așteptăm venirea Domnului

Așteptăm cu nerăbdare venirea Domnului și iubim apariția Sa pentru a-L vedea ca steaua dimineții

01/10/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru cei care biruiesc, Domnul Isus este steaua dimineții, ca răsplată, deoarece ei veghează pentru venirea Sa; trebuie să fim oameni care Îl iubesc pe Domnul și apariția Sa, care așteaptă cu nerăbdare venirea Sa, își pun toată speranța în El și se tem de El, astfel încât să nu ne complacem în plăcerile și bogățiile pământești, ci să privim venirea Sa ca fiind o încurajare.

Doamne Isuse, Te iubim. Te iubim, Doamne, și iubim apariția Ta. Vrem să trăim în prezența Ta astăzi. Veghem pentru întoarcerea Ta iminentă. Vino, dragă Doamne Isuse! Privim venirea Ta ca o încurajare. Nu vrem să ne lăsăm absorbiți de lucrurile lumii sau să fim legați de lucrurile din jurul nostru. Singura noastră speranță este în Tine. Sperăm în venirea Ta curând! Te iubim, Doamne, și așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Ta! Amin!

Domnul Isus Se întoarce curând. Când El spune: „Vin curând”, noi s-ar putea să credem că va dura câteva zile sau luni, dar pentru Domnul, chiar și o mie de ani sunt ca o zi. Până când nu câștigă ceea ce urmărește, până când nu câștigă biruitorii pe care îi caută, El nu Se poate întoarce.

El vrea să Se întoarcă, iar noi trăim în lumina venirii Sale, considerând venirea Sa mereu ca pe un stimulent și ca o avertizare; însă El dorește să câștige realitatea Trupului lui Cristos trăită pe pământ.

Însă dacă privim în jurul nostru, vedem că, deși există atât de mulți creștini doar cu numele pe tot pământul, mulți dintre ei sunt preocupați de alte lucruri în afară de venirea Domnului. Unii se concentrează pe afaceri și spun că aceasta este chemarea lor de la Dumnezeu, în timp ce alții se concentrează pe o carieră sau o lucrare de succes.

Cine Îl așteaptă astăzi pe Domnul într-un mod pur, aștepând cu nerăbdare venirea Sa? Cine dă atenție astăzi la cuvântul profetic, ca unei lămpi care strălucește într-un loc întunecos?

Trebuie să fim astfel de oameni. Trebuie să fim dintre cei care nu caută să facă multe lucruri exterioare pentru Domnul sau în numele Său, ci pur și simplu vin la Domnul, Îl savurează, rămân în Cuvântul Său și iau aminte la cuvântul profetic.

Ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu, citim și ne rugăm pe baza Bibliei, primind cuvântul Domnului din ea ca hrană și ca încurajare. Pe măsură ce citim cu rugăciune zilnic Cuvântul lui Dumnezeu, având un timp stabilit pentru rugăciune și citire, Domnul Se va ridica treptat în inima noastră ca steaua dimineții.

El dorește să câștige biruitori – oameni ascunși, care trăiesc în secret, care Îl caută exclusiv pe El și nu se întinează cu ceea ce lumea are de oferit. Fie ca să fim astfel de oameni astăzi; fie să fim asemenea lui Daniel și tovarășilor săi, căutându-L pe Domnul și refuzând să mâncăm hrana întinată și care întinează, pe care vrăjmașul o oferă cu dărnicie tuturor.

Cristos va fi steaua dimineții pentru biruitorii Săi în mod secret, înainte de a Se arăta ca Soare al dreptății în împărăție

Cât Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că ne-a regenerat cu viața Sa și ne-a făcut copii ai lui Dumnezeu, parte a împărăției lui Dumnezeu! Îl iubim, Îl urmăm cu dragoste și dorim să câștigăm mai mult din El! Amin!

În timp ce așteptăm întoarcerea Domnului, ne dăm seama că El va fi steaua strălucitoare de dimineață care va apărea celor ce biruiesc (Apoc. 22:16). El este simbolizat de luminătorii cerești iar în prezent ne aflăm în noaptea întunecată a acestui veac; pentru cei ce biruiesc, Domnul va apărea ca steaua dimineții. Acest lucru este de o mare însemnătate.

Când a venit Domnul pentru prima dată, imediat după nașterea Sa, pe cer a apărut o stea care i-a călăuzit pe niște magi din răsărit să-L găsească (Mat. 2:2, 9-10). Nu iudeii religioși – cei care aveau Scripturile și le păzeau – au văzut steaua, ci niște oameni păgâni din răsărit.

În Apocalipsa 2:28, Domnul îi promite biruitorului că îi va da steaua dimineții. Iar în Apocalipsa 22:16 ni se spune că El este steaua dimineții.

La a doua Sa venire, Domnul va fi steaua dimineții ca răsplată pentru cei ce biruiesc, pentru cei ce veghează așteptând venirea Sa. Tuturor celorlalți, El li va apărea doar ca soare (Mal. 4:2). El va apărea ca steaua dimineții în mod secret, celor ce biruiesc, celor care sunt veghetori și așteaptă venirea Sa.

Nu trebuie să încercăm să stabilim locul unde El Se întoarce, ci pur și simplu să ne concentrăm asupra Domnului, să luăm aminte la cuvântul profetic și să permitem stelei dimineții să răsară în inima noastră. El va răsări dinlăuntrul nostru.

Înainte de a veni în mod secret pentru a-i răpi pe credincioșii Săi care veghează și Îl așteaptă, Domnul trebuie să răsară în noi, zi de zi, ca steaua dimineții. El este steaua dimineții strălucitoare care locuiește în noi, iar noi trebuie să venim la El în fiecare zi și să-L lăsăm să răsară în noi.

Când Domnul Se va întoarce, pe de o parte, El va veni din cer și toți Îl vor vedea; pe de altă parte, însă, într-un mod subiectiv, El va veni dinlăuntrul nostru, căci El trăiește în noi, și Se va ridica și va veni din interiorul nostru.

Atunci vom fi arătați împreună cu El, căci vom fi așa cum este El (1 Ioan 3:2). Ce minunat va fi! Așteptăm cu nerăbdare acest moment; nu L-am văzut niciodată, dar toți așteptăm clipa în care Îl vom vedea față în față.

