ne exersăm duhul

Cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra duhul în sfințire prin exersarea duhului nostru

08/04/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dumnezeu vrea să ne sfințească întreaga ființă nu doar pozițional, ci și dispozițional, pentru a ne păstra duhul, sufletul și trupul complet la venirea Domnului. Astăzi trebuie să cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra duhul în sfințire; adică, trebuie să ne menținem duhul într-o stare vie prin exersarea duhului nostru. Dumnezeu lucrează și noi cooperăm.

O, Doamne, păstrează întreaga noastră ființă completă! Sfințește-ne pe deplin! Ne deschidem Ție! Ai calea Ta să ne sfințești dispozițional pentru a ne face la fel ca Cristos în orice mod posibil! Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să învățăm să cooperăm cu Domnul pentru a trata inima noastră, deoarece inima noastră este înșelătoare și rea. Prin regenerare, Domnul ne-a distribuit o inimă nouă și un duh nou și ne-a dat o inimă nouă pentru a-L iubi pe Domnul și a-L urma.

Dar depinde de noi, prin cooperarea noastră cu Domnul, cât de mult suntem încă noi în inima noastră, cât de mult este înnoită inima noastră, căci inima noastră nouă trebuie să fie înnoită continuu. Nu suntem noi în inima noastră și nici nu suntem blânzi, deschiși, iubitori și în pace prin nașterea naturală. Nu vine natural.

Din cauza decăderii, fiecare parte a ființei noastre interioare a fost afectată și, implicit, nu-L căutăm pe Dumnezeu și nici nu-L iubim. Dar slavă Domnului, acum că am crezut în Domnul Isus și Îl avem ca viață în duhul nostru, suntem sub grija iubitoare a lui Dumnezeu și El ne ajută în multe feluri să avem o inimă moale, o inimă pură, o inimă iubitoare și o inimă în pace.

Atâta timp cât ne întoarcem către El și Îl contactăm, atâta timp cât ne întoarcem inima către Domnul, El are o cale de a face inima noastră să fie potrivită. Inima noastră trebuie să fie potrivită, deoarece inima noastră este întrerupătorul vieții; viața divină are o mare putere, dar această putere este limitată de inima noastră.

Când inima noastră este potrivită, când inima noastră este înnoită și întoarsă spre Domnul, viața divină se poate răspândi din duhul nostru în sufletul nostru, iar Domnul are o cale de a lucra în ființa noastră.

Fie ca Domnul să ne întărească inima fără vină în sfințenie astăzi și zi de zi. Fie ca El să-I permită să ne facă inima moale, pură, iubitoare și în pace. Fie ca noi să ne deschidem Lui și să-I permitem. El dorește doar cooperarea noastră.

El vrea să ne întărească inima fără vină în sfințenie prin înnoirea Duhului sfințitor, astfel încât să putem fi la fel de noi ca Noul Ierusalim, chiar să devenim cetatea sfântă, fiind sfințiți nu numai pozițional, ci și dispozițional! Aleluia!

Sfințirea dispozițională a duhului, sufletului și trupului nostru de către Dumnezeu este de a ne fiiza în mod divin

Pe de o parte, am fost răscumpărați prin sângele prețios al Domnului vărsat pe cruce; aceasta este pentru sfințirea noastră pozițională, pentru ca noi să credem în Domnul și să fim separați pentru El.

Însă Dumnezeu vrea nu doar să ne facă sfinți prin sângele răscumpărător al lui Cristos, pentru a ne separa pentru Sine în răscumpărarea Sa juridică, ci și să ne sfințească în însăși natura noastră (Evrei 13:12; 10:29; Romani 6:19, 22; Efeseni 5:26; 1 Tesaloniceni 5:23-24). Ce minunat!

Din punct de vedere juridic, Dumnezeu ne-a făcut sfinți în poziție prin credința noastră în Cristos și prin acceptarea răscumpărării Domnului pe cruce.

Dar acum, că suntem răscumpărați și sfințiți în mod pozițional, El ne sfințește și în natura noastră prin propria Sa natură sfântă pentru a ne satura cu Sine în mântuirea Sa organică.

Iată ce dezvăluie Noul Testament cu privire la subiectul sfințirii poziționale și dispoziționale. El vrea să fim sfințiți în însăși natura noastră, în dispoziția noastră. O, câte momente, minute și chiar ore am pierdut și irosit nefiind deschiși la sfințirea dispozițională a Domnului!

El este chiar acum în noi și, de asemenea, în jurul nostru pentru a-Și îndeplini lucrarea mântuitoare; dacă în acest moment nu suntem sfințiți, cel puțin în acest moment, nu suntem mântuiți.

Fie ca noi să ne păstrăm deschiși față de Domnul și să învățăm să-L contactăm în spirit prin exersarea duhului nostru pentru a fi sfințiți în natura noastră tot timpul.

Avem nevoie ca Dumnezeul păcii să ne sfințească pe deplin, în întregime, perfect și chiar desăvârșit, complet în orice fel. Asta face Dumnezeul păcii în noi, zi de zi, până când Îl vedem pe Domnul.

Sfințirea dispozițională a duhului, sufletului și trupului nostru de către Dumnezeu este de a ne „fiiza” în mod divin, făcându-ne fii ai lui Dumnezeu, astfel încât să putem deveni la fel ca Dumnezeu în viața și natura Sa, dar nu în Dumnezeirea Sa, astfel încât să putem fi expresia lui Dumnezeu (Efeseni 1:4-5; Evrei 2:10-11).

Dumnezeu vrea să fim părtași la sfințenia Sa în însăși natura noastră; pentru aceasta, savurăm sfințirea Sa dispozițională pentru a fi făcuți fii ai lui Dumnezeu. El ne face fii sfinți ai Săi, care se potrivesc naturii Sale sfinte.

Am fost aleși să fim sfinți, iar aceasta este spre filiație. Scopul final este ca Dumnezeu să dobândească filiația corporativă, Noul Ierusalim. El ne face fii ai lui Dumnezeu, astfel încât să putem deveni la fel ca Dumnezeu în viața și natura Sa. Slavă Domnului!

Sfințindu-ne, Dumnezeu ne transformă în esența duhului, sufletului și trupului nostru, astfel încât să ne poată face întru totul asemenea Lui în natură. În acest fel, El ne păstrează duhul, sufletul și trupul complet și în întregime.

El vrea să ne păstreze întreaga ființă completă, chiar fără vină în ziua aceea. Nu-I este rușine să ne numească frați, căci suntem regenerați cu viața și natura Lui și suntem părtași la natura sfântă a lui Dumnezeu.

Uneori ne uităm la noi înșine și ne este rușine să ne numim sfinți, căci suntem atât de nesfinți și nedrepți. Dar Domnului nu-I este rușine să ne numească frați; El ne conduce la glorie prin sfințirea Sa dispozițională și ne va face la fel ca El!

Cantitativ, Dumnezeu ne sfințește în întregime; calitativ, El ne păstrează întregi, adică El ne păstrează duhul, sufletul și trupul perfecte. De partea Lui, asta face El – ne păstrează; de partea noastră, trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a coopera cu lucrarea Lui pentru a fi păstrați.

Trebuie să luăm inițiativa de a coopera cu lucrarea lui Dumnezeu pentru a fi păstrați, păstrându-ne duhul, sufletul și trupul în saturarea Duhului Sfânt (1 Tesaloniceni 5:12-24).

El lucrează și noi cooperăm. Am falimentat, încă falimentăm și încă păcătuim, iar inima noastră este atât de schimbătoare; dar Dumnezeu lucrează; El este dedicat lucrării pentru a ne păstra întreaga ființă completă prin sfințirea Sa ființă, iar noi cooperăm cu El.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce pentru a ne mântui; credem în Tine și savurăm viața Ta divină. Aleluia, suntem făcuți sfinți în poziție atunci când credem în sângele răscumpărător al lui Cristos care ne separă înspre Dumnezeu! Slavă Domnului! Amin, Doamne, Îți mulțumim că vrei să fim sfințiți nu doar în poziție, ci și mai mult, în dispoziție! Aleluia pentru sfințirea dispozițională a lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Dumnezeu ne sfințește în natura noastră prin propria Sa natură sfântă pentru a ne satura cu Sine în mântuirea Sa organică. Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Vrem să cooperăm cu lucrarea Ta interioară, sfințitoare. Transformă-ne în însăși esența duhului, sufletului și trupului nostru pentru a ne face întru totul asemenea Ție în natura noastră! O, Doamne, Îți mulțumim că lucrezi pentru a ne păstra întreaga ființă completă. Vrem să luăm inițiativa de a coopera cu lucrarea Ta pentru a fi păstrați, păstrându-ne duhul, sufletul și trupul în saturarea Duhului Sfânt!

Cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra duhul în sfințire, menținându-ne duhul într-o stare vie prin exersarea duhului nostru

Pentru a coopera cu Dumnezeu pentru a ne păstra duhul în sfințire, trebuie să ne menținem duhul într-o stare vie, exersându-ne duhul. Pentru a ne păstra duhul, trebuie să ne menținem duhul viu, exersându-l pentru a avea părtășie cu Dumnezeu! Amin!

Cele trei funcții sau părți ale duhului nostru sunt conștiința, părtășia și intuiția. Prin intermediul duhului nostru, avem părtășie cu Dumnezeu, Îl contactăm, simțim ce este de la Dumnezeu și simțim ce este greșit în noi, atingându-L pe Dumnezeu.

Dacă nu ne exersăm duhul și părtășia cu Dumnezeu, îl vom lăsa într-o stare amorțită. O, Doamne! Lucrarea lui Dumnezeu de a ne păstra duhul necesită exersarea noastră, astfel încât acesta să nu fie mort, ci să fie viu și plin de viață. Acest lucru se poate întâmpla prin părtășia noastră cu El.

Vitalitatea duhului nostru este modul în care duhul nostru va fi păstrat. Dacă nu ne exersăm în continuu duhul, fiind nefuncționali în duh, suntem blocați, căci Domnul nu poate lucra în noi și nu putem avea părtășie cu Domnul.

