Pentru cei care biruiesc, Domnul Isus este steaua dimineții, ca răsplată, deoarece ei veghează pentru venirea Sa; trebuie să fim oameni care Îl iubesc pe Domnul și apariția Sa, care așteaptă cu nerăbdare venirea Sa, își pun toată speranța în El și se tem de El, astfel încât să nu ne complacem în plăcerile și bogățiile pământești, ci să privim venirea Sa ca fiind o încurajare.
Doamne Isuse, Te iubim. Te iubim, Doamne, și iubim apariția Ta. Vrem să trăim în prezența Ta astăzi. Veghem pentru întoarcerea Ta iminentă. Vino, dragă Doamne Isuse! Privim venirea Ta ca o încurajare. Nu vrem să ne lăsăm absorbiți de lucrurile lumii sau să fim legați de lucrurile din jurul nostru. Singura noastră speranță este în Tine. Sperăm în venirea Ta curând! Te iubim, Doamne, și așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Ta! Amin!
Domnul Isus Se întoarce curând. Când El spune: „Vin curând”, noi s-ar putea să credem că va dura câteva zile sau luni, dar pentru Domnul, chiar și o mie de ani sunt ca o zi. Până când nu câștigă ceea ce urmărește, până când nu câștigă biruitorii pe care îi caută, El nu Se poate întoarce.
El vrea să Se întoarcă, iar noi trăim în lumina venirii Sale, considerând venirea Sa mereu ca pe un stimulent și ca o avertizare; însă El dorește să câștige realitatea Trupului lui Cristos trăită pe pământ.
Însă dacă privim în jurul nostru, vedem că, deși există atât de mulți creștini doar cu numele pe tot pământul, mulți dintre ei sunt preocupați de alte lucruri în afară de venirea Domnului. Unii se concentrează pe afaceri și spun că aceasta este chemarea lor de la Dumnezeu, în timp ce alții se concentrează pe o carieră sau o lucrare de succes.
Cine Îl așteaptă astăzi pe Domnul într-un mod pur, aștepând cu nerăbdare venirea Sa? Cine dă atenție astăzi la cuvântul profetic, ca unei lămpi care strălucește într-un loc întunecos?
Trebuie să fim astfel de oameni. Trebuie să fim dintre cei care nu caută să facă multe lucruri exterioare pentru Domnul sau în numele Său, ci pur și simplu vin la Domnul, Îl savurează, rămân în Cuvântul Său și iau aminte la cuvântul profetic.
Ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu, citim și ne rugăm pe baza Bibliei, primind cuvântul Domnului din ea ca hrană și ca încurajare. Pe măsură ce citim cu rugăciune zilnic Cuvântul lui Dumnezeu, având un timp stabilit pentru rugăciune și citire, Domnul Se va ridica treptat în inima noastră ca steaua dimineții.
El dorește să câștige biruitori – oameni ascunși, care trăiesc în secret, care Îl caută exclusiv pe El și nu se întinează cu ceea ce lumea are de oferit. Fie ca să fim astfel de oameni astăzi; fie să fim asemenea lui Daniel și tovarășilor săi, căutându-L pe Domnul și refuzând să mâncăm hrana întinată și care întinează, pe care vrăjmașul o oferă cu dărnicie tuturor.
Cristos va fi steaua dimineții pentru biruitorii Săi în mod secret, înainte de a Se arăta ca Soare al dreptății în împărăție
Cât Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că ne-a regenerat cu viața Sa și ne-a făcut copii ai lui Dumnezeu, parte a împărăției lui Dumnezeu! Îl iubim, Îl urmăm cu dragoste și dorim să câștigăm mai mult din El! Amin!
În timp ce așteptăm întoarcerea Domnului, ne dăm seama că El va fi steaua strălucitoare de dimineață care va apărea celor ce biruiesc (Apoc. 22:16). El este simbolizat de luminătorii cerești iar în prezent ne aflăm în noaptea întunecată a acestui veac; pentru cei ce biruiesc, Domnul va apărea ca steaua dimineții. Acest lucru este de o mare însemnătate.