Înainte de a veni în mod deschis și public, El răsare în noi ca steaua dimineții. La întoarcerea Sa, Cristos va fi soarele care răsare pentru poporul Său în general (Mal. 4:2), dar steaua dimineții, în mod special, pentru cei care Îl iubesc și veghează. Vrem să fim astăzi dintre cei care Îl iubesc și veghează.

Pentru copiii lui Israel, El este Rădăcina și Sămânța lui David, aspect legat de împărăție; pentru noi, credincioșii în Cristos care biruiesc, El este steaua dimineții strălucitoare.

Steaua de dimineață apare înainte de ceasul cel mai întunecat, înaintea zorilor. Ceasul cel mai întunecat al acestei epoci va fi reprezentat de ultimii trei ani și jumătate – marele necaz – după care va răsări ziua împărăției. În împărăție, Domnul va apărea public poporului Său ca soare, și toți Îl vor vedea ca soare strălucitor.

Însă înainte de marele necaz, Cristos va apărea în mod privat biruitorilor Săi ca steaua dimineții. Dorim să fim aceia care Îl câștigă pe El ca steaua dimineții astăzi, ba chiar să-L avem pe El ca steaua dimineții răsărind în inimile noastre, astfel încât, înainte de marele necaz, El să Se dea nouă ca steaua dimineții.

Fie ca noi să primim îndurarea și harul Domnului pentru a fi biruitorii Săi astăzi. Fie ca noi să avem parte de apariția Sa lăuntrică, zi de zi. Fie ca noi să rămânem în Cuvântul Său viu și luminos pentru a avea parte de apariția Sa, de ivirea Sa ca steaua dimineții!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim apariția Ta. Vrem să ne pregătim pentru venirea Ta. Vrem să Te câștigăm ca steaua dimineții. Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi pentru a Te savura în Cuvântul Tău. Răsari în noi ca steaua dimineții. Fie ca noi să avem parte de apariția Ta astăzi, în timp ce luăm aminte la cuvântul profetic. Amin, Doamne, veghem pentru venirea Ta. Tânjim după apariția Ta. Vino, dragă Doamne Isuse! Fie ca Tu să Te ivești în noi ca steaua dimineții, zi de zi. Fie ca cerul dintre noi și Tine să fie senin și să rămânem în prezența Ta. Ne exersăm duhul pentru a Te atinge, a Te savura și a Te experimenta. Ne ocupăm de orice împiedică strălucirea Ta și de tot ce blochează prezența Ta. O, Doamne, iubim să petrecem timp cu Tine în ascuns, să stăm în Cuvântul Tău și să primim strălucirea Ta! Iubim să fim în prezența Ta, să facem toate lucrurile sub privirea ochilor Tăi și să fim împreună cu Tine. Fie ca Tu să ni Te arăți zilnic ca steaua dimineții până când, înainte de ceasul cel mai întunecat, vei veni ca steaua dimineții strălucitoare pentru a ne lua să fim cu Tine! Te iubim, Doamne!

Așteptăm cu nerăbdare venirea Domnului, iubim apariția Sa, ne temem de El și ne punem nădejdea în El!

Domnul Isus ne-a spus, la sfârșitul cărții Apocalipsa (care este ultima carte din Biblie), că El vine curând. În Apocalipsa 22:12, El a spus: „Iată, Eu vin curând”. În versetul 20, a spus din nou: „Da, Eu vin curând”. Când auzim acest cuvânt, răspunsul nostru plin de dragoste ar trebui să fie: „Amin! Vino, Doamne Isuse” (v. 20).

Ca mireasă a lui Cristos, suntem împreună cu El, Îl iubim și iubim apariția Sa; tânjim după venirea Sa și dorim ca El să Se întoarcă (2 Tim. 4:8). Fie ca noi să chemăm mereu venirea Sa, considerând întoarcerea Sa iminentă drept o încurajare pentru viața noastră de zi cu zi. La fel ca primii discipoli și apostolii, trebuie să tânjim după întoarcerea Domnului și să așteptăm cu nerăbdare venirea Sa.

În inimile lor, apostolii credeau cu tărie că Domnul va veni curând, chiar în timpul vieții lor. Prin urmare, ei au trăit o viață de pregătire pentru a doua venire a Domnului. De-a lungul epocilor, cei care L-au căutat pe Domnul cu dragoste au așteptat cu nerăbdare venirea Sa și au trăit pregătindu-se pentru întoarcerea Sa iminentă.

Odată, M. E. Barber mergea alături de Watchman Nee și, trăind în lumina apariției Domnului, se aștepta ca El să Se întoarcă chiar în momentul în care aveau să dea colțul.

Viața noastră pe pământ, după ce suntem mântuiți, este o viață de pregătire și de așteptare a venirii Domnului. Aceasta înseamnă că trebuie nu doar să Îl savurăm pe Domnul în Cuvântul Său pentru a primi hrană spirituală, ci, mai mult, să așteptăm cu nerăbdare venirea Domnului și să iubim apariția Sa.

Apostolul Pavel era convins, spre sfârșitul alergării sale pe pământ, că Domnul îl va răsplăti cu cununa dreptății; însă el a spus că Domnul îi va răsplăti nu doar pe el, ci și pe toți cei care au iubit apariția Sa.

Pe de o parte, biruim în mod individual, căci fiecare dintre noi are propria lui alergare înaintea Domnului – cursa pe care o alergăm în viața creștină și urmărirea personală a lui Cristos în dragoste. Pe de altă parte, toți cei care iubesc apariția Domnului vor fi răsplătiți de El, la venirea Sa, cu steaua dimineții.

În 1 Tesaloniceni, o carte scurtă de cinci capitole, vedem dorința arzătoare a apostolului Pavel ca Domnul să Se întoarcă. Fiecare dintre cele cinci capitole se încheie cu referirea la venirea Domnului. Deși această carte a fost scrisă pentru credincioșii nou-mântuiți, Pavel a sădit în ei dorința după venirea Domnului, astfel încât să iubească apariția Sa.