Fie ca noi să învățăm să cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra duhul în sfințenie, menținându-l într-o stare vie prin exersarea duhului nostru.

Când Îl contactăm pe Domnul exersându-ne duhul, avem un simț și o conștiință directă în duhul nostru, care vine de la Dumnezeu. Conștiința noastră ne va acuza sau ne va scuza, în funcție de strălucirea Domnului asupra noastră; apoi ne putem mărturisi păcatele.

O cale minunată prin care ne putem păstra duhul în sfințenie este să-l menținem viu printr-o exersare adecvată. Când ne bucurăm, ne rugăm și mulțumim, ne exersăm duhul (1 Tesaloniceni 5:16-19).

Bucurați-vă întotdeauna! Amin! Rugați-vă neîncetat! Amin! Mulțumiți pentru toate lucrurile! Amin, mulțumiți-I, Domnului!

Trebuie să ne bucurăm, să ne rugăm și să mulțumim pentru a ne putea exersa duhul și a-l păstra în sfințenie. A ne păstra duhul înseamnă, în primul rând, a ne exersa duhul pentru a-l menține viu și a-l scoate din moarte. O, Doamne!

De atâtea ori duhul nostru este amorțit de multe lucruri, situații și chestiuni, dar ne putem exersa să ne rugăm neîncetat, să-I mulțumim Domnului în toate lucrurile și să-L lăudăm.

Putem mărturisi că, atunci când ne exersăm duhul, duhul nostru este vitalizat și Îl atingem pe Domnul într-un mod viu; în acest fel, ne păstrăm duhul în sfințenie. Acest lucru necesită să nu fim liniștiți și nici să fim prea zgomotoși, ci să ne exersăm atât duhul, cât și gura pentru a ne ruga, a-L lăuda pe Domnul și a-I mulțumi.

Dacă permitem duhului nostru să rămână într-o stare de moarte, nu cooperăm cu Dumnezeul sfințitor pentru a ne păstra duhul. Dar slavă Domnului, putem coopera cu Domnul exersându-ne duhul!

O altă cale prin care ne putem păstra duhul în sfințire este prin a fi separați de orice situație care ne omoară duhul (Numeri 6:6-8; 2 Corinteni 5:4). Uneori simțim că ne aflăm într-o situație în care moartea este prezentă; dacă nu putem învinge să ne exersăm duhul într-o astfel de situație, pur și simplu trebuie să fim separați de o astfel de situație.

Trebuie să stăm departe de moarte prin toate mijloacele. Uneori, într-o situație de moarte, viața poate fi slujită, dar de cele mai multe ori, dacă moartea prevalează, așa cum nazireii din Vechiul Testament trebuiau să stea departe de orice atingere cu moartea sau cu lucruri și persoane moarte, tot așa trebuie să stăm și noi departe de moarte.

2 Corinteni 7:1 ne oferă o altă cale prin care ne putem păstra duhul în sfințire: trebuie să-l ferim de orice întinare și contaminare. Chiar și duhul nostru poate fi contaminat. Duhul nostru poate fi pângărit.

Mai ales în această epocă a internetului și a rețelelor de socializare, când putem avea acces la tot ce ne dorim, trebuie să stăm departe de imaginile care ne pângăresc, de videoclipurile care ne contaminează și de lucrurile pe care le putem vedea sau auzi și care ne pot pângări și contamina duhul.

Chiar și atunci când mergem la întâlnire, privind în jur să vedem oameni și lucruri, ne putem contamina. Duhul nostru poate fi pângărit. Trebuie să ne pocăim și să ne întoarcem la Domnul. În intimitatea propriei noastre case, în timpul nostru personal, în intimitate, când nimeni nu ne poate vedea, trebuie să ne ferim de orice ne poate pângări.

Trebuie să ne păstrăm duhul în sfințenie! Trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu, să-L slujim pe Dumnezeu și să avem părtășie cu Dumnezeu în duhul nostru și cu duhul nostru.

Orice suntem, orice avem și orice facem trebuie să fie în duhul nostru (Ioan 4:24; Romani 1:9; Filipeni 2:1). Pentru aceasta, trebuie să ne exersăm să avem o conștiință fără ofensă față de Dumnezeu și față de oameni (Faptele Apostolilor 24:16; Romani 9:1; cf. 8:16).

Domnul strălucește asupra noastră, iar ofensele sunt expuse; trebuie doar să fim de acord cu lumina Sa, să mărturisim și să fim curățiți. Fie ca conștiința noastră să fie lipsită de ofensă, fără probleme cu Dumnezeu și cu oamenii.

Pentru a ne păstra duhul în sfințire, trebuie să luăm aminte la duhul nostru, concentrându-ne asupra lui și îngrijindu-ne de odihna din duhul nostru (Mal. 2:15-16; Romani 8:6; 2 Cor. 2:13). În toate lucrurile, trebuie să luăm aminte la duhul nostru. Trebuie să învățăm să ne concentrăm asupra lui.

Mintea noastră rătăcită trebuie să fie concentrată și fixată asupra lui. Și trebuie să ne îngrijim de odihna din duhul nostru, nu doar de lucrurile care ni se deschid și ne sunt benefice în mediul înconjurător.

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine pentru a ne păstra duhul în sfințire astăzi. Amin, Doamne, ne exersăm duhul. Vrem să ne păstrăm duhul viu, chiar să fim păstrați într-o stare vie și vitală! Aleluia, ne bucurăm! Slavă Domnului! Amin, Doamne, vrem să ne rugăm neîncetat! În toate lucrurile Îți mulțumim, Doamne dragă, căci aceasta este voia lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru noi. Slavă Ție, Doamne, pentru toate lucrurile! Vrem să ne exersăm duhul. Vrem să stăm departe de orice situație și persoană care ne dă moarte și pur și simplu să rămânem în duhul nostru, exersându-ne duhul pentru a-l menține viu! Amin, Doamne, fie ca să-Ți oferim astăzi cea mai bună cooperare a noastră pentru a ne păstra duhul în sfințenie! Ne închinăm Ție! Te slujim! Vrem să facem toate lucrurile în duhul nostru! Slavă Domnului pentru duhul nostru! Amin, Doamne, ne exersăm să avem o conștiință fără ofensă față de Dumnezeu și față de oameni. Vrem să luăm aminte la duhul nostru, să ne îndreptăm atenția către duhul nostru și să ne îngrijim de odihna din duhul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Cooperate with God to Preserve our Spirit in Sanctification by Exercising our Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 29 cu tema: Cauza nevinovăției noastre în sfințenie și cauza sfințirii noastre complete în duhul, sufletul și trupul nostru (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Inima este întrerupătorul vieții: trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat

05/04/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie atât să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Dumnezeu, cât și să ne îndreptăm inima către Domnul pentru a-L iubi, căci atunci când duhul nostru este exersat și inima noastră este activă, savurăm curgerea vieții și putem trăi o viață sfântă pentru viața de biserică.

Amin, Doamne, întărește-ne inima fără vină în sfințenie astăzi! Vrem să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică! Ne îndreptăm inima către Tine! Ne exersăm duhul pentru a Te atinge! Amin, Doamne, Te iubim! Amin!

Săptămâna aceasta venim la cartea 1 Tesaloniceni pentru a vedea una dintre cele mai minunate căi în care Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos. Subiectul nostru în această săptămână este: Cauza nevinovăției noastre în sfințenie și cauza sfințirii noastre complete în duhul, sufletul și trupul nostru.

Aici vedem subiectul sfințirii, care este crucial în viața noastră creștină. Sfințirea este împletită cu subiectul mântuirii depline a lui Dumnezeu, mântuirea organică a lui Dumnezeu.

Mântuirea organică a lui Dumnezeu este ceva ce ține de sfințirea noastră. Pe măsură ce ne pregătim pentru venirea Domnului, astfel încât să putem fi calificați să-L întâlnim, trebuie să fim sfințiți.

Putem spune că există șapte aspecte sau pași ai sfințirii. În primul rând, există sfințirea căutătoare, care este sfințirea inițială; apoi există sfințirea răscumpărătoare, sfințirea pozițională.

Apoi, există sfințirea regeneratoare, care este începutul sfințirii dispoziționale. Prin sfințirea dispozițională a lui Dumnezeu, suntem sfințiți în însăși natura noastră pentru a fi făcuți la fel de sfinți precum Dumnezeu este sfânt. Amin!

Al patrulea aspect al sfințirii este sfințirea înnoitoare, apoi sfințirea transformatoare, pe care o numim sfințirea zilnică. În al șaselea rând, există sfințirea conformatoare, numită și sfințire modelatoare, și, în final, există sfințirea glorificatoare, sfințirea desăvârșitoare.

Există un proces minunat de la duhul nostru la sufletul nostru și chiar la trupul nostru, în cele din urmă, prin care Dumnezeul păcii ne va sfinți. Aleluia!

Deoarece suntem în acest proces de sfințire, Biblia ne numește sfinți; nu suntem „sfinți” așa cum îi numește pe unii biserica catolică, ci suntem cei care sunt răscumpărați, regenerați și numiți sfinți.

Aceasta înseamnă că suntem fundamental separați și puși deoparte de orice din lume pentru Dumnezeu și, mai mult, suntem zilnic saturați cu viața și natura sfântă a lui Dumnezeu pentru a ne face la fel ca El!

Elementul sfințitor al lui Dumnezeu este introdus în noi pentru a ne face la fel ca Dumnezeu în orice mod posibil. El ne face la fel de sfinți pe cât este El sfânt. Slavă Domnului!

Inima noastră și starea ei înaintea lui Dumnezeu sunt legate de starea duhului, sufletului și trupului nostru înaintea lui Dumnezeu

Pentru a trăi o viață sfântă pentru viața de biserică, avem nevoie ca Domnul să ne întărească inima fără vină în sfințenie, adică, fără nicio vină găsită în sfințenia noastră (1 Tesaloniceni 3:13).

