prezența lui Dumnezeu

Companionii lui Dumnezeu sunt intimi cu Dumnezeu, au prezența Sa și Îi împărtășesc interesul

24/04/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru a fi conduși la glorie ca mulți fii ai lui Dumnezeu, trebuie să avem prezența Domnului în mijlocul nostru și trebuie să fim companionii Domnului, având cea mai apropiată și mai intimă relație cu Dumnezeu, împărtășind un interes comun cu Dumnezeu și fiind folosiți de El pentru a-Și îndeplini lucrarea pe pământ.

Amin, Doamne, fă-ne asemenea oameni azi! Vrem să fim companionii Tăi astăzi! Ne deschidem Ție și vrem să vorbim cu Tine față în față! Te iubim, Doamne! Fie ca să fim intimi cu Tine, cunoscându-Ți inima și fiind uniți cu Tine în lucrarea Ta pe pământ astăzi! Amin!

Slavă Domnului că Cristos, ca Autor (Căpitan) al mântuirii noastre, este și Înainte-mergătorul și Pionierul și El ne conduce pe noi, mulții fii ai lui Dumnezeu, la glorie. Mai întâi, El a luat conducerea pentru a lupta pe pământ în slujba Sa în stadiul încarnării pentru ca El să intre în glorie și El a reușit.

Acum El este Omul în glorie, Cel care fost transformat în glorie ca Om și El este pe tronul universului! Slavă Domnului! Ca atare, El este Pionierul și Înainte-mergătorul, iar noi suntem urmașii Lui. Urmăm aceeași cale pentru a fi aduși în aceeași glorie, care a fost rânduită de Dumnezeu pentru noi.

El a venit în noi ca sămânța gloriei, iar Cristos în noi este speranța gloriei. Suntem zilnic mântuiți în glorie, expresia lui Dumnezeu, prin procesul suferinței! Pe măsură ce trecem prin suferință, suntem perfecționați și câștigăm o greutate veșnică de glorie.

De asemenea, El ne sfințește astăzi, căci prin sfințirea divină suntem făcuți la fel ca Cristos în orice mod posibil, chiar și în gloria Lui. Țelul final este ca noi să intrăm în gloria Lui și facem acest lucru în același mod în care a făcut-o Domnul, adică intrând dincolo de perdea și ieșind din tabără.

Trebuie să intrăm dincolo de perdea exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a ne împărtăși bogățiile Sale. Trebuie să ieșim din tabără, ieșind din orice religie și idolatrie. Tabăra este religie și idolatrie, iar dincolo de perdea este Sfânta Sfintelor. Aleluia, Sfânta Sfintelor practică astăzi este duhul nostru, unde Domnul locuiește!

După cum se vede în povestea poporului Israel, este posibil chiar și poporul lui Dumnezeu să aibă un idol, ceva care este înălțat deasupra Domnului și căruia ne închinăm în locul Lui. Trebuie să fim mântuiți de orice autoînfrumusețare și nu trebuie să uzurpăm ceea ce Dumnezeu ne-a dat pentru a-l face o risipă folosindu-l pentru a ne închina la idoli. Trebuie să fim mântuiți de a ne închina la orice divertisment, amuzament și să ne închinăm lui Dumnezeu în duh și adevăr.

Când ieșim din mijlocul idolatriei și religiei, avem prezența lui Dumnezeu

În Exod 33:7 vedem că Moise și-a dat seama că prezența lui Dumnezeu nu va mai fi în mijlocul poporului, așa că și-a mutat cortul și l-a ridicat la o oarecare distanță de tabără. Deoarece poporul lui Israel, împreună cu Aaron, a făcut și s-a închinat vițelului de aur, a devenit o națiune idolatră; prezența lui Dumnezeu nu a mai putut locui cu ei.

De fapt, Dumnezeu era foarte mânios pe poporul Său și i-a spus lui Moise că îi va șterge de pe fața pământului; cu toate acestea, Moise a mijlocit pentru popor și mânia lui Dumnezeu a fost potolită. Însă Dumnezeu nu poate locui printre un popor care este idolatru sau care este religios. O, Doamne!

Ori de câte ori avem ceva ce înălțăm mai mult decât pe Cristos, când folosim ceva ce ni l-a dat Dumnezeu și ne înfrumusețăm în loc să-l folosim în înviere pentru zidirea bisericii, prezența Domnului ne părăsește. O, Doamne!

Tabăra semnifică un popor religios care aparține Domnului cu numele, dar care, în realitate, se închină la idoli. O, Doamne! Când ne închinăm la altceva decât la Domnul Însuși și când căutăm altceva decât la Dumnezeu, ne închinăm la idoli. Întrucât aceasta este ceva spiritual, trebuie să ne exersăm duhul pentru a discerne acest lucru.

Se poate întâmpla ca, fără să știm, să ne închinăm la un idol, chiar dacă am putea crede că ne închinăm lui Dumnezeu. Chiar și practici bune precum chemarea numelui Domnului, citirea cu rugăciune a Cuvântului lui Dumnezeu și practicarea căii rânduite de Dumnezeu, dacă acestea sunt practicate fără a-L contacta pe Domnul pentru a fi una cu El în toate lucrurile, pot fi un idol.

Orice poate deveni un idol dacă îl prețuim sau îl folosim fără a-L contacta pe Domnul într-un mod proaspăt.

Deoarece Moise și-a dat seama că prezența lui Dumnezeu nu putea fi cu poporul Său, căci era idolatru, și-a mutat cortul din tabără și a ieșit din tabără. Și-a ridicat cortul în afara taberei, iar prezența Domnului era acolo cu el; vorbele Domnului și călăuzirea Lui instantanee erau acolo. Toți cei care îl căutau pe Iehova ieșeau la cortul întâlnirii, care era cortul lui Moise; acest cort era în afara taberei.

Când spunem că trebuie să intrăm dincolo de perdea și să ieșim în afara taberei, ne referim la faptul că trebuie să părăsim orice idolatrie și religie și pur și simplu să-L contactăm pe Domnul într-un mod personal, intim, privat și spiritual.

Când ne închinăm la orice altceva în afară de Dumnezeu, călăuzirea Lui instantanee nu este cu noi și prezența Lui este îndepărtată de la noi. El este încă cu noi, căci suntem poporul Lui, dar călăuzirea Lui, prezența Lui proaspătă și zâmbetul Lui nu sunt cu noi. O, Doamne!

Moise și-a dat seama că prezența Domnului nu va mai fi în mijlocul poporului lui Israel din cauza idolatriei lor și și-a mutat cortul și a ieșit în afara taberei.

De asemenea, trebuie să ne mutăm cortul în afara taberei. Alții pot fi religioși și se pot închina altor lucruri în afară de Dumnezeu, folosind numele lui Dumnezeu în multe lucruri, dar închinându-se la idoli; noi nu avem cortul nostru în acea tabără.

Trebuie să venim la Domnul în mod personal, intim și spiritual pentru a-L atinge, a-L savura și a avea părtășie cu El. Indiferent ce fac sau spun alții, noi prețuim vorbirea Domnului și călăuzirea Sa instantanee. Vrem nu doar să avem prezența Domnului, ci și părtășie cu El.

Cât de mult prețuim timpul nostru de părtășie cu El! Îl prețuim pe Domnul, prezența Lui și persoana Sa mai mult decât prețuim ceea ce face El pentru noi, ceea ce ne dă și ceea ce face El pentru a ne ajuta.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea că prezența Ta nu poate fi cu noi dacă ne închinăm la altceva decât la Tine. Fă-ne să realizăm că prezența Ta înseamnă totul pentru noi. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Apreciem ceea ce faci Tu pentru noi, ceea ce ne dai Tu și ceea ce ne vorbești, dar ceea ce vrem și prețuim mai presus de toate este însăși ființa Ta, prezența Ta! O, vrem să rămânem aici, în părtășie cu Tine! Ieșim în afara oricărei tabere de religie și idolatrie și pur și simplu ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Vrem să rămânem în Tine, în unitate cu Tine, dincolo de perdea. Fie ca prezența Ta să fie cu noi. Dacă prezența Ta nu este cu noi, nu vrem să mergem undeva sau să facem ceva. Prețuim zâmbetul Tău. Respingem orice idoli. Nu vrem ca nimic să Te înlocuiască. Fie ca nimic să nu-Ți ia locul în toată inima noastră! Infuzează-ne mai mult cu Tine Însuți și ține-ne intim uniți cu Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile! Amin, Doamne, Te iubim! Îți iubim prezența!

