pentru clădirea lui Dumnezeu

Să găsim har în ochii Domnului și să fim contopiți cu Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu

06/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trăind în epoca plină de răutate a vremii sale, Noe a găsit har înaintea lui Iehova; noi trebuie să ne apropiem de tronul harului în duhul nostru pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită, și trebuie să umblăm cu Dumnezeu, astfel încât El să Se poată contopi cu noi pentru clădirea lui Dumnezeu, pentru ca El să câștige un om-Dumnezeu corporativ – contopirea lui Dumnezeu cu omul.

Doamne Isuse, fie ca noi să fim cei care găsesc har în ochii lui Dumnezeu astăzi! Venim la Tine! Ne exersăm duhul. Aplicăm sângele Tău prețios. Venim cu îndrăzneală la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har. Amin, Doamne, dă-ne mai mult har astăzi. Vrem să Te savurăm ca har, căci doar harul Tău ne acoperă toate nevoile noastre! Contopește-Te mai mult cu noi. Zidește-Te pe Tine în noi și zidește-ne pe noi în Tine astăzi! Amin!

Este minunat să vedem că acești trei oameni – Noe, Daniel și Iov – sunt modele ale unei vieți de biruitor și că, prin ei, vedem ceva din modul în care Dumnezeu Se distribuie în om.

La Noe, Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa, căci El este credincios în păstrarea legământului Său veșnic – simbolizat de curcubeu – de a Se distribui în noi și de a obține o manifestare glorioasă a lui Cristos. Ce legământ minunat!

El nu doar promite că nu va distruge pământul printr-un potop, ci, mai mult, încheie un legământ prin care să ne infuzeze cu Cristos și să ne facă expresia lui Cristos. Slavă Domnului!

La Daniel, vedem ceva despre Cristos ca centralitate și universalitate a mișcării lui Dumnezeu. De asemenea, în cartea lui Daniel, vedem că scopul economiei lui Dumnezeu este de a avea un Cristos corporativ – piatra zdrobitoare, tăiată fără ajutorul unei mâini, care va zdrobi marele chip omenesc.

Cristos Își câștigă biruitorii astăzi, iar noi dorim să fim biruitorii Săi; El Se va întoarce cu ei ca mireasa Sa pentru a distruge guvernarea umană și a întemeia împărăția lui Dumnezeu, umplând astfel întregul pământ cu împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

La Iov, vedem multă suferință, plângeri și murmurări; el se afla sub lucrarea Duhului. Duhul ne trece pe noi, cei care Îl iubim pe Cristos, prin procesul transformării – prin înnoirea Duhului Sfânt, pe măsură ce Îl vedem pe Dumnezeu – pentru ca noi să-L câștigăm pe Dumnezeu!

Amin, când Îl vedem pe Dumnezeu, Îl câștigăm pe Dumnezeu! Când Îl vedem pe Dumnezeu, când Îl privim, suntem infuzați cu ceea ce este Dumnezeu și suntem transformați după chipul Său, astfel încât să devenim la fel ca El în viață, natură, înfățișare și expresie, dar nu și în Dumnezeire.

Întregul Dumnezeu Triunic lucrează și Se distribuie în noi, așa cum se vede în viața și lucrarea lui Noe, a lui Daniel și a lui Iov.

Noe a găsit har înaintea lui Iehova: Vino la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har astăzi!

În zilele lui Noe, situația din lume era extrem de rea, iar fiecare înclinație și gând al inimii omului erau rele și răzvrătite. În mijlocul unei astfel de situații corupte, îl vedem pe Noe; Geneza 6:8 ne spune că Noe a găsit har înaintea lui Iehova.

Însă Noe a găsit har; acest mic cuvânt, „însă”, ne arată că fiecare dintre noi poate găsi har înaintea lui Dumnezeu. Avem nevoie să găsim har astăzi. În mijlocul oamenilor decăzuți din jurul nostru, trebuie să fim cei care găsesc har înaintea lui Dumnezeu.

Ce este harul? Harul este Însuși Dumnezeu, devenind puterea, înțelepciunea și totul pentru Noe, astfel încât acesta să poată face față situațiilor în care se afla, să înfrunte toate acele lucruri, să trăiască o viață evlavioasă și chiar să lucreze pentru Dumnezeu la construirea corăbiei.

Viața și lucrarea lui Noe dezvăluie cât de mult poate face harul pentru noi, oamenii decăzuți (vv. 1-14). Harul este cel care face totul în noi și pentru noi în viața noastră creștină. Harul nu este ceva ce Dumnezeu face sau ne dă; harul este minunatul Cristos, Cel care ne poartă poverile, făcând totul în noi și în locul nostru, spre desfătarea noastră (Matei 24:37-39; 2 Corinteni 12:7-9).

Astăzi, noi trăim în zilele lui Noe; inimile oamenilor sunt îndreptate spre rău, există atâta corupție și imoralitate, iar oamenii au devenit carne.

Însă noi putem veni astăzi la tronul harului; Evrei 4:16 ne îndeamnă să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, pentru a primi îndurare și a găsi har, spre a avea parte de ajutor la momentul potrivit. Putem veni înaintea Domnului în duhul nostru, căci El Se află pe tronul harului în duhul nostru.

Când ne exersăm duhul și atingem tronul harului, savurăm har. Pe de o parte, carnea este prezentă peste tot în jurul nostru și chiar în noi; pe de altă parte, avem harul cu duhul nostru. De multe ori, carnea ne tulbură atât de mult, făcându-ne să păcătuim, să falimentăm și să fim slabi, ba chiar neputincioși în a face voia lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trecem prin multe experiențe umane și falimentăm atât de des, ne dăm seama că carnea reprezintă prezența diavolului; însă, Îl lăudăm pe Domnul, căci avem harul ca prezență a lui Dumnezeu cu duhul nostru (Gen. 6:3, 8; Rom. 7:17-21; Evr. 4:16; 1 Cor. 15:10).

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să putem înfrunta prezența lui Satan — carnea — avem nevoie de prezența lui Dumnezeu, care este harul cu duhul nostru.

Avem nevoie să găsim har în fiecare zi. Nu trebuie să încercăm să ne tratăm carnea, să o îmbunătățim, să o acoperim sau să o scuzăm; trebuie pur și simplu să lăsăm carnea deoparte și să ne întoarcem spre duhul nostru pentru a găsi har și a primi îndurare, spre a avea ajutor la momentul potrivit.

S-ar putea chiar să-I cerem Domnului să îndepărteze carnea, dar El ne va spune, așa cum i-a spus lui Pavel, că harul Său ne este suficient, căci puterea Sa este desăvârșită în slăbiciunea noastră.

