Venirea Domnului

Dumnezeu ne despoaie și ne mistuie ca să ne reconstruiască cu Sine Însuși și să ne aducă pe linia vieții

27/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Intenția lui Dumnezeu este să aibă oameni care se află pe linia vieții – cei care mănâncă din pomul vieții, trăiesc pe linia vieții și nu se bazează pe propriile abilități naturale, pe integritate sau pe priceperea lor, ci depind în totalitate de Dumnezeu ca viață, pentru a-L exprima și a-L reprezenta pe El. În acest scop, El îngăduie o anumită măsură de suferință, menită să ne despoaie și să ne reconstituie cu Sine Însuși.

Doamne Isuse, ne dăm astăzi Ție pentru împlinirea scopului Tău. Te iubim și ne deschidem Ție. Ai Tu calea Ta în ființa noastră. Vrem să fim una cu Tine astăzi, în viața noastră de zi cu zi. Salvează-ne de la a ne baza pe ființa noastră naturală, pe abilitățile sau pe integritatea noastră; dorim pur și simplu să Te căutăm pe Tine și să fim umpluți cu Tine! Amin, Doamne, adu-ne pe deplin pe linia vieții. Fă din noi oameni ai vieții, care depind de Domnul și Îl exprimă pe Domnul! Amin!

În ochii lui Dumnezeu există doar două surse care dau naștere la două linii, două principii de viață, două împărății și două finalizări. Există pomul vieții – care este Dumnezeu în Cristos, ca viață – și pomul cunoștinței binelui și răului – care este Satan, ca sursă a morții.

Fie trăim prin pomul vieții, fie prin pomul cunoștinței. Dacă depindem de Cristos ca viață – dacă Îl primim pe Cristos ca viață a noastră, Îl căutăm și Îl câștigăm, astfel încât El să poată trăi în noi și să fie exprimat prin noi – atunci vom fi pe linia vieții și vom trăi conform principiului vieții.

Aceasta nu înseamnă că vom fi perfecți în tot ceea ce trăim, că nu vom mai păcătui niciodată sau că vom fi mereu integri și morali în toate privințele. Înseamnă, pur și simplu, că Îl căutăm pe Dumnezeu; iar atunci când greșim, ne întoarcem la El, ne încredem în El, depindem de El și facem toate lucrurile fiind una cu El.

Însă, dacă nu depindem de Dumnezeu în Cristos ca viață, dacă facem lucrurile potrivit pomului cunoștinței binelui și răului, trăim în moarte și ne aflăm pe linia morții. Putem fi morali, putem face totul corect, putem alege binele și respinge răul, având o mare cunoștință a binelui; cu toate acestea, suntem în moarte.

Putem chiar să trăim viața de biserică ca fiind creștini veritabili; s-ar putea să nu-i ofensăm pe alții, să fim amabili, blânzi, buni și îngăduitori, dar, cu toate acestea, trăim în noi înșine și prin noi înșine, iar ceilalți simt propria noastră aromă și savoare, nu pe Cristos trăit în noi; acest lucru răspândește moartea. O, Doamne!

Fie ca noi să fim salvați de la aceasta și să fim aduși pe linia vieții astăzi!

Destinul final al omului este fie Noul Ierusalim, fie lacul de foc: noi alegem linia vieții!

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să alegem calea vieții, astfel încât să ne aflăm pe linia vieții și să trăim potrivit principiului vieții, pentru a flinaliza Noul Ierusalim – cetatea vieții și a luminii. Există doar două destinații sau deznodăminte finale pentru om: fie Noul Ierusalim, fie lacul de foc.

Dacă ne aflăm astăzi pe linia vieții, dacă ne exersăm duhul și ne renegăm sinele pentru a-I permite lui Cristos să trăiască în noi, atunci destinația noastră va fi cetatea apei vieții, Noul Ierusalim (Apoc. 21:2, 11, 23; 22:1-2, 14).

Noul Ierusalim va fi locuința eternă a lui Dumnezeu și a omului; nu este o cetate fizică, alcătuită din aur, perle și pietre prețioase ca materiale, ci o entitate spirituală, o persoană corporativă și o viață corporativă.

Noul Ierusalim este cel mai bun și mai glorios țel pentru toți oamenii care umblă pe calea vieții, conform dorinței lui Dumnezeu și spre plăcerea Sa.

Având Noul Ierusalim drept țel și motivație, dorim să trăim astăzi pe linia vieții. Dorim să trăim nu potrivit pomului cunoștinței binelui și răului, ci potrivit pomului vieții, întorcându-ne către duhul nostru, trăind în duhul nostru și permițându-I Domnului să trateze tot ceea ce El expune în noi, în ființa noastră, sub lumina Sa.

Dorința noastră este să participăm, împreună cu Dumnezeu, la toate binecuvântările Sale – care sunt viața eternă – pentru întreaga veșnicie; dorim să fim Noul Ierusalim, una cu Dumnezeu!

Cel de-al doilea deznodământ, sau destin, al omului este lacul cu foc; cei care trăiesc pe linia morții, bazându-se pe pomul cunoștinței binelui și răului, vor ajunge în lacul cu foc și pucioasă, în Gheena focului (Mat. 5:22).

Acest lac de foc a fost pregătit pentru Satan și urmașii săi, servind drept închisoare pentru ei – fiind sfârșitul cel mai rău și mai nenorocit pentru toți oamenii care aleg calea morții, conform planului malefic al lui Satan.

Acesta nu este un loc destinat omului, ci unul pe care Satan și urmașii săi îl vor avea pentru veșnicie.

Cei care urmează astăzi sfatul malefic al lui Satan și trăiesc potrivit pomului cunoștinței binelui și răului vor avea parte, împreună cu Satan, de judecata eternă și de pierzarea eternă (Ioan 16:11; Mat. 25:41; Apoc. 21:8, 27; 22:15). O, Doamne Isuse!

Noi, cei care credem în Cristos, nu vom avea niciodată parte de un asemenea destin, căci am fost mântuiți și regenerați, iar Noul Ierusalim este destinul nostru.

Totuși, dacă astăzi nu trăim pe linia vieții – alegând pomul vieții – s-ar putea să fim atinși de acest foc în epoca următoare; epoca următoare va fi fie o gustare anticipată a Noului Ierusalim, fie o formă de judecată și perfecționare.

Faptul dacă vom avea o gustare anticipată a Noului Ierusalim – ospătând împreună cu Domnul și domnind alături de El – sau că vom fi perfectați de Domnul în epoca următoare, depinde de linia pe care alegem să trăim astăzi.

Noi dorim ca Noul Ierusalim să fie sfârșitul cel mai bun și mai glorios al căii vieții lui Dumnezeu; acesta este stimulentul nostru de astăzi – un stimulent dinamic care ne îndeamnă să-L căutăm pe Dumnezeu până când Îl vom câștiga pe deplin, conform dragostei și harului Său. Amin!

De asemenea, privim lacul de foc drept sfârșitul cel mai rău și mai nenorocit al căii morții lui Satan – calea binelui și a răului – și îl considerăm un avertisment solemn în viața noastră creștină de zi cu zi.

Mai mult, dorim să cooperăm cu Domnul pentru a-i mântui pe mulți dintre oamenii de pe linia pomului cunoștinței binelui și răului, ajutându-i să fie transferați de pe linia morții pe linia vieții.

Ne rugăm ca mulți dintre cei din jurul nostru să scape de judecata eternă și de pierzarea eternă a lui Satan, fiind aduși pe linia vieții, pentru a avea parte de Noul Ierusalim ca destin al lor glorios și minunat! Amin!

Doamne Isuse, alegem astăzi să rămânem pe linia vieții! Ne exersăm duhul pentru a ne împărtăși de Tine ca pom al vieții și pentru a depinde de Tine ca viață. Amin, Doamne, luăm Noul Ierusalim drept scop al nostru, căci dorim să ajungem la finalizare în cetatea apei vieții, locuința eternă a lui Dumnezeu și a omului! Aleluia, destinul nostru cel mai bun și mai glorios este să trăim veșnic una cu Dumnezeu, depinzând de Dumnezeu, exprimându-L pe Dumnezeu și reprezentându-L pe Dumnezeu prin viața Sa! Amin, Doamne, dorim să umblăm pe calea vieții, conform dorinței lui Dumnezeu și spre plăcerea Lui. Dorim să Te savurăm, să ne împărtășim de Tine și să trăim într-un singur duh cu Tine. Ne ținem departe de tot ce ține de pomul cunoștinței binelui și răului; pur și simplu Te alegem pe Tine ca viață. O, Doamne, Te așezăm pe tron în ființa noastră astăzi; Tu ești Domnul, Împăratul și Stăpânul. Îți dăm primul loc. Ne deschidem pur și simplu pentru a bea din râul apei vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului! Aleluia, devenim Noul Ierusalim și putem avea chiar și o gustare anticipată a Noului Ierusalim încă de astăzi! Amin!

Dumnezeu ne despoaie și ne mistuie pentru a ne reconstrui cu Dumnezeu și a ne aduce pe linia vieții

În timp ce cugetăm cu un duh de rugăciune asupra cărții lui Iov – una dintre cele mai dificile, dar și mai prețioase cărți din Biblie – trebuie să avem în vedere scopul lui Dumnezeu; altfel, ne vom lăsa distrași de cunoștințele și dezbaterile prezente în această carte.

Iov era un om perfect și drept – atât de perfect, încât a avut loc o „conferință” la care a participat chiar și Satan, iar Dumnezeu i-a arătat lui Satan cât de perfect era Iov.

Fără ca el să știe, Dumnezeu a vrut să Se folosească de Satan ca de un instrument neplăcut pentru a-l trata pe Iov: să-l despoaie de integritatea și de dreptatea sa proprie, mistuindu-l până la capăt, astfel încât Iov să ajungă pe linia vieții, depinzând de Dumnezeu ca viață.

Iov era desăvârșit și perfect, însă această desăvârșire și integritate erau în el și de la el însuși; erau lucrarea lui, perfecțiunea lui, integritatea lui – fără ca Dumnezeu să aibă vreun rol în toate acestea.

Astfel, Iov a trecut prin mari suferințe și a fost deposedat de tot ce avea: bunurile i-au fost distruse, copiii i-au murit, iar sănătatea i-a fost grav afectată; a suferit cumplit și a căzut în depresie.

