păzim Cuvântul Domnului

Ne smerim și luăm calea Filadelfiei: păzim Cuvântul Său și nu renegăm Numele Său

25/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Apocalipsa 2 și 3 vedem Duhul vorbind despre cele șapte tipuri de biserici din istoria bisericii, de la biserica inițială până la biserica degradată și recâștigată; fie ca Domnul să ne mântuiască de orice mândrie spirituală și fie ca noi să continuăm pe calea Filadelfiei, smerindu-ne înaintea lui Dumnezeu, păzind cuvântul Lui, chemând Numele Lui și având dragoste frățească.

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi pentru a rămâne pe calea Filadelfiei. Fie ca noi să cunoaștem calea bisericii și să permitem Duhului să ne vorbească, chiar să ne infuzeze cu Cristos, astfel încât să putem fi biruitorii Domnului astăzi. Îți mulțumim că ne-ai vorbit. Vrem să fim biserica din Filadelfia în realitate astăzi! Amin, Doamne, ne dăm Ție! Amin!

Slavă Domnului că vorbește în cuvântul Său și prin sujbă. Fie ca noi să fim cei care au o ureche să auzim ce vorbește Duhul bisericilor. Fie ca noi să învățăm să ascultăm vorbirea Domnului.

În aceste zile, când atâtea voci vorbesc atâtea lucruri, când mulți spun lucruri puternice și ne putem acorda urechile pentru a asculta lucruri specifice care se potrivesc gustului și preferințelor noastre, fie ca noi să învățăm să venim la Domnul în cuvântul Său și să-I permitem să ne vorbească în calitate de Duh.

Duhul vorbește mereu, căci Duhul a fost intensificat de șapte ori nu doar pentru a ne salva de degradarea bisericii, ci și mai mult, pentru a ne produce ca biruitori ai Domnului în intensificarea Domnului.

Pe măsură ce ne întoarcem către Domnul din nou și din nou, mai ales pe parcursul zilei, Domnul are o cale de a ne vorbi. Trebuie să venim la Domnul și să ne ocupăm de auzirea noastră și, de asemenea, de inima noastră.

Urechile noastre trebuie să fie deschise Domnului pentru a primi vorbirea Lui. Dacă nu primim vorbirea Domnului, nu putem merge mai departe.

Dacă nu putem auzi vorbirea Duhului, dacă Duhul nu are o cale de a ne aplica ceea ce Domnul ne spune în cuvântul Său, nu avem nicio cale de a fi produși ca biruitori ai Domnului.

În fiecare dimineață trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său și să căutăm să avem vorbirea proaspătă a Domnului. Pe parcursul zilei, trebuie să ne deschidem către Domnul și să primim cuvântul Său, permițând Duhului să ne vorbească în interior și să aplicăm vorbirea Domnului către noi.

Fie ca noi să fim biruitorii în această epocă, cei care au urechi să audă ceea ce Duhul vorbește bisericilor.

Pe măsură ce venim la întâlnirile bisericii, fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului și să-I permitem să ne vorbească în calitate de Duh, astfel încât să putem merge mai departe cu El, să fim la curent cu El și să fim mântuiți de orice stare de căldicel și mândrie. O, fie ca noi să fim sfinții biruitori ai Domnului astăzi!

Vorbirea Duhului către cele șapte biserici din Apocalipsa 2 și 3 arată calea pe care o urmează biserica pe pământ

În Apocalipsa 2 și 3 îl vedem pe Cristos, Fiul Omului, ca Mare Preot, umblând în mijlocul bisericilor locale și El vorbește la șapte biserici specifice din Asia Mică.

Desigur, au existat mai mult de șapte biserici locale, dar Dumnezeu le-a ales pe acestea șapte pentru reprezentare profetică (Apocalipsa 1:3). Vorbirea Duhului se referă la cele șapte tipuri de biserici din istoria bisericii.

În primul rând, fiecare dintre cele șapte biserici a existat și acestea erau situațiile lor cu problemele lor, iar Domnul a vorbit fiecăreia dintre ele în mod direct și specific, astfel încât biruitorii să aibă o ureche să audă și să coopereze cu Domnul.

În al doilea rând, aceste șapte biserici ne arată șapte tipuri de biserici din istoria bisericii: biserica inițială (Efes), biserica suferindă (Smirna), biserica lumească (Pergam), biserica apostată (Tiatira), biserica reformată (Sardes), biserica recâștigată (Filadelfia) și biserica recâștigată degradată (Laodiceea).

Putem spune că aceste șapte biserici pot fi împărțite în două grupuri: unele care nu mai există și altele care continuă să existe, deoarece reprezintă un aspect specific al bisericii sau al istoriei bisericii.

Primele trei biserici – Efes, Smirna și Pergam – nu mai există, iar Domnul nu le-a promis nimic cu privire la venirea Sa. Ultimele patru biserici – Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodiceea – încă există și fiecare dintre ele a primit o promisiune a venirii Domnului.

Ultimele patru biserici vor rămâne până când Domnul Isus se va întoarce.

Biserica din Efes, prima biserică abordată în aceste capitole, se referă la perioada istoriei bisericii de la sfârșitul primului secol, când a fost scrisă cartea Apocalipsa.

Apostolul Ioan a scris cartea Apocalipsa, iar în zilele sale, starea bisericii era similară cu cea a primei biserici – Efes. Problema din Efes era că și-au părăsit dragostea dintâi pentru Domnul.

A doua biserică, biserica din Smirna, este o imagine a stării bisericii în timpul a zece perioade de persecuție în Imperiul Roman, din secolul al II-lea după moartea lui Ioan până la începutul secolului al IV-lea.

În această perioadă, biserica a suferit o mare persecuție, iar mulți sfinți au experimentat martirajul. Aceasta este etapa bisericii suferinde.

A treia biserică, biserica din Pergam, a început odată cu acceptarea creștinismului de către Constantin ca religie de stat la începutul secolului al IV-lea, în anul 313 A.D.