Să fim separați de orice lucru idolatru și să fim intimi cu Dumnezeu, cunoscându-I inima și împărtășind interesul Său de a-Și duce la îndeplinire întreprinderea ca fiind companioni ai lui Dumnezeu

Exodul 33:11 și 14 ne arată cum Moise, după ce și-a îndepărtat cortul și s-a separat de tabăra idolatră, a avut prezența Domnului, a vorbit cu Domnul față în față și a cunoscut inima lui Dumnezeu. Versetul 11 spune în special că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise față în față, așa cum un om vorbește cu tovarășul său (lit. companionul său). Cuvântul ebraic pentru „tovarăș” este diferit de cel pentru „prieten”.

Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu (2 Cron. 20:7; Isaia 41:8), iar Dumnezeu se putea destăinui lui Avraam, spunându-i ce era pe inima lui Dumnezeu, în special cu privire la Lot și distrugerea Sodomei. Avraam a fost separat de oamenii idolatri (Iosua 24:2-3) și a mijlocit pentru Lot (Gen. 18:16-23).

Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu (Iacov 2:23), iar Dumnezeu îl considera pe Avraam o persoană iubită, o persoană pe care o ținea cu afecțiune. Însă Moise nu a fost doar prietenul lui Dumnezeu, ci mai mult, companionul lui Dumnezeu. Vrem să fim companionii lui Dumnezeu.

A fi companionul lui Dumnezeu include și a fi prietenul Său, dar merge mult mai departe, incluzând ideea unei asocieri intime. În ebraică, cuvântul pentru „companion” include și sensul de asociat. A fi asociat cu cineva înseamnă că avem un interes comun cu acea persoană, parteneri într-o întreprindere comună, chiar având o carieră comună.

Moise și Dumnezeu nu erau doar prieteni intimi; erau asociați, tovarăși, împărtășind aceeași întreprindere. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne facă companionii Lui. Dumnezeu are o mare întreprindere astăzi și El vrea să fim companionii Lui astăzi.

Vrem să fim cei care sunt intimi cu Dumnezeu, persoane care știu ce este în inima lui Dumnezeu și împărtășesc aceleași interese ca Dumnezeu. Așadar, intrăm dincolo de perdea, contactându-L pe Domnul și având părtășie intimă cu El. Vrem să fim persoane care sunt după inima lui Dumnezeu (Exod 33:14).

Nu ar trebui să fim doar de acord cu aceasta și să aspirăm sau să tânjim să fim astfel de oameni; ar trebui să ne rugăm Domnului și să-I cerem să ne facă companionii Lui astăzi. Trebuie să petrecem mult timp cu Domnul în cuvântul Său, rugându-ne asupra cuvântului Său și luându-L pe cuvânt și trebuie să-I permitem să ne satureze cu Sine Însuși, chiar să ne infuzeze cu gândurile și intențiile Sale.

Asta a făcut Moise. El doar a petrecut timp cu Dumnezeu. Nu vedem prea multe din ceea ce a cerut de la Dumnezeu, dar vedem că a fost infuzat cu Dumnezeu, L-a strălucit pe Dumnezeu și a avut vorbirea și călăuzirea lui Dumnezeu.

El a simțit că Dumnezeu nu mai poate locui cu poporul Său care este idolatru, așa că și-a mutat cortul în afara taberei, iar prezența Domnului era acolo cu el, la ușa cortului său. Dumnezeu era și el cu poporul Său, dar prezența și călăuzirea Lui erau cu Moise.

În creștinism și în multe grupuri creștine, există numele lui Dumnezeu și El este acolo cu ei, dar prezența și călăuzirea Lui nu sunt acolo cu ei. Există multă idolatrie printre creștinii de astăzi, însă Dumnezeu este încă cu ei; El nu-i va părăsi niciodată pe cei care sunt regenerați. Dar cum rămâne cu călăuzirea Sa? Cum este cu părtășia noastră intimă cu Domnul?

La un moment dat, Domnul i-a spus lui Moise să ia poporul și să meargă în țara bună și El se va asigura că vor ajunge acolo în siguranță și vor lua țara, dar prezența Lui nu va merge cu ei, căci sunt un popor încăpățânat și idolatru. Răspunsul lui Moise a fost: „Doamne, nu vom merge fără prezența Ta”. Ceea ce ne face diferiți de toți cei de pe fața pământului este faptul că avem prezența Domnului.

La fel ar trebui să fie și cu noi. Ceea ce ne dorim nu este doar ajutorul lui Dumnezeu și binecuvântarea Lui, pe care El le oferă tuturor oamenilor Săi autentici; ceea ce dorim este prezența Lui, părtășia noastră intimă cu El față în față. Vrem să cunoaștem inima lui Dumnezeu.

Vrem să fim persoane după inima lui Dumnezeu. Vrem să avem prezența Domnului, așa cum a avut-o Moise. Vrem să avem prezența lui Dumnezeu în cea mai deplină măsură. Poporul lui Israel avea prezența lui Dumnezeu, iar Dumnezeu era Dumnezeul lor, dar măsura în care aveau prezența lui Dumnezeu era foarte limitată.

Cu toate acestea, Moise era o persoană foarte aproape de inima lui Dumnezeu, chiar o persoană după inima Lui. Pentru ca noi să fim aduși în glorie ca mulți fii ai lui Dumnezeu, trebuie să avem o părtășie intimă și personală cu Domnul.

Trebuie să intrăm dincolo de perdea și să ieșim din tabăra idolatră pentru a avea cea mai apropiată și intimă relație cu Domnul, astfel încât să putem fi persoane care împărtășesc un interes comun cu Dumnezeu și care sunt folosite de El pentru a-Și îndeplini lucrarea pe pământ.

Vrem să fim astfel de persoane. Ne deschidem către El, astfel încât El să facă acest lucru în noi. Fie ca El să câștige multe rugăciuni scurte, rugăciuni vii, în această direcție, astfel încât să cooperăm cu El în această privință.

Doamne Isuse, vrem să fim companionii Tăi astăzi. Fă-ne companionii lui Dumnezeu astăzi! Fie ca noi să fim companioni ai lui Dumnezeu, asociați și parteneri cu Dumnezeu, implicați în aceeași carieră ca Dumnezeu! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău. Vrem să Te atingem. Vrem să fim în cea mai intimă și personală legătură cu Tine. Te iubim și vrem să fim persoane care cunosc inima lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim conform inimii lui Dumnezeu astăzi, atingând inima lui Dumnezeu și știind ce este în inima lui Dumnezeu. Amin, Doamne, Te iubim! Ne exersăm duhul pentru a intra dincolo de perdea și a ieși din tabăra idolatră. Fie ca să avem cea mai apropiată și mai intimă relație cu Domnul! Amin, Doamne, fie ca să fim persoane care împărtășesc un interes comun cu Dumnezeu, astfel încât să putem fi folosiți de El pentru a-Și îndeplini lucrarea pe pământ! Amin, Doamne, ne deschidem pe deplin Ție! Condu-ne la glorie și fă-ne la fel cum ești Tu, pentru ca Tu să câștigi expresia Ta corporativă în noi și printre noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s Companions are Intimate with God, have His Presence, and Share His Interest, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 31 cu tema: Autorul (Căpitanul) mântuirii și Înainte-mergătorul care conduce numeroși fii în glorie, intrând dincolo de perdea și mergând în afara taberei (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi: Cuvântul Său și Duhul Său ne conduc

05/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să luăm în stăpânire și să umblăm în Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune, trebuie să vedem că prezența Domnului înseamnă totul pentru noi atât în viața noastră în Domnul, cât și în lucrarea noastră în Domnul.

Vrem să avem nu numai ajutorul și binecuvântarea Sa, ci și mai mult, prezența Sa, zâmbetul Său. Amin!

Pe măsură ce luăm în considerare în mod rugativ subiectul principiilor guvernamentale pe care trebuie să le vedem și să le experimentăm pentru a-L lua în stăpânire pe Cristos ca țară bună, trebuie să realizăm că țara bună care ni s-a dat este Duhul compus atotinclusiv, dătător de viață, intensificat de șapte ori, care este în duhul nostru. Amin!

Viața noastră creștină ține de a savura acest Duh cu duhul nostru, de a trăi în Duhul cu duhul nostru și de a face toate lucrurile în duhul contopit.

Când trăim în mintea noastră sau în carnea noastră, nu Îl savurăm pe Cristos ca Duh în duhul nostru ca realitatea țării bune.

Cristos este real pentru noi în duhul contopit; trebuie să trăim într-un alt domeniu zi de zi, un domeniu în care Cristos este totul pentru noi.

Viața noastră creștină trebuie să fie o viață în duhul contopit. Aceasta înseamnă că zi de zi trebuie să continuăm să ne întoarcem către duhul nostru, să Îl savurăm pe Domnul în duh și să trăim în duhul contopit.

