venim la tronul harului

Să venim la tronul harului pentru a găsi har și a lăsa harul să facă totul în noi

13/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În timp ce Noe umbla cu Dumnezeu, Dumnezeu i-a arătat situația reală a epocii corupte în care trăia, iar Noe a găsit har înaintea lui Iehova; trebuie să venim la tronul harului și să găsim har în ochii lui Dumnezeu, căci harul este prezența lui Dumnezeu pe care-L savurăm și care face totul pentru noi, iar noi savurăm această prezență iubindu-L pe Domnul.

Doamne Isuse, vrem să fim dintre cei care umblă cu Dumnezeu astăzi. Descoperă-ne situația reală a epocii corupte în care trăim. O, Doamne, venim la Tine astăzi. Vrem să găsim har în ochii lui Dumnezeu. Înaintăm spre tronul harului. Distribuie-Te în noi ca har și împlinește-ne nevoia la momentul potrivit. O, Doamne, păstrează-ne în bucuria de a fi cu Tine și fii totul pentru noi. Nu putem face nimic fără harul Tău. Harul Tău este totul pentru noi. Aleluia, harul Domnului Isus este cu duhul nostru! Amin!

Este uimitor să vedem cum Noe nu doar că a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi, ci, mai mult, pe măsură ce umbla cu Dumnezeu, Dumnezeu i-a arătat situația reală a epocii corupte în care trăia (Gen. 6:3, 5, 11, 13; Mat. 24:37-39; 2 Tim. 3:1-5).

Când a văzut situația, când a realizat că Dumnezeu voia să distrugă acea generație printr-un potop, Noe a lucrat împreună cu Dumnezeu timp de mulți ani pentru a construi arca, potrivit instrucțiunilor lui Dumnezeu.

Ne-am putea întreba ce legătură are acest lucru cu noi; dacă citim cuvântul Domnului din Matei 24, ne dăm seama că astăzi trăim în zilele lui Noe. Zilele venirii Fiului Omului, zilele revenirii Domnului, vor fi la fel ca în zilele lui Noe.

Dacă umblăm cu Dumnezeu astăzi, vom realiza care este situația reală a epocii corupte în care trăim. Așa cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și venirea Fiului Omului. Căci, așa cum erau în acele zile dinaintea potopului – mâncând și bând, însurându-se și măritându-se – până în ziua în care Noe a intrat în corabie…

Astăzi, starea acestei generații este exact aceeași. Dacă umblăm cu Dumnezeu, El ne va arăta care este adevărata stare a oamenilor din ziua de azi.

Mai ales după pandemie, mulți tineri trăiesc dedându-se plăcerilor acestei lumi. Ei vor doar să se răsfețe cu plăcerile și divertismentul acestei lumi; vor să se bucure de plăcere și cheltuiesc mulți bani și multă energie pentru aceasta.

La fel ca în zilele lui Noe, oamenii de astăzi vor să se bucure de plăcerile vieții, fără a conștientiza faptul că vine judecata. O, Doamne! Fie ca noi să fim astăzi asemenea lui Noe, cei care găsesc har înaintea Domnului!

Să găsim har înaintea lui Dumnezeu venind la tronul harului pentru a savura prezența lui Dumnezeu și a-L lăsa să facă totul în noi

Pe fundalul întunecat al situației din generația sa, Noe a găsit favoare înaintea lui Iehova (Gen. 6:8). Când Satan a făcut tot posibilul să compromită situația, au existat întotdeauna unii care au găsit har înaintea lui Dumnezeu, devenind oameni care au schimbat epoca (vezi Dan. 1:8; 9:23; 10:11, 19).

Dacă citim cartea Geneza, ne vom da seama că scopul principal al relatării din această carte nu este să arate decăderea, ci să arate cât de mult poate face harul lui Dumnezeu pentru oamenii decăzuți.

Omul a decăzut până la extrem, într-o asemenea măsură încât Dumnezeu S-a căit că l-a făcut pe om și a vrut să-l șteargă de pe fața pământului. Dar, pe un astfel de fundal, Noe a găsit har înaintea lui Dumnezeu.

Noi tindem să privim situația de astăzi – o situație coruptă și rea –, dar Dumnezeu vrea să câștige oameni care găsesc har înaintea Sa. Harul Său poate face totul în om și pentru om.

Dacă ne privim pe noi înșine, s-ar putea să simțim că suntem un eșec, că suntem slabi sau chiar că nu mai există nicio speranță pentru noi; totuși, putem găsi har înaintea lui Dumnezeu.

Când găsim har înaintea Domnului, vom vedea cât de mult poate realiza harul, ce poate face harul și cum poate harul să înfăptuiască totul în noi pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Ceea ce trebuie să facem este să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului (Evrei 4:16).

Harul este cu duhul nostru; carnea noastră nu oferă nicio speranță, dar harul este cu duhul nostru. Din partea Sa, Dumnezeu este întotdeauna binevoitor și gata să Se dăruiască nouă ca har și să lucreze în noi ca har, însă are nevoie de cooperarea noastră. El are nevoie să ne întoarcem către El.

Nu trebuie să ne concentrăm asupra eșecurilor sau a degradării noastre, ori asupra circumstanțelor exterioare, ci pur și simplu să ne întoarcem spre duhul nostru.

Fie ca noi să învățăm zilnic să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, pentru a primi îndurare și a găsi har care să ne ajute la momentul potrivit. Venind la tronul harului, putem găsi har înaintea Domnului și putem schimba epoca. În fiecare zi trebuie să-I spunem Domnului:

Doamne Isuse, vin la tronul harului. Am nevoie de har. Doamne, Tu îmi cunoști nevoia. Am nevoie de harul Tău în fiecare clipă. Fără harul Tău, nu pot face nimic. Fără harul Tău, nu pot îndura nimic. Am nevoie de harul Tău pentru a face totul și a îndura totul!

Trebuie să ne deschidem față de Domnul în acest fel pe tot parcursul zilei. Venim la tronul harului exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Domnul, a sta de vorbă cu El, a ne deschide Lui și a păstra părtășia cu El. Putem chiar să-I spunem:

Doamne Isuse, am nevoie de harul Tău chiar acum! Îți mulțumesc că ești plin de har și gata să-mi dai har. Vin la Tine ca să Te ating: dă-mi har! Fii har în mine. Îngenunchez înaintea tronului harului pentru a găsi harul necesar nevoii mele! Amin, Doamne, Îți mulțumesc că ești harul cu duhul meu! Fii totul pentru mine și în mine astăzi! Îndură totul în mine și fă totul în mine astăzi! Amin!

Pe măsură ce trăim viața creștină și trăim în această lume, de multe ori simțim că nu putem suporta situația în care ne aflăm, că nu putem fi cu anumiți oameni și că nu-i putem suporta pe cei din jurul nostru.

Trebuie să ne dăm seama că, atunci când nu putem face un lucru, când nu putem fi ceea ce trebuie sau când nu putem reuși, există un loc unde putem merge: putem merge la tronul harului, aflat în duhul nostru.

Putem veni cu îndrăzneală la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la momentul potrivit.

Acest har nu este doar ceva ce Dumnezeu ne dă sau face pentru noi; harul este Însuși Dumnezeu ca savurarea noastră și totul pentru noi, chiar Însuși Dumnezeu făcând lucruri pentru noi și în noi. Harul este Însuși Dumnezeu venind la noi și făcând lucruri pentru noi.

Când ne simțim slabi, când suntem descurajați și când credem că nu mai putem îndura situația, putem veni la Domnul și Îl putem lăsa să fie puterea noastră, încurajarea noastră și Cel care ne poartă povara.

Când nu suntem capabili să înfruntăm situația în care ne aflăm, putem veni la tronul harului pentru a primi har; prezența Domnului, pentru savurarea noastră, este harul care ne va da puterea să înfruntăm acea situație.

Harul este Însuși Dumnezeu, însăși prezența lui Dumnezeu pentru savurarea noastră, pentru ca El să fie totul pentru noi și să facă totul în noi, prin noi și pentru noi (Ioan 1:14, 16-17; Apoc. 22:21).

Când Îl atingem pe Domnul în duh, savurăm prezența Sa și trăim în prezența Sa; El Însuși este harul nostru. Harul este Cuvântul etern al lui Dumnezeu care S-a făcut carne, plin de har și de realitate, pentru a fi totul pentru noi și chiar pentru a ne da har peste har.