Constantin cel Mare nu a mai persecutat biserica, ci a îmbrățișat-o și a făcut-o religie de stat, amestecând biserica cu lumea; aceasta este biserica căsătorită cu lumea. Aceasta este o situație gravă.

A patra biserică, biserica din Tiatira, care există și astăzi, este lumească și apostată. După ce împăratul roman a acceptat creștinismul ca religie de stat, l-a promovat și l-a susținut cu puterea sa politică.

Drept urmare, creștinismul nu numai că a fost căsătorit cu lumea, dar, mai mult decât atât, a fost înălțat deasupra lumii. Această biserică se referă la biserica romano-catolică.

A cincea biserică, biserica reformată, a început odată cu Reforma, când Domnul i-a ridicat pe unii care au descoperit multe adevăruri în cuvântul lui Dumnezeu și le-au adus la lumină pentru ca poporul lui Dumnezeu să înțeleagă și să savureze mântuirea Lui conform cuvântului Său.

Reforma a început la începutul secolului al XVI-lea și continuă până la revenirea Domnului.

A șasea biserică este biserica din Filadelfia, biserica iubirii frățești; această biserică nu a primit nicio critică din partea Domnului, ci doar laude. Aceasta semnifică biserica recâștigată, începând cu ridicarea de către Domnul a fraților din Anglia pentru a practica biserica în afara oricărui sistem denominațional.

Ei se întâlneau în numele Domnului și păzeau cuvântul Domnului. Domnul avea o cale de a dezvălui multe dintre adevărurile din cuvântul Său prin intermediul Fraților, iar întregul Trup al lui Cristos a fost și este binecuvântat de scrierile lor.

A fost o perioadă atât de glorioasă când ei s-au întâlnit în unitate, au frânt pâinea și nu au avut ierarhie, ci mai degrabă erau doar frați sub Cristos, Capul.

Însă a șaptea biserică, Laodiceea, semnifică biserica recâștigată degradată, ceea ce semnifică faptul că Frații au intrat în degradare, căci erau dezbinați (pierzând dragostea frățească) și se considerau bogați și nu duceau lipsă de nimic. O, Doamne!

Trăim astăzi în această epocă și putem face parte fie din Filadelfia, fie din Laodiceea. Trebuie să fim înaintea Domnului cu privire la acest lucru și să-I permitem să strălucească asupra noastră și să ne facă biruitorii Săi, chiar să fim în realitatea bisericii din Filadelfia de astăzi.

Doamne Isuse, descoperă-ne pentru a vedea situația din biserică de astăzi, așa cum o vezi Tu. Fie ca să auzim Duhul vorbind astăzi. Fie ca să fim mântuiți de la pierderea primei iubiri; Te iubim, Doamne, și Îți oferim astăzi prima noastră dragoste! Ne dăm Ție ca să păstrăm ceea ce avem până când vei veni. Îți mulțumim că ne-ai dat cuvântul Tău, numele Tău și dragostea pentru frați. Vrem să rămânem în cuvântul Tău, savurându-Te în cuvânt într-un mod pur, conform revelației Tale. Fie ca să nu renegăm numele Tău, ci să păzim numele Tău și să chemăm numele Tău! Amin, Doamne, fie ca să Te iubim și să-i iubim pe frați cu fervoare, având dragoste frățească între noi! Salvează-ne de la a ne lăsa purtați de val în lume sau de a ne căsători cu lumea. Salvează-ne de orice apostazie. Salvează-ne de mândria spirituală. Dă-ne să fim puri în inimă, iubindu-Te și căutându-Te în cuvântul Tău. Amin, Doamne, Te iubim! Salvează-ne de orice degradare. Biruiește în noi. Fă-ne sfinții Tăi biruitori în această epocă. Câștigă Tu realitatea Filadelfiei printre noi astăzi!

Urmăm calea Filadelfiei fără mândrie spirituală sau starea de căldicel, ci smerindu-ne înaintea Domnului, ținând Cuvântul Lui, netăgăduind Numele Lui și având dragoste frățească

Dacă privim la istoria bisericii, vom vedea că ultimele patru biserici menționate în Apocalipsa 2-3 – biserica din Pergam, biserica din Tiatira, biserica din Filadelfia și biserica din Laodiceea – vor rămâne până la întoarcerea Domnului.

Fără îndoială, numai biserica recâștigată – biserica din Filadelfia – poate împlini scopul etern al lui Dumnezeu și numai ea este ceea ce caută Domnul; fie ca noi să-L alegem pe Domnul.

Fie ca noi să alegem calea Filadelfiei astăzi. Laodiceea, ultima biserică menționată în Apocalipsa 3, este o Filadelfie distorsionată, având starea de căldicel și mândrie spirituală (Apocalipsa 3:14-17).

Acesta este un lucru care ar trebui să ne lumineze și să ne preocupe, astfel încât să nu îndrăznim să spunem că suntem Filadelfia.

Domnul poate face multe lucruri printre noi, El poate ne vorbește, El poate ne zidi, iar aspirația noastră este să fim pe calea Filadelfiei, chiar să fim Filadelfia în realitate. Însă trebuie să fim atenți chiar și atunci când spunem că Domnul ne binecuvântează, căci aceasta poate fi o cale subtilă prin care mândria spirituală poate apărea.

Este ușor ca mândria spirituală și starea de căldicel să apară atunci când privim la bogățiile pe care ni le-a dat Domnul, la ceea ce face El printre noi și la minunata viață de biserică; totuși, trebuie să fim salvați de mândria spirituală și starea de căldicel.

Laodiceea înseamnă să știm totul, dar în realitate să nu fim fervenți pentru nimic. Cu numele, Laodiceea are totul, dar nu arde pentru nimic și nu-și poate sacrifica viața pentru nimic. Laodiceea își amintește de gloria sa de odinioară, dar uită starea sa prezentă înaintea lui Dumnezeu.