Mai mult, trei dintre prietenii săi au venit și au susținut, în discuțiile cu el, că trebuie să fi făcut ceva greșit, de vreme ce Dumnezeu a îngăduit ca toate aceste lucruri să se abată asupra lui.

Logica lui Iov și a prietenilor săi era în domeniul pomului cunoștinței binelui și răului (Iov 2:11–32:1). Timp de peste treizeci de capitole, ei au dezbătut acest subiect. La fel ca prietenii săi, Iov era limitat la cunoștința binelui și a răului, neavând cunoștință despre economia lui Dumnezeu (4:7-8).

Atât Iov, cât și prietenii săi se aflau în sfera greșită; ei se găseau în sfera pomului cunoștinței binelui și răului (1:1; 2:3; 19:10). Dumnezeu, însă, încerca să-i salveze din acel domeniu și să-i așeze în domeniul pomului vieții.

Aici vedem unul dintre scopurile principale ale modului în care Dumnezeu lucrează cu noi în ceea ce privește suferința. Scopul lui Dumnezeu în interacțiunea cu Iov a fost să-l întoarcă de la calea binelui și a răului la calea vieții, astfel încât el să-L poată câștiga pe Dumnezeu în cea mai deplină măsură (Iov 42:1-6).

Dumnezeu a intenționat să mistuie această persoană fără prihană și dreaptă și chiar să-l deposedeze de realizările sale, de reușitele sale și de cel mai înalt standard etic de perfecțiune și dreptate.

Nu aceasta este ceea ce dorește Dumnezeu; aceasta este ceea ce noi credem că El dorește, însă Dumnezeu vrea oameni care să fie pe linia vieții, depinzând de El ca pom al vieții.

Intenția lui Dumnezeu a fost să-l dărâme pe Iov cel natural, cu perfecțiunea și dreptatea sa, pentru ca Dumnezeu să poată zidi un Iov înnoit, având natura și atributele lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu dorește o persoană perfectă și dreaptă care acționează astfel prin ea însăși; El dorește o persoană înnoită, care posedă natura și atributele lui Dumnezeu, pentru a-L exprima pe Dumnezeu pe linia vieții.

Dumnezeu nu dorește oameni care sunt drepți și perfecți pe linia pomului cunoștinței binelui și răului, ci persoane care se află pe linia pomului vieții. Amin!

În cartea lui Iov, vedem că Dumnezeu l-a tratat în mod sever pe Iov pentru a-i ajusta logica cu privire la relația sa cu Dumnezeu – o relație care ar trebui să fie guvernată de principiul vieții, astfel încât omul să-L câștige pe Dumnezeu, să fie umplut de Dumnezeu și să-L exprime pe Dumnezeu.

Dumnezeu dorește să ne ajusteze logica, în calitate de creștini, cu privire la relația noastră cu El: să trecem de la principiul binelui și al răului – bazat pe etică – la principiul vieții, conform lui Dumnezeu!

În loc să încercăm să fim etici și morali, ar trebui să fim aceia care Îl câștigă pe Dumnezeu și ne împărtășim din Dumnezeu, pentru împlinirea economiei eterne a lui Dumnezeu!

Iov și prietenii săi, însă, s-au oprit la nivelul cunoașterii a ceea ce este corect și greșit; ei nu cunoșteau economia lui Dumnezeu și nu au înțeles pe deplin care a fost scopul lui Dumnezeu în crearea omului. Ei nu aveau nicio revelație divină și nici vreo experiență a vieții divine.

Nu aveau nicio idee că Dumnezeu nu intenționează să sporească perfecțiunea, corectitudinea, dreptatea și integritatea omului, ci dorește ca oamenii să fie pe linia vieții, depinzând de pomul vieții.

Trebuie să vedem acest lucru astăzi. Trebuie să conștientizăm că, deși sună bine să fii perfect, drept și moral, ceea ce dorește Dumnezeu este să fim pe linia vieții, căutându-L pe Dumnezeu și câștigându-L pe El.

În acest scop, Dumnezeu săvârșește o lucrare de despuiere și mistuire, pentru ca noi să putem fi pe deplin pe linia vieții. Cartea lui Iov este ca un fundal întunecat; cuvintele lui Iov și ale celor trei prieteni ai săi arată că, deși păreau a fi oameni evlavioși, duceau lipsă de Dumnezeu și nu Îl exprimau pe El.

În loc să se roage cu privire la această situație și să se deschidă înaintea lui Dumnezeu, ei au intrat în dezbateri și dispute, situându-se pe deplin pe linia pomului cunoștinței binelui și răului. Dumnezeu a dorit să-i salveze din acel domeniu și să-i aducă în domeniul pomului vieții.

El a îngăduit ca Satan să-l trateze pe Iov într-un mod sever, astfel încât Iov să fie dărâmat și mistuit; în acest fel, Dumnezeu a putut interveni pentru a-l reconstrui pe Iov cu Trinitatea Divină, transformându-l într-un om nou — parte a noii creații a lui Dumnezeu — pentru împlinirea economiei eterne a lui Dumnezeu și expresiei Sale (Gal. 2:20).

Iată ce dorește Dumnezeu. El îngăduie să trecem prin diverse încercări, suferințe și situații neplăcute, pentru ca omul nostru natural — împreună cu dreptatea și integritatea noastră proprie — să fie mistuit, despuiat și dărâmat, permițându-I astfel lui Dumnezeu să ne reconstruiască și să ne înnoiască cu Sine Însuși.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului în timp ce trecem prin tot felul de experiențe, conștientizând că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu (Rom. 8:28-29).

Doamne Isuse, îndură-Te de noi astăzi și eliberează-ne pe deplin de la a trăi potrivit pomului cunoștinței binelui și răului! Salvează-ne de a rămâne blocați în cunoștința binelui și a răului, fără a cunoaște însă economia lui Dumnezeu. Fie ca noi să realizăm că Dumnezeu nu caută oameni perfecți și integri, ci oameni care se află pe linia vieții și care depind de Dumnezeu ca viață. Ne deschidem Ție, Doamne. Ne deschidem lucrării Tale cu noi, menită să dărâme omul nostru natural — cu perfecțiunea și integritatea sa naturale — și să ne zidească din nou, transformându-ne în persoane înnoite, în natura și atributele lui Dumnezeu. O, Doamne, adu-ne pe deplin pe linia pomului vieții. Ajustează-ne logica în ceea ce privește relația noastră cu Dumnezeu. Fie să fim salvați de încercarea de a face binele, de a fi etici, morali sau „oameni buni”; fie să fim, în schimb, cei care Îl caută pe Dumnezeu, Îl câștigă pe Dumnezeu și depind de Dumnezeu! Amin, Doamne! Lucrează prin tot ceea ce ne înconjoară pentru a despuia ființa noastră naturală — chiar și de aspectele ei „pozitive” — și pentru a ne reconstrui cu Dumnezeu. Lucrează, Doamne, pentru a face din noi un om nou, o parte a noii creații a lui Dumnezeu, împlinind astfel economia eternă a lui Dumnezeu, pentru expresia Sa! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God Strips and Consumes us to Rebuild us with God and bring us on the Line of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Iov și cei doi pomi (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să avem prezența Domnului în suferință și să fim victorioși asupra seducției închinării la idoli

20/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

La fel ca Daniel și tovarășii săi, trebuie să fim victorioși asupra seducției închinării la idoli, conștientizând că tot ceea ce nu este adevăratul Dumnezeu în duhul nostru regenerat reprezintă un idol care Îl înlocuiește pe Dumnezeu; atunci când ne aflăm în focul suferinței și al persecuției, Domnul este cu noi, transformând focul într-un loc plăcut în care putem umbla.

Doamne Isuse, Te iubim și Te slujim! Amin, Doamne, alegem să ne închinăm Ție și să Te slujim doar pe Tine, adevăratul Dumnezeu! Nu vom sluji niciun alt dumnezeu. Expune Tu orice idol din ființa noastră. Dezvăluie tot ceea ce Îți ia locul. Te iubim, Doamne, și dorim să fim cu Tine, să ne închinăm Ție și să Te slujim. Îți mulțumim că ești mereu cu noi, chiar și în suferințele și încercările noastre, transformând situațiile noastre de foc într-un loc plăcut în care să ne aflăm! Te iubim, Doamne! Amin!

În capitolul 3 din cartea Daniel, avem o relatare foarte interesantă despre modul în care vrăjmașul îi atacă pe tinerii biruitori, luați captivi din Israel; Daniel și tovarășii săi au fost victorioși asupra seducției închinării la idoli.

Împăratul Nebucadnețar a ridicat o imagine de aur, de o înălțime impresionantă – șaizeci de coți (aproximativ 27 de metri) – și a cerut tuturor să i se închine. A așezat această imagine într-un loc anume, în câmpia Dura, și a poruncit tuturor – de la dregători până la oamenii de rând și sclavi – să se plece înaintea ei.

Oricine nu se va închina imaginii va fi aruncat într-un cuptor aprins. Unii caldeeni, invidioși pe Daniel și pe cei trei tovarăși ai săi, s-au dus la împărat și i-au spus că acești trei tineri biruitori nu se închină imaginii.

Împăratul a poruncit ca ei să fie aduși înaintea sa și le-a ordonat să se închine imaginii, amenințându-i că, în caz contrar, vor fi aruncați în foc – adăugând că nu există niciun dumnezeu care să-i poată scăpa din mâna sa. Răspunsul lor a fost îndrăzneț, căci au spus că Dumnezeul căruia Îi slujesc este capabil să-i scape din cuptorul aprins și îi va scăpa din mâna împăratului; iar dacă nu, ei tot nu se vor închina acelui idol.

Nebucadnețar s-a umplut de furie și a cerut unora dintre oamenii săi puternici să-i lege pe cei trei și să-i arunce în cuptor; flacăra focului i-a ucis pe cei care îi purtau, dar cei trei au fost aruncați în foc. Totuși, era un al patrulea cu ei, iar cei patru umblau în mijlocul focului; cel de-al patrulea arăta ca un fiu de dumnezei.

Atunci împăratul le-a cerut să iasă, iar cei trei au ieșit fără ca măcar să miroasă a foc. Împăratul a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care Și-a trimis îngerul și i-a scăpat pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, care au nesocotit porunca împăratului și și-au dat trupurile, pentru a nu sluji și a nu se închina niciunui alt dumnezeu, în afară de Dumnezeul lor.”

