o alimentație a lui Cristos

Mâncăm din pomul vieții și suntem în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria noastră asupra șiretlicurilor lui Satan

18/10/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În cartea Daniel, vedem principiul recâștigării Domnului prin Daniel și tovarășii săi, care au fost biruitori, fiind în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor lui Satan; ei au ieșit biruitori atât în aspectul schimbării numelor lor, cât și în aspectul alimentației demonice oferite de împărat.

Doamne Isuse, fă-ne astăzi asemenea lui Daniel. Fă-ne sfinții Tăi biruitori. Vrem să Te urmărim, să Te cunoaștem, să Te savurăm și să Te exprimăm împreună cu tovarășii noștri. O, Doamne, biruiește în noi! Vrem să-i luăm pe Daniel și pe tovarășii săi ca modele în Domnul și să biruim în această epocă, pentru ca Tu să ai o cale de a schimba această epocă! Ne dăm Ție astăzi, Doamne, pentru a birui fiind una cu Tine în toate lucrurile, astfel încât să putem obține victoria asupra șiretlicurilor lui Satan! Amin!

În această săptămână ne îndreptăm atenția către cartea Daniel, pentru a vedea victoria biruitorilor, așa cum se vede în cazul lui Daniel și al tovarășilor săi.

Avem nevoie de un nou început cu Domnul, zi de zi; trebuie chiar să ne consacrăm Lui din nou, pentru a fi mai aproape de El, pentru a pregăti mireasa Sa puțin mai mult astăzi și pentru a fi biruitorii Săi, astfel încât să-L putem aduce înapoi.

Dumnezeu dorește să Se distribuie pe Sine în Trinitatea Sa divină în noi, pentru a câștiga un om-Dumnezeu corporativ pentru împlinirea economiei Sale eterne. Vedem acest lucru în cazul lui Noe, Daniel și Iov; Dumnezeul Triunic dorește să Se introducă pe Sine în noi, distribuindu-Se în ființa noastră, astfel încât să fim umpluți de El și să-L exprimăm în mod corporativ pe pământ.

Dorim să fim sfinții biruitori ai Domnului, aflați pe linia vieții, pentru a împlini economia lui Dumnezeu – așa cum au fost Noe, Daniel și Iov în vremea lor. Noe, Daniel și Iov sunt modele de trăire a unei vieți de biruitor pe linia vieții pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu.

Vrem să fim „Noe”, „Daniel” și „Iov” ai zilelor noastre. Indiferent cât de întunecată este această epocă – și, cu siguranță, trăim la sfârșitul acestei epoci, când întunericul este mai profund ca niciodată – Dumnezeu dorește să câștige sfinți biruitori.

Oricât de întunecată a fost epoca pe vremea lui Noe, Noe a găsit har înaintea lui Iehova. Oricât de întunecată și degradată a fost situația pe vremea lui Daniel, Daniel a fost biruitor. El a respins hrana de proveniență diabolică și a biruit, fiind una cu Dumnezeu în victoria Sa asupra șiretlicurilor lui Satan.

La fel și Iov: el L-a atins pe Dumnezeu, L-a văzut pe Dumnezeu și a biruit, rămânând pe deplin pe linia vieții.

Fie ca noi să trăim și să lucrăm în conformitate cu viziunea acestei epoci, pentru a putea schimba epoca astăzi pentru împlinirii economiei eterne a lui Dumnezeu. Fie ca noi să rămânem deschiși distribuirii lui Dumnezeu, pentru a-L putea experimenta, a-L savura și a-L exprima pentru împlinirea economiei Sale divine.

Daniel și tovarășii săi au fost biruitori în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor lui Satan

Dacă citim cartea Daniel, vom fi impresionați de Daniel și de tovarășii săi; ei au fost biruitori, fiind în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor lui Satan (Dan. 2:13, 17; comp. cu Apoc. 17:14; Mat. 22:14).

Principiul recâștigării Domnului se poate observa în cazul lui Daniel și al tovarășilor săi. Daniel a avut trei tovarăși – Anania, Mișael și Azaria – care au fost biruitori în epoca lor, fiind în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor vrăjmașului.

Pe vremea lui Daniel, părea că Dumnezeu fusese învins: poporul Său fusese înfrânt și dus în robie, templul fusese dărâmat și nu mai exista nimeni care să-L exprime pe Dumnezeu. Cu toate acestea, Daniel și tovarășii săi au rămas biruitori acolo unde se aflau. Slavă Domnului!

În primele șase capitole ale cărții Daniel, vedem victoria acestor tineri – descendenți ai poporului ales al lui Dumnezeu, aflat într-o stare degradată – asupra șiretlicurilor lui Satan. Daniel și tovarășii săi se aflau în captivitate în Babilon, dar ei au ieșit biruitori asupra:

alimentației demonice (1:3-21),
orbirii diabolice care îi împiedică pe oameni să vadă marea imagine omenească (totalitatea guvernării umane de-a lungul istoriei omenirii) din visul lui Nebucadnețar (cap. 2),
seducției închinării la idoli (cap. 3), vălului care îi împiedică pe oameni să vadă domnia cerurilor de către Dumnezeul cerurilor (cap. 4),
ignoranței cu privire la consecințele desfrâului înaintea lui Dumnezeu și la afrontul adus sfințeniei Sale (cap. 5), și
vicleniei care a încercat să împiedice credincioșia celor biruitori în închinarea adusă lui Dumnezeu (cap. 6). Uimitor!

Satan a atacat poporul lui Dumnezeu cu atâta înverșunare, folosind numeroase uneltiri, însă Daniel și tovarășii săi au ieșit biruitori. Acesta este principiul recâștigării Domnului. Trebuie să trăim într-o unitate deplină cu Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi, pentru a-l învinge pe Satan și uneltirile sale – ba mai mult, pentru a fi victorioși în Domnul!

În încercarea sa diabolică de a-i ispiti pe Daniel și pe tovarășii săi, Nebucadnețar le-a schimbat numele – nume care indicau faptul că aparțineau lui Dumnezeu – cu altele, care îi uneau cu idolii (Dan. 1:6-7). Cea mai fundamentală ispită și strategie a vrăjmașului a fost schimbarea numelor lor; el a înlocuit numele care arătau că aceștia Îi aparțin lui Dumnezeu cu nume care îi uneau cu Satan.

Numele Daniel, care înseamnă „Dumnezeu este Judecătorul meu”, a fost schimbat în Belșațar, însemnând „prințul lui Bel” sau „cel favorit al lui Bel” (Isa. 46:1). Numele Anania, care înseamnă „Iah a dăruit cu har” sau „cel favorizat de Iah”, a fost schimbat în Șadrac, însemnând „luminat de zeul-soare”.

Numele Mișael, care înseamnă „Cine este așa cum este Dumnezeu?”, a fost schimbat în Meșac, însemnând „Cine poate fi asemenea zeiței Șac?”. Numele Azaria, care înseamnă „Iah a ajutat”, a fost schimbat în Abed-Nego, însemnând „slujitorul credincios al zeului focului, Nego”.

Daniel și tovarășii săi nu se aflau doar în captivitate; vrăjmașul a dorit, de asemenea, să le schimbe numele pentru a-i uni cu cel rău și cu idolii săi. O, Doamne!

Un nume reprezintă o persoană și o anumită realitate; cea mai elementară strategie a lui Satan este aceea de a ne schimba numele. Însă, slavă Domnului, în lucrarea Sa de recâștigare, numele noastre sunt readuse la forma lor inițială.

