să-L urmărim pe Cristos

Să iubim apariția Domnului, să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții și să fugim de poftele tinereții

11/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pe de o parte, Îl urmărim pe Cristos, umblăm prin credință și Îl dăm pe Dumnezeu ca hrană sfinților din casa lui Dumnezeu; pe de altă parte, trebuie să iubim apariția Domnului, să nu ne purtăm rău cu ceilalți credincioși și să nu ne asociem cu oamenii lumești în timp ce Îl slujim pe Domnul ca sclavi credincioși pentru a deveni primele roade.

Doamne Isuse, vrem să Te urmăm în mod pozitiv, să Te savurăm și să facem toate lucrurile în părtășie cu Tine! Amin, Doamne, fie ca viața noastră creștină să fie prin credință și umblarea noastră creștină să fie cu Dumnezeu, în credință. Vrem să fim sclavii credincioși ai lui Dumnezeu care Îl împart pe Dumnezeu ca hrană sfinților din casa Lui. Salvează-ne, Doamne, de a nu iubi apariția Ta, de a ne purta rău cu ceilalți credincioși și de a ne asocia cu oamenii lumești! Amin, Doamne, vrem să fim primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel! Amin!

Cât de minunat este să-L vedem și să Îl savurăm pe Cristos ca Miel, Cel pe care Îl urmează primele roade biruitoare. Aspirăm să fim primele roade, cei care se coc mai devreme; pentru aceasta, Îl urmăm pe Miel oriunde merge El! Amin! Vrem să fim răpiți curând, chiar înainte de marele necaz; de aceea Îl urmăm pe Domnul în dragoste, trăim înaintea Lui, umblăm cu Dumnezeu și facem toate lucrurile în unirea organică cu El.

Așa cum în Vechiul Testament primele roade Îi aparținea lui Dumnezeu, iar poporul Său trebuia să aducă primele roade în casa Lui pentru satisfacția Sa, tot astfel și astăzi Dumnezeu dorește să fie satisfăcut de niște biruitori vii care vor fi cu El pe Muntele Sion.

Pentru aceasta, trebuie să umblăm cu Dumnezeu prin credință, pentru a scăpa de moarte și a primi mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu. Așa cum Enoh a umblat cu Dumnezeu prin credință timp de trei sute de ani până când nu a mai fost, căci Dumnezeu l-a luat, tot astfel și noi trebuie astăzi să umblăm cu Dumnezeu prin credință pentru a scăpa de moarte.

Aceasta înseamnă că trebuie să-L luăm pe Cristos ca și centru și ca totul pentru noi și să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu. Umblăm prin credință, adică credem că Dumnezeu este, iar noi nu suntem. El este totul, iar noi nu suntem nimic. Nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi.

El este totul pentru noi, iar noi devenim nimic; pur și simplu Îl lăsăm pe Cristos să trăiască în noi. Aceasta este aspectul personal. În ceea ce privește aspectul corporativ, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul și suntem constituiți cu bogățiile Sale, trebuie să fim sclavi credincioși ai lui Dumnezeu, credincioși în slujire și în îndeplinirea însărcinării primite de la Domnul: aceea de a-L oferi pe Dumnezeu ca hrană membrilor casei Sale.

Ne aflăm în mijlocul sfinților și Îl împărțim pe Cristos ca hrană acestora, la timpul potrivit. Îi mulțumim Domnului că suntem sclavii Săi – cei care rămân sub lucrarea Sa de împărțire a harului pentru a fi umpluți cu El și care se exersează să împartă și altora bogățiile lui Cristos.

Să fim atenți să nu iubim epoca aceasta rea ci să iubim apariția Domnului

Trăind la sfârșitul acestei epoci și aspirând să fim biruitori vii ai Domnului – acele „primele roade” adusă spre satisfacția lui Dumnezeu – trebuie să luăm aminte la anumite aspecte negative.

Domnul ne-a avertizat în Matei 24:48 că, deși suntem sclavii Săi, am putea deveni sclavi răi, spunând în inima noastră că Stăpânul întârzie; astfel, ajungem să iubim epoca aceasta rea și să nu iubim apariția Domnului (2 Tim. 4:8, 10; comp. cu Fapte 26:16).

Dacă privim spre exterior, la istoria lumii, pare că răul predomină; iar dacă privim situația din biserică, nu vedem o zidire suficientă a Trupului. Putem ajunge să credem că Domnul cu siguranță nu va veni curând și, astfel, să avem o inimă rea.

Să nu cădem în capcana de a fi un rob rău care spune: „Stăpânul meu întârzie”. Să trăim în lumina arătării Sale. Să fim salvați de la a nu iubi apariția Sa. El este cu noi, El dorește să ni Se arate, dar trebuie să primim cu bucurie apariția Sa și să o iubim.

În ultima sa scriere, în ultima sa epistolă – cea către Timotei (a doua epistolă) – spre sfârșitul acesteia, Pavel a spus că este pregătit: a luptat lupta cea bună, a păzit credința, iar acum așteaptă cununa dreptății, pe care Domnul, Judecătorul cel drept, i-o va da în acea zi.

Dar, continuă el, nu doar el va primi această răsplată, ci și toți cei care au iubit apariția Sa. Însă două versete mai târziu, Pavel a spus că Dima, unul dintre conlucrătorii săi, l-a părăsit, iubind epoca de acum.

Acesta este un lucru care ne îndeamnă la o considerare interioară serioasă. Dima a fost unul dintre conlucrătorii Domnului, dar, la un moment dat, a ajuns să iubească epoca rea de acum, așa că l-a părăsit pe Pavel. O, Doamne!

Dacă privim în jurul nostru și la istoria noastră în viața de biserică, vedem că au existat lideri sau conlucrători printre noi care au fost alături de noi și ne-au fost de ajutor, dar apoi s-a întâmplat ceva și au încetat să-L mai iubească pe Domnul. Fie ca să ne smerim înaintea Domnului. Să-I cerem să ne păzească și să nu ne ducă în ispită.

Din partea noastră, să ne păzim inima; iar din partea Lui, să ne rugăm să nu ne ducă în ispită. Să fim atenți legat de lăcomie, să nu ne strângem comori aici pe pământ, ci să fim bogați față de Dumnezeu (Luca 12:15-20; 2 Cor. 6:10; Efes. 3:8).

Trebuie să fim atenți la gândurile noastre despre viitor, la sentimentele față de bunurile noastre și chiar la grija și dragostea pentru propriii copii și nepoți. Cu siguranță ne iubim copiii și pe toți membrii familiei și avem o grijă adecvată față de ei; totuși, noi iubim apariția Domnului și ne îngrijim de ei în Domnul.

Trebuie să ne amintim de soția lui Lot; Acesta este un avertisment solemn pentru credincioșii care iubesc lumea (Luca 17:31-32; comp. cu Rom. 1:21, 25). Ea era pe cale de a fi salvată, dar a aruncat o privire în urmă; trebuie să fi existat acolo ceva la care ținea. Fie ca noi să fim veghetori și stăruitori în rugăciune, astfel încât ziua venirii Domnului să nu vină peste noi pe neașteptate, ca o cursă (Luca 21:34-36; comp. cu Mat. 2:3).

Fie ca întoarcerea Domnului să nu ne ia prin surprindere; răpirea va fi bruscă, dar nu ar trebui să fie o surpriză. Fie ca noi să stăruim cu adevărat înaintea Domnului cu privire la aceste lucruri, căci pe măsură ce trece timpul, trăind în această lume, ascultând una și implicându-ne în alta, inima noastră s-ar putea înclina să iubească epoca de acum și să nu iubească apariția Domnului.

Fie ca noi să ne smerim cu adevărat înaintea Domnului și să ne rugăm:

Doamne Isuse, salvează-ne de la a fi un sclav rău care spune în inima sa: „Stăpânul meu întârzie”. O, Doamne, fie ca noi să iubim apariția Ta astăzi! Arată-ni-Te. Vrem să rămânem în prezența Ta. Prețuim prezența Ta. Vrem să fim atenți privitor la lăcomie, neadunând comori pentru noi înșine, ci să fim bogați față de Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca noi să căutăm bogățiile Tale și să acordăm mai multă atenție bogățiilor Tale decât celor pământești. Fie ca istoria soției lui Lot să ne servească drept avertisment, ca să nu iubim epoca de acum, ci să ne îndreptăm inima spre Tine! O, Doamne, păstrează-ne inima! Păzește-ne inima ațintită asupra Ta și iubindu-Te. Vrem să fim veghetori și stăruitori în rugăciune, ca ziua venirii Domnului să nu vină peste noi pe neașteptate, ca o cursă! O, Doamne, Te iubim și dorim apariția Ta! Arată-ni-Te nouă astăzi!

Să fim atenți să nu să-i maltratăm pe ceilalți credincioși sau să domnim peste ei

În Matei 24:49, vedem că robul rău, care spune în inima sa că Stăpânul întârzie, îi bate pe ceilalți sclavi. Ce înseamnă acest lucru? Este oare posibil, în viața de biserică, să-i „batem” pe ceilalți sclavi? A-i lovi pe ceilalți sclavi înseamnă a ne purta rău cu ceilalți credincioși (Matei 18:3-7; Fapte 9:4).

Este posibil să ne purtăm rău cu ceilalți credincioși și, astfel, să pierdem privilegiul de a fi primele roade. În loc să-i judecăm sau să-i condamnăm pe ceilalți credincioși, ar trebui să fim buni și plini de compasiune față de ei, iertându-i, așa cum Dumnezeu ne-a iertat pe noi în Cristos (Luca 6:37; Efeseni 4:31-32).

