință. Conștiința noastră este partea conducătoare a duhului nostru. Dacă vrem să ne exersăm duhul, dacă acordăm atenție duhului nostru, pentru a putea rămâne în părtășia vieții, trebuie să acordăm atenție simțului conștiinței noastre.

Dacă ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului, fiind de acord cu strălucirea Domnului asupra păcatelor noastre, Dumnezeu este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire (1 Ioan 1:7, 9). Slavă Domnului!

Când ne mărturisim păcatele, Dumnezeu este credincios în cuvântul Său ca să ne ierte păcatele și e drept în răscumpărarea Sa ca să ne curețe de orice nelegiuire. Mai mult, Cristos, ca Frate al nostru mai mare, este Avocatul nostru la Tatăl pentru a ne restabili părtășia întreruptă cu Tatăl, astfel încât să putem rămâne în savurarea părtășiei divine (1 Ioan 2:1-2).

Scopul este să rămânem în părtășia vieții; cu toate acestea, păcătuim în continuare, iar Domnul strălucește și ne expune păcatele, așa că ne mărturisim păcatele, suntem spălați și curățiți, iar Avocatul nostru ne restaurează părtășia cu Tatăl.

Cuvântul pentru avocat este parakletos, care este tradus și prin mângâietor în Evanghelia după Ioan. El este Mângâietorul și Avocatul nostru. Cristos este avocatul nostru spiritual care ne pledează cauza. Mai întâi, El Și-a vărsat sângele pentru a ne curăța; apoi, El vine alături de noi pentru a ne pleda cauza la Tatăl.

Avem atât sângele prețios al lui Cristos, cât și persoana prețioasă a lui Cristos ca Avocat al nostru. Faptul că El este Avocatul nostru la Tatăl, nu la Dumnezeu, înseamnă că este o afacere de familie, o treabă de familie. Păcatele noastre sunt împotriva Tatălui nostru, care nu este doar Dumnezeu, ci Dumnezeu Tatăl nostru. Suntem copiii Lui. Locuim în casa Lui. Îl iubim și Îl savurăm.

Dar uneori suntem ca niște copii obraznici, încălcând regulile Lui și păcătuind împotriva Lui. Așadar, El strălucește asupra noastră, ne expune păcatele și noi ne mărturisim păcatele. Pe măsură ce ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne curețe și să ne ierte păcatele.

Mai mult, Domnul Isus este Avocatul nostru la Tatăl, căci El, ca Frate al nostru mai mare, se roagă înaintea lui Dumnezeu în numele nostru pentru a ne restabili părtășia cu El. Curățirea cu sângele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, rezolvă problema separării de Dumnezeu, problema vinovăției din conștiința noastră și problema acuzațiilor din partea lui Satan, permițându-ne astfel să avem o viață zilnică plină de prezența lui Dumnezeu (Psalmul 103:1-4, 12-13; 32:1-2; Apocalipsa 12:10-11).

Îl biruim pe dușman prin sângele Mielului. Când ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului, uneori conștiința noastră devine sensibilă și simțim că nu suntem iertați; ne-am mărturisit, dar Satan încă ne acuză. Așadar, trebuie să credem cuvântul lui Dumnezeu și să ne bazăm pe cuvântul Lui, declarând că Domnul ne-a iertat, ne-a curățit și chiar ne-a uitat păcatele.

El ne-a îndepărtat păcatele departe de El și, cât de departe este răsăritul de apus, atât de departe ne-a îndepărtat păcatele și fărădelegile. El chiar aruncă păcatele noastre în adâncurile mării (Mica 7:19) și nu-Și mai aduce aminte de păcatele noastre (Evrei 8:12). Slavă Domnului!

Acum, că suntem iertați și spălați prin faptul că Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru abatere, prin mărturisirea păcatelor noastre în lumina divină, putem veni să-L bem pe Cristos ca apă vie pentru a deveni Noul Ierusalim (Ioan 4:14-18).

Rezultatul faptului că Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru abatere, prin mărturisirea păcatelor noastre, este că suntem aduși înaintea Domnului, ca izvor de apă, ca să bem din El și suntem zidiți împreună în El și cu sfinții pentru a deveni biserica în calitate de Trupul lui Cristos, finalizându-se în Noul Ierusalim! Slavă Domnului!

Faptul de a-L lua pe Cristos ca ofrandă pentru abatere, pentru a primi iertarea păcatelor, rezultă în frica noastră de Dumnezeu și în iubirea lui Dumnezeu de către noi, căci cui i se iartă mult, iubește mult (Psalmul 130:4; Luca 7:47-50).

Nu mai există condamnare. Suntem curățiți. Îl iubim. Ne temem de El, temându-ne să nu-I pierdem prezența. Amin!