Prin urmare, împăratul a dat un decret ca nimeni să nu vorbească împotriva Dumnezeului lor. Iar Dumnezeu i-a făcut să prospere.

Suntem victorioși asupra seducției închinării la idoli prin exersarea duhului nostru în toate lucrurile

Citind capitolul 3 din cartea Daniel, învățăm multe din exemplul lui Daniel și al tovarășilor săi, căci ei au fost victorioși asupra seducției închinării la idoli (vezi Matei 4:9-10). Am putea spune că, astăzi, nu avem idoli exteriori cărora să ne închinăm; totuși, idolii se află acum în inima noastră, fiind chiar o parte a ființei noastre.

Trebuie să ne deschidem înaintea Domnului și să vedem seducția închinării la idoli; idolii ne farmecă, ne seduc și ne atrag să ne închinăm la altceva în afară de Dumnezeu. Tot ceea ce nu este adevăratul Dumnezeu în duhul nostru regenerat, constituie un idol care Îl înlocuiește pe Dumnezeu (1 Ioan 5:21).

Trebuie să ne ferim de idoli și să nu ne închinăm la ei. Tot ceea ce nu este în duh sau din duh este un idol, căci Dumnezeul cel adevărat este contopit cu duhul nostru, iar în afara Dumnezeului celui adevărat, toate lucrurile pot deveni un idol.

Dumnezeul cel adevărat este opusul unui idol; tot ceea ce nu este în duh sau din duh este un idol. Ce este Dumnezeul cel adevărat? Dumnezeul cel adevărat este Dumnezeul Triunic, pe care Îl experimentăm ca viață a noastră, într-un mod practic.

Dumnezeul adevărat este Dumnezeul pe care Îl experimentăm ca viață divină. Avem viața divină ca o sămânță în noi; această viață biruiește lumea, iar Satan nu ne poate atinge.

Trebuie să învățăm să ascultăm de călăuzirea Domnului dinăuntrul nostru și să urmăm simțământul vieții. Uneori, când mergem la cumpărături, s-ar putea să ne placă foarte mult un lucru sau să ni-l dorim; totuși, Domnul din noi spune „nu”. Dacă insistăm să cumpărăm acel lucru, ceea ce aducem acasă este un idol. O, Doamne!

Putem cumpăra un lucru bun, chiar ceva despre care credem că avem nevoie, dar dacă Domnul din noi spune să nu-l cumpărăm, ne alegem cu un alt idol.

Astăzi, oamenii nu trebuie să meargă într-un templu păgân pentru a avea un idol; ori de câte ori îți însușești ceva la care Dumnezeu spune „nu”, acel lucru devine un idol.

Așadar, ce ar trebui să facem? Cum ne putem feri de idoli și cum putem sta departe de închinarea la idoli? Cum putem ieși victorioși în fața seducției închinării la idoli? Trebuie să ne exersăm duhul în toate lucrurile.

Când mergem la cumpărături – fie într-un supermarket, fie în numeroasele magazine online de astăzi – trebuie să ne exersăm duhul și să chemăm numele Domnului. Trebuie să fim atenți la simțul vieții și al păcii dinăuntrul nostru. Trebuie să fim atenți la mișcarea Domnului în duhul nostru.

Am acumulat o mulțime de idoli, pur și simplu pentru că nu am ascultat ceea ce ne spunea Domnul înăuntru.

Cel mai supărător idol este „sinele”; dușmanul Trupului este sinele, deoarece acesta Îl înlocuiește pe Dumnezeu cu interesul personal, exaltarea de sine, gloria de sine, înfrumusețarea de sine și puterea proprie. O, Doamne Isuse!

Trebuie să ne renegăm sinele în Trup și pentru Trup; nu trebuie să ne predicăm pe noi înșine, ci pe Isus Cristos ca Domn (Matei 16:24; 2 Corinteni 4:5).

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să scoată la lumină orice interes personal, orice căutare a sinelui, orice exaltare de sine, precum și orice glorificare de sine sau înfrumusețare de sine. Fie ca noi să ne exersăm duhul și să rămânem în contact cu Domnul, urmând simțul lăuntric al vieții și al păcii în toate lucrurile.

Iar când le vorbim altora, fie ca noi să ne exersăm în continuare duhul, astfel încât să le vorbim despre Cristos – nu transmițându-le ceva din noi înșine și nici exprimând sinele, ci prezentându-L pe Isus Cristos ca Domn.

Fie ca noi să fim victorioși asupra seducției închinării la idoli. Poate că nu realizăm modul în care idolii ne farmecă și ne atrag; carnea este atrasă de lucruri, căci în spatele multor lucruri de astăzi se află demoni care ne ademenesc și ne seduc.

Nu putem rezista acestei seducții prin propriile noastre puteri; nu suntem suficient de tari pentru a face acest lucru, oricât de mult am încerca. Trebuie să fim în duhul nostru.

Mai mare este Cel ce este în noi decât cel ce este în lume (1 Ioan 4:4); atunci când Îl atingem pe Domnul în duhul nostru și urmăm călăuzirea Sa lăuntrică, El ne face victorioși asupra seducției închinării la idoli.

Doamne Isuse, Te iubim și Te urmăm în dragoste, căci Tu ești Domnul nostru, Împăratul nostru, Mirele nostru, Mântuitorul nostru și singurul nostru Dumnezeu! Amin, Doamne, ajută-ne să ne ferim de idoli. Ajută-ne să înțelegem că idolii încearcă să ne seducă și să ne ademenească, pentru a-L înlocui pe Domnul în noi. Ajută-ne să vedem că tot ceea ce nu este Dumnezeul cel adevărat în duhul nostru regenerat este un idol care Îl înlocuiește pe Dumnezeu. O, Doamne, fă-ne să înțelegem că tot ceea ce nu este în duh sau din duh este un idol. Chiar acum, ne întoarcem către duhul nostru. Te iubim și ne închinăm Ție. Respingem orice idoli. Suntem uniți cu Tine; dorim să rămânem în această unire organică, pentru ca Tu să ne poți salva de orice idoli. Luminează-ne, Doamne, și scoate la iveală orice interes personal, înălțare de sine, căutare a propriei glorii, a propriei frumuseți sau a propriei puteri. Fie ca sinele să nu devină un idol în noi. Alegem să ne renegăm sinele în Trup și pentru Trup. Vrem să-L predicăm pe Isus Cristos ca Domn, nu pe noi înșine. Amin, Isus Cristos este Domnul! Slavă Domnului Isus! Isus este Domnul!

Să avem un adevărat duh de martiraj și prezența Domnului cu noi în suferință, transformând-o într-o situație plăcută

În Daniel 3, vedem că unii erau invidioși de cei trei tovarăși ai lui Daniel și i-au spus împăratului că aceștia nu se închină idolului pe care el îl ridicase. Acești trei tineri biruitori, dintre israeliții luați în captivitate, au avut îndrăzneala să-i spună împăratului:

„Dacă este așa, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul aprins și ne va scăpa din mâna ta, împărate. Dar, chiar dacă nu ne va scăpa, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai ridicat!” (Daniel 3:17-18).

Ei erau convinși că Domnul îi va scăpa din cuptor, dar erau gata chiar să moară pentru Domnul, în cazul în care El nu i-ar fi scăpat. Acesta este un adevărat duh de martiraj; înseamnă să-L cunoști pe Domnul, să-L iubești pe Domnul și să te încrezi în Domnul într-o asemenea măsură, încât să fii gata să mori pentru El.

Tovarășii lui Daniel au avut un adevărat duh de martiraj; ei au susținut că Domnul este singurul Dumnezeu și s-au opus închinării la idoli, cu prețul vieții lor, fiind aruncați – din porunca lui Nebucadnețar – într-un cuptor aprins (Daniel 3:19-23).

Pe de o parte, trebuie să fim victorioși asupra seducției închinării la idoli; pe de altă parte, trebuie să-L iubim și să ne închinăm Domnului într-o asemenea măsură, încât să fim gata să ne dăm viața pentru El, chiar dacă El nu ne-ar scăpa din situația de foc în care ne-am putea afla ca pedeapsă pentru că nu ne închinăm la idoli.

În cazul celor trei tovarăși ai lui Daniel, împăratul s-a înfuriat, a cerut ca focul din cuptor să fie întețit de șapte ori mai tare și a poruncit ca acești trei tineri biruitori să fie aruncați în foc.

Oamenii puternici care i-au luat și i-au aruncat în foc au pierit din cauza flăcărilor, în timp ce cei trei tineri biruitori au fost aruncați în foc. Însă s-a întâmplat ceva uimitor: un al patrulea era cu ei și umblau prin foc; acest al patrulea avea înfățișarea unui fiu de dumnezei (vv. 24-25).

Dumnezeu nu i-a salvat pe tovarășii lui Daniel din foc; El a venit să fie alături de ei în acea situație de foc, în acea încercare.

Gândul nostru natural e să fim salvați din focul circumstanțelor noastre. S-ar putea să ne aflăm într-o situație dificilă la locul de muncă – poate din cauza șefului sau a unui coleg care ne creează mari probleme – și atunci Îi cerem Domnului să ne scoată din acea situație sau să îndepărteze acel foc de la noi.

S-ar putea să avem un soț extrem de dificil sau o soție foarte supărătoare și să ne rugăm lui Dumnezeu să ne izbăvească dintr-o astfel de situație. Aceasta este gândirea noastră naturală; la fel gândeau și tovarășii lui Daniel.

Însă Domnul nu ne salvează din situația de foc sau din încercare, ci vine să fie alături de noi în mijlocul acestora. Minunatul Cristos, ca Fiu al Omului, vine să fie alături de noi în suferința noastră; El dorește să ne facă victorioși în mijlocul suferințelor, persecuțiilor și încercărilor.

Poate că nu ne va scoate din situațiile de foc în care ne aflăm pentru că ne închinăm lui Dumnezeu, dar va fi cu noi, transformând focul într-un loc plăcut în care să putem umbla. Cât de prețios este acest lucru!

Conform gândirii lui Dumnezeu, nu este nevoie să-I cerem să ne izbăvească din cuptor, chiar și atunci când focul este întețit de șapte ori.

Dumnezeu vine în Cristos, ca Fiu al Omului, pentru a fi alături de noi. El este calificat și capabil să aibă compasiune față de poporul lui Dumnezeu în toate privințele (Evrei 4:15-16). El ne înțelege pe deplin și nu există nimic pe care să nu-l știe. El este cu noi acolo unde ne aflăm – în situații de foc și în toate încercările noastre.