În timp ce trăim viața de biserică, s-ar putea să spunem lucruri unii altora sau să avem o anumită atitudine care îi jignește sau îi supără pe ceilalți. Îi putem trata greșit pe alții vorbind negativ despre ei, adoptând o atitudine distantă față de ei sau bârfindu-i. O, Doamne!

S-ar putea să avem dreptate în ceea ce spunem despre alții – căci poate au făcut cutare lucru rău sau au cauzat o problemă – însă faptul că vorbim de rău despre ei înseamnă că îi maltratăm, îi tratăm în mod greșit.

Indiferent ce fac ceilalți, trebuie să ne amintim că, într-o zi, cu toții vom fi înfățișați înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu (2 Cor. 5:10; Rom. 14:10); acolo vom da socoteală pentru lucrurile pe care le-am făcut prin trup.

Vom da socoteală pentru ceea ce am privit cu ochii noștri, pentru ceea ce am ascultat cu urechile noastre, pentru ceea ce am rostit cu buzele noastre, pentru ceea ce am făcut cu mâinile noastre și pentru locurile în care am mers cu picioarele noastre.

Nu trebuie să ne judecăm fratele și nici să-l disprețuim, căci toți vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Cristos. Trebuie să fim atenți în relațiile noastre unii cu alții, deoarece cuvintele, tonul vocii, gesturile și atitudinea noastră pot însemna o purtare greșită față de ceilalți credincioși.

Nu trebuie să-i ocărâm sau să-i criticăm pe frații noștri, ci, dimpotrivă, să-i considerăm mai presus de noi înșine (1 Cor. 6:10; Fil. 2:2-3, 29). A ocărî un frate înseamnă a-l critica sau a-l înjosi aspru, folosind un limbaj jignitor (Luca 17:2).

S-ar putea să vorbim aspru cu cineva despre ceea ce a făcut sau să ne adresăm într-un mod jignitor soțului sau soției acasă – co-părtașul nostru la har; aceasta înseamnă să-i batem pe ceilalți sclavi. O, Doamne! Cei care rostesc astfel de cuvinte își pierd privilegiul de a fi primele roade, iar cei care primesc cuvinte de ocară poartă aceeași responsabilitate ca și cei care le rostesc.

Rostirea unor astfel de cuvinte aduce daune Trupului, iar Dumnezeu nu va încredința niciodată autoritate celor cărora le place, din natura lor, să-i critice pe alții.

Mai mult, nu trebuie să ne purtăm ca niște stăpâni față de ceilalți credincioși; în schimb, trebuie să le slujim sfinților ca niște sclavi, hrănindu-i cu Cristos cel înviat, care este Duhul dătător de viață (1 Pet. 5:3; Mat. 20:25-28).

A domni peste alții înseamnă a-L înlocui pe Domnul în viața lor; ei pot veni să părtășească cu noi, iar noi, în loc să-i îndrumăm pe sfinți să meargă la Domnul pentru decizia Sa, am putea lua noi o decizie în locul lor.

Putem chiar să le spunem sfinților să se mute aici sau acolo, să se căsătorească cu o anumită persoană sau să facă un anumit lucru. O, Doamne! Acest lucru atinge autoritatea lui Cristos de Cap și Domn.

Dacă le spunem altora unde să meargă sau ce să facă, fără a-i încuraja să se roage, să caute călăuzirea Domnului și să aibă o părtășie adecvată în Trup, aceasta este o mare ofensă adusă Domnului!

Fie ca noi să nu-L înlocuim niciodată pe Domnul în viața nimănui, ci, dimpotrivă, să-i ajutăm pe sfinți să meargă la Domnul cu toate întrebările și problemele lor.

Doamne Isuse, Te iubim și îi iubim pe sfinții din viața de biserică, pe ceilalți credincioși în Cristos! Salvează-ne de la a-i judeca sau condamna pe frații noștri în credință. Fie să fim plini de bunătate față de sfinți, cu inimă plină de compasiune, iertându-i, așa cum Dumnezeu ne-a iertat pe noi în Cristos. Fie să nu-i ocărâm sau să-i criticăm pe frații noștri, ci să-i considerăm mai presus de noi înșine. Amin, sfinții sunt minunați! Sfinții sunt plini de viață! Privim spre Cristosul din sfinți și dorim să-L cunoaștem pe Cristos din sfinți! Amin, Doamne Isuse, salvează-ne de la a domni peste sfinți luând decizii în locul lor sau spunându-le să meargă acolo ori să facă acel lucru. Fie să-i conducem întotdeauna pe sfinți la Domnul, pentru a consulta voia Sa, și la Trup, pentru părtășia în Trup! O, Doamne Isuse, păstrează-ne să nu ne purtăm urât cu frații noștri în credință și să nu domnim peste ei!

Feriți-vă de anturajul oamenilor lumești: fugiți de poftele tinereții și urmăriți-L pe Cristos împreună cu sfinții!

Trebuie să fim atenți să nu fim în anturajul oamenilor lumești; sclavul rău, care spune în inima sa că stăpânul său întârzie, a mers și a mâncat și a băut cu cei beți (Mat. 24:49), ceea ce semnifică faptul că un credincios poate frecventa locuri unde sunt oameni care sunt îmbătați de lucrurile lumești.

Suntem un popor sfânt, un neam ales, un popor dobândit ca proprietate; suntem sfințiți pentru Domnul. Dar dacă socotim că Stăpânul nostru întârzie, devenim slujitori răi și ajungem să ne însoțim cu oamenii lumii, care sunt îmbătați de lucrurile lumești.

Datorită naturii noastre divine și a poziției noastre sfinte, noi, cei care credem în Cristos, nu trebuie să fim înjugați împreună cu necredincioșii (2 Cor. 6:14; 1 Cor. 15:33; comp. cu Prov. 13:20). Acest principiu trebuie aplicat tuturor relațiilor intime dintre credincioși și necredincioși, nu doar căsătoriei și afacerilor.

Mai ales când suntem tineri, am putea crede că este în regulă să fim înjugați cu un necredincios în afaceri sau în relații, ori să le fim prieteni și să-i urmăm în lucrurile pe care le fac. Însă este atât de ușor să nu ne păzim inima în astfel de lucruri și să fim pur și simplu luați de valul de destrăbălare al acestei lumi.

Tovărășiile rele strică obiceiurile bune. Dacă umblăm cu oameni înțelepți, vom fi înțelepți, dar cel ce se însoțește cu nebunii va avea necazuri.

În loc să ne însoțim cu oameni lumești, fie ca noi să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristosul atotinclusiv împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură (2 Tim. 2:22).

Fie să ne petrecem timpul, să fim împreună cu și să ne însoțim cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură și să-L urmărim pe Cristos împreună cu ei.

Dacă facem acest lucru, vom fi păstrați, Îl vom iubi pe Domnul, vom crește în viață și vom fi produși ca biruitori vii ai Domnului, ca primele roade de astăzi!

Doamne Isuse, salvează-ne de la a mânca și a bea împreună cu cei beți, adică salvează-ne de a ne însoți cu oameni lumești! Amin, Doamne, fie să fim cei care conștientizăm natura noastră divină și poziția noastră sfântă și să stăm departe de orice ne-ar putea întina. Salvează-ne de a avea relații intime, de căsătorie sau de afaceri cu necredincioșii. Fie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții! Amin, Doamne, alegem să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristosul atotinclusiv împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Te iubim, Doamne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Love the Lord’s Appearing, Pursue Christ with the Saints, and Flee Youthful Lusts, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl chemăm pe Domnul dintr-o inimă pură, fără impurități, fiind concentrată pe Cristos

06/12/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

2 Timotei spune că trebuie să-L chemăm pe Domnul dintr-o inimă pură și să-L urmărim împreună cu cei care-L cheamă dintr-o inimă pură; o inimă pură este fixată pe Dumnezeu, fără nici o impuritate, neamestecată și concentrată doar asupra Domnului. Fie ca noi să fim cei care chem numele Domnului dintr-o inimă pură și Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace cu cei care cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură!

Fiind credincioși în Cristos, aspirăm să fim vase de onoare; nu vrem să fim un vas necinstit sau un vas spre dezonoare, ci vase ale îndurării spre cinste și glorie. Pentru aceasta, trebuie să fim constituiți cu viața și natura divină, să avem natura umană răscumpărată și regenerată și, de asemenea, să ne curățăm de orice nedreptate și de vasele de dezonoare.

Fie ca noi să fim vasele deschise pe care Domnul le poate umple și prin care El să fie exprimat. Dacă vasul nostru este deschis, Dumnezeu Își poate împlini scopul; însă, dacă vasul nostru este închis, scopul lui Dumnezeu este frustrat. Apostolul Pavel era un vas deschis, iar Domnul putea să strălucească în el și prin el.

Cristos este comoara din vasul nostru de pământ și El este conținutul prețios al vasului nostru uman. El dorește ca vasul nostru să fie conform cu comoara, dar pentru aceasta, trebuie să fim curățați, deschiși și transformați pentru a fi la fel ca El. Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace.

Cristos este dreptatea lui Dumnezeu și El este și dreptatea noastră. El Se introduce pe Sine în noi pentru ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în Cristos. Cristos este credința noastră; El Se infuzează în noi pentru a deveni însăși capacitatea noastră de credință, credința noastră subiectivă. Fără Cristos, nu putem avea credință; când Îl vedem pe Cristos, când vedem prețiozitatea Sa, suntem infuzați cu El și pur și simplu credem.

Cristos este dragostea noastră; Dumnezeu este dragoste, iar dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inima noastră pentru a deveni dragostea noastră. Pur și simplu trebuie să rămânem sub distribuirea divină a lui Dumnezeu ca dragoste, vom deveni la fel ca Dumnezeu în El ca dragoste și Îl vom iubi pe Dumnezeu și pe om. Dacă Îl urmărim și îl câștigăm pe Cristos ca dreptate, credință și dragoste, Îl vom avea spontan ca pacea noastră, pentru că pacea lui Dumnezeu va fi în noi. Amin!