Pe măsură ce trăim într-o unitate deplină cu Dumnezeu pentru a-l învinge pe Satan și a contracara uneltirile sale, numele noastre sunt schimbate, devenind legate de Dumnezeu și de economia Sa.

Dumnezeu ne dă nume care reflectă ceea ce El lucrează în noi. El dorește să imprime asupra noastră numele Dumnezeului nostru, numele cetății Dumnezeului nostru și noul nume al Domnului; aceste nume vor fi purtate pe frunțile noastre. Indiferent cât de mult ar dori Satan să ne schimbe numele și să ne unească cu el, numele nostru rămâne cel pe care ni-l dă Dumnezeu.

În capitolul 5 din Daniel vedem că, în timpul împăratului Belșațar, Daniel își păstrează numele – Daniel, un om al Celui Preaînalt. Aleluia! Trebuie să trăim într-o unitate cu Domnul pentru a ne păstra numele dat de Dumnezeu – numele noastre de oameni-Dumnezeu!

Doamne Isuse, Te iubim și dorim să fim biruitori una cu Tine! Amin, Doamne, fă-ne astăzi pe deplin una cu Tine, pentru a învinge orice uneltire și stratagemă a lui Satan. Fă-ne astăzi asemenea lui Daniel și tovarășilor săi, care au fost în mod absolut una cu Dumnezeu în victoria lor asupra șiretlicurilor lui Satan. O, Doamne, ne dăm Ție pentru a Te savura, pentru ne împărtăși din bogățiile Tale, pentru a rămâne în Cuvântul Tău viu și pentru a trăi într-un singur duh cu Tine! Ajută-ne să biruim orice alimentație demonică și orice orbire care ne împiedică să vedem ceea ce faci Tu astăzi – în special faptul că dorești să Te întorci, să distrugi guvernarea umană și să instaurezi împărăția! Ajută-ne să biruim orice seducție a închinării la idoli și orice ne împiedică să vedem stăpânirea Dumnezeului cerurilor! Amin, Doamne, fie ca astăzi să trăim într-un singur duh cu Tine, pentru a fi credincioșii Tăi biruitori! Nu vrem să acceptăm numele pe care ni le dă vrăjmașul – menite să ne facă una cu el – ci să trăim pe deplin una cu Tine, pentru a învinge stratagemele și uneltirile lui Satan! Aleluia pentru Cristos, Cel care a biruit în noi!

Să fim biruitori asupra alimentației demonice prin hrănirea din pomul vieții – pentru a fi una cu Dumnezeu – și prin respingerea pomului cunoștinței binelui și răului

În capitolul 1 din cartea Daniel vedem că Daniel și tovarășii săi au fost aleși dintre captivii din Israel pentru a face parte din suita de la curtea împăratului. Împăratul i-a poruncit căpeteniei famenilor săi să aducă câțiva dintre fiii lui Israel, inclusiv unii din seminția împărătească și din rândul nobilimii (Dan. 1:3-4).

Printre aceștia s-au numărat tinerii biruitori pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a obține victoria asupra șiretlicurilor lui Satan – Daniel și tovarășii săi. Satan a crezut, probabil, că L-a învins pe Dumnezeu, întrucât poporul lui Dumnezeu fusese înfrânt și dus în captivitate, iar pe pământ nu mai exista niciun loc în care Dumnezeu să primească închinare.

Aleșii lui Dumnezeu fuseseră înfrânți, iar scopul lui Dumnezeu pe pământ avusese de suferit. Însă Dumnezeu nu a fost nici dezamăgit, nici învins; El avea, totuși, câțiva biruitori – pe Daniel și pe tovarășii săi. Dumnezeu era suveran; El a rânduit ca acești tineri dragi să fie duși în Babilon, unde au ieșit biruitori, fiind într-o unitate deplină cu Domnul.

Primul aspect în care au ieșit biruitori a ținut de alimentație. Imediat ce împăratul i-a adus în casa sa, le-a oferit cele mai bune mâncăruri și veșminte, inclusiv hrană de la masa împărătească. O astfel de hrană era necurată, fiindcă fusese oferită idolilor. Prin urmare, Daniel nu putea să consume o asemenea mâncare; dacă el și tovarășii săi ar fi mâncat-o, s-ar fi întinat.

Ispita diabolică a lui Nebucadnețar a constat, în primul rând, în încercarea de a-i ademeni pe cei patru tineri străluciți – descendenți ai aleșilor înfrânți ai lui Dumnezeu, Daniel și cei trei tovarăși ai săi – să se întineze consumând din hrana sa necurată, hrană oferită idolilor.

Prima ispită pe care ne-o scoate Satan în cale are întotdeauna legătură cu mâncarea. Acest lucru ne trimite înapoi la Geneza 1-2, unde vedem că Dumnezeu a acordat o mare atenție aspectului hranei omului; Dumnezeu l-a așezat pe om în grădina Edenului, iar în mijlocul grădinii se aflau pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.

Dumnezeu a dorit ca omul să mănânce din pomul vieții – așezându-l chiar în fața acestuia – și i-a interzis să mănânce din pomul cunoștinței. Ei bine, în Daniel 1 întâlnim aceeași situație: Daniel și tovarășii săi au fost puși în fața a doi „pomi”. Dacă ar fi consumat din bucatele alese ale împăratului, ar fi mâncat, de fapt, din pomul cunoștinței binelui și răului.

Pentru Daniel și tovarășii săi, acele bucate alese reprezentau, în realitate, pomul greșit; mâncând din ele, ei s-ar fi alipit de Satan, devenind chiar una cu el.

Ce perspectivă profundă aveau ei asupra aspectului alimentației! Când mâncăm din pomul cunoștinței binelui și răului, ne unim cu Satan și devenim una cu el. Însă, când mâncăm din pomul vieții, ne unim cu Dumnezeu și devenim una cu Dumnezeu!

Daniel și tovarășii săi au refuzat să mănânce hrana necurată a lui Nebucadnețar, alegând în schimb legumele; prin aceasta, ei respingeau, de fapt, pomul cunoștinței binelui și răului și alegeau pomul vieții.

Astăzi, ne confruntăm cu aceeași alegere. Lumea ne oferă din abundență tot felul de „hrană”, inclusiv „bucate alese”. Divertismentul, rețelele de socializare, sportul, știrile și atâtea alte aspecte ale acestei lumi – care par inofensive, ba chiar interesante – constituie, toate, „bucatele alese ale împăratului”.

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să alegem pomul vieții (Apocalipsa 2:7). Trebuie să refuzăm să mâncăm din pomul cunoștinței binelui și răului și să alegem, în schimb, pomul vieții.

Hrana pe care o oferă această lume este necurată și este destinată idolilor. Uneori, ei îi numesc chiar pe cântăreții, actorii sau sportivii mai cunoscuți drept „vedete” sau „idoli”. Există idoli în lume; noi nu doar consumăm lucrurile pe care această lume ni le oferă, ci, mai mult decât atât, prin consumarea acestor lucruri, ajungem să fim asociați cu Satan, legați de el și una cu el, în slujba scopului său. Cât de viclean este el și cât de înșelătoare sunt uneltirile și planurile sale!