Acest lucru este pe partea personală. Pe partea corporativă, trebuie să vedem că Cristosul pe care Îl savurăm și din care ne împărtășim, Cristosul în care trebuie să umblăm, este Cristosul corporativ,

Trupul-Cristos, Cristos Capul împreună cu Trupul lui Cristos.

Dacă Îl savurăm pe Cristos, savurăm și faptul de a fi împreună cu sfinții în Trup.

Dacă savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv în duhul nostru, savurăm și părtășia cu membrii Trupului lui Cristos, pentru că în această părtășie Îl savurăm și mai mult pe Cristos.

Pavel s-a rugat în Efes. 3:16-20 o rugăciune minunată, rugându-L pe Tatăl să-i întărească pe sfinți prin Duhul Său, după bogăția slavei Sale, în omul lor lăuntric, pentru ca Cristos să își face domiciliul în inima lor.

Dar el nu s-a oprit aici. Țelul savurării lui Cristos făcându-și domiciliul în inima noastră și umplându-ne cu El Însuși, nu este ca noi să fim creștini individuali, strălucitori și spirituali; este ca să fim plini de putere să cuprindem împreună cu toți sfinții care sunt lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea și să Îl savurăm pe neepuizatul Cristos în Trup.

Da, savurarea noastră personală din Cristos este foarte bogată, pentru că El este atât de real și plin de bogății față de noi.

Dar în mod colectiv, când ne adunăm, Îl savurăm și mai mult pe Cristos și umblăm în Cristos, Cel care este și Capul și Trupul lui Cristos. Amin!

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi în viața și lucrarea noastră în Domnul

După ce L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, noi astăzi vrem să umblăm în El. Îl avem pe Cristos și umblăm în Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune, realizând că prezența Domnului înseamnă totul pentru noi.

Prezența Domnului este zâmbetul Lui, ființa Sa instantanee cu noi, prezența Lui zâmbitoare în duhul nostru.

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi în viața noastră personală cu Domnul și în lucrarea noastră în Domnul.

Un model în a avea prezența Domnului și a fi în prezența Domnului este Moise; în Exod 33:12-17 Moise s-a târguit cu Dumnezeu ca prezența Lui să meargă cu el și cu poporul lui Dumnezeu.

Dumnezeu i-a spus că va merge cu ei, iar Moise a răspuns spunând: Dacă prezența Ta nu merge cu noi, nu ne aduce de aici.

Dacă nu avem prezența Domnului, indiferent de succesul pe care îl avem, nu este nimic, pentru că nu avem prezența Domnului.

Avraam a fost o persoană care a trăit în prezența lui Dumnezeu, luând prezența lui Dumnezeu ca hartă, harta sa vie în umblarea sa în țara bună care i-a fost promis lui și descendenților lui.

Astăzi, prezența Domnului este calea Lui de a merge, harta care ne arată nouă, poporului Său, calea pe care ar trebui să o luăm.

În viața noastră creștină, viața noastră de zi cu zi și lucrarea noastră pentru Domnul și în El, ar trebui să fie guvernate nu de bine sau rău, de succes sau de cea mai bună cale de a face lucrurile, ci de prezența Domnului.

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi în viața și în lucrarea noastră.

În Ps. 51, un psalm de pocăință al lui David, vedem că el a vrut să câștige prezența Domnului, căci și-a dat seama că, atunci când a pierdut prezența lui Dumnezeu, a pierdut totul.

Pentru ca noi să obținem prezența lui Dumnezeu sau să recâștigăm prezența Lui, trebuie să ne mărturisim păcatele sub strălucirea Lui și să ne pocăim.

Când pierdem prezența Domnului, pierdem totul, dar când avem prezența Domnului, avem totul.

Putem spune că, din moment ce Îl avem pe Cristos în noi, avem și prezența Lui; totuși, există o diferență între faptul ca Domnul să fie cu noi și prezența Sa să fie cu noi.

De exemplu, putem călători undeva cu un grup de prieteni și putem lua același tren, dar unul sau mai mulți dintre prietenii noștri pot fi într-o alt vagon decât noi, pentru că ei pot avea o problemă cu restul grupului.

Luăm același tren, călătorim în aceeași direcție și ajungem în același loc în același timp, dar nu avem prezența lor.

Ei sunt cu noi, dar prezența lor nu este cu noi.

În mod similar, Domnul poate fi cu noi și El este cu noi, pentru că El este în duhul nostru, dar prezența Lui poate să nu fie cu noi. Domnul poate fi închis în duhul nostru și Îl luăm cu noi oriunde mergem, dar s-ar putea să nu avem zâmbetul Lui.

Călătorim în aceeași direcție, avem aceeași destinație, dar s-ar putea să nu avem prezența Lui.

De multe ori știm că Domnul este cu noi, dar s-ar putea să nu avem prezența Lui.

El ne poate ajuta și chiar ne poate da anumite binecuvântări, dar prezența Lui nu este cu noi. Zâmbetul Lui nu este cu noi și putem simți clar că Domnul nu este fericit cu noi. O, Doamne Isuse!

Putem primi ajutorul Domnului, dar putem pierde prezența Lui. Nu vrem doar ajutorul Domnului, ci și mai mult, vrem prezența Domnului.

Răvnim nu numai binecuvântarea Domnului, pe cât de bună este, ci și zâmbetul dulce al iubitului nostru Domn Isus Cristos, căci prezența Lui înseamnă totul pentru noi.

Domnul trăiește în noi și El va merge oriunde noi vom merge, dar merge oare prezența Lui cu noi? De multe ori Domnul ne poate ajuta, dar poate să nu fie fericit cu noi.

Aceasta înseamnă că trebuie să fim guvernați nu de succesul exterior sau de binecuvântare, ci de prezența directă a Domnului cu noi.

De exemplu, putem fi acceptați într-o anumită universitate pentru a studia, dar simțim că Domnul nu este mulțumit că mergem și studiem acolo; avem de ales: alegem să avem zâmbetul Domnului sau alegem ceea ce ne dorim în mod natural în această situație?

S-ar putea să obținem o promovare la locul de muncă cu multe responsabilități și un salariu mai bun, dar s-ar putea ca Domnul să nu fie mulțumit de acest lucru în ființa noastră.

Fie ca noi să fim cei care sunt guvernați de prezența de primă mână a Domnului în duhul nostru, nu de vreun lucru din mediul nostru.

Prezența Domnului, zâmbetul Său, este principiul de guvernare pentru ca noi să intrăm în Cristos și să-L luăm în stăpânire pe El ca realitate a țării bune.

Prezența lui Dumnezeu este harta vie, calea, care ne arată nouă, poporului Său, calea pe care ar trebui să o luăm.

Trebuie să avem zâmbetul Domnului, prezența Lui. Prezența Lui este adevăratul nostru GPS, Satelitul Prezenței lui Dumnezeu. Este bine să-i spui Domnului iar și iar pe parcursul zilei,

Doamne Isuse, Te iubim și iubim prezența Ta. Prezența Ta înseamnă totul pentru noi în viața noastră în Domnul și în lucrarea noastră în Domnul. Nu vrem doar ajutorul Tău sau binecuvântarea Ta; vrem să avem zâmbetul Tău. Doamne, fie ca prezența Ta să fie cu noi astăzi. Fie ca prezența Ta să meargă cu noi acolo unde trebuie să mergem și prezența Ta să fie cu noi acolo unde suntem. Vrem să facem totul în prezența Ta, una cu Tine. Dacă prezența Ta nu merge cu noi, noi nu vrem să mergem. Dacă prezența Ta nu este cu noi în timp ce vorbim ceva, vrem să nu mai vorbim. Prezența Ta este totul pentru noi. Doamne Isuse, Te iubim și iubim prezența Ta. Fie ca prezența Ta să ne guverneze și să ne conducă spre savurarea și luarea în stăpânire a Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune. Vrem să avem prezența de primă mână a Domnului, prezența directă a lui Dumnezeu!

Prezența Domnului ne călăuzește prin Cuvântul Său strălucitor și prin Duhul Său conducător în viața noastră creștină

Când spunem că prezența Domnului înseamnă totul pentru noi nu ne referim la faptul că, într-un mod misterios, simțim „prezența” lui Dumnezeu și asta ne dorim să facem toată ziua.

Mai degrabă, așa cum se vede în tipul reprezentativ din Exod 13:21-22, prezența Domnului este strălucirea Lui în cuvântul Său și conducerea Sa prin Duhul Său.

Conform imaginii din Exod, prezența Domnului mergea înaintea copiilor lui Israel ziua într-un stâlp de nor pentru a-i conduce pe drum și noaptea într-un stâlp de foc pentru a le lumina calea, pentru ca ei să poată merge ziua și noaptea.

