La fel ca Daniel și tovarășii săi, trebuie să fim victorioși asupra seducției închinării la idoli, conștientizând că tot ceea ce nu este adevăratul Dumnezeu în duhul nostru regenerat reprezintă un idol care Îl înlocuiește pe Dumnezeu; atunci când ne aflăm în focul suferinței și al persecuției, Domnul este cu noi, transformând focul într-un loc plăcut în care putem umbla.
Doamne Isuse, Te iubim și Te slujim! Amin, Doamne, alegem să ne închinăm Ție și să Te slujim doar pe Tine, adevăratul Dumnezeu! Nu vom sluji niciun alt dumnezeu. Expune Tu orice idol din ființa noastră. Dezvăluie tot ceea ce Îți ia locul. Te iubim, Doamne, și dorim să fim cu Tine, să ne închinăm Ție și să Te slujim. Îți mulțumim că ești mereu cu noi, chiar și în suferințele și încercările noastre, transformând situațiile noastre de foc într-un loc plăcut în care să ne aflăm! Te iubim, Doamne! Amin!
În capitolul 3 din cartea Daniel, avem o relatare foarte interesantă despre modul în care vrăjmașul îi atacă pe tinerii biruitori, luați captivi din Israel; Daniel și tovarășii săi au fost victorioși asupra seducției închinării la idoli.
Împăratul Nebucadnețar a ridicat o imagine de aur, de o înălțime impresionantă – șaizeci de coți (aproximativ 27 de metri) – și a cerut tuturor să i se închine. A așezat această imagine într-un loc anume, în câmpia Dura, și a poruncit tuturor – de la dregători până la oamenii de rând și sclavi – să se plece înaintea ei.
Oricine nu se va închina imaginii va fi aruncat într-un cuptor aprins. Unii caldeeni, invidioși pe Daniel și pe cei trei tovarăși ai săi, s-au dus la împărat și i-au spus că acești trei tineri biruitori nu se închină imaginii.
Împăratul a poruncit ca ei să fie aduși înaintea sa și le-a ordonat să se închine imaginii, amenințându-i că, în caz contrar, vor fi aruncați în foc – adăugând că nu există niciun dumnezeu care să-i poată scăpa din mâna sa. Răspunsul lor a fost îndrăzneț, căci au spus că Dumnezeul căruia Îi slujesc este capabil să-i scape din cuptorul aprins și îi va scăpa din mâna împăratului; iar dacă nu, ei tot nu se vor închina acelui idol.
Nebucadnețar s-a umplut de furie și a cerut unora dintre oamenii săi puternici să-i lege pe cei trei și să-i arunce în cuptor; flacăra focului i-a ucis pe cei care îi purtau, dar cei trei au fost aruncați în foc. Totuși, era un al patrulea cu ei, iar cei patru umblau în mijlocul focului; cel de-al patrulea arăta ca un fiu de dumnezei.
Atunci împăratul le-a cerut să iasă, iar cei trei au ieșit fără ca măcar să miroasă a foc. Împăratul a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care Și-a trimis îngerul și i-a scăpat pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, care au nesocotit porunca împăratului și și-au dat trupurile, pentru a nu sluji și a nu se închina niciunui alt dumnezeu, în afară de Dumnezeul lor.”
Prin urmare, împăratul a dat un decret ca nimeni să nu vorbească împotriva Dumnezeului lor. Iar Dumnezeu i-a făcut să prospere.
Suntem victorioși asupra seducției închinării la idoli prin exersarea duhului nostru în toate lucrurile
Citind capitolul 3 din cartea Daniel, învățăm multe din exemplul lui Daniel și al tovarășilor săi, căci ei au fost victorioși asupra seducției închinării la idoli (vezi Matei 4:9-10). Am putea spune că, astăzi, nu avem idoli exteriori cărora să ne închinăm; totuși, idolii se află acum în inima noastră, fiind chiar o parte a ființei noastre.