Fie ca noi să-l luăm pe apostolul Pavel drept model, astfel încât și noi să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului. Pe măsură ce iubim apariția Sa, așteptăm cu nerăbdare venirea Sa (Fil. 3:20; 1 Tes. 1:10).

Viitorul nostru nu este aici, pe pământ; nu muncim pentru a ne clădi o carieră și un viitor strălucit, ci, mai degrabă, ne dăm seama că viitorul nostru este împreună cu Domnul.

Felul nostru de viață arată că nu avem nicio speranță pe acest pământ; viitorul nostru este împreună cu Domnul, iar speranța noastră este în Domnul care vine. El este destinul nostru veșnic.

Timpul s-a scurtat, venirea Domnului este aproape, iar noi așteptăm cu nerăbdare venirea Sa. Așteptăm venirea Sa așa cum cei despărțiți de o rudă așteaptă sosirea iminentă a acesteia pentru a se revedea. Așteptăm întoarcerea Sa așa cum o viitoare mireasă își așteaptă ziua nunții.

În același timp, cei dintre noi care au soție să fie ca și cum n-ar avea, cei care plâng – ca și cum n-ar plânge, iar cei care se bucură – ca și cum nu s-ar bucura; trăim în lumina venirii Domnului.

În timp ce așteptăm cu nerăbdare venirea Domnului, cumpărăm lucruri, dar suntem ca și cum nu le-am poseda, și folosim lumea fără a abuza de ea, căci chipul acestei lumi trece (1 Cor. 7:29-31).

Cristos este speranța noastră. Speranța noastră este în Domnul care vine. Speranța noastră nu stă în alegerea unui nou guvern sau în munca asiduă pentru a ne întreține familia și a ne asigura viitorul.

Ne dăm toată silința la serviciu, studiem după puterile noastre și ne trăim viața creștină în familie și în biserică, dar speranța noastră este în Domnul care vine.

Îl iubim pe Domnul și iubim apariția Sa și, de asemenea, ne temem de Domnul. Nu ne strângem bogății pentru ca sufletul nostru să se bucure și să petreacă, așa cum a făcut bogatul din Luca 12, deoarece nu știm când ni se va cere sufletul (v. 20).

Avem doar ziua de azi; nu ne concentrăm nici asupra trecutului, cu eșecurile sau succesele lui, nici asupra viitorului, cu grijile acestuia, ci asupra lui Cristos, astăzi.

Îl iubim pe Cristos astăzi. Îl savurăm astăzi. Îl așteptăm astăzi. Îl iubim pe Domnul și apariția Sa și așteptăm venirea Domnului. Privim venirea Sa ca fiind o încurajare.

Suntem recunoscători pentru ziua de azi; căci, atâta timp cât avem ziua de azi, atâta timp cât mai avem suflare, Îl iubim pe Domnul și apariția Sa, așteptăm venirea Sa și ne temem de Domnul, deoarece vrem să fim biruitorii Săi care Îl vor câștiga ca steaua dimineții!

Doamne Isuse, Te iubim și așteptăm cu nerăbdare venirea Ta. Iubim apariția Ta. Amin, vino, Doamne Isuse! Te iubim, Doamne, și iubim apariția Ta. Vrem să trăim în prezența Ta astăzi, îndreptându-ne întreaga ființă spre Tine. Nu iubim lumea nici lucrurile din lume, ci Îl iubim pe Domnul și apariția Sa. Amin, Doamne, nu vrem să fim încurcați de lume și de lucrurile ei, ci să ne punem nădejdea în Tine! Nădejdea noastră nu este în această lume: nădejdea noastră este în Domnul care vine! Amin, Doamne, Tu ești destinul nostru veșnic. Nu avem nimic aici, în această lume: Te vrem doar pe Tine! Îți mulțumim că ne-ai dat o casă în care să locuim, o familie alături de care să fim și minunata viață de biserică. Vrem să trăim o viață în lumina venirii Tale. Te așteptăm cu nerăbdare, Doamne, așa cum o mireasă își așteaptă ziua nunții ei! Tu ești scumpul nostru Mire și noi suntem pregătiți să fim mireasa Ta! Tânjim după venirea Ta! Îți mulțumim că ne-ai dat ziua de azi! Îți mulțumim că avem suflare. O, câtă vreme avem suflare, așteptăm cu nerăbdare venirea Ta și privim venirea Ta ca încurajare! Vino, dragă Doamne Isuse! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Earnestly Wait the Lord’s Coming and Love His Appearing to see Him as the Morning Star, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 48 cu tema: Cristos care vine cu răsplată și pedeapsă, o lampă strălucind într-un loc întunecos și Cristos care le apare în mod privat biruitorilor Săi (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Venirea Domnului este un stimulent și o avertizare: El vine cu răsplată și pedeapsă

28/09/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul Isus vine curând cu răsplată și pedeapsă, iar noi trebuie să privim venirea Sa iminentă atât ca un stimulent, cât și ca o avertizare, pentru a coopera cu El: să trăim într-un singur duh cu Domnul, să-L exprimăm pe Cristos, să lucrăm pentru Domnul și să-L slujim potrivit voii Tatălui.

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi. Îți încredințăm slujirea și lucrarea noastră pentru Tine. Fie ca noi să fim credincioși și prudenți în slujire. Fie ca noi să trăim într-un singur duh cu Tine. O, Doamne, privim venirea Ta iminentă ca fiind un stimulent, căci Te iubim și așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Ta pentru a fi împreună cu Tine! Privim întoarcerea Ta iminentă ca fiind o avertizare, fiind veghetori în toate și slujindu-L pe Dumnezeu cu credincioșie, potrivit viziunii epocii! Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, am primit îndurarea și harul lui Dumnezeu de a ne pocăi și de a crede în Domnul; suntem cei mai binecuvântați oameni: suntem poporul lui Dumnezeu.

Acest lucru nu vine de la noi; nu se datorează faptului că am fost mai buni decât alții sau că L-am căutat mai mult decât ei, ci se datorează îndurării lui Dumnezeu. El a venit la noi în îndurarea Sa, iar noi ne-am pocăit, întorcându-ne spre Domnul.