De multe ori simțim că este imposibil să fim creștini; în astfel de momente, ne putem pur și simplu întoarce spre duhul nostru pentru a veni la tronul harului și a-L primi pe El ca har.

Întreaga Biblie se încheie cu cuvintele: „Harul Domnului Isus să fie cu toți sfinții”. Ceea ce ne trece prin încercări, ceea ce desăvârșește totul și ceea ce ne face să mergem până la capăt este harul Domnului Isus cu duhul nostru.

Doar harul Domnului Isus ne poate da puterea să trăim și să umblăm potrivit viziunilor și profețiilor pe care le vedem în cartea Apocalipsei.

Acest har ne dă puterea să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv, să participăm la savurarea Dumnezeului Triunic, astfel încât să putem deveni expresia Sa corporativă și veșnică pentru împlinirea scopului Său veșnic. Fie ca noi să venim astăzi la tronul harului!

Doamne Isuse, vrem să găsim har înaintea lui Dumnezeu astăzi! O, Doamne, chiar și în această epocă a fărădelegii, în această generație ticăloasă și pervertită, venim la Tine ca să găsim har în ochii Tăi. Fii har pentru noi. Dă-ne harul de care avem nevoie pentru a trăi viața creștină. Avem nevoie de Tine ca har. Nu suntem nimic fără harul Tău. Doamne Isuse, doar harul Tău ne poate da puterea să trăim și să umblăm potrivit viziunilor și profețiilor pe care le vedem în Biblie! Doar harul Tău ne dă posibilitatea să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv, pentru a deveni parte a expresiei Sale corporative eterne! Ne exersăm duhul și venim înaintea tronului harului. Suntem atât de slabi, Doamne, dar Tu ești har pentru noi, fiind puterea noastră. Nu suntem capabili să înfruntăm situația, dar harul Tău ne este suficient. O, Doamne Isuse, în mijlocul acestei generații strâmbe, pervertite și adultere, doar harul Tău ne poate face să stăm în picioare! Nu putem îndura nimic, nu putem face nimic și nu putem fi ceea ce Tu vrei să fim; venim la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită! Fie ca harul Tău să fie totul pentru noi, să facă totul în noi și să poarte totul pentru noi!

Să ne exersăm duhul și să-L iubim pe Domnul pentru a-L savura pe Domnul ca har cu duhul nostru

De multe ori, în viața noastră creștină, simțim că există anumite piedici – precum un bolovan mare în cursul râului – și ni se pare că nu putem trece de ele sau să le ocolim. S-ar putea să-I cerem Domnului să îndepărteze aceste piedici, dar El ne spune doar ceea ce i-a spus lui Pavel: „Harul Meu îți este suficient, căci puterea Mea este desăvârșită în slăbiciune” (2 Corinteni 12:9).

Domnul nu înlătură problemele sau obstacolele, ci ne dă mai mult har. El dorește să-L savurăm pe El ca har până când străpungem și biruim orice problemă sau obstacol.

Cum Îl putem savura pe Domnul ca har? Îl putem savura pe Domnul ca har iubindu-L (Efes. 6:24; Ioan 21:15-17). Harul este cu toți cei care Îl iubesc pe Domnul nostru Isus în incoruptibilitate.

Îl putem experimenta pe Cristos și putem deveni Trupul lui Cristos, mireasa lui Cristos, omul nou și războinicul corporativ – după cum vedem în Efeseni – iubindu-L pe Domnul, astfel încât să-L avem ca har. Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul în incoruptibilitate, Îl avem pe El ca har cu noi, iar harul Său poate și va face totul în noi și pentru noi.

În viața noastră creștină există două lucruri importante: credința și dragostea. Credința înseamnă să-L primim pe Dumnezeu, iar dragostea înseamnă să-L savurăm pe Dumnezeu.

De multe ori primim hrană în noi, dar s-ar putea să nu o savurăm. De multe ori Îl primim pe Dumnezeu, dar s-ar putea să nu-L savurăm. Însă, atunci când Îl iubim pe Domnul, când ne întoarcem inima spre El și pur și simplu Îl iubim, Îl savurăm și, de asemenea, Îl primim. Pentru a-L primi pe Domnul ca har, trebuie să-L iubim.

Putem savura harul Domnului Isus Cristos, ca rezervă îmbelșugată a Dumnezeului Triunic prin exersarea duhului nostru uman (Evr. 10:29b; Gal. 6:18; Fil. 4:23; Filim. 25; 2 Tim. 4:22).

El este Duhul harului cu duhul nostru. Harul Domnului Isus este cu duhul nostru. Cea mai bună cale de a-L savura pe Domnul ca har este să ne exersăm duhul și să-L atingem în duh.

Dumnezeul Triunic S-a făcut carne, a trecut prin moarte și înviere și a devenit Duhul, iar în Evrei 10:29 acest Duh este numit Duhul harului. Duhul harului este în duhul nostru, contopit cu duhul nostru ca un singur duh.

Cum putem savura harul? Trebuie să ne exersăm duhul. Tronul harului este în duhul nostru. Da, tronul lui Dumnezeu și al Mielului este în ceruri, chiar în al treilea cer; dar tronul practic al harului este în duhul nostru.

Tronul lui Dumnezeu din cer este conectat la duhul nostru prin intermediul lui Cristos, ca scară cerească, iar când ne întoarcem spre duhul nostru, atingem tronul harului.

Harul este cu duhul nostru. Apostolul Pavel și-a încheiat multe dintre epistole spunând: „Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru”. Acesta nu este doar un citat sau un verset preferat al său; așa se realizează economia lui Dumnezeu în noi și așa lucrăm împreună cu Domnul astăzi.

Dacă privim situația din societatea de astăzi – dacă doar ne uităm la știri sau deschidem telefonul să vedem ceva – lumea, cu valul ei de desfrâu și răutate, este peste tot, chiar în fața noastră. Nu poți nici măcar să-ți faci cumpărăturile fără a fi sub bombardamentul constant al reclamelor, al ispitelor și al lucrurilor rele. Oamenii vorbesc despre imoralitate fără nicio urmă de rușine, iar întreaga generație este plină de răutate.

Cine poate sta în picioare în această situație? Cine poate înfrunta lucrurile din această generație? Cine găsește har în ochii Domnului astăzi? Cine își exersează duhul pentru a atinge scaunul de domnie al harului? Cine Îl iubește pe Domnul în incoruptibilitate?

Fie ca noi să fim ca Noe astăzi, cei care găsesc har în ochii Domnului prin exersarea duhului și prin iubirea Domnului în incoruptibilitate.

Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim în incoruptibilitate. Îți mulțumim că ești harul cu duhul nostru. Dă-ne mai mult har. Dăruiește-ne mai mult din Tine ca har. O, Doamne, nu putem face ce Tu vrei să facem, nu putem fi ce Tu vrei să fim și nu putem îndura, dar harul Tău din noi poate să facă, să fie și să îndure toate acestea. Ne dăruim doar pentru a Te iubi. Tu vezi situațiile cu care ne confruntăm. Tu vezi dificultățile din mediul nostru și problemele din propria noastră ființă. Venim la Tine doar ca să Te iubim. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Aleluia, tronul harului este în duhul nostru, căci Domnul, ca har, este cu duhul nostru! Te iubim, Doamne, și avem nevoie de Tine! Venim la Tine nu ca să-Ți cerem lucruri bune, ci ca să găsim har pentru a ne împlini nevoia! Nu putem trăi viața creștină fără Tine ca har. Amin, Doamne, fii una cu noi astăzi. Vino să fii puterea noastră. Depindem de Tine ca har. Sprijină-ne și susține-ne ca har. Harul Tău este totul pentru noi și în noi! Aleluia, harul Domnului Isus Cristos este cu duhul nostru! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we Come to the Throne of Grace to Find Grace and Let Grace do Everything in us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 2 cu tema: Linia vieții la Noe — viața și lucrarea care schimbă epoca (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să găsim har în ochii Domnului și să fim contopiți cu Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu

06/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trăind în epoca plină de răutate a vremii sale, Noe a găsit har înaintea lui Iehova; noi trebuie să ne apropiem de tronul harului în duhul nostru pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită, și trebuie să umblăm cu Dumnezeu, astfel încât El să Se poată contopi cu noi pentru clădirea lui Dumnezeu, pentru ca El să câștige un om-Dumnezeu corporativ – contopirea lui Dumnezeu cu omul.

