Inviorarea de Dimineață

Ne supunem autorității lui Dumnezeu și o susținem, tratând cu orice răzvrătire

07/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În acest univers există două mari principii: autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan, căci centrul disputei se referă la cine deține autoritatea; trebuie să-l tratăm pe Satan afirmând că autoritatea este la Dumnezeu și trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem, permițându-I Domnului să expună și să înlăture orice răzvrătire.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea autoritatea lui Dumnezeu. Salvează-ne de la a rămâne în noi înșine și a gândi conform a ceea ce suntem și dorim. O, Doamne, îndură-Te de noi și dă-ne să vedem răzvrătirea lui Satan și autoritatea lui Dumnezeu. Fie ca noi să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să ne opunem lui Satan și rebeliunii sale. Îndepărtează orice răzvrătire de la noi. Ține-ne sub autoritatea Ta astăzi! Amin!

În acest univers, numai Dumnezeu este autoritatea supremă, iar toată autoritatea în societate, printre oameni, în viața de familie și în viața de biserică este rânduită de Dumnezeu.

Nu putem spune, însă, că ne supunem autorității lui Dumnezeu, dar nu ne supunem autorității indirecte a lui Dumnezeu, cele pe care El le-a numit să fie peste noi cu autoritatea Sa.

Toată autoritatea vine de la Dumnezeu; uneori autoritatea lui Dumnezeu curge prin noi și noi suntem într-o poziție de autoritate, dar de cele mai multe ori trebuie pur și simplu să ne supunem altora, așa cum ne supunem lui Dumnezeu, căci autoritatea lui Dumnezeu curge prin ei.

Chiar și Domnul Isus a trebuit să se supună când era pe pământ. El nu era mai presus de lege în vremea Sa și nu era mai presus de împărat sau de conducătorii din zilele Sale. S-a supus lui Dumnezeu până la capăt și a fost dispus să se smerească până la capăt; de asemenea, S-a supus autorităților pe care Dumnezeu le-a pus peste El.

Iată aici că Dumnezeu s-a încarnat ca om și S-a supus lui Irod, lui Pilat și conducătorilor evrei și a fost dispus să fie omorât de ei. El era drept, nu a făcut nimic greșit și nu a făcut nimic pentru a merita un astfel de tratament din partea altora; însă El S-a supus lui Dumnezeu și autorității delegate pe care a pus-o peste El. Ce model minunat a fost El!

Când a fost respins, hulit și persecutat, Domnul nu a răspuns cu vorbire de rău la rândul său, ci a încredințat toate lucrurile Celui ce judecă cu dreptate.

Când unele cetăți L-au respins, El n-a chemat foc din cer asupra lor, ci L-a preamărit pe Tatăl, pentru că a ascuns aceste lucruri de cei înțelepți, dar le-a descoperit pruncilor. Ce fel de atitudine este aceasta! Ce model minunat avem în Domnul Isus!

Acum El trăiește în noi și ne-a dat viața Sa de supunere, pentru ca și noi să ne supunem autorității lui Dumnezeu și, de asemenea, autorității delegate a lui Dumnezeu, autorității Sale indirecte.

Autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan: ne supunem autorității lui Dumnezeu, iar Dumnezeu Își manifestă împărăția pentru a trata răzvrătirea prin supunerea noastră

În acest univers, Dumnezeu este autoritatea supremă; cu toate acestea, Satan s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Există două mari principii în univers: autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan (Fapte 26:18; Coloseni 1:13). Controversa unică dintre Dumnezeu și Satan se referă la autoritate.

Dumnezeu este autoritatea supremă; El are toată autoritatea, dar Satan s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, căutând să aibă propria sa împărăție, propria sa autoritate.

Răzvrătirea este negarea autorității lui Dumnezeu și respingerea domniei lui Dumnezeu. În acest univers, există o luptă care se dă între Satan și împărăția sa și Dumnezeu și împărăția Sa.

Pe pământ există doar două categorii de oameni: cei care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și cei care ascultă de autoritatea lui Dumnezeu. Nu există nimic și nu există nimeni între acestea.

Satan a fost inițial creat de către Dumnezeu; El a fost un arhanghel, dar datorită mândriei sale, s-a înălțat, a încălcat suveranitatea lui Dumnezeu, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, a devenit adversarul lui Dumnezeu și și-a stabilit propria împărăție (Isaia 14:12-14; Ezechiel 28:2-19; Matei 12:26).

Acum există două împărății: împărăția lui Dumnezeu și împărăția răzvrătită, împărăția lui Satan; aceste două împărății sunt în război chiar în acest moment.

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa și i-a dat omului stăpânirea Sa pentru a-l supune pe Satan. Însă omul a decăzut; când omul a păcătuit, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a renegat autoritatea lui Dumnezeu, respingând domnia lui Dumnezeu.

Oamenii au decăzut și au decăzut și au decăzut, până când la Babel oamenii s-au răzvrătit în mod corporativ împotriva lui Dumnezeu pentru a desființa autoritatea lui Dumnezeu de pe pământ (Geneza 3:1-6; 11:1-9). O, Doamne!

Așadar, Domnul a venit și s-a ocupat de această situație răzvrătită, le-a dat diferite limbi și au fost împrăștiați pe tot pământul.

Deși Satan s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu și deși omul Îi încalcă autoritatea răzvrătindu-se împotriva Lui, Dumnezeu NU va permite ca această răzvrătire să continue; El va stabili împărăția Lui pe pământ (Apocalipsa 11:15).

Întregul univers a fost afectat de căderea lui Satan și de decăderea omului, iar acest lucru a creat o mare problemă pentru Dumnezeu. Toată creația este acum supusă corupției din cauza răzvrătirii omului. Dumnezeu, însă, nu-Și retrage autoritatea; El își va menține sistemul de autoritate și își va stabili împărăția.

Deși Satan s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu și deși omul Îi încalcă zilnic autoritatea răzvrătindu-se împotriva Lui, Dumnezeu nu va permite ca această răzvrătire să continue. Dumnezeu își va stabili împărăția.

Domnul Isus a venit prin încarnare nu doar pentru a ne mântui; El a venit să Se supună Tatălui și să aducă împărăția lui Dumnezeu.

El a făcut totul în supunere față de Dumnezeu, chiar în cooperare perfectă cu autoritatea lui Dumnezeu. El S-a supus lui Dumnezeu Tatăl în toate lucrurile, chiar până la moarte, și chiar moarte pe cruce.

El este acum în noi, repetând același fel de viață în noi astăzi, căci El este viața noastră de supunere în duhul nostru. El câștigă un domeniu în care Dumnezeu Își poate exercita autoritatea.

Pe măsură ce ne supunem autorității lui Dumnezeu și autorităților Sale delegate puse peste noi astăzi, permitem autorității lui Dumnezeu să aibă cale liberă în noi.

Pe măsură ce Dumnezeu are o cale de a avea autoritate în noi și printre noi, împărăția Lui se va manifesta printre noi prin supunere.

Centrul disputei în acest univers se referă la autoritate: cine are autoritate? Fie ca noi să luăm inițiativa de a ne supune autorității lui Dumnezeu, exersându-ne duhul și fiind sub autoritatea lui Dumnezeu, astfel încât să-I putem permite lui Dumnezeu să-Și manifeste împărăția în noi și printre noi astăzi.

Fie ca noi să luăm inițiativa de a ne supune autorității lui Dumnezeu, astfel încât biserica să fie adusă sub Cristos ca și cap și, prin biserică, Dumnezeu să aducă toate lucrurile sub Cristos ca și Cap pentru a aduce împărăția Lui (Efeseni 1:10).

Doamne Isuse, Te întronăm în centrul ființei noastre. Tu ești Domnul. Tu ești Dumnezeul nostru. Tu ești autoritatea supremă. Îți acordăm primul loc. Ne exersăm duhul, Doamne, și Te întronăm în ființa noastră. Expune orice răzvrătire din noi. Expune orice răzvrătire din mintea, emoția și voința noastră. Răspândește împărăția Ta în noi. Răspândește împărăția Ta cu autoritatea Ta din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. O, Doamne, vrem să fim transferați zilnic din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Stabilește împărăția Ta în inima noastră. Execută autoritatea Ta în noi. Ne supunem Ție, Doamne, și autorității Tale. Ne exersăm duhul pentru a trăi prin viața de supunere în duhul nostru. Fie ca noi, ca biserică, să permitem autorității lui Dumnezeu să aibă cale liberă și să-Și manifeste împărăția prin supunere. Amin, Doamne, câștigă împărăția Ta în noi și în jurul nostru prin supunerea noastră față de autoritatea lui Dumnezeu! Vie împărăția Ta și facă-se voia Ta! Slavă Domnului, El își va stabili împărăția pe pământ, în ciuda răzvrătirii lui Satan!

E scopul nostru să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem, tratând cu orice răzvrătire

Centrul disputei în întregul univers se referă la cine are autoritatea (Apocalipsa 4:2-3). Trebuie să tratăm cu Satan afirmând că autoritatea este la Dumnezeu (Fapte 17:24, 30).

Noi, cei care credem în Cristos, am fost mântuiți de Dumnezeu de la pierzarea veșnică și am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Acum ne propunem să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem (Matei 11:25).

Dumnezeu își va stabili împărăția pe pământ și o va face începând cu noi, poporul împărăției. Noi, credincioșii, am primit evanghelia, am crezut în Domnul și acum suntem în viața de biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu. În viața de biserică nu numai că-L savurăm pe Domnul împreună cu sfinții, ci suntem și în împărăția lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este autoritatea supremă.

Acum ne propunem să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem. Cristos este singurul Împărat; nu există alt împărat în împărăția lui Dumnezeu, ci numai Cristos este Împărat și Domn.

Există unii în viața de biserică și în Trupul lui Cristos care sunt puși să-L reprezinte pe Cristos cu autoritatea Lui, dar ei doar Îl reprezintă pe El, fiind autoritatea Lui indirectă, autoritatea Lui delegată.

