Îl iubim pe Domnul Isus

Inima este întrerupătorul vieții: trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat

05/04/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie atât să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Dumnezeu, cât și să ne îndreptăm inima către Domnul pentru a-L iubi, căci atunci când duhul nostru este exersat și inima noastră este activă, savurăm curgerea vieții și putem trăi o viață sfântă pentru viața de biserică.

Amin, Doamne, întărește-ne inima fără vină în sfințenie astăzi! Vrem să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică! Ne îndreptăm inima către Tine! Ne exersăm duhul pentru a Te atinge! Amin, Doamne, Te iubim! Amin!

Săptămâna aceasta venim la cartea 1 Tesaloniceni pentru a vedea una dintre cele mai minunate căi în care Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos. Subiectul nostru în această săptămână este: Cauza nevinovăției noastre în sfințenie și cauza sfințirii noastre complete în duhul, sufletul și trupul nostru.

Aici vedem subiectul sfințirii, care este crucial în viața noastră creștină. Sfințirea este împletită cu subiectul mântuirii depline a lui Dumnezeu, mântuirea organică a lui Dumnezeu.

Mântuirea organică a lui Dumnezeu este ceva ce ține de sfințirea noastră. Pe măsură ce ne pregătim pentru venirea Domnului, astfel încât să putem fi calificați să-L întâlnim, trebuie să fim sfințiți.

Putem spune că există șapte aspecte sau pași ai sfințirii. În primul rând, există sfințirea căutătoare, care este sfințirea inițială; apoi există sfințirea răscumpărătoare, sfințirea pozițională.

Apoi, există sfințirea regeneratoare, care este începutul sfințirii dispoziționale. Prin sfințirea dispozițională a lui Dumnezeu, suntem sfințiți în însăși natura noastră pentru a fi făcuți la fel de sfinți precum Dumnezeu este sfânt. Amin!

Al patrulea aspect al sfințirii este sfințirea înnoitoare, apoi sfințirea transformatoare, pe care o numim sfințirea zilnică. În al șaselea rând, există sfințirea conformatoare, numită și sfințire modelatoare, și, în final, există sfințirea glorificatoare, sfințirea desăvârșitoare.

Există un proces minunat de la duhul nostru la sufletul nostru și chiar la trupul nostru, în cele din urmă, prin care Dumnezeul păcii ne va sfinți. Aleluia!

Deoarece suntem în acest proces de sfințire, Biblia ne numește sfinți; nu suntem „sfinți” așa cum îi numește pe unii biserica catolică, ci suntem cei care sunt răscumpărați, regenerați și numiți sfinți.

Aceasta înseamnă că suntem fundamental separați și puși deoparte de orice din lume pentru Dumnezeu și, mai mult, suntem zilnic saturați cu viața și natura sfântă a lui Dumnezeu pentru a ne face la fel ca El!

Elementul sfințitor al lui Dumnezeu este introdus în noi pentru a ne face la fel ca Dumnezeu în orice mod posibil. El ne face la fel de sfinți pe cât este El sfânt. Slavă Domnului!

Inima noastră și starea ei înaintea lui Dumnezeu sunt legate de starea duhului, sufletului și trupului nostru înaintea lui Dumnezeu

Pentru a trăi o viață sfântă pentru viața de biserică, avem nevoie ca Domnul să ne întărească inima fără vină în sfințenie, adică, fără nicio vină găsită în sfințenia noastră (1 Tesaloniceni 3:13).

Dumnezeu ne întărește inima și trebuie să cooperăm cu El. Ce este inima noastră și de ce este atât de importantă? Inima este conglomeratul părților interioare ale omului, principalul reprezentant al omului, agentul său activ.

Cu cât cercetăm mai mult cuvântul lui Dumnezeu pentru a vedea care este inima noastră și care este punctul de vedere și dorința lui Dumnezeu cu privire la inima noastră, cu atât ne dăm seama mai mult că inima noastră are o importanță strategică în procesul de sfințire al lui Dumnezeu.

Totul începe din inimă. Sufletul nostru este persoana noastră, personalitatea noastră, dar inima noastră este persoana noastră în acțiune. Toate faptele noastre și tot comportamentul nostru pornesc din inimă.

Inima este sursa; ne reprezintă, fiind noi în acțiune. Când gândim, gândim în inima noastră. Când simțim, simțim cu inima noastră. Când luăm o hotărâre sau o decizie, inima noastră face asta. Înainte de a face ceva, inima noastră o ia în considerare și o dorește și apoi o face.

Conform Bibliei, inima noastră este o compoziție a tuturor părților sufletului nostru – mintea, emoția și voința (Matei 9:4; Evrei 4:12; Ioan 14:1; 16:22; Fapte 11:23) – plus o parte a duhului nostru – conștiința (Evrei 10:22; 1 Ioan 3:20). Inima este aproape ca o punte între duhul și sufletul nostru, ca o fereastră între aceste două.

Lucrarea lui Dumnezeu se desfășoară în întregime în părțile noastre interioare, în facultățile noastre interioare. Lucrarea Sa sfințitoare, lucrarea Sa înnoitoare și lucrarea Sa transformatoare se desfășoară în principal în ființa noastră interioară; prin urmare, aceste părți interioare sunt critice și importante.

De asemenea, inima include conștiința; aceasta este puntea, legătura dintre inimă și duh. Dumnezeu în Cristos ca Duh ca viață este în duhul nostru, dar pentru ca Cristos să se răspândească din duhul nostru la sufletul nostru, El trebuie să treacă prin inimă.

Starea inimii noastre determină cât de mult poate răspândi Cristos în noi. Cât de mult se poate răspândi viața divină din duhul nostru în mintea noastră depinde de inima noastră, de starea inimii noastre.

Cât de mult poate lucra Duhul pentru a ne satura din duhul nostru în sufletul nostru și chiar în trupul nostru depinde de inima noastră și de starea ei.

Dacă suntem curați în inimă, dacă ne păzim inima, viața divină va curge; dar dacă inima noastră nu este bine condiționată sau sănătoasă, poate exista un blocaj, iar viața Domnului s-ar putea să nu poată curge.

Inima noastră și starea ei înaintea lui Dumnezeu sunt legate organic, intrinsec și inseparabil de starea duhului, sufletului și trupului nostru înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să ne dăm seama de acest lucru încă de la începutul vieții noastre creștine că inima noastră și starea ei sunt legate de starea duhului nostru.

Dacă inima noastră nu este potrivită, dacă nu ne deschidem Domnului sau nu-L iubim, Domnul nu poate avansa în noi și El nu ne poate înnoi, sfinți sau transforma.

De aceea a spus Domnul Isus: „Ferice cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Când suntem puri în inimă, când inima noastră Îl caută pe Domnul în puritate, putem vedea pe Dumnezeu și Îl putem savura.

Pavel l-a îndemnat, de asemenea, pe Timotei să fie cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură (2 Timotei 2:22). David, în Vechiul Testament, s-a rugat ca Domnul să creeze în el o inimă curată, o inimă pură (Psalmul 51:10).

Și Pavel ne-a spus că, pentru a trăi o viață sfântă pentru viața de biserică, avem nevoie ca Domnul să ne întărească inima fără vină în sfințenie (1 Tesaloniceni 3:13).

Dacă inima noastră nu este potrivită, dacă nu ne îndreptăm inima, nici duhul nostru nu-I este credincios lui Dumnezeu (Psalmul 78:8). Inima noastră și starea ei ne afectează duhul și chiar trupul.

Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la aceasta și să ne întoarcem inima către El în rugăciune, spunându-I:

Doamne Isuse, ne întoarcem inima către Tine. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și ne întoarcem inima să Te iubim! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei cu inima curată, ca să-L putem vedea pe Dumnezeu. Fie ca noi să fim cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Creează în noi, Doamne dragă, o inimă curată și pură. Întărește-ne inima fără vină în sfințenie înaintea lui Dumnezeu și Tatălui nostru! O, Doamne Isuse, ne dăm inima Ție! Fie ca inima noastră să fie întoarsă și fie ca duhul nostru să fie exersat, astfel încât Tu să te poți răspândi ca viață din duhul nostru în fiecare parte a ființei noastre interioare! Amin, Doamne, Îți dăm permisiunea să ne înnoiești mintea, să ne supui voința și să ne acordezi emoțiile. Vrem să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică astăzi; ne deschidem către întărirea inimii noastre în sfințenie puțin mai mult astăzi! Fie ca viața Ta divină să aibă o cale liberă de a se răspândi din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră! Păstrează-ne inima întoarsă către Tine astăzi, Doamne dragă! Fie ca să avem grijă de inima noastră și de starea ei, ca să Te putem savura și exprima!

Inima este întrerupătorul vieții: trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat

În viața de biserică în recâștigarea Domnului, am descoperit secretul duhului nostru omenesc; ne place să ne exersăm duhul și să-L atingem pe Domnul în duh. Duhul nostru este cu adevărat minunat!

Totuși, trebuie să ne dăm seama că exersarea duhului nostru funcționează doar atunci când inima noastră este activă (Matei 5:3, 8; Ps. 78:8; Efeseni 3:16-17). Cu alte cuvinte, dacă inima noastră este indiferentă, duhul nostru este închis în interior și nu este capabil să-și arate capacitatea.

O, Doamne, Îți dăm inima noastră! Fie ca să avem o inimă activă! Salvează-ne de a avea o inimă pasivă sau adormită. Ne întoarcem inima către Tine! Vrem să avem astăzi atât o inimă activă, cât și un duh exersat!