Acum, în calitate de credincioși în Cristos, nu trebuie să fim pasivi, ci să conștientizăm că modul nostru de viață și lucrarea noastră pentru Domnul contează foarte mult.

Dumnezeu nu doar ne-a mântuit, lăsându-ne apoi să așteptăm pur și simplu ca Domnul să vină și să ne ducă în cer; dimpotrivă, trebuie să trăim într-un anumit fel și să îndeplinim o lucrare specifică, potrivit revelației Noului Testament.

Domnul Se va întoarce, iar când va veni, ne va da o răsplată în funcție de ceea ce am făcut în viața noastră creștină. Aceasta nu înseamnă că trebuie doar să ne străduim să fim buni, să facem binele, să facem lucrări mărețe pentru Dumnezeu și să alegem mereu binele și să urâm răul.

Mai degrabă, trebuie să învățăm să trăim într-un singur duh cu Domnul și să privim venirea Sa atât ca fiind un stimulent, cât și ca fiind o avertizare.

Pe de o parte, trebuie să fim motivați de gândul că Domnul vine curând, căci Îl iubim și iubim arătarea Sa. Pe de altă parte, trebuie să lăsăm venirea Domnului să ne servească drept avertizare, ferindu-ne de săvârșirea răului, de trăirea în păcat ca obicei și de lenevie în slujirea Domnului.

Cristos vine cu răsplată și pedeapsă; deși Îl iubim pe Domnul și citim Biblia, trebuie să facem anumite lucrări pentru a-I fi plăcuți și pentru a primi răsplata Sa. Fie ca noi să aducem acest lucru înaintea Domnului și să ne trăim viața creștină astfel încât să primim o răsplată la întoarcerea Sa! Amin!

Modul în care Îl slujim pe Domnul și lucrăm pentru El după ce am fost mântuiți determină dacă vom primi răsplată sau pedeapsă la venirea Sa

Trebuie să înțelegem că modul în care Îl slujim pe Domnul și lucrăm pentru El după ce am fost mântuiți este un aspect de o importanță majoră, întrucât aceasta determină dacă vom primi răsplată sau pedeapsă la venirea Sa.

Cu toții am crezut în Domnul Isus și chiar ne-am consacrat Lui; ne-am rugat să-I oferim deplinul drept de proprietate asupra ființei noastre, astfel încât El să aibă o cale în noi și să facă ceea ce dorește în ființa noastră.

Chiar ne-am rugat ca El să ne arate clar calea Sa și să facă astfel încât calea Sa să devină calea noastră. Iar astăzi Domnul face acest lucru. El Își împlinește voia în noi. Noi ne deschidem Lui, ne rugăm, iar El lucrează în noi.

Însă din partea noastră, trebuie să Îl slujim pe Domnul și să lucrăm pentru El într-un mod adecvat. Nu trebuie să acționăm bazându-ne pe omul nostru natural, pe capacitățile noastre naturale sau pe carnea noastră; dimpotrivă, trebuie să renunțăm la propriile eforturi și zbateri și să-L lăsăm pe Domnul să ne păstorească și să ne instruiască în slujirea și lucrarea pentru El.

Când Îi permitem să facă ceea El ce dorește în noi, El ne va face asemenea Lui. El nu doar că ne va ierta păcatele, ci, mai mult, așa cum El este lumină, și noi devenim lumină, iar așa cum El este dragoste, și noi devenim dragoste.

Devenim asemenea lui Dumnezeu în viață și în natură – nu însă și în ceea ce privește Dumnezeirea Sa – pentru a fi expresia Sa corporativă! Aleluia!

Trebuie să privim venirea Domnului atât ca o avertizare, cât și ca un stimulent; Pavel spune în 1 Corinteni 3:14 că, dacă lucrarea pe care cineva a zidit-o pe temelie rămâne, el va primi o răsplată. Dar dacă lucrarea noastră este arsă, dacă focul judecății lui Dumnezeu ne mistuie lucrarea, vom fi mântuiți, însă ca prin foc, căci va exista o pedeapsă (v. 15). O, Doamne!

După ce suntem mântuiți, avem încă aspecte de care trebuie să ne ocupăm; purtarea noastră este un aspect, iar lucrarea noastră pentru Domnul este, de asemenea, un aspect. Ceea ce facem, ceea ce spunem și lucrarea pe care o facem trebuie să se sprijine pe temelia care a fost deja pusă; trebuie să fim atenți ca lucrarea noastră să nu fie din lemn, fân și paie.

Când Domnul Se va întoarce, va avea loc o judecată; în acea judecată, El va stabili dacă vom primi o răsplată sau o pedeapsă.

Această răsplată va fi hotărâtă la scaunul de judecată al lui Cristos, căci toți vom fi înfățișați înaintea acestui scaun de judecată, pentru ca fiecare dintre noi să primească răsplata pentru lucrurile făcute prin trup, potrivit cu ceea ce a practicat, fie bine, fie rău (2 Cor. 5:10).

Trebuie să curățăm toate lucrurile negative din ființa noastră și să fim deschiși față de Domnul pentru a fi instruiți și formați în slujire și lucrare, în calea rânduită de Dumnezeu.

Domnul dorește să aibă acces la adâncul ființei noastre pentru a Se introduce pe Sine în noi și a ne zidi în Sine. De asemenea, El dorește să slujim în coordonare cu sfinții, pentru zidirea Trupului.

Cu toții avem propria noastră dispoziție – Dumnezeu ne-a creat cu o dispoziție specifică. Însă păcatul și moartea au făcut ca dispoziția noastră să fie decăzută, pervertită și alterată.

Așadar, trebuie să ne bizuim pe Domnul, să fim deschiși Lui și să slujim și să lucrăm pentru Domnul în duh, fiind pe deplin una cu El, pentru a putea primi o răsplată la venirea Sa.