Și cel mai bun mod de a-L savura pe Cristos și de a-L urmări ca dreptate, credință, dragoste și pace este chemarea Numelui Domnului. Când chemăm numele Domnului, când Îl chemăm din adâncul ființei noastre, Îl savurăm pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace. Fie ca noi să ne dăm pe noi înșine să-L iubim pe Domnul și să chemăm numele Lui și să-L chemăm dintr-o inimă pură!

Trebuie să fim cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură, concentrându-ne doar asupra Sa

Chemarea numelui Domnului este una dintre cele mai minunate practici pe care le avem astăzi în viața de biserică. Cu toate acestea, trebuie nu numai să chemăm numele Domnului; trebuie să-L chemăm pe Domnul dintr-o inimă pură (2 Tim. 2:22). Chemarea Domnului nu este doar cu buzele noastre; trebuie să fie din adâncul ființei noastre, chiar din inima noastră curată.

Inima noastră este foarte importantă în chemarea Domnului. Trebuie să fim cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Ce înseamnă să ai o inimă pură? Ce este o inimă pură? Potrivit Bibliei, a fi pur înseamnă a fi numai pentru Dumnezeu. Pentru noi, a avea o inimă pură înseamnă a avea o inimă care este fixată pe Dumnezeu (Matei 5:8).

Domnul a spus că, în ziua judecății, mulți vor veni și vor zice: Doamne, nu am chemat noi numele Tău și nu am făcut mari lucrări de putere în numele Tău? Și Domnul le va spune: Depărtați-vă de la Mine, că nu v-am cunoscut niciodată. Este ușor de rostit, Doamne Isuse, dar nu este atât de ușor să ai o inimă pură. A avea o inimă pură înseamnă a avea o inimă care este numai pentru Dumnezeu. O inimă pură este o inimă care este fixată numai pe Dumnezeu. Amin!

Cu toate acestea, cu toții trebuie să recunoaștem că inima noastră este atât de amestecată; Îl iubim pe Dumnezeu, dar iubim și altceva. Vrem să ne concentrăm pe Dumnezeu, dar avem alte lucruri care ne plac și la care suntem atenți. Verifică cu tine însuți: este inima ta amestecată? Iubește inima ta și alte lucruri? Oare nu sunt așa de multe lucruri care luptă pentru atenția ta deși te străduiești să-i dai Domnului toată atenția ta? Nu-i așa că sunt multe lucruri care concurează pentru inima noastră?

În slujirea Domnului, ar trebui să fim pur pentru Domnul și nu pentru nimic altceva; noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să fim în întregime pentru Dumnezeu (1 Tes. 5:23). Accentul nostru ar trebui să fie doar chemarea pe numele Domnului și să avem o inimă pură. Doamne Isuse, inima noastră! Este bine să venim la Domnul legat de acest lucru și să verificăm cu El în ceea ce privește inima noastră.

Inima noastră este atrasă de atâtea lucruri, așa cum Marta era ocupată cu multe lucruri, dar a ratat prezența Domnului și descoperirea dorinței inimii Sale. S-ar putea să avem prezența Domnului din când în când și s-ar putea să fim destul de ocupați cu lucruri referitoare la El, dar s-ar putea să nu fim pe deplin concentrați asupra Domnului. O, Doamne Isuse!

Trebuie să recunoaștem că de atâtea ori când Îl chemăm pe Domnul, inima noastră nu este atât de curată. Există și alte lucruri în inima noastră. Există alte iubiri, alte gânduri și alte opinii care nu sunt concentrate asupra Domnului. Inima noastră trebuie să fie curată. Trebuie să fim purificați în inima noastră. Suntem fericiți dacă suntem puri în inimă, căci cei puri în inimă Îl vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5:8).

Când suntem puri în inimă, Îl vom vedea pe Domnul față în față și Îl vom privi și, de asemenea, Îl vom reflecta. Fie ca Domnul să ne salveze de a fi amestecați în inima noastră. Fie ca să ne deschidem Domnului și să-I permitem să strălucească asupra noastră pentru a expune orice lucru care nu corespunde naturii Sale. Să spunem chiar Amin strălucirii Sale, lăsându-L să expună și să curețe orice amestec din ființa noastră.

Accentul nostru unic trebuie să fie chemarea numelui Domnului și noi trebuie să-L chemăm pe Domnul dintr-o inimă pură. Este ușor să ne concentrăm asupra altor lucruri și să-L pierdem din vedere pe Domnul. Fie ca să ne deschidem către El. Să ne deschidem vasele pentru El. Fie ca noi să chemăm numele Lui până când El va avea o cale de a ne purifica inima. Să-i cerem Domnului să ne facă cei puri în inimă, astfel încât să-L vedem pe Dumnezeu și să Îl savurăm pe Dumnezeu ori de câte ori Îl chemăm pe Domnul dintr-o inimă pură.

Doamne Isuse, Te iubim și Te chemăm dintr-o inimă pură. Purifică-ne inima. Fă ca inima noastră să fie purificată, fără orice amestec. O, Doamne Isuse, fă-ne cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Vrem să fim alături de cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Fie ca inima noastră să fie fixată pe Dumnezeu. Strălucește în inima noastră, Doamne, și expune-i intențiile, dorințele, gândurile și deciziile. Adu-ne inima pe calea Ta. Adu-ne inima noastră în conformitate cu inima Ta. Fă ca inima noastră să se concentreze complet asupra Tine. O, Doamne, vrem să ne concentrăm pe nimic altceva decât pe Tine. Fie ca inima noastră să fie numai pentru Domnul. Atrage-ne, strălucește asupra noastră, dezvăluie ceea ce este întunecat în inima noastră și fă ca inima noastră să se concentreze numai asupra Ta! O, Doamne Isuse, vrem să chemăm numele Tău și să avem o inimă pură! Fie ca inima noastră să fie curată și deschisă către Tine. Îți deschidem vasul nostru, dragă Doamne. Intră. Curăță-ne. Umple-ne. Trăiește în noi. Fii exprimat prin noi. Vrem să fim puri în inimă pentru Tine, chemând numele Tău cu cei care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură!

Să fim puri în inimă este necesar pentru a fi de folos Domnului, căci impuritatea ne va ucide utilitatea

Este ușor să-L slujim pe Domnul dacă Îl iubim, dar nu este ușor să fim puri în inimă când Îl slujim. Trebuie nu numai să-L slujim pe Domnul, ci și mai mult, să fim puri în inimă. Trebuie nu numai să chemăm numele Domnului, ci și să fim puri în inimă și să-L chemăm pe Domnul dintr-o inimă pură. Pavel a spus că i-a logodit pe credincioși cu un soț pentru a-i prezenta lui Cristos ca pe o fecioară pură, dar era puțin îngrijorat, căci dușmanul poate face ca sfinții să fie distrași de la Cristos (2 Cor. 11:2-3).

Trebuie să ne tratăm inima înaintea Domnului. Doar cei care au inima pură pot găsi calea în timpul degradării bisericii. În aceste zile de degradare a bisericii, mulți nu găsesc calea pentru că inima lor este impură. Dacă inima noastră este impură, nu putem discerne natura lucrurilor. În lucrarea Domnului, trebuie să fim puri în inimă.

Natura noastră trebuie să fie aur și argint, nu lemn și paie, iar motivul nostru de a lucra pentru Domnul ar trebui să fie pur. Dacă avem un motiv amestecat, impur, vom suferi pierderi. S-ar putea să lucrăm ceva pentru Dumnezeu, dar în cele din urmă, lucrarea noastră pentru Domnul va fi distrusă. O, Doamne! Pavel a spus că unii L-au predicat pe Cristos din cauza invidiei (Filipeni 1:15). Unii din ziua de azi pot fi zeloși pentru Dumnezeu și chiar pot obține rezultate bune, dar dacă vă uitați la motivul lor, vă veți da seama că inima lor nu este pură. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim cei care Îl chemăm pe Domnul dintr-o inimă pură. Trebuie să fim puri în inimă și trebuie să fim cu cei care au inima pură. Când suntem puri în inimă și căutăm pe Domnul, chemam numele Lui și Îl urmărim cu inima pură, vom simți când alții sunt puri în inimă și ne vom atașa de cei care au inima pură.

Cei care au inima pură vor sta împreună pentru a menține mărturia Domnului, vor merge pe calea Domnului și vor face lucrarea Domnului, pentru că în interior inimile lor sunt curate! Amin! Cei care au inima curată sunt dispuși să fie martirizați pentru Domnul pentru că Îl iubesc cu o inimă pură.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne arate care este inima noastră și ce este în inima noastră. Să-L lăsăm să dezvăluie orice impuritate și să venim la El să-L chemăm pe Domnul dintr-o inimă pură. Când suntem puri în inimă, Îl căutăm numai pe Dumnezeu și, în rugăciunea noastră, nu va exista nimic din sine.

A ne ruga înseamnă a-i permite Domnului să facă totul în calea sa și nu după părerea noastră. Dacă facem lucrurile conform opiniilor și metodelor noastre umane, nu avem nevoie de rugăciune. A fi pur în inimă înseamnă a opri activitățile sinelui, inteligența omului nostru natural, metodele cărnii și înțelepciunea sinelui. Oh, Doamne.

Ne supunem noi Domnului? Căutăm noi călăuzirea Sa sau insistăm asupra opiniilor noastre? Căutăm călăuzirea Domnului și ne supunem Lui sau insistăm asupra propriilor noastre căi și opinii? Dacă nu suntem puri în inimă în chemarea noastră în numele Domnului, El nu ni se poate arăta și nu ne poate infuza cu ceea ce este El. El este împiedicat de impuritatea noastră.