Fie ca noi să vedem că pomul vieții se află în duhul nostru, în Cuvântul lui Dumnezeu și în viața de biserică; fie ca noi să alegem astăzi să fim pe linia vieții! Fie ca noi să alegem să nu ne hrănim cu hrana care întinează – pe care Satan, ca stăpânitor al acestei lumi, ne-o oferă – ci să ne hrănim din pomul vieții, adică din Dumnezeu în Cristos ca viață, astfel încât să fim uniți cu Dumnezeu și să fim una cu El!

Fie ca Domnul să ne facă astăzi asemenea lui Daniel și tovarășilor săi – niște biruitori care sunt în mod absolut una cu Dumnezeu, capabili să învingă alimentația demonică! Amin! Hrănindu-ne din pomul vieții, putem birui alimentația demonică și putem fi una cu Domnul în mod absolut, devenind astfel biruitorii Săi din ziua de astăzi!

Doamne Isuse, alegem să fim biruitorii Tăi astăzi! Alegem să fim sfinții Tăi biruitori – asemenea lui Daniel și tovarășilor săi – în această epocă! Îți mulțumim, Doamne, că, deși se pare uneori că poporul Tău este în robie, iar închinarea adusă Ție este întreruptă, Tu ai totuși oameni care biruiesc și Te exprimă pe Tine! Aleluia! Dumnezeu nu este niciodată învins: El are întotdeauna sfinți biruitori care găsesc har în ochii Săi și sunt pe deplin una cu El ca să biruiască în epoca în care trăiesc. Fă-ne și pe noi astfel de oameni astăzi! O, Doamne, ajută-ne să biruim alimentația demonică din această lume! Fie ca noi să ieșim victorioși asupra alimentației demonice oferite cu atâta generozitate de către stăpânitorul acestei lumi. Doamne Isuse, alegem să ne hrănim din pomul vieții și respingem pomul cunoștinței binelui și răului! Amin, Doamne! Vrem să Te primim pe Tine ca viață și să depindem de Tine ca viață; respingem alimentația demonică oferită de stăpânitorul acestei lumi! Aleluia! Când mâncăm din pomul vieții, suntem uniți cu Dumnezeu și devenim una cu Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să fim absolut una cu Dumnezeu în această epocă, pentru a fi biruitorii Săi care pun capăt acestei epoci! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Eat the Tree of Life & be Absolutely one with God in our Victory over Satan’s Devices, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Victoria biruitorilor văzută cu Daniel și tovarășii lui (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Mâncatul și băutul lui Cristos ca hrană spirituală este punctul central al clădirii lui Dumnezeu

24/08/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația într-o alimentație din Cristos ca hrană spirituală, căci orice mâncăm din Cristos ne reconstituie pentru a ne face locuința Lui; punctul central al clădirii lui Dumnezeu astăzi este Cristosul pe care l-am mâncat, digerat și asimilat, iar acest Cristos din noi este o aducere aminte eternă!

Săptămâna aceasta venim la subiectul Hrana noastră spirituală, stânca noastră spirituală și conținutul mesei Domnului, bazându-ne în principal pe 1 Corinteni 10-11 și unele porțiuni din Exod.

Ce Cristos minunat avem! Dumnezeu ni L-a dat pe Cristosul atotinclusiv pentru a fi savurarea și experiența noastră, iar noi, ca credincioși în Cristos, trebuie pur și simplu să rămânem sub distribuirea divină a Trinității Divine pentru a-L savura, a ne împărtăși din bogățiile Sale și a fi constituiți cu El pentru a deveni clădirea lui Dumnezeu, biserica!

Pe măsură ce parcurgem carte după carte în Noul Testament, putem vedea multe aspecte ale Cristosului atotinclusiv pentru savurarea noastră și putem citi și ne putem ruga pentru cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L primi pe Cristos în noi și a-L face parte din constituția noastră.

Cristos este atât de bogat! El este atât de minunat! El este atât de atotinclusiv! El este desfătarea Tatălui, Preaiubitul Tatălui și El este, de asemenea, porția noastră pentru savurarea noastră! El este hrana noastră spirituală pentru care să mâncăm și să trăim și El este stânca noastră spirituală care ne urmează pentru a ne da apă vie ori de câte ori avem nevoie.

Mai mult, El este conținutul Mesei Domnului, căci masa Domnului este pur și simplu să-L arate pe Cristos ca fiind totul pentru savurarea noastră.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului iar și iar și să fim dezvăluiți pentru a-L vedea, a-L savura, a-L mânca, bea și a fi constituiți cu El pentru zidirea bisericii ca locuință a lui Dumnezeu.

El vrea să devină hrana noastră – și vrea să ne schimbe alimentația, astfel încât să nu mai mâncăm din lucrurile lumii, ci mai degrabă să-L mâncăm pe El, să fim constituiți cu El și să fim umpluți cu El ca hrană interioară.

Ce înseamnă ca Cristos să fie adevărata noastră mană? Ce înseamnă pentru noi să-L mâncăm pe Cristos? Cum putem să-L mâncăm pe Cristos? Trebuie să ne deschidem către Domnul pe măsură ce venim la cuvântul Său, pentru a putea învăța să-L mâncăm pe Cristos și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh.

Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și ne rugăm asupra cuvântului Său, pe măsură ce avem părtășie cu El pe tot parcursul zilei, Domnul are o cale de a ne vorbi, de a ne hrăni, de a ne alimenta și de a ne reconstitui cu Sine Însuși.

O, fie ca Domnul să strălucească asupra noastră! Fie ca El să strălucească cu adevărat asupra noastră pentru a ne expune și a ne arăta cât de mult avem nevoie de Cristos! Avem nevoie de El nu numai în cunoașterea noastră, ci și în experiența și savurarea noastră!

Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală pentru a trăi prin Cristos și a zidi biserica

1 Corinteni 10:3 ne spune că toți copiii lui Israel au mâncat aceeași hrană în pustie; au mâncat mana, care era hrana pe care Dumnezeu le-a dat-o să mănânce zi de zi, timp de patruzeci de ani (Ioan 6:31-35).

Dacă citim Exod capitolul 16, vedem cum Dumnezeu a purtat de grijă ca poporul Său să mănânce mană zi de zi; adevărul profund din acest capitol este că Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația. Dumnezeu nu ni-L dă doar pe Cristos să-L mâncăm; El vrea să avem o schimbare a alimentației către o alimentație a lui Cristos ca hrană spirituală.

Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală, adevărata mană trimisă de Dumnezeu Tatăl pentru noi, ca popor ales al lui Dumnezeu, să trăim prin Cristos (1 Corinteni 10:3; Ioan 6:31-35, 48-51, 57-58).

Cartea Exod este o carte ca nicio alta din Biblie, deoarece ne arată o imagine clară a mântuirii depline a lui Dumnezeu. Dacă citim mesajele de studiu de viață asupra cărții Exod, vom fi foarte luminați cu privire la mântuirea deplină a lui Dumnezeu și vom fi ajutați să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca mântuire a noastră pentru clădirea lui Dumnezeu.

Trebuie să vedem nu doar că Dumnezeu ni-L dă pe Cristos ca pâinea vieții, pâinea vie, pâinea lui Dumnezeu și pâinea care coboară din cer ca să o mâncăm, ci și mai mult, că Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația.

Așa cum poporul Israel a ieșit din Egipt și avea nevoie să-și schimbe alimentația de la mâncarea egipteană la mâncarea cerească, tot așa trebuie să ne schimbăm și noi alimentația.