Nici stâlpul de nor, nici stâlpul de foc nu s-au îndepărtat dinaintea poporului. În tipologia reprezentativă, norul semnifică Duhul (vezi 1 Cor. 10:1-2), iar focul – care luminează pentru a conduce calea – semnifică Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Ps. 119:105; Ier. 23:29).

Acest lucru ne arată că via călăuzire din prezența lui Dumnezeu vine fie prin Duhul, fie prin Cuvânt.

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi în viața și lucrarea noastră creștină.

Prezența Domnului este făcută reală pentru noi și ne călăuzește în viața noastră zilnică prin strălucirea Sa în cuvântul Său și prin conducerea Sa în Duhul Său.

Cei doi stâlpi Îl simbolizează pe Dumnezeu Însuși, pentru că El este atât Duhul, cât și Cuvântul (Ioan 4:24; 1:1); în plus, Cuvântul este și Duhul (6:3; Efes. 6:17).

Cu alte cuvinte, Dumnezeu pentru noi este Cuvântul și Duhul și prin Cuvântul și Duhul ne conduce, El strălucește asupra noastră și El este real pentru noi.

Dumnezeu, Cuvântul și Duhul sunt unul pentru a ne conduce și ne călăuzește continuu, fie ziua, fie noaptea.

În viața noastră creștină, nu există nicio diferență între zi și noapte, pentru că lumina din stâlpul de foc face ca noaptea să devină zi. Aleluia!

S-ar putea să fim în întuneric și întregul mediu din jurul nostru poate fi plin de întuneric, dar când citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, avem conducerea instantanee a Domnului, iar prezența Domnului este cu noi.

În viața noastră de zi cu zi întâlnim întuneric peste tot și de multe ori ne găsim în întuneric chiar și în ființa noastră, pentru că ne putem îndepărta de prezența Domnului.

S-ar putea să avem un timp dulce cu Domnul dimineața, dar până la prânz, s-ar putea să nu mai fim în prezența Domnului, pentru că a trebuit să avem grijă de cutare și cutare lucru și am pierdut legătura cu Domnul.

Domnul este încă în noi, în duhul nostru, dar noi nu avem prezența Lui.

Trebuie să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou, pocăindu-ne că i-am pierdut prezența și rugându-L să facă fața Sa să strălucească asupra noastră și să ne dea pace.

În toate lucrurile trebuie să rămânem în prezența Domnului și să-L întrebăm despre fiecare lucru.

S-ar putea să fim nedumeriți și chiar deprimați să vedem că oamenii răi prosperă în timp ce noi, cei drepți, suferim și avem lipsuri; pur și simplu trebuie să intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu, în duhul nostru și în adunările bisericii și vom avea prezența Domnului.

Când avem prezența lui Dumnezeu, avem totul și totul este clar pentru noi când suntem în prezența Lui.

Exod ne arată, de asemenea, că Cristos, ca Înger al lui Dumnezeu, a fost Cel care conducea poporul.

Când Îngerul lui Dumnezeu S-a mișcat, s-a mișcat și stâlpul, arătând că Îngerul și stâlpul erau una. Cristos și Duhul conducător nu pot fi despărțiți (Exod 14:19; Ioan 14:17-20; 16:13; 2 Cor. 3:17; Apoc. 5:6).

El ne conduce prin Duhul Său și prin Cuvântul Său strălucitor. Mai mult, ori de câte ori cei care îl urmează pe Domnul se confruntă cu opoziție, lumina călăuzitoare devine spontan lumina protectoare (Exod 14:20).

Pe de o parte, El ne călăuzește; pe de altă parte, strălucirea Lui devine o protecție pentru noi.

Pentru vrăjmaș, însă, această lumină protectoare devine întuneric.

Doamne Isuse, Te iubim și iubim prezența Ta. Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a avea strălucirea Ta și ne exersăm duhul pentru a urma conducerea Duhului. Strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău. Iluminează-ne cu privire la situația și condiția noastră și conduce-ne prin Duhul Tău în toate lucrurile. Amin, Doamne, fii atât de real pentru noi când venim la cuvântul Tău. Nu vrem doar să primim mai multe cunoștințe despre Dumnezeu; vrem să savurăm prezența Ta și să avem zâmbetul Tău. Fie ca trăirea Ta să ne conducă prin Duhul și prin Cuvânt. Aleluia, Domnul astăzi este Duhul, iar Duhul ne conduce în toate lucrurile. Slavă Domnului pentru cuvântul Său viu, care strălucește cu lumină proaspătă și nouă de fiecare dată când venim la Domnul în cuvântul Său. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău și conduce-ne prin Duhul în toate! Strălucește și risipește tot întunericul nostru și păstrează-ne în lumina Ta vie zi de zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Presence of the Lord Means Everything to us: His Word and His Spirit Lead us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 10 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

O revelație a poporului lui Dumnezeu care este zidit cu Dumnezeul Triunic pentru a fi locuința Sa

27/01/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să vedem o revelație a poporului lui Dumnezeu care este zidit cu Dumnezeul Triunic pentru a fi locuința Sa pe pământ, așa cum este revelat în imaginile și tipurile din tabernacul.

În primul rând, ca popor al lui Dumnezeu, trebuie să vedem o revelație a lui Dumnezeu, ca să putem vedea cine este El, cum este El, ce anume Îi face plăcere și ce nu Îi face plăcere, și ce intenționează să facă.

În Vechiul Testament, această revelație a lui Dumnezeu și cine este El poate fi văzută nu în cartea Genezei cu creația sau chemarea omului, ci în cartea Exodului, când Dumnezeu a adus poporul Său pe muntele Său și le-a dat legea.

Legea dată de Dumnezeu poporului Său nu era pentru ca ei să o păzească în modul exterior și să se asigure că o împlinesc; mai degrabă, legea a fost dată ca să le arate cine este Dumnezeu. Prin lege, poporul lui Dumnezeu a văzut și și-a dat seama că Dumnezeul lor era plin de dragoste, lumină, sfințenie și dreptate, iar ei Îl iubeau pe Dumnezeul lor.

Cu toate acestea, mulți au luat legea într-un mod exterior și au păzit-o și au fost uciși de litera legii.

Căutătorii iubitori ai Domnului din poporul Său – ca de pildă psalmiștii și profeții – L-au căutat pe Dumnezeu, L-au iubit pe Dumnezeu, L-au savurat pe Dumnezeu și L-au cunoscut pe Dumnezeu prin lege, care, pentru ei, era mărturia lui Dumnezeu.

Aleluia, legea este mărturia lui Dumnezeu, portretul lui Dumnezeu și, prin intermediul legii, putem vedea cine este Dumnezeu, cum este El și ce anume vrea sau nu vrea în noi și cu noi.

Fie ca noi să fim cei care Îl iubim pe Dumnezeu și Îl căutăm în dragoste, cei care stau departe de faptul de a păzi litera legii, ci mai degrabă, își exersează duhul și își întorc inima spre El ca să-L cunoască și să-L iubească în Cuvântul Său!

În Noul Testament vedem definițiile și realitatea legii, care este Cristos Însuși ca mărturie a lui Dumnezeu, iar noi, în calitate de credincioși în Cristos, Îl primim, Îl savurăm, suntem umpluți eu El, și Îi permitem să trăiască în noi o viață care este mărturia lui Isus pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu.

Rezultatul savurării și experimentării lui Cristos de către noi ca mărturie a lui Dumnezeu este că noi înșine devenim duplicatul Său – devenim expresia lărgită și extinsă a lui Dumnezeu, pe măsură ce trăim o viață de om-Dumnezeu în mod corporativ.

Pe măsură ce cooperăm cu Domnul pentru a trăi o viață crucificată, negându-ne continuu sinele ca să-L trăim pe Cristos, avem resursa bogată a Duhului lui Isus Cristos pentru a fi mărturia lărgită și extinsă a lui Dumnezeu.

Să primim revelația divină cu privire la economia lui Dumnezeu ca să fim zidiți cu Dumnezeul Triunic ca locuință a Sa

Pe de o parte, trebuie să primim revelația divină cu privire la Dumnezeu Însuși, iar pe de altă parte, trebuie să primim revelația divină cu privire la economia lui Dumnezeu.

În economia Sa, Dumnezeu dorește să Se zidească pe Sine în noi și să ne zirească împreună cu Dumnezeu în Trinitatea Sa divină, astfel încât El și noi, noi și El, să fim o locuință reciprocă pentru Dumnezeu și omul de pe pământ, mărturia Sa.

Trebuie să primim revelația divină cu privire la economia lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi zidiți cu Dumnezeul Triunic în Trinitatea Sa divină ca locuința Sa de pe pământ pentru mărturia Sa.