În Fapte 9 vedem relatarea convertirii lui Pavel; el voia să șteargă biserica de pe pământ, dar apoi L-a întâlnit pe Domnul pe drumul spre Damasc. Și-a dat seama că era dificil să lovească cu piciorul (energia omului) într-un țepuș (autoritatea lui Dumnezeu).

A întâlnit autoritatea lui Dumnezeu și a căzut la pământ, recunoscându-L pe Isus ca Domn; apoi, s-a supus îndrumării lui Anania în Damasc (Fapte 9:10).

Pe de o parte, a întâlnit autoritatea lui Dumnezeu; pe de altă parte, s-a supus autorității delegate a lui Dumnezeu, un membru al Trupului lui Cristos prin care autoritatea lui Dumnezeu curgea în acel moment.

Cu toții trebuie să întâlnim autoritatea pe drumul spre „Damasc”, astfel încât să ne putem supune autorității lui Dumnezeu și, într-un mod foarte practic, ne supunem unui frate mai mic din „Damasc”.

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, când suntem impresionați de autoritatea lui Dumnezeu, ne vom da seama că nu avem de-a face cu oameni, ci cu autoritatea lui Dumnezeu în oameni.

Ne vom gândi doar la autoritate, la supunerea față de autoritatea lui Dumnezeu într-o anumită persoană, și nu vom avea de-a face cu persoane, căci supunerea noastră nu va fi față de o persoană, ci față de autoritatea lui Dumnezeu în acea persoană.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră în această privință, ca să ne putem hotărî să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem, și fie ca El să strălucească asupra oricărei răzvrătiri din ființa noastră.

Mai ales că trăim la sfârșitul acestei epoci, când omenirea se îndreaptă spre o răzvrătire deschisă împotriva lui Dumnezeu și, la un moment dat, Îl va provoca pe Dumnezeu Însuși să lupte împotriva Lui la Armaghedon, vedem răzvrătire peste tot în jurul nostru.

De multe ori, chiar și noi, credincioșii în Cristos, suntem atât de încrezători în sine, dar, în realitate, suntem atât de orbi, pentru că nu vedem autoritatea lui Dumnezeu. O, Doamne!

Când ne vom întâlni cu autoritatea lui Dumnezeu cel puțin o dată, ne vom supune autorității delegate pe care Dumnezeu o numește. Ne vom hotărî să ne supunem autorității lui Dumnezeu.

Dacă citim Numeri 16, vedem două răzvrătiri: mai întâi, există răzvrătirea conducătorilor (vv. 1-40) și apoi răzvrătirea întregii adunări (vv. 41-50).

Conducătorii s-au răzvrătit împotriva lui Moise și a lui Aaron, iar Dumnezeu a venit să-i judece; Dumnezeu a deschis pământul și i-a înghițit, iar foc a venit de la Dumnezeu să-i ardă.

Întreaga adunare a văzut acest lucru și, în loc să învețe din asta, mai târziu s-au răzvrătit și ei, spunând că Moise le-a făcut asta conducătorilor. O, Doamne! A deschis Moise pământul sau a trimis foc din cer? Nu, a fost Dumnezeu Însuși.

Când Dumnezeu vede răzvrătirea, El vine să o judece. Când răzvrătirea este prezentă în mijlocul poporului lui Dumnezeu, Dumnezeu este cel care vine să o judece, căci răzvrătirea este foarte gravă în ochii lui Dumnezeu.

Totuși, unii pot vedea judecata lui Dumnezeu asupra celor răzvrătiți și totuși pot fi îndrăzneți să spună că liderii bisericii ar trebui învinovățiți pentru asta. O, Doamne!

Unii oameni nu văd autoritatea lui Dumnezeu și nu își dau seama că toată autoritatea este de la Dumnezeu; când văd judecata, ei învinovățesc oamenii și nu întâlnesc autoritatea lui Dumnezeu. Chiar mai rău, răzvrătirea este contagioasă și, chiar și atunci când răzvrătirea este judecată, unii pot lua partea celor răzvrătiți.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi. Nu vorbim despre lucruri din lume; vorbim despre ceea ce s-a întâmplat în poporul lui Dumnezeu în Vechiul Testament și, dacă ne uităm la experiența noastră, am văzut acest lucru și printre noi.

Dumnezeu nu poate tolera răzvrătirea, căci răzvrătirea este conform principiului morții. Este principiul lui Satan, așa că Dumnezeu vine să judece răzvrătirea, căci răzvrătirea este mai gravă decât orice alt păcat (1 Samuel 15:23). Acest lucru este foarte grav. De aceea, trebuie să ne hotărâm să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem și trebuie să-I permitem să expună și să trateze orice răzvrătire din ființa noastră.

Doamne Isuse, ne hotărâm să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem. Amin, Doamne, ne închinăm Ție și ne supunem Ție. Fie ca astăzi să primim îndurarea și harul Tău pentru a întâlni autoritatea lui Dumnezeu și a ne confrunta cu autoritatea lui Dumnezeu, nu cu vreo persoană prin care autoritatea lui Dumnezeu curge în acel moment. Salvează-ne de a fi încrezători în sine și orbi. Fie ca măcar o dată să ajungem față în față cu autoritatea lui Dumnezeu, să întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, pentru a ne putea supune autorității lui Dumnezeu și autorității delegate pe care Dumnezeu a numit-o. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai mântuit și ne-ai salvat din împărăția lui Satan; Îți mulțumim că ne-ai adus în viața de biserică, împărăția lui Dumnezeu. Vrem să luăm inițiativa pentru a ne supune autorității lui Dumnezeu și autorității delegate pe care Dumnezeu a rânduit-o. Expune orice răzvrătire din noi. Expune încrederea noastră în noi înșine. Demască orice autoamăgire. Demască orice orbire. O, Doamne, ne deschidem Ție. Salvează-ne de orice răzvrătire. Îndepărtează orice răzvrătire din ființa noastră. Te întronăm, Doamne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Set Ourselves to Submit to God’s Authority and Uphold it, Dealing with any Rebellion, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 6 cu tema: Cristos ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne supunem autorității lui Dumnezeu prin autoritățile Sale delegate pentru a fi alimentați și pentru ca să funcționăm

06/07/2026 by Credincios in Cristos 7 Comments

Conform Bibliei și rânduirii lui Dumnezeu, numai Dumnezeu este autoritatea directă asupra omului, iar toate celelalte autorități sunt autorități indirecte, autorități delegate; atunci când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, ne putem supune autorităților delegate și cu toții trebuie să fim restricționați de Dumnezeu și să fim conduși de autoritatea Sa delegată.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea autoritatea lui Dumnezeu. Fie ca noi să realizăm că numai Dumnezeu este autoritatea directă asupra omului și că El a numit anumite autorități delegate. Ne supunem Ție, Doamne, și Te luăm ca autoritate a noastră. Acordă-ne să întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, astfel încât să ne putem supune autorităților delegate pe care le desemnezi peste noi. O, Doamne, Te lăudăm pentru numirea și rânduirea Ta! Amin!

Cu toții putem mărturisi că, atât pe baza a ceea ce ne spune Biblia, cât și pe baza experienței noastre, am întâlnit autoritatea lui Dumnezeu. Este o îndurare de la Domnul pentru noi să vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă și că noi toți suntem sub autoritatea Lui.

Iar cei pe care El i-a numit să poarte autoritatea astăzi sau să fie în poziții de autoritate, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, ei reprezintă autoritatea lui Dumnezeu. Fie că suntem de acord cu ei sau nu, fie că ne plac sau nu și fie că ne credem mai buni decât ei sau nu, trebuie să învățăm să ne supunem autorității lui Dumnezeu și, de asemenea, autorității delegate pe care El a pus-o peste noi. Când atingem autoritatea lui Dumnezeu, Îl atingem pe Dumnezeu Însuși.

În aspectul vieții, Dumnezeu a trecut printr-un proces și a fost finalizat pentru a fi viața noastră pentru savurarea noastră; acum îl putem lua pe Cristos ca viață a noastră, ne putem exersa duhul și-L putem trăi pe Cristos, chiar putem trăi datorită Lui. Acest lucru este atât de plăcut, atât de real și atât de practic!

În aspectul autorității, Dumnezeu este autoritatea supremă și toată autoritatea – fie ea spirituală, pozițională și guvernamentală – derivă din Dumnezeu.

În relația noastră cu Dumnezeu, în special în aspectul autorității, nimic nu este mai important decât atingerea autorității. Când atingem autoritatea lui Dumnezeu și suntem impresionați de autoritatea lui Dumnezeu, vom realiza că Dumnezeu este autoritatea unică și că El a numit anumiți oameni să fie reprezentanți ai autorității Sale.

Dacă-L savurăm pee Cristos ca viață, dacă citim Biblia și ne împărtășim din bogățiile lui Cristos, vom păstra ordinea potrivită și ne vom supune autorității lui Dumnezeu, căci viața lui Dumnezeu în noi este o viață de supunere.

Ne supunem autorității lui Dumnezeu supunându-ne autorităților Sale delegate pentru a primi aprovizionarea și a ne cunoaște poziția

Doar Dumnezeu este autoritatea directă pentru om; toate celelalte autorități sunt autorități indirecte, care au fost numite de Dumnezeu (vezi Daniel 4:32, 34-37). Dumnezeu a numit anumite autorități delegate, autorități adjuncte. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, vedem că trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și facem acest lucru de multe ori supunându-ne autorităților Sale delegate.

Autoritatea lui Dumnezeu este exprimată prin diverși oameni, atât în societate, cât și în viața de biserică. Ca membre ale Trupului lui Cristos, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu a pus anumite membre în autoritate pentru o perioadă de timp și trebuie să ne supunem autorităților delegate ale lui Dumnezeu.

În Evrei 13:17 ni se spune că ar trebui să ascultăm de cei care ne conduc și să ne supunem lor, căci ei veghează asupra sufletelor noastre ca cei care vor da socoteală de ele.