Putem fi foarte puternici în carnea noastră, dar ne dăm seama că suntem atât de slabi când vine vorba de duhul nostru; Domnul dorește să depindem de El ca har — ba chiar să găsim har pentru ajutor la momentul potrivit, în fiecare zi — astfel încât harul să facă totul în noi pe măsură ce depindem de Domnul.

Singura cale prin care putem înfrunta prezența lui Satan este să avem prezența lui Dumnezeu. Nu putem face nimic în privința cărnii, dar există un loc unde putem merge: tronul harului. Pe măsură ce carnea ne frustrează și ne face să falimentăm, putem găsi har în ochii Domnului întorcându-ne către duhul nostru.

Chiar și atunci când ne rugăm, carnea este prezentă cu noi, împiedicându-ne și tulburându-ne. Frustrarea cauzată de carnea ne forțează să venim la tronul harului. O, fie ca noi să ne întoarcem din nou și din nou! Fie ca noi să ne întoarcem de la carnea la duhul nostru! Fie ca noi să renunțăm la orice speranță legată de carnea și să nu încercăm să o tratăm, ci mai degrabă să găsim har în ochii Domnului întorcându-ne către duhul nostru!

Satan este în carnea noastră, dar Dumnezeu este în duhul nostru; în loc să încercăm să-l tratăm pe Satan din carnea noastră, fie ca noi să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât Dumnezeu să-l trateze pe Satan și, prin urmare, să trateze carnea!

Dumnezeu este mai mare decât Satan, iar Satan este mai mare și mai puternic decât noi; nu trebuie să-l tratăm pe Satan în noi înșine, ci trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să găsim har în ochii Domnului!

Când Dumnezeu una cu noi, când venim la Domnul în duhul nostru și stăm una cu El, ne împărtășim din har, iar vrăjmașul este învins.

Rezultatul harului este dreptatea; dacă Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca har, avem dreptate. Prin puterea harului, tăria harului și viața harului, putem fi drepți înaintea lui Dumnezeu, unii față de alții și chiar față de noi înșine (Rom. 5:17, 21; 2 Pet. 2:5).

Când suntem în carne, nu suntem drepți înaintea lui Dumnezeu și nici unii față de alții; nu suntem drepți nici măcar față de noi înșine, căci suntem în carne și nu suntem drepți.

Însă, atunci când găsim har în ochii Domnului întorcându-ne către duhul nostru pentru a atinge tronul harului, Îl savurăm pe Cristos și trăim în mod spontan dreptatea. Pur și simplu devenim drepți înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Doamne Isuse, vrem să fim cei care găsesc har în ochii Domnului astăzi! Amin, Doamne, ne exersăm duhul și venim la Tine în duhul nostru. Venim cu îndrăzneală la tronul harului. Ne întoarcem, dragă Doamne, de la carnea noastră și venim la Tine în duhul nostru. O, Doamne Isuse, carnea noastră este atât de puternică, căci Satan este în carnea noastră. Așadar, ne întoarcem de la carnea noastră către duhul nostru. Vrem să avem prezența lui Dumnezeu cu noi prin exersarea duhului nostru, căci Domnul ca har este cu duhul nostru! Aleluia, deși Satan este în carnea noastră, Dumnezeu este în duhul nostru, iar Dumnezeu este mai mare decât Satan! Amin, Doamne, venim astăzi cu îndrăzneală la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită. Avem nevoie de ajutorul Tău la vremea potrivită! Avem nevoie de îndurarea și de harul Tău! O, Doamne, fie ca noi să găsim har în ochii Domnului astăzi! Păstrează-ne întorcându-ne către duhul nostru pentru a veni la tronul harului! Fie ca să Te savurăm ca har și să Te trăim ca dreptatea noastră! Fie ca să avem viața harului pentru a fi drept cu Dumnezeu, unii cu alții și chiar cu noi înșine!

Clădirea lui Dumnezeu este un om-Dumnezeu – umblă cu Dumnezeu și lasă-L pe Dumnezeu să Se contopească cu tine pentru clădirea lui Dumnezeu

Pe de o parte, Noe a găsit har înaintea lui Iehova; pe de altă parte, el a umblat cu Dumnezeu și a construit corabia (Gen. 6:8-22). Noe a umblat cu Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a descoperit ce era pe inima Sa; prin urmare, Noe a construit corabia pentru împlinirea economiei divine (Evrei 11:7; 1 Pet. 3:20-21; Mat. 16:18).

Corabia a fost prima clădire din Vechiul Testament. Prima clădire a lui Dumnezeu din Scripturi este corabia lui Noe, care Îl semnifică pe Cristos ca fiind clădirea lui Dumnezeu și a omului. Arca lui Noe a fost un tip reprezentativ al clădirii lui Dumnezeu, căci clădirea lui Dumnezeu, potrivit întregii revelații din Biblie, este un om-Dumnezeu (Ioan 1:14; 2:19; 1 Cor. 3:9, 16-17; Apoc. 21:2, 22; Efes. 2:22; Ps. 27:4).

Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a săvârșit o lucrare cu mâinile Sale, însă elementul lui Dumnezeu nu se afla în creație sau în lucrarea pe care a făcut-o în vechea creație. Însă în clădirea Sa, Dumnezeu Se contopește cu creația Sa.

Ca ființe umane, prin naștere, suntem doar parte din creația lui Dumnezeu, dar nu suntem parte din clădirea lui Dumnezeu. Însă, prin regenerare, primim viața lui Dumnezeu și devenim parte din clădirea lui Dumnezeu.

Cu cât Dumnezeu Se contopește mai mult cu noi, cu atât suntem mai mult parte din clădirea lui Dumnezeu. Clădirea lui Dumnezeu nu este ceva exterior, căci El nu locuiește în temple făcute de mâini omenești. El locuiește în om și dorește să câștige o clădire în care ceva din divinitate să fie contopit cu ceva din umanitate.

Iacov a văzut viziunea clădirii lui Dumnezeu când era în drum spre Laban; a avut un vis în care îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau pe scara cerească, iar când s-a trezit, a luat piatra care îi servise drept pernă și a transformat-o într-un stâlp, a turnat ulei peste ea și a numit acel loc Betel – casa lui Dumnezeu.

Duhul lui Dumnezeu (simbolizat prin ulei) este turnat peste piatră (simbolizând umanitatea transformată) pentru a deveni clădirea lui Dumnezeu.

Prima persoană care a fost astfel clădirea lui Dumnezeu este Isus Cristos. Când a venit, El a fost Dumnezeu contopit cu omul. Dumnezeu era în om, omul era în Dumnezeu, iar Dumnezeu era peste Isus ca Duh.