Trebuie să ne dăm seama că până și exersarea duhului nostru depinde de inima noastră. Uneori suntem în adunările bisericii, dar inima noastră este în altă parte; putem chema numele Domnului, ne putem exersa duhul, dar fără inimă. Inima noastră nu este prezentă.

Este ca și cum am merge la un restaurant frumos și am mânca această mâncare delicioasă, chiar și felul de mâncare de top, dar inima noastră nu este prezentă, așa că nu savurăm cu adevărat mâncarea, pentru că este pentru noi ca orice altă mâncare.

Problema nu este cu mâncarea; problema este inima noastră. Inima noastră nu este înclinată să mănânce acea mâncare; inima noastră nu are poftă sau dorință de a savura acea mâncare, pentru că inima noastră nu funcționează, nu este activă. Inima noastră trebuie să fie activă.

Trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat. Nu suntem doar un duh; avem un suflet și o inimă. Inima noastră este făcută de Dumnezeu pentru ca El s-o folosească, pentru ca El să Se lucreze în noi. Cooperăm cu Domnul condiționându-ne inima într-un mod în care El poate face orice vrea, oricând vrea și cum vrea în noi.

Inima noastră nu este ceva cu care ne naștem; inima noastră vine din dezvoltare, din tratamente și din multă exersare. Starea inimii noastre poate fi rea, necurată, întinată etc., și multe lucruri, cum ar fi adulterul, curvia și necurăția, pot veni din inima noastră.

Sufletul nostru este persoana noastră, dar inima noastră este persoana noastră în acțiune; inima noastră este agentul nostru activ, împuternicitul nostru activ, pentru întreaga noastră ființă.

Chiar înainte de a pune piciorul într-un anumit loc, inima noastră este deja acolo. Înainte de a spune un cuvânt unui frate, îl spunem în inima noastră. Înainte de a face ceva, îl dorim sau îl visăm în inima noastră. O, Doamne!

Din punct de vedere fizic, activitățile și mișcările trupului nostru fizic depind de inima noastră fizică. În mod similar, viața noastră de zi cu zi, modul în care acționăm și ne comportăm, depind de ce fel de inimă psihologică avem.

Slavă Domnului că inima noastră fizică încă funcționează, încă pompează sânge; încă avem puls. În mod similar, în domeniul spiritual, inima noastră trebuie să fie sănătoasă.

În lumea de astăzi, indiferent cât de avansate sunt medicina și terapia, bolile de inimă sunt încă principala cauză de deces. Din punct de vedere spiritual, indiferent cât de mult ne exersăm duhul, dacă nu ne ocupăm de inima noastră și nu avem o inimă activă împreună cu un duh exersat, nu există curgere a vieții sau creștere a lui Dumnezeu în noi.

Trebuie să înțelegem că inima noastră este întrerupătorul vieții; inima noastră este intrarea și ieșirea vieții, așa că trebuie să ne păzim inima cu toată vigilența (Prov. 4:23).

Dacă inima noastră nu este potrivită, viața în duh este împiedicată, iar legea vieții nu poate lucra liber și fără obstrucții pentru a ajunge la fiecare parte a ființei noastre (Matei 12:33-37; comp. cu Ezechiel 36:26-27).

Viața divină pe care am primit-o are o mare putere, chiar puterea de a ne învia din morți și de a ne așeza cu Cristos în ceruri; însă această mare putere este controlată de inima noastră mică.

Ne rugăm ca Domnul să se răspândească în mintea, emoția și voința noastră; dar inima noastră poate împiedica această rugăciune dacă nu este acordată în mod corespunzător.

Trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat. Legea puternică a vieții ne poate elibera de legea păcatului și a morții; însă această lege extrem de puternică nu poate funcționa foarte bine în ființa noastră dacă inima noastră nu este întoarsă către Domnul.

Dar slavă Domnului, în noul legământ, El își scrie legea în mintea și inima noastră, căci El vrea să se infuzeze cu tot ceea ce este El în economia Sa în toate părțile noastre interioare. El ne dă chiar o inimă nouă și un duh nou; ori de câte ori ne întoarcem inima către Domnul, savurăm inima nouă și duhul nou.

Dacă inima noastră este adormită sau latentă, Domnul nu poate avea o cale în noi. Dacă mintea noastră nu este înnoită, ci mai degrabă plină de lucruri lumești, s-ar putea să nu fie saturată de Domnul și ocupată cu El.

Putem spune în exterior: Slavă Domnului sau, O, Doamne Isuse, dar acest exercițiu nu va funcționa pentru a ne face vii. Exersarea duhului nostru funcționează numai atunci când inima noastră este activă.

Fie ca noi să învățăm să ne ocupăm în mod amănunțit de inima noastră, astfel încât mintea noastră să fie mintea lui Cristos, emoția noastră să fie saturată de dragostea lui Cristos și voința noastră să fie una cu voința Lui. Atunci, inima noastră va fi activă și funcțională. Când ne exersăm duhul în acest moment, vom fi umpluți de viață.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi. Vrem să ne fim înnoiți în mintea noastră. Vrem să fim umpluți în emoțiile cu dragostea Ta. Vrem să avem o voință care să fie cu adevărat una cu voința Ta. Amin, Doamne, ne îndreptăm inima către Tine. Fă ca inima noastră să se întoarcă către Tine astăzi. Fie ca noi să vedem importanța inimii noastre în savurarea și experimentarea lui Cristos ca viață. Fie ca noi să avem nu doar un duh exersat, ci și o inimă activă. Amin, Doamne, Te iubim! Vrem să tratăm orice lucru care face ca inima noastră să fie adormită, inactivă și impură. Strălucește asupra noastră. Vrem să ne ocupăm de orice lucru pe care lumina Ta îl expune în inima noastră. Fie ca inima noastră să fie activă și funcțională. Fie ca duhul nostru să fie exersat. O, Doamne Isuse, vrem să ne păzim inima cu toată vigilența, căci din ea vin izvoarele vieții! O, Doamne, inima noastră! Fie ca legea Ta a vieții să aibă o cale liberă de a lucra în ființa noastră, fără nicio obstrucție. Fie ca inima noastră să nu împiedice curgerea vieții, ci mai degrabă să o elibereze! Amin, Doamne, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Heart is the Switch of Life: we need to have an Active Heart & an Exercised Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 29 cu tema: Cauza nevinovăției noastre în sfințenie și cauza sfințirii noastre complete în duhul, sufletul și trupul nostru (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne adâncim rădăcinile în Cristos ca pământ bogat, pentru a absorbi toate bogățiile Sale

26/03/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Noi, cei care credem în Cristos, am fost înrădăcinați în Cristos, ca pământ bogat al țării bune, și zi de zi rădăcinile noastre trebuie să se afunde mai adânc în Cristos pentru a absorbi ceea ce este El; pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său, moartea, îngroparea și învierea Sa, împreună cu ștergerea rânduielilor și victoria Sa asupra dușmanului, sunt ale noastre. Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne dragă, că ne-ai înrădăcinat în Tine, ca țară atotinclusivă și bună, pentru ca noi să absorbim bogățiile Tale și să fim constituiți cu ceea ce ești Tu! Slavă Domnului!

Pe de o parte, ni s-a dat o porțiune repartizată din Cristosul atotinclusiv ca moștenire pe care să o savurăm și pentru aceasta trebuie să ne ostenim zi de zi pentru a obține bogățiile lui Cristos și a fi constituiți cu El.

Pe de altă parte, așa cum dezvăluie Coloseni, suntem în Cristos, ca țară bună, pentru ca noi să umblăm în această țară vie și suntem înrădăcinați în El ca pământ. Suntem în Cristos ca țară vie și trebuie să umblăm în El pentru a lua în stăpânire țara bună.

Așa cum copiii lui Israel au trebuit să umble în țară pentru a o stăpâni, tot așa suntem aici, savurând Duhul atotinclusiv și dătător de viață în duhul nostru și trebuie să umblăm în duh pentru a putea lua în stăpânire bogățiile lui Cristos.

Fiecare bucată de pământ pe care călcăm este a noastră; fiecare pas pe care îl facem în Cristos ca țară vie, umblând cu El și savurându-L în viața noastră de zi cu zi prin multe conversații cu El, îl posedăm.

Domnul S-a dat pe Sine însuși nouă ca țară bună din care să ne împărtășim, să Îl savurăm și să-l luăm în stăpânire, iar noi trebuie pur și simplu să ne exersăm duhul pentru a intra în moștenirea noastră. Slavă Domnului!

Referitor la pământul bogat în care suntem înrădăcinați, Coloseni 2:8-15 ne oferă o descriere și o definiție completă a tot ceea ce este Cristos pentru noi. În El nu ne lipsește nimic; El este tot ce ne trebuie. Pe măsură ce ne facem timp să-L absorbim pe Cristos ca țară atotinclusivă, faptele din aceste versete devin experiența noastră. Cristos este atât de bogat pentru noi!

Trebuie doar să ne exersăm duhul pentru a-L contacta și a-L absorbi, iar El ne va împlini toate nevoile. În primul rând, Cristos, ca pământ, este Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. În El, toată plinătatea găsește plăcerea să locuiască.

Nu numai bogățiile lui Dumnezeu, ci și expresia bogățiilor lui Dumnezeu găsesc plăcerea să locuiască în Cristos, iar noi putem împărtăși această plinătate pentru a fi făcuți deplini în El! Amin, când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, suntem făcuți deplini în El și nu ducem lipsă de nimic! Slavă Domnului!