Copiii lui Israel – a căror istorie este un tip reprezentativ al experienței noastre creștine – au primit mai întâi revelația divină despre Dumnezeu Însuși, apoi au primit revelația divină cu privire la economia lui Dumnezeu, așa cum este indicat în principal de tabernacul cu toate componentele și mobilierul său.

Faptul că poporul lui Dumnezeu trebuia să fie zidit împreună cu El este indicat de materialele care trebuiau folosite pentru zidirea tabernaculului.

Privind la scândurile tabernaculului, acestea erau din lemn de salcâm acoperit cu aur; scândurile din lemn de salcâm erau un tip reprezentativ al poporului lui Dumnezeu, în timp ce aurul care acoperea scândurile este un tip reprezentativ al persoanei divine (Exod 26:15-30).

Așadar, în scândurile tabernaculului făurite din lemn de salcâm acoperit cu aur, vedem un tip al poporului lui Dumnezeu care erau zidiți împreună cu Dumnezeu pentru a fi locuința Sa. Materialele pentru locuința lui Dumnezeu sunt atât poporul lui Dumnezeu – așa cum este simbolizat de lemnul de salcâm – cât și Dumnezeu Însuși – simbolizat de aur.

Trebuie să primim revelația divină cu privire la economia lui Dumnezeu, ca să fim zidiți cu Dumnezeu pentru a fi locuința Sa.

În tabernacul putem vedea o imagine a întregii Trinități divine; mai întâi, Fiul poate fi văzut în Chivot, în masa pâinii Prezenței și în altarul de tămâie.

Cristos Fiul este realitatea Chivotului, întruparea lui Dumnezeu pentru a fi prezența și vorbirea lui Dumnezeu pe pământ.

Cristos este adevărata pâine a lui Dumnezeu, aducând prezența lui Dumnezeu la noi și oferindu-ne resursa zilnică de care avem nevoie pentru viața și slujirea noastră noastră creștină.

Cristos este Cel care se roagă, rugăciunea însăși, Cel care Îi face plăcere lui Dumnezeu și-L satisface pe Dumnezeu, înălțându-Se la Dumnezeu cu o mireasmă dulce cu rugăciune și în rugăciune pentru Dumnezeu ca să ducă la îndeplinire ceea ce El dorește.

Dar unde Îl vedem pe Tatăl și pe Duhul în tipul tabernaculului? Tatăl este simbolizat de aur; în tipologie, aurul simbolizează natura divină a lui Dumnezeu, astfel încât Tatăl cu natura Sa divină este mereu omogenizat cu omul pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu.

Duhul este simbolizat de uleiul din cele șapte lămpi din lampadar; uleiul este un tip al Duhului și, dacă nu există ulei în lămpi, acestea ar fi inutile și nu ar exista lumină în tabernacul.

De asemenea, dacă ne uităm la lampadar, care era o singură entitate, putem vedea că simbolizează întregul Dumnezeu Triunic – aurul Îl simbolizează pe Tatăl, forma Îl simbolizează pe Fiul, și atât lămpile, cât și uleiul Îl simbolizează pe Duhul.

Lampadarul de aur și întregul tabernacul sunt revelația modului în care poporul lui Dumnezeu este zidit cu Dumnezeul Triunic pentru a fi locuința Sa pe pământ.

Fie ca să vedem această revelație și să fim poporul care se contopește cu Dumnezeu și este zidit cu Dumnezeul Triunic pentru locuința Sa de pe pământ.

Rezultatul faptului că vedem revelația economiei lui Dumnezeu este că vom permite lui Dumnezeu să Se contopească pe Sine cu noi și să Se zidească pe Sine întru noi și pe noi în El, astfel încât noi și El, El și noi, să devenim o clădire corporativă, o locuință corporativă și reciprocă, pentru expresia și mărturia lui Dumnezeu pe pământ.

Doamne Isuse, dă-ne revelația economiei lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi zidiți împreună cu Dumnezeu în Trinitatea Sa divină, ca locuința Sa de pe pământ pentru mărturia Sa. Amin, Doamne, fie ca să vedem cum Dumnezeu Se contopește pe Sine Însuși cu omul și cum Se zidește în om și pe om în Dumnezeu pentru locuința lui Dumnezeu. Contopește-Te mai mult cu noi, astăzi, și zidește-Te în ființa noastră și pe noi în Tine, astfel încât să poți obține o locuință pe pământ, biserica în calitate de mărturie corporativă a lui Isus, expresia lui Dumnezeu.

Dumnezeul nostru este intrabil (accesibil) – Dumnezeu și omul sunt zidiți pentru a deveni Tabernaculul lui Dumnezeu cu omul

Este foarte interesant de văzut că cele patruzeci și opt de scânduri din tabernacul corespund celor patruzeci și opt de cetăți date leviților; acest lucru arată că poporul lui Dumnezeu care Îl slujește este zidit împreună și contopit cu Dumnezeu pentru clădirea Sa.

Șase dintre cetățile leviților urmau să fie cetăți de refugiu, iar cel mai izbitor punct în ceea ce privește cetățile de refugiu este faptul că ele erau intrabile (accesibile) (Num. 35:6-7, 9-34).

Cetățile de refugiu Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic, iar Dumnezeul Triunic este accesibil. Cetățile de refugiu erau pentru ca ucigașul, cel care a omorât o persoană fără intenție, să se refugieze pentru a fi salvat de judecata lui Dumnezeu.

Aceste cetăți de refugiu care Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic sunt pentru noi, oamenii care facem greșeli, în care să alergăm și în care să rămânem așa încât să fim mântuiți de judecata lui Dumnezeu.

Amin, avem nevoie de Dumnezeul Triunic ca cetățile noastre de refugiu în care să fugim.

În cele din urmă, aceste patruzeci și opt de cetăți ale leviților se vor finaliza într-o cetate unică – Noul Ierusalim; tabernaculul descoperit în cartea Exod este o miniatură a acestei cetăți unice.

Așadar, cele patruzeci și opt de scânduri din tabernacul corespund celor patruzeci și opt de cetăți ale leviților, care erau accesibile, iar aceste cetăți se finalizează în Noul Ierusalim, lărgirea mărturiei lui Dumnezeu în univers.

În Noul Testament, mărturia lui Dumnezeu este biserica, Trupul lui Cristos, iar în eternitate, această mărturie se va finaliza în Noul Ierusalim, care se numește și tabernacul – chiar tabernaculul lui Dumnezeu cu omul (Apoc. 1:2, 9; 19:10; 21:3).

În Apocalipsa 19:10 vedem că mărturia lui Isus este duhul profeției; mărturia lui Isus este biserica. Mărturia lui Isus este realitatea profeției, substanța, dispoziția și caracteristica profeției.

În Vechiul Testament, tabernaculul era cu copiii lui Israel, iar în Noul Testament, tabernaculul este mai întâi Cristos (Ioan 1:14) și apoi biserica ca lărgire a lui Cristos.

În eternitate, însă, va exista tabernaculul suprem și finalizat – Noul Ierusalim! În fiecare caz în revelația tabernaculului atât din Vechiul cât și în Noul Testament, punctul izbitor este că tabernaculul este accesibil.

Aleluia, Dumnezeul Triunic este accesibil! Putem intra în El, putem rămâne în El și putem fi zidiți cu Dumnezeul Triunic pentru a deveni tabernaculul lui Dumnezeu cu omul!

Aleluia, Dumnezeul Triunic este accesibil! Dumnezeul nostru Triunic este deschis și accesibil pentru ca toți oamenii care fac greșeli să fugă în El și să fie mântuiți de judecata lui Dumnezeu! Amin, Doamne, venim la Tine, intrăm în Tine și vrem să rămânem în Tine, ca să fim atât mântuiți de judecată cât și să fim zidiți împreună ca locuință a Ta pentru mărturia Ta! Aleluia, putem veni la Dumnezeu, putem intra în Dumnezeu și putem fi zidiți împreună în Dumnezeu și cu Dumnezeu pentru a fi mărturia lui Isus, biserica, expresia corporativă a lui Dumnezeu pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, A Revelation of God’s People being built up with the Triune God to be His Dwelling Place (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 1 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să avem călăuzirea și conducerea lui Dumnezeu în și prin Cristos conform legământului lui Dumnezeu

12/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Slavă Domnului, putem avea călăuzirea și conducerea lui Dumnezeu în și prin Cristos conform legământului lui Dumnezeu!

Călăuzirea lui Dumnezeu pentru poporul Său este într-un mod general, iar conducerea Sa este într-un mod specific prin Cristos, Cel care a fost crucificat și înviat și care acum este în înălțarea Sa.