Cristos a fost Dumnezeu contopit cu omul, divinitatea contopită cu umanitatea, pentru a fi clădirea lui Dumnezeu. Prima clădire a lui Dumnezeu din Scripturi a fost corabia lui Noe (Gen. 6:14-16); această arcă este o arhetip a lui Cristos, Răscumpărătorul, care avea să ne fie Mântuitor.

Cristos a venit ca Răscumpărător și, de asemenea, ca Mântuitor al nostru. Când credem în Cristos, suntem puși în El, iar El ne răscumpără, ne eliberează de judecata lui Dumnezeu, ne salvează și ne oferă siguranță și refugiu în fața judecății, întocmai cum corabia a fost toate acestea pentru Noe și familia sa.

Trebuie să vedem realitatea spirituală a corabiei, care este Cristos – omul-Dumnezeu – ca Răscumpărător și Mântuitor al nostru. El este Cuvântul încarnat, care a devenit carne și Și-a stabilit locuința printre noi (Ioan 1:1, 14).

El este Răscumpărătorul nostru și, prin credința în El, suntem mântuiți și, mai mult, suntem contopiți cu El, fiind zidiți în El și cu El! Construirea corabiei prefigurează zidirea Cristosului corporativ – biserica, Trupul lui Cristos – folosind elementul bogățiilor lui Cristos drept material de zidire (Matei 16:18; 1 Corinteni 3:9-12a; Efeseni 3:8-10; 4:12).

Când suntem în Cristos, nu doar că suntem eliberați și salvați de judecata lui Dumnezeu, ci suntem și zidiți împreună pentru a forma Cristosul corporativ. Prin credința în Cristos, suntem răscumpărați, eliberați și salvați de judecată și suntem uniți cu El, contopiți cu El, pentru clădirea lui Dumnezeu.

Acum facem parte din contopirea lui Dumnezeu cu omul, din clădirea lui Dumnezeu cu omul și în om. Trăim în această unire organică cu Domnul pentru a face parte din Cristosul corporativ, biserica, Trupul lui Cristos.

Noi zidim biserica, Trupul lui Cristos, și rămânem în Cristos în toate lucrurile. Îi mulțumim Domnului că Și-a contopit natura divină cu natura noastră umană pentru a face din noi o clădire divină, un om-Dumnezeu corporativ!

Doamne Isuse, vrem să umblăm cu Dumnezeu astăzi și să construim corabia pentru împlinirea economiei divine! Amin, Doamne, credem în Tine ca Răscumpărător și Mântuitor al nostru! Slavă Domnului; prin credința în Cristos suntem răscumpărați, scăpați de judecata lui Dumnezeu și mântuiți! Aleluia, acum suntem în siguranță în Cristos, căci El este refugiul nostru, iar judecata lui Dumnezeu nu ne-a atins! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru că ești Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru! Îți mulțumim nu doar pentru că ne-ai răscumpărat și mântuit, ci, mai mult, că Te-ai contopit cu noi! Uimitor, noi, oamenii, suntem contopiți cu Dumnezeu pentru a face parte din clădirea lui Dumnezeu și a omului! Amin, clădirea lui Dumnezeu este un om-Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai contopit natura Ta divină cu natura noastră umană pentru a face din noi o clădire divină! Vrem să umblăm cu Dumnezeu astăzi și să rămânem în duhul nostru, astfel încât să putem zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos, Cristosul corporativ! Fie ca noi să zidim astăzi corabia, în viața de biserică, fiind tot mai mult contopiți cu Dumnezeu pentru clădirea Sa! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we Find Grace in the Eyes of the Lord and be Mingled with God for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Să trăim și să lucrăm conform viziunii epocii pentru a schimba epoca (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos are cheia lui David: savurăm bogățiile lui Dumnezeu în Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu

26/08/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În biserica recâștigată, Cristos este Cel pe al cărui umăr este pusă cheia lui David, căci El are cheia vistieriei casei lui Dumnezeu pentru a deschide și a închide ușa către bogățiile lui Cristos; trebuie să rămânem în contact cu Domnul conform simțului vieții și să exersăm cheile renegării sinelui, a luării crucii și a pierderii vieții-suflet pentru a savura bogățiile Sale ca fiind comoara.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Cel care ai cheia lui David! Aleluia, Tu deschizi ușa și nimeni nu o închide și închizi o ușă și nimeni nu o poate deschide! Ne deschidem Ție astăzi. Vrem să Te savurăm ca fiind Cel care deschide ușa către savurarea de către noi a bogățiilor lui Cristos! Aleluia, ușa către vistieria casei lui Dumnezeu este deschisă și putem intra să-L savurăm pe Cristos ca bogățiile lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

Astăzi vrem să fim în realitatea bisericii din Filadelfia, cei care Îi dau Domnului întregul teren în ființa noastră. El ne-a vorbit atât de mult, ne-a deschis cuvântul și Îl iubim și îi iubim pe frați. Venim la El cu privire la orice stare de căldicel și mândrie spirituală și vrem să plătim prețul pentru a savura bogățiile Sale în duh.

Îl iubim de nespus, ne ținem de cuvântul Lui și nu renegăm numele Lui, ci mai degrabă chemăm numele Lui pentru a-L savura și a ne împărtăși din toate bogățiile Sale. Vrem să primim îndurarea Domnului astăzi pentru a rămâne pe calea Filadelfiei.

Pentru aceasta, trebuie să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, realizând că vrem să-L câștigăm din nou în fiecare zi. Uităm lucrurile care sunt în urmă. Nu ne agățăm de experiențele sau gloriile trecute; lăsăm deoparte toate lucrurile și vrem să-L câștigăm pe Cristos într-un mod proaspăt astăzi.

Vrem cu adevărat să mergem mai departe cu El, luându-L ca viață și totul pentru noi. Avem puțină putere, dar ne exersăm puțina putere pentru a păzi cuvântul Lui și a nu lepăda Numele Lui și avem dragoste frățească față de frați. Fie ca Domnul să câștige o astfel de realitate printre noi.

Fie ca noi să învățăm să ne smerim din nou și din nou înaintea lui Dumnezeu, realizând că depindem de El, avem nevoie de El și că mersul nostru înainte este datorită Lui.

Și fie ca noi să fim feriți de pericolul de a decădea în Laodiceea, adică pericolul de a fi mândri de ceea ce avem, crezând că suntem bogați și nu ducem lipsă de nimic și fiind căldicei.