În Cristos, ca sol, avem puterea de omorâre a morții Sale, îngroparea Sa, învierea Sa, a ștergerea înscrisului rânduielilor și victoria Sa asupra duhurilor rele

Fie ca nimic și nimeni să nu ne ducă ca pradă prin filozofie și înșelăciune deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile lumii, și nu după Cristos. Am fost înrădăcinați în Cristos, ca pământul bogat al țării bune, și acum Îl putem savura și ne putem împărtăși din bogățiile Sale.

În Cristos locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii și, pe măsură ce Îl savurăm, am fost făcuți deplin în El, care este Capul oricărei domnii și autorități. În El suntem circumciși cu o circumcizie nefăcută de mâini, prin dezbrăcarea cărnii, prin circumcizia lui Cristos (Coloseni 2:11).

Solul bogat în care suntem înrădăcinați conține un element care dă carnea la moarte; este puterea ucigătoare a morții lui Cristos care pune la moarte omul vechi, carnea și sinele. Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, există un element în Cristos care omoară carnea.

Mai mult, în acest pământ există elementul de a fi îngropați împreună cu Cristos prin credința în lucrarea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți (v. 12). Am fost îngropați împreună cu Cristos.

Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, suntem îngropați împreună cu Cristos. Mai mult, nu numai că suntem îngropați, dar suntem și făcuți vii împreună cu El, căci El ne-a iertat toate greșelile noastre și a înviat împreună cu Cristos (v. 13).

Slavă Domnului, în pământul bogat în care suntem înrădăcinați se află elementul de înviere, elementul învietor al vieții lui Cristos, prin care suntem înviați și umpluți de viață!

Suntem făcuți vii împreună cu Cristos, căci El a devenit un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45) și ne dă viață, dându-ne chiar viața Lui, pentru a ne face vii împreună cu Cristos. Totul este în pământ; am fost înrădăcinați în Cristos ca pământ bogat și putem savura bogățiile a ceea ce este El.

Un alt element în pământul bogat al lui Cristos, în care suntem înrădăcinați, este ștergerea rânduielilor scrise, care era împotriva noastră și care ne era contrar (Coloseni 2:15). Cristos a crucificat și a țintuit aceste rânduieli pe cruce, iar acum putem savura acest fapt exersându-ne duhul pentru a-L contacta.

Cristos i-a dezbrăcat pe conducători și pe stăpâniri, făcându-i de rușine deschis și triumfând asupra lor pe cruce; toate acestea sunt ale noastre pentru ca noi să savurăm și să ne împărtășim în duh.

Pe de o parte, când Îl atingem pe Domnul, orice lucru negativ din noi este dat la moarte și suntem făcuți vii împreună cu Cristos. Pe de altă parte, nu există rânduieli în noi și printre noi, căci toate aceste rânduieli au fost țintuite pe cruce. Toate rânduielile tulburătoare care ne-au separat unii de alții au fost țintuite pe cruce; acum este pace!

Dacă suntem în Cristos ca pământ, dacă ne adâncim rădăcinile în El pentru a savura ceea ce este El, avem pace unii cu alții și toate rânduielile noastre sunt țintuite pe cruce.

În Cristos ca pământ, există un element care este victorios asupra duhurilor rele din văzduh. Savurăm victoria lui Cristos exersându-ne duhul. Tot ce avem nevoie, de la omorârea tuturor elementelor negative până la înviorarea, ridicarea, țintuirea pe cruce a rânduielilor și victoria lui Cristos, se află în pământ.

Toate lucrurile negative care ne tulbură sunt date la moarte și îngropate, iar noi suntem înviați în Cristos și cu Cristos pentru a trăi și a umbla într-o viață nouă, chiar pentru a sta în victoria Lui! În Cristos suntem victorioși și plini de viață. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, dă-ne să vedem, să cunoaștem, să realizăm și să savurăm faptul că am fost înrădăcinați în Cristos ca pământ bogat al țării bune. Aleluia, în Cristos ca pământ, există un element care dă la moarte carnea. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta; fie ca moartea Ta să lucreze în noi pentru a da la moarte carnea. Vrem să absorbim bogățiile Tale rămânând în unirea organică cu Tine. Amin, Doamne, fie ca Să-Ți permitem să dai la moarte orice este negativ în noi, chiar să ne îngropi cu Tine în apele botezului. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi, pentru ca omul cel vechi să poată rămâne îngropat. Slavă Domnului, în Cristos, ca pământ, există un element care ne face să fim înviați! Aleluia, am fost înviați cu Cristos, căci El, ca Duh dătător de viață, Și-a distribuit viața în noi pentru a ne înviora și a ne învia! Amin, Doamne, păstrează-ne în Tine, ca pământ, absorbind bogățiile Tale și savurând tot ceea ce ești. Fie ca toate rânduielile să fie șterse și fie ca noi să fim în victoria lui Cristos în toate lucrurile astăzi, rămânând în Domnul!

Zi de zi, rădăcinile noastre trebuie să se afunde tot mai adânc în Cristos, ca pământ bogat, pentru a absorbi ceea ce este El în ființa noastră

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne facă să vedem că am fost înrădăcinați în Cristos, pământul bogat al țării bune, pentru ca noi să absorbim bogățiile Sale și să fim constituiți cu El. Dacă vedem că suntem înrădăcinați în Cristos, zi de zi vom lăsa rădăcinile noastre să se afunde tot mai adânc în Cristos pentru a-L absorbi în ființa noastră spirituală.

Cristos este misterul lui Dumnezeu și în El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoașterii. L-am primit pe Cristos, pe Isus Domnul, și umblăm în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El și fiind întăriți în credință, așa cum am fost învățați, din belșug în mulțumiri (Coloseni 2:5-6).

Pe măsură ce citim și ne rugăm, reflectăm cu rugăciune și cugetăm cu multă rugăciune asupra porțiunii din Coloseni 2:6-15, trebuie să ne exersăm duhul pentru a internaliza toate aceste aspecte bogate ale lui Cristos.

Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a-L primi și a savura Cristosul cel bogat, în viața noastră de zi cu zi, ne lăsăm rădăcinile să se afunde mai adânc în Cristos, ca pământ bogat, pentru a absorbi ceea ce este El în ființa noastră.

Există multe lucruri negative în noi, inclusiv carnea, rânduielile, conducătorii și autoritățile. Pe de o parte, carnea ne tulbură, iar pe de altă parte, rânduielile sunt în noi și în jurul nostru, împiedicându-ne să-L savurăm pe Cristos.

Și în aer, conducătorii și autoritățile rele operează pentru a ne oprima și a ne suprima, chiar pentru a ne face să fim îndepărtați de Cristos. Cu toții avem carnea, toți avem un anumit tip de rânduieli și toți suntem supuși autorităților rele din văzduh. Din aceste surse negative, există păcat, caracterul lumesc și jigniri. O, Doamne!

Dar slavă Domnului, suntem înrădăcinați în Cristos ca pământ, iar în acest pământ avem elementul circumciziei, „sarea” circumciziei pentru a ucide și distruge orice element negativ.

Moartea lui Cristos este în pământul bogat în care suntem înrădăcinați, iar atunci când ne lăsăm rădăcinile să se afunde mai adânc în Cristos, moartea lui Cristos ni se aplică pentru a da la moarte carnea cu toate lucrurile ei negative.

Sarea crucii lui Cristos taie carnea și o dă la moarte, atâta timp cât rămânem în unirea organică cu Domnul și lăsăm rădăcinile noastre să se afunde mai adânc în Cristos ca pământ bogat (1 Corinteni 6:17).

Apoi, după ucidere, există îngroparea; în Cristos, ca pământ bogat în care suntem înrădăcinați, există un element care ne face să fim îngropați. Omul nostru vechi și toate lucrurile vechi sunt îngropate acolo și rămân îngropate.

Atâta timp cât ne adâncim rădăcinile în Cristos, chiar și mai adânc în Cristos ca pământ bogat, tot ce este negativ în noi este dat la moarte, suntem îngropați cu Cristos și apoi suntem înviați și primim viață! Slavă Domnului!

Pe partea negativă, există darea la moarte și îngroparea care au loc pentru a lua lucrurile negative de la noi. Pe partea pozitivă, există elementul care ne ridică și ne face vii, chiar ne aduce în victoria lui Cristos asupra dușmanului.

Mai mult, atunci când ne lăsăm rădăcinile să se adâncească în Cristos ca pământ bogat, experimentăm ștergerea scrisului de mână din rânduieli. Am putea crede că nu avem rânduieli astăzi în viața de biserică, dar fiecare ființă umană are anumite rânduieli.

Rânduielile sunt modurile noastre de a trăi, modul în care ne desfășurăm viața de zi cu zi, chiar și modul în care vorbim, trăim, mâncăm și ne comportăm. Acestea pot să nu fie scrise, dar sunt înscrise în mentalitatea noastră.

Rânduielile sunt în fiecare dintre noi și este posibil să avem chiar rânduieli mai noi legate de viața de biserică și de trăirea în biserică. O, Doamne! Aceste rânduieli împiedică creșterea noastră în viață, căci ocupă spațiul lui Cristos în ființa noastră; în loc să-L trăim pe Cristos, trăim conform rânduielilor noastre.

Dacă vrem să creștem în viață într-un mod corespunzător, rânduielile trebuie șterse și țintuite pe cruce. Nu putem face asta; nu ne putem „crucifica” rânduielile. Dar putem lăsa rădăcinile noastre să se afunde mai adânc în Cristos, ca pământ bogat, pentru a savura aplicarea ștergerii rânduielilor.

Mai mult, există un element în sol care ne face să fim victorioși asupra duhurilor rele din văzduh (Coloseni 2:15). Atâta timp cât rămânem în unirea organică cu Domnul, duhurile rele din văzduh sunt învinse, căci noi stăm în victoria lui Cristos.