Dacă vrem să primim provizia spirituală, să creștem în viață și să ne cunoaștem și să funcționăm în poziția noastră în Trup, trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu supunându-ne autorităților Sale delegate.

Dumnezeu le-a dat anumitor membre un dar, care este slujba lor, iar cei care au slujba au autoritatea.

Slujba desemnată de Dumnezeu este autoritatea Sa; nu ar trebui să respingem acest lucru, ci mai degrabă să ne supunem autorităților indirecte, autorităților delegate ale lui Dumnezeu, pentru a putea primi rezerva spirituală.

Dacă citim Evangheliile, vedem că până și Domnul Isus a trebuit să Se supună autorității pe pământ. De fapt, există autoritate peste tot, iar Dumnezeu a delegat autorități oriunde ne-am afla. Dacă suntem acasă, în viața noastră de familie, Dumnezeu i-a pus pe părinți ca autoritate. Chiar și între soț și soție, rânduiala lui Dumnezeu este ca soțul să fie autoritatea.

În Trupul lui Cristos, Dumnezeu i-a dat pe prezbiteri să reprezinte autoritatea lui Dumnezeu; ei sunt autoritățile delegate ale lui Dumnezeu. Dacă ne supunem prezbiterilor, primim rezerva. Dacă vrem să avem unitatea Trupului lui Cristos, trebuie mai întâi să primim și să savurăm viața de la Cap, iar apoi trebuie să fim sub autoritatea Capului.

Dacă nu avem viața lui Cristos, viața divină, nu facem parte din Trupul lui Cristos. În mod similar, dacă nu ne supunem lui Cristos ca și Cap și autorităților delegate pe care El le-a stabilit, nu primim rezerva, ci, dimpotrivă, distrugem ordinea din Trup.

Numai atunci când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu ne putem supune autorităților delegate pe care Dumnezeu le numește (Matei 28:18; Evrei 13:17; 1 Petru 5:5).

Există autorități delegate peste tot, iar atunci când ne aflăm în contexte diferite, suntem sub autorități diferite, așa cum au fost rânduite de Dumnezeu.

În lucrare, Dumnezeu a pus anumite persoane în autoritate și trebuie să ne supunem lor. În societate, Dumnezeu a pus și anumite autorități. Chiar și pe stradă, Dumnezeu a pus anumite autorități delegate și trebuie să ne supunem lor.

Fie ca noi să învățăm să-L contactăm pe Domnul, să primim viața Lui și, de asemenea, să permitem vieții Capului să curgă în noi și să domnească în noi, astfel încât Trupul să poată deveni unul. Dumnezeu vrea să ne supunem nu doar Lui, ci și tuturor autorităților Sale delegate.

În suveranitatea Sa și conform rânduirii Sale, Dumnezeu are anumite autorități delegate, iar noi ne supunem lui Dumnezeu atunci când ne supunem lor (Romani 13:1-7; 2 Corinteni 10:8; 13:10; Evrei 13:17).

Dacă spunem că ne supunem lui Dumnezeu, dar avem o problemă cu autoritățile Sale delegate, de fapt nu ne supunem lui Dumnezeu. Cei care nu se supun autorității indirecte a lui Dumnezeu nu se pot supune autorității directe a lui Dumnezeu.

Dar dacă ne supunem autorității lui Dumnezeu și ne supunem, de asemenea, prin viața Lui de supunere în noi, autorităților Sale delegate, vom ști care este poziția noastră în Trup, vom fi satisfăcuți, vom sta în poziția noastră potrivită și vom funcționa într-un mod adecvat.

Doamne Isuse, dă-ne să ne dăm seama că numai Dumnezeu este autoritatea directă pentru om, iar toate celelalte autorități sunt autorități indirecte! Amin, Doamne, privim la Tine și ne supunem lui Dumnezeu. Luăm viața Ta de supunere pentru a ne putea supune autorității lui Dumnezeu și, de asemenea, autorităților delegate ale lui Dumnezeu. Fie ca să vedem cine este autoritatea asupra noastră în viața de familie, la locul de muncă, în societate, pe drum și în viața de biserică, și fie ca să ne supunem lui Dumnezeu supunându-ne autorităților delegate rânduite de Dumnezeu! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai așezat în Trupul lui Cristos ca membre sub Cristos ca și Cap. Te luăm pe Tine ca și Cap al nostru. Primim viața care vine de la Tine și permitem vieții Tale să curgă în noi și din noi. Amin, Doamne, ne supunem autorității Tale ca și Cap și ne supunem, de asemenea, autorităților Tale delegate, sfinților prin care Tu curgi ca autoritate. Fie ca să păstrăm unitatea Trupului primind viața de la Cap și supunându-ne autorității Sale!

Trebuie să întâlnim autoritatea, să fim restricționați de Domnul și să fim conduși de autoritatea Sa delegată

Dacă citim relatarea convertirii lui Pavel din cartea Fapte, ne dăm seama că, atunci când Cristos i s-a arătat pe drumul spre Damasc, Pavel a atins atât Capul Trupului, cât și autoritatea Capului. El a întrebat: „Cine ești Tu, Doamne?” (Fapte 22:10)

Pavel și-a dat seama că, deși credea că îi persecuta pe niște adepți ai unui eretic numit Isus, de fapt Îl persecuta pe Dumnezeu și, când i-a atins, L-a atins pe Dumnezeu și autoritatea Lui. Extraordinar!

Așa că s-a pus sub autoritatea Domnului, iar Domnul l-a pus apoi sub autoritatea desemnată de El. Domnul nu i-a spus ce să facă pentru a fi mântuit; El i-a cerut să intre în cetate și i se va spune ce trebuie să facă (9:6).

Pavel nu numai că a văzut Capul Trupului din ceruri fiind una cu membrele Trupului de pe pământ; a atins și autoritatea lui Dumnezeu. Din acel moment încolo, Pavel a fost pus sub o autoritate desemnată.

Noi, credincioșii în Cristos, nu am fost mântuiți direct de Cap fără ajutorul Trupului; a existat un membru al Trupului care ne-a predicat Evanghelia și noi suntem în Trup sub autoritatea Domnului și sub autoritatea Lui delegată.

Dumnezeu vrea să ne supunem autorității indirecte – autorităților delegate – pentru a putea primi rezerva spirituală. Cu toții trebuie să atingem autoritatea, să fim restricționați de Dumnezeu și să fim conduși de autoritatea Lui delegată (vezi Isaia 37:16; Filipeni 2:12; Evrei 13:17).

Poate exista un moment în care autoritatea lui Dumnezeu curge prin noi, căci El ne încredințează o anumită parte din slujbă; totuși, de cele mai multe ori suntem sub o autoritate delegată și trebuie să fim conduși de autoritatea delegată a Domnului.

Ne este ușor să spunem că suntem sub autoritatea lui Dumnezeu, dar nu este atât de ușor să ne supunem autorității delegate pe care El a numit-o peste noi.

Cu cât creștem mai mult în viața umană și cu cât avansăm mai mult în viața creștină, fie ca să primim îndurarea lui Dumnezeu, astfel încât să putem întâlni autoritatea, să-I permitem lui Dumnezeu să ne restricționeze și să fim conduși de autoritatea delegată de Dumnezeu.

Când facem aceasta, vom fi împăcați cu toate și cu toți, vom primi rezerva, ne vom cunoaște poziția și vom funcționa în măsura noastră.

De exemplu, atunci când ne supunem polițistului de pe stradă, guvernului din țara în care trăim, profesorilor de la școală, părinților noștri de acasă și prezbiterilor din viața de biserică, suntem aprovizionați din belșug, creștem corespunzător și putem funcționa în măsura noastră, căci ne cunoaștem poziția.

Dar dacă spunem că ne supunem doar lui Dumnezeu și autorității Sale, dar nu ne supunem autorităților delegate, nu vom crește corespunzător, vom încălca ordinea corectă, vom fi răzvrătiți, vom cauza o mulțime de probleme și nu ne vom cunoaște funcția și măsura noastră. O, Doamne!

Unii sfinți pot crede că se supun lui Dumnezeu, dar nu se pot supune prezbiterilor, căci au fost în viața de biserică înainte ca prezbiterii să fie chiar mântuiți. Pot crede că sunt puțin mai maturi decât frații conducători, căci au fost mântuiți pentru o perioadă mai lungă decât ei și se pot considera mai spirituali decât cei conducători. O, Doamne!

Unii chiar își pot compara nivelul de educație și statutul în lume cu cel al prezbiterilor, așa că cred că nu trebuie să se supună prezbiterilor, căci se consideră mai capabili decât prezbiterii. Toate aceste gânduri sunt forme subtile de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.

Poate că ai dreptate în mintea și modul tău de gândire, dar Dumnezeu a rânduit lucrurile într-un anumit fel; cu toții trebuie să ne confruntăm cu autoritatea, să fim restricționați de Dumnezeu și să fim conduși de autoritatea Lui delegată.

Un lucru care îi nedumerește pe mulți dintre cei care citesc Biblia este că, fie în Vechiul, fie în Noul Testament, cei care Îl caută pe Dumnezeu nu s-au răzvrătit niciodată împotriva sistemului de conducere sau a regimului din timpul lor.

David nu s-a răzvrătit, căci a văzut clar că Saul era alesul lui Dumnezeu și, chiar dacă Saul era rău și chiar îl persecuta pe David, l-a respectat până la moartea sa.

În mod similar, toți profeții nu au căutat niciodată să răstoarne guvernele sau să schimbe oamenii aflați la putere, deoarece știau atât de multe despre planul lui Dumnezeu. Iar când a venit Domnul Isus, El nu a condus niciodată o insurecție împotriva romanilor, chiar dacă urmașii Săi credeau că o va face.

În mod similar, Pavel s-a supus autorității delegate de Dumnezeu și, chiar dacă știa că are dreptate și că își susține drepturile ca cetățean roman, a acceptat totuși autoritatea delegată de Dumnezeu și s-a supus.