Trebuie să fim avertizați cu privire la aceasta și să ne smerim înaintea Domnului. Trebuie cu adevărat să ne smerim înaintea lui Dumnezeu.

Dacă am primit îndurarea Domnului de a avea dragoste frățească între noi, de a nu renega numele Domnului și de a păzi cuvântul Lui, trebuie să ne amintim să ne smerim înaintea lui Dumnezeu (vv. 7-22; Isaia 57:15; 66:1-2).

Dacă am obținut ceva, nu este datorită nouă. Nu am obținut nimic; nu am realizat nimic; este îndurarea Domnului și încă nu am ajuns la capăt. Fie ca noi să ne protejăm din nou și din nou smerindu-ne înaintea lui Dumnezeu.

Domnul este Cel care îndeplinește recâștigarea Sa; El recâștigă adevărul, practica vieții de biserică, trăirea unei vieți de om-Dumnezeu și păstorirea conform lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi conform celui mai înalt vârf al revelației divine.

Cei din jurul nostru pot fi plini de moarte, dar noi nu trebuie să fim conștienți că suntem plini de viață. Cei din jurul nostru pot fi săraci, dar noi nu trebuie să fim conștienți de faptul că suntem bogați.

Dacă trăim înaintea Domnului și continuăm pe calea Filadelfiei, nu vom fi conștienți de propriile noastre bogății; mai degrabă, vom depinde în mod constant de Domnul.

Nu suntem mai buni decât alții; doar am primit îndurarea Domnului (Apocalipsa 2:25; 3:11). Nu avem încredere în istoria noastră. Nu ne bazăm pe experiențele noastre trecute (Filipeni 3:7-8).

Nu ne considerăm bogați, ci mai degrabă ne golim de noi înșine și venim la Domnul, fiind dispuși să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul, să fim unși pentru a vedea situația noastră și dorința Domnului și să-L lăsăm pe Cristos să trăiască în noi ca dreptate a noastră.

Fie ca toți să vedem și să alegem calea pe care ar trebui să o urmăm în ceea ce privește biserica. Fie ca noi să stăm pe terenul Filadelfiei și să luăm calea Filadelfiei.

Fie ca noi să chemăm zilnic numele Domnului și să păzim cuvântul Lui. O, cât de mult iubim cuvântul Domnului! Cât de mult ne place să citim cu rugăciune cuvântul Lui! Cât de mult ne place să chemăm numele Domnului! Nu ne numim cu niciun alt nume; păstrăm doar numele Lui.

Fie ca Domnul să ne binecuvânteze pe noi, copiii Săi, și fie ca noi să mergem pe calea cea dreaptă în ceea ce privește biserica.

Doamne Isuse, ne smerim înaintea Ta astăzi. Nu am ajuns; vrem să mergem mai departe cu Tine. Dă-ne îndurarea și harul de a continua să păzim cuvântul Tău și să nu renegăm numele Tău. Amin, Doamne, iubim numele Tău. O, Doamne Isuse! Ne place să chemăm Numele Tău. Ne place să fim în Numele Tău. Păstrează-ne una cu Tine, chemând Numele Tău. Ne place să citim cu rugăciune cuvântul Tău. Ne întoarcem la cuvântul Tău, considerăm cuvântul Tău cu rugăciune și cugetăm la cuvântul Tău cu multă considerație rugativă. O, Doamne, fie ca noi să luăm calea Filadelfiei astăzi. Salvează-ne de orice mândrie spirituală sau starea de căldicel. Fie ca noi să Te iubim cu ardoare. Fie ca noi să iubim biserica. Fie ca noi să fim cei care iubesc frații. O, Doamne Isuse, alegem să mergem pe calea cea dreaptă în ceea ce privește biserica. Câștigă Tu realitatea bisericii din Filadelfia printre noi astăzi. Ne smerim înaintea Ta. Nu suntem nimic, dar Tu ești totul. Depindem de Tine în toate. O, Doamne, avem puțină putere, dar iubim Numele Tău, rămânem în cuvântul Tău și îi iubim pe frați! Înaintează printre noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Humble Ourselves & take the Way of Philadelphia: Hold His Word and Not Deny His Name, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 43 cu tema: Cristos, Duhul care le vorbește bisericilor, Cel care are cheia lui David, și Cel care va cina cu biruitori (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Păzim depozitul bun al cuvintelor sănătoase ale Domnului și vorbim cuvintele harului

12/12/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Pentru ca noi să fim păstrați astăzi în mărturia autentică a Domnului, trebuie să păzim depozitul bun al cuvintelor sănătoase ale Domnului prin Duhul Sfânt care locuiește în noi și să vorbim cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus pentru a administra viața și harul. Amin!

Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că, în viața de biserică, am primit un depozit bun. Există o slujbă bogată printre noi, Domnul vorbește și avem cărțile pline de învățătura sănătoasă a economiei eterne a lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu este suficient doar să ai cărțile sau să le citești; trebuie să ne dăruim Domnului pentru a fi zilnic în adevăr, astfel încât să fim constituiți cu adevărul și să fim plini de cuvintele sănătoase ale credinței.

Și trebuie să păzim depozitul bun a cuvintelor sănătoase ale Domnului prin Duhul Sfânt care locuiește în noi. Pentru aceasta, trebuie să-L primim pe Cristos și să-L savurăm ca har; Cristosul minunat ca întrupare a Dumnezeului Triunic este har pentru noi pentru savurarea noastră zi de zi.

Cristos este har pentru noi în ceea ce este El; El a venit plin de har și realitate, iar venirea Sa ne-a adus har. Cristos este har în ceea ce El ne dă; El se distribuie pe Sine în noi, iar noi suntem plini de credință și dragoste în Cristos Isus. Amin! Zi de zi putem fi furnizați cu har, pentru că harul este acolo pentru a satisface toate nevoile noastre. Avem atâtea lipsuri din multe puncte de vedere, dar harul este aici pentru a ne oferi mai mult din Cristos pentru a ne satisface nevoia la timp.