Când a venit Domnul pentru prima dată, imediat după nașterea Sa, pe cer a apărut o stea care i-a călăuzit pe niște magi din răsărit să-L găsească (Mat. 2:2, 9-10). Nu iudeii religioși – cei care aveau Scripturile și le păzeau – au văzut steaua, ci niște oameni păgâni din răsărit.
În Apocalipsa 2:28, Domnul îi promite biruitorului că îi va da steaua dimineții. Iar în Apocalipsa 22:16 ni se spune că El este steaua dimineții.
La a doua Sa venire, Domnul va fi steaua dimineții ca răsplată pentru cei ce biruiesc, pentru cei ce veghează așteptând venirea Sa. Tuturor celorlalți, El li va apărea doar ca soare (Mal. 4:2). El va apărea ca steaua dimineții în mod secret, celor ce biruiesc, celor care sunt veghetori și așteaptă venirea Sa.
Nu trebuie să încercăm să stabilim locul unde El Se întoarce, ci pur și simplu să ne concentrăm asupra Domnului, să luăm aminte la cuvântul profetic și să permitem stelei dimineții să răsară în inima noastră. El va răsări dinlăuntrul nostru.
Înainte de a veni în mod secret pentru a-i răpi pe credincioșii Săi care veghează și Îl așteaptă, Domnul trebuie să răsară în noi, zi de zi, ca steaua dimineții. El este steaua dimineții strălucitoare care locuiește în noi, iar noi trebuie să venim la El în fiecare zi și să-L lăsăm să răsară în noi.
Când Domnul Se va întoarce, pe de o parte, El va veni din cer și toți Îl vor vedea; pe de altă parte, însă, într-un mod subiectiv, El va veni dinlăuntrul nostru, căci El trăiește în noi, și Se va ridica și va veni din interiorul nostru.
Atunci vom fi arătați împreună cu El, căci vom fi așa cum este El (1 Ioan 3:2). Ce minunat va fi! Așteptăm cu nerăbdare acest moment; nu L-am văzut niciodată, dar toți așteptăm clipa în care Îl vom vedea față în față.
Înainte de a veni în mod deschis și public, El răsare în noi ca steaua dimineții. La întoarcerea Sa, Cristos va fi soarele care răsare pentru poporul Său în general (Mal. 4:2), dar steaua dimineții, în mod special, pentru cei care Îl iubesc și veghează. Vrem să fim astăzi dintre cei care Îl iubesc și veghează.
Pentru copiii lui Israel, El este Rădăcina și Sămânța lui David, aspect legat de împărăție; pentru noi, credincioșii în Cristos care biruiesc, El este steaua dimineții strălucitoare.
Steaua de dimineață apare înainte de ceasul cel mai întunecat, înaintea zorilor. Ceasul cel mai întunecat al acestei epoci va fi reprezentat de ultimii trei ani și jumătate – marele necaz – după care va răsări ziua împărăției. În împărăție, Domnul va apărea public poporului Său ca soare, și toți Îl vor vedea ca soare strălucitor.
Însă înainte de marele necaz, Cristos va apărea în mod privat biruitorilor Săi ca steaua dimineții. Dorim să fim aceia care Îl câștigă pe El ca steaua dimineții astăzi, ba chiar să-L avem pe El ca steaua dimineții răsărind în inimile noastre, astfel încât, înainte de marele necaz, El să Se dea nouă ca steaua dimineții.
Fie ca noi să primim îndurarea și harul Domnului pentru a fi biruitorii Săi astăzi. Fie ca noi să avem parte de apariția Sa lăuntrică, zi de zi. Fie ca noi să rămânem în Cuvântul Său viu și luminos pentru a avea parte de apariția Sa, de ivirea Sa ca steaua dimineții!