Doamne Isuse, fie ca noi să fim cei care găsesc har în ochii lui Dumnezeu astăzi! Venim la Tine! Ne exersăm duhul. Aplicăm sângele Tău prețios. Venim cu îndrăzneală la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har. Amin, Doamne, dă-ne mai mult har astăzi. Vrem să Te savurăm ca har, căci doar harul Tău ne acoperă toate nevoile noastre! Contopește-Te mai mult cu noi. Zidește-Te pe Tine în noi și zidește-ne pe noi în Tine astăzi! Amin!

Este minunat să vedem că acești trei oameni – Noe, Daniel și Iov – sunt modele ale unei vieți de biruitor și că, prin ei, vedem ceva din modul în care Dumnezeu Se distribuie în om.

La Noe, Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa, căci El este credincios în păstrarea legământului Său veșnic – simbolizat de curcubeu – de a Se distribui în noi și de a obține o manifestare glorioasă a lui Cristos. Ce legământ minunat!

El nu doar promite că nu va distruge pământul printr-un potop, ci, mai mult, încheie un legământ prin care să ne infuzeze cu Cristos și să ne facă expresia lui Cristos. Slavă Domnului!

La Daniel, vedem ceva despre Cristos ca centralitate și universalitate a mișcării lui Dumnezeu. De asemenea, în cartea lui Daniel, vedem că scopul economiei lui Dumnezeu este de a avea un Cristos corporativ – piatra zdrobitoare, tăiată fără ajutorul unei mâini, care va zdrobi marele chip omenesc.

Cristos Își câștigă biruitorii astăzi, iar noi dorim să fim biruitorii Săi; El Se va întoarce cu ei ca mireasa Sa pentru a distruge guvernarea umană și a întemeia împărăția lui Dumnezeu, umplând astfel întregul pământ cu împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

La Iov, vedem multă suferință, plângeri și murmurări; el se afla sub lucrarea Duhului. Duhul ne trece pe noi, cei care Îl iubim pe Cristos, prin procesul transformării – prin înnoirea Duhului Sfânt, pe măsură ce Îl vedem pe Dumnezeu – pentru ca noi să-L câștigăm pe Dumnezeu!

Amin, când Îl vedem pe Dumnezeu, Îl câștigăm pe Dumnezeu! Când Îl vedem pe Dumnezeu, când Îl privim, suntem infuzați cu ceea ce este Dumnezeu și suntem transformați după chipul Său, astfel încât să devenim la fel ca El în viață, natură, înfățișare și expresie, dar nu și în Dumnezeire.

Întregul Dumnezeu Triunic lucrează și Se distribuie în noi, așa cum se vede în viața și lucrarea lui Noe, a lui Daniel și a lui Iov.

Noe a găsit har înaintea lui Iehova: Vino la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har astăzi!

În zilele lui Noe, situația din lume era extrem de rea, iar fiecare înclinație și gând al inimii omului erau rele și răzvrătite. În mijlocul unei astfel de situații corupte, îl vedem pe Noe; Geneza 6:8 ne spune că Noe a găsit har înaintea lui Iehova.

Însă Noe a găsit har; acest mic cuvânt, „însă”, ne arată că fiecare dintre noi poate găsi har înaintea lui Dumnezeu. Avem nevoie să găsim har astăzi. În mijlocul oamenilor decăzuți din jurul nostru, trebuie să fim cei care găsesc har înaintea lui Dumnezeu.

Ce este harul? Harul este Însuși Dumnezeu, devenind puterea, înțelepciunea și totul pentru Noe, astfel încât acesta să poată face față situațiilor în care se afla, să înfrunte toate acele lucruri, să trăiască o viață evlavioasă și chiar să lucreze pentru Dumnezeu la construirea corăbiei.

Viața și lucrarea lui Noe dezvăluie cât de mult poate face harul pentru noi, oamenii decăzuți (vv. 1-14). Harul este cel care face totul în noi și pentru noi în viața noastră creștină. Harul nu este ceva ce Dumnezeu face sau ne dă; harul este minunatul Cristos, Cel care ne poartă poverile, făcând totul în noi și în locul nostru, spre desfătarea noastră (Matei 24:37-39; 2 Corinteni 12:7-9).

Astăzi, noi trăim în zilele lui Noe; inimile oamenilor sunt îndreptate spre rău, există atâta corupție și imoralitate, iar oamenii au devenit carne.

Însă noi putem veni astăzi la tronul harului; Evrei 4:16 ne îndeamnă să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, pentru a primi îndurare și a găsi har, spre a avea parte de ajutor la momentul potrivit. Putem veni înaintea Domnului în duhul nostru, căci El Se află pe tronul harului în duhul nostru.

Când ne exersăm duhul și atingem tronul harului, savurăm har. Pe de o parte, carnea este prezentă peste tot în jurul nostru și chiar în noi; pe de altă parte, avem harul cu duhul nostru. De multe ori, carnea ne tulbură atât de mult, făcându-ne să păcătuim, să falimentăm și să fim slabi, ba chiar neputincioși în a face voia lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trecem prin multe experiențe umane și falimentăm atât de des, ne dăm seama că carnea reprezintă prezența diavolului; însă, Îl lăudăm pe Domnul, căci avem harul ca prezență a lui Dumnezeu cu duhul nostru (Gen. 6:3, 8; Rom. 7:17-21; Evr. 4:16; 1 Cor. 15:10).

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să putem înfrunta prezența lui Satan — carnea — avem nevoie de prezența lui Dumnezeu, care este harul cu duhul nostru.

Avem nevoie să găsim har în fiecare zi. Nu trebuie să încercăm să ne tratăm carnea, să o îmbunătățim, să o acoperim sau să o scuzăm; trebuie pur și simplu să lăsăm carnea deoparte și să ne întoarcem spre duhul nostru pentru a găsi har și a primi îndurare, spre a avea ajutor la momentul potrivit.

S-ar putea chiar să-I cerem Domnului să îndepărteze carnea, dar El ne va spune, așa cum i-a spus lui Pavel, că harul Său ne este suficient, căci puterea Sa este desăvârșită în slăbiciunea noastră.

Putem fi foarte puternici în carnea noastră, dar ne dăm seama că suntem atât de slabi când vine vorba de duhul nostru; Domnul dorește să depindem de El ca har — ba chiar să găsim har pentru ajutor la momentul potrivit, în fiecare zi — astfel încât harul să facă totul în noi pe măsură ce depindem de Domnul.

Singura cale prin care putem înfrunta prezența lui Satan este să avem prezența lui Dumnezeu. Nu putem face nimic în privința cărnii, dar există un loc unde putem merge: tronul harului. Pe măsură ce carnea ne frustrează și ne face să falimentăm, putem găsi har în ochii Domnului întorcându-ne către duhul nostru.

Chiar și atunci când ne rugăm, carnea este prezentă cu noi, împiedicându-ne și tulburându-ne. Frustrarea cauzată de carnea ne forțează să venim la tronul harului. O, fie ca noi să ne întoarcem din nou și din nou! Fie ca noi să ne întoarcem de la carnea la duhul nostru! Fie ca noi să renunțăm la orice speranță legată de carnea și să nu încercăm să o tratăm, ci mai degrabă să găsim har în ochii Domnului întorcându-ne către duhul nostru!

Satan este în carnea noastră, dar Dumnezeu este în duhul nostru; în loc să încercăm să-l tratăm pe Satan din carnea noastră, fie ca noi să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât Dumnezeu să-l trateze pe Satan și, prin urmare, să trateze carnea!

Dumnezeu este mai mare decât Satan, iar Satan este mai mare și mai puternic decât noi; nu trebuie să-l tratăm pe Satan în noi înșine, ci trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să găsim har în ochii Domnului!

Când Dumnezeu una cu noi, când venim la Domnul în duhul nostru și stăm una cu El, ne împărtășim din har, iar vrăjmașul este învins.