Trebuie să ne deschidem înaintea Domnului și să vedem seducția închinării la idoli; idolii ne farmecă, ne seduc și ne atrag să ne închinăm la altceva în afară de Dumnezeu. Tot ceea ce nu este adevăratul Dumnezeu în duhul nostru regenerat, constituie un idol care Îl înlocuiește pe Dumnezeu (1 Ioan 5:21).
Trebuie să ne ferim de idoli și să nu ne închinăm la ei. Tot ceea ce nu este în duh sau din duh este un idol, căci Dumnezeul cel adevărat este contopit cu duhul nostru, iar în afara Dumnezeului celui adevărat, toate lucrurile pot deveni un idol.
Dumnezeul cel adevărat este opusul unui idol; tot ceea ce nu este în duh sau din duh este un idol. Ce este Dumnezeul cel adevărat? Dumnezeul cel adevărat este Dumnezeul Triunic, pe care Îl experimentăm ca viață a noastră, într-un mod practic.
Dumnezeul adevărat este Dumnezeul pe care Îl experimentăm ca viață divină. Avem viața divină ca o sămânță în noi; această viață biruiește lumea, iar Satan nu ne poate atinge.
Trebuie să învățăm să ascultăm de călăuzirea Domnului dinăuntrul nostru și să urmăm simțământul vieții. Uneori, când mergem la cumpărături, s-ar putea să ne placă foarte mult un lucru sau să ni-l dorim; totuși, Domnul din noi spune „nu”. Dacă insistăm să cumpărăm acel lucru, ceea ce aducem acasă este un idol. O, Doamne!
Putem cumpăra un lucru bun, chiar ceva despre care credem că avem nevoie, dar dacă Domnul din noi spune să nu-l cumpărăm, ne alegem cu un alt idol.
Astăzi, oamenii nu trebuie să meargă într-un templu păgân pentru a avea un idol; ori de câte ori îți însușești ceva la care Dumnezeu spune „nu”, acel lucru devine un idol.
Așadar, ce ar trebui să facem? Cum ne putem feri de idoli și cum putem sta departe de închinarea la idoli? Cum putem ieși victorioși în fața seducției închinării la idoli? Trebuie să ne exersăm duhul în toate lucrurile.
Când mergem la cumpărături – fie într-un supermarket, fie în numeroasele magazine online de astăzi – trebuie să ne exersăm duhul și să chemăm numele Domnului. Trebuie să fim atenți la simțul vieții și al păcii dinăuntrul nostru. Trebuie să fim atenți la mișcarea Domnului în duhul nostru.
Am acumulat o mulțime de idoli, pur și simplu pentru că nu am ascultat ceea ce ne spunea Domnul înăuntru.
Cel mai supărător idol este „sinele”; dușmanul Trupului este sinele, deoarece acesta Îl înlocuiește pe Dumnezeu cu interesul personal, exaltarea de sine, gloria de sine, înfrumusețarea de sine și puterea proprie. O, Doamne Isuse!
Trebuie să ne renegăm sinele în Trup și pentru Trup; nu trebuie să ne predicăm pe noi înșine, ci pe Isus Cristos ca Domn (Matei 16:24; 2 Corinteni 4:5).
Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să scoată la lumină orice interes personal, orice căutare a sinelui, orice exaltare de sine, precum și orice glorificare de sine sau înfrumusețare de sine. Fie ca noi să ne exersăm duhul și să rămânem în contact cu Domnul, urmând simțul lăuntric al vieții și al păcii în toate lucrurile.
Iar când le vorbim altora, fie ca noi să ne exersăm în continuare duhul, astfel încât să le vorbim despre Cristos – nu transmițându-le ceva din noi înșine și nici exprimând sinele, ci prezentându-L pe Isus Cristos ca Domn.
Fie ca noi să fim victorioși asupra seducției închinării la idoli. Poate că nu realizăm modul în care idolii ne farmecă și ne atrag; carnea este atrasă de lucruri, căci în spatele multor lucruri de astăzi se află demoni care ne ademenesc și ne seduc.
Nu putem rezista acestei seducții prin propriile noastre puteri; nu suntem suficient de tari pentru a face acest lucru, oricât de mult am încerca. Trebuie să fim în duhul nostru.