Doamne Isuse, Te iubim și iubim apariția Ta. Vrem să ne pregătim pentru venirea Ta. Vrem să Te câștigăm ca steaua dimineții. Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi pentru a Te savura în Cuvântul Tău. Răsari în noi ca steaua dimineții. Fie ca noi să avem parte de apariția Ta astăzi, în timp ce luăm aminte la cuvântul profetic. Amin, Doamne, veghem pentru venirea Ta. Tânjim după apariția Ta. Vino, dragă Doamne Isuse! Fie ca Tu să Te ivești în noi ca steaua dimineții, zi de zi. Fie ca cerul dintre noi și Tine să fie senin și să rămânem în prezența Ta. Ne exersăm duhul pentru a Te atinge, a Te savura și a Te experimenta. Ne ocupăm de orice împiedică strălucirea Ta și de tot ce blochează prezența Ta. O, Doamne, iubim să petrecem timp cu Tine în ascuns, să stăm în Cuvântul Tău și să primim strălucirea Ta! Iubim să fim în prezența Ta, să facem toate lucrurile sub privirea ochilor Tăi și să fim împreună cu Tine. Fie ca Tu să ni Te arăți zilnic ca steaua dimineții până când, înainte de ceasul cel mai întunecat, vei veni ca steaua dimineții strălucitoare pentru a ne lua să fim cu Tine! Te iubim, Doamne!
Așteptăm cu nerăbdare venirea Domnului, iubim apariția Sa, ne temem de El și ne punem nădejdea în El!
Domnul Isus ne-a spus, la sfârșitul cărții Apocalipsa (care este ultima carte din Biblie), că El vine curând. În Apocalipsa 22:12, El a spus: „Iată, Eu vin curând”. În versetul 20, a spus din nou: „Da, Eu vin curând”. Când auzim acest cuvânt, răspunsul nostru plin de dragoste ar trebui să fie: „Amin! Vino, Doamne Isuse” (v. 20).
Ca mireasă a lui Cristos, suntem împreună cu El, Îl iubim și iubim apariția Sa; tânjim după venirea Sa și dorim ca El să Se întoarcă (2 Tim. 4:8). Fie ca noi să chemăm mereu venirea Sa, considerând întoarcerea Sa iminentă drept o încurajare pentru viața noastră de zi cu zi. La fel ca primii discipoli și apostolii, trebuie să tânjim după întoarcerea Domnului și să așteptăm cu nerăbdare venirea Sa.
În inimile lor, apostolii credeau cu tărie că Domnul va veni curând, chiar în timpul vieții lor. Prin urmare, ei au trăit o viață de pregătire pentru a doua venire a Domnului. De-a lungul epocilor, cei care L-au căutat pe Domnul cu dragoste au așteptat cu nerăbdare venirea Sa și au trăit pregătindu-se pentru întoarcerea Sa iminentă.
Odată, M. E. Barber mergea alături de Watchman Nee și, trăind în lumina apariției Domnului, se aștepta ca El să Se întoarcă chiar în momentul în care aveau să dea colțul.
Viața noastră pe pământ, după ce suntem mântuiți, este o viață de pregătire și de așteptare a venirii Domnului. Aceasta înseamnă că trebuie nu doar să Îl savurăm pe Domnul în Cuvântul Său pentru a primi hrană spirituală, ci, mai mult, să așteptăm cu nerăbdare venirea Domnului și să iubim apariția Sa.
Apostolul Pavel era convins, spre sfârșitul alergării sale pe pământ, că Domnul îl va răsplăti cu cununa dreptății; însă el a spus că Domnul îi va răsplăti nu doar pe el, ci și pe toți cei care au iubit apariția Sa.
Pe de o parte, biruim în mod individual, căci fiecare dintre noi are propria lui alergare înaintea Domnului – cursa pe care o alergăm în viața creștină și urmărirea personală a lui Cristos în dragoste. Pe de altă parte, toți cei care iubesc apariția Domnului vor fi răsplătiți de El, la venirea Sa, cu steaua dimineții.
În 1 Tesaloniceni, o carte scurtă de cinci capitole, vedem dorința arzătoare a apostolului Pavel ca Domnul să Se întoarcă. Fiecare dintre cele cinci capitole se încheie cu referirea la venirea Domnului. Deși această carte a fost scrisă pentru credincioșii nou-mântuiți, Pavel a sădit în ei dorința după venirea Domnului, astfel încât să iubească apariția Sa.
Fie ca noi să-l luăm pe apostolul Pavel drept model, astfel încât și noi să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului. Pe măsură ce iubim apariția Sa, așteptăm cu nerăbdare venirea Sa (Fil. 3:20; 1 Tes. 1:10).