Rezultatul harului este dreptatea; dacă Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca har, avem dreptate. Prin puterea harului, tăria harului și viața harului, putem fi drepți înaintea lui Dumnezeu, unii față de alții și chiar față de noi înșine (Rom. 5:17, 21; 2 Pet. 2:5).

Când suntem în carne, nu suntem drepți înaintea lui Dumnezeu și nici unii față de alții; nu suntem drepți nici măcar față de noi înșine, căci suntem în carne și nu suntem drepți.

Însă, atunci când găsim har în ochii Domnului întorcându-ne către duhul nostru pentru a atinge tronul harului, Îl savurăm pe Cristos și trăim în mod spontan dreptatea. Pur și simplu devenim drepți înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Doamne Isuse, vrem să fim cei care găsesc har în ochii Domnului astăzi! Amin, Doamne, ne exersăm duhul și venim la Tine în duhul nostru. Venim cu îndrăzneală la tronul harului. Ne întoarcem, dragă Doamne, de la carnea noastră și venim la Tine în duhul nostru. O, Doamne Isuse, carnea noastră este atât de puternică, căci Satan este în carnea noastră. Așadar, ne întoarcem de la carnea noastră către duhul nostru. Vrem să avem prezența lui Dumnezeu cu noi prin exersarea duhului nostru, căci Domnul ca har este cu duhul nostru! Aleluia, deși Satan este în carnea noastră, Dumnezeu este în duhul nostru, iar Dumnezeu este mai mare decât Satan! Amin, Doamne, venim astăzi cu îndrăzneală la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită. Avem nevoie de ajutorul Tău la vremea potrivită! Avem nevoie de îndurarea și de harul Tău! O, Doamne, fie ca noi să găsim har în ochii Domnului astăzi! Păstrează-ne întorcându-ne către duhul nostru pentru a veni la tronul harului! Fie ca să Te savurăm ca har și să Te trăim ca dreptatea noastră! Fie ca să avem viața harului pentru a fi drept cu Dumnezeu, unii cu alții și chiar cu noi înșine!

Clădirea lui Dumnezeu este un om-Dumnezeu – umblă cu Dumnezeu și lasă-L pe Dumnezeu să Se contopească cu tine pentru clădirea lui Dumnezeu

Pe de o parte, Noe a găsit har înaintea lui Iehova; pe de altă parte, el a umblat cu Dumnezeu și a construit corabia (Gen. 6:8-22). Noe a umblat cu Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a descoperit ce era pe inima Sa; prin urmare, Noe a construit corabia pentru împlinirea economiei divine (Evrei 11:7; 1 Pet. 3:20-21; Mat. 16:18).

Corabia a fost prima clădire din Vechiul Testament. Prima clădire a lui Dumnezeu din Scripturi este corabia lui Noe, care Îl semnifică pe Cristos ca fiind clădirea lui Dumnezeu și a omului. Arca lui Noe a fost un tip reprezentativ al clădirii lui Dumnezeu, căci clădirea lui Dumnezeu, potrivit întregii revelații din Biblie, este un om-Dumnezeu (Ioan 1:14; 2:19; 1 Cor. 3:9, 16-17; Apoc. 21:2, 22; Efes. 2:22; Ps. 27:4).

Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a săvârșit o lucrare cu mâinile Sale, însă elementul lui Dumnezeu nu se afla în creație sau în lucrarea pe care a făcut-o în vechea creație. Însă în clădirea Sa, Dumnezeu Se contopește cu creația Sa.

Ca ființe umane, prin naștere, suntem doar parte din creația lui Dumnezeu, dar nu suntem parte din clădirea lui Dumnezeu. Însă, prin regenerare, primim viața lui Dumnezeu și devenim parte din clădirea lui Dumnezeu.

Cu cât Dumnezeu Se contopește mai mult cu noi, cu atât suntem mai mult parte din clădirea lui Dumnezeu. Clădirea lui Dumnezeu nu este ceva exterior, căci El nu locuiește în temple făcute de mâini omenești. El locuiește în om și dorește să câștige o clădire în care ceva din divinitate să fie contopit cu ceva din umanitate.

Iacov a văzut viziunea clădirii lui Dumnezeu când era în drum spre Laban; a avut un vis în care îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau pe scara cerească, iar când s-a trezit, a luat piatra care îi servise drept pernă și a transformat-o într-un stâlp, a turnat ulei peste ea și a numit acel loc Betel – casa lui Dumnezeu.

Duhul lui Dumnezeu (simbolizat prin ulei) este turnat peste piatră (simbolizând umanitatea transformată) pentru a deveni clădirea lui Dumnezeu.

Prima persoană care a fost astfel clădirea lui Dumnezeu este Isus Cristos. Când a venit, El a fost Dumnezeu contopit cu omul. Dumnezeu era în om, omul era în Dumnezeu, iar Dumnezeu era peste Isus ca Duh.

Cristos a fost Dumnezeu contopit cu omul, divinitatea contopită cu umanitatea, pentru a fi clădirea lui Dumnezeu. Prima clădire a lui Dumnezeu din Scripturi a fost corabia lui Noe (Gen. 6:14-16); această arcă este o arhetip a lui Cristos, Răscumpărătorul, care avea să ne fie Mântuitor.

Cristos a venit ca Răscumpărător și, de asemenea, ca Mântuitor al nostru. Când credem în Cristos, suntem puși în El, iar El ne răscumpără, ne eliberează de judecata lui Dumnezeu, ne salvează și ne oferă siguranță și refugiu în fața judecății, întocmai cum corabia a fost toate acestea pentru Noe și familia sa.

Trebuie să vedem realitatea spirituală a corabiei, care este Cristos – omul-Dumnezeu – ca Răscumpărător și Mântuitor al nostru. El este Cuvântul încarnat, care a devenit carne și Și-a stabilit locuința printre noi (Ioan 1:1, 14).

El este Răscumpărătorul nostru și, prin credința în El, suntem mântuiți și, mai mult, suntem contopiți cu El, fiind zidiți în El și cu El! Construirea corabiei prefigurează zidirea Cristosului corporativ – biserica, Trupul lui Cristos – folosind elementul bogățiilor lui Cristos drept material de zidire (Matei 16:18; 1 Corinteni 3:9-12a; Efeseni 3:8-10; 4:12).

Când suntem în Cristos, nu doar că suntem eliberați și salvați de judecata lui Dumnezeu, ci suntem și zidiți împreună pentru a forma Cristosul corporativ. Prin credința în Cristos, suntem răscumpărați, eliberați și salvați de judecată și suntem uniți cu El, contopiți cu El, pentru clădirea lui Dumnezeu.

Acum facem parte din contopirea lui Dumnezeu cu omul, din clădirea lui Dumnezeu cu omul și în om. Trăim în această unire organică cu Domnul pentru a face parte din Cristosul corporativ, biserica, Trupul lui Cristos.

Noi zidim biserica, Trupul lui Cristos, și rămânem în Cristos în toate lucrurile. Îi mulțumim Domnului că Și-a contopit natura divină cu natura noastră umană pentru a face din noi o clădire divină, un om-Dumnezeu corporativ!

Doamne Isuse, vrem să umblăm cu Dumnezeu astăzi și să construim corabia pentru împlinirea economiei divine! Amin, Doamne, credem în Tine ca Răscumpărător și Mântuitor al nostru! Slavă Domnului; prin credința în Cristos suntem răscumpărați, scăpați de judecata lui Dumnezeu și mântuiți! Aleluia, acum suntem în siguranță în Cristos, căci El este refugiul nostru, iar judecata lui Dumnezeu nu ne-a atins! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru că ești Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru! Îți mulțumim nu doar pentru că ne-ai răscumpărat și mântuit, ci, mai mult, că Te-ai contopit cu noi! Uimitor, noi, oamenii, suntem contopiți cu Dumnezeu pentru a face parte din clădirea lui Dumnezeu și a omului! Amin, clădirea lui Dumnezeu este un om-Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai contopit natura Ta divină cu natura noastră umană pentru a face din noi o clădire divină! Vrem să umblăm cu Dumnezeu astăzi și să rămânem în duhul nostru, astfel încât să putem zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos, Cristosul corporativ! Fie ca noi să zidim astăzi corabia, în viața de biserică, fiind tot mai mult contopiți cu Dumnezeu pentru clădirea Sa! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we Find Grace in the Eyes of the Lord and be Mingled with God for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Să trăim și să lucrăm conform viziunii epocii pentru a schimba epoca (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu în duhul nostru ca să fim alimentați și să domnim

21/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos care Îl iubim pe Domnul și dorim să rămânem în curgerea vieții, trebuie să practicăm supunerea față de tronul Domnului în duhul nostru; căci atunci când facem acest lucru, un râu cu apa vieții curge pentru a ne potoli setea, Îi vedem fața Domnului, Îi slujim și domnim în viață ca împărați împreună cu Cristos.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție astăzi. Stabilește-Ți tronul în centrul ființei noastre. Ne supunem Ție. Venim la Tine, Doamne, și dorim să Te savurăm. Dorim să ne împărtășim din toate bogățiile Tale. Rămânem sub tron și primim apa vieții. O, râul cu apa vieții curge și pomul vieții este atât de disponibil atunci când rămânem sub tron! Fie ca tronul lui Dumnezeu să fie centrul ființei noastre astăzi!