După cum Evrei 4:16 spune că trebuie să ne apropiem zilnic de tronul harului pentru a primi îndurare și pentru a găsi har pentru ajutor la timp. Zi de zi trebuie să venim la Domnul în duhul nostru, exersându-ne duhul să-L atingem pe Domnul și să fim plini de El, pentru ca El, ca har, să ne satisfacă nevoia. Mai ales când nu putem face nimic, când nu ne putem mișca, când nu avem putere, acesta este momentul să ne încredem în Domnul și să savurăm furnizarea lui Dumnezeu ca har.

Harul este Cristos, Cel mai minunat, făcând totul în noi în numele nostru. De multe ori ne aflăm în situații în care nu putem face mare lucru, pentru că suntem limitați și constrânși din toate părțile; în astfel de situații putem veni la tronul harului pentru a primi îndurarea Domnului și a găsi har pentru ajutor la timp.

Fie ca noi să învățăm să-L așteptăm pe Domnul, oprindu-ne pe noi înșine ca să primim ceea ce este Dumnezeu în Cristos pentru noi ca provizie. Fie ca noi să venim la Domnul atât în cuvântul Său, cât și pe tot parcursul zilei pentru savurarea noastră de El și a-L experimenta. Harul nu este o doctrină sau doar o favoare nemeritată; harul este Cristos Însuși dat nouă pentru savurarea noastră pentru a fi totul pentru noi în viața noastră de zi cu zi. Harul Săi este suficient pentru noi.

Trebuie să păzim depozitul bun a cuvintelor sănătoase ale Domnului prin Duhul Sfânt care locuiește în noi

Dacă vrem să fim păstrați în recâștigarea Domnului astăzi, trebuie să păzim depozitul bun a cuvintelor sănătoase ale Domnului prin Duhul Sfânt care locuiește în noi (2 Tim. 1:13). În viața de biserică suntem zilnic sub binecuvântarea Domnului, pentru că suntem sub vorbirea Sa, avem slujba bogată a epocii și avem vorbirea la zi a Domnului în toate ospețele, conferințele, timpurile de omogenizare, instruirile, și întâlnirile.

Mulțumim Domnului pentru că ne-a dat un depozit bun în noi. Pe măsură ce rămânem în viața de biserică, citind cărțile slujbei, suntem în cuvântul sfânt pentru înviorarea de dimineață și părtășie cu sfinții în întâlniri de grup mic, întruniri de grup vitale, întâlniri de acasă, întâlniri de rugăciune, întâlniri de la masa Domnului și tot felul de întâlniri, există un bun depozit al cuvintelor sănătoase ale Domnului care se acumulează în ființa noastră.

Nu putem nega că, dintre toate popoarele pământului, suntem cei mai binecuvântați, pentru că suntem capabili să auzim lucrurile pe care îngerilor le place să le audă și să vedem lucruri pe care oamenii tânjesc să le vadă. Suntem binecuvântați să vedem aceste lucruri și să le primim. Dar trebuie nu doar să cunoaștem și să savurăm aceste lucruri, ci și mai mult, să păstrăm un model al cuvintelor sănătoase în credința și dragostea care sunt în Cristos Isus.

Trebuie să cooperăm cu Domnul în viața noastră de zi cu zi pentru a păzi depozitul bun prin Duhul Sfânt care locuiește în noi (2 Tim. 1:14). Nu trebuie să pierdem acest depozit bun, ci mai degrabă să îl păstrăm, chiar să îl păzim prin Duhul Sfânt.

Există o acumulare de cuvinte sănătoase ale Domnului în noi, dar există pericolul de a pierde aceste cuvinte sau de a le face să se scurgă din ființa noastră. Trebuie să dăm mai multă atenție lucrurilor pe care le-am auzit, ca nu cumva să ne îndepărtăm.

Primim multe lucruri. Ne bucurăm de Domnul în cuvântul Său. Ne bucurăm și digerăm notele bogate de subsol din Versiunea Recâștigării și ne împărtășim din bogățiile Domnului, așa cum sunt dezvăluite în Cuvântul Său, cu ajutorul studiilor viață. Zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună și an după an Domnul depune în noi multe cuvinte sănătoase.

Dar trebuie să fim atenți la duhul nostru și să ne exersăm duhul. Trebuie să chemăm numele Domnului, să inspirăm cuvântul Său și să-L savurăm pe Cristosul care a anulat moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea. Pe măsură ce luăm aminte la Cristos și rămânem în cuvintele sănătoase din Cuvântul lui Dumnezeu, acumulăm un depozit bun și deținem un model al cuvintelor sănătoase.

Trebuie să fim conștienți, însă, că, deși putem avea acest depozit bun, există șansa ca aceste cuvinte bune și sănătoase să se scurgă înafară. S-ar putea să avem o ceașcă plină cu un lichid prețios și există o gaură în partea de jos, încetul cu încetul lichidul se va scurge afară dacă nu acoperim această gaură. Acesta este motivul pentru care trebuie să păzim depozitul bun prin Duhul Sfânt care locuiește în noi.

Trebuie să ne exersăm duhul și să-L savurăm pe Domnul. Trebuie să ne ocupăm de conștiința noastră, astfel încât să avem o conștiință bună, o conștiință curată și lipsită de orice ofensă. Dacă conștiința noastră este netratată și plină de vină, va exista o scurgere și toate lucrurile bune pe care le avem în ființa noastră se vor scurge.

Putem savura învățătura sănătoasă, pe de o parte, dar conștiința noastră poate avea o scurgere pe de altă parte; încetul cu încetul, s-ar putea să ne îndepărtăm, depărtându-ne de cale. O, Doamne Isuse! Alunecarea de la cale are loc puțin câte puțin pe o perioadă lungă de timp; este o deviere lentă. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să păstrăm modelul cuvintelor sănătoase în credința și dragostea care sunt în Cristos Isus. Fie ca noi să păzim depozitul bun prin Duhul Sfânt care locuiește în noi. Depozitul se referă la cuvintele sănătoase ale economiei lui Dumnezeu, inclusiv bogățiile vieții din cuvintele Domnului, pe care El le-a depozitat în noi (1 Tim. 6:20; Col. 3:16; Psalm 119:72).