Fie ca noi să fim cei care facem același lucru astăzi în viața de biserică, în societate și oriunde ne-am afla, astfel încât, supunându-ne autorităților delegate de Dumnezeu, să putem funcționa într-un mod corespunzător, să primim rezerva și să zidim biserica.

Doamne Isuse, mântuiește-ne de răzvrătirea noastră. Ține-ne sub autoritatea Ta. Ne deschidem Ție, Doamne, și Îți permitem să ne luminezi cu privire la supunerea noastră față de autoritatea lui Dumnezeu. Fie ca noi să realizăm că Dumnezeu vrea să ne supunem autorității Sale prin supunerea față de autoritatea indirectă – autoritatea delegată de Dumnezeu. O, Doamne, fie ca noi să vedem cine este autoritatea asupra noastră acasă, în societate, la locul de muncă și în viața de biserică. Fie ca noi să întâlnim autoritatea, să fim restricționați de Dumnezeu și să fim conduși de autoritatea delegată de Dumnezeu. O, Doamne, mântuiește-ne de a crede că suntem ceva ce noi nu suntem. Mântuiește-ne de a ne gândi la noi înșine mai presus decât ar trebui să gândim. Fie ca noi să ne supunem autorității lui Dumnezeu și autorităților delegate de Dumnezeu, ca să putem primi provizia, să creștem în viață, să ne cunoaștem poziția și să funcționăm în măsura noastră! Amin, Doamne, îndură-Te de noi! Expune și îndepărtează orice răzvrătire din ființa noastră. Ține-ne sub Cap și sub autoritățile pe care le-ai pus peste noi astăzi! Obține ceea ce Tu cauți în noi, dragă Doamne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Submit to God’s Authority through His Delegated Authorities to be Supplied and Function, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 6 cu tema: Cristos ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să primim o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu pentru a cunoaște și a atinge autoritatea lui Dumnezeu

05/07/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă, căci El are toată autoritatea, toată autoritatea izvorăște din însăși ființa lui Dumnezeu și, atunci când atingem autoritatea, îl atingem pe Dumnezeu Însuși; trebuie să cunoaștem autoritatea, să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să avem o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, ne închinăm Ție ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ! Venim la Tine așa cum suntem și ne supunem Ție. Fie ca noi să fim cei care trăiesc sub autoritatea Ta. Fie ca noi să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să fim atinși de autoritatea lui Dumnezeu. Dă-ne să avem o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi sub distribuirea Dumnezeului Triunic, curgerea râului vieții care vine din tronul lui Dumnezeu și al Mielului! Amin!

Săptămâna aceasta, în analiza noastră plină de rugăciune asupra unora dintre aspectele majore ale Cristosului atotinclusiv revelat în Evanghelia după Matei, ajungem la subiectul lui Cristos ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ.

Avem un Cristos minunat. El este Cel atotinclusiv. El este bogat, El este bun, El este dulce și El este atât de plăcut. În același timp, acest Cristos este revelat în Matei ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ!

Minunatul Cristos în care credem și pe care-L savurăm este atât pe tronul din ceruri, cât și în duhul nostru. El a trecut printr-un proces pe măsură ce a devenit om, iar în încarnarea Sa a lăsat deoparte forma exterioară a divinității Sale pentru a lua o formă inferioară, cea a unui om, chiar cea a unui sclav.

Dar după moartea și învierea Sa, El a fost restaurat de Dumnezeu la poziția Sa originală, iar acum Cristos ca Om este pe tron, mult mai presus de orice domnie și putere, mult mai presus de orice autoritate și El are cel mai înalt nume din univers!

Slavă Domnului! Cristos are toată autoritatea! Chiar acum, Isus Cristos este pe tron cu toată autoritatea în cer și pe pământ; în același timp, Cristos este cu noi și în noi.

Cristosul pe care îl savurăm și pe care Îl experimentăm este atât Cel de pe tron, cât și Cel din noi, care este atotinclusiv și are o rezervă îmbelșugată. Fie ca Domnul să ne dea să vedem revelația lui Cristos ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ.

Fie ca noi să avem o viziune a Cristosului atotinclusiv și să ne dăm seama că El este pe tron, având toată autoritatea în cer și pe pământ! El este pe tron și are autoritatea supremă, fiind autoritatea supremă. Slavă Domnului Isus Cristos!

Să vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă – El are toată autoritatea, iar autoritatea izvorăște din însăși ființa lui Dumnezeu

Înainte de a vedea că Cristos are toată autoritatea în cer și pe pământ, trebuie să vedem care este definiția autorității (Matei 7:29).

Cea mai bună definiție a autorității este „puterea sau dreptul de a da ordine, de a lua decizii și de a impune ascultarea, adesea provenind dintr-o poziție de putere sau expertiză”. Aceasta este o definiție a autorității dată de înțelepciunea oamenilor din această lume.

Însă în Biblie, autoritatea este „dreptul moral de a exercita puterea, care este în cele din urmă derivată de la și își are originea în Dumnezeu”. Singurul care are autoritate este Dumnezeu. Nu oamenii ci Dumnezeu are autoritate. Dumnezeu în Cristos are autoritate, iar Dumnezeu este autoritatea supremă.

Trăim sub autoritatea lui Dumnezeu și, atunci când atingem autoritatea lui Dumnezeu, ne vom supune și autorității delegate, celor cărora autoritatea le vine de la Dumnezeu.

Dumnezeu este autoritatea supremă; El are toată autoritatea (vezi Romani 9:21-22). Pe de o parte, îl iubim pe Dumnezeu; pe de altă parte, trebuie să vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă.

Dacă există vreo autoritate pe pământ sau în viața de biserică, aceasta este pentru că autoritatea vine de la Dumnezeu la acea persoană.

Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a creat prin autoritatea Sa, căci cuvântul Său conține și transmite autoritatea Sa.

Noi, fiind copiii lui Dumnezeu, credincioșii în Cristos, născuți din Dumnezeu cu viața și natura Lui, trebuie să vedem că Dumnezeul nostru nu este doar Tatăl nostru, pe care Îl iubim și Îl numim cu drag Ava, Tată, ci și Dumnezeul care are toată autoritatea.

Dumnezeu este îndurător și răbdător, așteptând ca noi, ca poporul Său, să vedem autoritatea Lui și să atingem autoritatea Lui. Autoritatea lui Dumnezeu Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși; puterea lui Dumnezeu reprezintă doar lucrările lui Dumnezeu (Matei 21:24; Luca 5:24).

Autoritatea lui Dumnezeu este de fapt Dumnezeu Însuși; autoritatea izvorăște din însăși ființa lui Dumnezeu (Apocalipsa 22:1). Din veșnicie în veșnicie, Dumnezeu este autoritatea supremă.

Chiar și în Noul Ierusalim, cetatea sfântă, în care devenim și în care locuiește Dumnezeu, există un tron - tronul lui Dumnezeu și al Mielului, și numai atunci când ne supunem autorității Sale putem primi apa vie și hrana vie (râul vieții care curge din tron și pomul vieții).

La început, Dumnezeu a creat toate lucrurile prin cuvântul autorității Sale; Cuvântul Său este autoritatea Sa. Când Cristos era pe pământ, un sutaș a venit la El să-I ceară să spună doar un cuvânt, iar slujitorul său va fi vindecat.

El a recunoscut că Cristos era un om sub autoritate și că avea autoritate, așa că a vrut ca Cristos să spună doar un cuvânt, iar problema va fi rezolvată. Domnul a spus că nu a găsit nicio credință mai mare decât aceasta.

Trebuie să vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă. Toată autoritatea – duhuală, pozițională și guvernamentală – derivă de la Dumnezeu (2 Corinteni 10:8, 13; Ioan 19:10-11; Gen. 9:6).

Autoritatea autentică vine de la Dumnezeu și, pentru că Dumnezeu își revarsă autoritatea asupra unui om, omul poate avea autoritate. Dacă vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă, ne vom supune autorității Sale.

Ne vom da seama că suntem cu toții sub autoritatea Sa. Nu numai cerurile, pământul și toate lucrurile din univers sunt sub autoritatea lui Dumnezeu, ci chiar și noi, credincioșii în Cristos, suntem sub autoritatea Sa.

Când jignim autoritatea lui Dumnezeu, Îl jignim pe Dumnezeu Însuși. Prin urmare, noi, ca creștini, trebuie să ne supunem autorității. Ne supunem autorității delegate, deoarece autoritatea vine în întregime de la Dumnezeu. Ne supunem lui Dumnezeu atunci când ne supunem autorității Sale delegate.

Acesta este un lucru despre care trebuie să ne rugăm Domnului, pentru a putea trăi sub autoritatea Lui și a nu-I jigni niciodată autoritatea.

Doamne Isuse, dă-ne să vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă. Aleluia, Dumnezeul nostru, pe care Îl venerăm și Îl iubim, este autoritatea supremă din univers! Amin, Doamne, ne închinăm Ție și ascultăm de Tine, căci Tu ai toată autoritatea în cer și pe pământ. Te întronăm în centrul ființei noastre. Te lăudăm pentru că ești autoritatea, căci autoritatea vine din însăși ființa lui Dumnezeu. Îți mulțumim că ne-ai vorbit; cuvintele Tale transmit autoritatea Ta. Ne așezăm sub autoritatea Ta și vrem să trăim sub autoritatea Ta. Salvează-ne de la a ne jigni autoritatea Ta. Tu ești Olarul, iar noi suntem lutul. Tu ai deplină autoritate asupra noastră și ne închinăm Ție. Amin, Doamne, chiar și autoritatea pe care o putem avea vine de la Dumnezeu, căci Dumnezeu este sursa oricărei autorități. Vorbește-ne cuvântul Tău, Doamne, și vom fi vindecați. Vorbește-ne un cuvânt și vom crește în viață, ne vom maturiza și vom fi transformați. Ține-ne sub autoritatea Ta astăzi. Credem în autoritatea Ta. Ne supunem autorității Tale.