Dumnezeu ne întărește inima și trebuie să cooperăm cu El. Ce este inima noastră și de ce este atât de importantă? Inima este conglomeratul părților interioare ale omului, principalul reprezentant al omului, agentul său activ.

Cu cât cercetăm mai mult cuvântul lui Dumnezeu pentru a vedea care este inima noastră și care este punctul de vedere și dorința lui Dumnezeu cu privire la inima noastră, cu atât ne dăm seama mai mult că inima noastră are o importanță strategică în procesul de sfințire al lui Dumnezeu.

Totul începe din inimă. Sufletul nostru este persoana noastră, personalitatea noastră, dar inima noastră este persoana noastră în acțiune. Toate faptele noastre și tot comportamentul nostru pornesc din inimă.

Inima este sursa; ne reprezintă, fiind noi în acțiune. Când gândim, gândim în inima noastră. Când simțim, simțim cu inima noastră. Când luăm o hotărâre sau o decizie, inima noastră face asta. Înainte de a face ceva, inima noastră o ia în considerare și o dorește și apoi o face.

Conform Bibliei, inima noastră este o compoziție a tuturor părților sufletului nostru – mintea, emoția și voința (Matei 9:4; Evrei 4:12; Ioan 14:1; 16:22; Fapte 11:23) – plus o parte a duhului nostru – conștiința (Evrei 10:22; 1 Ioan 3:20). Inima este aproape ca o punte între duhul și sufletul nostru, ca o fereastră între aceste două.

Lucrarea lui Dumnezeu se desfășoară în întregime în părțile noastre interioare, în facultățile noastre interioare. Lucrarea Sa sfințitoare, lucrarea Sa înnoitoare și lucrarea Sa transformatoare se desfășoară în principal în ființa noastră interioară; prin urmare, aceste părți interioare sunt critice și importante.

De asemenea, inima include conștiința; aceasta este puntea, legătura dintre inimă și duh. Dumnezeu în Cristos ca Duh ca viață este în duhul nostru, dar pentru ca Cristos să se răspândească din duhul nostru la sufletul nostru, El trebuie să treacă prin inimă.

Starea inimii noastre determină cât de mult poate răspândi Cristos în noi. Cât de mult se poate răspândi viața divină din duhul nostru în mintea noastră depinde de inima noastră, de starea inimii noastre.

Cât de mult poate lucra Duhul pentru a ne satura din duhul nostru în sufletul nostru și chiar în trupul nostru depinde de inima noastră și de starea ei.

Dacă suntem curați în inimă, dacă ne păzim inima, viața divină va curge; dar dacă inima noastră nu este bine condiționată sau sănătoasă, poate exista un blocaj, iar viața Domnului s-ar putea să nu poată curge.

Inima noastră și starea ei înaintea lui Dumnezeu sunt legate organic, intrinsec și inseparabil de starea duhului, sufletului și trupului nostru înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să ne dăm seama de acest lucru încă de la începutul vieții noastre creștine că inima noastră și starea ei sunt legate de starea duhului nostru.

Dacă inima noastră nu este potrivită, dacă nu ne deschidem Domnului sau nu-L iubim, Domnul nu poate avansa în noi și El nu ne poate înnoi, sfinți sau transforma.

De aceea a spus Domnul Isus: „Ferice cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Când suntem puri în inimă, când inima noastră Îl caută pe Domnul în puritate, putem vedea pe Dumnezeu și Îl putem savura.

Pavel l-a îndemnat, de asemenea, pe Timotei să fie cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură (2 Timotei 2:22). David, în Vechiul Testament, s-a rugat ca Domnul să creeze în el o inimă curată, o inimă pură (Psalmul 51:10).

Și Pavel ne-a spus că, pentru a trăi o viață sfântă pentru viața de biserică, avem nevoie ca Domnul să ne întărească inima fără vină în sfințenie (1 Tesaloniceni 3:13).

Dacă inima noastră nu este potrivită, dacă nu ne îndreptăm inima, nici duhul nostru nu-I este credincios lui Dumnezeu (Psalmul 78:8). Inima noastră și starea ei ne afectează duhul și chiar trupul.

Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la aceasta și să ne întoarcem inima către El în rugăciune, spunându-I:

Doamne Isuse, ne întoarcem inima către Tine. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și ne întoarcem inima să Te iubim! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei cu inima curată, ca să-L putem vedea pe Dumnezeu. Fie ca noi să fim cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Creează în noi, Doamne dragă, o inimă curată și pură. Întărește-ne inima fără vină în sfințenie înaintea lui Dumnezeu și Tatălui nostru! O, Doamne Isuse, ne dăm inima Ție! Fie ca inima noastră să fie întoarsă și fie ca duhul nostru să fie exersat, astfel încât Tu să te poți răspândi ca viață din duhul nostru în fiecare parte a ființei noastre interioare! Amin, Doamne, Îți dăm permisiunea să ne înnoiești mintea, să ne supui voința și să ne acordezi emoțiile. Vrem să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică astăzi; ne deschidem către întărirea inimii noastre în sfințenie puțin mai mult astăzi! Fie ca viața Ta divină să aibă o cale liberă de a se răspândi din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră! Păstrează-ne inima întoarsă către Tine astăzi, Doamne dragă! Fie ca să avem grijă de inima noastră și de starea ei, ca să Te putem savura și exprima!

Inima este întrerupătorul vieții: trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat

În viața de biserică în recâștigarea Domnului, am descoperit secretul duhului nostru omenesc; ne place să ne exersăm duhul și să-L atingem pe Domnul în duh. Duhul nostru este cu adevărat minunat!

Totuși, trebuie să ne dăm seama că exersarea duhului nostru funcționează doar atunci când inima noastră este activă (Matei 5:3, 8; Ps. 78:8; Efeseni 3:16-17). Cu alte cuvinte, dacă inima noastră este indiferentă, duhul nostru este închis în interior și nu este capabil să-și arate capacitatea.

O, Doamne, Îți dăm inima noastră! Fie ca să avem o inimă activă! Salvează-ne de a avea o inimă pasivă sau adormită. Ne întoarcem inima către Tine! Vrem să avem astăzi atât o inimă activă, cât și un duh exersat!

Trebuie să ne dăm seama că până și exersarea duhului nostru depinde de inima noastră. Uneori suntem în adunările bisericii, dar inima noastră este în altă parte; putem chema numele Domnului, ne putem exersa duhul, dar fără inimă. Inima noastră nu este prezentă.

Este ca și cum am merge la un restaurant frumos și am mânca această mâncare delicioasă, chiar și felul de mâncare de top, dar inima noastră nu este prezentă, așa că nu savurăm cu adevărat mâncarea, pentru că este pentru noi ca orice altă mâncare.

Problema nu este cu mâncarea; problema este inima noastră. Inima noastră nu este înclinată să mănânce acea mâncare; inima noastră nu are poftă sau dorință de a savura acea mâncare, pentru că inima noastră nu funcționează, nu este activă. Inima noastră trebuie să fie activă.

Trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat. Nu suntem doar un duh; avem un suflet și o inimă. Inima noastră este făcută de Dumnezeu pentru ca El s-o folosească, pentru ca El să Se lucreze în noi. Cooperăm cu Domnul condiționându-ne inima într-un mod în care El poate face orice vrea, oricând vrea și cum vrea în noi.

Inima noastră nu este ceva cu care ne naștem; inima noastră vine din dezvoltare, din tratamente și din multă exersare. Starea inimii noastre poate fi rea, necurată, întinată etc., și multe lucruri, cum ar fi adulterul, curvia și necurăția, pot veni din inima noastră.

Sufletul nostru este persoana noastră, dar inima noastră este persoana noastră în acțiune; inima noastră este agentul nostru activ, împuternicitul nostru activ, pentru întreaga noastră ființă.

Chiar înainte de a pune piciorul într-un anumit loc, inima noastră este deja acolo. Înainte de a spune un cuvânt unui frate, îl spunem în inima noastră. Înainte de a face ceva, îl dorim sau îl visăm în inima noastră. O, Doamne!

Din punct de vedere fizic, activitățile și mișcările trupului nostru fizic depind de inima noastră fizică. În mod similar, viața noastră de zi cu zi, modul în care acționăm și ne comportăm, depind de ce fel de inimă psihologică avem.

Slavă Domnului că inima noastră fizică încă funcționează, încă pompează sânge; încă avem puls. În mod similar, în domeniul spiritual, inima noastră trebuie să fie sănătoasă.

În lumea de astăzi, indiferent cât de avansate sunt medicina și terapia, bolile de inimă sunt încă principala cauză de deces. Din punct de vedere spiritual, indiferent cât de mult ne exersăm duhul, dacă nu ne ocupăm de inima noastră și nu avem o inimă activă împreună cu un duh exersat, nu există curgere a vieții sau creștere a lui Dumnezeu în noi.

Trebuie să înțelegem că inima noastră este întrerupătorul vieții; inima noastră este intrarea și ieșirea vieții, așa că trebuie să ne păzim inima cu toată vigilența (Prov. 4:23).

Dacă inima noastră nu este potrivită, viața în duh este împiedicată, iar legea vieții nu poate lucra liber și fără obstrucții pentru a ajunge la fiecare parte a ființei noastre (Matei 12:33-37; comp. cu Ezechiel 36:26-27).

Viața divină pe care am primit-o are o mare putere, chiar puterea de a ne învia din morți și de a ne așeza cu Cristos în ceruri; însă această mare putere este controlată de inima noastră mică.

Ne rugăm ca Domnul să se răspândească în mintea, emoția și voința noastră; dar inima noastră poate împiedica această rugăciune dacă nu este acordată în mod corespunzător.

Trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat. Legea puternică a vieții ne poate elibera de legea păcatului și a morții; însă această lege extrem de puternică nu poate funcționa foarte bine în ființa noastră dacă inima noastră nu este întoarsă către Domnul.