Doamne Isuse, Te luăm ca realitate a ofrandei pentru abatere, ca să Te putem experimenta ca fiind Cel Răscumpărător, Cel strălucitor și Cel care domnește! Venim la Tine, Doamne, și vrem să Te savurăm ca sursă de viață în părtășia vieții! Îți mulțumim pentru strălucirea Ta. Suntem de acord cu strălucirea Ta. Ne mărturisim păcatele, fărădelegile, greșelile și neajunsurile sub strălucirea Ta. Amin, Doamne, Îți mulțumim că putem face o mărturisire temeinică a tuturor păcatelor și impurităților noastre, ca să avem o conștiință bună și curată. Aleluia, dacă ne mărturisim păcatele, Dumnezeu este credincios în cuvântul Său pentru a ne ierta păcatele și drept în răscumpărarea Sa pentru a ne curăța de orice nedreptate! Amin, Doamne, Te lăudăm că ești Avocatul nostru la Tatăl pentru a ne restaura părtășia întreruptă cu Tatăl, pentru ca noi să rămânem în savurarea părtășiei divine!

Experimentăm ciclul spiritual al vieții eterne, părtășiei, luminii, și a sângelui pentru a rămâne în părtășia divină și a crește în viață spre maturitate

În 1 Ioan 1:1-9 vedem un ciclu spiritual în viața noastră creștină format din patru lucruri cruciale: viața eternă, părtășia vieții eterne, lumina divină și sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Scrierea apostolului Ioan este misterioasă, însă e atât de organică și încurajatoare; el scrie folosind cuvinte foarte comune, dar conceptul și experiența din spatele acestor lucruri sunt foarte profunde și dulci.

Noi, credincioșii în Cristos, am fost aduși în părtășia vieții divine atunci când am fost regenerați și am început să umblăm în lumină, așa cum Dumnezeu este în lumină. Pe măsură ce trăim în lumina divină, suntem sub strălucirea Domnului și suntem expuși.

Lumina divină expune, conform naturii divine a lui Dumnezeu și prin natura lui Dumnezeu în noi, toate păcatele, eșecurile, greșelile și defectele noastre care contrazic lumina pură a lui Dumnezeu, dragostea Sa perfectă, sfințenia Sa absolută și dreptatea Sa extraordinară.

Suntem pur și simplu expuși, iar conștiința noastră este luminată. Suntem condamnați în conștiința noastră, căci conștiința noastră este luminată. Avem nevoie de curățirea sângelui răscumpărător al Domnului Isus.

Ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului, fără a ne justifica păcatele și greșelile, nici a ne lupta cu lumina, iar sângele răscumpărător al Domnului Isus ne curăță în conștiința noastră. Pe măsură ce ne mărturisim păcatele, suntem spălați și curățiți, conștiința noastră este purificată și curățită, iar părtășia noastră cu Dumnezeu și unii cu alții este restaurată.

Pe de o parte, avem o relație neîntreruptă cu Dumnezeu, căci suntem copiii Lui și avem viața și natura Lui. Pe de altă parte, părtășia noastră cu Dumnezeu poate fi întreruptă din cauza păcatului, deci este condiționată. Putem să ne menținem părtășia cu Dumnezeu și să rămânem în părtășia divină prin curățirea constantă a sângelui lui Cristos.

Aici vedem un ciclu spiritual format din patru lucruri principale în experiența noastră creștină. Mai întâi, avem viața eternă, apoi există părtășia vieții eterne, apoi avem lumina divină și, în final, sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu.

În primul rând, pe măsură ce savurăm viața eternă, avem părtășia vieții, iar această părtășie cu viața eternă ne aduce în lumina divină. În lumina divină, suntem expuși să ne vedem păcatele și greșelile, așa că le mărturisim, iar sângele lui Isus ne curăță de toate păcatele noastre.

Pe măsură ce suntem curățiți de sângele lui Isus, avem mai multă viață eternă, care aduce părtășia vieții, iar lumina divină strălucește asupra noastră și ne mărturisim din nou păcatele, fiind spălați de sângele lui Cristos.

Aceasta este experiența noastră zi de zi; este un ciclu spiritual în viața noastră creștină, care ne duce mai departe în creșterea vieții divine până când ajungem la maturitatea vieții. Slavă Domnului că avem provizia vieții divine, părtășia vieții eterne, lumina divină și sângele lui Cristos pentru ca noi să mergem mai departe cu El!

Suntem în familia lui Dumnezeu și savurăm bogățiile ființei lui Dumnezeu în duhul nostru. Dar când greșim și încălcăm regulile familiei, când păcătuim, Domnul strălucește asupra noastră, mărturisim, El ne iartă, iar Avocatul nostru pledează cazul nostru înaintea Tatălui pentru a ne restabili părtășia cu El.