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim un mic Nou Ierusalim, având realitatea spirituală a ceea ce vedem în cetatea Noului Ierusalim ca o realitate în ființa noastră. Nu trebuie să fim ca Muntele Sinai, având legea și fiind plini de fum și fulgere, judecându-i pe cei din jur și nepermițând nimănui să se apropie de noi.

Mai degrabă, trebuie să savurăm râul cu apa vieții, să mâncăm din pomul vieții, să-L întronăm pe Cristos ca Împărat și Domn și să fim transformați și zidiți împreună pentru a face parte din lucrarea de zidire a zidului.

Fiecare credincios ar trebui să fie un mic Nou Ierusalim, iar fiecare biserică locală ar trebui să fie o miniatură a Noului Ierusalim. Toate aspectele, trăsăturile și caracteristicile Noului Ierusalim ar trebui să fie ale noastre, ca membri individuali ai Trupului lui Cristos, și ar trebui să fie trăsăturile și caracteristicile fiecărei biserici locale de pe acest pământ.

Fie ca să ne rugăm Domnului să ne facă un mic Nou Ierusalim astăzi, trăind și lucrând Noul Ierusalim, astfel încât în epoca viitoare să putem intra în gustarea anticipată a Noului Ierusalim, în manifestarea împărăției!

Fie ca viața noastră zilnică să se desfășoare în savurarea lui Cristos, sub tronul lui Dumnezeu și în curgerea apei vii. Fie să trăim și, de asemenea, să lucrăm Noul Ierusalim. A trăi Noul Ierusalim înseamnă a deveni Noul Ierusalim, iar a lucra Noul Ierusalim înseamnă a zidi Noul Ierusalim.

Noul Ierusalim este o persoană corporativă. Cetatea sfântă care noi devenim nu este ceva fizic sau exterior; ea este o persoană corporativă, un mare om-Dumnezeu. Noul Ierusalim este Dumnezeul Triunic procesat, căsătorit cu omul tripartit transformat.

Noul Ierusalim este Duhul și mireasa devenind una. Este divinitatea și umanitatea contopite împreună pentru a forma o singură entitate. Ce minunat! Fie ca noi să trăim în realitatea acestei contopiri astăzi, pentru a putea trăi și lucra Noul Ierusalim!

Să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu din duhul nostru, pentru ca tronul să fie centrul vieții noastre creștine

În centrul universului se află tronul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu și Mielul sunt așezați pe el. Nu este o canapea pentru două persoane, ci un tron, iar Dumnezeu în Cristos domnește de pe tron.

Modul în care domnește Dumnezeu este prin curgerea Sa, căci din tronul lui Dumnezeu și al Mielului curge un râu cu apa vieții (Apoc. 22:1). Însă pentru ca râul cu apa vieții să curgă în ființa noastră, trebuie să-L întronăm pe Domnul în ființa noastră.

Când tronul nu este prezent în noi, când Domnul nu este Domnul și Capul în noi, nu există nicio sursă pentru curgerea vieții și nu curge niciun râu cu apa vieții. O, Doamne!

De multe ori, avem sentimentul că suntem uscați sau chiar secătuiți; acest lucru se întâmplă deoarece nu există niciun tron stabilit în ființa noastră. Trebuie să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu din duhul nostru.

Tronul se află în duhul nostru. Trebuie să venim înaintea tronului harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită (Evrei 4:16). Zi de zi venim la Domnul pentru a ne supune tronului Său.

Acceptăm și recunoaștem domnia, calitatea de Cap și autoritatea Dumnezeului Triunic chiar în centrul ființei noastre. Fără tronul lui Dumnezeu așezat în centrul ființei noastre, nu există nicio curgere de apă vie.

Dacă nu ar exista un tron în Noul Ierusalim, întreaga cetate s-ar usca și chiar ar muri de foame. Însă, deoarece tronul lui Dumnezeu se află în centrul Noului Ierusalim, apa vieții curge din tron, iar pomul vieții crește pe ambele părți ale râului cu apa vieții, ca o viță care produce roade la vremea potrivită pentru cei răscumpărați de Dumnezeu, pentru veșnicie.

Atât râul vieții, cât și pomul vieții izvorăsc din tron. Cum putem avea râul cu apa vieții curgând în noi? Trebuie să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu din duhul nostru.

Ori de câte ori ne întoarcem spre duhul nostru, atingem tronul. Nu trebuie să încercăm să facem una sau alta pentru a-I plăcea Domnului și nici să încercăm să lucrăm pentru Dumnezeu prin noi înșine, fără a atinge tronul.

În loc să ne străduim atât de mult, ar trebui să ne întoarcem spre duhul nostru pentru a atinge tronul. În discuțiile cu soțul sau soția noastră și în relația cu copiii noștri, trebuie să existe un tron interior care să domnească peste noi și să ne reglementeze.

Trebuie să practicăm supunerea față de tronul interior. Fiecare credincios în Cristos are tronul lui Dumnezeu și al Mielului așezat în centrul ființei sale, iar acest tron trebuie să devină centrul vieții sale creștine.

Motivul pentru care nu mergem în anumite locuri, nu spunem anumite lucruri, nu ne implicăm în anumite activități și nu facem anumite lucruri este acela că există un tron în ființa noastră.

Tronul lui Dumnezeu și al Mielului trebuie să aibă preeminența în centrul ființei noastre. Când ne desfășurăm activitatea la birou sau oriunde mergem, trebuie să existe un tron în ființa noastră. Când suntem acasă, vorbind cu vecinii și având grijă de treburile gospodărești, trebuie să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu în duhul nostru.

Aceasta nu înseamnă că ne este teamă să facem ceva sau să spunem anumite lucruri de teama ca Dumnezeu ne va pedepsi; dimpotrivă, venim zi de zi la tronul harului și-L savurăm pe Domnul, iar în același timp practicăm supunerea față de tronul Său.

Suntem în împărăția Fiului dragostei Sale (Col. 1:12-13) și aici savurăm guvernarea plină de dragoste a Domnului asupra noastră. De cele mai multe ori, răspunsul Său pentru noi este „NU”: nu face asta, nu spune asta, încetează să mai faci lucrul acesta.

Pe măsură ce dăm ascultare guvernării și domniei lăuntrice a Domnului, savurăm curgerea vieții și suntem alimentați din belșug cu roadele pomului vieții.

Doamne Isuse, stabilește-Ți tronul în centrul ființei noastre. Te iubim și ne deschidem Ție. Te primim și Te întronăm. O, Doamne Isuse, ne place să chemăm Numele Tău și să Te savurăm. Ești atât de minunat. Ești atât de bogat. Ne place să bem din râul cu apa vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Amin, Doamne, curgi în ființa noastră lăuntrică. Fie ca astăzi să existe în noi o curgere bogată a vieții! Ne întoarcem spre Tine, Doamne, și practicăm supunerea față de tronul din duhul nostru. Amin, Doamne, există un tron în duhul nostru, în centrul ființei noastre, iar pe tron șade Cineva: Dumnezeu în Cristos! Nu vrem să ignorăm sau să fim neascultători față de tron. Vrem să ne aliniem deciziilor și cuvintelor tronului, pentru ca râul cu apa vieții să curgă în ființa noastră lăuntrică. O, Doamne, guvernează peste noi din interior. Guvernează peste trăirea noastră, peste felul în care vorbim cu ceilalți și peste acțiunile noastre. Fie ca tronul lui Dumnezeu să fie în centrul vieții noastre creștine astăzi!