Chiar mai mult, în slujirea noastră față de Domnul, dacă suntem impuri, funcția noastră va fi ucisă. Impuritatea în viața de biserică și în lucrarea Domnului este ucigașul de bază. Dacă suntem impuri, prima victimă suntem noi înșine, iar apoi cei din jurul nostru vor fi și ei victime.

Trebuie să fim cu frică și cutremur în fața Domnului, ca nu cumva să fim impuri în luarea deciziilor cu privire la anumite lucruri, în special în lucrarea Domnului. Oricât de mult am spune că suntem pe linia centrală și în slujirea Domnului, dacă motivul nostru nu este pur, suntem plecați – nu suntem pe banda centrală. O, Doamne!

Pentru noi să fim puri în inimă înseamnă să fim singulari în inima noastră. Inima noastră trebuie să fie pură și singulară față de Dumnezeu, astfel încât să se potrivească cu simțul din duhul nostru. Cel mai important lucru legat de inima noastră este să fim puri, pentru că doar o inimă pură tânjește după Dumnezeu și Îl urmărește. Dacă inima noastră nu este pură, dacă inima noastră caută ceva în afară de Dumnezeu, atunci este de puțin folos ca duhul nostru să fie înfometat și însetat, pentru că inima nu se coordonează cu duhul.

Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne purifice inima. Trebuie să fim în fața Domnului cu privire la motivele din inima noastră, interesele pe care le avem bazate pe mândria, ambiția sau disputele noastre. O, Doamne! Pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul; pe de altă parte, trebuie să ne tratăm inima noastră, astfel încât inima noastră să fie pură înaintea Domnului.

Inima și duhul nostru trebuie să se coordoneze împreună, astfel încât, atunci când chemam numele Domnului, să-L chemăm pe Domnul dintr-o inimă pură. În aceste zile, când ne străduim să fim pregătiți pentru venirea Domnului și să fim pregătiți ca mireasă pentru ca El să o răpească când El se întoarce, trebuie să avem grijă de starea inimii noastre. Trebuie să tratăm multe lucruri în inima noastră.

Dacă inima noastră nu este dreaptă, legea vieții nu poate funcționa liber, pentru că este împiedicată de necurăția inimii noastre. Deși viața lui Dumnezeu are o mare putere, această mare putere este controlată de inima noastră mică. Să ne deschidem Domnului în ceea ce privește inima noastră și să-I cerem să ne facă inimile să se întoarcă către El și să fie curate.

Fie ca să nu încetăm niciodată să ne exersăm pentru a ne deschide Domnului și a-I cere să ne purifice inima, astfel încât El să aibă o cale de a face ceea ce vrea El să facă. În toate situațiile, în toate lucrurile în care suntem implicați și în toate împrejurările noastre, trebuie să ne deschidem către Domnul pentru a ne trata inima, a ne purifica inima și a ne face cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o stare inimă pură.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Ne oprim ființa și ne deschidem Ție din nou și din nou. Nu presupunem că suntem deschiși; pur și simplu venim așa cum suntem și Te rugăm să ne ajuți să ne deschidem toată ființa către Tine! Purifică-ne inima. Fă inima noastră să fie pură în căutarea Te. Fie ca inima noastră să fie pură urmându-Te și slujindu-Te. Amin, Doamne Isuse, purifică-ne inima pentru ca noi să fim parte din mireasa Ta pură. Doamne, ne întoarcem inima către Tine. Vrem să fim cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Vrem să avem o inimă pură care-L caută pe Dumnezeu. Dă-ne să avem tovarăși cu inima pură, care-L caută pe Domnul. Amin, Doamne, ne oprim toată activitatea sinelui și ne supunem Ție și conducerii Tale. Nu insistăm asupra opiniilor noastre și nu vrem să ne susținem opiniile. Pur și simplu vrem să ne deschidem Ție și să ne supunem Ție, căutând conducerea Ta în toate lucrurile. Amin, Doamne, avem nevoie de Tine. Purifică-ne inima. Fă-ne să Te iubim mai mult.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Call on the Lord out of a Pure Heart, having No Impurity but being Focused on Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 6 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Adevărații căutători ai lui Dumnezeu cheamă numele Domnului pentru a fi mântuiți și a savura bogățiile Sale

05/12/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură; toți ar trebui să fim cei care chemăm astăzi numele Domnului dintr-o inimă pură. Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, vrem să fim un vas al onoarei, un vas util Domnului pentru scopul Său de astăzi. Pentru aceasta, trebuie să căutăm dreptatea, credința, dragostea și pacea; trebuie să-L urmărim pe Cristos ca realitate a dreptății, credinței, dragostei și păcii.

În viața noastră creștină, trebuie să urmărim experimentarea lui Cristos și savurarea lui Cristos. În primul rând, Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, realizând că Experimentarea lui Cristos de către noi se bazează pe temelia dreptății lui Dumnezeu. Experimentarea lui Cristos de către noi nu se bazează pe meritul nostru sau pe propria noastră dreptate; se sprijină complet pe Cristos ca dreptate a noastră.

Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca credință; credința își are originea în El și El generează credința în noi. Zi de zi trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său pentru a fi împreună cu El, a-L primi, a fi infuzați cu El și a avea o capacitate de credință. Prin credință ne naștem din Dumnezeu pentru a fi fii Săi și prin credință ne putem împărtăși din viața și natura lui Cristos pentru a-L exprima.

Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dragoste; El este Dumnezeu Însuși exprimat, iar Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu a fost manifestată prin venirea Domnului să moară pentru noi. Când vedem dragostea Lui când a murit pentru noi, pur și simplu Îi răspundem cu dragoste. Suntem atinși de dragostea Lui, ne deschidem către El și Dumnezeu revarsă dragostea Sa în inimile noastre pentru ca noi să-L iubim și, de asemenea, să-i iubim pe alții.

Pe măsură ce rămânem sub distribuirea divină a lui Dumnezeu ca dragoste în noi, vom deveni la fel ca Dumnezeu în dragostea Sa și îi vom iubi nu numai pe cei care sunt demn de iubit, ci pe toți oamenii, așa cum Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii. Fie ca noi să rămânem în Domnul ca dragoste, astfel încât să putem trăi o viață în care să-i iubim pe alții în mod obișnuit cu dragostea care este Dumnezeu Însuși! Amin!

Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca pace; El este pacea noastră, El ne dă pace și El a devenit pace în noi și în jurul nostru. În lumea de astăzi avem probleme, încercări și necazuri, dar în Domnul avem pace. El ne-a lăsat pacea Sa, care este El Însuși ca pacea noastră. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii și în curând va zdrobi pe Satana sub picioarele noastre. Ce Dumnezeu avem!

Pacea Sa păzește inimile noastre, chiar patrulând înaintea inimilor și gândurilor noastre în Cristos Isus. Mai mult, El a făcut pace între noi și Dumnezeu și între noi și ceilalți! Acum este pace în Trupul lui Cristos și există pace între noi și Dumnezeu. Aleluia!

Toți căutătorii adevărați ai Domnului cheamă numele Domnului atât în Vechiul, cât și în Noul Testament

Îi mulțumim Domnului că ne-a dezvăluit să vedem că putem chema numele Domnului astăzi pentru a savura toate bogățiile Sale. Această practică de a-L chema pe Domnul nu este o practică nouă în Noul Testament; mai degrabă, a început cu a doua generație a omenirii, cu Enos în Geneza 4:26. Enosh înseamnă fragil și muritor; trebuie să fi realizat că este slab și muritor, așa că a chemat numele lui Iehova.

Iov a chemat de asemenea pe Domnul (Iov 12:4; 27:10), la fel și Avraam (Geneza 12:8; 13:4; 21:33), Isaac (26:25), Moise și copiii lui Israel (Deut. 4:7), Samson (Judec. 15:18; 16:28), Samuel (1 Sam. 12:18; Psa. 99:6), David (2 Sam. 22:4, 7), psalmistul Asaf (Psalmistul 80:18), psalmistul Heman (88:9), Ilie (1 Împ. 18:24), Isaia (Isaia 12:4), Ieremia (Lam. 3:55, 57) și alții (Psalmul 99:6).

Toți acești căutători autentici ai Domnului au chemat numele Domnului, fiecare în timpul vieții lor, și au savurat prezența Domnului cu ei. Unii erau în suferință, în timp ce alții aveau multe greutăți, așa că au chemat numele Domnului.

În cartea sa, Isaia le spune celor care-L caută Domnul să-L cheme (Isaia 55:6). Chiar și neamurile știau că profeții lui Israel aveau obiceiul de a chema numele Domnului (Iona 1:6; 2 Împ. 5:11). A chema numele Domnului este porunca lui Dumnezeu (Psal. 50:15; Ieremia 29:12) și este, de asemenea, dorința Sa (Psal. 91:15; Sof. 3:9; Zah. 13:9).

Când chemăm numele Domnului, ne desfătăm în Dumnezeu (Iov 27:10) și bem cu bucurie din izvorul mântuirii lui Dumnezeu (Isaia 12:3-4). Trebuie să chemăm numele Domnului în fiecare zi (Psalmul 88:9). Profetul Ioel a vorbit despre această practică jubilatoare în Ioel 2:32, iar noi intrăm în jubileul Noului Testament chemând numele Domnului. Amin!

În Noul Testament, vedem chemarea Numelui Domnului, începând cu Fapte 2:21, unde Petru a menționat profeția lui Ioel și a spus că aceasta s-a împlinit în acele zile. Aleluia! Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit! În ziua Cincizecimii, a avut loc împlinirea profeției lui Ioel, căci oricine a chemat Numele Domnului a fost mântuit.