Domnul Isus, ca Fiu al Omului, vine să ne fie Tovarăș și să poarte de grijă de noi în suferința noastră. Prezența Sa alături de noi transformă locul suferinței într-un loc plăcut. El i-a spus lui Pavel că harul Său îi este suficient, căci puterea Sa este desăvârșită în slăbiciunea noastră.

S-ar putea să ne aflăm într-o situație de mare suferință și să ne dorim să fim eliberați din ea, însă Domnul ne lasă acolo și vine să fie alături de noi.

El trece prin acea situație împreună cu noi și transformă mediul în care ne aflăm într-un loc plăcut. Ceilalți pot fi uimiți, căci văd clar că trecem printr-o încercare de foc, dar observă, de asemenea, că există Cineva alături de noi: Fiul Omului, care are compasiune față de noi și ne face mai mult decât biruitori.

Putem fi într-o situație dificilă sau în suferință fizică, iar noi Îl primim pe Domnul în această situație. Prezența Sa alături de noi face ca locul suferinței să devină o situație plăcută. Îi mulțumim Domnului pentru acest lucru!

Doamne Isuse, Te iubim și ne închinăm Ție! Tu ești Dumnezeul nostru și Te slujim doar pe Tine! Amin, Doamne, credem că ești cu noi. Îți mulțumim pentru prezența Ta alături de noi în toate situațiile prin care trecem. Ne închinăm Ție, Doamne, indiferent dacă ne izbăvești dintr-o situație de foc sau nu, căci Tu ești Dumnezeul nostru și ne încredem în Tine. Ajută-ne să nu încercăm să fugim de încercări, de situații dificile sau de împrejurări de foc; mai degrabă, vrem să primim cu bucurie prezența Ta. Amin, Doamne, Tu ești Fiul Omului, calificat și capabil să ai compasiune față de noi în toate lucrurile. Te avem ca Mare Preot, care a fost ispitit în toate privințele, la fel ca noi, dar fără păcat. Te primim ca Tovarăș al nostru în locul suferinței. O, Doamne, prețuim nespus prezența Ta alături de noi. Prezența Ta transformă locul suferinței într-o situație plăcută. Te iubim, Doamne, și Te savurăm ca har și ca totul nostru, chiar și în suferințele și dificultățile prin care trecem. Îți mulțumim că ești cu noi și că ne înțelegi pe deplin. Iubim prezența Ta cu noi! Te iubim, Doamne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have the Lord’s Presence in Suffering & be Victorious over Seduction of Idol Worship, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Victoria biruitorilor văzută cu Daniel și tovarășii lui (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Zidim biserica și intrăm în viața de biserică pentru a fi mântuiți și pentru a schimba această epocă

16/10/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Prin zidirea bisericii și intrarea în viața de biserică, suntem mântuiți de judecata lui Dumnezeu asupra generației rele de astăzi și separați de această generație, pentru a inaugura o nouă epocă; să nu ne temem să fim diferiți, ci să rămânem în revelația divină și să le împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și e zidit, spre zidirea bisericii.

Doamne Isuse, astăzi ne dăm Ție – doar pentru a Te savura, a Te experimenta și a ne împărtăși din bogățiile Tale. Vrem să fim umpluți cu Tine. Amin, Doamne, fă-Ți domiciliul în inima noastră. Introdu-Te pe Tine Însuți în noi. Aprofundează-Ți lucrarea în ființa noastră. Păstrează-ne în revelația divină din Cuvântul Tău, astfel încât să fim cei pe care Îi poți folosi pentru a pune capăt acestei epoci. O, Doamne, dorim să avem o astfel de viață și o astfel de lucrare, încât să fim mântuiți de judecata Ta asupra acestei generații și, totodată, să punem capăt acestei epoci! Amin!

În această săptămână, am considerat cu un duh rugativ, linia vieții prin prisma lui Noe – viața și lucrarea care au schimbat epoca. Noe a fost un om care a crezut în Dumnezeu, a umblat cu Dumnezeu, I-a fost plăcut lui Dumnezeu și savurat tot ceea ce este Dumnezeu.

Deși Satan a corupt omul până la extrem, iar Dumnezeu a hotărât să distrugă omul pe care îl crease pentru scopul Său, Noe a găsit har înaintea lui Iehova. Se părea că Dumnezeu a fost învins, însă Noe a găsit favoare în ochii lui Iehova. Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca; o astfel de viață a fost trăită prin har și în har, moștenind căile evlavioase ale strămoșilor săi.

Deoarece Noe a umblat cu Dumnezeu, Dumnezeu i-a arătat situația reală a epocii corupte în care trăia. Dar Noe a găsit har înaintea lui Iehova; astăzi, noi trebuie să fim ca Noe – oameni care găsesc har în ochii Domnului.

Deși se pare decăderea omului este atât de gravă, încât singurul lucru pe care Dumnezeu dorește să-l facă este să-l judece pe om, noi trebuie să găsim har zi de zi, venind la tronul harului în duhul nostru, savurând cuvântul harului și experimentându-L pe Dumnezeul Triunic ca har.

Nu doar viața sa, ci și lucrarea sa a fost una care a schimbat epoca. Dumnezeu i-a dat lui Noe o revelație atotinclusivă – o revelație chiar mai vastă decât cea pe care o avuseseră strămoșii săi – iar Noe a fost una cu Dumnezeu, lucrând împreună cu El la construirea corăbiei.

Ce este corabia? Potrivit cu 1 Petru 3:20-21, corabia este un tip reprezentativ al lui Cristos, căci El ne-a răscumpărat, iar în El suntem în siguranță în fața judecății lui Dumnezeu. Corabia este un tip reprezentativ nu doar al lui Cristos ca individ, ci și al Cristosului corporativ – biserica, adică Trupul lui Cristos.

Astăzi, trebuie să zidim biserica, realitatea arcei, pentru a fi mântuiți din această generație strâmbă și pervertită și pentru a-I oferi lui Dumnezeu o cale de a încheia această epocă și de a inaugura epoca împărăției.

Îl împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit, pentru ca Dumnezeu să Se poată zidi pe Sine în omul lor lăuntric pentru zidirea bisericii

Astăzi, trebuie să ne ocupăm de zidirea bisericii. Această zidire constă în lucrarea prin care Cristos este introdus în oameni, zidindu-i împreună prin El, astfel încât ei să devină manifestarea lui Dumnezeu în carne (1 Timotei 3:15-16).

Iată în ce ar trebui să constea lucrarea noastră astăzi. Nu ne limităm doar la predicarea Evangheliei sau la îngrijirea persoanelor noi; lucrarea noastră esențială – aspectul crucial al activității noastre – este să le împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit.

Le împărțim sfinților pe Dumnezeul care zidește și este zidit, pentru ca Dumnezeul Triunic să Se poată zidi pe Sine în ființa lor (Matei 16:18; Efeseni 2:21-22; 3:17a; 1 Corinteni 14:4b).

Economia lui Dumnezeu este centrată pe un singur lucru: lucrarea unică a lui Dumnezeu în univers și de-a lungul tuturor generațiilor. Scopul este ca El Însuși, în Cristos, să Se introducă în poporul Său ales, devenind una cu ei și făcându-i pe ei una cu El. Acest lucru implică contopirea divinității cu umanitatea.

Din partea Sa, Dumnezeu a parcurs un proces pentru a deveni Duhul și pentru a Se introduce în noi. După cum ne arată Efeseni 3:14-18, Dumnezeu ne întărește în omul nostru lăuntric prin Duhul Său, astfel încât Cristos să-Și poată face domiciliul în inima noastră.

Dumnezeu desfășoară o lucrare de zidire în noi, prin faptul că Cristos Își face domiciliul în inima noastră. Putem fi asemenea lui David, dorind să construim o casă pentru Dumnezeu; însă, înainte de a putea face ceva pentru Dumnezeu, El trebuie să realizeze o lucrare de zidire în noi – trebuie să Se zidească pe Sine Însuși în ființa noastră.

Este necesar să-i mântuim pe oameni și să-i perfectăm pe sfinți, dar, în cele din urmă, cel mai important lucru este să le împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit în noi. Pe de o parte, El este Dumnezeul care zidește, căci El săvârșește lucrarea de zidire; pe de altă parte, El este Dumnezeul zidit, căci El Se zidește pe Sine Însuși în noi.

Pe măsură ce practicăm astăzi calea rânduită de Dumnezeu — prin naștere, hrănire, perfectare și zidire — trebuie să o facem în distribuirea divină, având la bază distribuirea Dumnezeului Triunic în alții, astfel încât El să Se poată zidi pe Sine Însuși în poporul Său ales.

Domnul Își zidește biserica, iar noi, astăzi, lucrăm împreună cu El la zidirea bisericii. Fie ca noi să învățăm să practicăm acest singur lucru în tot ceea ce facem pentru Domnul: să Îl împărțim pe Dumnezeul Triunic procesat și finalizat altora, astfel încât El să Se poată zidi pe Sine Însuși în omul lor lăuntric (2 Cor. 13:14; 1 Cor. 3:9a, 10, 12; Rom. 11:36).

Lucrarea noastră nu ar trebui să fie făcută cu lemn, iarbă și paie — elemente ce țin de omul nostru natural, de carnea și de sinele nostru — ci cu aur, argint și pietre prețioase, care reprezintă experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat.

Să ne rugăm ca Domnul să ne învețe să lucrăm în acest fel, căci doar o astfel de lucrare poate schimba epoca. Noe a făcut o asemenea lucrare; la fel trebuie să facem și noi astăzi. S-ar putea să credem că am condus anumiți oameni la credința în Domnul, că avem persoane în grija noastră sau că vizităm oameni noi pentru a-i păstori în casele lor; totuși, cât de mult din Cristos — ca încarnare a Dumnezeului Triunic — a fost introdus în acești oameni?

Dacă analizăm acest aspect înaintea Domnului, vom realiza că nu prea mult din Dumnezeul Triunic a fost introdus în cei de care ne îngrijim și pe care i-am adus la Dumnezeu. Dacă suntem sinceri și autentici, ne vom smeri pur și simplu înaintea Domnului și Îi vom mărturisi neajunsurile noastre.