Pe măsură ce Îl întronăm pe Cristos, bem din apa vieții, mâncăm din pomul vieții, Îl slujim pe Dumnezeu și domnim în viață, împărtășindu-ne din autoritatea Sa

Faptul că râul cu apa vieții, împreună cu pomul vieții, izvorăște din tronul lui Dumnezeu, din mijlocul cetății Noul Ierusalim, ne arată că Dumnezeul Triunic dorește să Se distribuie în noi – cei răscumpărați de El – pentru veșnicie.

Astfel ne aduce și ne păstrează El sub autoritatea Sa de Cap și tot astfel primim o aprovizionare bogată. Trebuie însă să ne dăm seama că există și un alt scaun de domnie.

Domnul îi spune bisericii din Pergam: „Știu unde locuiești: acolo unde este tronul lui Satan” (Apocalipsa 2:13). Și Satan are un scaun de domnie. El a fost cel mai onorabil arhanghel, chiar cel mai frumos înger din univers, având responsabilități extraordinare și fiind luceafărul de dimineață; totuși, el a spus: „Mă voi sui pe tron” (Isaia 14).

El a vrut să fie asemenea lui Dumnezeu, ba chiar să-L detroneze pe Dumnezeu. În acel moment, a apărut o altă voință în univers: nu doar voia lui Dumnezeu, ci și voia lui Satan. Acum există un război între voia lui Dumnezeu și voia lui Satan, între tronul lui Dumnezeu și tronul lui Satan.

Fie ca noi să spunem „nu” vrăjmașului și să spunem „da” Domnului și tronului Său. Dacă nu practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu în duhul nostru, ne aflăm automat sub tronul lui Satan, căci suntem decăzuți în ființa noastră.

Tronul lui Satan înseamnă răzvrătire, înălțare de sine și respingerea guvernării lui Dumnezeu. Înseamnă a-L detrona pe Dumnezeu. Satan a păcătuit răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu (Ezechiel 28:15-18). El este primul păcătos, căci inima i s-a înălțat din pricina frumuseții sale.

Fie ca noi să ne ferim de mândrie. Mândria se află în fiecare dintre noi. Ea pândește în adâncurile ființei noastre, așteptând momentul potrivit pentru a ieși la suprafață. Fie ca Domnul să ne izbăvească de complexul de superioritate și de un duh trufaș.

Vrem să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu în duhul nostru. Dacă credem că suntem ceva ce noi nu suntem, ne înșelăm singuri (Galateni 6:3). Noi nu suntem nimic, dar ne aflăm sub tronul lui Dumnezeu.

Noi Îl întronăm pe Domnul în ființa noastră. Pe măsură ce Îl întronăm pe Domnul, El curge în noi. Pe măsură ce El curge în noi, bem din apa vieții și mâncăm din pomul vieții (Apocalipsa 22:2-3). De asemenea, Îi slujim și Îi vedem fața (v. 4).

Pe măsură ce bem apa vieții, primim o aprovizionare bogată și setea ne este potolită, iar pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, suntem reconstituiți cu Cristos, depinzând de El în toate privințele.

În acest fel, întronându-L pe Cristos, bând din El și mâncând din El, Îl slujim pe Dumnezeu. Nu trebuie să credem că Îl putem sluji pe Dumnezeu pentru că știm ce avem de făcut sau pentru că există o nevoie.

Ar trebui pur și simplu să-L mâncăm și să-L bem pe El. Dumnezeu nu dorește și nici nu are nevoie ca noi să facem lucruri pentru El. El nu caută oameni care să facă lucrarea Sa; El caută oameni care să-L mănânce și să-L bea pe El, întronându-L în centrul ființei lor.

Dumnezeu vrea ca noi să-L mâncăm. El vrea ca noi să-L bem. Vrea ca noi să-L savurăm. Poate dorim să fim misionari sau să predicăm Evanghelia pe stradă, dar nu trebuie pur și simplu să trecem la acțiune; mai întâi, trebuie să-L mâncăm și să-L bem pe Cristos!

Mai întâi Îl întronăm pe Domnul, Îl mâncăm și Îl bem, iar apoi El ne va călăuzi să-L slujim. Pe măsură ce Îl primim ca și Cap al nostru, întronându-L în inima noastră, vedem fața Domnului și Îl slujim. El ne dă putere. El ne călăuzește. El este energia pentru slujirea noastră.

Odată ce-L întronăm pe Domnul, imediat curge apa vie și crește pomul vieții, iar noi avem ce să mâncăm și ce să bem. Suntem salvați de la răzvrătire. Fărădelegea este dată pe față și îndepărtată din noi. Ne mărturisim păcatele, Îl bem pe Domnul și Îl mâncăm. În această curgere de apă vie care izvorăște din tron, Îl slujim pe Domnul și Îi vedem fața.

De asemenea, domnim ca împărați (Apoc. 22:5). Nu doar că Îl savurăm pe Domnul, Îi vedem fața neîncetat și Îl slujim, ci și domnim și împărățim împreună cu El. Oriunde mergem și orice facem, trebuie să stăm sub tron. Dacă Domnul ne călăuzește să predicăm Evanghelia, trebuie să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu; astfel predicăm noi.

Dacă Domnul ne călăuzește să păstorim pe cineva sau pur și simplu să ne odihnim, în toate lucrurile trebuie doar să rămânem sub tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Mergerea noastră va fi mergerea Sa.

Domnul Isus a spus că I-a fost dată toată autoritatea în cer și pe pământ și ne-a trimis cu autoritatea Sa să facem ucenici din toate neamurile (Mat. 28:18-19). Pornim la drum cu autoritatea Împăratului ceresc, care Se află pe tron în ființa noastră. El ocupă tronul din centrul ființei noastre și, pe măsură ce rămânem sub autoritatea Sa, înaintăm purtând autoritatea Sa.

Astfel avem putere și impact în vestirea Evangheliei: avându-L pe Cel care este Domnul tuturor, Capul întregului univers, întronat în centrul ființei noastre. Fie ca noi să practicăm acest lucru în fiecare zi. Fie ca să rămânem sub tron în fiecare zi!

Doamne Isuse, vrem să practicăm să Te întronăm în centrul ființei noastre în fiecare zi. Amin, Doamne, ne supunem astăzi domniei și autorității Tale de Cap. Te primim ca fiind Capul și Domnul nostru. Te întronăm în inima noastră. Tu ești pe tron, Doamne, iar noi suntem sub tronul Tău. Aleluia, în timp ce Îl întronăm pe Cristos pe tron, un râu cu apa vieții curge de la tron! Slavă Domnului, un pom crește de-a lungul râului cu apa vieții! Hrănește-ne, Doamne Isuse, și dă-ne să bem în timp ce Te întronăm în ființa noastră. Călăuzește-ne unde să mergem și ce să facem. Nu vrem să facem nimic fără Tine. Depindem de Tine. O, Doamne, ne place să fim aici, privind la Tine față în față. Ne place să fim în prezența Ta, să vedem fața Ta și să-Ți slujim! Aleluia, pe măsură ce Îl întronăm pe Cristos în ființa noastră, domnim ca împărați, căci domnim în vecii vecilor, una cu Cristos! Amin, Doamne, fie ca tronul lui Dumnezeu să fie în centrul ființei noastre. Fie ca Cristos să fie pe tron astăzi! Ne supunem Ție și Te primim ca Domn și Împărat al nostru! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Practice Submitting to the Throne of God in our Spirit to be Supplied and to Reign, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 47 cu tema: Dumnezeul-Miel este pe tronul din interiorul cetății (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Totul atârnă de mila lui Dumnezeu: sperăm în îndurarea Sa și venim să primim îndurare și să găsim har

27/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu îndurător și Îi mulțumim și ne închinăm pentru îndurarea Sa, care ajunge mai departe decât harul Lui; ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp.

Pe de o parte, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este suveran și, în suveranitatea Sa, El aranjează toate lucrurile pentru ca noi să fim vase ale îndurării spre onoare și glorie. Pe de altă parte, noi, credincioșii în Cristos, suntem aici în viața de biserică pur și simplu datorită îndurării Lui, nu pentru că suntem mai buni, mai căutători sau mai înalți în vreun fel decât alții; totul este datorită îndurării Lui.

Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dintre noi ca vase care să fie umplute cu El și El face de cunoscut bogăția slavei Sale peste vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte spre glorie. Aleluia, noi, ca vase, suntem ai îndurării și spre glorie!

Faptul că Dumnezeu este suveran implică faptul că El este pe tron; El este conducătorul, Împăratul și Domnul suprem, și în afară de El nu există nimeni altcineva. Pentru că El este pe tron, noi nu putem decât să ne supunem tronului și ar trebui să ne deschidem către El și să-L întronăm în ființa noastră.

Vrem să avem un cer deschis și senin, astfel încât să putem vedea tronul lui Dumnezeu și pe Cel care stă pe tron. Nu suntem noi pe tron; mai degrabă, Dumnezeu este pe tron și, într-un mod foarte practic, Isus Cristos, omul-Dumnezeu, este pe tron și El este pe tronul din inima noastră.

El are autoritatea deplină. Cu toate acestea, chiar dacă recunoaștem că Isus este Domn și chiar chemăm numele Lui, Domnul Isus, totuși facem lucruri, spunem lucruri, mergem în locuri și luăm decizii care sunt separate de Domnul. De atâtea ori preferăm să ascultăm de părinții noștri, de șeful nostru sau de ofițerul de poliție, dar nu-L ascultăm pe Domnul.

Când Domnul din noi ne atinge cu privire la o anumită problemă, să nu-i spunem un cuvânt soțului/soției noastre sau să nu abordăm un anumit subiect în conversația noastră, ascultăm noi de îndrumarea Domnului? În viața noastră de zi cu zi trebuie să-L ascultăm pe Domnul și nu doar să Îl savurăm, ci și să-L întronăm.

Dacă suntem sub autoritatea Domnului, nu vom încerca niciodată să obținem sau să impunem vreo autoritate exterioară; încercarea de a impune vreo autoritate altora în viața de biserică este ceva urât. Autoritatea vine din creșterea în viață, din a fi sub tronul lui Dumnezeu și este organică, nu ceva impus sau arătat în exterior.

Fie ca noi să rămânem sub tronul lui Dumnezeu, având un cer senin între noi și Domnul și ocupându-ne de orice se ridică, astfel încât Isus să poată fi pe tron în inima noastră și în întreaga noastră ființă.

Îndurarea lui Dumnezeu ajunge mai departe decât harul Său: Dumnezeul nostru este îndurător și are îndurare de noi!

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu îndurător. Pe de o parte, El este suveran, aranjând toate lucrurile și lucrând toate lucrurile pentru împlinirea scopului Său și a dorinței inimii Sale. Pe de altă parte, Dumnezeu este îndurător, având îndurare de noi. Chiar și atunci când arată îndurare, Dumnezeu este suveran.

El are milă de oricine vrea să aibă milă, astfel încât nu este de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu, care arată îndurare (Romani 9:15-16). Dumnezeu este suveran, dar este și îndurător. îndurarea este cel mai cuprinzător dintre atributele lui Dumnezeu, mergând mai departe decât harul și dragostea Sa (Matei 9:13).

Ceea ce dorește Dumnezeu nu este jertfa, ci îndurarea; El nu dorește să facem multe sacrificii pentru El și să ne dăm totul Lui, ci să savurăm îndurarea Sa și chiar să arătăm îndurare altora.

Când a venit Isus, El a spus clar că a venit să cheme nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. El a venit în îndurarea Sa pentru a ajunge la fiecare dintre noi. Eram departe de Dumnezeu, înstrăinați de viața lui Dumnezeu, morți în păcate și greșeli și într-o poziție în care nici măcar nu puteam primi harul lui Dumnezeu.

Dacă cineva este într-o stare bună, îi putem oferi un dar, iar acesta poate fi considerat har; totuși, dacă cineva este sărac, bolnav și nefericit, nu-i putem oferi un dar – îi putem pur și simplu arăta îndurare.

Ne aflam într-o stare jalnică în ceea ce privește poziția noastră, eram departe de Dumnezeu și nu eram în poziția potrivită pentru a primi harul lui Dumnezeu; așa că Dumnezeu, fiind bogat în îndurare față de noi, ne-a întins mâna în îndurarea Sa.

Îndurarea lui Dumnezeu ajunge mai departe decât harul Său; Dumnezeu este îndurător și are milă de noi. Îndurarea Sa merge mai departe decât harul Său.

Niciunul dintre noi nu era într-o stare care să corespundă harului lui Dumnezeu; eram atât de săraci și de jalnici încât era nevoie ca milă lui Dumnezeu să se extindă și la starea noastră decăzută.

Slavă Domnului pentru îndurarea Sa! De ce suntem creștini? De ce am crezut în Domnul Isus și am venit în viața de biserică pentru a savura bogățiile Sale nepătrunse împreună cu sfinții? Nu pentru că am fi mai buni decât alții sau pentru că am fi mai căutați decât ei; totul se datorează îndurării lui Dumnezeu.

Îndurarea lui Dumnezeu ne-a ajuns și ne-a ridicat într-o poziție în care putem savura harul Său.

În Luca 10:20-24 vedem că fiul risipitor s-a întors la tatăl său și era gata să fie slujitorul tatălui, doar pentru a fi în casa tatălui. Când tatăl l-a văzut pe fiul risipitor întorcându-se, i s-a făcut milă de el; el a avut îndurare ca expresie a dragostei Sale afectuoase față de El.

Apoi, tatăl și-a îmbrăcat fiul cu cea mai bună haină și l-a hrănit cu vițelul îngrășat; aceasta este îndurarea Sa care se întinde spre el pentru a-l aduce să savureze harul Său și ambele sunt o manifestare a dragostei Sale. Așa se întinde îndurarea lui Dumnezeu spre noi, ajungând chiar mai departe decât harul Său, pentru a face o punte între noi și harul lui Dumnezeu.

Slavă Domnului pentru îndurarea Sa!

În Matei 9, Domnul l-a chemat pe Matei, unul dintre vameși, să vină și să-L urmeze, iar Matei a făcut acest lucru. Apoi, a dat o cină, un ospăț, pentru toți prietenii săi vameși și pentru Isus; în timp ce ospătau împreună și Domnul era acolo, Domnul Și-a arătat îndurarea.

Dar fariseii, păzitorii legii care se credeau îndreptățiți, s-au ofensat că Domnul mânca și bea cu astfel de oameni păcătoși, căci El mânca cu vameșii și cu păcătoșii. În zilele acelea, vameșii erau disprețuiți de ceilalți, pentru că erau nedrepți în strângerea taxelor, iar păcătoșii erau considerați de fariseii care respectau legea și îi respectau pe cei mai de jos dintre toți.

Domnul însă a zis: „Duceți-vă și învățați ce înseamnă: «îndurare voiesc, nu jertfă!», căci n-am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși (Matei 9:13). Îndurarea Domnului se întinde mai departe decât harul Său și El S-a întins la toți vameșii și păcătoșii de acolo.

Pentru aceștia a venit Domnul; a venit să ne ajungă pe noi, păcătoșii și vameșii, ca să ne arate îndurare. Mai mult, eram morți în păcate și greșeli; bolnavii au nevoie de vindecare, dar morții au nevoie doar de îndurare.

Indiferent cât de mult ne prețuim pe noi înșine, indiferent cum ne gândim despre noi înșine, cu toții am fost morți în greșelile și păcatele noastre în care am umblat odinioară, după veacul acestei lumi, după stăpânitorul puterii văzduhului.

Această autoritate lucrează în fiii neascultării, printre care și noi toți ne-am purtat în poftele firii noastre firii pământești, împlinind poftele firii pământești și gândurile ei. Eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți (Efeseni 2:1-3).

Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea Lui dragoste cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Cristos (vv. 4-5). Nu putem decât să-L lăudăm și să-I mulțumim pentru îndurarea Sa!

Conform condiției noastre naturale, eram departe de Dumnezeu, total nevrednici de harul Lui; eram eligibili doar să primim îndurarea Sa (Efeseni 2:4). Ascultarea noastră oferă îndurarii lui Dumnezeu o oportunitate, iar îndurarea lui Dumnezeu ne aduce la mântuire (Romani 11:32).