Dar slavă Domnului, în noul legământ, El își scrie legea în mintea și inima noastră, căci El vrea să se infuzeze cu tot ceea ce este El în economia Sa în toate părțile noastre interioare. El ne dă chiar o inimă nouă și un duh nou; ori de câte ori ne întoarcem inima către Domnul, savurăm inima nouă și duhul nou.

Dacă inima noastră este adormită sau latentă, Domnul nu poate avea o cale în noi. Dacă mintea noastră nu este înnoită, ci mai degrabă plină de lucruri lumești, s-ar putea să nu fie saturată de Domnul și ocupată cu El.

Putem spune în exterior: Slavă Domnului sau, O, Doamne Isuse, dar acest exercițiu nu va funcționa pentru a ne face vii. Exersarea duhului nostru funcționează numai atunci când inima noastră este activă.

Fie ca noi să învățăm să ne ocupăm în mod amănunțit de inima noastră, astfel încât mintea noastră să fie mintea lui Cristos, emoția noastră să fie saturată de dragostea lui Cristos și voința noastră să fie una cu voința Lui. Atunci, inima noastră va fi activă și funcțională. Când ne exersăm duhul în acest moment, vom fi umpluți de viață.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi. Vrem să ne fim înnoiți în mintea noastră. Vrem să fim umpluți în emoțiile cu dragostea Ta. Vrem să avem o voință care să fie cu adevărat una cu voința Ta. Amin, Doamne, ne îndreptăm inima către Tine. Fă ca inima noastră să se întoarcă către Tine astăzi. Fie ca noi să vedem importanța inimii noastre în savurarea și experimentarea lui Cristos ca viață. Fie ca noi să avem nu doar un duh exersat, ci și o inimă activă. Amin, Doamne, Te iubim! Vrem să tratăm orice lucru care face ca inima noastră să fie adormită, inactivă și impură. Strălucește asupra noastră. Vrem să ne ocupăm de orice lucru pe care lumina Ta îl expune în inima noastră. Fie ca inima noastră să fie activă și funcțională. Fie ca duhul nostru să fie exersat. O, Doamne Isuse, vrem să ne păzim inima cu toată vigilența, căci din ea vin izvoarele vieții! O, Doamne, inima noastră! Fie ca legea Ta a vieții să aibă o cale liberă de a lucra în ființa noastră, fără nicio obstrucție. Fie ca inima noastră să nu împiedice curgerea vieții, ci mai degrabă să o elibereze! Amin, Doamne, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Heart is the Switch of Life: we need to have an Active Heart & an Exercised Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 29 cu tema: Cauza nevinovăției noastre în sfințenie și cauza sfințirii noastre complete în duhul, sufletul și trupul nostru (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne adâncim rădăcinile în Cristos ca pământ bogat, pentru a absorbi toate bogățiile Sale

26/03/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Noi, cei care credem în Cristos, am fost înrădăcinați în Cristos, ca pământ bogat al țării bune, și zi de zi rădăcinile noastre trebuie să se afunde mai adânc în Cristos pentru a absorbi ceea ce este El; pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său, moartea, îngroparea și învierea Sa, împreună cu ștergerea rânduielilor și victoria Sa asupra dușmanului, sunt ale noastre. Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne dragă, că ne-ai înrădăcinat în Tine, ca țară atotinclusivă și bună, pentru ca noi să absorbim bogățiile Tale și să fim constituiți cu ceea ce ești Tu! Slavă Domnului!

Pe de o parte, ni s-a dat o porțiune repartizată din Cristosul atotinclusiv ca moștenire pe care să o savurăm și pentru aceasta trebuie să ne ostenim zi de zi pentru a obține bogățiile lui Cristos și a fi constituiți cu El.

Pe de altă parte, așa cum dezvăluie Coloseni, suntem în Cristos, ca țară bună, pentru ca noi să umblăm în această țară vie și suntem înrădăcinați în El ca pământ. Suntem în Cristos ca țară vie și trebuie să umblăm în El pentru a lua în stăpânire țara bună.

Așa cum copiii lui Israel au trebuit să umble în țară pentru a o stăpâni, tot așa suntem aici, savurând Duhul atotinclusiv și dătător de viață în duhul nostru și trebuie să umblăm în duh pentru a putea lua în stăpânire bogățiile lui Cristos.

Fiecare bucată de pământ pe care călcăm este a noastră; fiecare pas pe care îl facem în Cristos ca țară vie, umblând cu El și savurându-L în viața noastră de zi cu zi prin multe conversații cu El, îl posedăm.

Domnul S-a dat pe Sine însuși nouă ca țară bună din care să ne împărtășim, să Îl savurăm și să-l luăm în stăpânire, iar noi trebuie pur și simplu să ne exersăm duhul pentru a intra în moștenirea noastră. Slavă Domnului!

Referitor la pământul bogat în care suntem înrădăcinați, Coloseni 2:8-15 ne oferă o descriere și o definiție completă a tot ceea ce este Cristos pentru noi. În El nu ne lipsește nimic; El este tot ce ne trebuie. Pe măsură ce ne facem timp să-L absorbim pe Cristos ca țară atotinclusivă, faptele din aceste versete devin experiența noastră. Cristos este atât de bogat pentru noi!

Trebuie doar să ne exersăm duhul pentru a-L contacta și a-L absorbi, iar El ne va împlini toate nevoile. În primul rând, Cristos, ca pământ, este Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. În El, toată plinătatea găsește plăcerea să locuiască.

Nu numai bogățiile lui Dumnezeu, ci și expresia bogățiilor lui Dumnezeu găsesc plăcerea să locuiască în Cristos, iar noi putem împărtăși această plinătate pentru a fi făcuți deplini în El! Amin, când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, suntem făcuți deplini în El și nu ducem lipsă de nimic! Slavă Domnului!

În Cristos, ca sol, avem puterea de omorâre a morții Sale, îngroparea Sa, învierea Sa, a ștergerea înscrisului rânduielilor și victoria Sa asupra duhurilor rele

Fie ca nimic și nimeni să nu ne ducă ca pradă prin filozofie și înșelăciune deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile lumii, și nu după Cristos. Am fost înrădăcinați în Cristos, ca pământul bogat al țării bune, și acum Îl putem savura și ne putem împărtăși din bogățiile Sale.

În Cristos locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii și, pe măsură ce Îl savurăm, am fost făcuți deplin în El, care este Capul oricărei domnii și autorități. În El suntem circumciși cu o circumcizie nefăcută de mâini, prin dezbrăcarea cărnii, prin circumcizia lui Cristos (Coloseni 2:11).

Solul bogat în care suntem înrădăcinați conține un element care dă carnea la moarte; este puterea ucigătoare a morții lui Cristos care pune la moarte omul vechi, carnea și sinele. Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, există un element în Cristos care omoară carnea.

Mai mult, în acest pământ există elementul de a fi îngropați împreună cu Cristos prin credința în lucrarea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți (v. 12). Am fost îngropați împreună cu Cristos.

Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, suntem îngropați împreună cu Cristos. Mai mult, nu numai că suntem îngropați, dar suntem și făcuți vii împreună cu El, căci El ne-a iertat toate greșelile noastre și a înviat împreună cu Cristos (v. 13).

Slavă Domnului, în pământul bogat în care suntem înrădăcinați se află elementul de înviere, elementul învietor al vieții lui Cristos, prin care suntem înviați și umpluți de viață!

Suntem făcuți vii împreună cu Cristos, căci El a devenit un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45) și ne dă viață, dându-ne chiar viața Lui, pentru a ne face vii împreună cu Cristos. Totul este în pământ; am fost înrădăcinați în Cristos ca pământ bogat și putem savura bogățiile a ceea ce este El.

Un alt element în pământul bogat al lui Cristos, în care suntem înrădăcinați, este ștergerea rânduielilor scrise, care era împotriva noastră și care ne era contrar (Coloseni 2:15). Cristos a crucificat și a țintuit aceste rânduieli pe cruce, iar acum putem savura acest fapt exersându-ne duhul pentru a-L contacta.

Cristos i-a dezbrăcat pe conducători și pe stăpâniri, făcându-i de rușine deschis și triumfând asupra lor pe cruce; toate acestea sunt ale noastre pentru ca noi să savurăm și să ne împărtășim în duh.

Pe de o parte, când Îl atingem pe Domnul, orice lucru negativ din noi este dat la moarte și suntem făcuți vii împreună cu Cristos. Pe de altă parte, nu există rânduieli în noi și printre noi, căci toate aceste rânduieli au fost țintuite pe cruce. Toate rânduielile tulburătoare care ne-au separat unii de alții au fost țintuite pe cruce; acum este pace!

Dacă suntem în Cristos ca pământ, dacă ne adâncim rădăcinile în El pentru a savura ceea ce este El, avem pace unii cu alții și toate rânduielile noastre sunt țintuite pe cruce.

În Cristos ca pământ, există un element care este victorios asupra duhurilor rele din văzduh. Savurăm victoria lui Cristos exersându-ne duhul. Tot ce avem nevoie, de la omorârea tuturor elementelor negative până la înviorarea, ridicarea, țintuirea pe cruce a rânduielilor și victoria lui Cristos, se află în pământ.

Toate lucrurile negative care ne tulbură sunt date la moarte și îngropate, iar noi suntem înviați în Cristos și cu Cristos pentru a trăi și a umbla într-o viață nouă, chiar pentru a sta în victoria Lui! În Cristos suntem victorioși și plini de viață. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, dă-ne să vedem, să cunoaștem, să realizăm și să savurăm faptul că am fost înrădăcinați în Cristos ca pământ bogat al țării bune. Aleluia, în Cristos ca pământ, există un element care dă la moarte carnea. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta; fie ca moartea Ta să lucreze în noi pentru a da la moarte carnea. Vrem să absorbim bogățiile Tale rămânând în unirea organică cu Tine. Amin, Doamne, fie ca Să-Ți permitem să dai la moarte orice este negativ în noi, chiar să ne îngropi cu Tine în apele botezului. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi, pentru ca omul cel vechi să poată rămâne îngropat. Slavă Domnului, în Cristos, ca pământ, există un element care ne face să fim înviați! Aleluia, am fost înviați cu Cristos, căci El, ca Duh dătător de viață, Și-a distribuit viața în noi pentru a ne înviora și a ne învia! Amin, Doamne, păstrează-ne în Tine, ca pământ, absorbind bogățiile Tale și savurând tot ceea ce ești. Fie ca toate rânduielile să fie șterse și fie ca noi să fim în victoria lui Cristos în toate lucrurile astăzi, rămânând în Domnul!