Vom veni la El așa cum suntem și Îi vom permite, mai întâi, să Se zidească pe Sine Însuși în noi și să ne constituie cu Sine Însuși. Apoi, când ne întâlnim cu alții, când îi vizităm pe cei noi și când mergem să vestim Evanghelia, Îl vom transmite, pur și simplu, Dumnezeul care zidește și este zidit, pentru ca Cristos să Se poată zidi pe Sine în omul lor lăuntric.

Să ne rugăm în această privință, astfel încât, în fiecare aspect al lucrării noastre, să avem acest element intrinsec: împărțirea Dumnezeului care zidește și este zidit întru alții.

Doamne Isuse, dorim să facem o lucrare care schimbă epoca, transmițând astăzi altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Zidește-Te pe Tine Însuți în noi. Introdu-Te pe Tine Însuți în ființa noastră cea mai lăuntrică. Constituie-ne cu Tine Însuți. Dorim să Îl câștigăm pe Cristos într-o măsură mai mare, ca încarnare a lui Dumnezeu, și dorim să Îl împărțim pe acest Cristos către ceilalți. Fie ca lucrarea noastră pentru Domnul, astăzi, să constea în împărțirea către oameni a Dumnezeului care zidește și este zidit, astfel încât Dumnezeul Triunic să Se poată zidi pe Sine în ființa lor! Amin, Doamne, fie ca vestirea Evangheliei, hrănirea credincioșilor și perfectarea sfinților să fie o împărțire a Dumnezeului care zidește și este zidit! Fă-ne una cu Tine în lucrarea Ta de zidire. Zidește-Te pe Tine Însuți în noi și zidește-ne pe noi în Tine Însuți. Învață-ne, scumpe Doamne, să lucrăm împărțindu-L altora pe Dumnezeul Triunic – Cel care a trecut prin procese și a fost finalizat – pentru ca El să Se poată zidi pe Sine în omul lor lăuntric! Ne deschidem Ție și Îți permitem să Îți faci domiciliul în inima noastră. Câștigă-Ți clădirea în noi și prin noi!

Suntem mântuiți de la judecata lui Dumnezeu și separați de această generație rea, pentru a fi introduși într-o epocă nouă prin zidirea bisericii și intrarea în viața de biserică

După cum vedem în Geneza 6:22, Noe nu doar că a primit revelația de la Dumnezeu, dar a și crezut-o și a pus-o în practică. Nu l-a interesat faptul că era diferit de strămoșii săi și de generația sa; el pur și simplu a urmat viziunea pe care a primit-o de la Dumnezeu. Mulți dintre cei din jurul său l-au considerat, probabil, nebun pentru ceea ce a făcut și pentru că a predicat dreptatea, dar el a continuat totuși să facă acest lucru.

Astăzi, trebuie să urmăm modelul său, întorcându-ne mai întâi la revelația divină din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-I permite lui Cristos să Se introducă în noi, astfel încât să putem zidi biserica și să trăim viața de biserică.

Când ne întoarcem la revelația lui Dumnezeu din Cuvântul Său, devenim oameni diferiți; suntem diferiți de cei din jurul nostru, din lume, și suntem chiar diferiți de ceilalți creștini care sunt creștini doar cu numele.

Majorității creștinilor le lipsește revelația divină. Când Daniel și cei trei tovarăși ai săi au rămas în revelația divină, ei au fost diferiți de ceilalți, refuzând chiar să mănânce din mâncarea împăratului.

Pavel a avut revelația divină și a fost diferit, nefiind temător să ia poziție de partea economiei divine a lui Dumnezeu. La fel a fost și Martin Luther în vremea sa, și la fel au fost Watchman Nee și Witness Lee în vremea lor. Revelația divină ne face diferiți și ne determină să trăim o viață și să facem o lucrare care schimbă epoca.

Ceea ce a făcut Noe a fost, mai întâi, să predice dreptatea, iar apoi să zidească corabia (2 Petru 2:5). El a predicat dreptatea ca o formă de protest împotriva acelei generații rele, care era plină de violență. El a depus mărturie despre căile drepte ale lui Dumnezeu. În timp ce predica dreptatea, Noe zidea, de asemenea, corabia.

În principiu, noi facem același lucru; așa cum a făcut Noe în vremea sa, și noi zidim astăzi corabia, conform revelației lui Dumnezeu (Evrei 11:7). Noi zidim biserica nu potrivit vreunei tradiții creștine sau unor practici religioase și nici nu introducem propriile noastre concepții și invenții, ci o facem în întregime conform revelației lui Dumnezeu.

Fie ca noi să ne întoarcem la Cuvântul pur al lui Dumnezeu și să zidim biserica, stând împotriva curentului acestei generații. Chiar dacă acest lucru poate părea nepractic și nerezonabil în ochii celor din jurul nostru, fie ca noi să trăim o viață conform cu revelația divină și să stăm împotriva curentului din această generație.

Prin zidirea bisericii și intrarea în viața de biserică, putem fi mântuiți de judecata lui Dumnezeu asupra generației rele de astăzi, trecând prin marele necaz (Evrei 11:7; Matei 24:37-39; Luca 17:26-27).

Când ne rugăm și ne deschidem Tatălui pentru ca El să ne întărească omul lăuntric prin Duhul Său, astfel încât Cristos să-Și facă domiciliul în inima noastră, Dumnezeu Se zidește pe Sine în noi.

Când ne exersăm duhul pentru a împărți altora pe Dumnezeul care zidește și pe Dumnezeul zidit în noi, cooperăm cu lucrarea de zidire a lui Dumnezeu, construind astfel arca în zilele noastre. Pe măsură ce zidim biserica și intrăm în viața de biserică, suntem mântuiți de judecata lui Dumnezeu și separați de această generație, pentru a fi introduși într-o epocă nouă: epoca mileniului.

Dorim să fim mântuiți de marele necaz care va veni și, mai mult decât atât, dorim să intrăm în epoca mileniului pentru a participa la manifestarea împărăției cerurilor. Așadar, trebuie să facem ceea ce a spus Pavel în Filipeni 2: să ne lucrăm propria mântuire.

Pe de o parte, suntem mântuiți – prin credință și prin har. Pe de altă parte, trebuie să ne zidim și să ne lucrăm propria mântuire cu frică și cutremur, căci Dumnezeu este Cel care lucrează în noi și voința, și înfăptuirea, după buna Sa plăcere.

Trebuie să fim astăzi asemenea lui Noe și familiei sale, participând împreună cu Dumnezeu la lucrarea Sa de zidire; pe măsură ce zidim biserica și intrăm în viața de biserică, această clădire devine mântuirea noastră. Amin! Cu toții trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu, astfel încât ceea ce zidim să devină mântuirea noastră!

Pe de o parte, venim la Domnul și-L savurăm; ne apropiem de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har, spre ajutor la vreme potrivită, zi de zi (Evrei 4:16). Pe de altă parte, mergem împreună cu Domnul la ceilalți, pentru a le aduce pe Dumnezeu!

Venim la Domnul pentru a experimenta harul, mântuirea și puterea, ba chiar pentru a-L respira pe El. Apoi, mergem să facem ucenici din toate neamurile, infuzându-le pe Cristos, astfel încât El să-i poată mântui, regenera, transforma, înnoi și zidi în clădirea Sa.

Pentru aceasta, trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu — nu bazându-ne pe ceva din ființa noastră naturală sau pe sine, ci pe Cristosul care a fost introdus în ființa noastră. Trebuie să le împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit, pentru zidirea bisericii care se finalizează în Noul Ierusalim.

Fie ca viața și lucrarea noastră să schimbe această epocă și să aducă epoca următoare – epoca împărăției – pentru a inaugura Noul Ierusalim pentru veșnicie.

Doamne Isuse, ne întoarcem la revelația divină din Cuvântul Tău. Înlătură orice văl de pe ochii noștri, orice concepții și gânduri religioase, pentru a putea vedea ceea ce dorești să ne vorbești astăzi prin Cuvântul Tău. Vrem să auzim Cuvântul Tău și să-l împlinim. Vrem să ne lucrăm propria mântuire cu frică și cutremur, căci Dumnezeu este Cel care lucrează în noi și voința, și înfăptuirea, după buna Sa plăcere. Amin, Doamne! Astăzi suntem una cu Tine pentru a predica dreptatea și a construi corabia – adică pentru a zidi biserica. Dorim să ne implicăm în zidirea bisericii și să intrăm în viața de biserică, pentru a fi mântuiți din această generație strâmbă și pervertită, precum și de la judecata lui Dumnezeu! Aleluia! Astăzi Îi putem permite Dumnezeului Triunic să Se zidească în noi și să Îl împărțim pe acest Dumnezeu care Se zidește și este zidit în noi și altora, astfel încât Dumnezeu să Se poată zidi și în ei! O, Doamne, ajută-ne să intrăm astăzi în lucrarea Ta de zidire, pentru a fi mântuiți și pentru a încheia această epocă, aducând astfel epoca împărăției!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Building the Church and Entering the Church Life to be Saved and Change this Age, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 2 cu tema: Linia vieții la Noe — viața și lucrarea care schimbă epoca (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor

12/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca; dacă noi considerăm viața sa cu multă rugăciune, vedem că aceasta moștenește căile evlavioase ale strămoșilor: calea mântuirii a lui Adam, calea aducerii de ofrande pentru a-I plăcea lui Dumnezeu a lui Abel, calea chemării numelui Domnului a lui Enos și calea umblării cu Dumnezeu a lui Enoh.

Doamne Isuse, vrem să avem o viață care schimbă epoca în care trăim astăzi! Te iubim și ne dăm Ție. Fie ca să moștenim căile evlavioase ale strămoșilor noștri în Cristos și să continuăm una cu Tine pe calea credinței. Vrem să fim cei care savurează mântuirea lui Dumnezeu, bând din izvoarele mântuirii! Fie ca să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu spre satisfacția Sa! Fie ca să chemăm numele Domnului! Fie ca să umblăm cu Dumnezeu până când Dumnezeu ne va lua la Sine! Vrem să fim cei care lucrează împreună cu Dumnezeu pentru zidirea bisericii, Trupul lui Cristos! Amin!

În Noe Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa de a-Și păstra legământul veșnic; în Daniel Îl vedem pe Cristos Fiul ca și centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu; iar în Iov Îl vedem pe Dumnezeu Duhul transformându-l pe om prin înnoirea Duhului.