Fie ca noi să luăm îndurarea și harul Domnului astăzi pentru a merge mai departe cu El atât personal, cât și corporativ, urmând calea Filadelfiei și fiind biserica pe care El o dorește în această epocă.

Cristos are cheia lui David, cheia împărăției, cheia visteriei casei lui Dumnezeu

În Apocalipsa 3:7 vedem că Cristos este Cel Sfânt, Cel adevărat, Cel care are cheia lui David, Cel care deschide și nimeni nu va închide, și închide și nimeni nu deschide.

În biserica recâștigată, biserica din Filadelfia, Cristos este văzut ca fiind Cel pe al cărui umăr este pusă cheia vistieriei casei lui Dumnezeu (Isaia 22:22). Această cheie este simbolizată de casa lui David pentru zidirea împărăției lui Dumnezeu.

Ce este cheia lui David? Din Geneza 1 vedem că Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Sa și i-a dat omului stăpânire peste toate lucrurile, astfel încât omul să-L reprezinte pe Dumnezeu pe pământ. Aceasta este intenția inițială a lui Dumnezeu.

Însă din cauza decăderii omului, acesta a pierdut această stăpânire și nu a recâștigat-o niciodată pe deplin; omul nu și-a recâștigat stăpânirea pe pământ pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu.

Imaginea și stăpânirea pe care Dumnezeu dorește să le câștige se împlinesc în templu și în cetate. În templu, avem prezența lui Dumnezeu pentru expresia Sa, iar în cetate avem stăpânirea lui Dumnezeu.

Împărăția este simbolizată de David; cheia deținută de David este cheia întregii stăpâniri a lui Dumnezeu, care include universul, în special omenirea.

David a fost un împărat care L-a reprezentat pe Dumnezeu în stabilirea împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Desigur, adevăratul David, chiar și mai marele David, este Cristos (Matei 12:1-8); El este Cel care a zidit templul lui Dumnezeu, biserica, și a stabilit împărăția lui Dumnezeu (16:18-19).

Cristos are cheia lui David și El deschide și nimeni nu va închide, și închide și nimeni nu deschide. El are cheia universală, cheia economiei lui Dumnezeu, în mâna Sa. Acesta este Cel care este în biserica recâștigată astăzi și El a dat bisericii o ușă deschisă pe care nimeni nu o poate închide!

Aleluia, Cristos are cheia lui David și ne-a dat o ușă deschisă și nimeni nu o poate închide! Putem mărturisi că, de-a lungul anilor, recâștigarea Domnului L-a experimentat pe Domnul ca o asemenea persoană.

Încă de când a început recâștigarea vieții de biserică potrivite la începutul secolului al XIX-lea, o ușă a fost întotdeauna deschisă larg pentru recâștigarea Domnului. Satan, dușmanul lui Dumnezeu, a încercat tot posibilul să închidă această ușă și a ridicat multă opoziție din partea lui.

Cu toate acestea, în ciuda întregii opoziții, astăzi ușa este deschisă în întreaga lume, căci cheia lui David, cheia împărăției lui Dumnezeu, cheia comorilor din casa lui Dumnezeu, este în mâna lui Cristos și nu a dușmanului!

Pentru biserica recâștigată, Cristos este Cel care are cheia lui David, cheia împărăției, cu autoritate de a deschide și de a închide. Domnul i-a dat bisericii recâștigate într-un singur acord o ușă deschisă pe care nimeni nu o poate închide (Psalmul 133).

Îi mulțumim Domnului pentru aceasta; nu suntem mândri de acest lucru, ci doar recunoaștem ceea ce face Domnul și Îi mulțumim că este totul pentru noi.

Avem o cale nu doar de a savura bogățiile lui Cristos, ci și de a le răspândi, căci ușa este deschisă. Opoziția nu controlează situația; Cristos este Cel care are cheia lui David.

Fie ca noi să nu ne descurajăm. Fie ca noi să nu ne lăsăm epuizați de opoziție. Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos are cheia lui David și El deschide și închide după voința și intenția Sa. Cheia este în mâna Lui.

Uneori, ne putem uita la opoziție și ne putem simți descurajați; putem auzi opoziția vorbind lucruri împotriva noastră și ne putem pierde curajul.

Dar trebuie să ne dăm seama că Cristos este Cel care deține controlul: El are cheia lui David. Așa că ne păstrăm smeriți înaintea Domnului, ne păstrăm una cu El și El ne va da o cale să mergem mai departe!

Doamne Isuse, Te lăudăm că ești Cel care are cheia lui David! Aleluia, Cristos are cheia împărăției cu autoritate de a deschide și de a închide! Slavă Domnului pentru un astfel de Cristos care se află astăzi în biserica recâștigată. Privim la Tine, dragă Doamne, și ne încredem în Tine. Nu ne încredem în capacitatea noastră de a avea grijă de lucruri sau de a gestiona situații. Suntem una cu Tine, ca fiind Cel care are cheia lui David. Îți mulțumim că ne-ai dat o ușă deschisă pe care nimeni nu o poate închide! Aleluia, există o ușă deschisă pentru biserica recâștigată, iar Cristos are cheia lui David ca să o deschidă și nimeni nu o poate închide! Amin, Doamne, cheia este în mâna Capului bisericii și nu în mâna împotrivitorilor. Ne încredem în Tine. Suntem una cu Tine. Ne unim cu Tine. Fie ca Tu să ai o cale să-Ți stabilești împărăția în biserică și prin biserică. Fie ca Tu să ai o cale să-Ți câștigi împărăția în viața de biserică și prin viața de biserică. Te lăudăm, Doamne, că ai cheia universală, cheia economiei lui Dumnezeu, în mâna Ta!

Cheia lui David deschide ușa pentru ca noi să savurăm bogățiile Sale și să fim transformați și zidiți în casa lui Dumnezeu

Pe de o parte, cheia lui David în mâna lui Cristos, care este în biserica recâștigată, este cheia împărăției pentru răspândirea lui Cristos și creșterea împărăției lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, așa cum se vede în vorbirea Domnului către biserica din Filadelfia, cheia lui David deschide ușa pentru ca noi să fim transformați și zidiți în casa lui Dumnezeu (Apocalipsa 2:17; 3:12).

Cheia lui David deschide ușa pentru ca noi să fim transformați într-o piatră albă și zidiți în casa lui Dumnezeu, ca un stâlp cu numele lui Dumnezeu, numele Noului Ierusalim și noul nume al Domnului.

Cheia deschide ușa casei lui Dumnezeu către toate bogățiile lui Cristos. Putem fi aduși în savurarea bogățiilor lui Cristos; aceasta ne constituie cu Cristos pentru a ne transforma și a ne zidi în casa lui Dumnezeu.