Domnul Isus a venit ca Dumnezeu întrupat și a devenit Duhul dătător de viață și, ca Duh, El a fost suflat și turnat asupra poporului Său; tot ce trebuie să facă ei este doar să cheme numele Domnului. Astăzi noi, credincioșii în Cristos, putem chema numele Domnului pentru a savura toate bogățiile Sale. Suntem cei care chemăm Numele Domnului în orice loc (1 Cor. 1:2) pentru a savura Dumnezeul Triunic procesat și a savura mântuirea Sa deplină (Romani 10:10-13).

Primii credincioși, primii ucenici ai lui Isus, au exersat să cheme numele Domnului Isus atât de mult încât a devenit un lucru distinct legat de ei. Necredincioșii, cei din jurul creștinilor, mai ales persecutorii, știau că urmașii lui Isus chemau numele Domnului. Înainte să se convertească și să devină Pavel, Saul a știut să-i distingă și să-i închidă pe ucenicii lui Isus: ei chemau numele lui Isus (Fapte 9:14, 21).

Când Ștefan a fost persecutat și chiar ucis cu pietre, el a chemat numele Domnului Isus (7:59) și acest lucru l-a impresionat cu adevărat pe Saul, unul dintre cei care l-au persecutat (v. 58-60; 22:20). Mai târziu, necredinciosul Saul i-a persecutat pe cei care chemau numele lui Isus (9:14, 21), pentru că știa că ei Îl urmau pe Isus.

Dar slavă Domnului, Saul a fost prins de Domnul și s-a convertit la Cristos și a fost botezat, chemând numele Domnului – el însuși a devenit un astfel de chemător! El a continuat să cheme numele Domnului și, de asemenea, l-a însărcinat pe Timotei să cheme numele Domnului și să-L urmărească pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Lui (2 Tim. 2:22).

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament vedem că cei care căutau pe Dumnezeu, cei care L-au iubit pe Dumnezeu și L-au căutat în dragoste, chemau numele Domnului. Fie ca și noi să fim asemenea persoane azi.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne place să chemăm numele Tău. Doamne Isuse! Vrem să chem numele Tău pentru a savura toate bogățiile Tale! Vrem să fim mântuiți continuu, chemând numele Tău! Doamne, amin, mântuiește-ne! Vrem să bem din izvoarele mântuirii cu bucurie, chemând numele Domnului! Amin, Doamne, vrem să chemăm numele Tău în orice loc și în orice moment! Recâștigă practica minunată de a chema numele Domnului printre noi. Fie ca noi să fim cei care Te iubim, să Te urmărim și să Te căutăm chemând astăzi numele Domnului! Aleluia, Domnul este aproape de noi ori de câte ori Îl chemăm! Slavă Domnului, suntem mântuiți când chemăm numele Domnului! Amin, Doamne, trebuie să fim mântuiți! Mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta pe măsură ce chemăm numele Tău. Salvează-ne de la a nu chema Numele Tău în orice loc și în orice moment! O, Doamne Isuse, fă-ne cei care cheamă Numele Tău în toate detaliile vieții noastre zilnice! Te iubim, Doamne, și ne place să chemăm numele Tău!

Să fim cei care cheamă Numele Domnului pentru a fi mântuiți și a savura zilnic bogățiile Sale

Atât Vechiul, cât și Noul Testament dezvăluie că aceia care L-au căutat în mod iubitor pe Dumnezeu au chemat numele Său. În Vechiul Testament, căutătorii iubitori ai lui Dumnezeu chemau numele lui Iehova și au savurat prezența Sa. În Noul Testament, primii credincioși chemau numele Domnului și L-au urmărit pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Această practică jubilantă și plăcută, însă, a fost pierdută și e chiar criticată astăzi. Toți credincioșii în Cristos ar trebui să fie cei care cheamă numele Domnului. Când predicăm Evanghelia, trebuie să-i ajutăm pe alții să cheme numele Domnului. Trebuie să-i încurajăm pe cei care ascultă să spună: Doamne Isuse!

De fapt, cu cât cineva cheamă numele Domnului mai puternic și mai profund, cu atât mai mult va fi mântuit. Cu cât chemăm mai mult numele Domnului, cu atât mai mult experimentăm mântuirea Sa. Fie ca Domnul să recâștige între noi aspectul chemării Numelui Domnului.

Deși unii credincioși ar putea să neglijeze acest lucru sau să-l critice și să i se opună, trebuie să chemăm numele Domnului Isus în orice moment. Unii credincioși cred că este un fel de mantră, cum ar fi incantarea în alte religii; totuși, dacă cineva cheamă numele Domnului Isus, el primește persoana cu acel nume!

Acest nume este cel mai înalt nume. Numele Lui merită chemat, pentru că numele Lui este un nume dătător de viață. Este privilegiul și responsabilitatea noastră astăzi să Îl savurăm pe Domnul chemând numele Lui. Nu doar la început, atunci când am crezut în Domnul, ci chiar și pe tot parcursul zilei, pe măsură ce facem asta și asta, trebuie să continuăm să chem numele Domnului.

Când suntem în jos, trebuie să chemăm numele Lui, pentru că El este bogat pentru toți cei care cheamă numele Lui (Romani 10:13). Când suntem în regulă și lucrurile merg bine, mai trebuie să chemăm numele Lui pentru a savura bogățiile Sale. Putem scoate apă vie din izvoarele mântuirii chemând numele Domnului.

Noi untem cei care cheamă numele Domnului în orice loc și Îl urmărim pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură. A chema numele Domnului nu este doar ceva ce facem ca o rutină sau practică; acesta este modul nostru de a-L savura pe Domnul și de a absorbi mai mult din bogățiile Sale.

Când Biblia spune că trebuie să ne rugăm neîncetat, trebuie să ne dăm seama că cel mai bun mod de a face acest lucru este să chemăm numele Domnului. Când suntem la lucru, putem chema numele Lui în interior; chiar dacă ne ocupăm de multe lucruri la locul nostru de muncă, tot putem chema numele Domnului. Când călătorim undeva sau suntem pe drum, putem invoca numele Domnului.

S-ar putea să fim destul de stresați din cauza unui proiect la care lucrăm; putem chema numele Domnului pentru a avea prezența Sa cu noi. Când chemăm numele lui Isus, obținem persoana cu acest nume. Când chemăm numele Domnului, El, ca persoană vie, este cu noi și ne asigură tot ce avem nevoie.

Niciun alt nume nu este la fel de dătător de viață și de puternic ca numele Domnului. Când suntem în jos, când ne simțim învinși, putem invoca numele Domnului, iar El va fi cu noi, ne va înălța și ne va aduce la biruința Sa. Când suntem asupriți și deprimați, putem invoca numele Domnului și El va fi cu noi acolo unde suntem, El ne va alimenta și în El, vom obține biruința.

Chiar și atunci când suntem în cea mai de jos groapă, într-un loc în care credem că nimeni nu ne poate ajuta și suntem pe cale să pierim, trebuie să chemăm numele Domnului, iar Domnul ne va asculta respirația și strigătul nostru (Lam. 3:55, 57).

Când suntem pe cale să împărtășim ceva într-o întâlnire și nu știm sigur cum să începem când suntem pe cale să împărtășim ceva despre Domnul altora și nu știm ce să spunem, putem invoca numele Domnului iar El va avea o cale să ne umple și să curgă prin noi.

Fie ca noi toți să savurăm beneficiile minunate ale chemării Numelui Domnului. Putem chema numele Lui când suntem la duș și când ne spălăm pe dinți. Putem chema numele Domnului atunci când folosim toaleta pentru a lua o mică pauză din ziua stresantă de la birou.

Oriunde ne-am afla, orice am face și oricare ar fi starea noastră, putem și trebuie să invocăm numele Domnului. Și trebuie să facem asta nu doar personal, ci și corporativ, împreună cu sfinții. Sfinții din viața de biserică sunt cei care cheamă numele Domnului în orice loc. Să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții care cheamă numele Domnului din inimă pură!

Doamne Isuse, vrem să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură! Amin, Doamne, fugim de orice poftă și Te urmărim împreună cu cei ce cheamă numele Tău! Vrem să chemăm numele Tău pe tot parcursul zilei. Amintește-ne să Te chemăm oriunde ne aflăm și orice facem. Doamne Isuse, vrem să fim cei care cheamă numele Tău minunat în orice loc. Vrem să chemăm numele Tău și să Te urmărim alături de cei care cheamă numele Tău! Aleluia, numele Domnului este bogat, minunat și dătător de viață! Slavă Domnului, putem chema numele Domnului și putem fi mântuiți! O, ce nume – numele lui Isus! Numele dătător de viață – numele lui Isus! Amin, Doamne, vrem să chemăm numele Tău astăzi. Vrem să chemăm numele Tău atunci când suntem singuri și când suntem cu alții. Vrem să Te inspirăm și să ne expirăm pe noi înșine în timp ce chemăm numele Tău din nou și din nou! O, Doamne Isuse, ne place să chemăm numele Tău!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Genuine Seekers of God Call on the Name of the Lord to be Saved and Enjoy His Riches, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 6 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl urmărim pe Cristos ca dragoste și pace pentru a fi constituit cu El ca dragoste și pentru a trăi în pace

04/12/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Fiind cei care Îl iubesc pe Domnul și doresc să fie un vas potrivit pe care El să-l umple și să-l folosească, trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dragoste, pentru că dragostea este însăși natura esenței lui Dumnezeu și putem primi distribuirea Lui pentru a deveni la fel ca El ca dragoste și trebuie să-L urmărim pe Cristos ca pace, permițând Dumnezeului păcii să stăpânească și să domnească în noi ca pace. Amin!