Trebuie pur și simplu să rămânem în acest ciclu spiritual în viața noastră spirituală, astfel încât să putem merge mai departe cu Domnul în creșterea vieții divine până când ajungem la maturitatea vieții. Amin!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Îți mulțumim că ne-ai împărtășit viața Ta eternă, aducându-ne în părtășia vieții eterne. Prețuim curgerea dulce a vieții. Vrem să trăim în părtășia vieții divine astăzi, umblând în lumină. Amin, Doamne, pe măsură ce trăim în lumină, Tu expui toate păcatele, fărădelegile, eșecurile și defectele noastre. O, Doamne, luminează-ne conștiința și expune orice obstacol din calea curgerii vieții. Ne mărturisim păcatele. Suntem de acord cu lumina Ta. Spunem Amin la ceea ce Tu spui că este păcat, fărădelege, impuritate, eșec și defect în noi. Amin, Doamne, curăță-ne cu sângele Tău prețios. Curăță-ne în conștiința noastră de toate păcatele noastre, ca să menținem părtășia noastră cu Dumnezeu și unii cu alții. O, Doamne, vrem să rămânem în acest ciclu spiritual în viața noastră creștină. Vrem să ne menținem părtășia cu Domnul și unii cu alții prin intermediul vieții eterne, al părtășiei vieții, al luminii divine și al sângelui lui Cristos, care contribuie la creșterea noastră în viața divină până când ajungem la maturitatea vieții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Take Christ as Reality of the Trespass Offering to Remain in the Fellowship of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 35 cu tema: Părtășia vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

În părtășie cu Dumnezeu, ne dăm seama că suntem păcătoși și Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat

20/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru a rămâne în savurarea părtășiei divine, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul care locuiește în natura noastră, și ca ofrandă pentru abatere, pentru faptele păcătoase din conduita noastră; ne împărtășim din El ca ofrandă pentru păcat, în sensul de a-L savura ca fiind viața noastră, chiar ca viața care poartă păcatul nostru și păcatele altora.

O, Doamne, vrem să menținem părtășia divină în viața noastră creștină. Te iubim, Doamne, și vrem să avem părtășie cu Tine! Păstrează-ne în părtășie astăzi. Fie ca noi să tratăm orice împiedică această părtășie. Te luăm, Doamne, ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul din natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere, pentru păcatele pe care le săvârșim zilnic. Adu-ne mai departe cu Tine și ține-ne în părtășie cu Tine! Amin!

Slavă Domnului că am fost aduși într-o relație pe viață cu Dumnezeu, căci El este Tatăl nostru și noi suntem copiii Lui. Pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, El este credincios să strălucească asupra noastră, căci El este lumină, iar păcatele noastre sunt expuse și luminate (1 Ioan 1:8-9; 3:20-21; Lev. 4:3; 5:6; Ioan 1:29; Romani 8:3; 2 Cor. 5:21; 1 Petru 2:24-25).

Ne dăm seama că trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul, astfel încât să putem rămâne în savurarea părtășiei divine. Dacă citim 1 Ioan 1, vom vedea că un lucru care împiedică părtășia noastră cu Dumnezeu este păcatul și, de asemenea, păcatele.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu iubitor și Îl iubim, pentru că dragostea Lui a fost turnată în inimile noastre. El Și-a distribuit viața în noi, iar acum avem părtășie cu El și cu sfinții, pentru că avem viața Lui și în viața Lui suntem una. Este ușor să intri în părtășie cu Dumnezeu, dar să menții această părtășie nu este atât de ușor. Cooperarea noastră este necesară pentru a ne menține părtășia cu Dumnezeu.

Trebuie să înțelegem diferența dintre relația noastră cu Dumnezeu și părtășia noastră cu Dumnezeu. Relația noastră cu Dumnezeu nu este condiționată și nu poate fi ruptă. Odată ce primim viața divină și suntem credincioși în Cristos, o persoană regenerată, Dumnezeu este Tatăl nostru. Suntem născuți din nou și nu putem fi niciodată nenăscuți.

Dar, la fel ca într-o familie, să presupunem că unul dintre copii este obraznic și poate chiar spune: „Nu te iubesc, tati!”. Acest lucru întrerupe părtășia, chiar dacă relația există. Copilul este încă copilul părinților, indiferent de cum se comportă, dar părtășia este întreruptă de diferite lucruri. Este nevoie să ne împăcăm pentru ca părtășia să fie restabilită.

În părtășia noastră cu Dumnezeu, primul lucru care întrerupe părtășia este păcatul. Și păcatul are două aspecte: în primul rând, există păcatul din natura noastră și, în al doilea rând, există păcatele din comportamentul nostru.

Vedem acest lucru în 1 Ioan 1:8-9; Dacă zicem că nu avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi. Acesta este păcatul din natura noastră. Dar dacă ne mărturisim păcatele – acestea sunt la plural, căci acestea sunt păcatele din purtarea noastră – El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.

Aleluia, ne putem mărturisi păcatele, luându-L pe Cristos ca ofrandă pentru abatere și putem lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră, astfel încât părtășia noastră cu Dumnezeu să fie menținută!

Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru a trata natura păcătoasă din carnea noastră

Ce este păcatul? Păcatul este natura rea a lui Satan, care s-a injectat în om prin căderea lui Adam și a devenit acum natura păcătoasă a fărădelegii care locuiește, acționează și lucrează ca o lege în noi, oamenii decăzuți (Romani 5:12, 19a, 21a; 6:14; 7:11, 14, 17-23; Psalmul 51:5; 1 Ioan 3:4; comp. cu 2 Tesaloniceni 2:3, 7-8).