Mai mare este Cel ce este în noi decât cel ce este în lume (1 Ioan 4:4); atunci când Îl atingem pe Domnul în duhul nostru și urmăm călăuzirea Sa lăuntrică, El ne face victorioși asupra seducției închinării la idoli.
Doamne Isuse, Te iubim și Te urmăm în dragoste, căci Tu ești Domnul nostru, Împăratul nostru, Mirele nostru, Mântuitorul nostru și singurul nostru Dumnezeu! Amin, Doamne, ajută-ne să ne ferim de idoli. Ajută-ne să înțelegem că idolii încearcă să ne seducă și să ne ademenească, pentru a-L înlocui pe Domnul în noi. Ajută-ne să vedem că tot ceea ce nu este Dumnezeul cel adevărat în duhul nostru regenerat este un idol care Îl înlocuiește pe Dumnezeu. O, Doamne, fă-ne să înțelegem că tot ceea ce nu este în duh sau din duh este un idol. Chiar acum, ne întoarcem către duhul nostru. Te iubim și ne închinăm Ție. Respingem orice idoli. Suntem uniți cu Tine; dorim să rămânem în această unire organică, pentru ca Tu să ne poți salva de orice idoli. Luminează-ne, Doamne, și scoate la iveală orice interes personal, înălțare de sine, căutare a propriei glorii, a propriei frumuseți sau a propriei puteri. Fie ca sinele să nu devină un idol în noi. Alegem să ne renegăm sinele în Trup și pentru Trup. Vrem să-L predicăm pe Isus Cristos ca Domn, nu pe noi înșine. Amin, Isus Cristos este Domnul! Slavă Domnului Isus! Isus este Domnul!
Să avem un adevărat duh de martiraj și prezența Domnului cu noi în suferință, transformând-o într-o situație plăcută
În Daniel 3, vedem că unii erau invidioși de cei trei tovarăși ai lui Daniel și i-au spus împăratului că aceștia nu se închină idolului pe care el îl ridicase. Acești trei tineri biruitori, dintre israeliții luați în captivitate, au avut îndrăzneala să-i spună împăratului:
„Dacă este așa, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul aprins și ne va scăpa din mâna ta, împărate. Dar, chiar dacă nu ne va scăpa, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai ridicat!” (Daniel 3:17-18).
Ei erau convinși că Domnul îi va scăpa din cuptor, dar erau gata chiar să moară pentru Domnul, în cazul în care El nu i-ar fi scăpat. Acesta este un adevărat duh de martiraj; înseamnă să-L cunoști pe Domnul, să-L iubești pe Domnul și să te încrezi în Domnul într-o asemenea măsură, încât să fii gata să mori pentru El.
Tovarășii lui Daniel au avut un adevărat duh de martiraj; ei au susținut că Domnul este singurul Dumnezeu și s-au opus închinării la idoli, cu prețul vieții lor, fiind aruncați – din porunca lui Nebucadnețar – într-un cuptor aprins (Daniel 3:19-23).
Pe de o parte, trebuie să fim victorioși asupra seducției închinării la idoli; pe de altă parte, trebuie să-L iubim și să ne închinăm Domnului într-o asemenea măsură, încât să fim gata să ne dăm viața pentru El, chiar dacă El nu ne-ar scăpa din situația de foc în care ne-am putea afla ca pedeapsă pentru că nu ne închinăm la idoli.
În cazul celor trei tovarăși ai lui Daniel, împăratul s-a înfuriat, a cerut ca focul din cuptor să fie întețit de șapte ori mai tare și a poruncit ca acești trei tineri biruitori să fie aruncați în foc.
Oamenii puternici care i-au luat și i-au aruncat în foc au pierit din cauza flăcărilor, în timp ce cei trei tineri biruitori au fost aruncați în foc. Însă s-a întâmplat ceva uimitor: un al patrulea era cu ei și umblau prin foc; acest al patrulea avea înfățișarea unui fiu de dumnezei (vv. 24-25).
Dumnezeu nu i-a salvat pe tovarășii lui Daniel din foc; El a venit să fie alături de ei în acea situație de foc, în acea încercare.