Să avem o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu și să atingem autoritatea lui Dumnezeu pentru a-L atinge pe Dumnezeu Însuși

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și doresc să-I slujească, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă; trebuie să atingem subiectul autorității. Când atingem autoritatea lui Dumnezeu, Îl atingem pe Dumnezeu Însuși (Isaia 6:1-5).

Fiecare dintre noi trebuie să fie atins și chiar lovit cel puțin o dată de autoritate; atunci, vom cunoaște autoritatea lui Dumnezeu.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să facem ceva astfel încât Dumnezeu să ne atingă cu autoritatea Sa; mai degrabă, pe măsură ce ne trăim viața creștină, Dumnezeu ne va da o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu, astfel încât să putem atinge autoritatea lui Dumnezeu și să-L atingem pe Dumnezeu Însuși.

Numai atunci când atingem autoritatea lui Dumnezeu putem face cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu. Odată ce atingem autoritatea, o vom vedea oriunde mergem și orice facem.

Când atingem autoritatea lui Dumnezeu, vom fi restricționați de Dumnezeu și putem fi folosiți de Dumnezeu. Aceasta nu este ceva ce ține de cunoaștere exterioară sau mentală, ci ceva ce ține de a avea o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu.

În viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce facem una și alta, trebuie să cunoaștem autoritatea lui Dumnezeu. Trebuie să existe cel puțin un moment în viața noastră, în care putem mărturisi că acest lucru s-a întâmplat, când atingem autoritatea lui Dumnezeu.

Poate că vrem să facem ceva sau să mergem undeva și vrem cu adevărat să obținem un anumit lucru; totuși, Dumnezeu vine cu autoritatea Sa și, atunci când o atingem, ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă.

Există două principii în acest univers: autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan. Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să fim conștienți de răzvrătirea lui Satan.

Nu putem lua calea răzvrătirii și să avem un duh de răzvrătire în timp ce trăim viața creștină și Îl slujim pe Domnul.

A atinge autoritatea lui Dumnezeu este ca și cum ai atinge electricitatea: odată ce o atingem și suntem atinși de ea, vom fi conștienți de ea și vom fi atenți. Odată ce suntem loviți de autoritatea lui Dumnezeu, ochii noștri vor fi luminați și vom putea discerne nu numai pe noi înșine, ci și pe ceilalți.

O persoană care cunoștea autoritatea a fost Moise; el a atins autoritatea lui Dumnezeu și a fost atins de autoritatea lui Dumnezeu și a fost un om sub autoritatea lui Dumnezeu.

La un moment dat, niște răzvrătiți au vorbit împotriva lui Moise pentru că nu i-a condus în țara în care curge lapte și miere și pentru că nu le-a dat moștenirea câmpurilor și viilor. Dacă te uiți la situația reală, s-ar putea să iei partea lor, căci păreau a fi adevărate.

Oamenii care judecă sau discern după doctrină sau după ceea ce văd cu ochii lor fizici vor lua calea rațiunii. Dumnezeu, însă, este mai presus de orice rațiune; Dumnezeu este autoritatea supremă și, dacă nu atingem autoritatea lui Dumnezeu, suntem în răzvrătire.

Moise a fost un om sub autoritatea lui Dumnezeu și, prin urmare, a avut credință în Dumnezeu. Caleb a fost, de asemenea, sub autoritatea lui Dumnezeu și, chiar dacă toate lucrurile din mediu nu erau pozitive și chiar dacă a trebuit să aștepte ca o întreagă generație să moară, a intrat în țara bună prin credință.

Fie ca noi să fim oamenii credinței care atingem autoritatea lui Dumnezeu și intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv promis nouă de Dumnezeu ca țara bună.

Fie ca noi să urmăm călăuzirea Domnului în stâlpul de foc și stâlpul de nor, luând călăuzirea Domnului și fiind sub autoritatea Lui.

Când rămânem sub autoritatea lui Dumnezeu, vom fi călăuziți în odihna deplină, în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv. Dar dacă ne răzvrătim împotriva autorității lui Dumnezeu, indiferent cât de drept am fi, suntem tăiați de la savurarea lui Cristos.

A te întâlni cu autoritatea lui Dumnezeu este același lucru cu a-L întâlni pe Dumnezeu (Amos 4:12). A ofensa autoritatea lui Dumnezeu este același lucru cu a-L ofensa pe Dumnezeu Însuși. Fie ca Domnul să ne mântuiască de a ofensa autoritatea Lui.

În relația noastră cu Dumnezeu, nimic nu este mai important decât a atinge autoritatea (Fapte 9:5; Matei 11:25).

Pe de o parte, suntem atinși de autoritatea Lui, iar pe de altă parte, atingem autoritatea lui Dumnezeu. Acesta nu este ceva negativ și nu ar trebui să ne temem de asta. Mai degrabă, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne acorde o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu.

Învățătura exterioară și acordul mental nu funcționează. Trebuie să vedem o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu și se va stabili în ființa noastră, odată pentru totdeauna, că Dumnezeu are autoritatea supremă și El este autoritatea.

Fie ca noi să fim deschiși să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să rezolvăm această problemă pentru totdeauna. Cunoașterea autorității este o revelație interioară, mai degrabă decât o învățătură exterioară (Fapte 22:6-16).

Doamne Isuse, dă-ne o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu. Fie ca noi să vedem că Dumnezeu este autoritatea supremă și fie ca noi să atingem autoritatea cel puțin o dată în viață! O, Doamne, ne deschidem Ție. Nu vrem să trăim viața creștină și să-I slujim Domnului în principiul răzvrătirii. Fie ca noi să vedem autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan. Fie ca noi să realizăm că răzvrătirea este în ființa noastră. Ne deschidem Ție, Doamne, pentru a fi atinși de Tine și pentru a Te atinge. Fie ca noi să realizăm că nimic nu este mai important în relația noastră cu Dumnezeu decât atingerea autorității. Fie ca noi să-L întâlnim pe Dumnezeu și să întâlnim autoritatea lui Dumnezeu. Fie ca noi să nu jignim autoritatea lui Dumnezeu, ci mai degrabă să fim sub autoritate și să ne supunem autorității lui Dumnezeu. Îndură-Te de noi, Doamne, ca să putem trăi o viață prin credință în Tine. Fie ca noi să nu ascultăm de rațiunea noastră, de sentimentele noastre sau chiar de doctrine; fie ca noi să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să fim atinși de autoritatea lui Dumnezeu pentru a trăi sub autoritatea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață și să trăim o viață pentru scopul Tău pe măsură ce trăim prin credință sub autoritatea lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Receive an Inward Revelation of God’s Authority to Know and Touch God’s Authority, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 6 cu tema: Cristos ca fiind Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină

Păzim Sabatul ca legământ etern: Îl savurăm pe Dumnezeu mai întâi pentru a fi una cu El în lucrarea Sa

03/07/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Păzirea Sabatului este un legământ etern între noi și Dumnezeu, care Îl asigură pe Dumnezeu că vom fi una cu El savurându-L mai întâi și fiind umpluți cu El și apoi lucrând pentru El în unitate cu El; nu ar trebui să facem nimic pentru Domnul fără să Îl savurăm pe El mai întâi, căci tot ce are legătură cu locuința lui Dumnezeu ar trebui să ne conducă la odihnă și la împrospătare cu Domnul!

O, Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru legământul pe care l-ai făcut cu noi pentru a te asigura că ne odihnim mai întâi cu Tine și Îl savurăm pe Tine și apoi lucrăm cu Tine, pentru Tine și una cu Tine! Amin, Doamne, venim la Tine astăzi să Te savurăm. Te luăm ca viață și ca totul pentru noi. Ne oprim din a fi. Ne oprim din a face. Pur și simplu ne deschidem Ție. Ne deschidem vasul pentru a fi umplut cu Tine. Umple-ne, dragă Doamne Isuse! Umple-ne în măsura în care revărsăm de Tine și lucrăm în unitate cu Tine! Amin!

Săptămâna aceasta L-am savurat pe un aspect particular al Cristosului atotinclusiv, așa cum se vede în Evanghelia după Matei; El este Cristosul care ne dă odihnă. El ne cheamă să venim la El; toți cei care trudesc și sunt împovărați sunt chemați de Domnul să vină la El și să primească odihnă.

El vrea să ne dea odihnă și chiar să fie odihna noastră. Nu a fost tulburat sau deranjat când alții L-au respins și nu au primit slujba Lui; El era în odihnă și în pace cu Tatăl, care I-a repartizat acea porție. Domnul Isus nu a avut grijă de nimic altceva decât de voia Tatălui și S-a supus pe deplin voinței Tatălui. A luat voia Tatălui ca jugul Său și a rămas în voia Tatălui.

El este blând și smerit în inimă și putem veni la El și să învățăm de la El. Această persoană supusă ne-a dat viața Sa de supunere. Învățăm de la Domnul conform exemplului Său, nu prin viața noastră naturală, ci prin El ca viață a noastră în înviere.

Fie ca noi să venim la El și să luăm jugul Său asupra noastră; fie ca noi să luăm voia Tatălui și să căutăm voia Lui, astfel încât voia Lui să se facă în viața noastră. Aceasta este o venire zilnică la Domnul pentru a-L savura ca odihnă a noastră și a primi odihnă de la El.

Celălalt aspect al odihnei este odihna ciclică, odihna de care avem nevoie la intervale regulate, în timp ce Îl slujim pe Domnul. În slujirea Domnului, în îndeplinirea lucrării de zidire a bisericii, trebuie să venim la Domnul în mod regulat pentru a-L lua ca odihnă a noastră.

Trebuie să Îl savurăm pe Domnul, să fim umpluți cu El și să slujim din El, chiar una cu El! Trebuie să păstrăm principiul Sabatului, căutând să fim umpluți cu Cristos, astfel încât să-L putem curge ca lucrarea noastră.

Păzirea Sabatului este un legământ etern care Îl asigură pe Dumnezeu că vom fi una cu El, mai întâi savurându-L și fiind umpluți cu El, apoi lucrând împreună cu El, în unitate cu El!

În viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce simțim că trudim și suntem puternic împovărați, trebuie să venim la Domnul, iar El ne va da odihnă. El ne dă odihnă pentru sufletele noastre; trebuie doar să venim la El și să învățăm de la El (Matei 11:28-30).

În slujba noastră adusă Domnului, trebuie să respectăm principiul Sabatului, căci respectarea Sabatului este un legământ etern care Îl asigură pe Dumnezeu că suntem una cu El mai întâi savurându-L și apoi lucrând cu El, în unitate cu El! Amin!

După cum se vede în Exod 31:16, trebuie să păstrăm Sabatul, chiar să respectăm Sabatele lui Dumnezeu de-a lungul generațiilor noastre ca un legământ perpetuu. Desigur, aceasta nu se referă la odihna noastră în sâmbătă, adică la păstrarea literală a zilei de sâmbătă ca zi de Sabat.

Aceasta se referă la păzirea Sabatului ca un acord etern, un legământ etern, care Îl asigură pe Dumnezeu că vom fi una cu El în lucrarea noastră pentru El!

Cum putem fi una cu Dumnezeu? Mai întâi savurându-L și fiind umpluți cu El și apoi lucrând pentru El, cu El și în unitate cu El! Amin! Când lucrăm pentru Dumnezeu, când facem lucrarea de zidire a bisericii ca locuință a lui Dumnezeu, trebuie să fim una cu Dumnezeu.

De fapt, Cristos este Cel care zidește biserica Sa (Matei 16:18) și, dacă nu suntem una cu Cristos și chiar nu devenim la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție, nu putem zidi biserica!

Este ceva serios pentru noi să lucrăm pentru Domnul de unii singuri, fără a-L primi și a-L savura bându-L și mâncându-L (vezi 1 Corinteni 12:13; Ioan 6:57)! O, Doamne Isuse!

Este ceva serios să lucrăm separat de Dumnezeu, fără Dumnezeu, chiar fără a-L avea pe Dumnezeu ca sursă, viață și putere, în lucrarea noastră pentru Domnul. Dacă ne folosim propria înțelepciune, inteligența, zelul și abilitatea noastră, acest lucru nu este acceptabil pentru Dumnezeu.

Trebuie să venim la El, să Îl savurăm pe El și să fim una cu El; trebuie să-L lăsăm să lucreze, să-L lăsăm să inițieze și pur și simplu suntem una cu El!

În timp ce Petru vorbea în ziua cincizecimii, el se împărtășea în interior din Isus, bea și mânca din El. Amin! În timp ce lucrăm pentru Domnul și suntem una cu Domnul, trebuie să ne împărtășim în interior din Isus, să Îl savurăm pe Isus și să fim hrăniți cu bogățiile Sale, iar apoi El se va exprima prin noi. Amin!

Dumnezeu nu are nevoie ca noi să-L „ajutăm în lucrarea Sa”; El nu are nevoie de contribuția noastră în omul nostru natural și nici nu are nevoie de abilitățile, priceperea sau zelul nostru. El vrea doar să ne deschidem către El, să Îl savurăm pe El și să fim umpluți cu El, iar apoi El și noi vom fi una pâncă când El face lucrarea și noi ne alăturăm Lui în lucrarea Lui!

Pe măsură ce lucrăm pentru Domnul și una cu Domnul, ne împărtășim din El în interior! Pur și simplu le mărturisim altora despre ceea ce L-am savurat pe la Cristos! Fie ca noi să fim cei care păzesc Sabatul în lucrarea noastră pentru Domnul.

Sabatul este, de asemenea, ceva legat de sfințirea noastră (Exod 31:13). Când Îl savurăm pe Domnul și apoi lucrăm împreună cu El, pentru El și fiind una cu El, suntem sfințiți în mod spontan, separați pentru Dumnezeu! Amin!

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul și suntem umpluți cu El, suntem separați în mod spontan pentru Dumnezeu de orice este comun și suntem, de asemenea, saturați cu Dumnezeu pentru a înlocui orice este carnal și natural!

Așa suntem sfințiți. Nu este vorba doar de citirea Bibliei și de participarea la întâlniri creștine, chiar dacă acest lucru ajută foarte mult. Este vorba de a veni la Domnul și de a-L savura.

Când Îl savurăm pe Domnul, suntem sfințiți; savurarea lui Cristos de către noi ne separă de orice este pentru Domnul și ne saturează cu ceea ce este Cristos pentru slujirea lui Dumnezeu de către noi.

Doamne Isuse, vrem să fim cei care păzesc Sabatul în slujirea Domnului de către noi în viața de biserică. Amin, Doamne, fie ca noi să păstrăm acest legământ etern, mai întâi savurându-L pe Dumnezeu și apoi lucrând împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu! Ne dăm Ție, Doamne, pentru a fi mai întâi una cu Tine! Vrem să fim una cu Tine savurându-Te și fiind umpluți cu Tine, și apoi să putem lucra pentru Tine, împreună cu Tine și în unitate cu Tine! O, Doamne Isuse, fie ca noi să nu facem nimic separat de Tine. Fie ca noi să nu inițiem nicio lucrare sau să facem nimic în noi înșine sau prin noi înșine pentru Dumnezeu. Salvează-ne de la a lucra pentru Domnul de unii singuri, fără a-L primi pe Domnul și a-L savura bându-L și mâncându-L! Amin, Doamne, ajută-ne să Te savurăm. Fie ca noi să ne împărtășim interior din bogățiile lui Cristos în timp ce slujim altora și slujim în biserică. Umple-ne, Doamne! Vrem să Te mâncăm și să Te bem. Sfințește-ne. Desparte-ne de orice pentru Tine și umple-ne cu Tine! Amin, Doamne, Te iubim!

Începem prin a-L savura pe Dumnezeu, lucrăm pentru Dumnezeu și continuăm să Îl savurăm pe Dumnezeu în mod regulat, la intervale regulate, pentru a fi umpluți cu Dumnezeu și a fi una cu Dumnezeu în timp ce Îl slujim pe Dumnezeu

Nouă, sfinților din viața de biserică, ni s-a arătat îndurare de către Domnul pentru a vedea ceva din economia lui Dumnezeu și am fost captivați de frumusețea Domnului și de strălucirea Lui prin lucrarea epocii.

Ce privilegiu să fim aici, în viața de biserică, în recâștigarea Domnului, mâncându-L pe Cristos, bându-L pe Cristos și respirând în Cristos împreună cu toți sfinții! Când vine vorba de a-L sluji pe Domnul, ne încurajăm unii pe alții să ne implicăm în slujirea în biserică, în slujirea sfinților și în vizitarea persoanelor noi pentru Evanghelie și pentru păstorire.

Este bine să-L slujim pe Domnul, iar când slujba noastră vine din savurarea lui Cristos, este ceva plăcut lui Dumnezeu!

Însă în viața de biserică putem face multe lucruri fără să Îl savurăm mai întâi de Domnul și fără să-L slujim pe Domnul fiind una cu Domnul. O, Doamne! De multe ori pur și simplu participăm la o anumită slujire sau mergem să vizităm pe cineva, dar mai întâi nu Îl savurăm pe Domnul și nici nu căutăm să fim umpluți de Domnul!

O astfel de slujire, slujirea care nu vine din savurarea lui Cristos, are ca rezultat moartea spirituală și pierderea părtășiei Trupului (Exod 31:14-15). Oricine nu păzește Sabatul, legământul etern al lui Dumnezeu cu poporul Său, va fi îndepărtat din mijlocul poporului lui Dumnezeu. Putem mărturisi că am gustat o astfel de moarte chiar și în slujirea Domnului de către noi.

Poate că am slujit, poate că am fost implicați în cutare sau cutare activitate, dar pentru că nu L-am savurat pe Domnul și nu am fost umpluți de bogățiile Sale, am experimentat moartea spirituală. Am fost îndepărtați din poporul lui Dumnezeu; aceasta înseamnă că am fost îndepărtați din părtășia Trupului.

Când slujim într-un mod natural, când slujim fără a fi umpluți de Duhul Sfânt, suntem de fapt mortificați spiritual – suntem morți spiritual. Știm asta și simțim că suntem separați de părtășia din Trup. Fie ca Domnul să ne ferească de o astfel de situație.

Fie ca tot ce are legătură cu locuința lui Dumnezeu să ne conducă la un singur lucru – la Sabat, cu odihna și împrospătarea Domnului. Fie ca noi să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou pentru a-L savura.

Ar trebui să începem prin a-L savura pe Dumnezeu, apoi să lucrăm pentru Dumnezeu și apoi să continuăm să Îl savurăm pe Dumnezeu în mod regulat, la intervale regulate, astfel încât să putem fi umpluți cu Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu în timp ce Îl slujim pe Dumnezeu!

În tot ceea ce facem și vorbim, trebuie să fim una cu Domnul. Dacă nu vorbim în unitate cu Domnul, vom suferi moartea spirituală în vorbirea noastră și vom fi separați din poporul lui Dumnezeu. O, Doamne! Aceasta înseamnă că suntem separați din părtășie.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de la a face multe lucruri în slujirea Domnului de către noi, dar fără a fi una cu Domnul și fără a-L savura pe Domnul. Dumnezeu nu acordă mai multă atenție lucrării noastre decât vieții noastre, contactului nostru viu cu El. El vrea să-L contactăm, să Îl savurăm pe El și să fim umpluți de El.

Lucrarea de zidire a tabernacolului din Vechiul Testament, cu toate componentele acestuia, a început cu savurarea de Dumnezeu și a continuat în intervale cu mai multă savurare din Dumnezeu prin păzirea Sabatului (Ioan 15:4-5; Efeseni 5:18-20; Fapte 6:3-4; Marcu 6:30-31; Fapte 13:52).