În mod special, dorim să ne concentrăm asupra lui Noe, un om care a schimbat epoca. Noe a găsit favoare înaintea lui Iehova. El nu a umblat pur și simplu ici-colo, făcând una și alta, pentru ca apoi, dintr-odată, să găsească har în ochii lui Dumnezeu.

Dimpotrivă, Noe a umblat pe calea strămoșilor săi, moștenind calea mântuirii a lui Adam, calea aducerii de ofrande lui Dumnezeu pentru a-I plăcea Lui, calea chemării numelui Domnului a lui Enos și calea umblării cu Dumnezeu a lui Enoh.

El a trăit și a umblat în dreptate, fiind drept înaintea lui Dumnezeu, și a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi. În timp ce umbla cu Dumnezeu, Noe a găsit har în ochii lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Dumnezeu Și-a deschis inima față de Noe pentru a-i spune ce urma să facă și a venit la Noe pentru a fi totul pentru el în vederea construirii corăbiei.

Pe de o parte, Noe a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi și a umblat pe ele. Pe de altă parte, a mers puțin mai departe; el a și lucrat împreună cu Dumnezeu.

Trebuie să fim oameni care moștenesc căile evlavioase ale strămoșilor noștri spirituali și trebuie să mergem mai departe cu Domnul, cooperând cu El în această epocă – potrivit cu calea în care El ni Se descoperă în mod actual și prezent – pentru a putea termina această epocă.

Vrem să fim cei care schimbă epoca pentru Domnul astăzi, cei care moștenesc căile evlavioase ale strămoșilor și care cooperează cu Domnul în această epocă pentru a schimba epoca și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor: calea mântuirii a lui Adam și calea aducerii de ofrande pentru a-I plăcea lui Dumnezeu, a lui Abel

În calitate de credincioși în Cristos care văd ceva din economia lui Dumnezeu și sunt însuflețiți de dorința de a-L aduce înapoi, trebuie să ne dăm seama că nu suntem aici pe cont propriu și nici nu am apărut brusc ca creștini: îi avem pe cei care au fost înaintea noastră.

Viața lui Noe a schimbat epoca; dacă privim la viața sa, ne dăm seama că, prin viața și lucrarea sa, el a schimbat epoca. O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor.

Noe a aparținut celei de-a zecea generații; i-a avut înaintea sa pe Enoh, Metusala și Lameh și, mai mult, i-a avut ca strămoși pe Adam, Abel, Enos și Enoh.

Noi suntem aici ca o continuare a celor care au fost înaintea noastră; le moștenim căile evlavioase și mergem mai departe cu Domnul în această epocă.

Există trei decăderi ale omului, așa cum vedem în Geneza capitolele 1-6; mai întâi, omul nu și-a exersat duhul și a decăzut; apoi, omul și-a supra-exersat sufletul și a inventat o nouă religie; iar în al treilea rând, omul a abuzat de trupul său decăzut și s-a umplut de pofte, desfrâu și violență.

Într-un interval scurt de patru capitole, de la Adam la Noe, au avut loc patru decăderi. Dar slavă Domnului pentru Noe, care a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi!

Noe a moștenit calea mântuirii a lui Adam, primind promisiunea referitoare la Cristos ca „sămânță a femeii” și acoperirea lui Cristos ca dreptate care Îl satisface pe Dumnezeu (Gen. 3:15, 20-21).

După ce a decăzut, omul se aștepta să moară pe loc; el nu ascultase de Dumnezeu, mâncând din pomul interzis, iar Dumnezeu promisese că, în ziua în care va face acest lucru, va muri negreșit. Astfel, omul s-a acoperit cu frunze, realizând că este gol, și s-a ascuns de Dumnezeu.

Dumnezeu, însă, nu a venit să-l pedepsească, ci să-i vestească Evanghelia; El i-a vestit Evanghelia lui Adam și a blestemat șarpele. Adam a crezut Evanghelia, căci și-a numit soția, pe Eva, „cea vie”; era plin de credință că vor trăi, așa că a numit-o pe soția sa Eva – o ființă vie.

Astăzi, noi moștenim calea mântuirii lui Adam. Suntem decăzuți, dar Dumnezeu a venit să ne mântuiască; El nu a venit să ne condamne sau să ne judece, ci să ne vestească Evanghelia, să facă o promisiune și să-l judece pe vrăjmaș.

Acum putem gusta mântuirea lui Dumnezeu. Am căzut și am păcătuit, dar ne putem întoarce la Domnul și putem bea din izvoarele mântuirii lui Dumnezeu (Isaia 12:3). Putem scoate apă cu bucurie din mântuirea lui Dumnezeu, ca dintr-un izvor viu, și putem fi vii! Acesta este un lucru pe care îl moștenim și pe care-l savurăm zi de zi.

Noe a moștenit calea aducerii de jertfă a lui Abel, care constă în a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu nu doar ca jertfă pentru păcatele noastre, ci și ca dar pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu (Geneza 4:3-4).

Abel, reprezentantul celei de-a doua generații a omenirii, era păstor de oi, iar Cain, fratele său, era lucrător al pământului. Înainte de potop, omului îi era permis să mănânce doar fructe și legume, nu și carne; Abel păștea oile nu urmărea producerea de hrană pentru propria existență, ci oferirea de jertfe pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Abel nu doar a crezut în Evanghelie, ci a și pus-o în practică și a trăit-o. El a trăit pentru Dumnezeu, trudind zi și noapte la îngrijirea oilor, pentru a avea ce să-I ofere lui Dumnezeu spre satisfacția Sa, pentru ca Dumnezeu să fie mulțumit.

Noi moștenim astăzi această cale de a-I place lui Dumnezeu. Trăim o viață pentru satisfacția Domnului și Îl savurăm pe Domnul ca răscumpărare a noastră. Îl savurăm pe Cristos, ne împărtășim din bogățiile lui Cristos, Îl creștem pe Cristos și Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa, astăzi.

Dorim ca Dumnezeu să fie mulțumit; nu trăim pe pământ pentru noi înșine, pentru propria satisfacție sau pentru viitorul nostru, ci pentru ca Domnul să fie mulțumit. Noi credem Evanghelia și trăim Evanghelia. Punem în practică Evanghelia pe care am auzit-o de la înaintașii noștri și le călcăm pe urme.

Ori de câte ori ne întâlnim cu sfinții și chiar în părtășia noastră personală cu Domnul, Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu. Ceea ce Îl satisface pe Dumnezeu este Cristos Însuși, căci El este Preaiubitul Tatălui. Când Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu, El este satisfăcut.

Când păcătuim, Îl avem pe Domnul ca răscumpărare a noastră, chiar ca Mielul lui Dumnezeu care a fost junghiat pentru noi; aplicăm sângele Mielului și venim înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru Îi este plăcut lui Dumnezeu.

Nu-L urmăm pe Cain pe calea sa, încercând din răsputeri să-I plăcem lui Dumnezeu, dar nu pe calea rânduită de El. Noi urmăm calea rânduită de Dumnezeu pentru a fi mântuiți: credem în Evanghelie și aplicăm răscumpărarea lui Cristos asupra ființei noastre.

Doamne Isuse, vrem să avem o viață și o lucrare care schimbă epoca. Ne dăm Ție astăzi, pentru a trăi și a lucra astfel încât Tu să ai o cale de a pune capăt acestei epoci și de a aduce epoca împărăției. O, Doamne, Îți mulțumim pentru înaintașii noștri temători de Dumnezeu; vrem să le urmăm căile și să trăim înaintea Ta. Aleluia, putem scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii lui Dumnezeu! Putem pur și simplu să credem în Evanghelie, recunoscând că suntem păcătoși și pocăindu-ne, și astfel să ne împărtășim din mântuirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, credem în Tine și trăim, căci Tu vii în noi ca viață. Vrem să trăim o viață spre satisfacția Ta, astăzi. Amin, Doamne, Te primim ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Aplicăm sângele Tău prețios. Tu ești Cel care ne răscumpără și ne aduce la Dumnezeu. Te oferim lui Dumnezeu Tatăl spre satisfacția Sa. O, Doamne, suntem decăzuți, suntem păcătoși, dar Te luăm pe Tine ca totul nostru și Te oferim lui Dumnezeu prin credință, spre satisfacția Sa!

Moștenim calea lui Enos de a chema numele Domnului și calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu

Noe a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi și a umblat cu Domnul, lucrând una cu Dumnezeu și construind corabia; el a avut o viață și o lucrare care au schimbat epoca.

Noe a moștenit calea lui Enos de a chema numele lui Iehova pentru a moșteni tot ceea ce este El (Gen. 4:26; Ier. 33:3; Rom. 10:12; 2 Tim. 2:22). Când s-a născut Enos, părinții săi i-au pus numele Enos, ceea ce înseamnă „om fragil, muritor”. Uimitor, ce nume!

Apoi, în Geneza 4:26, ni se spune că în zilele lui oamenii au început să cheme numele lui Iehova. Enos și oamenii de lângă el au realizat că sunt fragili și muritori, așa că au chemat numele lui Iehova. Ei au realizat că au nevoie să fie salvați și, de asemenea, să savureze bogățiile lui Dumnezeu, așa că au chemat.

Astăzi trebuie să ne dăm seama că suntem oameni fragili și muritori și trebuie să chemăm numele Domnului. Chemăm numele Domnului pentru a fi mântuiți (Fapte 2:21), dar și pentru a savura toate bogățiile Sale.

Mulți creștini cred că trebuie să chemăm numele Domnului doar pentru a fi mântuiți, astfel încât s-ar putea să nu mai cheme numele Domnului după mântuire. Totuși, așa cum spune Romani 10:12, trebuie să chemăm numele Domnului pentru a savura bogățiile Sale. Domnul este bogat față de toți cei care Îi cheamă numele. Fie că suntem iudei sau greci, putem savura bogățiile lui Cristos chemând numele Său.

Acesta este o cale bogată de a trăi viața creștină; Enos a practicat acest lucru, iar urmașii săi l-au practicat și ei. Acum, noi moștenim de la strămoșii noștri această cale evlavioasă de a savura bogățiile lui Cristos prin chemarea numelui Său. O, Doamne Isuse!

Noe a moștenit acest mod de a trăi și de a da naștere urmașilor (Geneza 5:3-28). Noe nu a stat degeaba, ci a trăit cu un scop pentru Dumnezeu și a născut copii pentru înmulțirea naturală a omenirii, astfel încât scopul lui Dumnezeu să poată fi împlinit pe acest pământ prin intermediul oamenilor.