Una este să-i spui cuiva să nu iubească lumea și lucrurile din lume, un îndemn care poate suna bine, dar s-ar putea să nu aibă prea mult impact. Dar cu totul altceva este să învățăm să-L mâncăm pe Cristos și să avem o schimbare a alimentației, în loc să-L mâncăm pe Cristos.

Mâncatul lui Cristos ca hrană spirituală este legat de clădirea lui Dumnezeu.

Când copiii lui Israel erau în Egipt, mâncând mâncare egipteană și trăind în stilul egiptean, nu au putut zidi tabernaculul pentru ca Dumnezeu să aibă o clădire pe pământ. Dar după ce au fost reconstituiți cu hrana cerească, mana venind din cer, au putut zidi tabernaculul pentru ca Dumnezeu să locuiască printre ei.

Noi, cei care credem în Cristos, suntem în lume, dar prin credință și botez am ieșit din lume pentru a fi sfințiți pentru Cristos, un popor sfânt pentru El. Dar suntem încă constituiți cu multe lucruri în lume, așa că trebuie să avem o schimbare de alimentație.

Nu suntem calificați să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos dacă suntem constituiți cu lumea și nu-L avem pe Cristos ca constituție a noastră. Numai mâncându-L pe Cristos ca hrană spirituală pentru a fi constituiți cu El putem zidi biserica în calitate de locuință a lui Cristos.

Trebuie să-L mâncăm zilnic pe Cristos până când avem o schimbare de alimentație la o alimentație a lui Cristos. Zi de zi trebuie să plătim prețul pentru a ne trezi puțin mai devreme și a-L savura pe Domnul ca hrană a noastră.

Fiecare dintre noi trebuie să „adune mana” contactându-L pe Domnul pentru a obține provizia zilnică de la El. Așa cum poporul lui Israel trebuia să adune porția de mană pentru fiecare zi, un omer, tot așa trebuie să plătim prețul pentru a-L savura pe Cristos.

Dându-le Dumnezeu mană de mâncare, El a indicat că intenția Lui nu era doar să-i aducă în țara bună, ci, pe măsură ce intră în țara bună, ei vor fi reconstituiți în însăși natura lor.

Dumnezeu vrea să schimbe natura poporului Său; El vrea să schimbe însăși constituția lor pentru împlinirea scopului Său. Dumnezeu astăzi nu ne dă nimic de mâncare decât Cristos ca hrană spirituală, Cristos ca adevărată mană.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos zilnic, suntem reconstituiți cu El și trăim datorită Lui (Ioan 6:57). Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, constituția noastră se schimbă pentru ca noi să devenim la fel ca El. Nu zidim biserica doar mâncându-L pe Cristos încontinuu – noi înșine, însăși ființa noastră constituită cu Cristos, devine clădirea lui Dumnezeu.

După ce suntem reconstituiți cu Cristosul pe care îl mâncăm, îl digerăm și îl asimilăm, devenim locașul lui Dumnezeu. Constituția noastră depinde de alimentația noastră. Dacă ne hrănim cu lucrurile din lume, alimentația noastră este egipteană și nu putem zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Dar dacă îl mâncăm pe Cristos zi de zi, constituția noastră va fi a lui Cristos și vom zidi biserica prin însăși ființa noastră. Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi și să-I permitem lui Dumnezeu să ne schimbe alimentația într-o alimentație a lui Cristos, astfel încât să putem fi reconstituiți cu El, să trăim pe Cristos și să devenim parte a locașului lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Doamne, ai Tu o cale de a ne schimba alimentația într-o alimentație a lui Cristos, astfel încât să-L putem mânca pe Cristos, să fim constituiți cu Cristos, să-L trăim pe Cristos și să devenim parte a locașului lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Vrem să-L mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală astăzi. Salvează-ne de la a mânca alte lucruri. Mântuiește-ne de la a mânca lucruri din lume. Fie ca să-L mâncăm pe Cristos ca hrană cerească, mana cerească, pentru a putea fi reconstituiți cu Cristos în însăși ființa noastră. Ne deschidem Ție, Doamne, și Îți permitem să ne schimbi însăși natura reconstituindu-ne cu Tine Însuți. Fie ca să ne trezim puțin mai devreme în fiecare zi pentru a petrece timp cu Tine și a aduna mana, mâncându-L pe Cristos ca hrană spirituală. Lucrează în noi și schimbă-ne constituția pe măsură ce ne hrănim cu Cristos ca hrană cerească unică. Reconstituie-ne cu Tine Însuți. Vrem să-L mâncăm pe Cristos și să trăim datorită lui Cristos. Fie ca să-L mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală zi de zi, până când vom deveni locuința lui Dumnezeu!

Cristosul pe care-L mâncăm, digerăm și asimilăm este o amintire eternă și punctul central al clădirii lui Dumnezeu

Există multe aspecte legate de faptul că Cristos este hrana noastră spirituală unică; un aspect particular este faptul că o parte din mană a fost pusă într-un vas de aur în chivotul legământului înaintea lui Dumnezeu, pentru o aducere aminte eternă.

Acest lucru ne arată că tot ceea ce mâncăm din Cristos pentru a fi elementul nostru reconstituent și rezerva noastră pentru a ne face locuința lui Dumnezeu în acest univers, va fi o aducere aminte eternă (Exod 16:16, 32).

Faptul că Dumnezeu le dă poporului Său mană zilnic nu a fost doar o grijă a Lui pentru ei, astfel încât să nu moară de foame în pustie, ci o schimbare a alimentației lor într-o alimentație cerească, pentru ca ei să fie un popor ceresc care să-I zidească locuința cerească pe pământ.

Faptul că Îl mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală zi de zi nu este doar pentru existența noastră spirituală înaintea lui Dumnezeu; mai mult, tot ceea ce mâncăm din Cristos, digerăm din El și asimilăm din El în ființa noastră este o aducere aminte eternă și punctul central al clădirii lui Dumnezeu.

Cristosul pe care-L savurăm și Îl experimentăm devine însăși constituția noastră; El devine elementul reconstituent pentru noi, ca popor al lui Dumnezeu, pentru a face parte din zidirea Lui. Ce minunat!

Ce crezi că ne vom aminti pentru totdeauna când vom trăi una cu Dumnezeu în și ca Noul Ierusalim? Singurul lucru care merită o aducere aminte eternă este Cristosul pe care l-am mâncat, digerat și asimilat.

Pentru totdeauna, nu merită să ne amintim câți bani am câștigat, ce am făcut la muncă, ce am realizat în această lume sau ce ne-au făcut alții, fie pozitiv, fie negativ. Slujba noastră nu merită să ne amintim. Păcatele și eșecurile noastre nu vor fi amintite. Nici măcar casa frumoasă sau mașina frumoasă pe care o avem astăzi nu vor fi amintite.

Ceea ce este demn de o aducere aminte eternă înaintea lui Dumnezeu este Cristosul pe care îl mâncăm, digerăm și asimilăm. Doar Cristosul care a devenit constituția noastră este demn de a fi o aducere aminte eternă.

Dacă suntem zilnic în relație cu Domnul și Îl mâncăm în mod constant, vom avea o constituție solidă a lui Cristos și vom avea multe de spus despre El în eternitate.

Dacă Îl savurăm pe Domnul împreună cu sfinții astăzi în viața de biserică, cu toate întâlnirile ei, vom avea o comoară bogată a lui Cristos și multe de amintit înaintea Domnului în ziua aceea.