În cartea Numeri vedem atât faptul că Dumnezeu a călăuzit în mod general pe poporul Său prin intermediul norului și al celor două trâmbițe de argint (Num. 9:15 – 10:10), cât și faptul că El l-a călăuzit pe poporul Său într-un mod specific prin Chivot (v. 33-36), un tip reprezentativ al Cristosului crucificat și înviat în înălțarea Sa.

Săptămâna aceasta în prima parte a studiului nostru aprofundat al cărții Numeri am ajuns la ultima porțiune, Numeri 10, iar accentul nostru este pe Cristos ca și centru al mișcării lui Dumnezeu pe pământ începând de la încarnarea Sa trecând prin înălțarea Sa și până la a doua Sa venire.

În acest articol, în special, vrem să vedem că Cristos este Conducătorul nostru unic; nu un om este cel care ne conduce, ci Cristosul crucificat și înviat este Cel care ne conduce la locul potrivit de odihnă în călătoria lungă și aspră a vieții creștine.

În viața de biserică și în viața noastră creștină, Domnul ne conduce atât într-un mod general, cât și într-un mod specific, prin Sine Însuși ca Cristosul crucificat și înviat în înălțare.

Și mai mult, El ne conduce conform legământului Său; El este credincios conform legământului Său ca să ne aducă până la capăt în savurarea deplină a țării bune, iar Cristosul pe care Îl vedem este Cristosul pe care Îl savurăm și Îl posedăm.

Slavă Domnului pentru minunatul nostru Cristos, Cel care a venit ca să fie încarnat, a trăit o viață omenească perfectă, a fost crucificat, a înviat și este acum în înălțare, și care ne conduce acum prin El Însuși ca realitatea chivotului până la capăt către locurile de odihnă! Aleluia!

Și pe măsură ce El ne călăuzește și ne conduce, El ne urmează în calitate de stânca care ne dă apă pentru a ne potoli setea.

Pe de o parte, El ne conduce și ne călăuzește prin Sine Însuși ca mărturie vie a lui Dumnezeu; pe de altă parte, El ne și urmează ca stâncă vie pentru a ne oferi apă vie în timp ce urmăm conducerea Sa.

Slavă Domnului, pe măsură ce Domnul ne conduce și ne călăuzește, El ne și alimentează, iar conducerea Sa este ridicarea Sa; pe măsură ce El se ridică, inamicii sunt împrăștiați, iar noi Îl urmăm în victoria Sa!

Fie ca noi să fim cei care ne deschidem Domnului și Îi permitem să strălucească din nou asupra noastră, astfel încât, așa cum El l-a condus pe poporul Său în pustie prin intermediul norului, al trâmbițelor de argint și al chivotului, și noi să fim conduși de către El, călăuziți de El ca să intrăm în odihnă, în timp ce Cristos Își arată biruința! Amin!

Să avem călăuzirea și conducerea lui Dumnezeu prin Cristos conform legământului lui Dumnezeu

În Numeri 9:15 – 10:10 Dumnezeu a călăuzit pe poporul Său într-un mod general prin intermediul norului și al celor două trâmbițe de argint; când suflau trâmbițele, oamenii știau ce să facă, iar când norul se mișca, tot poporul se mișca.

Norul simbolizează prezența lui Dumnezeu ca harta noastră de călătorie; când avem prezența lui Dumnezeu, avem harta noastră pentru călătorie și putem urma călăuzirea și conducerea Sa.

Trâmbițele de argint diferă de coarnele berbecului pentru jubileu; trâmbițele de argint au un scop specific. Când copiii lui Israel mergeau la război împotriva adversarului lor, ei sunau o alarmă sunând din trâmbițe, pentru ca Iehova să-și amintească de poporul Său și să-i salveze de inamicii lor.

Pavel aplică acest lucru în 1 Cor. 14:8-9 unde spune că, atunci când trâmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? Suflarea trâmbițelor este ca rostirea unui mesaj, ambele ar trebui să se bazeze pe cunoașterea de către noi a mișcării Duhului Sfânt.

În special, ceea ce vorbim ar trebui să fie conform celor trei principii văzute în suflarea trâmbițelor.

În primul rând, numai preoților le era permis să sune trâmbițele; acest lucru indică faptul că numai cei care trăiesc înaintea lui Dumnezeu și se apropie de Dumnezeu pot cunoaște mișcarea Duhului Sfânt.

În al doilea rând, trâmbițele trebuie să fie dintr-o lucrare bătută, ceea ce înseamnă că mesajele despre care vorbim sunt de încredere numai dacă noi am trecut prin încercări.

În al treilea rând, trâmbițele trebuiau făcute din argint, ceea ce înseamnă că mesajele pe care le vorbim trebuie să se bazeze pe răscumpărarea lui Cristos și pe harul lui Dumnezeu.

Sunarea unei alarme este legată de plecarea la război; când vorbim ceva, este ca și cum am merge la război, căci vorbirea noastră poate ajuta și pregăti sfinții să se ridice și să lupte pentru Domnul.

Ceea ce vrem să accentuăm este conducerea Domnului prin intermediul chivotului, care este un tip reprezentativ al Cristosului crucificat și înviat în înălțarea Sa. Chivotul mergea înaintea poporului pentru a căuta un loc în care copiii lui Israel să se odihnească (Num. 10:33-36).

Chivotul i-a călăuzit pe copii lui Israel într-un mod specific, asemănător cu modul în care o barcă mică conduce o corabie mare printr-o strâmtoare îngustă și printr-un curent rapid.

Conducătorul unic al poporului lui Dumnezeu nu este vreun om (v. 29-32), ci este Cristosul crucificat și înviat în înălțarea Sa (Mat. 23:10). Conducătorul nostru unic este Cristos; noi nu urmăm un om ci pe Domnul, și El este unicul Conducător.

Cristosul crucificat și înviat în înălțarea Sa ne conduce și ne călăuzește. El este Conducătorul care ne conduce la locul potrivit de odihnă în călătoria lungă și aspră a vieții creștine (Evrei 4:8-9).

Așa cum Iosua l-a condus pe poporul lui Israel în odihna temporară din țara bună, tot astfel Cristos, în calitate de adevăratul nostru Iosua, ne conduce în odihna și savurarea deplină a Sa în calitate de Conducătorul nostru.

În călătoria noastră creștină lungă și aspră, trebuie să-L urmăm pe Cristos, Conducătorul nostru unic, și El ne va conduce în pacea desăvârșită și satisfacția deplină.

Pe de o parte, Dumnezeu l-a condus pe poporul Său prin intermediul norului, al trâmbițelor de argint și al chivotului; pe de altă parte, exista o stâncă care îi urma pe copiii lui Israel, și apă vie curgea din stâncă pentru a-i alimenta. Chivotul viu i-a condus și apa vie i-a urmat pentru a-i alimenta cu apă vie până când copiii lui Israel au intrat în odihnă.

Conducerea Chivotului Legământului indică faptul că conducerea lui Cristos este credincioasă, conform unui legământ.

Nu a fost Moise cel care l-a condus pe poporul Israel și nici socrul său nu i-a călăuzit; mai degrabă, Dumnezeu a fost Cel care l-a condus pe poporul Său prin intermediul chivotulului viu, Chivotul Legământului.

Conducerea din biserică nu este potrivit emoției sau afecțiunii, ci conform unui legământ.

Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam și urmașii săi pentru a-i aduce în țara bună (vezi Gen. 17:1-8; Exod 23:20). Așa cum Dumnezeu i-a spus lui Avraam, atunci când Lot s-a despărțit de el, să privească în toate cele patru direcții spre țara Canaanului, pentru că Dumnezeu îi va da această țară, tot astfel trebuie să Îl vedem pe Cristos și să Îl savurăm pe Cristos.

Trebuie să ne ridicăm ochii și să privim din locul unde ne aflăm, să Îl vedem pe Cristosul atotinclusiv și să întrăm în savurarea Sa ca țară bună.

În primul rând, Îl vedem pe Cristos ca țară bună, apoi ne ridicăm pentru a umbla în Cristosul pe care Îl vedem.

În cele din urmă, legământul lui Dumnezeu a fost introdus în Chivot, iar Chivotul a fost numit Chivotul Legământului. Prin urmare, Cristosul care ne conduce într-un loc de odihnă este Cristosul legământului, Cristosul credincioșiei lui Dumnezeu (cf. 2 Cor. 1:19-20).

Multe promisiuni ale lui Dumnezeu în El și prin El sunt da și Amin, pentru gloria lui Dumnezeu prin noi.