Acesta este un lucru pe care îl moștenim astăzi prin credință, pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

De asemenea, Noe a moștenit calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu (vv. 22, 24). Enoh a umblat cu Dumnezeu. El nu doar a savurat răscumpărarea și mântuirea lui Dumnezeu și a chemat numele Domnului, ci a și umblat cu Dumnezeu.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a-L lua pe Dumnezeu drept centru și totul pentru noi, trăind și făcând toate lucrurile în conformitate cu Dumnezeu și împreună cu El (Geneza 5:22-24; Evrei 11:5-6; 2 Corinteni 5:4, 9, 14-16; 6:1).

Trebuie să moștenim acest lucru în viața noastră de zi cu zi. Trebuie să umblăm cu Dumnezeu. Modul în care umblăm cu Dumnezeu este acela de a-L lua pe Dumnezeu ca fiind centru și totul pentru noi. Trăim și facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu.

Când umblăm alături de cineva – când dorim să umblăm cu cineva fără a-l constrânge să ne însoțească – trebuie să umblăm în unitate cu acea persoană, în ritmul ei și fiind cu adevărat alături de ea.

Așa a trăit Enoh. Enoh nu a umblat cu Dumnezeu încă de la naștere; el a învățat să umble cu Dumnezeu. A avut un fiu, iar apoi a umblat cu Dumnezeu.

Și noi învățăm să umblăm cu Dumnezeu. Privim la înaintașii noștri în Cristos și la modul lor de viață, și umblăm cu Dumnezeu. Îi permitem Domnului să ne instruiască, astfel încât să nu facem lucrurile prin noi înșine, de unii singuri și pentru noi înșine, ci să fim una cu Dumnezeu în tot ceea ce facem.

Enoh I-a fost plăcut lui Dumnezeu în umblarea sa cu El, într-o asemenea măsură încât nu a mai fost găsit, căci Dumnezeu l-a luat.

Umblarea noastră cu Dumnezeu trebuie să fie una ascendentă, zi de zi, tot mai mult, până când Dumnezeu va fi atât de mulțumit de noi, încât ne va lua să fim cu El pentru totdeauna. Fie ca noi să descoperim și să învățăm calea umblării cu Dumnezeu.

Fie ca El să fie centrul și totul al nostru, și fie ca noi să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu. Facem aceasta prin credință, căci doar prin credință Îi putem fi plăcuți lui Dumnezeu.

Nu este vorba despre o imitație exterioară, ci despre credință, despre trăirea în unirea organică cu Domnul, în duh.

Amin! Când moștenim toate căile evlavioase ale înaintașilor noștri și mergem mai departe cu Domnul, lucrând împreună cu Dumnezeu la zidirea bisericii – așa cum a făcut Noe – trăim o viață care va schimba epoca.

Moștenim calea mântuirii a lui Adam, calea lui Abel de a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu spre satisfacția Sa, calea lui Enos de a chema numele Domnului pentru a savura tot ceea ce este El și calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu.

Și mergem mai departe cu Domnul, lucrând împreună cu El la zidirea corăbiei astăzi – biserica, Trupul lui Cristos –, pentru a fi salvați din această generație strâmbă și pervertită și pentru a pune capăt acestei epoci! Pe măsură ce moștenim toate căile divine, umblăm cu Dumnezeu și lucrăm împreună cu Dumnezeu, iar El are o cale de a schimba această epocă.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat o cale nu doar de a fi mântuiți, ci și de a savura toate bogățiile Tale: chemarea numelui Domnului! Aleluia, noi moștenim astăzi calea lui Enos de a chema numele Domnului! Amin, Doamne, noi suntem fragili, slabi și muritori, așa că chemăm numele Domnului! Mântuiește-ne în timp ce chemăm numele Tău! Fie ca să savurăm bogățiile Tale chemând numele Domnului! Slavă Domnului, El este bogat față de toți cei ce cheamă numele Său! Amin, Doamne, vrem să ne împărtășim din bogățiile lui Dumnezeu chemând numele Domnului! Slavă Domnului, putem umbla cu Dumnezeu! Amin, Doamne, fie să fim cei care moștenesc calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu. Fie ca umblarea noastră cu Tine să aibă loc avându-L pe Cristos ca și centru și totul pentru noi. Vrem să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu! Slavă Domnului, acum umblăm cu Dumnezeu prin credință și așteptăm ca El să ne răpească! Amin, Doamne, în timp ce umblăm cu Dumnezeu, fie ca să lucrăm împreună cu El pentru a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos! Vrem să fim cei care trăiesc într-un asemenea fel încât să încheiem această epocă și să aducem epoca împărăției! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, A Life that Changes the Age is a Life that Inherits the Godly Ways of the Forefathers, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 2 cu tema: Linia vieții la Noe — viața și lucrarea care schimbă epoca (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem pregătiți zilnic ca mireasa lui Cristos, rugându-ne: „Amin, vino, Doamne Isuse!”

02/10/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Domnul Se întoarce curând, iar noi spunem: „Amin, vino, Doamne Isuse!”; în același timp, dorim să fim veghetori și pregătiți pentru venirea Sa, devenind Trupul Său zidit și mireasa Sa pregătită prin creșterea spre maturitate și prin zidirea noastră împreună, astfel încât El să poată câștiga ceea ce El urmărește înainte de a Se întoarce!

Amin, vino, Doamne Isuse! Vino curând, dragă Doamne! Suntem aici pentru Tine. Trăim pentru Tine și înspre Tine. Ne dăm Ție. Fie ca astăzi să creștem și mai mult în viață, spre maturitate. Intensifică creșterea Ta în noi. Păstrează-ne întorcându-ne spre duhul nostru, astfel încât să rămânem în părtășia divină! Amin, Doamne, salvează-ne de independență și individualism și zidește-ne împreună cu sfinții ca un singur Trup! Câștigă-Ți mireasa pregătită, pentru a Te putea întoarce curând! Amin!

În această săptămână am cugetat în rugăciune asupra ultimului capitol din Biblie, pentru a vedea cum Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristosul prezentat în acest capitol.

În Apocalipsa 22, Îl vedem pe Domnul spunând de trei ori că vine curând; El vine cu răsplata Sa, pentru a-i răsplăti fiecăruia după cum este lucrarea sa. El vine să ne dea răsplata în funcție de modul în care am trăit și am lucrat cât timp am fost pe pământ.

Acest lucru nu are nicio legătură cu mântuirea noastră veșnică; odată ce ne pocăim și credem în Domnul, suntem mântuiți pe vecie, însă modul în care trăim și lucrăm după ce am fost mântuiți determină felul de răsplată pe care Domnul ni-l va oferi la scaunul Său de judecată.

Cu toții trebuie să ne prezentăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să primească răsplata pentru lucrurile făcute prin trup, potrivit cu ceea ce a practicat, fie bine, fie rău. Fie ca să rămânem în Cuvântul lui Dumnezeu zi de zi, chiar să ne exersăm duhul pentru a citi și a ne ruga cuvântul profetic, astfel încât să avem steaua dimineții răsărind în inimile noastre.

Zi de zi trebuie să permitem cuvântului profetic din Biblie să fie ca o lampă care strălucește într-un loc întunecos. Trăim vremuri întunecate și avem nevoie de strălucirea Domnului zi de zi. Trebuie să fim luminați și iluminați dând atenție cuvântului profetic strălucitor din Scriptură.

Pe măsură ce dăm atenție cuvântului profetic, citind cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu, El va răsări în noi ca steaua dimineții și vom avea o zi spirituală luminoasă. Amin!

El este rădăcina și sămânța lui David pentru copiii lui Israel, în vederea împărăției. Pentru noi, cei care credem în Cristos, El este steaua dimineții, care apare înainte de ceasul cel mai întunecat, chiar înainte de zori.

Fie ca noi să venim la El în cuvântul Său, pentru a sta sub strălucirea Sa, astfel încât să facem noi descoperiri în cuvântul Său și să avem parte de răsărirea lui Cristos – steaua dimineții – în inimile noastre! Amin!

Domnul vine curând ca Judecător să ne judece, și ca Mire ca să-Și răpească mireasa pregătită

În Apocalipsa 22:7 ni se spune: „Și iată, Eu vin curând. Ferice de cel ce păzește cuvintele prorociei din cartea aceasta.” Domnul vine curând. Suntem binecuvântați dacă păzim cuvintele profeției, nu doar din cartea Apocalipsei, ci din întreaga Biblie.

Pe măsură ce citim cuvintele Domnului și auzim avertizarea Sa că vine curând, trebuie să răspundem cu dragoste, așa cum a făcut Ioan: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (v. 20). Noi suntem cei care Îl iubim pe Domnul. Îl iubim, ne deschidem față de El și Îi permitem să Se ocupe de orice aspect din noi care necesită atenția Sa, pentru a ne pregăti ca mireasa Sa.

Întreaga Biblie se încheie cu dorința ca Domnul să vină, exprimată sub forma unei rugăciuni. Când auzim o astfel de rugăciune, ceva se ridică în noi și spune: „Vino, Doamne Isuse!”

În 2 Timotei 4:1-8, vedem îndemnul lui Pavel, rostit chiar înainte de martiriul său. El ne-a spus că a luptat lupta cea bună, că a sfârșit alergarea și că a păzit credința. De asemenea, el a spus că se aștepta să fie răsplătit la scaunul de judecată cu cununa dreptății, cu care Domnul, Judecătorul cel drept, îl va răsplăti în acea zi – și nu doar pe el, ci și pe cei care au iubit apariția Domnului.

Pavel ne îndeamnă ca, în lumina judecății și a împărăției Domnului, să avem o viață care iubește apariția Domnului. Să nu ne descurajăm. Să nu dăm înapoi. Să nu slăbim, ci să rămânem credincioși până la sfârșit.

Dorința Domnului este să vină curând; El a spus în Apocalipsa 22:12 că vine curând și că vine cu răsplata Sa. Trebuie să avem în vedere răsplata pe care Domnul ne-o va da la întoarcerea Sa.

Astăzi, în calitate de credincioși în Cristos, avem de ales cum să trăim: fie în duh, fie doar în lucrurile acestei lumi, în carne și în omul natural.

Nu trebuie să credem că, din moment ce pare că Domnul a îngăduit situația actuală timp de peste nouăsprezece secole, El întârzie să revină. Dimpotrivă, trebuie să privim la situația lumii de astăzi și să ne dăm seama că suntem foarte aproape, chiar în pragul momentului decisiv.