Trebuie să depunem cuvintele sănătoase ale Domnului în ființa noastră, așa cum depunem bani într-o bancă. Când depunem bani în bancă, nu luăm lucrurile cu ușurință; vrem să ne asigurăm că depozitul este în siguranță. Trebuie să păzim depozitul din ființa noastră și să ne asigurăm că este în siguranță. Obținem depozitul bun nu doar prin memorare, ci printr-o constituire lentă, zi de zi.

De asemenea, acumulăm bogățiile vieții în cuvântul Domnului și învățăm modelul cuvintelor sănătoase. Există unii frați și surori mai în vârstă care-L trăiesc pe Cristos, iar viața lor este un model pentru noi. Felul în care se comportă, felul în care se poartă, bunătatea, umilința și dragostea lor sunt un model pentru noi.

Trebuie să menținem un model al cuvintelor sănătoase, trăind prin cuvintele sănătoase, fiind hrăniți cu cuvintele Evangheliei depline referitoare la economia Noului Testament a lui Dumnezeu și cuvintele dulci care conțin și transmit bogățiile lui Cristos (2 Tim. 1:13; 1 Tim. 4:6). Să ne rugăm pentru noi înșine și pentru toți sfinții în această privință ca să păstrăm un model al cuvintelor sănătoase și să trăim după aceste cuvinte sănătoase.

Domnul să ridice multe modele în viața de biserică, pe cei care trăiesc după cuvintele sănătoase și își exersează duhul. Dacă suntem persoane care acționează, se comportă și își au viața în Duhul prin exersarea duhului nostru, tot ceea ce a fost depus în ființa noastră va fi păzit prin Duhul care locuiește în noi (2 Tim. 1:12, 14; Faptele Apostolilor 5:20).

Nu păzim depozitul bun doar exersându-ne mintea noastră bună; trebuie să ne exersăm duhul pentru a trăi o viață în duh și pentru a merge conform Duhului. Numai exersându-ne duhul pentru a trăi în duhul contopit, putem ține un model al cuvintelor sănătoase și păzim depozitul bun.

Doamne Isuse, vrem să păzim depozitul bun a cuvintelor sănătoase ale Domnului prin Duhul Sfânt care locuiește în noi. Venim la Tine în cuvântul Tău ca să Te savurăm, să ne împărtășim din bogățiile Tale și să fim constituiți cu cuvintele sănătoase ale economiei eterne a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să fim plini de depozitul cuvintelor sănătoase ale economiei lui Dumnezeu. Vrem să fim constituiți cu bogăția vieții în cuvintele Domnului, pe care El le-a depozitat în noi. Doamne, întărește-ne în omul nostru interior. Vrem să menținem un model al cuvintelor sănătoase trăind conform cuvintelor sănătoase. Fie ca noi să fim hrăniți cu cuvintele Evangheliei complete referitoare la economia Noului Testament a lui Dumnezeu și cu cuvintele dulci care conțin și transmit bogățiile lui Cristos. Fie ca noi să trăim conform cu aceste cuvinte, exersându-ne duhul pentru a trăi un singur duh cu Domnul. Amin, Doamne, vrem să fim cei care acționează, se comportă și ne avem viața noastră în Duhul prin exersarea duhului nostru! Fie ca tot ceea ce a fost depus în noi să fie păzit prin Duhul care locuiește în noi!

Administrăm învățătura sănătoasă a economiei eterne a lui Dumnezeu, vorbind cu cuvinte sănătoase

Pe de o parte, trebuie să ținem un model al cuvintelor sănătoase, exersându-ne duhul, astfel încât să putem păzi depozitul bun a cuvintelor sănătoase ale Domnului. Pe de altă parte, trebuie să vorbim aceste cuvinte sănătoase altora. De fapt, cu cât avem mai multă constituire cu cuvintele sănătoase, cu atât există mai multe căi ca aceste cuvinte să fie administrate și altora.

Trebuie nu numai să cunoaștem Cuvântul, să păstrăm Cuvântul și să păzim Cuvântul, ci și să vorbim Cuvântul. Pentru ca noi să administram învățătura sănătoasă a economiei eterne a lui Dumnezeu, trebuie să vorbim cu cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos (1 Tim. 6:3), care sunt cuvinte de viață (Ioan 6:63; Fapte 5: 20), cuvinte ale harului vieții (1 Petru 3:7).

Trebuie ca să păzim depozitul bun a cuvintelor sănătoase ale Domnului și să vorbim cu cuvinte sănătoase. Pe măsură ce ne întâlnim cu sfinții, pe măsură ce îi contactăm pe cei noi și pe cei tineri, trebuie să vorbim cuvintele sănătoase, cuvintele harului vieții, care sunt cuvintele vieții. În întâlnirile noastre de grup mic, în predicarea Evangheliei, în întâlnirea cu sfinții și în îngrijirea sfinților, trebuie să vorbim nu cuvinte obișnuite, ci cuvinte sănătoase, cuvinte care sunt pline de viață.

Harul vieții este Dumnezeu ca sursă de viață pentru noi în Trinitatea Sa – Tatăl ca Izvor al vieții, Fiul ca și ieșire al vieții și Duhul ca curgere a vieții (v. 7; 1 Ioan 5:11-12; Ioan 7:38-39; Apoc. 22:1). Amin! Dumnezeul Triunic se revarsă în noi și El curge în noi; apoi, El se revarsă din noi în alții.

Cu cât Îl savurăm cu adevărat pe Domnul în cuvântul Său și păzim depozitul bun al cuvintelor sănătoase ale Domnului, exersându-ne duhul pentru a trăi, cu atât mai mult vom avea ceva în noi în care să revărsăm altora ca cuvinte sănătoase.