Zi de zi, rădăcinile noastre trebuie să se afunde tot mai adânc în Cristos, ca pământ bogat, pentru a absorbi ceea ce este El în ființa noastră

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne facă să vedem că am fost înrădăcinați în Cristos, pământul bogat al țării bune, pentru ca noi să absorbim bogățiile Sale și să fim constituiți cu El. Dacă vedem că suntem înrădăcinați în Cristos, zi de zi vom lăsa rădăcinile noastre să se afunde tot mai adânc în Cristos pentru a-L absorbi în ființa noastră spirituală.

Cristos este misterul lui Dumnezeu și în El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoașterii. L-am primit pe Cristos, pe Isus Domnul, și umblăm în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El și fiind întăriți în credință, așa cum am fost învățați, din belșug în mulțumiri (Coloseni 2:5-6).

Pe măsură ce citim și ne rugăm, reflectăm cu rugăciune și cugetăm cu multă rugăciune asupra porțiunii din Coloseni 2:6-15, trebuie să ne exersăm duhul pentru a internaliza toate aceste aspecte bogate ale lui Cristos.

Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a-L primi și a savura Cristosul cel bogat, în viața noastră de zi cu zi, ne lăsăm rădăcinile să se afunde mai adânc în Cristos, ca pământ bogat, pentru a absorbi ceea ce este El în ființa noastră.

Există multe lucruri negative în noi, inclusiv carnea, rânduielile, conducătorii și autoritățile. Pe de o parte, carnea ne tulbură, iar pe de altă parte, rânduielile sunt în noi și în jurul nostru, împiedicându-ne să-L savurăm pe Cristos.

Și în aer, conducătorii și autoritățile rele operează pentru a ne oprima și a ne suprima, chiar pentru a ne face să fim îndepărtați de Cristos. Cu toții avem carnea, toți avem un anumit tip de rânduieli și toți suntem supuși autorităților rele din văzduh. Din aceste surse negative, există păcat, caracterul lumesc și jigniri. O, Doamne!

Dar slavă Domnului, suntem înrădăcinați în Cristos ca pământ, iar în acest pământ avem elementul circumciziei, „sarea” circumciziei pentru a ucide și distruge orice element negativ.

Moartea lui Cristos este în pământul bogat în care suntem înrădăcinați, iar atunci când ne lăsăm rădăcinile să se afunde mai adânc în Cristos, moartea lui Cristos ni se aplică pentru a da la moarte carnea cu toate lucrurile ei negative.

Sarea crucii lui Cristos taie carnea și o dă la moarte, atâta timp cât rămânem în unirea organică cu Domnul și lăsăm rădăcinile noastre să se afunde mai adânc în Cristos ca pământ bogat (1 Corinteni 6:17).

Apoi, după ucidere, există îngroparea; în Cristos, ca pământ bogat în care suntem înrădăcinați, există un element care ne face să fim îngropați. Omul nostru vechi și toate lucrurile vechi sunt îngropate acolo și rămân îngropate.

Atâta timp cât ne adâncim rădăcinile în Cristos, chiar și mai adânc în Cristos ca pământ bogat, tot ce este negativ în noi este dat la moarte, suntem îngropați cu Cristos și apoi suntem înviați și primim viață! Slavă Domnului!

Pe partea negativă, există darea la moarte și îngroparea care au loc pentru a lua lucrurile negative de la noi. Pe partea pozitivă, există elementul care ne ridică și ne face vii, chiar ne aduce în victoria lui Cristos asupra dușmanului.

Mai mult, atunci când ne lăsăm rădăcinile să se adâncească în Cristos ca pământ bogat, experimentăm ștergerea scrisului de mână din rânduieli. Am putea crede că nu avem rânduieli astăzi în viața de biserică, dar fiecare ființă umană are anumite rânduieli.

Rânduielile sunt modurile noastre de a trăi, modul în care ne desfășurăm viața de zi cu zi, chiar și modul în care vorbim, trăim, mâncăm și ne comportăm. Acestea pot să nu fie scrise, dar sunt înscrise în mentalitatea noastră.

Rânduielile sunt în fiecare dintre noi și este posibil să avem chiar rânduieli mai noi legate de viața de biserică și de trăirea în biserică. O, Doamne! Aceste rânduieli împiedică creșterea noastră în viață, căci ocupă spațiul lui Cristos în ființa noastră; în loc să-L trăim pe Cristos, trăim conform rânduielilor noastre.

Dacă vrem să creștem în viață într-un mod corespunzător, rânduielile trebuie șterse și țintuite pe cruce. Nu putem face asta; nu ne putem „crucifica” rânduielile. Dar putem lăsa rădăcinile noastre să se afunde mai adânc în Cristos, ca pământ bogat, pentru a savura aplicarea ștergerii rânduielilor.

Mai mult, există un element în sol care ne face să fim victorioși asupra duhurilor rele din văzduh (Coloseni 2:15). Atâta timp cât rămânem în unirea organică cu Domnul, duhurile rele din văzduh sunt învinse, căci noi stăm în victoria lui Cristos.

Nu trebuie să încercăm să facem una sau alta pentru a omorî carnea, a fi îngropați, a fi înviați, a șterge rânduielile noastre sau a fi victorioși asupra duhurilor rele din văzduh; trebuie pur și simplu să ne înfigem rădăcini în Cristos și să le lăsăm să se adâncească în Cristos, ca pământ bogat.

Atâta timp cât ne exersăm duhul pentru a ne înrădăcina în Cristos, Îl absorbim ca hrană a noastră, suntem hrăniți cu El și rânduielile noastre sunt șterse. Mai mult, creștem în viață și suntem zidiți. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, vrem să ne lăsăm rădăcinile să se afunde mai adânc în Cristos ca solul bogat în care suntem înrădăcinați. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a citi cu rugăciune cuvântul Tău. Fie ca rădăcinile noastre să se afunde mai adânc în Cristos pentru a absorbi tot ceea ce este El pentru noi. Îți mulțumim că ești solul bogat și atotinclusiv pentru ca noi să putem trimite rădăcini adânci pentru a absorbi ceea ce ești Tu în ființa noastră. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a fi una cu Tine astăzi. Vrem să rămânem în unirea organică cu Tine, astfel încât carnea noastră să fie dată la moarte, să fim îngropați cu Cristos, să fim înviați cu Cristos și să fim umpluți cu viața Ta! O, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Fie ca noi să rămânem în duhul nostru, astfel încât moartea Ta să lucreze în noi și viața Ta să ne învie și să ne facă să creștem în viață. Aleluia, când suntem în duhul nostru, rânduielile scrise sunt șterse și suntem victorioși asupra duhurilor rele din văzduh! Amin, Doamne, ne place să absorbim bogățiile Tale pentru a putea crește și a fi zidiți!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Let our Roots Sink Deeper into Christ as the Rich Soil to Absorb all His Riches, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 27 cu tema: Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună — porția noastră repartizată (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Planul și fotografia finalizată a proiectului arhitectural al lui Dumnezeu pentru clădirea Sa

01/02/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Subiectul central al întregii Biblii este clădirea lui Dumnezeu, iar mireasa lui Cristos este clădirea Dumnezeului Triunic, văzută într-o imagine din Geneza când Dumnezeu a zidit-o pe Eva din Adam și în împlinire în Noul Ierusalim; planul din Geneza este împlinit în faptul împlinit din Apocalipsa. Aleluia!

Săptămâna aceasta venim la subiectul: Zidirea miresei. Întreaga Biblie este o poveste de dragoste, în cel mai pur și mai sfânt sens; este o poveste de dragoste a unui cuplu universal – Dumnezeu în Cristos ca Mire și poporul răscumpărat al lui Dumnezeu ca mireasă.

Astăzi, Domnul vrea să-Și câștige mireasa. Un aspect al miresei este că este matură, căci biruitorii au ajuns la maturitatea în viață pentru a se potrivi cu Cristos. Nu este prea târziu pentru sfinții mai în vârstă și nu este prea devreme pentru sfinții mai tineri să crească în viață spre maturitate.

Trebuie să ne schimbăm concepția, astfel încât să vedem lucrurile așa cum le vede Dumnezeu, astfel încât să ne dăm seama că în fiecare zi îi putem oferi Domnului cea mai bună cooperare pentru a crește în viață spre maturitate.

Trebuie să fim propulsați într-o relație mai profundă și mai romantică cu Domnul nostru viu. El nu este doar Mântuitorul și Răscumpărătorul nostru, ci mai mult, El este Soțul nostru. El vrea să aibă o relație romantică cu noi. Vedem acest lucru de-a lungul secolelor, citind Biblia. Dumnezeu este un iubitor. Dumnezeu iubește.

El ne-a creat după chipul și asemănarea Lui pentru ca noi să-L iubim. Creatorul nostru este Soțul nostru. El vrea ca pur și simplu să-L iubim. Și El vine la noi zi de zi cu dragoste pentru a ni se manifesta și a ne iubi, chiar pentru a-Și infuza dragostea în ființa noastră.

De multe ori suntem la fel ca poporul Israel din Vechiul Testament, mergând după alți idoli și încercând să ne satisfacem cu multe alte lucruri; Domnul vede aceasta ca o înșelăciune față de El, așa că vine să ne curteze, să ne câștige și să ne atragă la Sine.