Viitorul nostru nu este aici, pe pământ; nu muncim pentru a ne clădi o carieră și un viitor strălucit, ci, mai degrabă, ne dăm seama că viitorul nostru este împreună cu Domnul.
Felul nostru de viață arată că nu avem nicio speranță pe acest pământ; viitorul nostru este împreună cu Domnul, iar speranța noastră este în Domnul care vine. El este destinul nostru veșnic.
Timpul s-a scurtat, venirea Domnului este aproape, iar noi așteptăm cu nerăbdare venirea Sa. Așteptăm venirea Sa așa cum cei despărțiți de o rudă așteaptă sosirea iminentă a acesteia pentru a se revedea. Așteptăm întoarcerea Sa așa cum o viitoare mireasă își așteaptă ziua nunții.
În același timp, cei dintre noi care au soție să fie ca și cum n-ar avea, cei care plâng – ca și cum n-ar plânge, iar cei care se bucură – ca și cum nu s-ar bucura; trăim în lumina venirii Domnului.
În timp ce așteptăm cu nerăbdare venirea Domnului, cumpărăm lucruri, dar suntem ca și cum nu le-am poseda, și folosim lumea fără a abuza de ea, căci chipul acestei lumi trece (1 Cor. 7:29-31).
Cristos este speranța noastră. Speranța noastră este în Domnul care vine. Speranța noastră nu stă în alegerea unui nou guvern sau în munca asiduă pentru a ne întreține familia și a ne asigura viitorul.
Ne dăm toată silința la serviciu, studiem după puterile noastre și ne trăim viața creștină în familie și în biserică, dar speranța noastră este în Domnul care vine.
Îl iubim pe Domnul și iubim apariția Sa și, de asemenea, ne temem de Domnul. Nu ne strângem bogății pentru ca sufletul nostru să se bucure și să petreacă, așa cum a făcut bogatul din Luca 12, deoarece nu știm când ni se va cere sufletul (v. 20).
Avem doar ziua de azi; nu ne concentrăm nici asupra trecutului, cu eșecurile sau succesele lui, nici asupra viitorului, cu grijile acestuia, ci asupra lui Cristos, astăzi.
Îl iubim pe Cristos astăzi. Îl savurăm astăzi. Îl așteptăm astăzi. Îl iubim pe Domnul și apariția Sa și așteptăm venirea Domnului. Privim venirea Sa ca fiind o încurajare.
Suntem recunoscători pentru ziua de azi; căci, atâta timp cât avem ziua de azi, atâta timp cât mai avem suflare, Îl iubim pe Domnul și apariția Sa, așteptăm venirea Sa și ne temem de Domnul, deoarece vrem să fim biruitorii Săi care Îl vor câștiga ca steaua dimineții!
Doamne Isuse, Te iubim și așteptăm cu nerăbdare venirea Ta. Iubim apariția Ta. Amin, vino, Doamne Isuse! Te iubim, Doamne, și iubim apariția Ta. Vrem să trăim în prezența Ta astăzi, îndreptându-ne întreaga ființă spre Tine. Nu iubim lumea nici lucrurile din lume, ci Îl iubim pe Domnul și apariția Sa. Amin, Doamne, nu vrem să fim încurcați de lume și de lucrurile ei, ci să ne punem nădejdea în Tine! Nădejdea noastră nu este în această lume: nădejdea noastră este în Domnul care vine! Amin, Doamne, Tu ești destinul nostru veșnic. Nu avem nimic aici, în această lume: Te vrem doar pe Tine! Îți mulțumim că ne-ai dat o casă în care să locuim, o familie alături de care să fim și minunata viață de biserică. Vrem să trăim o viață în lumina venirii Tale. Te așteptăm cu nerăbdare, Doamne, așa cum o mireasă își așteaptă ziua nunții ei! Tu ești scumpul nostru Mire și noi suntem pregătiți să fim mireasa Ta! Tânjim după venirea Ta! Îți mulțumim că ne-ai dat ziua de azi! Îți mulțumim că avem suflare. O, câtă vreme avem suflare, așteptăm cu nerăbdare venirea Ta și privim venirea Ta ca încurajare! Vino, dragă Doamne Isuse! Amin!