Ceea ce intră va curge și înafară. Ceea ce bem și mâncăm va fi exprimat prin noi. Dacă mâncăm și bem politică, sport sau evenimente mondiale, vom vorbi cu alții despre aceste lucruri. Dacă ne place grădinăritul sau îngrijirea plantelor din grădină, vom vorbi despre aceste lucruri.

Dar dacă petrecem zilnic timp cu Domnul pentru a-L savura în Cuvânt și dacă păzim depozitul bun a cuvintelor sănătoase ale Domnului prin Duhul Sfânt care locuiește în noi, vom fi plini de cuvinte de viață, cuvinte de har, care sunt cuvinte sănătoase. Acesta este ceea ce vom vorbi și altora.

Când Domnul Isus a fost pe pământ, toți cei din jurul Lui au adus mărturie despre El și s-au mirat de cuvintele harului care ieșeau din gura Sa (Luca 4:22). El a fost o mărturie vie a lui Dumnezeu și cuvintele harului au ieșit din gura Sa.

În Psa. 45:1-2 vedem că inima psalmistului s-a revărsat cu o lucruri bune și el a spus ceea ce a scris despre împărat. Limba lui era condeiul unui scriitor gata, care declară frumusețea și harul Domnului. Trebuie să fim asemenea persoane azi. Trebuie să petrecem timp cu Domnul ca să fim infuzați cu El, să-L privim și să-L savurăm; apoi, când ne vom întâlni ci alții, Îl vom reflecta, pentru că vom avea cuvinte de har pentru a le administra.

Trebuie să avem o constituție solidă a cuvintelor sănătoase ale Domnului, să păzim depozitul bun a cuvintelor sănătoase ale Domnului și să vorbim cu cuvinte sănătoase. Prea multe cuvinte negative sunt rostite astăzi nu numai în lume, ci chiar și printre sfinți. Se transmit prea multe critici și bârfe. Trebuie să rămânem în cuvintele sănătoase ale Domnului și să vorbim aceste cuvinte altora.

Doamne Isuse, vrem să administrăm altora învățătura sănătoasă a economiei eterne a lui Dumnezeu. Vrem să fim plini de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus și să le vorbim altora aceste cuvinte. Amin, Doamne, dorim să fim plini de cuvintele Tale zi de zi. Păstrează-ne în cuvântul Tău. Vrem să păzim depozitul bun a cuvintelor sănătoase ale Domnului prin Duhul Sfânt care locuiește în noi. Ne exerseazăm duhul pentru a ne împărtăși din bogățiile Tale în cuvântul Tău. Venim la Tine așa cum suntem, Doamne, și vrem să fim hrăniți cu cuvintele Tale. Alimentează-ne cu Tine Însuți. Umple-ne cu har. Fie ca cuvintele harului să abundeze în noi. Fie ca harul să se reverse de pe buzele noastre în timp ce vorbim cu alții. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a nu numai să Te savurăm în Cuvânt și să Te trăim, ci și mai mult să vorbim cuvintele sănătoase! Vrem să vorbim cuvintele Domnului nostru Isus Cristos, care sunt cuvinte de viață și cuvinte ale harului vieții! Amin, fie ca inima noastră să se reverse cu lucruri bune! Fie ca limba noastră să fie condeiul unui scriitor care este pregătit! Fie ca harul să fie turnat pe buzele noastre, ca să dăm har celor care ne aud!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Guard the Good Deposit of the Lord’s Healthy Words and Speak the Words of Grace, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 7 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl luăm pe Cristos ca locuința noastră și Îl iubim pentru a rămâne în Cristos și El în noi

07/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Ca să rămânem în Cristos și pentru ca Cristos să rămână în noi, trebuie să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră și totul al nostru, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana ascunsă și trebuie să-L iubim pe Domnul Isus.

În Ioan 15, Domnul Isus a spus: “Rămâneți în Mine și Eu în voi”; prin regenerare, am fost altoiți în Cristos și acum trebuie ca doar să rămânem în El. A rămâne nu înseamnă doar să rămânem și să stăm, ci să locuim, să trăim, să ne avem ființa și totul al nostru acolo.

O mlădiță ia vița ca pe totul al ei; o mlădiță din viță nu doar că rămâne sau stă în viță, ci își are sursa, viața, ființa, trăirea și aducerea de rod în viță.

Când rămânem în Domnul, Îl luăm pe El ca pe totul al nostru – El este locuința noastră, sursa noastră, viața noastră, iar noi ne avem ființa și trăirea și totul al nostru în El.

Cuvântul Domnului din Ioan 15 arată că mai întâi noi rămânem în Domnul și apoi El rămâne în noi; când luăm inițiativa să rămânem în Domnul, El va rămâne în noi. Când ne exersăm duhul și ne întoarcem inima către Domnul, vom rămâne în El și El va rămâne în noi.

A rămâne în Domnul înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuința noastră.

Când rămânem în Domnul, rămânem de fapt în Tatăl, în Fiul și în Duhul; rămânem în părtășia vieții divine și umblăm în lumina divină, rămânând în lumina divină.

Când Cristos rămâne în noi ca urmare a rămânerii noastre în El, avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi. Aceasta înseamnă că El devine una cu noi pentru a fi cu fiecare parte a ființei noastre și El devine savurarea noastră în fiecare aspect al vieții noastre.

Există multe versete în Noul Testament care ne arată că Dumnezeu este în noi, Cristos este în noi și Duhul este cu duhul nostru; întregul Dumnezeu Triunic este în noi și cu noi, iar ca noi să rămânem în Domnul astfel încât El să rămână în noi înseamnă să Îl luăm ca locuința noastră, exersându-ne duhul și inima noastră îndreptată spre El pentru a rămâne în El.

Când rămânem în Domnul și El rămâne în noi, vom aduce mult rod; de fapt, un semn al rămânerii noastre este că există o aducere de rod la nivel corporativ, adică vița aduce rod prin noi, mlădițele care rămân în viță.