Cristosul care ne conduce într-un loc de odihnă este Cristosul crucificat și înviat în înălțarea Sa, și El este și Cristosul legământului, Cristos credincioșiei lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, ne deschidem conducerii și călăuzirii Tale în duhul contopit. Ne exersăm duhul și Te luăm ca pe Conducătorul nostru unic. Condu-ne în calitate de Cristosul crucificat și înviat în înălțarea Ta, în timp ce Te urmăm în călătoria lungă și aspră a vieții noastre creștine. Amin, Doamne, du-ne la locul potrivit de odihnă și condu-ne conform cu legământul Tău. Fie ca să privim din locul în care ne aflăm și să-L vedem pe Cristosul atotinclusiv, să-L savurăm și să-L posedăm împreună cu toți sfinții, potrivit credincioșiei lui Dumnezeu în legământul Său!

Să vedem un portret al biruinței lui Cristos în prima și a doua Sa venire

Numeri 10:35 este citat în Psalmul 68:18, iar Pavel a folosit această porțiune în Efeseni 4:8-10 pentru a aplica această porțiune înălțării lui Cristos.

La momentul în care Chivotul Legământului a fost instalat înaintea copiilor lui Israel în călătoria de trei zile pentru a le căuta un loc de odihnă, Moise a spus: Ridică-Te, Doamne, și inamicii Tăi să fie împrăștiați; și cei ce Te urăsc să fugă dinaintea Ta (Num. 10:33-35).

În mod similar, când Chivotul s-a odihnit, el a spus: Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel (v. 36).

Aceste versete sunt pline de semnificație, iar interpretarea și aplicarea lor se află în Noul Testament. Ridicarea din acest verset se referă la ridicarea lui Cristos la ceruri în înălțarea Sa, iar întoarcerea trebuie că se referă la a doua venire a lui Cristos.

Cuvântul lui Moise în versetele 35-36 ilustrează o viziune completă a economiei lui Dumnezeu începând cu încarnarea lui Cristos pentru a fi Chivotul, întruparea Dumnezeului Triunic, trecând prin înălțarea Sa și până la a doua Sa venire.

În Vechiul Testament, oriunde a fost Chivotul, un tip reprezentativ al lui Cristos, biruința a fost câștigată; în cele din urmă, acest chivot a urcat triumfător către vârful muntelui Sionului.

Acesta este un portret al modului în care Cristos a obținut biruința și S-a înălțat triumfător la ceruri.

Aleluia, în Cristos, ca realitate a Chivotului, Dumnezeu S-a întrupat, iar Acesta – Cristos ca întruparea Dumnezeului Triunic – nu numai că a fost crucificat, dar a și înviat, S-a înălțat și a fost întronat în mod triumfător mai presus de Muntele etern al Sionului pe tronul lui Dumnezeu.

Și El Se va întoarce la credincioșii Săi, în special la biruitorii Săi, și îi va răpi pentru a-i aduce acolo unde este El, pe tron. Aleluia!

Există mult mai multe de savurat în această porțiune, iar în articolele următoare vom intra în acest subiect mai amănunțit.

Aleluia, Dumnezeu să Se ridice și inamicii Săi să fie împrăștiați! Ridică-Te, o Iehova, și cei ce Te urăsc să fugă dinaintea Ta! Aleluia! Și întoarce-Te, o Iehova, la zecile de mii ale miilor din poporul Tău! Te lăudăm, Doamne Isuse, ca întruparea Dumnezeului Triunic! Tu ai venit, ai împlinit planul lui Dumnezeu, ai murit și ai înviat și ai fost înălțat ca să intri în biruință în glorie! Aleluia, Doamne, Tu Te vei întoarce în biruință pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Te lăudăm, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Having God’s Guidance and Leading in and through Christ according to God’s Covenant (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 12 ziua 1 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să avansăm în părtășia noastră cu Domnul ca să fim un tovarăș al lui Dumnezeu care cunoaște inima Sa

15/07/2019 by Credincios în Cristos 2 Comments

Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbește un om cu prietenul (tovarășul) lui... Exodul 33:11 — Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbește un om cu prietenul (tovarășul) lui… Exodul 33:11

Moise a fost un tovarăș al lui Dumnezeu, căci Domnul vorbea cu Moise față în față; el a fost intim cu Dumnezeu, fiind o persoană care cunoștea inima lui Dumnezeu și avea prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină.

Trebuie să avansăm în viața noastră spirituală venind la Domnul așa cum suntem și de oriunde suntem, ca să putem merge mai departe cu El, să ne apropiem de El, până când vom fi tovarășul Său, partenerul Său în întreprinderea divină, cei care cunosc inima lui Dumnezeu și au prezența Sa într-o măsură deplină.

Titlul din Cuvântul Sfânt pentru Înviorarea de Dimineață și studiul aprofundat de săptămâna aceasta asupra cărții Numeri este “Vorbirea lui Dumnezeu dintre heruvimii gloriei.”

Finalizarea ultimă și completă a unui asemenea fapt este văzut în Apocalipsa 22 cu Noul Ierusalim, orașul sfânt, care are dimensiunile unui cub (aceeași lungime, lățime și înălțime), arătând faptul că Noul Ierusalim este lărgirea completă a Sfintei Sfintelor.

Destinul nostru este să facem parte din locuința eternă a lui Dumnezeu, Sfânta Sfintelor eternă, ca să fim pe deplin în prezența lui Dumnezeu.

Sfânta Sfintelor avea o anumită dimensiune în cartea Exodul, o dimensiune mai mare în 1 Împărați și o dimensiune finalizată în Apocalipsa 21-22.

Principiul Sfintei Sfintelor este că noi, credincioșii în Cristos, putem trăi și umbla direct în prezența lui Dumnezeu; nu există nici un văl sau o separare, și nu doar că trăim în prezența Sa în timp ce petrecem timp cu El dimineața, dar toată ziua trăim și umblăm direct în prezența lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 21:4-5 vedem că cei din Noul Ierusalim vor vedea fața Sa și numele Său va fi pe frunțile lor; destinul nostru ca și credincioși în Cristos este să vedem neîncetat fața lui Dumnezeu și numele Său va fi pe fruntea noastră! Aleluia!

Astăzi noi toți suntem la diferite nivele în părtășia noastră cu Domnul; unii pot fi mai departe de Domnul, alții sunt un pic mai aproape, în timp ce și alții sunt foarte intimi cu Domnul. Ce trebuie să facem nu este să ne auto-analizăm sau să ne facem o autoevaluare, ci pur și simplu să venim la Domnul așa cum suntem și acolo unde suntem, ca să putem merge mai departe cu El.

Când aprofundăm acest subiect, mințile noastre trebuie să fie protejate de gândurile subtile ale inamicului care sunt că a fi una cu Dumnezeu și a trăi direct în prezența lui Dumnezeu este ceva dincolo de noi înșine, ceva care este numai pentru oamenii mai în vârstă care sunt profund spirituali…

Cartea Apocalipsei ne include pe noi toți; noi toți vom fi parte a Sfintei Sfintelor finalizată, noi toți vom trăi pentru totdeauna și vom funcționa și vom servi pentru totdeauna în prezența directă a Domnului în glorie!

Aleluia, Îi vom vedea fața, El va străluci peste noi și, sub această strălucire, vom împărăți în împărăția eternă!

Pur și simplu trebuie să ne exersăm duhul de credință și să nu devenim subiectivi, analizând unde suntem; mai degrabă, trebuie să venim la Domnul oricând, oriunde, așa cum suntem, să Îl experimentăm și să avem părtășie cu El, fiind conștienți de faptul că toți suntem într-un proces de a merge mai departe cu El dintr-un stadiu al gloriei într-un alt stadiu al gloriei!

Noi toți suntem în procesul de a avansa cu Domnul până când vom fi în Sfânta Sfintelor, stând pe Cristos ca locul împăcării, locul unde păcătoșii răscumpărați se întâlnesc cu Dumnezeu.

Vom fi sub strălucirea Domnului gloriei, vom intra în contact cu tronul Său și vom primi o infuzie continuă, ascultând vocea Sa! Acesta este destinul nostru. Aleluia!

Moise era un tovarăș al lui Dumnezeu intim cu Dumnezeu, cunoscând inima lui Dumnezeu și având prezența Sa

Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul Domnului... Numeri 12:7-8 — Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul Domnului… Numeri 12:7-8

În Exodul 33:11 vedem că Iehova vorbește lui Moise față în față, la fel cum un om ar vorbi cu tovarășul său.

Biblia recunoaște faptul că Moise a fost tovarășul lui Dumnezeu; acest cuvânt pentru “tovarăș” (companion) este diferit de cuvântul pentru “prieten” folosit în legătură cu Avraam în 2 Cronici 20:7 și Isaia 41:8.

Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu – el a fost separat de poporul idolatru înspre Dumnezeu (Iosua 24:2-3) și a intervenit pentru Lot (Geneza 18:16-33). Chiar și apostolul Iacov ne-a spus că Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu (Iacov 2:23).