În mod similar, astăzi, când Îl slujim pe Domnul, când slujim în viața de biserică, trebuie să începem prin a-L savura pe Dumnezeu și a fi umpluți cu Dumnezeu. Apoi, trebuie să continuăm în intervale cu împrospătarea, savurându-L pe Dumnezeu! Mai ales când simțim că suntem secătuiți și abătuți, când simțim că nu suntem în duhul nostru, fie ca să ne întoarcem către Domnul!

Fie ca să nu lucrăm pentru Dumnezeu prin propria noastră putere, ci prin savurarea lui Cristos și fiind una cu El.

Domnul Isus a făcut acest lucru în viața și slujirea Sa pe pământ; El nu a lucrat doar pentru Dumnezeu neobosit și continuu, fără a-L contacta pe Dumnezeu, ci, dimpotrivă, L-a contactat în mod regulat pe Dumnezeu (Matei 14:23; Luca 5:16; 6:12, 46; Marcu 1:35).

Mai ales când era pe cale să-și aleagă discipolii sau să facă o lucrare pentru Dumnezeu, El a petrecut mult timp în rugăciune în secret înaintea Tatălui, retrăgându-se chiar în locuri pustii pentru a fi singur cu Tatăl.

Trebuie să petrecem în mod regulat timp cu Domnul și trebuie să ne întoarcem la savurarea lui Cristos la intervale regulate pentru a „încărca bateriile” fiind umpluți în duh.

Pe de o parte, în Matei 11 vedem odihna regulată, zilnică și constantă, pe care o primim de la Domnul pe măsură ce venim la El, astfel încât să putem purta povara și truda pentru Domnul în economia Sa. Pe măsură ce purtăm poverile, pe măsură ce lucrăm, venim la Domnul în interior și primim odihnă, chiar avem odihnă în sufletele noastre.

Pe de altă parte, în slujirea noastră către Domnul, trebuie să avem odihnă periodică, odihnă ciclică, odihnă în intervale.

Mai întâi Îl savurăm pe Domnul, apoi lucrăm una cu Domnul și, pe măsură ce lucrăm, ne deschidem în interior. La intervale, pe măsură ce Îl slujim pe Domnul una cu El, ne întoarcem la savurarea lui Cristos, chiar pentru a fi umpluți cu El!

Doamne Isuse, mântuiește-ne de a face lucruri pentru Tine fără ca mai întâi să Te savurăm! O, Doamne, Te iubim și venim la Tine! Venim la Tine zi de zi, chiar clipă de clipă, ca să Te savurăm și să ne împărtășim cu Tine în duh. Venim să ne odihnim în Tine și cu Tine. Nu vrem să facem nimic separat de Tine. O, Doamne, fie ca să nu facem nimic fără să Îl savurăm mai întâi pe Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu! Fie ca mai întâi să Îl savurăm pe Cristos și să fim umpluți cu Cristos! Amin, fie ca să ne întoarcem la savurarea lui Cristos, ca să putem păzi Sabatul. Fie ca tot ce are legătură cu locuința lui Dumnezeu să ne conducă la Sabat, cu odihna și împrospătarea Domnului! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai adus aici, în viața de biserică, realitatea tabernaculului; vrem să ne odihnim aici cu Tine! Condu-ne la odihnă, la savurarea scopului lui Dumnezeu și a ceea ce a făcut El! Aleluia! O, Doamne, fă-ne cei care lucrează pentru Dumnezeu nu prin propriile noastre puteri, ci prin savurarea lui Cristos și fiind una cu Cristos! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Keeping the Sabbath as an Eternal Covenant: Enjoy God First to Be One with Him in His Work, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu care are nevoie de Dumnezeu, Îl savurează pe Dumnezeu și lucrează una cu Dumnezeu

02/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de El: trebuie mai întâi să ne odihnim cu Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu, chiar să intrăm în savurarea lucrării Sale împlinite și apoi să lucrăm împreună cu Dumnezeu, una cu Dumnezeu, cu El ca putere a noastră de a lucra și energie a noastră de a ne osteni.

O, Doamne Isuse, fie ca noi să fim cei care purtăm un semn că suntem ai Domnului! Salvează-ne de la a fi lucrători pentru Dumnezeu care nu petrec timp cu Dumnezeu! Fă-ne să venim la Tine, Doamne dragă, în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile! Umple-ne cu savurarea lui Cristos. Ne dăm Ție pur și simplu pentru a Te savura, ca să putem fi umpluți cu Tine și să facem toate lucrurile una cu Tine! Amin!

Dumnezeul nostru este minunat; El nu numai că a creat toate lucrurile și, de asemenea, omul, dar are un principiu în creația și lucrarea Sa. Principiul Său divin este că El nu va cere niciodată omului să lucreze pentru Dumnezeu înainte ca omul să-L savureze pe Dumnezeu și să fie umplut cu Dumnezeu.

Mulți creștini lucrează astăzi pentru Dumnezeu și atât de mulți lucrători creștini fac lucrări mărețe pentru Domnul până la un moment dat, când sunt epuizați sau prea obosiți.

Nu este atât de dificil să fii zelos pentru Dumnezeu, să faci lucruri pentru Dumnezeu și să îndeplinești sarcinile înaintea altora în așa fel încât să creadă că faci ceva pentru Dumnezeu; ceea ce nu este ușor, însă, este să te oprești și să-L savurezi pe Dumnezeu.

În Geneza 1-2 vedem cum Dumnezeu a creat toate lucrurile din cer și de pe pământ și în a șasea zi l-a creat pe om; apoi, după ce omul a fost creat, Dumnezeu S-a odihnit și a fost împrospătat.

Când Dumnezeu a obținut un om după chipul și asemănarea Sa, un om care Îl poate exprima după chipul Său și Îl poate reprezenta cu autoritatea Sa, Dumnezeu a fost satisfăcut, așa că S-a odihnit. Omul a fost ca o băutură răcoritoare pentru Dumnezeu, potolindu-I setea și satisfăcându-L.

Când omul a fost creat, el nu a început să trudească pe pământ pentru a-l lucra și a aduce roade; mai degrabă, a intrat mai întâi în odihna lui Dumnezeu.

O, acesta este un principiu divin în viața noastră creștină de astăzi și ar trebui să păstrăm acest principiu atât în viața noastră de zi cu zi, cât și în lucrarea noastră pentru Dumnezeu!

Fie ca să nu cedăm ispitei de a lucra doar pentru Dumnezeu, căci suntem împovărați, avem zel, avem o oarecare abilitate și vedem atât de multe nevoi în viața de biserică! Fie ca mai întâi să ne oprim și Îl savurăm pe Dumnezeu, iar apoi să lucrăm una cu Dumnezeu!

Acest principiu este atât de important încât trebuie să petrecem mai mult timp pentru a-l considera cu rugăciune, astfel încât să fie infuzat în noi și să devină ceva care ne guvernează viața de zi cu zi și lucrarea noastră pentru Domnul.

Să fim umpluți cu Cristos ca vin ceresc pentru a fi una cu Dumnezeu în lucrarea Sa!

Un exemplu foarte bun de respectare a principiului Sabatului în Noul Testament este ceea ce s-a întâmplat în ziua cincizecimii. Domnul Isus le-a spus discipolilor Săi că El merge la Tatăl și că va trimite un alt Mângâietor, Duhul Sfânt, să fie cu ei, chiar să fie în ei, și El îi va călăuzi în toate lucrurile.

Așadar, El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii Săi după învierea Sa pentru a-i învăța să trăiască în prezența Sa invizibilă. Apoi, după înălțarea Sa, timp de zece zile, discipolii au fost în camera de sus, adunați laolaltă, rugându-se și fiind într-un singur acord. Toți erau acolo, împreună cu femeile și Maria, mama lui Isus, și se rugau într-un singur acord (Fapte 1:14).

În ziua cincizecimii, în timp ce se rugau într-un singur acord, Duhul Sfânt a venit și i-a umplut nu numai pe dinăuntru, ci și pe dinafară. Discipolii au fost umpluți de Duh, căci erau umpluți de savurarea Domnului (Fapte 2:4, 12-13).

Pentru că erau umpluți de Duh, alții credeau că erau beți de vin. Înainte de a face vreo lucrare pentru Dumnezeu și de a trebui să facă o lucrare măreață, discipolii s-au rugat mai întâi ei înșiși întru Duhul. Au fost umpluți cu Cristos ca vin ceresc, pentru a putea fi una cu Dumnezeu în lucrarea Sa!

Când Petru a stat în picioare împreună cu cei unsprezece, a vorbit și toți au fost una cu el; de fapt, Duhul Sfânt vorbea și făcea lucrări prin el, căci el era una cu Dumnezeu în lucrarea Sa.

Așa a început lucrarea apostolilor în Noul Testament; nu a început cu studierea Bibliei sau cu predicarea Evangheliei peste tot după ce Isus a înviat, ci cu faptul că au fost umpluți cu Cristos ca vin ceresc.

Mai întâi au trebuit să-și oprească ființa și să-L aștepte pe Domnul, așa că s-au rugat și s-au rugat și s-au rugat până când au fost umpluți de savurarea Domnului. Pentru că erau umpluți cu Duhul, alții credeau că erau beți de vin.

Desigur, nu erau beți de vin pământesc, dar erau într-adevăr beți de vinul ceresc, Cristos ca Duh, și din această umplere au lucrat pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu. Ce minunat! Aceasta înseamnă a păstra principiul Sabatului în experiența noastră creștină.

În primul rând, trebuie să ne odihnim cu Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți de Dumnezeu, iar apoi să lucrăm cu Dumnezeu, chiar să lucrăm împreună cu Dumnezeu în unitate cu Dumnezeu.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne adunăm literalmente timp de zece zile și să ne rugăm; înseamnă că în lucrarea noastră pentru Domnul trebuie să ne oprim ființa și pur și simplu Îl savurăm pe Domnul până când suntem umpluți cu Cristos ca vin ceresc.

Trebuie să fim umpluți cu dulcele vin divin al lui Dumnezeu până când revărsăm cu Dumnezeu și facem toate lucrurile în unitate cu Dumnezeu! Trebuie să fim împrospătați cu Duhul, chiar să fim umpluți cu odihnă și înviorare în prezența lui Dumnezeu, iar atunci ceva va curge din noi – aceasta este lucrarea noastră.