Nu trebuie să încercăm să facem una sau alta pentru a omorî carnea, a fi îngropați, a fi înviați, a șterge rânduielile noastre sau a fi victorioși asupra duhurilor rele din văzduh; trebuie pur și simplu să ne înfigem rădăcini în Cristos și să le lăsăm să se adâncească în Cristos, ca pământ bogat.

Atâta timp cât ne exersăm duhul pentru a ne înrădăcina în Cristos, Îl absorbim ca hrană a noastră, suntem hrăniți cu El și rânduielile noastre sunt șterse. Mai mult, creștem în viață și suntem zidiți. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, vrem să ne lăsăm rădăcinile să se afunde mai adânc în Cristos ca solul bogat în care suntem înrădăcinați. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a citi cu rugăciune cuvântul Tău. Fie ca rădăcinile noastre să se afunde mai adânc în Cristos pentru a absorbi tot ceea ce este El pentru noi. Îți mulțumim că ești solul bogat și atotinclusiv pentru ca noi să putem trimite rădăcini adânci pentru a absorbi ceea ce ești Tu în ființa noastră. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a fi una cu Tine astăzi. Vrem să rămânem în unirea organică cu Tine, astfel încât carnea noastră să fie dată la moarte, să fim îngropați cu Cristos, să fim înviați cu Cristos și să fim umpluți cu viața Ta! O, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Fie ca noi să rămânem în duhul nostru, astfel încât moartea Ta să lucreze în noi și viața Ta să ne învie și să ne facă să creștem în viață. Aleluia, când suntem în duhul nostru, rânduielile scrise sunt șterse și suntem victorioși asupra duhurilor rele din văzduh! Amin, Doamne, ne place să absorbim bogățiile Tale pentru a putea crește și a fi zidiți!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Let our Roots Sink Deeper into Christ as the Rich Soil to Absorb all His Riches, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 27 cu tema: Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună — porția noastră repartizată (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Când Îl trăim pe Cristos, facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, căci Domnul este aproape

09/03/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Ca și credincioși în Cristos, trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, căci Domnul este aproape; trebuie să-L trăim pe Cristos trăind o viață de îngăduință, pentru ca toți oamenii să-L vadă pe Cristos trăit în noi și pe Cristos mărit în noi prin îngăduința noastră. Acest lucru este posibil numai atunci când Cristos trăiește în noi.

Doamne Isuse, trăiește în noi astăzi! Te luăm ca îngăduința noastră. Fii exprimat prin noi ca îngăduința noastră astăzi!

Pe măsură ce ne rugăm asupra faptului că Cristos este virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne dă putere, așa cum este revelat în cartea Filipeni, trebuie să ne dăm seama că Cristos este totul pentru viața noastră de zi cu zi.

Ceea ce avem nevoie nu este să ne străduim mai mult să facem cutare lucru pentru Domnul sau să ne perfecționăm pentru a avea mai multe virtuți creștine; trebuie să fim convertiți de la orice altceva la Cristos.

Noi, cei care credem în Cristos, îl avem pe Cristos trăind în noi, iar viața noastră de zi cu zi ar trebui să fie, de fapt, Cristos trăind în noi și Cristos fiind exprimat prin noi.

Aceasta înseamnă că în toate lucrurile, în orice moment și în orice loc, învățăm să ne întoarcem către duhul nostru și să-L contactăm pe Domnul, astfel încât El să aibă o cale să crească în noi, să se răspândească în ființa noastră interioară și să fie exprimat prin noi.

El face o lucrare în ființa noastră interioară și vrea să fie exprimat prin comportamentul nostru în viața noastră de zi cu zi. Prin urmare, trebuie doar să ne deschidem către El. Trebuie să trăim o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare.

De ce să ne îngrijorăm când Domnul este la conducere? De ce ne-am îngrijora când Domnul are grijă de noi? Suntem la fel ca crinii din câmp care se încred în Domnul și depind de El. Nu ne încredem în ceea ce putem face pentru Domnul, nici în ceea ce putem produce zi de zi, ci în Domnul și în rezerva Lui. Îngrijorarea vine de la Satan, dar îngăduința vine de la Dumnezeu.

Îngăduința este suma totală a unei vieți care Îl trăiește pe Cristos; Cristos este îngăduința noastră. Trebuie să venim la Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos.

Pentru aceasta, trebuie să ne deschidem către El din adâncul ființei noastre, astfel încât El să poată ajunge în adâncurile ființei noastre și să-Și facă domiciliul în adâncul inimilor noastre. Pe măsură ce Îi permitem Domnului să Se stabilească în noi și să ne infuzeze cu ceea ce este El, vom deveni la fel ca El și El va avea o cale de a trăi în noi.

Amin, putem trăi o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare, pentru că Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos!

Trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii: îngăduința este atotinclusivă, incluzând toate virtuțile creștine

Filipeni 4:5 ne spune: „Îngăduința voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape.” Ce este îngăduința? Cum putem avea îngăduință? Conform experienței noastre creștine, îngăduința este atotinclusivă, deoarece include toate virtuțile creștine.

Îngăduința este mult mai mult decât răbdare și bunătate; îngăduința este totalitatea virtuților creștine, chiar Cristos trăind în noi.

Wuest, în lucrarea sa Word Studies, subliniază că termenul grecesc tradus prin „îngăduință” nu înseamnă doar a fi mulțumit cu mai puțin decât ni se cuvine, ci și a fi rezonabil într-un mod plăcut.

Îngăduința include stăpânirea de sine, răbdarea, moderația, bunătatea și blândețea. Când trăim o viață de îngăduință, exercităm stăpânirea de sine și răbdarea, facem și vorbim lucruri cu moderație și bunătate și suntem blânzi.

Nu suntem în felul acesta prin natura noastră și, dacă credem că suntem, bunătatea și blândețea noastră naturală, însoțită de răbdare, acestea nu sunt îngăduință.

Îngăduința este atotinclusivă, incluzând toate virtuțile creștine; dacă nu exercităm îngăduință, nu exercităm nicio virtute creștină. O, Doamne! Trebuie să facem cunoscută îngăduința noastră tuturor oamenilor.

De exemplu, acasă, în viața de căsnicie, dacă un frate este mulțumit cu mai puțin decât i se cuvine, înseamnă că exercită îngăduință față de soția sa. Când nu o condamnă sau o critică, ci o îndură în lucrurile vieții de zi cu zi, aceasta înseamnă că Cristos a fost trăit prin el ca îngăduința sa.

În viața noastră de zi cu zi este locul unde se aplică acest lucru; în întâlniri Îl putem iubi pe Domnul și Îl putem lăuda, dar cum rămâne cu viața noastră de zi cu zi acasă cu familia noastră și cu trăirea noastră în viața de biserică?

Îl trăim noi pe Cristos ca îngăduință în viața de biserică și în viața de familie? O, Doamne! Îngăduința noastră include smerenie, autocontrol, privirea către Domnul și chiar virtutea de a recunoaște că Domnul este suveran în toate lucrurile. Dacă Îl savurăm pe Domnul, vom exercita îngăduință.

Dacă Îl savurăm pe Cristos și Îl trăim pe Cristos, El va fi îngăduința noastră. Vom fi mulțumiți cu mai puțin decât ni se cuvine. Trebuie să aducem acest aspect al îngăduinței înaintea Domnului și să ne rugăm mult, chiar să ne deschidem Domnului pentru ca El să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi ca îngăduința noastră.

Îngăduința include dragoste, răbdare, bunătate, smerenie, compasiune, considerație și supunere, chiar și dorința de a ceda altora. Îngăduința este o virtute atotinclusivă, iar atunci când Îl trăim pe Cristos, trăim o viață de îngăduință.

De asemenea, îngăduința include stăpânirea de sine, moderația, blândețea, înțelegerea, simpatia, înțelepciunea, îndurarea, pacea și privirea către Domnul în toate lucrurile (2 Corinteni 12:7-9).

Toate acestea nu sunt în ființa noastră naturală și, chiar dacă unele dintre ele par a fi în noi, trebuie să fie umplute cu Cristos, pentru ca Cristos să fie îngăduința noastră.

Calea în care putem avea dragoste, îngăduință, bunătate și smerenie este prin a ne exersa duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L trăi pe Cristos, căci El este îngăduința noastră. Fie ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, adică fie ca noi să-L trăim pe Cristos, pentru ca El să fie trăit în noi ca îngăduința noastră.

Dacă avem îngăduința ca virtute atotinclusivă, vom avea și dreptate și sfințenie. De multe ori, însă, ne comportăm într-un mod necuvenit; acesta este rezultatul lipsei de îngăduință. Este posibil să avem o atitudine negativă și cuvinte nepoliticoase, pentru că ducem lipsă de îngăduință.

Este posibil să ne lipsească dragostea și să nu ne placă de ceilalți ci să trăim conform sentimentelor noastre, pentru că nu ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L trăi pe Cristos ca îngăduința noastră.

Chiar și vorbăria noastră poate fi rezultatul lipsei de îngăduință. În viața noastră de familie, așa cum trăim cu soțul/soția și copiii noștri, dacă nu arătăm îngăduință față de ei, nu vom avea pace în viața noastră de familie. Putem avea pace în viața de familie dacă exercităm îngăduință, virtutea atotinclusivă a unui creștin, Cristos trăind în noi.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I permitem să strălucească în această privință. Fie ca noi să-I permitem Domnului să lucreze cu adevărat în ființa noastră, astfel încât, așa cum El a trăit pe pământ, așa să trăim și noi astăzi.