El nu a fost doar îndreptățit de către Dumnezeu, ci a și devenit un prieten al lui Dumnezeu; Dumnezeu l-a privit pe Avraam ca pe un preaiubit, o persoană față de care manifesta afecțiune.

Dar Moise nu era doar un prieten al lui Dumnezeu, ci și un tovarăș al lui Dumnezeu. Cuvântul tovarăș include prietenia, dar merge mult mai departe; include și gândul unei asocieri intime (un înțeles al acestui cuvânt în ebraică este “asociat”).

Moise a fost tovarășul lui Dumnezeu, un asociat al lui Dumnezeu; el și Dumnezeu aveau un interes comun, o întreprindere comună, o carieră comună.

Aceasta nu înseamnă că nu a existat vreun interes comun între Avraam și Dumnezeu, căci ei au împărtășit un interes comun, dar nu în aceeași măsură în care Moise a împărtășit un interes comun cu Dumnezeu.

Moise și Dumnezeu erau parteneri într-o mare întreprindere; ei au fost implicați în “aceeași carieră” și au fost parteneri până la capăt. Moise nu a fost doar un prieten intim cu Dumnezeu; el și Dumnezeu erau asociați, parteneri, tovarăși.

Domnul i-a vorbit cu Moise față în față, la fel cum un om vorbește cu tovarășul său (Exodul 33:11), iar Moise a fost credincios în toată casa Sa și a văzut forma lui Iehova (Num. 12:7-8).

Deoarece Moise era intim cu Dumnezeu, el era o persoană care cunoștea inima lui Dumnezeu și care era potrivit cu inima Sa. Moise a atins inima lui Dumnezeu, căci el știa ce era în inima Sa și avea prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină.

Trebuie să fim astfel de persoane, cei care sunt după inima lui Dumnezeu; constituția noastră organică trebuie să fie casa Sa și trebuie să fim un duplicat al inimii lui Dumnezeu.

Trebuie să fim un tovarăș al lui Dumnezeu, cei care nu doar cunosc Cuvântul lui Dumnezeu și caracterul lui Dumnezeu, ci și inima lui Dumnezeu, fiind după inima lui Dumnezeu, fiind intimi cu Dumnezeu și având prezența Sa într-o măsură deplină.

Chiar și în aspirația noastră de a fi formați și pregătiți pentru a fi armata de care Domnul are nevoie să lupte împreună cu El pentru interesul Său, trebuie să ne dăm seama că această armată este preoțească, adică, această armată este compusă din cei care Îl contactează pe Dumnezeu și sunt intimi cu Dumnezeu, cei care sunt tovarășii lui Dumnezeu pentru întreprinderea Sa măreață pe pământ.

Ca preoți avem dreptul prin sângele lui Isus ca să intrăm în Sfânta Sfintelor și să ne împărtășim cu Dumnezeul gloriei pe Cristos ca locul întâlnirii.

Aici avem conducerea Sa, îndrumarea Sa și vorbirea Sa; în timpul nostru față în față cu Domnul, în timpul nostru intim, personal, spiritual, afectuos cu El, Îi cunoaștem inima și avem prezența Sa într-o măsură deplină.

Doamne Isuse, vrem să fim un tovarăș al lui Dumnezeu așa cum și Moise a fost, cei care sunt intimi cu Dumnezeu și care cunosc inima lui Dumnezeu. Fă-ne cei care sunt după inima lui Dumnezeu, cei care pot atinge inima lui Dumnezeu și care au prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină. Amin, Doamne Isuse, Te iubim. Ne deschidem Ție. Înaintăm prin sângele lui Isus Cristos, ca să putem intra în Sfânta Sfintelor și să ne împărtășim cu Domnul gloriei pe Cristos ca locul întâlnirii. Fă-ne tovarășul Tău, Doamne, cei care cunosc inima Ta, au prezența Ta și ating inima Ta.

Să avansăm în părtășia noastră cu Domnul pentru a fi în prezența Sa, față în față cu Dumnezeu

Moise s-a suit pe munte, și norul a acoperit muntele. Slava Domnului s-a așezat pe muntele Sinai și norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. Înfăţișarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. Moise a intrat în mijlocul norului și s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopţi. Exodul 24:15-18

În Exodul 24:15-18 vedem că Moise era în Sfânta Sfintelor pe munte, unde era gloria shekina a lui Dumnezeu; acolo Dumnezeu Și-a deschis inima și i-a vorbit despre dorința inimii Sale de a avea o locuință pe pământ printre poporul Său.

Existau acolo cel puțin trei clase de oameni la distanțe diferite față de Muntele Horeb, în ce privește apropierea lor față de Dumnezeu.

Prima clasă, majoritatea copiilor lui Israel, erau la baza muntelui, care stăteau la distanță și tremurau (Exodul 20:18); acesta este locul unde începem cu toții.

A doua clasă, Aaron, Nadab, Abihu și cei șaptezeci de bătrâni, erau pe munte și se închinau la distanță și priveau (24:1, 9). Ei erau sub un cer senin; au mâncat, L-au văzut pe Dumnezeu și au avut o anumită viziune a lui Dumnezeu și a intenției Sa, dar erau la jumătatea drumului spre vârf.

A treia clasă, Moise, se afla pe vârful muntelui, fiind infuzat cu Dumnezeu sub gloria Sa și primea viziunea tabernaculului în calitate de locuința lui Dumnezeu pe pământ (vezi v. 13, 16; 25:1, 8-9).

Aceste trei locații corespund și celor trei părți ale tabernaculului: curtea de afară, Locul Sfânt și Sfânta Sfintelor; am putea spune că poporul Israel era în curtea de afară, Aaron, fiii săi și bătrânii erau în Locul Sfânt, iar Moise era în Sfânta Sfintelor.

Aceste trei locații ilustrează faptul că printre poporul lui Dumnezeu există diferite stadii de părtășie cu El și, indiferent unde suntem acum, trebuie să avansăm în părtășia noastră cu Domnul pentru a fi în prezența Sa față în față cu Dumnezeu.

Este normal ca în viața de biserică și în viața Trupului universal ca sfinții să fie la diferite nivele în creșterea lor în viață, în diferite stadii de dezvoltare.

Trebuie ca pur și simplu să Îl experimentăm pe Domnul acolo unde suntem, și El ne va aduce la un alt nivel și la alt nivel până când vom fi pe vârful muntelui în gloria shekina!

Acestea fiind spuse, este dăunător și chiar ridicol să ne măsurăm cu altcineva sau să comparăm creșterea noastră în viață și dezvoltarea în Domnul cu altcineva; noi suntem acolo unde suntem în viața noastră cu Domnul și trebuie ca să avansăm încetul cu încetul în părtășia noastră cu Domnul.

Trebuie ca doar să venim la Domnul așa cum suntem, pe baza sângelui Său; nu ar trebui să așteptăm până când devenim mai buni (în ochii noștri), până când dispoziția noastră se va schimba, până când va trece ceva timp după ultimul nostru faliment… De îndată ce suntem conștienți de acest lucru, ar trebui să venim înaintea Domnului pe baza sângelui lui Isus!

Există un alt nivel în afara celor trei – Moise, Aaron și bătrânii, și restul poporului; acesta este Iosua, care îl slujea pe Moise într-un mod credincios de mult timp, care a fost constituit și pregătit ca să fie un războinic.

Iosua trebuie să fi fost pe vârful muntelui, dar nu știm unde; din punct de vedere spiritual, probabil că era în tranziție de la mijloc spre vârf – ar fi putut atinge Sfânta Sfintelor, dar nu era pe deplin acolo.

De multe ori și noi suntem astfel: atingem Sfânta Sfintelor, ne întoarcem în Locul Sfânt și apoi atingem din nou Sfânta Sfintelor – suntem în tranziție.

Nu ne este de folos să ne analizăm cu privire la locul unde suntem, dar este o binecuvântare și o alimentare să ne rugăm Domnului în timpul nostru cu El:

Doamne Isuse, luminează-ne pentru a vedea unde suntem în stadiul nostru de creștere în viață, în dezvoltarea noastră în viața divină. Nu vrem să fim înșelați și nu vrem să acceptăm minciunile lui Satan. Doamne, vrem să mergem mai departe cu Tine, ca să putem avea o părtășie autentică cu Tine sub un cer senin. Fă-ne să avansăm în părtășia noastră cu Tine până când vom fi în Sfânta Sfintelor, pe vârful muntelui, văzându-Te față în față și având vorbirea Ta! Adu-ne mai departe cu Tine, Doamne, puțin câte puțin și zi de zi, până când vom trăi în prezența Ta tot timpul, fiind infuzați cu Tine și primind viziunea Ta ca să fim reședința Ta pe pământ!