Domnul le-a poruncit lui Moise și lui Aaron să ia un omer plin de mană – cantitatea pe care fiecare israelit trebuia să o adune în fiecare dimineață pentru provizia lor zilnică – și să o pună într-un vas de aur, care urma să fie pus în Chivot, care era în Sfânta Sfintelor, în partea cea mai dinăuntru a sanctuarului lui Dumnezeu.

Putem spune că tabernaculul este centrul universului, căci acolo locuiește Dumnezeu, iar punctul focal al tabernaculului este Sfânta Sfintelor. Însă punctul focal al Sfintei Sfintelor este Chivotul, iar punctul focal al Chivotului este mana ascunsă, aducerea amintă eternă a ceea ce mâncăm, digerăm și asimilăm din Cristos.

Pe de o parte, Îl savurăm pe Cristos și suntem reconstituiți cu El pentru a deveni parte a locuinței lui Dumnezeu. Pe de altă parte, ceea ce mâncăm, digerăm și asimilăm din Cristos în ființa noastră devine o amintire eternă înaintea lui Dumnezeu.

Mai mult, punctul central al clădirii lui Dumnezeu, biserica, este Cristosul constituit în ființa noastră prin mâncatul, digerarea și asimilarea lui Cristos. Acesta ar trebui să fie și punctul central al vieții noastre creștine de astăzi.

Cristosul ascuns, Cristosul pe care nu numai că îl savurăm, ci îl și mâncăm, digerăm și asimilăm, astfel încât El să devină elementul reconstituent al ființei noastre interioare, este punctul central al vieții noastre creștine și al vieții de biserică.

Suntem intrinsec în viața de biserică și trăim o viață creștină în cel mai intrinsec mod atunci când Îl mâncăm pe Cristos, Îl digerăm pe Cristos și Îl asimilăm pe Cristos, astfel încât El să devină punctul central al ființei și vieții noastre.

Așa cum mana din vasul de aur era punctul central al locuinței lui Dumnezeu, tot așa Cristos, ca mana pe care o mâncăm noi, este punctul central al clădirii lui Dumnezeu de astăzi (vezi Evrei 9:3-4; Efeseni 4:16; Coloseni 2:19).

Fie ca noi să-L mâncăm pe Cristos, să-L digerăm pe Cristos și să-L asimilăm pe Cristos zi de zi, astfel încât El să ne reconstituie ființa, să devină punctul central al vieții noastre creștine și al vieții de biserică și să devină o amintire eternă înaintea lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos zi de zi, ca să putem trăi viața creștină și viața de biserică. Vrem să Te mâncăm. Reconstituie-ne cu Tine Însuți. Fie ca noi să fim reconstituiți și reconstruiți în interior cu Cristosul pe care îl mâncăm, digerăm și asimilăm. Ai Tu o cale liberă deplină în ființa noastră pentru a Te introduce în noi, a Te depozita în noi și a ne constitui cu Tine Însuți. Amin, Doamne, fie ca Cristosul pe care îl mâncăm, Îl savurăm, Îl digerăm și-L asimilăm să devină punctul central al vieții noastre creștine și al vieții de biserică! Vrem să Te mâncăm și să Te asimilăm, ca să putem fi zidiți intrinsec în locașul lui Dumnezeu! Aleluia, orice mâncăm din Cristos va fi elementul nostru reconstituent și sursa noastră pentru a ne face locașul lui Dumnezeu în acest univers! Slavă Domnului, Cristosul pe care îl mâncăm, digerăm și asimilăm va fi o amintire eternă în Noul Ierusalim! Amin, Doamne, fie ca noi să Te mâncăm atât personal, cât și împreună cu sfinții, ca Tu să ne poți reconstitui ființa pentru clădirea Ta de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experience Christ as our Redemption to be Transfigured in our Body with His Divine Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 16 cu tema: Hrana noastră spirituală, stânca noastră spirituală și conținutul mesei Domnului, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Faptul de a-L mânca pe Cristos ca unică hrană înlocuiește carnea și ne reconstituie cu Cristos

05/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Prin faptul că a dat poporului Său să mănânce doar mană în pustiu, Dumnezeu le-a tratat carnea și, în același timp, i-a reconstituit cu hrana cerească; prin faptul că-L mâncăm pe Cristos ca hrană cerească unică, carnea noastră este tratată și înlocuită, iar noi suntem reconstituiți cu Cristos pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a eliberat pe poporul Său Israel din Egipt cu un braț puternic și multe miracole, iar ei au călătorit prin pustiu sub conducerea și cu alimentarea Sa.

Totuși, toate aceste miracole pe care Dumnezeu le-a făcut pentru copiii Săi nu le-a schimbat carnea; nici măcar faptul că au format o tabără și au fost formați într-o armată nu le-a schimbat și nu le-a îmbunătățit carnea.

Mai degrabă, ei au poftit după hrana și lucrurile pe care le savurau în Egipt și au murmurat împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise de cel puțin trei ori cu privire la hrană.

Într-un mod miraculos, Dumnezeu a dat mana poporului Său în fiecare zi timp de patruzeci de ani și toți au mâncat și au fost hrăniți; cu toate acestea, sufletul lor s-a săturat de mană și chiar s-au scârbit de ea.

Acest lucru ne arată, în primul rând, că în viața noastră creștină, Dumnezeu face multe lucruri pentru noi, chiar și lucruri miraculoase, dar aceste lucruri supranaturale nu ne schimbă și nu ne îmbunătățesc carnea.

În al doilea rând, acest lucru ne arată că, în calitate de credincioși în Cristos, noi suntem în biserică, dar constituția noastră interioară continuă să fie lumească, și este posibil să dorim în continuare lucruri lumești, muzică, amuzament, TV etc., deoarece constituția noastră încă nu este schimbată.

Deci Dumnezeu ni-L dă pe Cristos – El este unica hrană cerească pe care Dumnezeu ne-o dă ca să-L mâncăm, să-L savurăm, să-L digerăm și să-L asimilăm în ființa noastră; această Persoană ne reconstituie pentru a deveni însăși fibra ființei noastre, iar rezultatul este că devenim parte a locuinței lui Dumnezeu.

Cristos este mana noastră cerească și în fiecare dimineață trebuie să petrecem timp cu El pentru a-L mânca și a fi hrăniți cu El.

În viața de biserică din recâștigarea Domnului, nu avem altă hrană decât pe Cristos; nu “adăugăm” lucruri sau “condimente” la mâncarea noastră și nu căutăm lucruri mai interesante și mai gustoase – pur și simplu îl dorim pe Cristos.

Ceea ce facem în fiecare zi este să luăm Cuvântul lui Dumnezeu și să ne rugăm cu el, chemăm numele Domnului și-L savurăm pe Domnul; Cristos este hrana noastră unică, iar acest Cristos intră puțin câte puțin în noi zi de zi pentru a ne reconstitui ființa interioară cu Sine Însuși, până când vom deveni parte a locuinței lui Dumnezeu.

Faptul de a-L mânca pe Cristos ca hrana noastră cerească tratează carnea și ne reconstituie cu Cristos

Calea lui Dumnezeu de a trata carnea poporului Său este de a o da la o parte și de a nu o hrăni; acesta este motivul pentru care El schimbă alimentația poporului Său și le trimite hrana pe care carnea lor o detestă (Num. 11:4-9; 21:5).