Păcatul nu este doar un lucru; păcatul este o persoană, chiar persoana lui Satan, natura malefică a lui Satan, iar acest păcat este în noi astăzi, căci suntem ființe umane decăzute. Suntem păcătoși constituiți pentru că păcatul domnește în noi, ne stăpânește și profită de ocazie pentru a ne înșela și a ne ucide.

De multe ori comitem păcate nu pentru că vrem, ci din cauza păcatului care locuiește în noi; prin urmare, nu mai suntem noi cei care lucrăm, ci păcatul care locuiește în noi, chiar răul care este prezent cu noi. Cu toții avem această conștientizare; avem păcat în ființa noastră.

Chiar și ca cei care Îi slujesc Domnului, ca oameni regenerați care Îl iubesc pe Domnul și Îi slujesc, ne dăm seama, așa cum a făcut Moise, că suntem plini de lepră, că avem carnea și că păcatul este în noi.

Nu putem fugi de noi înșine; avem păcat în însăși natura noastră. Așadar, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat. Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru păcatul din natura noastră. Când Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat prin rugăciune, nu mai suntem condamnați, ci trăim o viață de dependență. Depindem de Domnul tot timpul.

Ne dăm seama că putem săvârși păcate în orice moment; avem potențialul de a săvârși păcate, căci păcatul este acolo, așteptând o oportunitate de a rupe părtășia noastră cu Dumnezeu. Părtășia noastră cu Dumnezeu ne va aduce să devenim Noul Ierusalim, căci este însăși realitatea Trupului lui Cristos.

Dacă nu suntem în părtășie, Dumnezeu dispare, dar când suntem în părtășia divină, îl avem pe Dumnezeu și avem tot ce ne trebuie pentru a împlini scopul lui Dumnezeu. Așadar, Satan vrea să distrugă și să întrerupă părtășia noastră cu Dumnezeu prin intermediul păcatului. Nu ar trebui niciodată să credem că păcatele sunt ceva insignificativ.

Putem aplica sângele lui Cristos atunci când ne mărturisim păcatele, faptele rele pe care le săvârșim și putem să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. A-L lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat înseamnă că omul nostru cel vechi este tratat (Romani 6:6), că păcatul din natura omului căzut este condamnat (8:3), că Satan, ca păcat în sine, este distrus (Evrei 2:14), că lumea este judecată și că stăpânitorul lumii este aruncat afară (Ioan 12:31).

Aceste cinci lucruri negative – omul nostru cel vechi, păcatul, Satan, lumea și stăpânitorul lumii – toate sunt tratate de Cristos ca ofrandă pentru păcat. Stăpânitorul acestei lumi implică autoritate sau putere și lupta pentru putere (vezi Luca 4:5-8; comp. cu Matei 20:20-21, 24; 3 Ioan 9).

Satan este adversarul lui Dumnezeu, dușmanul Său, căci el luptă pentru putere. Și acum întreaga omenire, inclusiv tu și cu mine, ne luptăm pentru putere. Chiar și în slujirea Domnului, de multe ori suntem ca mama fiilor lui Zebedei, încercând să obținem mai multă putere sau poziție pentru noi înșine sau pentru cei apropiați nouă. O, Doamne Isuse!

Trebuie să-I dăm Domnului preeminența în toate lucrurile și să-I acordăm primul loc în toate lucrurile. Atunci când facem lucruri precum cumpărăturile, mersul la serviciu, treburile casnice sau chiar odihna, în toate lucrurile, trebuie să-I dăm lui Cristos preeminența. Trebuie să-I acordăm primul loc.

Lupta pentru putere este rezultatul cărnii, a păcatului, a lui Satan, a lumii și a conducătorului lumii (Galateni 5:16-17, 24-26). Fie ca noi să nu ne provocăm sau invidiem unii pe alții. Uneori, chiar și printre noi, ne putem invidia unii pe alții sau provoca. Când alții apreciază un alt frate sau o soră și se pare că noi nu suntem atât de apreciați, invidia se ridică în noi.

Satan este conducătorul acestei lumi în această epocă și vrea închinare. Dar noi trebuie să ne închinăm doar lui Dumnezeu și să-I dăm doar lui Cristos primul loc. Legea păcatului în carnea noastră este puterea, tăria și energia spontană de a lupta cu Dumnezeu. O, Doamne!

Există o astfel de lege a păcatului în carnea noastră, care ne învinge întotdeauna, căci permite cărnii să se lupte cu Dumnezeu. Legea ofrandei pentru păcat este legea vieții Cristosului pneumatic, pe care-L savurăm, pentru a ne elibera automat și spontan de legea păcatului (Romani 7:23; 8:2; Levitic 6:24-30; comp. cu 7:1-10).