Cuvântul lui Pavel către Timotei în 2 Tim. 2:22 este o însărcinare pentru noi astăzi; trebuie să fugim de poftele tinereții și să căutăm dreptatea, credința, dragostea și pacea, împreună cu cei care Îl urmăresc pe Cristos dintr-o inimă curată și cheamă numele Lui. Pe partea negativă, trebuie să fugim de poftele tinereții, adică de poftele din lume care se adresează cărnii noastre și care sunt în prezent în jurul nostru.

Poftele tinereții nu sunt doar poftele tinerilor; chiar și cei mai în vârstă trebuie să fugă de poftele tinereții. Orice este în lume și ne face să-l dorim, orice se întâmplă astăzi și ne face să poftim, trebuie să fugim de el. Nu ar trebui să încercăm să luptăm cu poftele tinereții; dacă facem asta, dacă credem că suntem suficient de puternici pentru a lupta cu poftele, vom fi învinși. Trebuie pur și simplu să fugim de ele și apoi să-L urmărim pe Cristos.

Amin, pe partea negativă, fugim de poftele tinereții; pe partea pozitivă, Îl urmărim pe Cristos. Fugim să urmărim și urmărim ca să putem fugi. Mai întâi Îl urmărim pe Cristos ca dreptate; dreptatea este temelia tronului lui Dumnezeu și Îl putem savura pe Cristos ca dreptatea noastră, chiar El fiind trăit din noi ca dreptatea noastră.

Trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu a făcut din Cristos dreptatea noastră. În Cristos, suntem drepți, chiar și atunci când nu facem nimic în exterior, pentru că Cristos este dreptatea noastră. Când Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, suntem drepți cu Dumnezeu și cu oamenii.

De asemenea, trebuie să urmărim credința; Cristos este credința noastră. Credința nu provine de la noi; credința este a lui Cristos, pentru că cuvântul credinței este acela care ne infuzează cu Cristos ca credință, capacitatea noastră de a crede. Când auzim Evanghelia, când suntem sub auzul credinței, suntem infuzați cu ceva din Cristos. Pur și simplu primim ceva din ceea ce este El și El este infuzat în noi.

Poate că nu ne-am gândit la Cristos și nici nu L-am apreciat înainte, dar când Evanghelia a venit la noi, reacționăm crezând în El și deschizându-ne către El. Credința este o reacție la atracția Domnului. Credința este o capacitate de a crede care este infuzată în noi prin venirea noastră la Domnul în cuvântul Său și deschiderea către El. Noi suntem cei care credem, dar de fapt Cristos în noi este cel care crede pentru noi. Slavă Domnului, Îl putem urmări pe Cristos ca dreptate și ca credință!

Îl urmărim pe Cristos ca dragoste, rămânând sub distribuirea Sa pentru a fi constituit cu El ca dragoste

Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dragoste. Ce este dragostea? Dragostea este natura esenței lui Dumnezeu; Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:19). În însăși esența Sa, Dumnezeu este dragoste. dragostea divină, ca atribut esențial al lui Dumnezeu, este exprimată în principal prin trimiterea pe Fiul Său să ne răscumpere și să ne împartă viața lui Dumnezeu, astfel încât să putem deveni copiii Săi (Ioan 3:16; 1 Ioan 4:9-10).

Dragostea nu este de la noi; dragostea este în Dumnezeu și a lui Dumnezeu, pentru că dragostea este un atribut al lui Dumnezeu. El ne-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe singurul Său Fiu în lume pentru ca noi să avem viață și să trăim prin El (1 Tim. 4:9). El iubește omul, omenirea căzută și El a venit la noi plin de dragoste. Acum, oricine îi răspunde și Îl primește devine un copil al lui Dumnezeu.

Versetul 10 continuă să spună că dragostea nu înseamnă că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că Dumnezeu ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre. Dumnezeu este dragoste; iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi. Rămânem în dragoste și Îl urmărim pe Cristos ca dragoste trăind o viață în care îi iubim pe alții în mod obișnuit.

Cum îi putem iubi pe ceilalți în mod obișnuit? Doar prin faptul că Îl avem pe Dumnezeu ca dragoste infuzat în noi și introdus în ființa noastră ca să devină constituția noastră. Când vedem dragostea Domnului față de noi, când vedem ce a făcut El pentru noi și cum S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, îi răspundem cu dragoste și pur și simplu Îl iubim înapoi. Dragostea Sa este dragostea mai înaltă și mai nobilă a lui Dumnezeu.

Dragostea divină a lui Dumnezeu este atributul Său exprimat prin trimiterea pe Fiul Său pentru a ne răscumpăra și a împărți viața lui Dumnezeu în noi, astfel încât să putem deveni copiii Săi. Totuși, eram într-o stare jalnică, așa că Dumnezeu a fost bogat în îndurare, din cauza marii Lui iubiri cu care ne-a iubit (Efeseni 2:4).

Pentru că noi, ca obiect al dragostei lui Dumnezeu, nu eram într-o stare de iubit, ci într-o situație jalnică, îndurarea lui Dumnezeu a ajuns la noi. Îndurarea lui Dumnezeu ajunge mai departe decât dragostea Lui; îndurarea Lui a ajuns la noi și ne-a mântuit. Datorită marii iubiri a lui Dumnezeu, El este bogat în îndurare pentru a ne mântui din poziția noastră nenorocită într-o stare care este potrivită pentru dragostea Lui. Ce dragoste nobilă și înaltă are Dumnezeu pentru noi!

Dragostea Sa a fost manifestată față de noi nu numai în momentul în care a murit pentru noi; zi de zi El își arată dragostea față de noi și ne infuzează cu Sine însuși ca dragoste. În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să rămânem sub distribuirea Sa divină zi de zi, iar El Îșii va distribui viața și natura Sa în noi. Dumnezeu ca dragoste se distribuie pe Sine în noi pentru a ne face la fel ca El, dragostea însăși.

În noi înșine nu-L iubim pe Dumnezeu și nici pe alții; ne iubim doar pe noi înșine și pe cei care ne iubesc înapoi și pe care ne plac. Însă, rămânând sub distribuirea lui Dumnezeu, devenim dragoste, pentru că Dumnezeu ca dragoste Se distribuie pe Sine în noi pentru a ne face la fel ca El. Aleluia!

Dumnezeu Se distribuie în noi ca dragoste, iar noi Îl urmărim pe Cristos ca dragoste; rezultatul este că devenim la fel cu El în dragostea Lui și reacționăm la alții în dragoste. Îl vom iubi pe Dumnezeu și îi vom iubi și pe frați. Uneori spunem că Îl iubim pe Dumnezeu, dar s-ar putea să nu-i iubim pe frați. Mai degrabă, putem avea un sentiment de judecată sau critică față de ei.

În viața de biserică, uneori, putem avea anumite situații în care unii sfinți au un fel de amărăciune, discordie și animozitate față de alții și evită anumiți sfinți. Oh, Doamne. Ei nici măcar nu sunt în stare să-i privească pe ceilalți sfinți în ochi, pentru că nu-i iubesc. Oh, Doamne.

Fie ca noi să venim la Domnul mai ales atunci când avem anumite sentimente care se ridică în noi și să-i permitem Domnului ca dragoste să Se distribuie în noi. Fie ca noi să-L urmărim pe Cristos ca dragoste, rămânând sub distribuirea lui Dumnezeu pe Sine ca dragoste în noi zi de zi. Când Îl iubim pe Dumnezeu și îi iubim pe frați, vom putea să-i iertăm pe alții. Avem nevoie de iertarea Domnului și trebuie să-i iertăm și pe alții.

Dacă avem unele sentimente negative sau amărăciune în ființa noastră, trebuie să învățăm să ne deschidem vasul Domnului pentru ca El să se ocupe de părțile rănite ale ființei noastre și să ne infuzeze cu El Însuși. Fie ca noi să venim la Cuvântul Domnului ca cuvântul suflat al lui Dumnezeu pentru a-I permite Lui să ne lumineze, să ne ajusteze, să ne îndrepte și să ne instruiască în dreptate.

S-ar putea să fim supărați și ne vom supăra, pentru că nu suntem făcuți din marmură, ci suntem oameni în carne. În momentul în care suntem jigniți, trebuie să lăsăm crucea lui Cristos să opereze în noi și să tăiem orice rădăcină de amărăciune.

Trebuie să tratăm cu orice ofensă și să-L urmărim pe Cristos ca dragoste, rămânând sub distribuirea lui Dumnezeu, astfel încât să fim plini de El ca dragoste. A rămâne în dragoste înseamnă a trăi o viață care îi iubește pe alții în mod obișnuit cu dragostea care este Dumnezeu Însuși.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Infuzează-ne cu Tine însuți ca dragoste. Ne deschidem ființa interioară Ție. Îți mulțumim că ne iubești mai întâi. Îți mulțumim că ai turnat dragostea Ta în inimile noastre. Doamne, Te iubim! Îți mulțumim că ești bogat în îndurare, ca să ajungi la noi în dragostea Ta și să ne faci copii ai lui Dumnezeu. Îți mulțumim că ne-ai ales în dragostea Ta și că ne-ai ajuns în îndurarea Ta, deși eram morți în păcate și greșeli. Doamne, Te iubim. Te iubim pentru că Tu ne-ai iubit mai întâi. Vrem să rămânem sub distribuirea Ta divină, ca să Te putem primi ca dragoste. Infuzează-ne cu Tine Însuți ca dragoste. Fie ca dragostea Ta să devină dragostea noastră și să devenim la fel ca Tu să Te iubim și să-i iubim pe alții așa cum faci și Tu. Amin, Doamne, ne deschidem ființa interioară Ție. Ne deschidem cu privire la ofensele și sentimentele noastre rănite. Aplică crucea Ta în ființa noastră. Infuzează-ne cu Tine. Crește în noi ca dragoste. Fie ca dragostea Ta să fie desăvârșită în noi. Vrem să-i iubim pe alții cu Tine ca pe dragostea noastră. Amin, Doamne, noi vrem să fim cei care Îl urmărim pe Cristos ca dragoste!