Discipolii au fost umpluți cu savurarea vinului ceresc. Numai după ce suntem umpluți cu savurarea lui Dumnezeu putem începe să lucrăm împreună cu Dumnezeu în unitate cu El.

Când suntem umpluți cu savurarea vinului ceresc, când ne dedicăm să petrecem mult timp cu Domnul până când suntem umpluți cu El, ne odihnim cu El, suntem satisfăcuți în El și suntem împrospătați.

Apoi, Domnul are o cale de a face lucruri în noi, în noi și prin noi, și vom fi pur și simplu una cu El.

În cazul lui Petru, el s-a ridicat alături de apostoli pentru a predica evanghelia și, prin urmare, a face o lucrare pentru Dumnezeu, iar toți erau una cu Dumnezeu. Fie ca aceasta să fie experiența noastră de astăzi în viața noastră creștină și în viața de biserică.

Doamne Isuse, venim la Tine ca Te savurăm. Amin, Doamne, ne oprim din a fi cineva. Ne oprim din a face ceva. Pur și simplu Te așteptăm. Venim în prezența Ta doar pentru a Te savura. Vrem Te savurăm pe deplin până când vom fi umpluți cu savurarea lui Cristos. Amin, Doamne, umple-ne cu Tine ca vin ceresc! Fie ca să petrecem mult timp cu Tine până când vom fi umpluți și saturați cu Cristos ca vin ceresc! O, Doamne, Te iubim! Umple-ne astăzi. Saturează-ne. Umple-ne până când vom revărsa cu bogățiile lui Cristos. Fie ca să existe o revărsare a vieții interioare care să ne umple și să ne satureze. Amin, Doamne, vrem mai întâi să ne odihnim cu Tine și apoi să lucrăm și să facem lucrurile una cu Tine. Fie ca să fim atât de una cu Tine încât tot ce facem și vorbim să fie Tu Însuți curgând prin noi! O, Doamne, vrem să fim una cu Tine în lucrarea Ta. Nu vrem să inițiem nicio lucrare; pur și simplu ne alăturăm Ție în lucrarea Ta, una cu Tine! Curgi în noi, curgi înăuntrul nostru și curgi prin noi pentru a îndeplini lucrarea Ta prin noi! Amin!

Vrem să purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu care are nevoie de El și-L savurează și apoi lucrează împreună cu El

În Exodul 31:13, Domnul a spus că Sabatul este un semn că poporul Său Îi aparține și, prin păzirea Sabatelor Sale, putem ști că El este Iehova, care ne sfințește. Ce minunat e că atunci când păzim principiul Sabatului, purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu și suntem sfințiți!

Aceasta nu înseamnă că trebuie să păzim ziua de sâmbătă ca Sabat; aceasta este în domeniul spiritual, căci Domnul nu urmărește nimic exterior, ci realitatea interioară.

Pe măsură ce cooperăm cu Domnul pentru a face lucrarea de zidire a bisericii – simbolizată de lucrarea de construire a tabernaculului în Vechiul Testament – trebuie să purtăm un semn care să indice că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de El. O, avem nevoie de Domnul!

Sunt multe lucruri de făcut, sunt multe lucrări de făcut și sunt multe probleme practice de care trebuie să ne ocupăm; în toate aceste lucruri, în lucrarea noastră pentru Domnul, fie ca noi să purtăm semnul că suntem poporul lui Dumnezeu care are nevoie de El și Îl savurează și apoi lucrează cu El!

Trebuie să purtăm un semn care să indice că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de El; atunci, vom putea lucra nu numai pentru Dumnezeu, ci și împreună cu Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu.

Avem nevoie de Dumnezeu. Trebuie să fim umpluți cu Cristos ca vin ceresc. Trebuie să ne odihnim și să fim satisfăcuți cu Dumnezeu.

În primul rând, trebuie Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu savurarea lui Dumnezeu. Apoi vom putea lucra nu numai pentru Dumnezeu, ci și împreună cu Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu!

Amin, când suntem umpluți cu Dumnezeu, când avem nevoie de Dumnezeu și Îl savurăm pe Dumnezeu, vom lucra împreună cu Dumnezeu fiind una cu Dumnezeu! El va fi puterea noastră de a lucra și energia noastră de a osteni.

Fie ca noi să purtăm semnul că suntem poporul lui Dumnezeu, păzind principiul Sabatului. Suntem poporul lui Dumnezeu și ar trebui să purtăm un semn că avem nevoie de El ca să fie totul pentru noi.

Ca popor al lui Dumnezeu, ar trebui să purtăm un semn că avem nevoie de El ca să fie savurarea, puterea, energia și totul pentru noi, astfel încât să putem lucra pentru El, să-L onorăm și să-L glorificăm.

Vrem să lucrăm pentru Dumnezeu și să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, dar mai întâi de toate, ne dăm seama de nevoia noastră de Dumnezeu. Avem nevoie de El ca să fie savurarea, puterea și totul pentru noi.

Așa că ne întoarcem către El. Îl mâncăm ca să putem trăi datorită Lui (Ioan 6:57). Nu reacționăm prin a ne grăbi să lucrăm pentru Dumnezeu și făcând lucruri pentru Dumnezeu; mai întâi Îl savurăm pe Dumnezeu, căci avem nevoie de El ca totul pentru noi.

Odihna de Sabat înseamnă că, înainte de a lucra pentru Dumnezeu, trebuie Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu El (Evrei 4:9-11; Psalmul 127:1-2; Efeseni 5:18-20; Coloseni 1:9-10; Ioan 15:4-5). Trebuie să fim umpluți cu Duhul Sfânt, Dumnezeul Triunic procesat și finalizat.

Acesta este principiul pe care îl vedem de la bun început, din Geneza, când Dumnezeu a creat omul. Dumnezeu a creat totul pentru om – El a întins cerurile, a pus temeliile pământului și a creat toate lucrurile necesare existenței omului.

Apoi, în ziua a șasea, El a creat omul după chipul și asemănarea Sa, iar omul a intrat în odihna lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a pus pe om într-o grădină, grădina Edenului, care a fost plantată de Dumnezeu Însuși (Geneza 2:15); omul trebuia să se odihnească, să-L savureze pe Dumnezeu, să aibă părtășie cu Dumnezeu și să fie satisfăcut cu Dumnezeu.

Prima zi a omului nu a fost o zi de arat pământul sau de osteneală pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu sau pentru a se hrăni pe sine; a fost o zi de odihnă împreună cu Dumnezeu.

În viața noastră creștină și în viața de biserică, pe măsură ce Îl slujim pe Domnul și trăim viața creștină, trebuie să rămânem în ciclul de a-L savura mai întâi pe Dumnezeu, pentru a putea fi umpluți cu Dumnezeu, și apoi de a lucra una cu Dumnezeu în timp ce lucrăm pentru Dumnezeu.

Sabatul înseamnă că, înainte de a lucra pentru Dumnezeu, trebuie Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu. Așa cum a făcut Petru în ziua cincizecimii, el nu a vorbit doar din ceea ce își amintea de la Domnul sau din ceea ce citise în Biblie, ci a fost mai întâi umplut de Dumnezeu și a predicat Evanghelia prin Dumnezeul care l-a umplut!

Trebuie să avem Duhul care ne umple și să purtăm un semn că suntem lucrători împreună cu Dumnezeu, iar apoi predicarea Evangheliei de către noi va fi o onoare și o glorie pentru Dumnezeu. Dumnezeu ne poate descoperi planul casei Sale, nevoile din casa Sa și lucrarea pe care trebuie să o facem pentru El și în El.

Înainte de a face orice, trebuie să purtăm semnul că suntem poporul lui Dumnezeu fiind umpluți cu Dumnezeu! Amin! În vorbirea noastră cu poporul lui Dumnezeu și cu păcătoșii din jurul nostru, fie ca noi să purtăm întotdeauna un semn că Domnul este puterea noastră, energia noastră și totul pentru slujba cuvântului (2 Corinteni 13:3; Fapte 6:4).

Vrem să fim una cu El, suntem poporul Lui și Îl luăm ca bucurie, putere și energie. Avem nevoie de El ca totul pentru noi, ca să putem lucra pentru El. În acest fel, Îl onorăm și Îl glorificăm.

Acesta este ceva ce trebuie să aducem Domnului în rugăciune, deschizându-ne către El din nou și din nou, pentru ca El să poată lucra acest lucru în noi și să fim poporul Lui, purtând un semn că depindem de El și avem nevoie de El!

Doamne Isuse, fie ca noi să purtăm un semn care să indice că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de Dumnezeu! Amin, Doamne, avem nevoie de Tine. Venim la Tine. Nu putem face ce vrei Tu să facem. Nu putem fi ce Tu vrem să fim. Pur și simplu ne deschidem către Tine. Avem nevoie de Tine ca bucurie, putere, energie și totul pentru noi! Amin, Doamne, venim la Tine și Te luăm ca totul pentru noi, căci avem nevoie de Tine! Umple-ne, Doamne! Umple-ne cu Tine Însuți. Saturează-ne. Fie ca să fim umpluți cu savurarea Dumnezeului Triunic până la punctul în care lucrăm pentru Dumnezeu fiind una cu Dumnezeu și avându-L pe Dumnezeu ca energie și putere a noastră! Amin, Doamne, ne odihnim cu Tine. Te savurăm. Vrem să fim umpluți cu Tine. Vrem mai întâi Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu, și apoi să putem lucra chiar cu Cel care ne umple! Amin, Doamne, căutăm umplerea Duhului! Umple-ne, Doamne Isuse, ca vinul ceresc! Umple-ne până la refuz! Fie ca predicarea Evangheliei de către noi și vorbirea noastră către alții să fie curgerea Cristosului care ne umple! Fie ca lucrarea noastră pentru Domnul să fie o onoare și o glorie a lui Dumnezeu! Amin!