Când rămânem în Domnul și El rămâne în noi, avem Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic care rămâne în noi.

Să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră și să locuim în El pentru a rămâne în Cristos pentru ca Cristos să rămână în noi

Trebuie să rămânem în Cristos ca Împăratul nostru și ca locuința noastră regală, pentru ca El să rămână în noi pentru a ne face regina și palatul Său regal, biserica Sa glorioasă (vezi Psa. 45:13, 8; Ioan 15:4-5); Efeseni 5:27; Apocalipsa 22:5; Rom. 5:17; vezi 6:4).

Cristos este Împăratul nostru și El vrea să ne facă regina Sa; pur și simplu trebuie să rămânem în El și vom fi produși ca să fim regina Sa, biserica.

Bisericile locale sunt “palatele de fildeș”; aici Îl savurăm pe Cristos ca viața și puterea noastră de înviere, iar de aici cântăm laude melodioase Domnului, căci viața de biserică este plină de laudă adusă Domnului.

Aleluia, Domnul ca Împăratul nostru ne va face regina Sa, biserica în calitate de soția Sa, fără pată și riduri sau orice alt asemenea lucru!

Ca noi să rămânem în Cristos înseamnă să locuim în El, luându-L ca locuința noastră; El este Dumnezeul etern, Domnul nostru, și trebuie să ne avem viața noastră în El și să-L luăm pe El ca pe totul al nostru (Ioan 15:4-5; 1 Ioan 4:15-16; Apocalipsa 21:22; Deut. 33:27a; Psa. 90).

În Psalmul 90 vedem că Dumnezeu a fost locuința noastră de-a lungul generațiilor. Cristos L-a luat pe Dumnezeu ca locuința Sa tot timpul și, în identificarea noastră cu Cristos, noi, de asemenea, trebuie să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră.

Fie ca să învățăm să ne numărăm zilele, astfel încât să dobândim o inimă înțeleaptă; fie ca dimineața să fim satisfăcuți cu bunătatea afectuoasă a Domnului, astfel încât să putem să strigăm de bucurie în toate zilele noastre!

Amin, fie ca lucrarea Domnului să ne fie arătată nouă, slujitorilor Săi, și fie ca splendoarea Sa să fie arătată copiilor noștri; fie ca favoarea Domnului, frumusețea Sa, să fie asupra noastră, pentru ca lucrările mâinilor Sale să fie întemeiate!

Trebuie să locuim în Dumnezeu, trăind în El în fiecare minut, fiindcă în afara lui Dumnezeu există păcate și dureri (Psalmul 90:3-11; Ioan 16:33).

În viața noastră zilnică, trebuie să locuim în Dumnezeu, trăind în El și luându-L pe El ca locuința noastră; oricând nu rămânem în El, întâlnim păcate și suferințe.

A-L lua pe Dumnezeu ca domiciliul nostru, locuința noastră, este cea mai înaltă și deplină experimentare a lui Dumnezeu (vezi Psa. 91). Psalmul 91 este un capitol referitor la Cristos și la unitatea noastră cu El.

Trebuie să locuim în locul secret al Celui Preaînalt și să rămânem în umbra Celui Atotputernic; fie ca să învățăm acest secret, cum să locuim în locul secret al Celui Preaînalt.

Cel Preaînalt este locul nostru secret, iar noi suntem fii ai Celui Preaînalt; de asemenea, duhul nostru este locul secret al Celui Preaînalt, iar atunci când trăim în duh și ne exersăm duhul, locuim în locul secret al Celui Preaînalt.

Când îl luăm pe Cristos ca locuința noastră, Îi spunem, Doamne, fii refugiul nostru astăzi și păzește-ne de orice lucru al inamicului.

Trebuie să Îl facem pe Iehova, care este refugiul nostru, locuința noastră; în identificarea cu Cristos, suntem sub îngrijirea păstrătoare a îngerilor și suntem păziți de Satan și de duhurile rele. Fie ca să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră, ca să rămânem în El și El să rămână în noi!

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca locuința noastră ca să locuim în Tine, căci în afara lui Cristos există doar păcate și dureri. Amin, Doamne, Tu ai fost locuința noastră de-a lungul generațiilor. Te luăm pe Tine ca pe totul al nostru; vrem să ne avem trăirea în Tine și să rămânem în Tine ca Tu să poți rămâne în noi. Fie ca să locuim în locul secret al Celui Preaînalt și să rămânem în umbra Celui Atotputernic în viața noastră astăzi. Fie ca să trăim în duhul nostru și să ne exersăm duhul, astfel încât să experimentăm luarea lui Cristos ca locuința noastră și să fim sub grija și protecția lui Dumnezeu.

A rămâne în Cristos ca El să rămână în noi înseamnă a trăi în realitatea încorporării divin-umane

A rămâne în Cristos, luându-L pe El ca locuința noastră și permițându-I să rămână în noi pentru ca El să ne ia ca locuința Sa, înseamnă de fapt ca noi să trăim în realitatea încorporării universale a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu noi, credincioșii Săi răscumpărați și regenerați.

Ca noi să rămânem în Cristos și Cristos să rămână în noi înseamnă că locuim reciproc unul în altul; aceasta se referă nu doar la unire (suntem una cu Domnul în duh, 1 Cor. 6:17) sau la contopire (suntem contopiți cu Domnul, iar natura divină este contopită cu natura noastră), ci la încorporare (El trăiește în noi și noi trăim în El).

Este imposibil să vedem o ilustrare a încorporării în domeniul fizic, deoarece nicăieri nu putem vedea persoane care locuiesc unul în altul; cu toate acestea, în Ioan 14:20 vedem ce este încorporarea.

A trăi în încorporarea divin-umană înseamnă ca Cristos să fie în Tatăl, noi să fim în Cristos și Cristos să fie în noi; noi suntem în Dumnezeul Triunic, iar Dumnezeul Triunic este în noi.