Suntem transformați într-o piatră albă; aceasta indică faptul că acum participăm la clădirea lui Dumnezeu și suntem aprobați și puri. Mai mult, suntem zidiți ca un stâlp cu numele lui Dumnezeu scris pe noi; suntem una cu El și ne identificăm cu El.

Modul în care acest proces este activat este prin faptul că Cristos are cheia lui David, cheia tuturor bogățiilor lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu de zidire a bisericii depinde de transformarea noastră, iar transformarea noastră provine din savurarea lui Cristos ca rezervă de viață.

Dacă ne gândim la asta, este imposibil din punct de vedere omenesc să fim zidiți în Dumnezeu, să devenim o componentă a Noului Ierusalim și să devenim o parte a noului Cristos.

Dar slavă Domnului, legea Duhului vieții din noi conține un element care se ocupă de imposibilitate (Romani 8:2; Apocalipsa 3:7-13; comp. cu Gen. 28:12-19; Ioan 1:51).

Indiferent câtă abilitate naturală și zel avem, este omenește imposibil să fim clădirea lui Dumnezeu despărțiți de Cristos, ca lege a Duhului vieții, care deschide ușa către bogățiile lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să poată fi transmis în noi și savurat de noi pentru a ne transforma și a ne zidi.

Slavă Domnului că Cristos are cheia de a controla ușa comorii lui Dumnezeu, în care sunt bogățiile lui Dumnezeu în Cristos, spre savurarea noastră (Efeseni 4:30; 1 Tesaloniceni 5:17; 1 Ioan 1:7, 9). El are cheia.

Cu toții am experimentat atât deschiderea, cât și închiderea acestor bogății de către El pentru noi. Pe măsură ce ne întâlnim cu Domnul personal și ne întâlnim cu sfinții în mod corporativ, savurăm bogățiile lui Cristos și suntem transformați și zidiți.

Pentru a savura bogățiile Sale ca fiind comoara, trebuie să rămânem în contact cu Domnul, rămânând în contact cu El conform simțului vieții, să fim săraci în duh și puri în inimă (2 Corinteni 2:10; Romani 8:6; 10:12-13; Coloseni 3:16; Matei 5:3, 8).

Cristos are cheia lui David; El poate deschide ușa către savurarea de către noi a bogățiilor lui Dumnezeu în Cristos, dar, din partea noastră, trebuie să rămânem în contact cu Domnul.

El vrea să fie savurat de noi ca viață și sursă de viață, iar, din partea noastră, trebuie să cooperăm. Trebuie să rămânem în contact cu Domnul conform simțului vieții. Trebuie să fim săraci în duh și puri în inimă.

Putem spune Domnului: Doamne, vreau să fiu sărac în duh și pur în inimă! Îmi întorc inima către Tine! Fă-mă sărac în duh și pur în inimă ca să savurez toate bogățiile lui Dumnezeu în Cristos!

Pentru a savura bogățiile Sale ca fiind comoara, trebuie să învățăm să exersăm cheile renegării sinelui, luării crucii și pierderii vieții-suflet (Matei 16:24-25).

Pe partea pozitivă, trebuie să rămânem în contact cu Domnul exersându-ne duhul și având părtășie cu El în toate lucrurile. Pe partea negativă, trebuie să fim „concediați” de Domnul, așa cum Șebna a fost concediat și înlocuit cu Eliachim în Isaia 22:15-19.

Nu suntem calificați să facem parte din clădirea lui Dumnezeu în omul nostru natural. Nu putem zidi casa lui Dumnezeu atunci când rămânem naturali, când nu suntem transformați.

Așadar, trebuie să-I permitem Domnului să ne concedieze, să ne înlocuiască cu Cristos și să trăiască pe Sine în noi. Cu toții am fost concediați și înlocuiți de Cristos. Nu ar trebui să-L înlocuim pe Cristos; nu noi trebuie să trăim, ci Cristos trebuie să trăiască în noi (Galateni 2:20).

Dumnezeu vrea să fim administratori în casa Lui, cei care aduc împărăția lui Dumnezeu și administrează bogățiile lui Cristos celor din casa Lui. Dar în omul nostru natural, în sine și în carne, nu suntem calificați. Așadar, trebuie să fim concediați de Cristos și înlocuiți de El!

În Isaia 22 există această întrebare: Ce faci aici? De multe ori trebuie să ne întrebăm: Doamne, ce fac eu aici? Ce mai fac eu aici? Mă lepăd de mine însumi și Te iau eu ca viață și persoană!

Putem savura bogățiile lui Cristos pentru a fi transformați și zidiți prin renegarea sinelui, luarea crucii și pierderea vieții-suflet. Ceea ce avem nevoie nu este legea literelor, ci Cristosul vieții.

Nu avem nevoie de mai multe doctrine, ci de Cristos Însuși, care doar El ne eliberează de sinele nostru păcătos. Nu avem nevoie de religie, nici măcar de creștinism, ci de Cristos în noi, care satisface dorințele lui Dumnezeu și planul Său.

Nici măcar darurile nu ar trebui să-L înlocuiască pe Cristos, ci El trebuie să fie totul pentru noi. Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca fiind totul pentru noi, în lucruri mari sau mici. Fie ca noi să ne deschidem Domnului ca fiind Cel care are cheia lui David și să cooperăm cu El astăzi!

Aleluia, cheia lui David ne deschide ușa pentru a fi transformați și zidiți în casa lui Dumnezeu! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ai cheia lui David pentru ca noi să fim transformați într-o piatră albă și zidiți în casa lui Dumnezeu, ca un stâlp cu numele lui Dumnezeu, numele Noului Ierusalim și noul nume al Domnului! Aleluia! Ne deschidem Ție, Doamne! Deși poate părea imposibil pentru noi să fim zidiți în Dumnezeu și să facem parte din Noul Ierusalim, Te lăudăm pentru legea Duhului vieții din noi, care conține un element care se ocupă de imposibilitate! Amin, Doamne, vrem să rămânem în contact cu Tine astăzi, pentru a putea savura bogățiile Tale ca fiind comoara! Fie ca noi să fim săraci în duh și puri în inimă. Fie ca noi să facem toate lucrurile conform simțului lăuntric al vieții. Doamne Isuse, vrem să învățăm să exersăm cheile renegării sinelui, luării crucii și pierderii vieții-suflet astăzi, pentru a putea fi concediați și înlocuiți cu Cristos! Amin, Doamne, fie ca Cristos să fie totul în noi și pentru noi! Fie ca Cristos să facă totul prin noi și pentru noi, pentru clădirea lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ has the Key of David: we Enjoy the Riches of God in Christ for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 43 cu tema: Cristos, Duhul care le vorbește bisericilor, Cel care are cheia lui David, și Cel care va cina cu biruitori (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trebuie să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu și să lăsăm crucea să trateze orice obstacol

08/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Întrucât clădirea lui Dumnezeu este vie, ea crește; zidirea propriu-zisă a bisericii ca și casă a lui Dumnezeu se face prin creșterea în viață a credincioșilor, iar noi trebuie să creștem în viață pentru clădire și să tratăm orice obstacol în calea creșterii și eliberării vieții divine. Amin!