Mulțimea amestecată și poporul lui Israel s-a scârbit și s-a plictisit de gustul ceresc al manei și au poftit după gustul lumesc al mâncării egiptene.

Chiar dacă erau destul de avansați în experimentarea lor cu Dumnezeu, carnea lor nu s-a schimbat; încă mai aveau pofte și dorințe și tânjeau după mâncarea egipteană.

Nu ar trebui să ne așteptăm ca, pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul, carnea noastră se va schimba sau se va îmbunătăți; mai degrabă, pe măsură ce continuăm cu Domnul, El este credincios să ne trateze carnea expunând-o, așa ca noi să o dăm la o parte și să nu o hrănim.

Știm că carnea trebuie să fie tratată de cruce, căci crucea ne va distruge carnea; dar chiar și acest lucru poate fi oarecum superficial, deoarece chiar și când există o sută de bucăți de carne, carnea rămâne carne.

Pe de o parte, trebuie să avem tratarea crucii, iar pe de altă parte, trebuie să cooperăm cu Domnul zilnic pentru a ne “înlocui” carnea și a o da la o parte prin această alimentație unică, Cristos.

Trebuie să permitem ca noua alimentație a lui Cristos să fie introdusă în noi și să ne reconstituie cu Cristos. Pe de o parte, trebuie să acceptăm distrugerea și tratarea cărnii pe cruce, iar pe de altă parte, trebuie să dăm la o parte carnea și să nu o mai hrănim.

În înțelepciunea Sa, Dumnezeu ne dă aceeași hrană, o hrană ușoară, o hrană cerească, care nu este altceva decât Cristos; El știe că carnea noastră detestă acest lucru, și știe că carnea noastră trebuie să fie expusă și înlocuită prin hrănirea noastră cu Cristos.

Pe măsură ce continuăm călătoria creștină în recâștigarea Domnului, mâncăm același lucru; Îl mâncăm doar pe Cristos, noi doar savurăm economia lui Dumnezeu și cunoaștem doar învățătura apostolilor.

Acest lucru ne expune carnea și ne face să cunoaștem nevoia noastră de a fi reconstituiți, deoarece chiar și atunci când dobândim multă cunoștință și experiență, carnea este încă prezentă, și trebuie să fie tratată prin faptul că e dată la o parte.

Alimentația egipteană indică toate lucrurile cu care dorim să ne hrănim pentru a găsi satisfacție; America este țara de frunte în ceea ce privește alimentația egipteană și distracțiile lumești.

Orice lucru pe care îl dorim și după care flămânzim și însetăm este alimentația conform căreia ființa noastră a fost constituită.

Trebuie să fim atenți, căci trăim într-o lume avansată, cu tehnologie de top și totul este pentru comoditatea noastră; avem internet, putem comanda orice ne dorim online, putem urmări, putem asculta și putem citi diverse lucruri și putem găsi cu ușurință stimulare și satisfacție pentru suflet.

Pentru a deveni locuința lui Dumnezeu și parte a armatei, trebuie să-I permitem lui Dumnezeu să ne reconstituie cu alimentația din Cristos, atât de ușoară și simplă, obișnuită și comună.

În următorii ani, cel mai mare test este dacă putem îndura să-L mâncăm pe Cristos, sau vom începe să poftim pentru o anumită senzație, ceva fascinant și măreț… fie ca să învățăm să fim mulțumiți cu ceea ce ne hrănește Dumnezeu, și anume Cristos!

Când Îl savurăm pe Cristos și Îl mâncăm pe Cristos zilnic ca hrana noastră cerească unică, această mană cerească ne hrănește și ne vindecă și, în același timp, ea elimină lucrurile negative din noi. Hrănirea din Cristos ne reconstituie și elimină orice element negativ.

Cât de minunat a fost faptul că Dumnezeu nu a dat poporului Său nimic altceva decât mană – acest lucru indică faptul că El nu ne oferă nimic altceva decât pe Cristos și El dorește ca foamea și dorința noastră să fie numai pentru Cristos, pentru ca carnea noastră să fie tratată și să fim reconstituiți cu Cristos.

Îți mulțumim, Doamne, pentru că ni L-ai dat pe Cristos ca să-L mâncăm ca alimentația noastră unică, hrana noastră cerească! Aleluia, Cristos este hrana noastră pentru micul dejun, prânz, cină și gustare, și El ne reconstituie cu Sine Însuși zi de zi! O, Doamne, fie ca să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi, pentru ca lucrurile negative din noi să fie înlocuite, Cristos să fie adăugat ființei noastre și noi să fim vindecați și hrăniți. Amin, Doamne Isuse, venim iarăși la Tine pentru a Te mânca și pentru a Te avea ca alimentație unică, pentru a fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu!

Să avem o schimbare de apetit ca să-L dorim numai pe Cristos și să fim reconstituiți cu El pentru locuința lui Dumnezeu

Pe lângă schimbarea alimentației la o alimentație din Cristos, avem nevoie și de o schimbare a apetitului; Domnul Isus a spus în Ioan 6:27 că nu trebuie să lucrăm pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne întru viața eternă.

Prin mâncare aici înseamnă orice lucru pe care îl luăm în noi pentru satisfacția noastră; singura alimentație care nu piere, este Cristos, iar această alimentație rămâne întru viața eternă.

Tot ceea ce ne satisface, ne întărește și ne susține este mâncarea noastră; hrana unică pe care o luăm pentru susținerea, tăria și satisfacția noastră trebuie să fie Cristos și numai Cristos.

În calitate de aceia care am fost regenerați de Domnul, trebuie să avem o schimbare în alimentația noastră și o schimbare a apetitului; intenția lui Dumnezeu este de a tăia alimentația lumească și de a ne limita la o alimentație cu mâncare cerească, care este Cristos.

Omenește vorbind, cu toții avem nevoie de o alimentație sănătoasă, dar este posibil să nu avem poftă de mâncare; știm că trebuie să mâncăm mai multe legume și fructe, dar apetitul nostru poate fi pentru lucruri care nu sunt atât de sănătoase.

Odată ce ne dăm seama, însă, de importanța critică a unei alimentații sănătoase – ceea ce ne poate salva viața și ne poate lungi zilele pe pământ – vom învăța să dezvoltăm un apetit pentru o astfel de alimentație.

Spiritual vorbind, este posibil să nu fim obișnuiți să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi și este posibil să dorim să luăm și alte lucruri în afară de Cristos; dar, odată ce ne dăm seama de importanța vitală a lui Cristos ca alimentație unică, vom dobândi un apetit pentru El și vom avea o schimbare a apetitului.

Trebuie să dobândim un alt apetit, un apetit pentru Cristos, hrana cerească unică care ne reconstituie pentru locuința lui Dumnezeu.

Așadar, trebuie să-I cerem Domnului să ne schimbe apetitul și chiar să ne deschidem către El în ceea ce privește faptul că nu dorim să-L mâncăm doar pe Cristos; trebuie să-L rugăm să ne dea pofta, foamea și dorința de a-L mânca pe Cristos.

Trebuie să avem o schimbare a apetitului și să fim cei care Îl mănâncă pe Cristos până când vom putea spune: Domnul este Singurul care mă satisface și, în afară de El, nu am nicio satisfacție; zilnic sunt întărit și susținut de Cristos, căci El este singura alimentație pe care mă bazez.