Doamne, Te lăudăm pentru mila Ta! Îți mulțumim că ne-ai atins în îndurarea Ta, ca să ne aduci la Tine ca să Te savurăm ca har. O, Doamne, deși eram morți în greșelile și păcatele noastre, Tu erai bogat în îndurare datorită dragostei Tale mare cu care ne-ai iubit și ne-ai mântuit! Amin, Doamne, deși odată umblam după veacul acestei lumi și ne purtam în poftele firii noastre pământești, Tu ne-ai atins în îndurarea Ta. Îți mulțumim, Doamne, pentru îndurarea și harul Tău. Eram departe de Dumnezeu, nevrednici de harul lui Dumnezeu, dar îndurarea lui Dumnezeu ne-a atins. O Doamne, neascultarea noastră i-a oferit îndurării Tale o oportunitate, iar îndurarea Ta ne aduce la mântuire! Venim la Tine așa cum suntem, Doamne, căci Te înduri de noi. Tu ești Dumnezeul nostru îndurător. Este îndurarea Ta că am crezut în Domnul Isus pentru a fi mântuiți. Amin, Doamne, este îndurarea Ta că suntem acum în viața de biserică, savurându-Te împreună cu sfinții. Slavă Ție, Doamne, pentru îndurarea Ta!

Totul atârnă de îndurarea lui Dumnezeu: sperăm în îndurarea lui Dumnezeu și venim la tronul harului pentru a găsi îndurare!

Conceptul nostru de astăzi, ca ființe umane, este că, cu cât căutăm mai mult ceva, cu cât lucrăm mai mult la ceva, cu cât studiem și ne perfecționăm mai mult în ceva, cu atât vom câștiga mai mult ceva. Conceptul nostru este că acela care voiește va câștiga ceea ce voiește să obțină, iar cel care aleargă va câștiga lucrul după care el aleargă (Romani 9:16).

Însă Dumnezeu este suveran și îndurător. În suveranitatea Sa, El ne-a ales să ne facă vase ale îndurării spre onoare și glorie. În îndurarea Sa, El ne-a ajuns și face o lucrare în noi pentru a ne transforma și a ne conforma chipului lui Cristos, Fiul Întâi-născut al lui Dumnezeu.

Nu atârnă de cel care aleargă, nici de a cel care voiește, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Aceasta nu înseamnă că ar trebui să păcătuim și să fim neascultători, căci Dumnezeu va avea îndurare de noi; mai degrabă, trebuie să ne smerim și să venim la Domnul pentru a savura îndurarea Sa și a fi sub îndurarea Sa.

Dumnezeu are milă de oricine vrea El și El împietrește pe oricine vrea El. Dacă astăzi ne împietrim inima și respingem îndurarea lui Dumnezeu, s-ar putea ca inima noastră să fie atât de împietrită încât să nu putem primi îndurarea lui Dumnezeu și să experimentăm disciplina Domnului.

Fie ca noi să venim la Domnul iar și iar, deschizându-ne către El și cerându-I să ne înmoaie inima și chiar să ne topească inima prin mila Sa. Chiar și venirea noastră la Domnul și deschiderea către El sunt din îndurarea Sa.

Nu depinde de cel care aleargă sau vrea, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Dacă ar fi din cauza celui care aleargă sau vrea, alegerea lui Dumnezeu ar fi conform efortului și muncii noastre. Alegerea lui Dumnezeu nu are nicio legătură cu alergarea noastră, efortul nostru, zelul nostru pentru Dumnezeu; are totul de-a face cu îndurarea lui Dumnezeu.

Alegerea lui Dumnezeu este a lui Dumnezeu care arată îndurare; nu trebuie să vrem sau să alergăm, căci Dumnezeu are îndurare de noi.

Dacă cunoaștem îndurarea lui Dumnezeu, nu vom avea încredere în eforturile noastre și nici nu vom fi dezamăgiți de eșecurile noastre; mai degrabă, vom nădăjdui în îndurarea lui Dumnezeu, căci numai El poate face în noi ceea ce vrea să facă pentru a obține ceea ce își dorește.

Chiar și după ce am devenit credincioși în Cristos prin îndurarea Sa, încă depindem de îndurarea lui Dumnezeu. Putem crede că acum, fiind mântuiți, putem face una sau alta pentru Dumnezeu sau că suntem puțin mai buni decât alții care nu-L cunosc pe Domnul, căci putem dobândi atât de multă cunoștință din Biblie.

Dar chiar și ca și credincioși în Cristos, încă depindem de îndurarea lui Dumnezeu. De atâtea ori eșuăm, facem greșeli și suntem expuși faptului că ne comportăm, reacționăm, vorbim și facem lucruri precum oamenii din lume, căci încă trăim în trup și în omul natural.

Avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu. Trebuie să ne apropiem de tronul harului pentru a primi îndurarea Domnului (Evrei 4:16). Înainte de a-L putea savura ca har, trebuie să ne apropiem de tronul harului cu îndrăzneală și să primim îndurarea; îndurarea este acolo, trebuie pur și simplu să o primim.

Când primim îndurarea lui Dumnezeu, când Îi permitem Domnului să aibă îndurare de noi și să ne ajungă în îndurarea Sa, putem fi aduși într-o poziție în care putem savura harul Său. Neascultarea noastră Îi oferă lui Dumnezeu o oportunitate de a ne arăta îndurarea Sa, iar eșecurile noastre ne fac să fim umiliți și disperați să ddepindem de îndurarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu vrea să ne îmbunătățim și să facem mai bine, nici nu vrea să ne străduim mai mult să ascultăm de cuvântul Său și să-I îndeplinim dorința. Dumnezeu vrea pur și simplu să atârnăm de îndurarea Sa. Totul atârnă de îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să venim la Domnul iar și iar, exersându-ne duhul pentru a ne apropia cu îndrăzneală de tronul harului, ca să putem primi îndurare și să găsim har. De multe ori simțim că suntem atât de josnici, pentru că am eșuat, nu L-am contactat pe Domnul o vreme și suntem atât de implicați și ocupați cu lucrurile din lume.

Așadar, venim la Domnul ca niște cerșetori, cam în aceeași stare în care era fiul risipitor când a venit la tatăl său. Fie ca să cunoaștem mila lui Dumnezeu. Fie ca să ne dăm seama că este în întregime îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca să ne dăm seama că nu este vorba de alergarea, strădania, încercarea sau acțiunea noastră, ci este vorba de îndurarea lui Dumnezeu. Și când eșuăm, fie ca să nu fim dezamăgiți, ci mai degrabă să ne încredem în Dumnezeu și să nu avem nicio speranță în noi înșine.

Fie ca să nu ne încredem în eforturile sau zelul nostru, ci să ne punem întreaga încredere în Dumnezeu și în îndurarea Sa. Când ne încredem în mila Sa și să savurăm mila Sa, putem împărtăși harul Lui, iar El poate face în noi ceea ce dorește El să facă.

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem, depinzând de îndurarea Ta și neîncrezându-ne în noi înșine. Nu suntem nimic, Doamne, și nu putem face nimic; suntem nenorociți, săraci, goi și orbi, dar Tu ești îndurător. Îți mulțumim, Doamne, nu este vorba de cel ce vrea sau aleargă, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Îți mulțumim că ne-ai arătat îndurare. Îți mulțumim că ne-ai ales în îndurarea Ta. Îți mulțumim că ne-ai păstrat în îndurarea Ta până astăzi. Ne încredem în îndurarea Ta. Nu ne încredem în eforturile noastre de a-Ți fi plăcut și nici nu ne încredem în dorința noastră de a face ceea ce spune Biblia; ne încredem în îndurarea Ta și venim la Tine. Amin, Doamne, ne încredem la tronul harului ca să putem primi îndurare și să găsim har pentru ajutor la timp. O, Doamne, nu suntem vrednici de nimic, dar Tu ești îndurător. Suntem căzuți și plini de eșecuri, dar ne încredem în îndurarea Ta. Amin, Doamne, nădejdea noastră este în îndurarea lui Dumnezeu. Fie ca să nu fim dezamăgiți de eșecurile noastre, ci să sperăm în îndurarea lui Dumnezeu!