Aleluia pentru legea Duhului vieții în duhul nostru! Fie ca noi să învățăm să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră și ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase pe care le săvârșim în viața noastră!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să ne menținem părtășia cu Tine zi de zi. Vrem să rămânem în savurarea părtășiei divine. Amin, Doamne, vrem să umblăm în lumină, așa cum Tu ești în lumină, ca să avem părtășie unii cu alții. Te luăm ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul care locuiește în natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere, pentru faptele păcătoase din conduita noastră. O, Doamne, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră, căci însăși natura rea a lui Satan a fost injectată în noi pentru a deveni natura păcătoasă a fărădelegii care locuiește, acționează și lucrează ca o lege în fiecare om decăzut. Ne întoarcem la Tine, Doamne, și Te luăm ca ofrandă pentru păcat. Depindem de Tine. Te luăm ca viața noastră și ca totul pentru noi. Tu ești ofranda noastră pentru păcat. Slavă Domnului, atunci când Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat, omul nostru cel vechi este terminat, păcatul din natura omului căzut este condamnat, Satan, ca păcat, este distrus, lumea este judecată și conducătorul lumii este alungat! Slavă Domnului!

Prin părtășia noastră vie cu Dumnezeu, ne dăm seama că suntem păcătoși și Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere

Cum ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere? De ce trebuie să ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat? Și cum o facem? Pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, care este lumină, suntem expuși de păcatele noastre, faptele nelegiuite din conduita noastră și, de asemenea, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră, în carnea noastră.

Prin părtășia noastră autentică, intimă, vie și iubitoare cu Dumnezeu, care este lumină (1 Ioan 1:5; Coloseni 1:12), ne vom da seama că suntem păcătoși și Îl vom lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere.

Nu prin introspecție sau autoanaliză vedem cât de păcătoși suntem și cum însăși natura noastră este păcătoasă; ci sub lumina Domnului, pe măsură ce avem părtășie cu El. Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și Îl savurăm, cu atât vom ști mai mult cât de răi suntem.

Avem aceasta ca experiență în viața noastră creștină de multe ori. Pe măsură ce ne facem timp să-L contemplăm pe Domnul, petrecând timp cu El în cuvântul Său sau chiar doar să ne mărturisim păcatele Lui, ne dăm seama cât de păcătoși suntem.

Pe de o parte, Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm; pe de altă parte, ne dăm seama cât de păcătoși și răi suntem (Isaia 6:5; Luca 5:8; Romani 7:18). Pe de o parte, Dumnezeu este dragoste; pe de altă parte, Dumnezeu este lumină. Faptul că El este lumină înseamnă faptul că El este dragoste, căci atunci când El strălucește asupra noastră în dragostea Sa, nu suntem lăsați în autoamăgire.

Nu ar trebui să luăm strălucirea și expunerea Lui într-un mod negativ; mai degrabă, pe măsură ce El ne atinge și expune păcatele din conduita noastră și chiar păcatul din natura noastră, fie ca noi să rămânem cu El și să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ca ofrandă pentru abatere.

Putem aplica sângele Său prețios pentru toate păcatele noastre, pentru a fi spălate și curățite, și putem lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru păcatul din natura noastră. Putem să punem deoparte ceva timp pentru a fi cu Domnul într-un loc retras, unde nu avem distrageri, și pur și simplu să-I permitem să strălucească asupra noastră și în noi pentru a ne expune păcatele.

Sub lumina Lui, ne dăm seama cât de păcătoși suntem. Cu cât ne mărturisim mai mult păcatele, cu atât ne dăm seama că avem mai multe de mărturisit. În timpul nostru singur cu Domnul, chiar și îngenunchind înaintea Lui, ne mărturisim păcatele, iar lumina Lui expune tot mai multe păcate.

Suntem o constituție a păcatului, o fabrică producătoare de păcate, și chiar natura noastră este păcat în carne. O, Doamne Isuse! Pe măsură ce avem părtășie cu Dumnezeu, care este lumină, ne vedem păcatele, ne mărturisim păcatele și ne menținem părtășia cu Dumnezeu luându-L pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră și ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase din comportamentul nostru.

Sub lumina Lui, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră și păcate în comportamentul nostru. Realizarea faptului că avem o natură păcătoasă și luarea lui Cristos ca ofrandă pentru păcat ne face să fim judecați și supuși, iar această realizare ne păstrează, căci ne face să nu avem nicio încredere în noi înșine (Filipeni 3:3; Exod 4:6).

Ne dăm seama că suntem păcătoși și nu avem nicio încredere în noi înșine; îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și, de asemenea, ca ofrandă pentru abatere. O, Doamne!

Ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat, în sensul de a-L savura ca viața noastră, viața care poartă păcatele altora, pentru a putea purta problemele poporului lui Dumnezeu, administrându-L pe Cristos ca viața care purtă păcatul, pentru ca ei să fie păstrați în unitatea Duhului (vezi 1 Ioan 5:16; Levitic 10:17).

Pe de o parte, Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră; pe de altă parte, putem fi una cu El în aceasta, purtând păcatele altora, administrându-L pe Cristos ca viața care purtă păcatul.

Fie ca noi să avem o astfel de experiență astăzi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, prin menținerea părtășiei noastre cu Dumnezeu.