El s-a mulțumit cu mai puțin decât i se cuvenea și a fost bun, umil, iubitor, pașnic, atent și supus. El a fost dispus să se supună voii Tatălui și chiar tratamentului nedrept al celor din jurul Lui, fără să-Și caute propriul drept și fără să dorească să se răzbune. O astfel de persoană trăiește în noi și putem trăi într-un singur duh cu El pentru a trăi o viață de îngăduință.

Doamne Isuse, vrem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii! Amin, Doamne, venim la Tine ca să Te savurăm, să fim umpluți de Tine și chiar să Te trăim ca îngăduința noastră! Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune lipsa noastră de îngăduință. Fie ca să-Ți permitem să Te exprimi prin noi în toate lucrurile, astfel încât Cristos să fie îngăduința noastră. O, Doamne, numai Tu în noi poți fi rezonabil, atent și bun în relațiile cu ceilalți. Numai atunci când trăim în duhul nostru, una cu Tine, putem fi ușor mulțumiți chiar și cu mai puțin decât ni se cuvine. Ne deschidem pe deplin Ție din interior. Fă-Ți domiciliul în inima noastră. Exprimă-Te prin noi. Îți dăm trăirea noastră de zi cu zi cu toate activitățile și lucrurile ei. O, Doamne, ce zici Tu despre viața noastră de familie? Fie ca Cristos să fie trăit în noi ca îngăduința noastră în viața noastră de familie astăzi. O, fie ca Cristos, ca îngăduința noastră, să fie exprimat prin noi, astfel încât să putem fi plini de dragoste, răbdare, bunătate, smerenie, compasiune, considerație și supunere. O, Doamne Isuse, alegem să fim în duhul nostru astăzi! Vrem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii!

Îngăduința este Cristos: când Îl trăim pe Cristos, trăim o viață de îngăduință, iar pentru noi a trăi este îngăduință

Fie ca Domnul să ne mântuiască de încercarea de a avea îngăduință separat de Cristos; e adevărat că trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, căci Domnul este aproape, dar nu putem trăi o viață de îngăduință separat de a-L trăi pe Cristos.

Cristos este îngăduință, iar îngăduința este Cristos. Numai Cristos poate trăi o viață de îngăduință. Pavel a spus: „Pentru mine, a trăi este Cristos” (Filipeni 1:21), iar mai devreme a spus că se aștepta să nu fie dat de rușine, ci ca Cristos să fie mărit prin trupul său, fie prin viață, fie prin moarte (v. 20).

A-L trăi pe Cristos înseamnă a trăi o viață de îngăduință. Îngăduința este o virtute atotinclusivă și trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii trăindu-L pe Cristos.

Întrucât pentru noi a trăi este Cristos, iar Cristos este îngăduință, pentru noi a trăi este îngăduință, căci Cristos trăiește în noi și Se exprimă prin noi ca îngăduință. Pentru noi, a-L mări pe Cristos înseamnă a trăi o viață de îngăduință.

Faptul ca Cristos să fie mărit în noi este echivalent cu a face îngăduința noastră cunoscută tuturor oamenilor. Poate fi ușor pentru noi să vorbim despre a-L trăi pe Cristos, dar când vine vorba de trăirea noastră de zi cu zi, a-L trăi pe Cristos înseamnă a trăi o viață de îngăduință.

Îngăduința este cheia pentru a fi un soț sau o soție bună. Îngăduința este mult mai mult decât blândețe sau smerenie; îngăduința înseamnă a-L trăi pe Cristos, căci Cristos este îngăduință. O persoană îngăduitoare este cea care se integrează întotdeauna, cea al cărei comportament este întotdeauna potrivit (2 Corinteni 6:1; 10:1; Filipeni 1:19; Isaia 11:2).

Apostolii au lucrat împreună cu Dumnezeu printr-o viață care este potrivită tuturor, o viață care se poate potrivi în toate situațiile și poate face față oricărui fel de mediu, poate suporta orice fel de tratament și poate rezista oricărui fel de persecuție sau atac.

Viața pe care o avem în noi, Cristos ca viață a noastră, este o viață care se potrivește tuturor; atunci când trăim prin viața divină, trăim o viață de îngăduință. Cei din jur nu vor fi o problemă pentru noi. Felul în care ne tratează nu ne va afecta, iar atunci când suntem maltratați sau chiar persecutați nu ne va deranja, pentru că Îl trăim pe Cristos ca îngăduința noastră.

Însă atunci când nu ne exersăm duhul și nu trăim o viață de îngăduință, avem multe eșecuri și înfrângeri. Deoarece ne lipsește Cristos trăind din noi ca îngăduința noastră, avem eșecuri și experimentăm înfrângerea.

Este ușor să neglijăm îngăduința, dar atunci când Îl trăim pe Cristos, El devine îngăduința noastră. El în noi este mulțumit cu mai puțin decât ni se cuvine. El în noi nu va avea pretenții exagerate după dreptate de la alții, ci va fi mulțumit în toate lucrurile.

Așa a trăit Domnul Isus când a fost pe pământ. Era strict cu Sine Însuși, dar nu și cu ceilalți. Se ruga mult, dar nu le cerea acest lucru altora și nici nu-i critica pe alții când nu se rugau suficient. El era în părtășie constantă cu Tatăl, dar nu le cerea discipolilor Săi să facă la fel în ceea ce privește rugăciunea sau părtășia cu Tatăl. O, Doamne!

Trebuie să facem cunoscută îngăduința noastră tuturor oamenilor, căci Domnul este aproape. El este aproape de noi nu doar în prezența Sa fizică, ci toată ziua, El este aproape și drag nouă. Domnul este în noi; El este mereu cu noi, prin urmare, ar trebui să-L lăsăm să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi ca îngăduința noastră.

Pentru că Domnul este aproape, trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii. Pentru că Domnul este aproape, nu avem nicio scuză să nu ne facem cunoscută îngăduința.

Fie ca să nu uităm niciodată că Domnul este aproape de noi; El este în gura noastră și în inima noastră și putem chema numele Lui pentru a fi umpluți de El și a rămâne în prezența Lui (Romani 10:8-13).

Domnul este aproape; El este în noi, chiar în duhul nostru, iar când ne întoarcem către El și Îl savurăm pe El, El are o cale de a fi exprimat prin noi ca îngăduința noastră. Cu toate acestea, de multe ori nu ne dăm seama că Domnul este aproape, așa că nu exercităm îngăduință. O, Doamne!

Fie ca astăzi să trăim în prezența Domnului, savurând dulcea Sa prezență în locuirea Sa interioară și fie ca noi să-L trăim pe Cristos, astfel încât îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii!

Doamne Isuse, Te luăm ca îngăduința noastră astăzi. Vrem să-L trăim pe Cristos. O, Doamne, pentru noi a trăi este Cristos, iar Cristos este îngăduința noastră! Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat prin noi. Îți mulțumim că ești aproape de noi. O, Tu ești atât de aproape și atât de drag nouă. Te iubim și ne deschidem Ție! Venim la Tine și Te luăm ca viață și persoană a noastră. Fii îngăduința noastră astăzi. Vrem să-L trăim pe Cristos trăind o viață de îngăduință. O, Doamne, vrem să trăim în prezența Ta astăzi, astfel încât să putem trăi un singur duh cu Tine. Doar Tu în noi poți fi mulțumit de situația și mediul nostru prezent. Doar Tu în noi nu vei avea pretenții exigente de la alții. O, Doamne, numai viața Ta care se potrivește poate trăi viața creștină. Ne deschidem Ție. Îți permitem să trăiești în noi. Vrem să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii. Amin, Doamne, iubim prezența Ta! Iubim locuirea Ta lăuntrică în noi. Continuă să ne amintești că Tu ești aproape, ca să putem trăi într-un singur duh cu Tine și să trăim o viață de îngăduință!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Live Christ, we let our Forbearance be Known to All men, for the Lord is Near, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 25 cu tema: Cristos ca virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne întărește (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ca Trup al lui Cristos, ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu în duh prin rugăciune

05/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Războiul spiritual nu este ceva individual, ci mai degrabă este mireasa lui Cristos ca războinic corporativ, căci numai Trupul poate îmbrăca întreaga armură a lui Dumnezeu; trebuie să fim în duhul nostru și să citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne îmbrăca cu întreaga armură a lui Dumnezeu ca Trup pentru a lupta războiul spiritual.

Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi! Păstrează-ne citind cu rugăciune cuvântul Tău! Și păstrează-ne în Trup! Amin!

Cea mai bună cale prin care putem aplica toate elementele armurii spirituale asupra Trupului lui Cristos este rugăciunea. Cea mai bună cale prin care putem crește în viață spre maturitate este rugăciunea. Cea mai bună cale prin care-L putem contacta pe Domnul este prin rugăciune. Cea mai bună cale de a trăi viața creștină este rugăciunea.

Trebuie să învățăm să avem tot felul de rugăciuni, atât rugăciunea care este revărsarea inimii noastre înaintea Domnului, cât și rugăciunea specifică care îl tratează pe dușmanul lui Dumnezeu.

Pe de o parte, trebuie să conversăm cu Domnul despre toate lucrurile legate de viața noastră de zi cu zi, oamenii pe care îi întâlnim, lucrurile pe care le facem, locurile în care mergem și lucrurile care ni se întâmplă.

Pe de altă parte, trebuie să fim specifici cu Domnul în ceea ce privește creșterea noastră în viață; trebuie să-I cerem Domnului să crească în noi, să Se răspândească în noi și să-Și facă domiciliul în inimile noastre.