Necredincioșii vor fi judecați la marele tron alb o mie de ani mai târziu (Apoc. 20:11-15), însă Domnul Își va judeca toți credincioșii la scaunul de judecată (2 Cor. 5:10) înainte de epoca împărăției. Acolo va lua Dumnezeu decizia cu privire la răsplata pe care o vor primi – bucuria în împărăția ce va să vină sau o anumită pedeapsă.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I oferim cea mai bună cooperare a noastră astăzi, în această epocă, cât suntem în viață și în situația în care ne aflăm!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Tu ești Iubitul nostru. Te iubim și vrem să Te slujim. Vrem să lucrăm pentru Tine și în Tine, ba chiar să lucrăm fiind una cu Tine! Amin, Doamne, fă-ne sclavi credincioși și prudenți care slujesc în casa Ta astăzi, pentru ca, la venirea Ta, să primim o răsplată de la Tine. Nu vrem să fim leneși sau răi în inima noastră în timp ce Te slujim. O, Doamne, privim întoarcerea Ta iminentă atât ca avertizare, cât și ca stimulent. Fie ca noi să trăim și să lucrăm în lumina revenirii Tale. Fie ca să conștientizăm că vii curând și că răsplata Ta este cu Tine. O, Doamne, cum stau lucrurile cu lucrarea noastră? Cum rămâne cu modul nostru de a lucra pentru Tine și de a Te sluji? Vrem să lucrăm pentru Tine și să Te slujim astfel încât să primim o răsplată. Vrem să rămânem în Cuvântul Tău, în slujbă și în duhul nostru în tot ceea ce facem, pentru a putea sluji în duh, potrivit dorinței Tale. Vrem să împlinim voia desăvârșită a lui Dumnezeu și să zidim cu aur, argint și pietre prețioase astăzi!

Luăm venirea Domnului ca un stimulent și o avertizare, căci El vine cu răsplată și pedeapsă

Biblia ne spune că biruitorii vor domni timp de o mie de ani și, în același timp, ni se spune că există unii credincioși care vor suferi o pierdere, vor fi pedepsiți și nu vor primi răsplată. Nu ni se spune cât timp va dura pedeapsa, dar putem deduce că aplicarea ei va avea loc cu siguranță în epoca următoare, epoca mileniului.

Ceea ce dorește Domnul, în principiu, este atât să ne motiveze, cât și să ne avertizeze, astfel încât să cooperăm cu El în această epocă. El dorește să ne motiveze să cooperăm cu El, să-L iubim, să lucrăm pentru El și să-L slujim; totodată, El ne avertizează cu privire la pierderea pe care o vom suferi dacă nu cooperăm cu El.

Există posibilitatea ca, la revenirea Domnului, fiecare credincios să fie pedepsit; acest lucru ar trebui să ne țină pe toți în stare de veghe, servind drept avertizare pentru noi.

Trebuie să înțelegem că, dacă nu plătim prețul de a-L urma pe Domnul astăzi, de a-L sluji cu credincioșie în lucrarea pentru El și de a fi una cu El în viața noastră de zi cu zi, vom suferi, în cele din urmă, o pierdere. Aceasta va fi atât de severă, încât vom simți că trecem prin foc (1 Corinteni 3:15).

Dacă astăzi facem păcate în mod obișnuit și rămânem în plăcerea păcatului, vom fi sărați cu foc pentru a fi curățați de microbii păcatului și ai răului (Marcu 9:49). Nu știm exact care va fi pedeapsa, unde va avea loc sau despre ce fel de foc este vorba, și nici nu trebuie să cercetăm acest lucru; mai degrabă, ar trebui să cooperăm cu Domnul astăzi.

Noi, cei care Îl urmărim pe Domnul și Îl iubim, trebuie să privim venirea Sa iminentă ca un stimulent și o avertizare. Nu trebuie să vorbim în mod ușuratic. Nu trebuie să vorbim în mod neglijent despre venirea Domnului; dimpotrivă, trebuie să avem o foame și o sete de a-L urmări pe Domnul și de a-L câștiga.

Inima noastră trebuie să fie stârnită să-L iubească pe Domnul, să-L urmeze și să se bucure de El în Cuvântul Său. Lucrarea noastră trebuie să fie în acord cu El, iar slujirea noastră trebuie să aibă loc în Domnul.

Gândul și înțelepciunea lui Dumnezeu sunt ca Cristos să vină din nou și, la a doua Sa venire, să vină cu răsplată și pedeapsă. Această răsplată și pedeapsă vor fi stabilite conform gândirii și înțelepciunii lui Dumnezeu, nu potrivit gândurilor noastre.

Unii ar putea crede că merită să fie răsplătiți, dar dacă nu împlinesc voia Tatălui ceresc, nu vor fi recunoscuți de Domnul la scaunul Său de judecată. O, Doamne! Hotărârea lui Dumnezeu, luată în înțelepciunea Sa, urmărește să ne motiveze și să ne determine să cooperăm cu El.

Trebuie să cooperăm cu Domnul astăzi, deoarece o parte a mântuirii lui Dumnezeu constă în a lăsa deoparte sinele, a renunța la totul pentru Domnul și a coopera cu El, pentru ca El să Se poată introduce pe Sine Însuși în noi.

Acesta este un lucru foarte greu de realizat în noi; de aceea, Domnul ne îndeamnă cu insistență și ne motivează prin răsplata și pedeapsa Sa. În economia harului lui Dumnezeu, răsplata și pedeapsa sunt stabilite potrivit înțelepciunii lui Dumnezeu.

Dumnezeu folosește răsplata împărăției ce va să vină — domnia împreună cu El și ospățul împreună cu El timp de o mie de ani — pentru a ne motiva și a ne atrage, astfel încât să lăsăm deoparte sinele și să renunțăm la totul (2 Tim. 4:8; Mat. 16:24; Luca 9:24; Marcu 8:34).

El folosește, de asemenea, pedeapsa pentru a ne constrânge să renunțăm la toate și să lepădăm orice păcat și răutate. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să ne deschidem îndemnului și constrângerii Sale. Fie ca noi să cooperăm cu Domnul astăzi. Fie ca noi să fim dispuși să renunțăm la toate, să lăsăm sinele deoparte și să-I permitem Domnului să Se introducă pe Sine Însuși în noi.

Al doilea aspect al intenției lui Dumnezeu cu privire la răsplată și pedeapsă este manifestarea dreptății Sale în copiii Săi. Nu trebuie să credem că, odată ce suntem mântuiți, nu mai există nicio problemă, întrucât suntem copiii lui Dumnezeu.