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem; vrem să Te atingem și să umblăm în lumină, așa cum Tu ești lumină. Vrem să rămânem într-o părtășie intimă, iubitoare, vie și autentică cu Tine zi de zi. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Ne deschidem luminii Tale. Strălucește asupra noastră. Strălucește în noi. Fie ca noi să ne dăm seama că suntem păcătoși și să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. Amin, Doamne, Te iubim și Te savurăm și, sub lumina Ta, vedem cât de păcătoși suntem. O, cât de răi suntem în natura noastră, căci însăși natura noastră în carne este păcat! Venim la Tine pentru a avea părtășie cu Tine într-un mod intim, viu și iubitor; spunem Amin strălucirii Tale. O, Doamne, cu cât Te iubim mai mult și Te savurăm, cu atât vedem și ne dăm seama cât de păcătoși suntem. Ne dăm Ție astăzi. Te luăm ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase din conduita noastră. Vrem să ne menținem părtășia cu Tine pe tot parcursul zilei! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, In Fellowship with God we Realise we’re Sinful & we take Christ as our Sin Offering, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 35 cu tema: Părtășia vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să fim una cu Dumnezeu și chiar să devenim Dumnezeu în funcție

14/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos care învață să păstorească sfinții conform lui Dumnezeu, trebuie să-L trăim pe Dumnezeu, să fim una cu Dumnezeu, să păstorim conform naturii și dorinței lui Dumnezeu și chiar să devenim la fel ca Dumnezeu în viață și natură pentru a fi reproducerea lui Cristos, fiind una cu Dumnezeu în păstorirea noastră.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție! Te iubim! Vrem să fim una cu Tine! Tu ești Marele Păstor. Tu ești Bunul Păstor. Tu ești Păstorul de frunte. Tu ești în noi. Reprodu-Te în noi. Trăiește în noi o viață de păstorire. Fie ca noi să fim una cu Tine astăzi pentru a păstori oile, chiar pentru a primi păstorirea de la Tine și de la Trup! Amin!

Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, suntem oile Domnului, parte din turma Lui. El a murit pentru noi. Și-a dat viața pentru noi, ca noi să putem avea viața Lui divină.

Când vedem dragostea Lui care L-a făcut să moară pentru noi, când vedem cât de mult ne iubește și ce a făcut pentru a ne răscumpăra, pur și simplu credem în El și suntem aduși într-o unire organică cu El.

Devenim oile Domnului atunci când auzim glasul Lui și suntem regenerați prin viața Lui. El este Păstorul nostru. Întreaga noastră viață creștină este plină de experiențe ale păstoririi Domnului. Avem nevoie de păstorirea Sa tot timpul. Nu există niciun aspect al vieții noastre în care să nu avem nevoie de păstorirea Lui.

Însăși natura Domnului este o natură a păstoririi. Dumnezeu locuiește într-o lumină de neapropiat, dar Domnul Isus, ca întrupare a lui Dumnezeu, a venit să fie Păstorul nostru.

Cât de mult iubim păstorirea Sa. El Și-a vărsat sângele pentru noi, iar sângele Lui a promulgat noul legământ. Acum El ne păstorește înspre savurarea Sa ca fiind bogățiile țării bune. El este pășunea noastră. El este apele de odihnă.

Și a pus, de asemenea, câțiva păstori subordonați, prezbiterii din biserici, pentru păstorirea sfinților. Cât Îi mulțumim Domnului pentru prezbiteri. Prezbiterii nu sunt aici pentru a ne îndruma ce să facem sau doar pentru a aranja lucrurile în biserică sau la întâlniri.

Funcția principală a prezbiterilor este de a păstori. Trebuie să ne rugăm ca prezbiterii să își elibereze funcția de păstorire. Avem nevoie de păstorirea Domnului și de păstorirea prezbiterilor pentru a putea crește în viață într-un mod adecvat, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Cât Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că este Păstorul sufletelor noastre, supraveghind starea noastră interioară și îngrijindu-Se de situația ființei noastre interioare! Cât Îl iubim pe Domnul Isus, dragul și minunatul nostru Păstor!

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori conform naturii și dorinței lui Dumnezeu; pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție!

Pe de o parte, savurăm minunata, dulcea și delicata păstorire a Domnului Isus, căci suntem oile Lui, parte din turma Lui. Pe de altă parte, așa cum se vede în 1 Petru 5:2, trebuie să păstorim turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu.

Ce înseamnă să păstorim turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu? Trebuie să ne uităm la ce ne spune Biblia cu privire la acest lucru și să fim înaintea Domnului cu privire la ea. Conform lui Dumnezeu înseamnă că trăim conform lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 3:8; 5:10).

Cuvântul „conform lui Dumnezeu” înseamnă în acord cu, în conformitate cu. A fi conform lui Dumnezeu înseamnă a fi în deplin acord cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă că trebuie să trăim conform lui Dumnezeu și să fim conformați lui Dumnezeu.

Când suntem una cu Dumnezeu, devenim Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire și suntem Dumnezeu în păstorirea altora (Romani 11:24). Desigur, nu devenim Dumnezeu în Dumnezeirea Sa, căci numai Dumnezeu este Cel atotputernic, Cel suveran; totuși, devenim la fel ca Dumnezeu în viața și natura Sa, pe care le posedăm prin regenerarea noastră, precum și în expresia și funcția Sa.