Mai mult, trebuie să fim uniți cu Domnul în duh atunci când ne rugăm și citim Cuvântul lui Dumnezeu, primind cuvântul lui Dumnezeu prin orice rugăciune și cerere.

Și facem aceasta nu doar pentru noi înșine, ci pentru toți sfinții; nu suntem creștini individualiști, ci creștini care sunt în Trupul lui Cristos, membre ale Trupului lui Cristos și ne rugăm în Trup și pentru Trup.

Niciunul dintre membrele trupului nostru nu caută să aibă propria dezvoltare și creștere separat de restul trupului; ar fi monstruos să privim acest lucru. Dimpotrivă, tot trupul nostru crește împreună, se zidește împreună, mănâncă împreună, vorbește în unitate și face totul în unitate, căci este un singur trup.

În același fel, noi, ca Trup al lui Cristos, trebuie să creștem împreună, să facem lucruri împreună, să trăim împreună și să fim una în duh; tot ceea ce facem trebuie să fie în duh, nu doar fiind împreună fizic, ci în duhul contopit!

Aleluia, Trupul lui Cristos este real pentru noi în viața noastră de zi cu zi atunci când suntem în duhul nostru! Slavă Domnului, putem atinge realitatea Trupului lui Cristos atunci când trăim și umblăm conform duhului contopit!

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi, cei care trăiesc și umblă în duhul contopit, astfel încât să putem fi în realitate membrele Trupului lui Cristos care cresc în Trup, funcționează în Trup și, de asemenea, luptă războiul spiritual în Trup!

Războiul spiritual ține de faptul că mireasa lui Cristos e un războinic corporativ: întreaga armură a lui Dumnezeu este pentru întregul Trup al lui Cristos!

În Efeseni 6:10-20 vedem că biserica, în calitate de mireasă a lui Cristos, este războinicul corporativ al lui Dumnezeu, îmbrăcând toată armura lui Dumnezeu și luptând bătălia în Domnul. Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegem este că toată armura lui Dumnezeu nu este pentru niciun creștin în parte; este pentru Trup și în Trup.

Războiul spiritual nu este ceva individual; nu ne îmbrăcăm sau nu ne pregătim armele și apoi mergem ca soldați singuratici să luptăm bătălia în Domnul. Mai degrabă, războiul spiritual este ceva ce ține de Trup, căci toată armura lui Dumnezeu este în Trup și pentru ca întregul Trup să o poarte.

Războiul spiritual este ceva ce ține de mireasa lui Cristos ca războinic corporativ (Efeseni 6:13). Putem să-L iubim pe Domnul și putem crede că suntem pregătiți să luptăm războiul spiritual, așa că putem încerca să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu și să ieșim să luptăm bătălia.

Dacă facem asta singuri, dacă luptăm bătălia ca și creștini individuali, suntem învinși; este foarte periculos pentru noi să fim izolați de armată, să fim separați de la a face parte din războinicul corporativ.

Niciun soldat de astăzi dintr-o armată modernă nu intră în luptă de unul singur; mai degrabă, el luptă ca fiind parte a unei armate bine antrenate și complet echipate.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem atât mireasa iubitoare a lui Cristos, cât și armata lui Dumnezeu, războinicul corporativ care luptă bătălia în Domnul și în Trup. Dacă ne separăm de biserică, suntem învinși; dacă ducem bătălia în Trup și ca Trup, obținem victoria.

Trebuie să fim formați corporativ într-o armată și împreună să luptăm împotriva dușmanului. Dușmanul lui Dumnezeu, Satan, trebuie să fie înfruntat, iar modul în care se întâmplă acest lucru nu este prin Dumnezeu Însuși care îl tratează pe Satan, ci prin biserica folosită de Dumnezeu ca armată a Sa pentru a lupta împotriva dușmanului.

Dumnezeu nu S-ar coborî pentru a trata una dintre creaturile Sale; El vrea ca o creatură – omul – să devină războinicul Său corporativ pentru a trata o altă creatură – Satan – și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Însă Satan este puternic și niciun creștin spiritual individual nu-l poate trata singur pe Satan; este nevoie ca întregul Trup al lui Cristos să îmbrace toată armura lui Dumnezeu pentru a sta în victoria lui Cristos și a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu.

Când rămânem în Trup, când rămânem în armată, avem protecția necesară; însă dacă ne separăm de biserică, suntem învinși. Fie ca noi să ne dăm seama că războiul spiritual este ceva ce ține de Trup. Biserica este un războinic corporativ, iar noi, ca și credincioși în Cristos, alcătuim acest războinic corporativ; după ce am fost formați corporativ într-o armată, vom putea lupta împotriva dușmanului lui Dumnezeu.

Dacă ne dăm seama de acest lucru, dacă vedem că războiul spiritual este ceva ce ține de Trup și suntem membre ale Trupului, vom rămâne în viața de biserică, vom fi una cu Domnul și una cu sfinții și vom declara și aplica victoria lui Cristos.

Toată armura lui Dumnezeu este pentru întregul Trup al lui Cristos; nu putem purta armura lui Dumnezeu atunci când suntem separați de Trup, când nu suntem într-o relație adecvată cu Trupul sau când suntem deconectați de Trup. Doar mireasa lui Cristos, ca războinic corporativ, poate purta întreaga armură a lui Dumnezeu.

Acest lucru nu înseamnă neapărat că trebuie să fim cu sfinții tot timpul sau să mergem la toate întâlnirile toată ziua și tot timpul; mai degrabă, trebuie să fim în duhul nostru și să fim în relație corespunzătoare cu celelalte membre ale Trupului lui Cristos, căci realitatea Trupului lui Cristos este în duhul nostru.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul și suntem una cu Tine și cu Trupul lui Cristos. Aleluia, suntem membre ale Trupului lui Cristos și împreună suntem Trupul, ca războinic corporativ care luptă războiul spiritual. Amin, Doamne, stăm în Trup fiind în duhul nostru și ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu. Aleluia, armura lui Dumnezeu este pentru Trupul lui Cristos, nu doar pentru vreun creștin individual! Suntem una cu Tine, Doamne Isuse, în duh. Suntem una cu sfinții și tratăm orice problemă dintre noi și celelalte membre, căci vrem să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii. O, Doamne, savurăm prezența Ta în Trup și stăm în realitatea Trupului. Luăm toată armura lui Dumnezeu ca Trup al lui Cristos, ca să putem rezista în ziua cea rea și, după ce am făcut totul, să stăm în picioare. Aleluia, suntem în Trup și armura lui Dumnezeu este pe Trup! Slavă Domnului, luptăm bătălia în Trup, nu de unii singuri!

Ca Trup al lui Cristos, ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu în duh prin rugăciune

Pentru a putea lupta războiul spiritual, trebuie să ne îmbrăcăm și să folosim întreaga armură a lui Dumnezeu (Efeseni 6:11). Însă nu ne îmbrăcăm cu piese separate de armură, ca lucruri în sine, care apoi se îmbină cumva pentru a ne proteja în războiul spiritual.

Dimpotrivă, noi, ca Trup al lui Cristos, ne îmbrăcăm cu Cristos Însuși, ca armură întreagă a lui Dumnezeu; Cristos este armura lui Dumnezeu, pe care Trupul lui Cristos o poate îmbrăca în războiul spiritual.

Trebuie să-L avem pe Cristos ca armură completă a lui Dumnezeu aplicată nouă. Efeseni 6:14-17 dezvăluie șase aspecte principale ale lui Cristos ca armură a lui Dumnezeu pentru Trupul lui Cristos.

În primul rând, trebuie să stăm în picioare, încingându-ne coapsele cu adevărul; în al doilea rând, ne îmbrăcăm cu pieptarul dreptății. În al treilea rând, ne încălțăm picioarele cu temelia fermă a evangheliei păcii.

În al patrulea rând, luăm scutul credinței, cu care putem stinge toate săgețile aprinse ale celui rău. În al cincilea rând, primim coiful mântuirii și, în al șaselea rând, primim sabia Duhului, care Duh este cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu în Cristos, ca realitate în viața noastră, este brâul care ne întărește întreaga ființă pentru războiul spiritual (v. 14). Pietrarul dreptății ne acoperă conștiința și ne păzește de acuzațiile lui Satan; acest pieptar este Cristos ca dreptatea noastră (v. 14; 1 Corinteni 1:30).

Cristos este pacea pentru ca noi să fim una cu Dumnezeu și cu sfinții; această pace este temelia solidă care ne permite să ținem piept vrăjmașului (Efeseni 2:15; 6:15). Luptăm în pace și cu pace; suntem ferm stabiliți în pace și predicăm evanghelia păcii.

Nu atacăm în principal în război spiritual, ci stăm în picioare; poziția noastră, echilibrul nostru, este cel mai important lucru, iar pacea ne ancorează în acest război. Avem pace cu Dumnezeu și pace unii cu alții.

Credința este un scut împotriva săgeților înflăcărate ale vrăjmașului; Autorul și Desăvârșitorul unei astfel de credințe este Cristos (v. 16; Evrei 12:2). Avem scutul credinței, iar Cristos este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Coiful mântuirii care ne acoperă mintea este Cristosul mântuitor pe care îl experimentăm în viața noastră de zi cu zi (Efeseni 6:17; Ioan 16:33). În cele din urmă, primim sabia Duhului, care Duh este cuvântul lui Dumnezeu; aceasta este arma noastră ofensivă cu care îl tăiem pe vrăjmaș (Efeseni 6:17).