Suntem într-o poveste de dragoste extraordinară cu Domnul. El este frumosul, adorabilul și iubitorul nostru Domn Isus. Ne pregătim să fim mireasa Lui și pentru aceasta vrem să creștem în viață spre maturitate. Trebuie să creștem și trebuie să creștem normal. Trebuie să creștem normal într-un mod rapid.

Aceasta nu este o creștere de tip ciupercă, ceva peste noapte sau ceva super. Trebuie să creștem într-un mod normal, dar rapid, pentru a putea fi una cu Domnul pentru împlinirea scopului Său veșnic. Pe măsură ce creștem în viață, pe măsură ce El crește în noi zi de zi, suntem zidiți în Dumnezeu și cu sfinții, iar Dumnezeu câștigă clădirea.

Geneza 1-2 arată planul arhitectural al lui Dumnezeu pentru a avea clădirea Sa divină, iar Apocalipsa 21-22 arată fotografia clădirii terminate

Clădirea lui Dumnezeu este subiectul central în întreaga Biblie, iar mireasa lui Cristos este clădirea Dumnezeului Triunic. Geneza 2:22 ne spune că Iehova a zidit coasta, pe care a luat-o din bărbat, într-o femeie și a adus-o la bărbat. În al doilea capitol din Biblie vedem o revelație nu doar a miresei, ci și a clădirii, iar clădirea este mireasa.

Mireasa lui Cristos este clădirea Dumnezeului Triunic. Dumnezeu dorește o clădire, iar mireasa lui Cristos este clădirea lui Dumnezeu. De la Geneza la Apocalipsa vedem cum Dumnezeu vrea să obțină clădirea și, în același timp, vedem cum inamicul este împotriva clădirii lui Dumnezeu.

Mai întâi, este zidirea corabiei, apoi visul lui Iacov de la Betel cu privire la clădirea lui Dumnezeu, iar în Exod, vedem tabernaculul. Mai târziu, vedem templul, care este distrus și apoi rezidit. Apoi, Domnul Isus a venit și S-a asemănat cu templul și a spus că Își va zidi biserica.

În cele din urmă, în ultimele două capitole ale Bibliei vedem Noul Ierusalim, clădirea supremă a lui Dumnezeu.

Întreaga Biblie poate fi asemănată cu un manual de construcție; revelația referitoare la grădina Edenului, ca început al revelației divine din Sfintele Scripturi, și revelația referitoare la Noul Ierusalim, ca sfârșit al revelației divine din Sfintele Scripturi, se reflectă reciproc.

Primele două capitole din Geneza și ultimele două capitole din Apocalipsa se potrivesc. Dumnezeu este Autorul Bibliei și a scris-o în așa fel încât primele și ultimele două capitole ale Bibliei să se reflecte reciproc.

Ceea ce este revelat în aceste două părți ale Scripturilor este gândul central al lui Dumnezeu, linia centrală a revelației divine și un principiu conducător al interpretării și înțelegerii Sfintelor Scripturi.

În Biblie, Dumnezeu Își deschide gândul către om și chiar David a exclamat în Psalmul 8: Ce este omul că Te gândești la el și fiul omului că-l cercetezi? Ce privilegiu e ca noi să intrăm în inima lui Dumnezeu și să cunoaștem gândul Lui, chiar și gândul central din Biblie.

Trebuie să luăm în considerare tot ce este în Biblie în lumina clădirii lui Dumnezeu, linia centrală din Biblie; chiar și lucrurile negative trebuie luate în considerare în această lumină.

Există linia pozitivă a clădirii lui Dumnezeu și există, de asemenea, linia negativă a clădirii. Există cetățile lui Enoh, Babel, cetatea Sodomei, cetățile de comori ale lui faraon, vasele clădirii lui Dumnezeu puse în casele dumnezeilor regilor și împăraților etc. Satan face, de asemenea, o lucrare de zidire, care în cele din urmă va fi distrusă.

Geneza 1 și 2 sunt planul arhitectural organic al lui Dumnezeu pentru a avea clădirea Sa divină (Evrei 11:10).

Dorința lui Dumnezeu este să-L zidească pe Cristos în constituția noastră intrinsecă, astfel încât întreaga noastră ființă să fie reconstituită cu Cristos, pentru ca El să poată câștiga un om corporativ care să-L exprime după imaginea Sa și să-L reprezinte cu autoritatea Sa (Geneza 1:26; 1 Corinteni 3:9; Matei 16:18; 2 Samuel 7:12-14a).

Dumnezeu este primul Arhitect; El a trasat planul arhitectural al lui Dumnezeu în primele două capitole ale Bibliei. El proiectează și zidiește o cetate, iar întreaga Biblie ne arată construcția și zidirea acestui oraș, clădirea lui Dumnezeu – miresa lui Cristos.

Fie ca noi să urmăm planul pe care El l-a stabilit pentru noi în Biblie și să nu ne abatem de la el. Apocalipsa 21 și 22 sunt fotografia clădirii terminate, expresia corporativă a Dumnezeului Triunic.

Noul Ierusalim este reflectarea și împlinirea revelației divine cu privire la grădina Edenului. Dumnezeu va obține ceea ce caută; El va obține mireasa lui Cristos ca clădire corporativă a Dumnezeului Triunic și a omului.

Ioan a văzut fotografia clădirii terminate și a scris despre ea. Trebuie să vedem planul și să rămânem în revelația centrală din Biblie, făcând toate lucrurile conform gândului central al lui Dumnezeu, așa cum este revelat în Biblie.

Putem zidi și face multe lucruri pentru Dumnezeu, dar Domnul în ziua aceea poate spune: „Depărtați-vă de la Mine, lucrători ai fărădelegii; niciodată nu v-am cunoscut!”.

Domnul nu contrazice faptul că mulți fac lucruri în numele Lui și chiar îndeplinesc lucrări mărețe de putere pentru Dumnezeu, dar ei nu o fac conform gândului Său central din Biblie; ei nu o fac conform proiectului revelat în Biblie.

Dumnezeu i-a spus lui Moise să zidească tabernaculul conform proiectului și designului pe care i l-a arătat pe munte. Fie ca noi să vedem gândul central al lui Dumnezeu, linia centrală a revelației divine și fie ca noi să zidim conform proiectului arhitectural organic al lui Dumnezeu pentru a avea clădirea Sa divină!

O carte bine scrisă are o introducere, conținutul și concluzia; introducerea este finalizată în concluzie într-un mod adecvat. Biblia vorbește despre același lucru la sfârșit, așa cum vorbește la început.

Chiar la începutul Bibliei avem două capitole care ne dezvăluie principiile și schița cu punctele principale ale scopului etern al lui Dumnezeu. Geneza 1 și 2 ne prezintă schița gândului central al lui Dumnezeu, planul lui Dumnezeu. Iar sfârșitul Bibliei, Apocalipsa 21 și 22, ne arată împlinirea, imaginea clădirii terminate.

Ceea ce vedem în ultimele două capitole este o imagine a ceea ce Dumnezeu a făcut de-a lungul generațiilor, o imagine a realizării gândului central al lui Dumnezeu. Minunat!

În Geneza 1 și 2, vedem un cuplu, un pom, un râu și materiale prețioase. În Apocalipsa 21 și 22 vedem aceleași lucruri, dar într-un mod structurat; vedem pomul vieții, râul cu apă a vieții, un cuplu divin-uman și materialele prețioase structurate în și ca Noul Ierusalim. Slavă Domnului!

Cristos se va întoarce ca Mire pentru a se căsători cu mireasa Sa, care va fi totalitatea biruitorilor; Această zidire de către biruitori în această epocă este pentru finalizarea inițială a Noului Ierusalim în epoca Împărăției (19:7-9) și, în cele din urmă, pentru finalizarea deplină a Noului Ierusalim în cerul nou și pământul nou (21:2). Aleluia!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea că clădirea lui Dumnezeu este subiectul central al întregii Biblii. Fie ca să vedem că mireasa lui Cristos este clădirea Dumnezeului Triunic! Slavă Domnului, întreaga Biblie poate fi asemănată cu un manual de construcție! Amin, Doamne, fie ca să vedem că în Geneza 1 și 2 vedem planul arhitectural organic al lui Dumnezeu de a avea clădirea Sa divină. Fie ca să ne dăm seama că Apocalipsa 21 și 22 sunt fotografia clădirii finalizate, expresia corporativă a Dumnezeului Triunic! Amin, Doamne, strălucește asupra noastră pentru a vedea dorința lui Dumnezeu de a-L zidi pe Cristos în constituția noastră intrinsecă, astfel încât întreaga noastră ființă să fie reconstituită cu Cristos! Da, Doamne, câștigă un om corporativ care să-L exprime pe Dumnezeu după imaginea Sa și să-L reprezinte pe Dumnezeu după asemănarea Sa! Constituie-ne cu Tine Însuți și zidește-ne în Tine, ca să câștigi mireasa lui Cristos, clădirea Dumnezeului Triunic! Aleluia, Cristos se va întoarce să se căsătorească cu mireasa Lui, care va fi totalitatea biruitorilor! Fă-ne biruitorii Tăi, Doamne dragă!

Ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Dumnezeu, a-L savura, a-L mânca, a fi transformați și a fi zidiți pentru a fi clădirea lui Dumnezeu, mireasa lui Cristos

Este uimitor să vedem că planul arhitectural organic al lui Dumnezeu pentru a avea clădirea Sa divină se află în Geneza 1 și 2, iar fotografia clădirii finalizate se află în Apocalipsa 21 și 22! Între aceste două capete ale Bibliei vedem lucrarea de zidire a lui Dumnezeu; El lucrează conform proiectului pentru a obține clădirea lui Dumnezeu.

În special, atât în Geneza 1 și 2, cât și în Apocalipsa 21 și 22 vedem patru lucruri corespund unele altora: o mireasă, pomul vieții, un râu curgător și trei materiale prețioase.

În Geneza, o vedem pe Eva, mireasa, fiind zidită din coasta pe care Dumnezeu a luat-o din Adam, omul. De asemenea, vedem pomul vieții în mijlocul grădinii și vedem un râu curgând și având materiale prețioase în el.