Se pot întâmpla lucruri în următoarele câteva zile care să schimbe întreaga istorie a lumii, iar Domnul poate rândui rapid desfășurarea unor evenimente pentru a pregăti cadrul exterior al venirii Sale. Așadar, trebuie să fim gata și pregătiți pentru venirea Sa. Domnul revine ca Judecător și ca Mire; El vine cu răsplata Sa și El vine pentru mireasa Sa.

Fie ca Domnul să ne acopere, astfel încât să fim veghetori și rugativi, ba chiar să fim oameni pregătiți (Matei 22:42; 25:13). Trebuie să ne pregătim pentru venirea Domnului, iar acest lucru ține de viața noastră de zi cu zi. Trebuie să trăim în lumina venirii Domnului, considerând venirea Sa drept o avertizare, un stimulent și o încurajare.

Nu trăim aici pentru noi înșine. Trăim pentru Domnul și pentru slujirea Domnului. Ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și învățăm să trăim în duh, una cu Domnul. Lucrăm pentru Domnul și în Domnul și dorim să facem voia Tatălui ceresc în timp ce lucrăm pentru Dumnezeu și Îl slujim.

Dorim să fim pregătiți ca mireasă a Sa, căci Îl iubim pe Domnul, iubim apariția Sa și dorim ca El să Se întoarcă în curând. Asimilăm Cuvântul Său prin tot felul de rugăciuni și cereri și dăm atenție cuvântului profetic.

Suntem atât de încurajați când vedem că Domnul lucrează pe pământ, câștigând mai multe lampadare și intensificându-Și mântuirea organică pentru a produce biruitorii de care are nevoie pentru întoarcerea Sa.

Fie ca noi să fim veghetori și rugativi cu privire la venirea Domnului în viața noastră de zi cu zi și să fim aceia care sunt pregătiți să fie mireasa Sa astăzi.

Doamne Isuse, Te iubim și dorim să Te întorci curând! Amin, vino curând, Doamne Isuse! Iubim apariția Ta. Te iubim, scumpul nostru Mire! Ne dăm Ție pentru a fi pregătiți ca mireasa Ta. Vrem să păzim Cuvântul Tău, întregul Cuvânt din Biblie, pentru a savura binecuvântarea Ta. Amin, Doamne, fie ca Cuvântul Tău să locuiască în noi în mod îmbelșugat. Fie ca să dăm atenție la cuvântul profetic ca unei lămpi care strălucește într-un loc întunecos, până când Cristos, ca steaua dimineții, răsare în inimile noastre. O, Doamne, vrem să trăim o viață în care Te iubim și iubim apariția Ta! Nu vrem să fim descurajați și nici nu dăm înapoi, ci vrem să rămânem credincioși până la sfârșit! Întărește-ne credința. Întărește-ne în umblarea noastră cu Tine. Păstrează-ne credincioși până la sfârșit! Amin, Doamne, privim spre Tine astăzi. Tu poți face atât de mult într-un timp atât de scurt. Intensifică mântuirea Ta organică în noi. Condu-ne spre maturitate. Vrem să fim veghetori și rugativi în viața noastră de zi cu zi. Pregătește-ne pentru întoarcerea Ta. Amin, Doamne, pregătește-ne ca mireasa Ta!

Suntem pregătiți zilnic ca mireasa lui Cristos, rugându-ne: Amin, vino, Doamne Isuse!

Deși Domnul Isus ne-a promis de trei ori în Apocalipsa 22 că Se va întoarce curând, au trecut mai bine de nouăsprezece sute de ani și El încă nu a venit. Cum se explică acest lucru? De ce nu a venit încă Domnul și cât mai este până la întoarcerea Sa?

Domnul dorește să Se întoarcă, căci El este asemenea unui Mire nerăbdător să Se căsătorească cu iubita Sa mireasă; însă El nu Se poate întoarce deoarece nu are încă ceea ce Își dorește. Noul Testament ne spune că Cristos dorește un Trup care să-L exprime și o mireasă iubită care să-I satisfacă inima. El va veni pentru mireasa Sa și vine curând.

Însă când spune că vine curând, acest lucru este în conformitate cu simțul Său legat de timp, nu cu simțul nostru. El trebuie încă să Se distribuie în noi – chiar în fiecare parte a ființei noastre lăuntrice – și trebuie încă să crească în noi până la maturitate.

Trebuie să vedem că, pe măsură ce viața noastră se maturizează mai repede, Domnul Se va întoarce mai curând. Trebuie să-L lăsăm să crească în noi zi de zi.

În ceea ce privește aspectul negativ, trebuie să-L lăsăm să judece în noi ceea ce trebuie judecat, adică tot ceea ce nu se potrivește cu El. În ceea ce privește aspectul pozitiv, trebuie să fim pregătiți ca mireasă a lui Cristos, iubindu-L și savurându-L. Pentru ca mireasa să fie pregătită, este nevoie de un proces îndelungat.

Suntem zilnic pregătiți ca mireasă a lui Cristos, rugându-ne: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” Ne rugăm ca El să vină, iar El lucrează în noi, dându-ne atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Sa plăcere. El ne pregătește ca mireasă a Sa.

El crește în noi, iar noi dorim să lucrăm împreună cu El pentru creșterea Sa în noi. Să nu-L învinovățim pe Domnul pentru întârzierea venirii Sale, ci, mai degrabă, să fim pregătiți zilnic ca mireasă a lui Cristos, crescând în viață.

Să fim sârguincioși în a ne pregăti pentru întâlnirea cu Domnul. Pe plan personal, Cristos trebuie să crească, iar noi trebuie să ne micșorăm, căci creșterea lui Cristos în noi este mireasa lui Cristos (Ioan 3:29-30). În ceea ce privește aspectul corporativ, trebuie să învățăm să fim zidiți împreună cu sfinții în părtășia vieții și să învățăm să Îl împărțim unii altora pe Cristos ca viață.

Suntem în Trupul lui Cristos și trebuie să fim sclavi credincioși și prudenți, care le împart viață sfinților la timpul potrivit. Fie ca să nu spunem în inima noastră, așa cum a spus robul leneș și nepăsător: „Stăpânul meu întârzie”; dimpotrivă, să creștem în viață și să-I slujim Domnului în biserică, împărțind viață sfinților pentru zidirea bisericii.

Fie ca să lucrăm împreună cu Domnul astăzi pentru a zidi biserica drept Trup al lui Cristos și pentru a fi pregătiți ca mireasa lui Cristos, în vederea revenirii Sale iminente. După cum vedem în Matei 24:40-41 și Luca 17:34-36, Domnul va veni și îi va lua pe cei pregătiți. El îi cunoaște pe cei care sunt gata.

S-ar putea să nu fim la întâlnire atunci când Se întoarce Domnul, ci să lucrăm la câmp (să ne îndeplinim sarcinile de serviciu) sau să măcinăm la moară (să ne ocupăm de treburile casnice), făcând lucruri obișnuite și cotidiene.

Însă, în timp ce facem aceasta, Îl avem în interior pe Cristos – steaua dimineții – răsărind în inima noastră; și, în loc să trăim în noaptea întunecată a acestei epoci și să stăm în întuneric, dăm atenție la cuvântul profetic, astfel încât Cristos să strălucească în noi și prin noi.

Pur și simplu rămânem în Domnul și El rămâne în noi (Ioan 15:5); facem lucrurile pe care trebuie să le facem în domeniul fizic, dar în domeniul spiritual, rămânem în Domnul. Trăim simultan în două domenii: în exterior, ne îndeplinim activitățile necesare, iar în interior, suntem un singur duh cu Domnul.

Dacă facem acest lucru – dacă suntem un singur duh cu Domnul în timp ce ne desfășurăm activitățile cotidiene – atunci, când El Se va întoarce, pur și simplu Îi vom răspunde și vom fi împreună cu El, căci este natural pentru noi să fim cu El.

În timp ce parcurgem etapele vieții noastre umane – mergând la școală, obținând o diplomă, lucrând, fiind instruiți pentru mărturia Domnului, căsătorindu-ne, având o casă, o familie, un loc de muncă și multe altele – suntem pregătiți să fim mireasa lui Cristos.

Țelul nostru este să fim răpiți atunci când Domnul Se va întoarce. Astfel, cooperăm cu El în interior pentru a fi pregătiți ca mireasa Sa și Îl trăim pe Cristos în exterior.

Îl contactăm personal pe Domnul și Îl savurăm, permițându-I să crească în noi până la maturitate; în același timp, rămânem în părtășia vieții în Trup, astfel încât Domnul să poată câștiga un Trup zidit, care este mireasa pregătită. Amin!

Fie să fim acea rămășiță care răspunde dorinței inimii Domnului și să fim dispuși să renunțăm la individualismul, preferințele, scopurile și țelurile noastre, crescând pur și simplu în viață și zidindu-ne împreună cu sfinții pentru a fi pregătiți ca mireasa lui Cristos, spunând: „Amin, vino, Doamne Isuse!” Amin!

Doamne Isuse, câștigă în noi ceea Tu ce cauți. Pregătește-ne să fim mireasa Ta. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție! Tu ești scumpul nostru Mire. Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Vrem să fim sârguincioși în a ne pregăti pentru a Te întâlni! Fie ca să creștem astăzi mai mult în viață, spre maturitate. Fie ca să Te iubim mai mult astăzi. Fie ca să-L împărțim și altora pe Cristos ca viață. O, Doamne, Îți încredințăm trăirea noastră zilnică. Păstrează-ne într-o unitate a duhului cu Tine în toate lucrurile. Fie ca să ne ocupăm de studii, de muncă și de toate responsabilitățile noastre trăind în duhul contopit! Amin, Doamne, alegem să fim în duhul nostru astăzi! Rămânem în Tine. Pur și simplu rămânem în Tine, căci Tu ești în noi. Ține-ne în prezența Ta, crescând în Tine și iubindu-Te, până Te vei întoarce! Da, Doamne, vino curând! Amin, Doamne, vino curând! Fă-ne acea rămășiță care răspunde inimii Tale și este dispusă să plătească prețul pentru a fi pregătită ca mireasa lui Cristos! Zidește-ne împreună cu sfinții și curgi în mijlocul nostru ca părtășie a vieții! Amin, vino, dragă Doamne Isuse!