Îl urmărim pe Cristos ca pace savurându-L pe Dumnezeul păcii și fiind în pace

Noul Testament vorbește atât despre pacea lui Dumnezeu, cât și despre Dumnezeul păcii (Ioan 20:19; Ef. 2:14; 2 Pet. 1:2). Pe măsură ce învățăm să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos ca pace, ne dăm seama că pacea este numai în Dumnezeu și cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii.

Pe de o parte, există pacea lui Dumnezeu; pe de altă parte, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii. Referitor la Dumnezeul păcii, vedem în Rom. 16:20 că Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele noastre; harul Domnului Isus să fie cu noi. Ce minunat, Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre!

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii. Pe măsură ce Îl urmărim pe Cristos ca pace, ne dăm seama că, pentru ca noi să avem pace, trebuie să avem mai întâi dreptate, credință și dragoste. Când avem dreptate și suntem drepți cu Dumnezeu, când avem credință și rămânem în unirea organică cu Domnul și când suntem infuzați cu Dumnezeu ca dragoste, rezultatul este că suntem în pace. Pur și simplu suntem într-o stare de pace.

Când îi permitem crucii lui Cristos să trateze orice problemă și ofensă și când Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, credință și dragoste, suntem într-o stare de pace. Când Îl savurăm pe Dumnezeul păcii, Satan este zdrobit sub picioarele noastre. Acest fel de atmosferă, pace între sfinți cu credință și dragoste, alții vor fi atrași, pentru că acest lucru este cel mai minunat de privit. În special cei noi și cei tineri pot simți când este pace cu credință și dragoste printre noi și sunt atrași de Domnul și de viața de biserică.

Fil. 4:7 spune că pacea lui Dumnezeu, care depășește înțelegerea oricărui om, ne va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus. Avem nevoie de pacea lui Dumnezeu care să ne păzească. Inimile și gândurile noastre trebuie să fie păzite în Domnul ca pace. Pe de o parte, trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dragoste, iar pe de altă parte, trebuie să-L urmărim ca pace.

Când Cristos este pacea noastră, când Îl savurăm pe Cristos ca pacea noastră, inimile și gândurile noastre sunt păstrate în pace. Dumnezeul păcii păzește peste inimile noastre și El patrulează peste inimile și gândurile noastre în Cristos Isus (Romani 15:33; Fil. 4:9). Fie ca să-i permitem Domnului ca pace să intre. Fie ca să Îl savurăm pe El ca de pacea noastră. În toate situațiile, să alegem să rămânem în Domnul ca pacea noastră.

El ne-a dat pacea Sa pentru ca inimile noastre să nu fie tulburate, iar în El avem pace. Pacea lui Dumnezeu și Dumnezeul păcii sunt una; El nu este numai Cel care ne sfințește, ci și pacea noastră, pentru că El este atât Dumnezeul păcii, cât și al păcii lui Dumnezeu (1 Tes. 5:23). În experiența noastră pacea este o condiție care rezultă din har; harul este o substanță, iar pacea este o condiție (1 Cor. 1:3). Pacea este condiția care rezultă din savurarea lui Dumnezeu ca harul nostru.

Când Îl savurăm pe Cristos ca har, suntem păstrați în pace, iar pacea este porția noastră. Avem nevoie de pace pentru a continua în viața noastră umană; suntem atât de recunoscători că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii și că această pace poate păzi inimile și gândurile noastre în Cristos Isus. Experiența păcii de către noi rezultă din savurarea harului; când Îl savurăm pe Cristos ca har, vom avea pace.

Substanța harului este Dumnezeu Însuși, iar condiția păcii este aceea care provine din savurarea noastră de Dumnezeu ca har. Vedem acest lucru în Efes. 1:2 ca exemplu; Aici Pavel spune: Har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Cristos. Pacea rezultă din savurarea Domnului ca har. Fie ca să Îl savurăm pe Domnul ca har și să fim plini de savurarea lui Cristos, astfel încât pacea să fie porția noastră astăzi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat pacea Ta pentru ca inima noastră să nu fie tulburată. Tu ești pacea noastră. Te luăm ca pace a noastră. O, Doamne, în lume avem multe probleme, dar în Tine avem pace! Îți mulțumim că ești Dumnezeul păcii, care în curând îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre. Aleluia, Dumnezeul păcii ne păzește inimile și patrulează înaintea inimilor și gândurilor noastre în Cristos Isus. Ne deschidem Ție, Doamne. Păzește-ne inimile în pacea Ta. Patrulează în fața inimilor noastre cu pacea Ta și fii pacea noastră astăzi! Vrem doar să Te savurăm ca har și să-L urmărim pe Cristos ca pace. O, Doamne, ești atât de drag și dulce pentru noi ca har! Tu ești totul pentru noi pentru ca noi să trăim viața creștină. Vrem doar să Te savurăm ca har. Fie ca pacea lui Cristos să arbitreze în inimile noastre. Amin, Doamne, har și pace să ne fie de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul Isus Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Pursue Christ as Love and Peace to be Constituted with Him as Love and Live in Peace, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 6 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl urmărim pe Cristos ca dreptate și credință, exersându-ne astăzi capacitatea de a crede

03/12/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace; Cristos este dreptatea noastră și Cristos este credința noastră și Îl urmărim împreună cu toți cei care Îl cheamă dintr-o inimă curată.

Pentru ca noi să fim un vas de onoare, trebuie să ne deschidem vasul Domnului și să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace împreună cu sfinții. În primul rând, vasul nostru este important; înainte de a face ceva, trebuie să avem grijă de vasul nostru.

Dumnezeu nu ne-a creat pentru a fi un instrument sau o unealtă în mâna Lui pentru ca El să facă cutare sau cutare lucru în noi sau prin noi. El ne-a creat ca vase. Suntem vase ale îndurării, căci Domnul a avut îndurare de noi. Suntem vase înspre onoare, pentru că Dumnezeul onoarei a intrat în noi și pentru că El este în noi, suntem vase onorabile. Mai mult, suntem vase ale gloriei, pentru că comoara din noi este plină de slavă și suntem conformați cu această comoară în viața noastră de zi cu zi. Aleluia!

Dacă vedem că suntem un vas, ne vom da seama că tot ce trebuie să facem este să ne deschidem Domnului. Trebuie să ne deschidem toate părțile interioare ale ființei noastre către Domnul pentru ca El să intre, să ne umple, să ne satureze și să facă totul în noi și prin noi.

Nu suntem un obiect neînsuflețit, un vas mort; mai degrabă, suntem un vas viu și avem multe gânduri, emoții, sentimente, opinii, decizii, intenții etc. Acestea reprezintă o problemă pentru curgerea Domnului în noi și umplerea noastră, pentru că s-ar putea să nu le deschidem Domnului. Trebuie să învățăm să ne deschidem toată ființa către Domnul.

Dumnezeu nu vrea ca noi să facem mai întâi ceva pentru El; mai degrabă, El vrea doar să câștige vasul nostru pentru a fi deschis pentru El. Dacă suntem deschiși către Domnul, El se poate distribui în noi și ne poate umple. Numai atunci când El ne umple și ne saturează cu Sine Însuși putem trăi pe Cristos și Îl putem exprima.

Fie ca să realizăm că suntem un vas viu deschis Domnului și să ne menținem constant vasul deschis pentru El! Mai ales că El strălucește asupra noastră prin cuvântul Său, expunând multe părți întunecate din ființa noastră și aducând la lumină multe lucruri cu care El nu este de acord, ar trebui să învățăm să spunem Amin strălucirii și vorbirii Domnului.

Pur și simplu trebuie să fim de acord cu lumina Lui care strălucește în noi și asupra noastră, iar El va face ceea ce trebuie să facă în noi și prin noi. Dacă doar ne deschidem Domnului, dacă ne menținem vasul deschis pentru El, El poate intra să facă ceea ce este în inima Lui și ne va umple până la refuz. O, fie ca Domnul să ne câștige ca vase deschise pentru El astăzi!

Îl urmărim pe Cristos ca dreptate: experimentarea lui Cristos de către noi se bazează pe temelia dreptății lui Dumnezeu

Conform 2 Tim. 2:22, trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dreptate; primul punct de pe lista lucrurilor pe care ar trebui să le urmărim este dreptatea. Pe măsură ce trăim într-o epocă de degradare și declin, trebuie să fim aceia care fug de poftele tinereții pe partea negativă și, pe partea pozitivă, Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace împreună cu sfinții care cheamă Domnul dintr-o inimă curată.

Un principiu de conducere în viața noastră creștină ar trebui să fie urmărirea experienței lui Cristos și a savurării lui Cristos (Filipeni 3:12). La fel ca și apostolul Pavel, trebuie să lăsăm totul în urmă și să plătim prețul pentru a-L urmări pe Cristos savurându-L și experimentându-L, chiar și pentru a fi găsiți în El.

Când Îl urmărim pe Cristos, ne vom da seama că El este dreptatea noastră. Experimentarea lui Cristos de către noi se bazează pe temelia dreptății lui Dumnezeu, temelia de neclintit a tronului lui Dumnezeu (Psalmul 89:14). Dumnezeul nostru nu este doar sfânt în natura Sa, ci și mai mult, El este drept în faptele Sale și în căile Sale.