Noul Ierusalim este încorporarea finală a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu biserica tripartită regenerată, sfințită, reînnoită, transformată, conformată și glorificată.

După cum se vede în Apocalipsa 21:3, Noul Ierusalim este tabernaculul lui Dumnezeu în care El să locuiască – noi suntem casa lui Dumnezeu, domiciliul Său.

După cum se vede în Apocalipsa 21:22, Domnul Dumnezeu Atotputernicul și Mielul sunt templul din Noul Ierusalim în care noi să locuim și să trăim.

Pe de o parte noi suntem locuința lui Dumnezeu, casa Sa, iar pe de altă parte, El este locuința noastră, casa noastră.

Noul Ierusalim este tabernaculul lui Dumnezeu, iar centrul tabernaculului este Cristos ca mana ascunsă. Amin!

Calea de a fi încorporați în această încorporare universală, divin-umană, locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului, este aceea de a-L mânca pe Cristos ca mana ascunsă (Ex. 16:32-34; Evrei 9:4; Apoc. 2:17).

Mana ascunsă era în vasul de aur, vasul de aur era în chivot, Chivotul era în Sfânta Sfintelor și Sfânta Sfintelor se afla în tabernacul.

În sens spiritual, Cristos ca mana ascunsă este în Tatăl, Tatăl este în Cristos ca întruparea lui Dumnezeu, Cristos este în duhul nostru contopit (realitatea Sfintei Sfintelor), iar duhul nostru este în Cristos și în biserică (realitatea tabernaculului).

Deci, ca noi să trăim în practicitate și realitate în încorporarea divin-umană înseamnă să-L mâncăm pe Cristos ca mana ascunsă; adică trebuie să-L savurăm, să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai oferit o cale de a intra și de a trăi în încorporarea divin-umană a lui Dumnezeu cu omul. Ne deschidem Ție, Doamne, și vrem să-L luăm pe Cristos în noi ca mana ascunsă, ca să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos și astfel să fim încorporați cu Dumnezeu și să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră astfel încât El să ne ia ca locuința Sa. Aleluia, putem locui în Dumnezeu și Dumnezeu poate locui în noi prin faptul că Îl mâncăm, Îl digerăm și Îl asimilăm pe Cristos!

Să rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi iubindu-L pe Domnul Isus!

În Ioan 14:21 și 23 vedem un mod foarte simplu și plăcut de a rămâne în Cristos, pentru ca El să rămână în noi: trebuie să-L iubim pe Domnul! Trebuie să ne păstrăm proaspătă dragostea noastră față de El, spunându-I zilnic că Îl iubim.

În viața de biserică trebuie să fim tipul de oameni care spun: “Doamne Isuse, Te iubesc”; trebuie să-L iubim zilnic pe Domnul, să ne exersăm duhul și să ne întoarcem inima către El, fără să ne oprim niciodată din a-L iubi pe El.

Cel ce are cuvântul Domnului, poruncile Sale și le păzește, acela Îl iubește pe Domnul și va fi iubit de către Tatăl, și Cristos Însuși i Se va manifesta.

Când Îl iubim pe Domnul și cuvântul Său, vom fi iubiți de către Tatăl și Cristos Însuși ni se va manifesta.

Faptul de a-L iubi pe Domnul Îl va determina pe El să ne iubească; când Îl iubim pe Domnul, El ne va iubi, Tatăl ne va iubi, iar El va veni și Își va face o locuință reciprocă cu noi.

Fie ca să avem prezența reală și actuală a Domnului, iubindu-L și dându-ne pe noi înșine ca să fim în cuvântul Său.

Când Îl iubim pe Domnul Isus, El Însuși se manifestă față de noi și Tatăl vine împreună cu El pentru a-Și face o locuință împreună cu noi pentru savurarea noastră; această locuință este o locuință reciprocă, în care Dumnezeul Triunic rămâne în noi, iar noi rămânem în El (Ioan 14:23).

Dacă Îl iubim pe Domnul, vom păzi Cuvântul Său și Tatăl ne va iubi, iar Tatăl și Fiul vor veni să-Și facă o locuință împreună cu noi; aceasta este o locuință reciprocă a Tatălui, a Fiului și a credincioșilor iubitori, și în această locuință Tatăl și Fiul locuiesc în noi, așa cum și noi locuim în El.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom avea prezența Sa și cu cât suntem mai mult în prezența Sa, cu atât mai mult vom savura tot ceea ce este El pentru noi (1 Cor. 2:9-10; Efes. 6:24).

Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit, chiar și lucrurile care nu au ajuns la inima omului, acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce Îl iubesc.

Aleluia, Dumnezeu ne-a revelat aceste lucruri prin duhul, căci Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și adâncimile lui Dumnezeu.

Când ne exersăm duhul și inima noastră spunând “Doamne Isuse, Te iubesc!” Duhul cercetează adâncimile lui Dumnezeu cu privire la Cristos, făcând o cercetare activă și alimentându-se cu bogățiile Sale.

Când ne întoarcem inima către Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L contacta și pentru a-L trăi pe Cristos, Duhul face cercetări active asupra bogățiilor lui Cristos ca adâncimi ale lui Dumnezeu, și El revelează aceste bogății ale lui Cristos pentru noi și în noi pentru savurarea și participarea noastră.

Pentru a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi, trebuie să-L iubim pe Domnul Isus!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim cuvântul Tău. Ne întoarcem inima către Tine, Doamne și ne exersăm duhul; fă-ne să Te iubim mai mult, astfel încât să avem vizita, prezența, arătarea Ta proaspătă. Ne place să avem manifestarea Ta, Doamne. Ne place să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi atunci când Te iubim! Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ne-ai revelat prin Duhul toate bogățiile din adâncimile lui Dumnezeu pentru savurarea noastră. Îți mulțumim că ai venit să-ți faci locuința împreună cu noi ca să locuim în Dumnezeu și Dumnezeu să locuiască în noi!