Amin, hrana unică pe care o luăm pentru susținerea, tăria și satisfacția noastră trebuie să fie Cristos, iar slujba unică din Noul Testament Îl transmite pe Cristos ca hrană unică pentru poporul lui Dumnezeu (Num. 11:5-6; cf. Fapte 1:17, 25; 2 Cor. 4:1; 1 Tim. 1:12; 2 Cor. 3:6).

Pe de o parte, trebuie să ne întrebăm ce fel de apetit avem, iar pe de altă parte, trebuie ca zilnic să învățăm să-L mâncăm pe Cristos și să-L savurăm pe El ca fiind totul al nostru; trebuie să-L luăm pe Cristos ca amuzamentul, muzica, sportul, știrile și chiar televiziunea noastră.

Cu toții ar trebui să putem mărturisi că Domnul ne-a schimbat atât alimentația noastră, cât și pofta noastră de la atâtea lucruri la unul singur – Cristos ca mana cerească.

Nu ar trebui să lucrăm pentru mâncarea pieritoare, ci mai degrabă, să plătim prețul timpului nostru, al energiei și al întregii ființe pentru a-l mânca pe Cristos, pentru a-L lua în noi pe Cel care este etern și hrănitor și pentru a fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, dă-ne un apetit pentru Cristos; dă-ne foamea de a-L mânca pe Cristos. Fie ca să ne dăm seama de importanța hrănirii numai cu Cristos și fie ca să fim zidiți și să dobândim apetitul numai pentru Cristos. Dragă Doamne Isuse, dă-ne foamea, pofta și dorința de a-L mânca pe Cristos, pentru a fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu. Fie ca susținerea, tăria și satisfacția noastră unică să fie Cristos, și fie ca Cristos să fie Singurul și unicul lucru care ne satisface. Doamne Isuse, Te iubim, avem nevoie de Tine și venim la Tine ca să Te mâncăm zi de zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Eating Christ as our Unique Food Displaces the Flesh and Reconstitutes us with Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 3 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trebuie să avem o schimbare a alimentației pentru a-L mânca pe Cristos și pentru a fi reconstituiți cu Cristos

04/02/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația într-o alimentație a lui Cristos ca adevărată mană, astfel încât să fim reconstituiți cu Cristos și să trăim datorită lui Cristos pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.

Scopul lui Dumnezeu este de a avea o locuință pe pământ; această locuință nu este zidită cu piatră sau lemn, ci cu însuși poporul lui Dumnezeu, cu ceea ce sunt ei în constituția lor.

Dumnezeu dorește să locuiască printre poporul Său și în poporul Său. Cerurile sunt tronul Său și pământul este așternutul picioarelor Sale, dar unde este casa Sa de odihnă, locuința Sa (Isaia 66:1-2)? Aceasta este cu un anumit tip de om, cel cu un duh umil și supus, care se teme de Cuvântul Său.

Dumnezeu dorește să locuiască cu noi și în noi. Dar ce fel de persoane suntem pentru ca El să locuiască cu noi? Va locui El oare printre cei naturali sau zeloși? Se poate oare identifica pe Sine Însuși cu noi?

Dacă vrem să devenim locuința lui Dumnezeu, trebuie să fim la fel la Dumnezeu Însuși în viață, natură, esență și element, astfel încât să ne permitem pentru El o locuință în care să trăiască.

Așadar, pentru a deveni o asemenea locuință, trebuie ca nu numai la exterior să trecem prin multe experiențe care să ne modeleze după chipul Său, ci și în interior, trebuie să fim reconstituiți cu elementul lui Dumnezeu.

Pentru a deveni locuința lui Dumnezeu, trebuie să avem o schimbare de alimentație de la orice altceva la Cristos Însuși, pentru a putea fi reconstituiți cu Cristos, chiar rezidiți cu Cristos; atunci, în realitate și în mod practic, vom fi locuința lui Dumnezeu.

Acesta este motivul pentru care, în Ioan 6, Domnul a repetat faptul că El este pâinea vie, pâinea vieții, pâinea care vine din ceruri, iar noi, ca poporul Său, trebuie să mâncăm această pâine și să trăim datorită Lui, la fel cum și El a trăit datorită Tatălui.

Cum Îl putem mânca pe Domnul? Îl mâncăm noi oare doar gândindu-ne la El, citind Biblia și rugându-ne?

Domnul este Duh și, pentru ca noi să-L mâncăm și să fim constituiți cu El, trebuie să ne exersăm duhul omenesc cu cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât cuvintele din Biblie să devină cuvântul rostit al Domnului, cuvântul instantaneu, care transmite duh și viață.

Cuvintele pe care ni le vorbește Domnul sunt duh și sunt viață; cuvintele Bibliei sunt litere negru pe alb, dar atunci când ne exersăm duhul, viața și duhul din aceste cuvinte vor fi eliberate și noi vom primi alimentarea vieții.

Trebuie să avem o schimbare de alimentație pentru a-L mânca pe Cristos și pentru a fi reconstituiți cu Cristos

În istoria copiilor lui Israel vedem că, chiar dacă Dumnezeu i-a eliberat din Egipt și i-a dus în pustiu unde i-a hrănit miraculos timp de patruzeci de ani cu “pâine din cer”, constituția lor – mai ales la început – a fost la fel ca a egiptenilor.

Deși poporul lui Dumnezeu a fost scos din Egipt în pustiul separării, ei încă erau constituiți cu elementul Egiptului – care simbolizează lumea; intenția lui Dumnezeu a fost să le schimbe elementul prin schimbarea alimentației, ca natura lor să fie schimbată.

Dumnezeu vrea ca noi, poporul Său, nu doar să fim eliberați din lume, ci și să avem o schimbare a alimentației, pentru a putea fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu.

Constituția noastră trebuie schimbată de la a fi oameni naturali, oameni lumești, la a fi un popor ceresc care este constituit cu Cristos și transformat prin Cristosul ceresc.

După ce credem în Domnul, pe de o parte am primit viața lui Dumnezeu, dar pe de altă parte, constituția noastră rămâne aceeași; trebuie să vedem nevoia noastră de a avea o schimbare de alimentație, pentru a fi reconstituiți cu Cristos.

La fel ca în cazul copiilor lui Israel, Dumnezeu ne oferă o alimentație miraculoasă, o hrană miraculoasă – Cristos, astfel încât, pe măsură ce mâncăm din El zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună și an de an, să fim reconstituiți cu Cristos în toate părțile ființei noastre.

Timp de patruzeci de ani, Dumnezeu nu le-a dat copiilor lui Israel nimic altceva de mâncat decât mană (Numeri 11:6); acest lucru arată că intenția lui Dumnezeu în mântuirea Sa este să Se introducă pe Sine Însuși în credincioși în Cristos și să le schimbe constituția, hrănindu-i cu Cristos ca hrana lor cerească unică!

Amin, Dumnezeu vrea să Se introducă pe Sine Însuși în noi, sub formă de hrană, pentru a putea fi constituiți cu El, fiind astfel calificați să zidim biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu (vezi 1 Cor. 3:16-17; 6:19; 2 Cor. 6:16; 1 Tim. 3:15; Evrei 3:6; Apoc. 21:2-3).

De fapt, după ce suntem reconstituiți cu Cristos, noi înșine devenim locuința lui Dumnezeu.