În Apocalipsa, vedem Noul Ierusalim, mireasa Mielului, o clădire alcătuită din poporul mântuit și ales de Dumnezeu. De asemenea, vedem materialele prețioase zidite în Noul Ierusalim, iar în acest oraș sfânt vedem râul cu apă a vieții și pomul vieții.

Cum putem aplica toate acestea ființei noastre astăzi? Cum putem coopera cu lucrarea de zidire a lui Dumnezeu astăzi, astfel încât să putem fi parte din mireasa lui Cristos, clădirea Dumnezeului Triunic?

Trebuie să fim profund impresionați de faptul că suntem un vas făcut cu duh – un recipient interior pentru a-L primi pe Dumnezeu. Având acest recipient pentru a-L contacta pe Dumnezeu și a-L primi, trebuie să învățăm cum să ne exersăm duhul continuu pentru a-L contacta și a-L primi pe Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu în Cristos, prin Duh, este pomul vieții, adevărata noastră hrană spirituală pe care o mâncăm și o savurăm. Ca și credincioși în Cristos, ne putem exersa duhul pentru a ne împărtăși din pomul vieții astăzi.

Mai mult, Cristos a devenit Duhul dătător de viață pentru a fi apa vie care curge pentru a ne potoli setea și a ne uda. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și bem Duhul ca apă a vieții, suntem transformați.

Elementul nostru natural este îndepărtat și eliminat, iar elementul divin al lui Dumnezeu este adăugat ființei noastre. Suntem transformați din lut în pietre prețioase (1 Petru 2:2, 4) și zidim biserica nu cu lemn, trestie sau paie, ci cu aur, argint și pietre prețioase (1 Corinteni 3:12).

Devenim materiale prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu prin exersarea duhului nostru de a-L contacta pe Dumnezeu, de a-L mânca și de a-L bea și de a fi transformați.

Ca materiale transformate, trebuie să fim zidiți împreună cu alții. Nu putem fi individualiști; trebuie să fim zidiți împreună cu sfinții, fiind relaționați cu ceilalți și foarte dependenți.

În cele din urmă, pe măsură ce rămânem în acest proces, vom fi mireasa pe acest pământ, iar mireasa lui Cristos Îl va satisface pe Cristos.

Văzând planul arhitectural organic al lui Dumnezeu pentru a avea clădirea Sa divină, trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca hrană a noastră, să bem Duhul ca apă vie, să-I permitem Domnului să ne transforme și să fim zidiți împreună pentru a face parte din clădirea lui Dumnezeu, mireasa lui Cristos.

Numai atunci când cooperăm cu Domnul în acest fel putem fi transformați și zidiți pentru a deveni mireasa care Îl va aduce înapoi pe Domnul.

În viața noastră naturală și prin omul nostru natural, nu-I putem fi plăcuți lui Dumnezeu nici nu putem îndeplini scopul Lui. În omul nostru natural, nu putem fi una cu ceilalți, căci suntem deosebiți și independenți de ceilalți. Viața noastră naturală trebuie să fie înghițită de Cristos.

Fie ca toți să învățăm cum să-L contactăm și să ne hrănim din Cristos în duhul nostru. Pe partea negativă, ne renegăm sinele și respingem viața naturală, astfel încât să putem trăi prin Cristos.

Pe partea pozitivă, ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Domnul ca pom al vieții și Îi permitem să curgă în noi ca râul apei vieții, astfel încât să putem fi transformați după imaginea Sa și zidiți împreună cu alții în clădirea Lui, mireasa lui Cristos! Pe măsură ce suntem transformați și zidiți, scopul lui Dumnezeu va fi atins!

Doamne Isuse, impresionează-ne profund că suntem un vas cu duh pentru a-L contacta pe Dumnezeu și a-L primi! Amin, Doamne, vrem să învățăm să ne exersăm duhul continuu pentru a-L contacta și a-L primi pe Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeu în Cristos, prin Duhul, este pomul vieții din care să mâncăm și să ne împărtășim ca adevărată hrană! Amin, Doamne, ne exersăm duhul ca să Te mâncăm pe Tine ca pom al vieții. Îți chemăm numele ca să bem râul curgător al apei vieții, Duhul ca apă vie! Fie ca astăzi să fie o zi în care să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții și apă vie! O, Doamne, transformă-ne după imaginea Ta, așa cum Te mâncăm și Te bem! Transformă-ne în pietre prețioase și zidește-ne împreună cu alții în clădirea Ta! Vrem să învățăm să fim relaționați cu ceilalți și să fim foarte dependenți. Câștigă-Ți mireasa, Doamne, clădirea Ta! Câștigă clădirea corporativă a lui Dumnezeu și a omului, mireasa lui Cristos! Fie ca toți să învățăm să ne renegăm sinele, să respingem viața naturală și să trăim prin Cristos, împărtășindu-ne din El în duh și trăind datorită Lui!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Blueprint and Finished Photograph of God’s Architectural Plan for His Building, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 2 cu tema: Zidirea miresei (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm și-L trăim pe Cristosul înviat ca primul Fiul născut al lui Dumnezeu și îndurările sigure ale lui Dumnezeu

15/01/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină continuând să să-L savureze, să-L trăiască și să-L proclame pe Cristosul înviat ca primul Fiul născut al lui Dumnezeu și ca lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase, care sunt toate aspectele a ceea ce este Cristos ca îndurări sigure a lui Dumnezeu față de noi. Amin, vrem să fim astfel de oameni astăzi!

Fiind credincioși în Cristos, noi suntem cei care Îl continuăm pe Cristos astăzi, căci trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești pentru a scrie istoria lui Dumnezeu în umanitate. Cristos a ieșit din eternitate în timp și a venit în noi ca Duh dătător de viață pentru a trăi în noi același fel de viață pe care l-a trăit cât timp a fost pe pământ.

Asta vedem într-un mod viu în cartea Fapte, unde discipolii lui Cristos nu numai că au predicat Evanghelia pentru a răspândi biserica, ci chiar mai mult decât atât, au trăit în istoria divină din interiorul istoriei omenești și au fost una cu Domnul în toate lucrurile.

Cum putem fi adevărații discipoli ai lui Cristos astăzi, cei care scriu istoria lui Dumnezeu în om? Trebuie să fim vase deschise pentru Domnul. Pur și simplu trebuie să ne deschidem către El. Nu trebuie să facem un plan pentru a face cutare sau cutare lucru măreț pentru Dumnezeu și apoi să-I cerem să ne binecuvânteze; mai degrabă, trebuie mai întâi să ne deschidem către El, să-L iubim, să-L primim și să fim umpluți cu El.

Trebuie să venim la Domnul în toate situațiile și în toate mediile noastre pentru a-I permite să fie totul pentru noi și să facă totul în noi, prin noi și pentru noi. Viața noastră creștină nu este o viață deliberată în care încercăm tot posibilul să ascultăm de cuvântul lui Dumnezeu și să facem ceea ce Dumnezeu ne spune să facem.

Este o viață spontană, chiar trăirea spontană a lui Cristos în noi. Viața creștină și viața de biserică este trăirea lui Cristos din interiorul credincioșilor în Cristos. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie cu adevărat să ne deschidem către Domnul și să-L lăsăm să fie totul pentru noi și în noi. Și trebuie să venim la El în Cuvânt, chiar să continuăm cu statornicie în rugăciune și în slujba Cuvântului.

Perseverăm în rugăciune, continuând în ea cu mulțumire pentru toți sfinții, aducând toate cererile noastre Domnului. Mai mult, când ne rugăm, ne îndreptăm gândurile spre lucrurile de sus, unde este Cristos, și reflectăm slujba Lui pe pământ, rugându-ne pentru ceea ce este în inima Lui.

Depindem de rugăciune, căci în rugăciune ne tragem toată viața din Domnul și Îi permitem să facă ceea ce noi nu putem face, să fie ceea ce noi nu putem fi și să vorbească ceea ce noi nu putem vorbi. Amin!

Cristosul înviat este primul Fiu născut al lui Dumnezeu și lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase, care sunt toate aspectele a ceea ce este Cristos ca îndurări sigure ale lui Dumnezeu față de noi

În Fapte 13:32-34, Pavel ținea un discurs despre Cristos și a anunțat evanghelia promisiunii făcute părinților. El a spus că Dumnezeu a împlinit promisiunea Duhului înviind pe Isus, așa cum este scris și în Psalmul al doilea: „Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut.”

Și cât despre faptul că L-a înviat din morți, pentru a nu se mai întoarce în stricăciune, El a vorbit astfel: „Îți voi da lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase.”

Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină continuând să să-L savureze, să-l trăiască și să-L proclame pe Cristosul înviat ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu și ca lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase.

Lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase din Fapte 13:34 înseamnă literalmente „lucrurile sfinte”. Același cuvânt este folosit pentru Cel Sfânt în versetul următor, dar la singular. Acest Sfânt este Cristos, în care îndurările lui Dumnezeu sunt centrate și transmise.

Cu alte cuvinte, lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase, se referă la Cristosul înviat. Cristos, ca sămânță a lui David, a fost născut prin învierea Sa ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu și Duh dătător de viață ca îndurări sigure a lui Dumnezeu arătate lui David (Isaia 55:3-4). Amin!

În Fapte 13:34, Pavel interpretează îndurările sigure a lui Dumnezeu din Isaia 55:3 ca fiind „lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase”, iar în Fapte 13:33 și 35, el indică faptul că aceste lucruri sunt Însuși Cristosul înviat, ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu și ca fiind Cel Sfânt.

Acest lucru este confirmat și de Isaia 55:4, care dezvăluie că îndurările sigure este Cristosul Însuși, ca Martor, Conducător și Comandant al popoarelor. Cât de minunat! Credincios înseamnă și demn de încredere; Cristosul înviat reprezintă lucrurile sfinte și demne de încredere pe care Dumnezeu ni le dă. Amin!