Slavă Domnului, El a venit în noi ca viața noastră, pentru ca El să crească în noi, să ne transforme și să ne facă pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu și, de asemenea, El ne zidește într-o casă spirituală, locașul lui Dumnezeu, biserica!

Noi, credincioșii în Cristos, ne-am născut inițial din părinții noștri umani și, prin urmare, ne-am născut în păcat. Suntem făcuți din țărâna pământului pentru a fi vase de lut. Cum putem noi să facem parte din zidirea sfântă și glorioasă a lui Dumnezeu? Cum putem fi calificați să facem parte din clădirea lui Dumnezeu?

Numai prin procesele de regenerare, creștere în viață, transformare și zidire. Trebuie mai întâi să fim regenerați. Numai având viața lui Dumnezeu putem face parte din clădirea lui Dumnezeu, căci clădirea lui Dumnezeu, biserica, rezultă din viața Lui.

După ce suntem regenerați, trebuie să creștem în viață. Trebuie să creștem în viață spre maturitate zi de zi. Facem acest lucru venind la cuvântul viu al Domnului și bând laptele neprefăcut al cuvântului prin exersarea duhului nostru. Pe măsură ce bem laptele cuvântului, creștem prin el spre mântuire, căci am gustat că Domnul este bun.

Creșterea noastră în viață are ca rezultat transformarea noastră, căci pe măsură ce Îi permitem Domnului să crească în noi, El ne schimbă încet în interior. Transformarea este un proces metabolic interior prin care elementul nostru vechi este îndepărtat și elementul divin este adăugat.

Vedem o ilustrare a acestui lucru în lemnul pietrificat; pe măsură ce apa curge și bucata de lemn rămâne în curgerea apei, elementul lemnului este îndepărtat și eliminat, iar elementul piatră este adăugat la structura bucății de lemn. Ceea ce aveți la sfârșit este ceva care arată ca lemnul, dar este făcut din piatră, căci elementul de piatră din curgerea apei a înlocuit fiecare element de lemn.

Când suntem transformați, alții ne văd, dar în realitate, ei Îl văd pe Cristos în noi, căci omul nostru vechi și sinele nostru cu carnea au fost încetul cu încetul îndepărtate și eliminate, iar elementul lui Dumnezeu a fost adăugat încetul cu încetul ființei noastre. Slavă Domnului!

Pe măsură ce suntem transformați venind la Domnul ca o piatră vie, devenim pietre vii potrivite pentru clădirea lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Domnul, să acordăm atenție duhului nostru și să ne păzim inima

Clădirea lui Dumnezeu este o clădire vie și, prin urmare, crește; zidirea propriu-zisă a bisericii ca și casă a lui Dumnezeu este prin creșterea noastră în viață (Efeseni 2:21).

Viața lui Dumnezeu crește în noi; viața Sa trebuie să crească în noi puțin câte puțin și zi de zi. Este bine să-I cerem zilnic Domnului să ne dea porția de har de care avem nevoie pentru a putea crește în viață, chiar să-I cerem să ne dea măsura acelei zile de creștere în viață.

Trebuie să fim atenți la creșterea noastră în viața divină, căci trebuie să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu. Trebuie să-I dăm Domnului mai mult teren pentru ca El să crească în noi.

Nu creștem încercând mai mult să-I fim plăcuți lui Dumnezeu sau să facem ceea ce ne spune Biblia să facem; trebuie să cooperăm cu Domnul pentru ca El să crească în noi într-un mod normal, zilnic.

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Domnul, să acordăm atenție duhului nostru și să ne păzim inima cu toată vigilența pentru a rămâne pe calea vieții (1 Petru 1:8; 2:2, 5; 3:4, 15; Prov. 4:18-23; Deut. 10:12; Marcu 12:30).

Există cel puțin trei moduri minunate prin care putem coopera cu Domnul pentru creșterea noastră în viața divină, spre clădirea lui Dumnezeu. În primul rând, trebuie să-L iubim pe Domnul. A-L iubi pe Domnul este începutul tuturor experiențelor spirituale ale lui Cristos. Dacă nu-L iubim pe Domnul, nu putem crește în viață.

Dacă vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie mai întâi de toate să-L iubim pe Domnul. Cât de puternică este dragostea noastră pentru Domnul? Cu toții putem spune că-L iubim pe Domnul, dar avem o dragoste ferventă pentru El, chiar prima dragoste pentru El?

Trebuie să fim felul de oameni care spun „Domnul Isus, Te iubesc”. Ne stârnim dragostea pentru Domnul petrecând timp cu El, stând la picioarele Lui și permițându-I să ne vorbească.

Nu ar trebui să ne bazăm pe emoțiile noastre, ci mai degrabă ar trebui să ne exersăm duhul pentru a-I spune Domnului că-L iubim.

A-L iubi pe Domnul nu are nicio legătură cu felul în care ne simțim și dacă suntem undeva sus sau jos; mai degrabă, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L iubi pe Domnul și a-I spune că Îl iubim!

Când nu-L mai iubim pe Domnul cu prima dragoste, vine degradarea. Biserica din Efes și-a pierdut prima dragoste; părăsirea primei dragoste aduce declin și degradare în biserică.

Fie ca noi să nu ne părăsim prima dragoste iubindu-L pe Domnul și fiind iubitorii Lui nebuni, astfel încât să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu! Fie ca noi să profităm de fiecare ocazie de-a lungul zilei pentru a-I spune Domnului că Îl iubim.

În timp ce călătorim la serviciu cu mașina sau cu transportul în comun, fiind constrânși de multe lucruri precum traficul, oamenii din jurul nostru și întârzierile, trebuie pur și simplu să-I spunem Domnului că Îl iubim. Poate că suntem tocmai pe punctul de a ne certa cu soțul/soția noastră, trebuie pur și simplu să uităm de cearta noastră și să-I spunem Domnului că Îl iubim!