Dacă luăm în considerare situația și istoria copiilor lui Israel, probabil că am fi murmurat și ne-am fi plâns așa cum au făcut-o ei atunci când au fost nevoiți să mănânce aceeași mâncare în fiecare zi din nou și din nou… dar scopul lui Dumnezeu este să ne schimbăm alimentația într-o alimentație cu Cristos.

Dumnezeu a dat poporului Său o hrană ușoară, fără gust, pentru că El are un scop; dându-le aceeași hrană zi de zi și an de an, Dumnezeu i-a făcut să fie reconstituiți în interior și, de asemenea, carnea lor a fost expusă.

La un moment dat, poporul lui Israel nu a mai putut continua: s-au plâns, deoarece aveau aceeași mâncare zi de zi, și sufletul li se scârbise de ea.

Cum rămâne cu noi: când citim Biblia zi de zi, și an de an, ne plictisim oare de aceleași cuvinte ale lui Dumnezeu? Oare ne săturăm să auzim și să citim despre planul lui Dumnezeu, economia Sa, scopul Său?

Pe măsură ce venim zilnic la Domnul în Cuvântul Său, suferim oare această hrană aparent ușoară? Oare căutăm ceva interesant, ceva nou, ceva care să stimuleze?

Dumnezeu intenționat ni-L dă numai pe Cristos în Cuvântul Său, astfel încât carnea noastră să fie expusă.

El poate face multe lucruri miraculoase; El a putut despica Marea Roșie, El poate face multe lucruri exterioare uimitoare, dar aceste lucruri nu ne vor schimba carnea și nu o vor atinge.

Prin faptul că mâncăm zilnic, continuu și constant din Domnul în cuvântul Său, pentru a ne constitui, El poate face cea mai măreață lucrare, lucrarea de a ne reconstitui cu Cristos pentru locuința Sa.

Ne putem gândi că trebuie să avem “o alimentație echilibrată”, să “alternăm hrana” …dar cu Dumnezeu există doar un fel de hrană, un singur fel de alimentație – Cristos. Acest aliment unic poate satisface nevoia noastră și poate furniza toate elementele nutritive de care avem nevoie pentru a crește în viață și pentru a fi zidiți ca locuință a lui Dumnezeu.

Trebuie doar să fim credincioși și sârguincioși să venim zilnic la Domnul și să ne rugăm cu cuvântul Său, fără a aștepta să se întâmple ceva măreț, ci să-L savurăm pe Domnul și să-L luăm pe Cristos în noi prin credință.

Cu cât ne rugăm mai mult, ne rugăm cu cuvântul lui Dumnezeu și avem părtășie cu Domnul, cu atât suntem mai constituiți cu Cristos.

În toate situațiile noastre obișnuite, Cristos vrea să ne constituie cu El Însuși; trebuie să vedem nevoia noastră de a ne schimba alimentația într-o alimentație a lui Cristos, pentru a putea fi reconstituiți cu El pentru clădirea Sa.

Doamne Isuse, arată-ne nevoia noastră de a avea o schimbare a alimentației, de la a mânca alte lucruri la a-L mânca pe Cristos, pentru a fi reconstituiți cu Cristos și pentru a deveni parte a locuinței lui Dumnezeu. Mântuiește-ne din a aștepta un miracol sau ceva mișcător; fie ca să avem zile normale de a-L savura pe Domnul în cuvântul Său, pentru a putea fi schimbați în interior și reconstituiți cu Cristos! Doamne, ne deschidem Ție; expune-ne constituția și arată-ne nevoia noastră de a avea o schimbare de alimentație, ca să putem fi reconstituiți cu Cristos, mana cerească, pentru a fi resursa noastră zilnică!

Cristosul care este hrana noastră este Cristosul care a devenit subiectiv pentru noi prin faptul că Îl mâncăm

Când Domnul strălucește asupra noastră cu privire la situația și nevoia noastră reală, ne vom da seama că nu numai oamenii din lume, ci chiar și noi dorim și ne hrănim cu multe “alimente” lumești, psihologice și chiar religioase, și nu cu Cristos.

Nu există doar supermarketuri fizice, ci și supermarketuri psihologice și religioase pentru alimentările psihologice și religioase.

Odată eram în lume și din lume, dar prin regenerare am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu; cu toate acestea, constituția noastră este încă în cea mai mare parte lumească, și de multe ori savurăm lucruri în lume foarte asemănătoare cu cele din lume.

Este posibil să mai vrem “să ne mai așezăm lângă oalele cu carne din Egipt” și să ne hrănim cu “castraveți, pepeni, ceapă, praz și usturoi” așa cum au făcut israeliții. S-ar putea ca nu doar să studiem ca să ne facem o educație bună pentru Domnul, ci și să ne “hrănim” cu educația noastră și ne “hrănim” cu cariera noastră.

Este posibil ca nu doar să ne uităm la știri pentru a afla ceea ce se întâmplă, ci să ne “hrănim” cu fluxul de știri online, și este posibil să dorim să aflăm tot mai multe lucruri, hrănindu-ne cu atât de multe lucruri, altele decât cu Cristos.

Domnul vrea să avem o schimbare de alimentație; El nu vrea să fim în biserică doar din punct de vedere pozițional ca împărăția lui Dumnezeu astăzi – El vrea ca noi să fim reconstituiți cu Cristos, pentru a deveni locuința Sa.

Cristosul care este hrana noastră este Cristosul care a devenit subiectiv prin faptul că Îl savurăm și Îl mâncăm.

Pe de o parte Cristos este în ceruri, întronat ca Domnul tuturor; pe de altă parte, El locuiește în duhul nostru contopit ca Duhul atotinclusiv dătător de viață.

El dorește să fie hrana noastră într-un mod subiectiv ca să fie resursa noastră de viață, astfel încât să se poată introduce în noi pentru a deveni însăși fibrele ființei noastre.

Pentru ca ceva să devină hrana noastră, trebuie să fie organic și trebuie să intre în noi pentru a fi asimilat în noi.

Care este mâncarea noastră reală? Orice ne satisface, ne întărește și ne susține este mâncarea noastră; dacă verificăm cu experiența noastră, există încă multe lucruri în afara lui Cristos care ne satisfac și ne susțin, lucruri pe care le dorim și cu care ne hrănim.

Lucrurile cu care ne hrănim devin parte din ființa noastră și suntem uniți cu ele; când Îl mâncăm pe Cristos ca hrana noastră reală, suntem uniți cu El și devenim un singur duh cu El (1 Cor. 6:17), dar când mâncăm alte lucruri, ele ajung în ființa noastră și devin parte a constituției noastre interioare.

Fie ca să fim cei care avem o schimbare a alimentației înspre a ne hrăni cu Cristos și a trăi prin El nu doar ocazional, ci constant, chiar douăzeci și patru de ore pe zi. Este bine să aducem această problemă în fața Domnului și să-i spunem:

Doamne Isuse, fie ca Tu să devii subiectiv pentru noi ca hrana noastră de zi cu zi. Mântuiește-ne din a ne hrăni cu alte lucruri în afara Ta. Vrem să cooperăm cu Tine ca să avem o schimbare a alimentației, ca să-L mâncăm pe Cristos zilnic și să fim reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne exersăm ființa pentru a Te mânca din nou și din nou, astfel încât să fii digerat și asimilat în ființa noastră și astfel să fim reconstituiți cu Tine. Fie ca Tu să devii atât de subiectiv pentru noi, încât să fii hrana noastră, resursa noastră de viață, constituția noastră.