Dacă ar fi așa, ar părea că harul lui Dumnezeu vine peste noi fără un sentiment de sobrietate sau dreptate. Ar părea că Dumnezeu nu ține cont de diferențele din viața și lucrarea copiilor Săi.

Însă Dumnezeu nu este confuz și nici nu este un Dumnezeu al dezordinii; El este Dumnezeul ordinii, iar aprobarea Sa se bazează pe o înțelegere clară și distinctă a acestor diferențe. Dumnezeu a hotărât să existe răsplată și pedeapsă în viitor, pentru a-Și manifesta sobrietatea și dreptatea în noi.

Fie ca noi să privim venirea Domnului atât ca fiind o motivare cât și ca fiind o avertizare în viața noastră creștină de astăzi.

Fie ca noi să învățăm să cooperăm cu Domnul savurându-L, deschizându-ne Lui și păstrând părtășia cu El. Mai mult, fie ca noi să stăm înaintea Domnului cu privire la lucrarea și slujirea noastră pentru El.

Domnul vine curând cu răsplată și pedeapsă, iar noi dorim să fim aceia care aud cuvintele Sale: „Bine ai făcut rob bun și credincios”. Ne smerim înaintea Domnului astăzi, ne bizuim pe El și dorim să-I oferim cea mai bună cooperare a noastră.

Doamne Isuse, dorim să cooperăm cu Tine astăzi, astfel încât să-L trăim pe Cristos și să lucrăm pentru Domnul, fiind una cu El! Amin, Doamne Isuse, fie ca viața și lucrarea noastră zilnică să fie în lumina venirii Tale. Privim revenirea Ta iminentă atât ca avertizare, cât și ca motivare. Întărește-ne în omul nostru lăuntric pentru a lăsa sinele deoparte, a renunța la toate pentru Tine și a coopera cu Tine, astfel încât Tu să Te poți introduce pe Tine Însuți în noi. Amin, Doamne, fă ca ființa noastră lăuntrică să Se deschidă Ție puțin mai mult astăzi, pentru ca Tu să Te poți distribui în noi. Vrem să-L trăim pe Cristos astăzi, permițându-I să trăiască în noi. Vrem să lucrăm pentru Domnul și să-L slujim, fiind una cu El. Ne dăm Ție, Doamne. Lucrează în noi, lucrează asupra noastră și lucrează pentru a-Ți face domiciliul în noi. Manifestă-Ți dreptatea în noi pe măsură ce cooperăm cu Tine astăzi. O, Doamne, dorința noastră este să primim răsplata atunci când Te vei întoarce pentru a răsplăti și a pedepsi. Vrem să trăim și să lucrăm astfel încât să fim aprobați de Tine la venirea Ta! Te iubim, Doamne, și vrem să cooperăm cu Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord’s Coming is an Incentive and Warning: He Comes with Reward and Punishment, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 48 cu tema: Cristos care vine cu răsplată și pedeapsă, o lampă strălucind într-un loc întunecos și Cristos care le apare în mod privat biruitorilor Săi (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

La masa Domnului ne amintim de Domnul și declarăm moartea Domnului până va veni

29/08/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Mâncând pâinea și bând paharul la masa Domnului, ne amintim de Domnul mâncându-L și bându-L și declarăm moartea Domnului până va veni, căci trăim astăzi în viața de biserică, făcând o punte între prima și a doua venire a Domnului. Aleluia!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, L-am savurat pe Cristos ca hrană spirituală, stânca noastră spirituală (din care curge apa vie) și conținutul mesei Domnului. Noi, credincioșii în Cristos, nu numai că am fost mântuiți de Domnul în duhul nostru și acum așteptăm venirea Lui; într-adevăr, așteptăm venirea Lui, dar în timp ce așteptăm, Îl mâncăm și bem pe Domnul până va veni.

El ne-a regenerat în duhul nostru și este acum în procesul de creștere în fiecare parte a sufletului nostru până când ne va satura sufletul și chiar și trupul nostru va fi saturat cu viața Sa. Trăim zi de zi așa cum a făcut Domnul – mâncându-L!

Cristos a venit și a spus că, așa cum a fost trimis de Tatăl și a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi trebuie să-L mâncăm și să trăim datorită Lui (Ioan 6:57). Viața noastră de zi cu zi astăzi, ca credincioși în Cristos, este o viață de depindere de Domnul; trăim datorită lui Cristos, căci Îl mâncăm pe Cristos și-L bem și trăim datorită Lui.

Din păcate, însă, încă mâncăm multe alte lucruri în afară de Cristos. Într-un sens, am fost separați de lume prin botez, dar într-un alt sens, încă trăim în lume și este atât de ușor ca lucrurile din lume să devină hrana noastră.

Mai ales cu avansul tehnologiei și creșterea rețelelor de socializare, suntem bombardați în fiecare zi cu știri, notificări și tot felul de lucruri care încearcă să ne atragă atenția și să devină hrana noastră. Orice își dorește sufletul nostru poate fi găsit pe smartphone-ul nostru, iar atenția noastră este captată de atât de multe lucruri.

Așadar, Domnul vrea să ne schimbe alimentația. El este credincios să strălucească asupra atâtor lucruri care Îl înlocuiesc și El îndepărtează multe lucruri din noi, astfel încât numai El să devină hrana noastră unică, mana noastră zilnică.

Pe măsură ce creștem în Domnul și mergem mai departe cu El, suntem simplificați, suntem reduși și ne întoarcem la Domnul ca hrană a noastră unică. Ne dăm seama că El este mana noastră zilnică și este, de asemenea, stânca spirituală care ne urmează pentru a ne da apă vie ori de câte ori avem nevoie să bem. Aleluia!

Zi de zi învățăm să Îl savurăm pe Domnul, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să ne hrănim cu El, iar când venim la întâlnirea de la masa Domnului, avem ceva din Cristos de adus la ospăț.