1 Petru 1:8 spune că noi, creștinii, Îl iubim pe Cel pe care nu L-am văzut. Putem chiar să-I spunem Domnului că nu ne este ușor să-L iubim, pentru că nu L-am văzut, așa că Îl putem ruga să ne stârnească dragostea pentru El. Când Îl iubim, Îl savurăm și putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

O altă cale prin care putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu este să acordăm atenție duhului nostru. Trebuie să ne exersăm duhul zi de zi. O cale prin care facem acest lucru este venind la Domnul și permițându-I să strălucească asupra noastră pentru a expune orice păcate, probleme și greșeli.

Când ne mărturisim păcatele în lumina Domnului, ne exersăm duhul, iar cerul dintre noi și Domnul devine senin. Domnul va străluci asupra păcatelor și fărădelegilor noastre, iar noi pur și simplu ne vom mărturisi păcatele; sângele lui Isus Cristos ne va curăți de orice păcat (1 Ioan 1:7, 9).

Indiferent de cât timp suntem în Domnul, tot trebuie să ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului și să avem o curățare de păcatele și problemele noastre. S-ar putea să fim ofensați de cineva sau cineva ne poate deranja în mod continuu, chiar și simpla vedere a acestei persoane ne provoacă durere.

Nu trebuie să permitem vreunei ofense sau amărăciuni să prindă rădăcini în inima noastră, ci mai degrabă să venim la lumina Domnului, să ne mărturisim păcatele și să tratăm orice problemă.

Fie ca noi să ne cunoaștem duhul și să ne exersăm duhul. Ori de câte ori simțim că suntem în carnea noastră sau că sinele este exprimat, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și să ne îndreptăm atenția asupra duhului nostru (Romani 8:6).

O a treia cale de a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu este să ne păzim inima cu toată silința, ca să putem rămâne pe calea vieții (Proverbe 4:18-23). Din inima noastră ies izvoarele vieții; trebuie să ne păzim inima.

Aceasta înseamnă că trebuie să venim la Domnul din nou și din nou în ceea ce privește inima noastră, pentru ca El să ne păzească inima. Trebuie să ne întoarcem inima către El, spunându-I că Îl iubim și pur și simplu trebuie să ne deschidem către El.

Când ne deschidem către Domnul zi de zi și Îi permitem să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră (Efeseni 3:17), vom crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu. De multe ori ne dăm seama că nu ne putem păzim inima, așa că venim la Domnul și Îi dăm tot terenul pentru a ne păzi inima.

Doamne Isuse, vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi. Ne întoarcem inima către Tine. Te iubim, Doamne! Reaprinde dragostea noastră pentru Tine. Salvează-ne de a ne părăsi dragostea dintâi față de Tine. O, Doamne, fie că simțim asta sau nu, ne exersăm duhul să-Ți spunem că Te iubim! Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim cu dragostea noastră dintâi. Te iubim cu cea mai bună dragoste a noastră. Ne exersăm duhul să Te iubim cu toată ființa noastră! Amin, Doamne, ne exersăm duhul și rămânem sub lumina Ta, ca Tu să strălucești asupra noastră și să expui orice nu se potrivește cu Tine. Suntem de acord cu lumina Ta și ne mărturisim păcatele. O, Doamne, ne exersăm duhul pentru a ne mărturisi păcatele, fiind de acord cu ceea ce strălucește lumina Ta. Ne deschidem Ție cu privire la greșelile, fărădelegile, păcatele și eșecurile noastre. Spală-ne și curăță-ne. Vrem să rămânem în părtășia vieții. O, Doamne, vrem să ne păzim inima cu toată vigilența, ca să putem rămâne pe calea vieții astăzi! Păzește-ne inima, Doamne Isuse!

Experimentăm crucea tratând orice obstacol ca să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem ca viața lui Cristos să fie neîmpliedicată în noi, trebuie să experimentăm zdrobirea crucii, ca orice obstacol din noi să poată fi tratat și înlăturat (1 Petru 1:11; 4:14; Psalmul 139:23-24).

Trebuie să experimentăm uciderea morții lui Cristos în Duhul atotinclusiv al lui Cristos, ca Duh al gloriei pentru a putea crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră pentru a expune orice obstacole subiective din noi, astfel încât să putem permite crucii să le învingă, pentru ca noi să creștem în viață, spre transformarea noastră, spre clădirea lui Dumnezeu.

A fi creștin înseamnă a nu lua nimic altceva decât pe Cristos ca țel al nostru; cu toate acestea, s-ar putea să nu cunoaștem calea vieții și să nu-L luăm pe Cristos ca viață a noastră, iar acesta este un mare obstacol în calea creșterii vieții Domnului în noi (Matei 7:13-14; Filipeni 3:8-14; Coloseni 3:4; Romani 8:28-29).

A fi creștin înseamnă că Cristos este ținta și țelul nostru; El este Cel preeminent în viața noastră. Dar problema este că adesea nu-L luăm pe El ca viață a noastră și nu cunoaștem calea vieții. Mai degrabă, trăim în concepțiile noastre și conform concepțiilor noastre și ne aflăm în întunericul concepțiilor noastre umane.

Facem lucrurile nu conform lui Cristos care trăiește în noi, ci conform concepțiilor noastre, iar acest lucru ni se pare rezonabil. În afară de Cristos, însă, toate concepțiile noastre sunt întuneric; pot fi bune sau pot fi rele, dar sunt întuneric și moarte.

Ne ținem de un concept pentru că îl credem destul de bun; avem o opinie despre ceva și credem că avem dreptate și aducem un argument puternic pentru a-l susține.

Însă dacă Domnul nu are primul loc și El nu strălucește în această privință, ne aflăm în întunericul concepțiilor umane și nu putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

De atâtea ori în viața noastră de familie și mai ales în viața de biserică ne exprimăm opiniile bazate pe concepțiile noastre și întunericul apare. O, Doamne! Luăm decizii nu bazate pe contactarea Cristosului cel viu și pe faptul de a fi pe calea vieții, ci pe baza a ceea ce simțim și a ceea ce gândim.

Fie ca noi să învățăm să aducem toate lucrurile, toate problemele și toate situațiile Domnului și să ne deschidem către El, pentru ca El să ne lumineze și să ne conducă pe calea vieții.

Numai așa putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu și numai așa poate viața lui Cristos să curgă în mod neîmpliedicat în noi. Trebuie să fim pe calea vieții, verificând cu Domnul, pentru a nu trăi conform concepțiilor și comportamentului uman.

Al doilea obstacol în calea vieții Domnului în noi este ipocrizia; spiritualitatea unei persoane nu este determinată de aparența exterioară, ci de modul în care se îngrijește de Cristos (Matei 6:1-6; 15:7-8; Ioan 5:44; 12:42-43; Iosua 7:21).