Cristosul înviat nu este doar Mântuitorul nostru care ne aduce răscumpărarea și mântuirea lui Dumnezeu și El nu este doar Fiul întâi născut al lui Dumnezeu. Mai mult, Cristosul înviat reprezintă lucrurile sfinte și credincioase ca dar dat nouă de Dumnezeu.

Cristosul înviat ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu și Duh dătător de viață este un dar măreț oferit de Dumnezeu poporului Său ales, iar acest dar este intitulat „lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase” (Fapte 13:33-34).

Care sunt aceste lucruri sfinte și demne de încredere? Care sunt toate aspectele lui Cristos ca îndurare față de noi? Noul Testament ne arată multe aspecte a ceea ce este Cristos pentru noi.

Conform Noului Testament, Cristos este viață, lumină, har, dreptate, sfințenie, justificare și sfințire. În fiecare carte a Noului Testament, vedem multe aspecte ale ceea ce este Cristosul înviat pentru noi.

Pur și simplu trebuie să-L trăim în istoria divină continuând să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristosul înviat ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu și ca lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase.

Trebuie să savurăm toate aspectele a ceea ce este Cristos ca îndurări sigure a lui Dumnezeu față de noi. Cristos este pâinea vieții și apa vie. Cartea 1 Corinteni ne arată multe aspecte ale lui Cristos pentru savurarea și experimentarea noastră.

Cristos este puterea, înțelepciunea, dreptatea, sfințirea, răscumpărarea, gloria noastră, adâncurile lui Dumnezeu, temelia unică a clădirii lui Dumnezeu, Paștele, pâinea nedospită, hrana spirituală, băutura spirituală, stânca spirituală, Capul, Trupul, primele roade, al doilea om și ultimul Adam.

În Evanghelia după Ioan, vedem mai multe aspecte a ceea ce este Cristos pentru noi, ca îndurări sigure a lui Dumnezeu; El este Păstorul nostru, pășunea noastră, pâinea noastră vie, pâinea noastră a vieții, viața noastră și atâtea alte lucruri.

Fie ca noi să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm ca îndurări sigure a lui Dumnezeu pentru noi. Fie ca noi să venim la Domnul și să experimentăm tot ceea ce este El pentru noi în viața noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să-L trăim în istoria divină astăzi, continuând zi de zi să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristosul înviat ca Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și ca lucrurile sfinte ale lui David.

Cristosul înviat este îndurarea și binecuvântările, lucrurile sfinte și credincioase, pe care Dumnezeu ni le dăruiește ca un mare dar. Acest dar este Însuși Cristosul înviat ca realitate a legământului etern cu toate bogățiile Sale nepătrunse pentru a fi harul nostru atotinclusiv (vezi Isaia 42:6b; 55:3; 1 Corinteni 1:9; Fapte 13:43).

Dumnezeu ni-L dăruiește pe Cristos ca un dar măreț pentru savurarea și experimentarea noastră astăzi.

Doamne Isuse, vrem să trăim în istoria divină continuând să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristosul înviat ca Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și ca lucrurile sfinte ale lui David! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Vrem să Te savurăm și să Te experimentăm ca lucrurile credincioase, toate aspectele a ceea ce ești Tu pentru noi ca îndurări! Descoperă-ne să Te vedem, Doamne, și fă-ne să Te savurăm ca îndurările sigure ale lui Dumnezeu față de noi! Te luăm ca lumină, viață, har și hrană a noastră. Tu ești înțelepciunea, puterea, dreptatea și sfințirea noastră! Amin, Doamne, Te luăm ca Păstor și pășune a noastră. Vrem doar să Te savurăm. Fie ca noi să fim cei care continuăm să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristosul înviat ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu și ca lucrurile sfinte ale lui David! Fii savurarea și experiența noastră astăzi. Lucrează în noi și constituie-ne cu tot ceea ce ești Tu, pentru ca Tu să poți fi exprimat prin noi! O, cât de mult este Cristos pentru noi ca lucruri sfinte și demne de încredere!

Îl savurăm, Îl trăim și-L proclamăm pe Cristosul înviat ca lucrurile sfinte ale lui David, îndurările sigure a lui Dumnezeu față de noi

Una este să știi că Cristos este pâinea vieții (Ioan 6:35), dar cu totul altceva este să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristos ca fiind îndurările sigure a lui Dumnezeu față de noi, una dintre acestea fiind pâinea vieții.

Tot ceea ce este Cristos pentru noi este îndurări sigure de la Dumnezeu; însă trebuie nu doar să-L cunoaștem, ci și să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristosul înviat ca fiind îndurările sigure ale lui Dumnezeu față de noi.

De exemplu, Biblia ne spune că soții ar trebui să-și iubească soțiile (Efeseni 5:25) și că soțiile ar trebui să li se supună soților lor (v. 22). Însă dragostea unui soț pentru soția sa este Cristos ca îndurare față de el, iar supunerea unei soții față de soțul ei este, de asemenea, experimentarea îndurării lui Cristos față de ea.

Dacă un soț, fiind în Cristos, își iubește soția, aceasta este cu siguranță o îndurare, căci dragostea lui pentru soția sa este Cristos Însuși ca îndurare față de ea. În mod similar, dacă o soție este în Cristos și se supune soțului ei, aceasta este, de asemenea, o îndurare, căci supunerea ei este Cristos Însuși ca o îndurare față de el.

Toate virtuțile creștine sunt pur și simplu Cristos ca îndurări sigure ale lui Dumnezeu față de sfinți. Dacă suntem răbdători și îndurăm, aceasta este îndurarea lui Dumnezeu, dacă suntem în Cristos când facem acest lucru.

Putem fi în mod natural răbdători, buni și blânzi și ne putem exprima atunci când suntem în acest fel; aceasta nu este îndurarea lui Dumnezeu față de noi. Dar când ne exersăm duhul, Îl contactăm pe Domnul viu ca Cristos cel înviat, savurăm îndurările sigure a lui Dumnezeu față de noi.

Dumnezeu ne-a dat un dar: Cristosul înviat ca îndurare și binecuvântări de la Dumnezeu, chiar lucrurile sfinte și credincioase. Acum trebuie pur și simplu să-L savurăm. El L-a dat pe Cristos ca legământ cu noi ca fiind lucrurile sigure și credincioase, chiar lucrurile demne de încredere.

În noi înșine nu suntem demni de încredere și nici credincioși și nu suntem stabili și de nemișcat, însă îndurările lui Dumnezeu față de noi sunt sigure, demne de încredere și credincioase.

Când Îl savurăm pe Domnul dimineața și primim lumina Lui cu privire la o anumită problemă, când primim călăuzirea Domnului într-un anumit lucru, savurăm îndurările sigure ale lui Dumnezeu față de noi.

Când vorbim cu alții, când ne deschidem gura și suntem una cu Domnul pentru a spune ceea ce am văzut, am savurat și am experimentat din Cristos, aceasta este îndurarea lui Dumnezeu, căci îndurările Lui sunt ale noastre și curg în noi și prin noi.

În viața noastră creștină de zi cu zi, trebuie să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristosul înviat ca fiind lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase, chiar îndurările sigure ale lui Dumnezeu față de noi.

Pe măsură ce citim Biblia, pe măsură ce avem părtășie cu Domnul și pe măsură ce ne trăim viața creștină, trebuie să ne deschidem către Domnul și să-I permitem să fie îndurările sigure ale lui Dumnezeu față de noi.

Ce fel de oameni suntem noi astăzi ca continuare a lui Cristos? Noi suntem cei care savurăm acest dar minunat de la Dumnezeu, adică pe Cristosul înviat ca întâiul născut al lui Dumnezeu și Duhul dătător de viață ca lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase.

Pe măsură ce-L savurăm ca îndurările sigure de la Dumnezeu, devenim continuarea lui Cristos pe pământ, căci trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești.

Fie ca noi să fim cu adevărat continuarea Domnului pe pământ, trăind în istoria divină astăzi, în timp ce continuăm să-L savurăm, să-L trăim și să-l proclamăm pe Cristosul înviat ca întâiul născut al lui Dumnezeu și ca fiind lucrurile sfinte ale lui David.

Fie ca noi să-L savurăm ca o asemenea persoană, să-L trăim ca o așa persoană minunată și chiar să proclamăm bogățiile lui Cristos, îndurările sigure a lui Dumnezeu, altora pentru savurarea și participarea lor!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai dat un dar măreț – Cristosul înviat ca îndurarea și binecuvântările de la Dumnezeu! Aleluia, Cristosul înviat este realitatea noului legământ cu toate bogățiile Sale de nepătruns pentru a fi harul nostru atotinclusiv! Amin, Doamne, venim la Tine să Te savurăm. Vrem să-L savurăm pe Cristos ca fiind îndurările sigure ale lui Dumnezeu, lucrurile sfinte ale lui David. Te luăm pe Tine ca fiind dragostea și răbdarea noastră. Te luăm ca fiind viața și lumina noastră. Ne deschidem Ție și Te luăm ca fiind viața și persoana noastră. Amin, Doamne, ce îndurare este pentru noi să Te savurăm ca fiind dragostea noastră pentru soția noastră și ca fiind supunerea noastră față de ceilalți. Continuăm să Te savurăm astăzi. Fie ca noi să continuăm să-L savurăm, să-L trăim și să-L proclamăm pe Cristosul înviat ca Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și ca fiind lucrurile sfinte ale lui David! Te luăm ca înțelepciunea noastră în viața noastră de zi cu zi. Te luăm ca vorbirea noastră; fii chiar cuvintele din gura noastră, ca să putem da har celor care ascultă. Aleluia, Dumnezeu ni L-a dat pe Cristos ca legământ ca fiind totul pentru noi și putem trăi în istoria divină savurându-L, trăindu-L și proclamându-L continuu pe Cristosul înviat ca fiind îndurările sigure ale lui Dumnezeu!