Gândul nostru natural e să fim salvați din focul circumstanțelor noastre. S-ar putea să ne aflăm într-o situație dificilă la locul de muncă – poate din cauza șefului sau a unui coleg care ne creează mari probleme – și atunci Îi cerem Domnului să ne scoată din acea situație sau să îndepărteze acel foc de la noi.
S-ar putea să avem un soț extrem de dificil sau o soție foarte supărătoare și să ne rugăm lui Dumnezeu să ne izbăvească dintr-o astfel de situație. Aceasta este gândirea noastră naturală; la fel gândeau și tovarășii lui Daniel.
Însă Domnul nu ne salvează din situația de foc sau din încercare, ci vine să fie alături de noi în mijlocul acestora. Minunatul Cristos, ca Fiu al Omului, vine să fie alături de noi în suferința noastră; El dorește să ne facă victorioși în mijlocul suferințelor, persecuțiilor și încercărilor.
Poate că nu ne va scoate din situațiile de foc în care ne aflăm pentru că ne închinăm lui Dumnezeu, dar va fi cu noi, transformând focul într-un loc plăcut în care să putem umbla. Cât de prețios este acest lucru!
Conform gândirii lui Dumnezeu, nu este nevoie să-I cerem să ne izbăvească din cuptor, chiar și atunci când focul este întețit de șapte ori.
Dumnezeu vine în Cristos, ca Fiu al Omului, pentru a fi alături de noi. El este calificat și capabil să aibă compasiune față de poporul lui Dumnezeu în toate privințele (Evrei 4:15-16). El ne înțelege pe deplin și nu există nimic pe care să nu-l știe. El este cu noi acolo unde ne aflăm – în situații de foc și în toate încercările noastre.
Domnul Isus, ca Fiu al Omului, vine să ne fie Tovarăș și să poarte de grijă de noi în suferința noastră. Prezența Sa alături de noi transformă locul suferinței într-un loc plăcut. El i-a spus lui Pavel că harul Său îi este suficient, căci puterea Sa este desăvârșită în slăbiciunea noastră.
S-ar putea să ne aflăm într-o situație de mare suferință și să ne dorim să fim eliberați din ea, însă Domnul ne lasă acolo și vine să fie alături de noi.
El trece prin acea situație împreună cu noi și transformă mediul în care ne aflăm într-un loc plăcut. Ceilalți pot fi uimiți, căci văd clar că trecem printr-o încercare de foc, dar observă, de asemenea, că există Cineva alături de noi: Fiul Omului, care are compasiune față de noi și ne face mai mult decât biruitori.
Putem fi într-o situație dificilă sau în suferință fizică, iar noi Îl primim pe Domnul în această situație. Prezența Sa alături de noi face ca locul suferinței să devină o situație plăcută. Îi mulțumim Domnului pentru acest lucru!
Doamne Isuse, Te iubim și ne închinăm Ție! Tu ești Dumnezeul nostru și Te slujim doar pe Tine! Amin, Doamne, credem că ești cu noi. Îți mulțumim pentru prezența Ta alături de noi în toate situațiile prin care trecem. Ne închinăm Ție, Doamne, indiferent dacă ne izbăvești dintr-o situație de foc sau nu, căci Tu ești Dumnezeul nostru și ne încredem în Tine. Ajută-ne să nu încercăm să fugim de încercări, de situații dificile sau de împrejurări de foc; mai degrabă, vrem să primim cu bucurie prezența Ta. Amin, Doamne, Tu ești Fiul Omului, calificat și capabil să ai compasiune față de noi în toate lucrurile. Te avem ca Mare Preot, care a fost ispitit în toate privințele, la fel ca noi, dar fără păcat. Te primim ca Tovarăș al nostru în locul suferinței. O, Doamne, prețuim nespus prezența Ta alături de noi. Prezența Ta transformă locul suferinței într-o situație plăcută. Te iubim, Doamne, și Te savurăm ca har și ca totul nostru, chiar și în suferințele și dificultățile prin care trecem. Îți mulțumim că ești cu noi și că ne înțelegi pe deplin. Iubim prezența Ta cu noi! Te iubim, Doamne!