Cea mai autentică parte a ființei noastre este duhul nostru. Când suntem în duhul nostru, suntem mântuiți de ipocrizie. Dar când nu ne exersăm duhul, nu-L trăim pe Cristos, iar ceea ce iese din noi este ipocrizia.

Putem încerca să facem un lucru bun sau altul și putem exprima concepțiile noastre bune, dar pentru că nu suntem în duhul nostru, aspectul exterior nu se potrivește cu realitatea interioară.

Un ipocrit este un actor de teatru; el dă impresia cuiva sau a unei emoții, dar în realitate nu este acea persoană și nu are acel sentiment. Fie ca noi să fim mântuiți de a ne preface, a da în spectacol, și de la a fi fățarnici.

Fie ca noi să învățăm să cultivăm și să dezvoltăm relația noastră interioară, intimă, cu Domnul, astfel încât să putem fi una cu El, să ne unim cu El și să cooperăm cu El. Domnul urăște ipocrizia.

Uneori, putem fi cu niște tineri și vrem să-i ajutăm în lucruri spirituale, așa că ne comportăm într-un anumit fel și spunem anumite lucruri care nu se potrivesc cu ceea ce suntem noi în interior.

Fie ca noi să nu ne preocupăm de dreptatea noastră înaintea oamenilor, ca să fim priviți de ei, ci mai degrabă să avem o viață interioară, ascunsă, spirituală și intimă cu Domnul, ca să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să exersăm să petrecem timp ascuns și secret cu Tatăl nostru care vede în secret, ca să ne putem dezvolta rădăcinile ascunse în El, să avem o umblare cu El și să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Al treilea obstacol este răzvrătirea; putem fi foarte activi și zeloși în a face lucruri, dar totuși să-L întemnițăm și să nu ascultăm pe Cristosul viu dinăuntrul nostru, ignorându-L (Lev. 14:9, 14-18; 11:1-2, 46-47; Romani 16:17; 1 Cor. 15:33).

Putem crede că noi, cei care credem în Cristos, nu suntem răzvrătiți, căci credem în Isus și Îl iubim. Cu toate acestea, putem fi zeloși în a face multe lucruri pentru Domnul sau în numele Lui, totuși tot nu ascultăm de Cristosul viu dinăuntrul nostru, ignorându-L.

El ne spune adesea: Nu, nu-i spune asta soției tale, sau, Nu, nu te băga; totuși, noi nu-L ascultăm. Suntem răzvrătiți ignorând vocea Lui blândă și liniștită. Îl întemnițăm pe Domnul în ființa noastră.

În multe lucruri mărunte ale vieții noastre de zi cu zi, cum ar fi felul în care ne îmbrăcăm, felul în care ne pieptănăm, felul în care vorbim și felul în care ne comportăm, Îl ignorăm pe Domnul și suntem răzvrătiți față de El, prin urmare, nu avem grijă de Cristosul cel viu dinăuntrul nostru. O, Doamne!

Fie ca noi să dezvoltăm o sensibilitate în duhul nostru, astfel încât să avem grijă de Cristosul cel viu din duhul nostru și să facem toate lucrurile conform Lui. De asemenea, fie ca noi să nu ne descurajăm atunci când ne dăm seama că întreaga zi a trecut și nu venit cu nimic la Domnul; mai degrabă, fie ca noi să începem să facem acest lucru chiar acum.

Fie ca noi să petrecem timp cu Domnul, verificând cu El în legătură cu toate lucrurile și având multe conversații intime cu El.

Deoarece putem fi atât de activi și zeloși în a face lucruri, chiar și în viața de biserică, s-ar putea să nu ne consultăm cu El, fie ca să învățăm să ne pesede simțul interior al vieții din noi. Fie ca să ne consultăm întotdeauna cu Domnul: O, Doamne, ce simți în legătură cu asta?

Al patrulea obstacol îl reprezintă capacitățile noastre naturale; dacă aceste capacități naturale rămân nezdrobite în noi, ele vor deveni o problemă pentru viața lui Cristos (2:14-15; 3:12, 16-17; Iuda 19; Levitic 10:1-2).

Poate că suntem destul de capabili să vorbim în mod natural despre cutare sau cutare lucru și, prin urmare, putem fi în întuneric și împiedica creșterea lui Cristos în noi. Suntem atât de sufletești și atât de naturali, și chiar și în viața de biserică, putem trăi în sufletul nostru și în omul nostru natural.

Învățăm ce este bine și ce nu este atât de bine, învățăm să ne comportăm într-un anumit fel și trăim într-un mod natural bun, dar fără exersarea duhului nostru. O, Doamne!

Poate că interacționăm cu ceilalți într-un mod adecvat, fără a spune lucruri care să-i ofenseze, totuși putem fi în omul natural și facem lucrurile conform capacității noastre naturale, nu conform duhului.

Omul sufletesc nu poate primi sau discerne lucrurile spirituale; un om spiritual, însă, discerne toate lucrurile. Fie ca noi să fim cei care petrec mult timp cu Domnul și să tratăm orice obstacole în viața Lui.

Fie ca noi să permitem crucii Sale să lucreze în noi pentru a trata capacitățile noastre naturale, astfel încât viața Lui să curgă în noi și să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem ca viața Ta să curgă în noi fără nici o piedică. Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a avea parte de zdrobirea crucii și pentru ca orice obstacole să fie eliminate și tratate. Amin, Doamne, fie ca noi să experimentăm darea la moarte a morții a lui Cristos în Duhul atotinclusiv al lui Cristos și în Duhul gloriei, pe măsură ce ne exersăm duhul astăzi. Vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu într-un mod normal. Te luăm ca țel al nostru și vrem să rămânem pe calea vieții. O, Doamne, Tu ești viața noastră și Tu ești țelul nostru. Tu ești Cel Preeminent. Vrem să ne îngrijim de Cristosul cel viu dinăuntrul nostru și să nu încercăm să ne îmbunătățim aspectul exterior. Amin, Doamne, mântuiește-ne de orice ipocrizie. Vrem să fim atenți la Cristosul cel viu dinăuntrul nostru și să nu-L întemnițăm niciodată sau să nu-L ascultăm, fiind astfel răzvrătiți față de El. Vorbește-ne, Doamne. Vrem să ascultăm vocea Ta. Zdrobește în noi ceea ce trebuie zdrobit și tratează capacitățile noastre naturale. Fie ca noi să fim cei care petrec mult timp cu Domnul în secret pentru a-L savura, a fi tratați de El și a-I permite să curgă liber în noi. Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi, tratând toate obstacolele în calea creșterii lui Cristos în noi!