Întâlnirea de la masa Domnului ar trebui să fie o ospăț, căci mâncăm pâinea și bem paharul pentru a ne aminti de Domnul, adică pentru a-I declara moartea până când El va veni și pentru a-L mânca și a-L bea! El este realitatea conținutului mesei Domnului!

Ne aducem aminte de Domnul la masa Lui, mâncând și bând din El, pentru a fi aduși la savurarea deplină a lui Dumnezeu

Când venim la masa Domnului, trebuie să avem o apreciere adecvată a elementelor de pe masă și, de asemenea, să venim la masă cu o porțiune bogată din Cristos. Trebuie să ne dăm seama că Cristos Și-a vărsat sângele pe cruce nu doar pentru răscumpărarea noastră, ci mai mult, pentru a promulga noul legământ.

Sângele Lui este sângele legământului, iar acest sânge ne conduce în prezența lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor (Psalmul 27:4; Exod 24:8; comp. cu Levitic 16:11-16).

Când ne exersăm duhul pentru a aplica sângele Domnului, nu suntem doar spălați și curățiți de păcatele noastre, astfel încât să avem poziția în Dumnezeu pentru a-L savura. Mai mult, suntem conduși în prezența lui Dumnezeu, în Sfânta Sfintelor, pentru a putea privi frumusețea Lui și a fi infuzați cu El.

Suntem aduși în prezența Lui pentru a fi infuzați cu Dumnezeu și pentru ca El să fie transfuzat în noi.

În Vechiul Testament, doar marele preot putea intra în Sfânta Sfintelor și venea în acest loc sfânt doar o dată pe an. El nu intra acolo doar pentru a respecta legea; mai degrabă, aducea sângele și îl stropea pe capacul chivotului și putea fi în prezența lui Dumnezeu pentru a fi infuzat cu Dumnezeu.

Astăzi putem aplica sângele lui Cristos, care este sângele legământului, și Îl putem savura pe Dumnezeu, putem privi frumusețea Lui și primi infuzia Lui. Pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeu în acest fel, suntem creați pentru a fi un om al lui Dumnezeu, chiar un om-Dumnezeu.

Pe măsură ce venim la întâlnirea de la masa Domnului și ne dăm seama că am păcătuit, am avut fărădelegi, am făcut greșeli și am avut eșecuri, ne putem spăla hainele în sângele Mielului. Prin aplicarea prețiosului sânge al Domnului, avem dreptul să venim la pomul vieții și să intrăm în cetate (Apocalipsa 22:14), Noul Ierusalim. Aleluia!

Într-un sens, aceasta va fi realitatea noastră în eternitate, căci putem intra în cetatea sfântă, Noul Ierusalim, spălându-ne hainele în sângele Mielului. Într-un alt sens, putem experimenta acest lucru astăzi, căci putem aplica sângele prețios al lui Cristos pentru a fi spălați și curățiți și suntem conduși în prezența Domnului pentru a-L savura și a ne împărtăși din tot ceea ce este El.

La masa Domnului, ne amintim de Domnul mâncându-L și bându-L; semnele de pe masă sunt pentru noi să mâncăm și să bem, iar Domnul ni S-a dat pe Sine însuși pentru hrana noastră. Facem acest lucru zi de zi: Îl mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală și Îl bem ca băutură spirituală, iar la masa Domnului ne amintim de Domnul mâncându-L și bându-L mai mult.

Slavă Domnului pentru sângele legământului, care ne aduce în savurarea lui Dumnezeu astăzi și ne va aduce în savurarea deplină a lui Dumnezeu ca parte a noastră – atât acum, cât și pentru totdeauna!

Fie ca noi să aplicăm acest sânge, să stăm în picioare bazați pe sângele Său și să cunoaștem valoarea sângelui lui Cristos, astfel încât să putem fi conduși la savurarea deplină a lui Dumnezeu ca pom al vieții și apă a vieții, atât acum, cât și în eternitate (Evrei 13:20; Apocalipsa 7:14, 17; 22:1-2, 14, 17).

Fie ca noi să avem această conștientizare atunci când venim la masa Domnului în fiecare zi a Domnului. Fie ca noi să ne exersăm duhul pentru a ne aminti de Domnul nu doar gândindu-ne la El și apreciind procesele prin care a trecut pentru a obține răscumpărarea noastră, ci mai mult, mâncându-L și bându-L prin exersarea duhului nostru.

Fie ca noi să ne dăm seama că sângele legământului – legământul veșnic – ne conduce la savurarea deplină a lui Dumnezeu astăzi și, de asemenea, în eternitate!

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru sângele legământului care ne conduce în prezența lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor. Aplicăm sângele Tău chiar acum; stăm pe sânge și venim spre Sfânta Sfintelor pentru a Te savura. O, ce bine este să intri în prezența lui Dumnezeu și să privești frumusețea Sa! Amin, Doamne, ne place să fim aici, în prezența Ta, fiind infuzați cu Tine. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Transfuzează tot ceea ce ești în ființa noastră. Adu-ne la deplina savurare a lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi produși ca oameni ai lui Dumnezeu, oameni-Dumnezeu care ne împărtășesc din tot ceea ce este Dumnezeu! O, Doamne, Îți mulțumim pentru sângele legământului care ne conduce la deplina savurare a lui Dumnezeu ca pom al vieții și apă a vieții, atât acum, cât și în eternitate! Aleluia, venim la masa Domnului să mâncăm și să bem pe Cristos prin exersarea duhului nostru! Amin, Doamne, ne amintim de Tine mâncându-Te și bându-Te astăzi! Tu ești mâncarea și băutura noastră. Tu ești pâinea și paharul. Ne împărtășim din Tine în duh astăzi!

La masa Domnului declarăm moartea Domnului până când El va veni, făcând o punte de legătură între prima și a doua Sa venire

1 Corinteni 11:26 spune: „Ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul acesta, declarați moartea Domnului, până va veni El. Amin!”

Când ne adunăm să ne amintim de Domnul la masa Lui, nu numai că ne amintim de El mâncându-L și bându-L, ci mai mult, declarăm moartea Lui până va veni El. Când mâncăm pâinea și bem paharul acesta, ne amintim de Domnul și declarăm moartea Lui mântuitoare și eliberatoare de viață (Ioan 19:34).