Ne păstorim unii pe alții fiind umpluți cu Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu, fiind uniți cu Dumnezeu într-o unire organică. A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori după natura, dorința, calea și gloria lui Dumnezeu, nu după preferințele, interesul, scopul și dispoziția noastră.

Natura lui Dumnezeu este sfințenia; El este sfânt. Dorința lui Dumnezeu este să aibă biserica, Trupul lui Cristos. Calea lui Dumnezeu este calea vieții. Gloria lui Dumnezeu este expresia Sa.

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a fi conform naturii Sale sfinte și a păstori conform dorinței Sale de a câștiga Trupul, modul Său de viață și gloria Sa pentru expresia Sa.

Nu ar trebui să păstorim conform propriilor noastre preferințe, interese sau dispoziții. Când îi păstorim pe alții, nu ar trebui să ne exercităm preferințele. Dragostea lui Dumnezeu nu e preferențială; Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii. Aceasta este dragostea pe care El a pus-o în noi pentru ca noi să-i păstorim pe alții cu ea.

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori conform cu ceea ce este Dumnezeu în atributele Sale (Efeseni 4:18; 1 Ioan 4:8; Apocalipsa 15:3). El este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate; toate aceste atribute ale lui Dumnezeu trebuie să devină virtuțile noastre omenești pentru păstorirea altora.

Acest lucru ne arată că, pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție. Numai Dumnezeu poate păstori conform lui Dumnezeu; noi trebuie să devenim la fel ca El.

Trebuie să fim umpluți până la refuz cu viața divină, savurându-L pe Dumnezeul Triunic ca fântână, izvor și râu pentru a deveni totalitatea vieții divine, chiar pentru a deveni însăși viața divină (Ioan 4:14; Coloseni 3:4).

Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său cu exersarea duhului nostru pentru a primi viața Lui și a fi umpluți cu viața Lui. Când ne exersăm duhul pentru a chema Numele Lui și a ne ruga asupra cuvântului Său, îl bem pe Dumnezeul Triunic și Îl revărsăm ca păstorire față de alții.

Cu cât îl primim mai mult pe Dumnezeu ca viață divină, cu atât Îl putem curge mai mult ca viață pentru alții. Pe măsură ce-L savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca Duh în cuvântul Său, devenim Dumnezeu, la fel cum este El, în atributele Sale ale dragostei, luminii, dreptății și sfințeniei.

Asta este ceea ce trebuie să se întâmple. Trebuie să devenim reproducerea lui Cristos, expresia lui Dumnezeu, astfel încât în păstorirea noastră să ne exprimăm nu pe noi înșine, ci pe Dumnezeu.

În păstorirea noastră față de alții, nu ar trebui să exprimăm sinele cu carnea și ciudățeniile ei, ci pe Dumnezeu Însuși, Cel cu care suntem umpluți și care ne constituie. Trebuie să devenim Dumnezeu în funcția Sa de a păstori turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce este El și conform scopului Său în economia Sa.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru. El vrea să păstorim conform lui Dumnezeu și El Însuși ne poate face la fel ca El. Putem păstori conform lui Dumnezeu numai atunci când devenim Dumnezeu în funcția Sa de a păstori turma lui Dumnezeu, astfel încât să-i păstorim pe sfinți conform cu ceea ce este El, nu conform cu ceea ce suntem noi.

Nu putem fi prezumtivi și eretici atunci când ne gândim să devenim la fel ca Dumnezeu; devenim la fel ca El în viața și natura Sa, în expresia și funcția Sa, dar niciodată nu devenim la fel ca Dumnezeu în Dumnezeirea Sa.

Dumnezeirea este numai a Sa. Dar El vrea să păstorim conform lui Dumnezeu, așa că El Însuși Se introduce în noi și ne constituie cu ceea ce este El, astfel încât să păstorim turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce este El în noi!

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine astăzi pentru a păstori turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care trăiesc conform lui Dumnezeu și fac toate lucrurile conform lui Dumnezeu, ca să putem păstori conform lui Dumnezeu. Fie ca păstorirea noastră să nu fie conform cu preferințele, interesele, scopul sau dispoziția noastră, ci conform lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să păstorim conform cu dorința, natura, calea și gloria lui Dumnezeu! Ne deschidem Ție, Doamne, ca Tu să Te poți introduce în noi și să ne constitui cu Tine Însuți. Fie ca atributele Tale să fie virtuțile noastre astăzi. Fă-ne la fel ca Tine în viață, natură, expresie și funcție. Umple-ne până la refuz cu viața divină, ca să putem deveni o totalitate a vieții divine, chiar să devenim viața divină care Îl curge pe Dumnezeu în alții! O, Doamne, fă-ne la fel ca Tine în funcția Ta de a păstori turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce ești Tu și conform cu scopul Tău în economia Ta! Amin!

Dacă vrem să păstorim conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu!

Dacă vrem să ascultăm de porunca Domnului de a ne păstori unii pe alții conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu (Ioan 14:20; 1 Corinteni 6:17).

Când vine vorba de păstorire, nu putem și nu ar trebui să folosim trucuri sau metode lumești. Nu ar trebui să dorim să fim mari oratori și nici nu ar trebui să invităm persoane celebre să-și dea mărturia despre cum au crezut în Domnul.