Sfințenia este legată de natura interioară a lui Dumnezeu; dreptatea este legată de actele, căile, acțiunile și activitățile Sale exterioare. Tot ceea ce face Dumnezeu este drept, pentru că El este drept în natura Sa. Dreptatea lui Dumnezeu este ceea ce este Dumnezeu în acțiunea Sa cu privire la dreptate și dreptate. În toate lucrurile pe care El le face, Dumnezeu este drept și just; orice este Dumnezeu în dreptatea și dreptatea Sa constituie dreptatea Sa.

Căile lui Dumnezeu sunt principiile Sale de conducere, iar lucrările Sale sunt faptele Sale; în toate acestea, El este drept. Mulțumim Domnului că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu drept! Datorită lucrării de răscumpărare a lui Cristos, Dumnezeu este obligat prin dreptatea Sa să ne ierte atunci când ne pocăim și credem în Domnul Isus. Aleluia!

Datorită a ceea ce Domnul a realizat pe cruce, putem face apel la dreptatea lui Dumnezeu pentru a fi iertați; toate păcatele noastre sunt iertate! Slavă Domnului! Dreptatea lui Dumnezeu cere ca El să ne primească, să ne ierte și chiar să uite păcatele noastre după ce ne pocăim și credem în Domnul Isus.

Dreptatea lui Dumnezeu Îl forțează să ne primească din cauza a ceea ce Cristos a făcut pe cruce. Experimentarea lui Cristos de către noi se bazează pe temelia dreptății lui Dumnezeu. Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, realizând că Dumnezeu este drept și că tot ceea ce face El este drept, iar experimentarea lui Cristos de către noi se bazează pe temelia dreptății lui Dumnezeu. Amin!

Dreptatea și dreptatea sunt temelia tronului lui Dumnezeu, iar bunătatea și adevărul merg înaintea feței Lui. Dreptatea înseamnă că avem dreptate cu Dumnezeu și cu omul. Dacă noi vrem să fim cei care împlinesc împlinirea lui Dumnezeu pentru zidirea bisericilor locale ca expresie a lui Cristos, trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dreptate.

Trebuie să căutăm și să urmărim să fim drepți cu Dumnezeu și cu omul. De multe ori ne dăm seama că nu suntem potriviți cu Domnul și chiar și noi nu suntem corecti cu ceilalți. Pe măsură ce interacționăm cu ceilalți, suntem jigniți și îi jignim pe alții și ne supărăm pe alții. Uneori s-ar putea chiar să nu ne uităm la cineva sau să nu spunem amin rugăciunilor sale, deși ei sunt în grupul nostru mic, pentru că nu suntem potriviți cu ei.

Trebuie să venim zilnic la Domnul, să-L urmărim pe Cristos ca dreptate și să-L luăm ca dreptatea noastră pentru ca noi să fim drepți cu Dumnezeu și cu oamenii. Când Îl contactăm pe Domnul și Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, ne vom cere scuze celor pe care i-am jignit și vom căuta să fim drepți cu Dumnezeu și cu oamenii în toate lucrurile.

Doamne Isuse, vrem să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos ca dreptate în viața noastră de zi cu zi! Aleluia, Dumnezeul nostru este drept! Amin, Doamne, Tu ești drept în toate căile și faptele Tale. Ești drept în principiile Tale de guvernare și în tot ceea ce faci. Dreptatea și dreptatea sunt temelia tronului Tău. Amin, Doamne, conform dreptății Tale, ai venit să mori pentru noi, ca să poți îndeplini toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu! Aleluia, acum Cristos este dreptatea noastră prin pocăință și credință în El! Amin, Doamne, credem în Tine. Ne pocăim și ne mărturisim păcatele și Te luăm ca dreptatea noastră. Vrem să-L urmărim pe Cristos ca dreptate în viața noastră de zi cu zi. Doamne, fă-ne drepți cu Dumnezeu și cu oamenii. Fie ca noi să fim cei care cer scuze altora atunci când îi jignim și căutăm să fim iertați atunci când nu suntem în regulă cu ei. O, Doamne, cât de mult avem nevoie de Tine ca dreptate! Fă-ne drepți în toate căile, faptele și acțiunile noastre!

Îl urmărim pe Cristos ca credință prin exersarea capacității noastre de a crede de a-L savura pe Cristos și de a fi una cu El

Pentru ca noi să-L urmărim pe Cristos ca credință, trebuie să ne dăm seama că în Noul Testament credința are două denotații – una obiectivă și alta subiectivă. În denotația obiectivă, credința se referă la întreaga revelație a Noului Testament cu privire la persoana lui Cristos și la lucrarea Sa răscumpărătoare (Fapte 6:7; 14:22; Rom. 16:26; 1 Cor. 15:14; 1 Tim. 1:19b; Iuda 3, 2). Aceasta este credința care ne mântuiește; când credem în revelația din Noul Testament cu privire la persoana și lucrarea lui Cristos, suntem mântuiți. Aleluia!

În denotația subiectivă, credința se referă la actul de a crede (Luca 18:9; Marcu 11:22). Pe de o parte, avem nevoie de credința obiectivă, de strălucirea Evangheliei asupra persoanei și lucrării lui Cristos; pe de altă parte, trebuie să ne exersăm capacitatea de credință pentru a-L savura pe Cristos și de a înțelege toate bogățiile Lui.

Prin credință suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi fii Săi, împărtășindu-ne din viața și natura Lui pentru a-L exprima (Gal. 3:26; Ioan 1:12-13; 2 Pet. 1:4). Credința este extraordinară; nu ne naștem având credință și credința nu vine de la sine. Mai degrabă, credința se ridică în noi pe măsură ce auzim cuvântul Evangheliei și ceva din Cristos este infuzat în noi. Când auzim despre persoana minunată și despre marea lucrare a lui Cristos, ceva se ridică în noi; există o apreciere a acestei Persoane minunate.

Credința este de fapt elementul lui Cristos care este infuzat în noi pentru a ne face să credem în El. Când eram păcătoși, nu aveam credință; totuși, când am auzit cuvântul Evangheliei, ne-am pocăit înaintea lui Dumnezeu și Duhul a venit să ne sfințească (Fapte 16:31) și să împartă credință în noi.

Credința a venit în noi prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Rom. 10:17). Cu cât auzim mai mult despre Cristos, cu atât citim mai mult Biblia și vedem persoana minunată a lui Isus Cristos, cu atât Îl apreciem mai mult, Îl iubim și suntem uniți organic cu El. Credința implică o unire organică prin contactarea lui Dumnezeu prin Cuvânt și în Duh.

Aceasta este ceea ce avem nevoie astăzi, să-L urmărim pe Cristos ca dreptate și, de asemenea, ca credință, pentru că El ne leagă de Dumnezeu și Îl face pe Dumnezeu real pentru noi în experiența noastră. În loc să urmărim o lucrare măreață sau să facem multe lucruri mari pentru Dumnezeu, ar trebui să urmărim să fim una cu Domnul și să rămânem în unirea organică cu Dumnezeul Triunic.

Fie ca noi să fim cei care Îl urmărim pe Cristos ca credință prin exersarea capacității noastre de a crede de a-L savura pe Cristos și de a fi plini de El. Tot ceea ce facem în viața noastră creștină ar trebui să fie în unirea organică cu Domnul. Cristos este credința noastră. El nu este doar credința noastră în mod inițial atunci când credem în Domnul Isus; trebuie să fim în mod constant sub auzul credinței în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca credința să crească în noi.

Când simțim că nu-L apreciem pe Domnul Isus și că nu avem credință, trebuie să venim la El în cuvântul Său. Trebuie să ne rugăm pur și simplu și să ne deschidem Domnului, apoi să citim Biblia; în mod spontan, credința se ridică în noi, pentru că există o apreciere față de Domnul Isus care ne unește cu El într-un mod organic.

Prin credința în Cristos, suntem puși în Cristos pentru a deveni membre ale Trupului Său, împărtășind tot ceea ce este El pentru exprimarea Sa (Ioan 3:15; Rom. 12:4-5). Pe măsură ce credem în Domnul Isus, pe măsură ce Îl urmărim pe Cristos ca credință prin exersarea capacității noastre de a crede de a fi uniți cu El și de a savura bogățiile Sale, suntem puși în Cristos pentru a deveni membrele Trupului lui Cristos. Amin!

Credința autentică este Cristos Însuși infuzat în noi pentru a deveni capacitatea noastră de a crede în El; după ce Domnul Isus a fost infuzat în noi, El devine spontan credința noastră (Evrei 11:1, 3; 12:2). Amin! Fie ca noi să fim cei care Îl urmărim pe Cristos ca credință zi de zi, fiind sub auzirea credinței în Cuvântul lui Dumnezeu și exersând capacitatea noastră de credință de a-L savura pe Cristos și de a ne împărtăși din bogățiile Sale!

Doamne Isuse, vrem să Te urmărim ca credință. Aleluia, noi credincioșii în Cristos suntem născuți din Dumnezeu prin credința în Isus Cristos pentru a fi fii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, prin credință ne împărtășim din viața și natura divină pentru a-L exprima pe Dumnezeu. Ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Tine. Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a fi infuzați cu credință. Doamne, nu avem credință în noi înșine, dar ne plasăm zi de zi sub auzirea credinței. Vrem să-L urmărim pe Cristos ca dreptate și, de asemenea, ca credință. Slavă Domnului, prin credința în Cristos suntem puși în Cristos pentru a deveni membrele Trupului Său! Amin, Doamne, ca membre, ne împărtășim din toate bogățiile Tale. Ne deschidem Ție, Doamne; infuzează-ne mai mult cu Tine Insuți. Infuzează-ne capacitatea de a crede, astfel încât să putem crede în Tine și să ne împărtășim din tot ceea ce ești! Doamne Isuse, Te luăm ca fiind credința noastră. Credem în Tine! Ne exersăm capacitatea de a crede în Domnul și alegem să rămânem în unirea organică cu Domnul!