Primim coiful mântuirii și sabia Duhului prin orice rugăciune și cerere. Mijlocul prin care primim toate aspectele armurii lui Dumnezeu este rugându-ne în duh.

Cum suntem încinși cu adevăr? Prin rugăciunea în duh asupra adevărului din cuvântul lui Dumnezeu, până când acesta devine realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi.

Cum aplicăm platoșa dreptății? Prin exersarea duhului nostru pentru a ne ruga și a-L primi pe Cristos ca dreptate a noastră, chiar pentru a-L trăi din noi ca dreptate a noastră.

Cum avem o bază fermă, fiind încălțați cu evanghelia păcii? Prin exersarea duhului nostru pentru a ne ruga și a fi în pace cu Dumnezeu și cu omul, căci pacea Lui este în duhul nostru.

Cum primim scutul credinței? Credința nu provine din noi; trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi scutul credinței rugându-ne asupra cuvântului lui Dumnezeu.

Pe măsură citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, suntem infuzați cu credință, care este Cristos Însuși, deoarece credința noastră devine scutul nostru pentru a respinge orice săgeți înflăcărate ale vrăjmașului.

Cum primim sabia lui Dumnezeu? Prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri, rugându-ne în orice vreme cu duhul și veghind la aceasta cu toată stăruința cu privire la toți sfinții (v. 18). Amin! Cu alte cuvinte, noi, credincioșii în Cristos, suntem în Trup și, ca Trup, ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu, care este Cristos, rugându-ne în orice vreme în duh.

Pentru a primi toată armura lui Dumnezeu, trebuie să ne rugăm în orice vreme în duh; avem un duh regenerat și în acest duh ne rugăm să primim și să aplicăm toată armura lui Dumnezeu, rămânând și stând în Trupul lui Cristos.

Când pur și simplu chemăm numele Domnului, o, Doamne Isuse, ne întoarcem de la orice vanitate din mintea noastră și Îl atingem pe Domnul în duh, iar Cristos, ca armură a lui Dumnezeu, ni se aplică! Amin, cât de plăcut și practic este acest lucru!

Pe măsură ce primim cuvântul lui Dumnezeu rugându-ne în duh, Îl contactăm spontan pe Cristos ca Duh dătător de viață. Rugăciunea și citirea noastră devin vii, iar noi suntem împuterniciți de Cristos și acoperiți cu El ca armură a noastră.

Realizarea noastră este că suntem în Trup și, ca Trup, Cristos ne acoperă ca întreaga armură a lui Dumnezeu, astfel încât să putem lupta bătălia în Trup prin virtutea Capului
Fie ca toți să învățăm să-L aplicăm pe Cristos ca armură atotinclusivă în Trup și pentru Trup, astfel încât, ca Trup, să luptăm bătălia în Domnul!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul rugându-ne asupra cuvântului Tău, pentru ca noi, ca Trup al lui Cristos, să ne putem îmbrăca cu toată armura lui Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeu în Cristos este realitatea în viața noastră, fiind brâul care ne întărește întreaga ființă pentru războiul spiritual. Amin, Doamne, Te primim în duh prin multă rugăciune ca platoșa dreptății care ne acoperă conștiința și ne păzește de acuzațiile lui Satan! Ne exersăm duhul pentru a ne încălța picioarele cu temelia fermă a evangheliei păcii. Amin, Doamne, Tu ești pacea noastră cu Dumnezeu și pacea noastră cu omul, iar această pace este temelia fermă care ne permite să stăm împotriva vrăjmașului! Ne exersăm duhul pentru a Te primi ca credința noastră, ca un scut împotriva săgeților înflăcărate ale vrăjmașului! Amin, Doamne, Te primim ca Cristosul nostru mântuitor, experimentat de noi în viața noastră de zi cu zi, coiful mântuirii care ne acoperă mintea! Ne exersăm duhul peste cuvântul Tău, Doamne, pentru a primi Duhul ca Cuvânt al lui Dumnezeu, sabia, ca să tăiem în bucăți pe vrăjmaș! Amin, Doamne, rămânem în Trup și Îl aplicăm pe Cristos ca armură atotinclusivă a lui Dumnezeu pentru a lupta războiul spiritual în Trup!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Put on the Whole Armour of God as the Body of Christ in Spirit by Means of Prayer, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 6 cu tema: Mireasa în calitate de războinic corporativ (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl iubim pe Cristos și alegem voia lui Dumnezeu ca armata-mireasă luptând pentru a supune voința satanică

03/03/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Războiul spiritual este necesar astăzi, deoarece Satan s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu, voința lui Satan este în conflict cu voința lui Dumnezeu, iar pentru împărăția lui Dumnezeu trebuie să supunem voința satanică; noi, credincioșii, luăm inițiativa de a ne supune voii lui Dumnezeu și de a stabili împărăția lui Dumnezeu, luptând una cu Domnul pentru a supune voința satanică.

Amin, Doamne, vie împărăția Ta și să facă-se voia Ta în noi și în jurul nostru, precum în cer, așa și pe pământ!

Pe de o parte, noi, credincioșii în Cristos, facem parte din mireasa lui Cristos, iubindu-L și depinzând de El în toate; suntem cei slabi care depind de Domnul în toate lucrurile, luându-L ca viață și persoană a noastră.

Pe de altă parte, facem parte din războinicul spiritual, căci mireasa lui Cristos este o armata-mireasă care luptă una cu Domnul împotriva lui Satan și a împărăției sale.

Este foarte interesant să citim Apocalipsa 19 și să vedem că, atunci când se proclamă că mireasa s-a pregătit, adică atunci când biruitorii au devenit mireasa pregătită, are loc atât o sărbătoare de nuntă, cât și o mare bătălie.

Pe de o parte, mireasa savurează un ospăț de nuntă de o mie de ani împreună cu Domnul, domnind cu El și ospătând cu El în mileniu. Pe de altă parte, mireasa Îl urmează pe Miel ca General în luptă, iar dușmanul lui Dumnezeu este tratat, chiar distrus; de asemenea, toți cei care îl urmează pe Satan sunt tratați. Foarte interesant. Deci există atât ospățul de nuntă, cât și bătălia.

Biruitorii Îl urmează pe Domnul în in alb, iar El duce bătălia, în timp ce ei pur și simplu Îl urmează și savurează prada. Aceasta înseamnă că devenim nu numai mireasa lui Cristos, ci și armatele lui Dumnezeu, chiar armata-mireasă, mireasa care este armata și armata care este mireasa.

De aceea, astăzi trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a-l supune pe inamic și a respinge atacurile sale, chiar pentru a-I permite să îl trateze pe Satan și terenul său din ființa noastră, astfel încât să putem birui în Domnul și împreună cu Domnul.

Pe măsură ce biruim astăzi, pe măsură ce luptăm bătălia în Domnul și în Trup astăzi, în ziua aceea vom lupta cu El și pur și simplu vom declara victoria Sa, iar inamicul va fi distrus și supus.

Dragul nostru Mire, cea mai minunată și dragă persoană din univers, Domnul Isus, este și Generalul nostru; El ne conduce ca armatele Sale spre victorie.

El a biruit deja; acum El biruiește în noi și, în cele din urmă, El va birui pe deplin, chiar în mod deschis și manifest, când îl va zdrobi pe Satan și armatele sale și îl va distruge pe Anticrist și pe toți cei care îl urmează.

Amin, vrem să fim acolo pentru acea bătălie, stând una cu Domnul și declarând victoria Sa!

Alegem voia lui Dumnezeu pocăindu-ne, crezând și fiind botezați pentru înfrângerea voii satanice

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că ne-a ales în veșnicia trecută și ne-a predestinat să fim fii prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale (Efeseni 1:5)! Noi, cei care credem în Cristos, am fost aleși de Dumnezeu și predestinați de El să fim fiii Săi! Cât de minunat!

În timp, însă, când Domnul a venit la noi prin Evanghelie și ne-a expus păcatele, răzvrătirea și murdăria noastră, ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus.

Când ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, am primit viața divină și am devenit copii ai lui Dumnezeu; am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:13). Prin pocăință și credință în Cristos, am devenit parte a împărăției lui Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că există trei voințe în acest univers și că acestea sunt legate de două împărății.

În primul rând, există voia divină, voința lui Dumnezeu, care este necreată; Dumnezeu există prin sine însuși și există veșnic și are o voință divină necreată, perfectă. El a creat toate lucrurile și toate persoanele, iar unul dintre îngeri, care are și el o voința liberă, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

Lucifer a devenit mândru din cauza poziției sale înalte și a frumuseții sale și a avut o intenție rea, care a devenit voința satanică (Isaia 14:12-14).

Acum, pe lângă intenția și voința lui Dumnezeu, există o a doua intenție și voință, voința satanică; voința satanică este opusă voinței divine. Tot ce vrea Dumnezeu să facă, Satan vrea să distrugă.

Dumnezeu vrea multe lucruri pozitive, chiar și să aibă o expresie corporativă a Sa; Satan este complet împotriva lui Dumnezeu, căutând mereu să frustreze și să oprească împlinirea voii lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea și asemănarea Sa și l-a pus pe om în fața pomului vieții; Satan, dușmanul lui Dumnezeu, a venit și l-a înșelat pe om să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului și a reușit să se injecteze în om înainte ca Dumnezeu să poată veni în om.

Dumnezeu, însă, este o persoană mare și vastă în suflet; El nu l-a creat pe om cu o voință care să-L aleagă automat pe Dumnezeu; El i-a dat omului o voința liberă. Aceasta este a treia voință din univers; există voia divină, voința satanică, care este împotriva voii divine, și voința umană.