Ascultătorii pot fi atinși de mesajul Evangheliei sau de mărturia Evangheliei, dar cine îi va păstori pe cei noi conform lui Dumnezeu după aceea? Calea Domnului astăzi nu constă în mari întâlniri evanghelice cu oameni cunoscuți sau faimoși care mărturisesc, ci în grupuri mici care predică Evanghelia în unitate și grupuri vitale care au grijă de cei noi pentru a-i păstorim conform lui Dumnezeu.

Modul în care oamenii pot fi mântuiți în mod eficient trebuie să fie prin grupurile vitale mici, iar fiecare din acest grup vital mic trebuie să fie un păstor. Dacă vom funcționa cu toții în acest fel, biserica va fi înviorată. Aceasta este calea prevalentă.

În grupurile mici putem învăța cu toții să dăm ca învățătură adevărul, adică să fim apți să dăm ca învățătură dându-ne învățătură de acasă despre Domnul unii altora (1 Timotei 3:2).

Poate că nu suntem învățători care pot da ca învățătură de la pulpitru, explicând Scripturile timp de o oră întreagă, dar putem fi constituiți cu adevărul și putem păstori și învăța unii pe alții în grupurile mici.

Fie ca noi toți să ne rugăm să fim înviorați pentru a păstori conform lui Dumnezeu. Fie ca noi toți să luăm porunca Domnului de a păstori oile Sale și de a hrăni mieii Săi și fie ca noi să fim una cu Domnul în timp ce ducem la îndeplinire păstorirea (Ioan 21:15-16).

Domnul ne-a păstorit pe noi și pe toate celelalte oi pentru a ne face o singură turmă sub El, ca un singur Păstor (10:16). El ne unește pe noi. El a făcut pace între noi și ne-a făcut una. Aceasta este păstorirea Sa.

Putem fi una cu El pentru a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu. Dacă vrem să păstorim conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu. Suntem un singur duh cu Domnul, iar El, ca Păstor, este în duhul nostru; putem fi una cu El pentru a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu.

Principiul fundamental al Bibliei este că, în economia Sa, Dumnezeu Se face una cu omul și omul una cu El (Ioan 15:4; 1 Corinteni 6:17). În această unitate dintre Dumnezeu și om ar trebui să ne trăim viața de zi cu zi și ar trebui să fim una cu Dumnezeu atunci când îi păstorim pe alții.

Dumnezeu dorește ca viața divină și viața umană să fie unite pentru a deveni o singură viață care să aibă o singură trăire (Ioan 6:57; Galateni 2:20). Putem să-L mâncăm și să trăim datorită Lui și putem trăi un singur duh cu El, astfel încât să nu mai fim noi, ci Cristos cel care trăiește în noi.

Pe măsură ce-L savurăm pe Domnul atât personal, cât și în întâlnirile de acasă și în întâlnirile vitale ale grupurilor mici, suntem umpluți de Domnul, devenim una cu Dumnezeu și putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu.

Fie ca noi să mergem pe această cale. Fie ca noi să ne ridicăm pentru a-L căuta pe Domnul, astfel încât să putem fi biruitorii care zidesc Trupul lui Cristos. Acest lucru Îi va oferi Domnului o cale de a finaliza această epocă și de a aduce împărăția Sa pentru a sărbători ziua nunții Sale spre plăcerea și satisfacția Sa.

Iar noi vom fi una cu El pentru a fi acolo cu El, sfinții biruitori ca parte a miresei lui Cristos. În cele din urmă, aceasta va finaliza scopul Său etern, Noul Ierusalim în cerul nou și pământul nou.

Astăzi putem trăi o viață de păstorire devenind una cu Dumnezeu pentru a păstori conform lui Dumnezeu, iar aceasta înseamnă a trăi o viață de biruință pentru zidirea Trupului lui Cristos pentru a finaliza Noul Ierusalim!

Doamne Isuse, fă-ne una cu Tine în orice mod posibil, ca să-i putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Te iubim. Îți permitem să strălucești în noi și să ne expui. Îndepărtează din noi orice nu este conform cu Tine. Fă-ne una cu Tine și fă-Te una cu noi. Păstrează-ne astăzi în duhul contopit, trăind într-un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Amin, Doamne, ne ridicăm să Te căutăm, ca să putem fi biruitorii de care ai nevoie astăzi! Vrem să biruim în viața noastră de zi cu zi fiind într-un singur duh cu Tine! Vrem să rămânem în duhul nostru contopit și să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu! Aleluia, păstorirea conform lui Dumnezeu este pentru zidirea Trupului lui Cristos, finalizându-se în Noul Ierusalim! Amin, Doamne, fie ca astăzi să avem o singură viață și o trăire una cu Tine. Fie ca să Te mâncăm și să trăim datorită Ție. Fie ca să trăim în unirea organică dintre Dumnezeu și om. Fie ca să rămânem în grupurile vitale în care ne-ai pus Tu, ca să putem fi una cu Dumnezeu și să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Shepherd according to God we must be One with God and even Become God in Function, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.