Ce înseamnă a declara moartea Domnului? A declara înseamnă a proclama, a anunța sau a arăta; când Îl mâncăm pe Domnul la masa Lui, proclamăm moartea Lui, anunțăm moartea Lui și arătăm moartea Lui.

Faptul că pâinea este separată de pahar, adică pâinea și vinul sunt separate, arată că Domnul a murit pentru noi, căci trupul Lui a fost separat de sângele Lui.

Pâinea se referă la trupul Domnului, care a fost frânt pentru noi pe cruce, iar paharul se referă la sângele Lui, care a fost vărsat pentru noi pe cruce. Faptul că pâinea și paharul sunt separate semnifică moartea.

Prin moartea Sa, Cristos a împlinit economia lui Dumnezeu și a obținut o răscumpărare atotcuprinzătoare; mai mult, El a terminat multe lucruri. Anunțăm moartea Domnului mâncându-L pe Domnul și bându-L la masa Sa.

Declarăm moartea Domnului, arătând-o întregului univers – atât demonilor, cât și îngerilor și ființelor umane. Ne exersăm duhul să-L mâncăm și să-L bem pe Cristos ca ingredient al mesei Domnului și proclamăm și anunțăm moartea Sa. Îl arătăm, proclamăm moartea Sa și anunțăm moartea Sa.

Domnul a terminat doisprezece lucruri pe cruce: viața îngerească (Coloseni 1:20), viața umană (Galateni 2:20), Satan (Evrei 2:14; Ioan 12:31), împărăția lui Satan (Coloseni 2:15; Ioan 12:31), păcatul (2 Corinteni 5:21; Romani 8:3), păcatele (1 Petru 2:24; Isaia 53:6), lumea (Galateni 6:14; Ioan 12:31), moartea (Evrei 2:14), carnea (Galateni 5:24), omul vechi (Romani 6:6), sinele (Galateni 2:20) și toată creația (Coloseni 1:20).

El a terminat tot ce este negativ și ne-a făcut să fim noua Lui creație în învierea Sa. Declarăm moartea Domnului până când va veni El.

Chiar mai mult, nu numai că arătăm moartea Lui, dar așteptăm și venirea Lui. Ne amintim Domnul în ambele Sale veniri: în prima Sa venire pentru a împlini răscumpărarea și în a doua Sa venire pentru a ne transfigura și schimba trupul.

Pe de o parte, la masa Domnului arătăm moartea Domnului și ne amintim de El în duh mâncându-L, iar pe de altă parte, așteptăm a doua Sa venire. Avem o speranță glorioasă că, la întoarcerea Domnului, trupul nostru va fi schimbat după chipul Său și vom fi transfigurați pentru a avea același trup al gloriei Sale (1 Corinteni 15:51-54).

Acum avem trupul umilinței noastre cu tot felul de probleme, inclusiv boli și carnea, dar când va veni Domnul, trupul nostru va fi transfigurat în trupul gloriei Sale (Filipeni 3:21), iar răscumpărarea noastră va fi completă (Romani 8:23). Aceasta este speranța noastră la a doua venire a Domnului! Aleluia!

Ori de câte ori bem pâinea și mâncăm paharul, declarăm moartea Domnului până va veni El. Declarăm moartea Domnului prin proclamarea și demonstrarea morții Domnului. Declarăm moartea Lui atotterminătoare și eliberatoare de viață prin declararea primei Sale veniri pentru răscumpărarea Sa juridică, pentru a produce biserica (Ioan 12:24; 19:34).

Facem aceasta până când El va veni; aceasta implică faptul că biserica face o punte între prima venire a Domnului și a doua Sa venire. Noi, ca biserică, suntem împărăția lui Dumnezeu în realitate astăzi și facem o punte între prima și a doua Sa venire mâncând și bând din Cristos în procesul mântuirii Sale organice! Aleluia!

Cristos a mers după moartea Sa să primească împărăția și va veni din nou cu împărăția (Daniel 7:13-14; Luca 19:12). Acum ne aflăm între prima și a doua venire a Domnului, în epoca bisericii; declarăm moartea Domnului și facem o punte între prima și a doua Sa venire mâncând și bând din Cristos!

Aleluia, când Cristos va veni, El va instaura împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Domnul a spus în Matei 26:29 că El nu va mai bea din acest rod al viței de vie din vremea aceea până în ziua aceea, când îl va bea nou cu ucenicii Săi în împărăția Tatălui Său.

Când declarăm moartea Domnului la masa Sa până când va veni El, declarăm existența bisericii pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu. Cina Domnului trebuie să aibă ca rezultat amintirea Domnului în cele două veniri ale Sale.

Ne amintim de Domnul mâncându-L și bându-L, declarăm moartea Lui și așteptăm cu nerăbdare venirea Lui, grăbind chiar întoarcerea Lui pentru a aduce împărăția Lui pe pământ.

Doamne Isuse, înalță-ne aprecierea și înțelegerea Masei Domnului. Adu-ne în experiența intrinsecă a amintirii Domnului la masa Sa. Fie ca noi să ne dăm seama că, de câte ori mâncăm această pâine și bem paharul, declarăm moartea Domnului până când va veni El! Aleluia, la masa Domnului declarăm moartea Domnului, având în vedere a doua Sa venire! Amin, Doamne, proclamăm și arătăm moartea Ta mâncându-Te și bându-Te. Declarăm moartea Ta atotterminătoare și eliberatoare de viață. Declarăm că prima Ta venire este pentru răscumpărarea Ta juridică, pentru a produce biserica! Amin, Doamne, Te mâncăm și Te bem până vei veni. Așteptăm cu nerăbdare a doua Ta venire, când vei veni cu împărăția Ta! Amin, Doamne, credem că Te vei întoarce să transfigurezi trupul umilinței noastre și să aduci împărăția lui Dumnezeu! Declarăm moartea Ta până vei veni și declarăm existența bisericii pentru aducerea împărăției! Aleluia, faptul că mâncăm Cina Domnului are ca rezultat amintirea Domnului în cele două veniri ale Sale! O, Doamne, Te mâncăm și Te bem până vei veni! Vino, Doamne Isuse!