Voința umană este la mijloc și trebuie să aleagă una sau alta. Toate războaiele din lume și toate conflictele din acest univers se datorează acestui conflict de voințe dintre Dumnezeu și Satan.

Controversa din univers a început cu răzvrătirea lui Satan împotriva lui Dumnezeu; această răzvrătire a fost începutul tuturor luptelor care au loc acum printre națiuni, în societate, în familie și chiar în noi ca indivizi.

Există conflict nu doar între națiuni sau în societatea umană, ci chiar și în noi există un conflict. Cu toții putem mărturisi că avem o intenție bună și un raționament, dar pofta este în război cu ea și eșuăm tot timpul; nu facem binele pe care vrem să-l facem, ci răul care este prezent cu noi, care ne învinge întotdeauna. O, Doamne!

Există multe feluri de război în societate și în lume, iar toate felurile diferite de război își au sursa în controversa dintre voia divină și voința satanică.

Slavă Domnului că ne-a ales și ne-a predestinat să fim copiii Lui! Când Domnul a avut îndurare de noi și ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, voința noastră umană s-a alăturat voii divine, iar voința satanică a fost învinsă.

Dumnezeu ne-a dat o voința liberă; El nu ne-ar obliga niciodată să-L ascultăm. În măreția Sa, Dumnezeu ne-a dat libertatea de alegere. Primul om, Adam, și-a exercitat liberul arbitru sub înșelăciunea lui Satan pentru a se împărtăși din pomul greșit, iar păcatul a intrat în omenire.

Dar slavă Domnului că, prin pocăință și credință în Cristos, am ales voința lui Dumnezeu și am luat partea voii divine pentru înfrângerea voii satanice.

Biblia ne spune că trebuie să ne pocăim pentru împărăție (Matei 4:17). Pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne pocăim și să credem în Domnul Isus; apoi, trebuie să fim botezați. Prin pocăință, ne întoarcem de partea lui Satan în partea lui Dumnezeu; Îl alegem pe Dumnezeu, alegem voința lui Dumnezeu și ne disociem de Satan și de voința lui.

După ce ne pocăim și alegem voia divină, trebuie să fim botezați; prin botez, suntem scoși din autoritatea întunericului și suntem transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:13).

Prin acești doi pași, pocăința și botezul, suntem transferați din împărăția lui Satan în împărăția lui Dumnezeu; acum începem o viață nouă, o umblare într-o viață nouă, chiar în înviere.

Acum, zi de zi învățăm să trăim una cu Domnul în duh, alegând voia divină și respingându-l pe Satan și voia lui. Umblarea noastră zilnică ca și creștini este pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Trăirea noastră ca credincioși în Cristos este pentru satisfacția lui Cristos. Și luptăm una cu Domnul pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu, chiar pentru a-l învinge pe dușmanul lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, alegem voia Ta astăzi! Te iubim și suntem una cu Tine. Ne exersăm duhul pentru a-L alege pe Dumnezeu și voia divină. Ne opunem lui Satan și voii lui; ne exersăm voința liberă pentru a-L alege pe Dumnezeu! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai predestinat la fiizare prin Isus Cristos pentru Tine, după bună plăcerea voii Tale! Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, am fost aleși și predestinați de Dumnezeu să fim fii ai lui Dumnezeu! Aleluia, în îndurarea lui Dumnezeu am auzit Evanghelia și ne-am pocăit. Amin, Doamne, ne pocăim pentru împărăția lui Dumnezeu. Ne pocăim și credem în Domnul Isus. Isus Cristos este Domnul. Amin, Isus este Domnul nostru. Ne pocăim și mărturisim Numele Tău și ne dăm Ție pentru a fi botezați în Dumnezeul Triunic! Aleluia, prin pocăință și botez, am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, Te alegem pe Tine și voia Ta astăzi. Ne opunem lui Satan și voii sale. Fie ca umblarea noastră zilnică să fie pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu. Amin, fie ca viața noastră să fie pentru satisfacția lui Cristos! Aleluia, suntem una cu Tine, Doamne, pentru înfrângerea voii satanice! Vie împărăția Ta și facă-se voia Ta!

Devenim armata-mireasă a lui Cristos, luptând pentru a supune voința satanică

Ne-ar putea plăcea să auzim că suntem mireasa lui Cristos, că Domnul ne iubește și noi Îl iubim și că El ne transformă din interior pentru ca noi să fim frumoasa mireasă a Mielului, alăturându-ne Lui la ospățul de nuntă.

O, cât de dulce este acest lucru și cât de mult Îl iubim pe Domnul în timp ce rămânem în procesul de a fi mireasa Lui!

El este cu adevărat cea mai frumoasă Persoană și zi de zi petrecem timp personal, intim și privat cu El în duh, doar pentru a-L savura, a privi frumusețea Lui și a fi infuzați de frumusețea Lui… vrem doar să rămânem aici, privindu-L și reflectându-L, căci El este cu adevărat Cel Mai Minunat și El strălucește în noi și prin noi! Cât de minunat!

Totuși, aceasta este doar jumătate din poveste; există și latura războiului spiritual. Mireasa nu este doar o mireasă iubitoare care se ospătează cu Domnul și savurează prospețimea prezenței Sale timp de o mie de ani; mireasa este, de asemenea, o armata-mireasă, urmându-L pe Miel oriunde merge El pentru a învinge și a supune voința satanică!

În Apocalipsa 19, imediat după ce vedem binecuvântarea de a fi chemați la masa de nuntă a Mielului, căci mireasa s-a pregătit (vv. 7-9), îl vedem pe Mire, care este pe un cal alb, având ochi ca o flacără de foc, pe capul Lui sunt diademe și El este numit Credincios și Adevărat, pentru că judecă și poartă război cu dreptate (vv. 11-12).

El este îmbrăcat cu o haină muiată în sânge, iar oștirile care sunt în ceruri Îl urmează pe cai albi, îmbrăcate în in fin, alb și curat (vv. 13-14). Din gura Lui iese o sabie ascuțită, ca cu ea să lovească neamurile (v. 15). Ce minunat!

Ce s-a întâmplat în această porțiune? A fost o nuntă, și acum este război! A fost Mirele frumos și mireasa pregătită, iar acum este Generalul și oștirile care Îl urmează îmbrăcate în in alb! Acesta este Cristos ca Mire și ca General al armatei lui Dumnezeu, iar credincioșii biruitori ca mireasă și ca armate care Îl urmează pe Domnul.

De aceea spunem că devenim nu doar mireasa, ci armata-mireasă a lui Cristos, luptând pentru a supune voința satanică.

Pe de o parte, trebuie să-L iubim pe Domnul, să fim sfințiți prin spălarea apei în cuvânt și să devenim mireasa Lui frumoasă și fără pată (Efeseni 5). Pe de altă parte, ducem bătălia spirituală, căci războiul spiritual este necesar, deoarece voința lui Satan s-a ridicat și este în conflict constant cu voința lui Dumnezeu.

De aceea, Domnul ne-a învățat să ne rugăm, chiar de la început: „Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ” (Matei 6:10). Stăm una cu Domnul în războiul spiritual, unind voința noastră umană cu voia divină, pentru ca să se facă voia Sa și să vină împărăția Sa (Efeseni 1:5, 9, 11).

Războiul spiritual este războiul dintre împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan; pentru ca împărăția cerurilor să fie instaurată pe pământ, este nevoie de luptă spirituală (Matei 12:26, 28; Apocalipsa 12:11).

Trebuie să avem această conștientizare pe măsură ce cooperăm cu Domnul pentru a fi pregătiți ca mireasa Sa astăzi. Da, trebuie să-L iubim pe Domnul și trebuie să fim sub spălarea constantă a apei în cuvânt, pentru a putea fi sfințiți și transformați după imaginea Sa.

În același timp, însă, trebuie să luptăm bătălia în Domnul, să ne opunem dușmanului și să fim în Trup în timp ce luptăm bătălia ca armata-mireasă pe care El dorește să o câștige astăzi. Luptăm bătălia în Domnul și în Trup și Îl iubim pe Domnul, prin urmare, suntem armata-mireasă a Sa care luptă pentru interesul Lui pe pământ pentru a supune voința satanică.

În viața și umblarea noastră de zi cu zi, umblăm după adevăr și prin har, trăim în dragoste și lumină și luptăm pentru a supune voința satanică (Efeseni 4:1; 5:2, 8; 6:12).

Doamne Isuse, Te iubim și suntem una cu Tine pe pământ astăzi. Suntem una cu interesele Tale pe pământ. Ne rugăm ca împărăția Ta să vină și ca voia Ta să se facă. Amin, Doamne, înțelegem nevoia luptei spirituale, căci voința satanică este opusă voii divine. Ne exersăm duhul și voința noastră pentru a Te alege pe Tine și voia Ta. Te iubim, Doamne, și vrem să fim mireasa Ta. Vrem să-Ți oferim cea mai bună cooperare astăzi, pentru a putea fi armata Ta mireasă, mireasa Ta războinică! O, Doamne, Te iubim pe Tine și interesul Tău și ne opunem dușmanului! Ne opunem atacurilor sale, înșelăciunii sale și tacticilor sale de epuizare. Purtăm bătălia în Domnul și purtăm bătălia în Trup una cu Capul! Alegem să umblăm după adevăr și prin har astăzi. Vrem să trăim în dragoste și lumină. O, amin, Doamne, luptăm una cu Tine pentru a supune voința satanică și a instaura a împărăției lui Dumnezeu! Amin, vie împărăția Ta! Da, Doamne, facă-se voia Ta!