ne exersăm duhul

Privim țintă la Isus, Cel întronat în cer: El este cea mai mare atracție

26/04/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care zilnic, chiar și clipă de clipă, privim țintă la Isus, care este Autorul și Perfectatorul credinței noastre, căci privim de la toate lucrurile din mediul nostru și din trecutul nostru și țintă la Isus pentru a-L savura și a fi infuzați de El!

Amin, Doamne, privim țintă la Tine chiar acum! Aleluia, privim țintă la Isus! Nu privim la lucrurile din jurul nostru sau la problemele noastre: ne întoarcem privirea și privim țintă la Isus! Infuzează-ne mai mult cu Tine Însuți astăzi! Dă-ne harul să alergăm în cursă! Amin!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Evrei capitolul 12, unde vedem un aspect minunat al Domnului Isus pentru experiența, savurarea și exprimarea noastră.

Vrem să ne concentrăm în principal pe subiectul: Să privim țintă la Isus, Autorul și Perfectatorul credinței noastre. Cât de mult Îl iubim pe Domnul! Cât de mult vrem să privim de la orice și de la oricine altcineva țintă la El! Vrem să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm, pentru a putea fi mărturia Lui pe pământ.

În timp ce cugetăm cu rugăciune la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a vedea numeroasele aspecte minunate ale lui Cristos în Noul Testament, ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât El să ne poată face toate aceste aspecte reale în experiența noastră.

În special în ceea ce privește credința noastră, Cristos este Autorul și Perfectatorul credinței noastre și trebuie să privim la El. Cartea Evrei a fost scrisă în principal credincioșilor evrei care se aflau într-o situație în care erau persecutați. În primele zile ale bisericii primare, primii credincioși erau supuși persecuției și opoziției, iar cea mai mare parte provenea de la iudaizatori, de la cei din religia iudaică.

Credincioșii ieșiseră din această religie și își îndreptaseră inima către Cristos, fiind regenerați, iar acum se aflau în viața de biserică. Însă, continuarea lor în credință a fost o luptă, iar Pavel, care cel mai probabil a fost scriitorul acestei cărți, ducea războiul pentru a-i salva pe credincioșii evrei de vechile căi, de vechiul legământ, de rânduieli și de lege, pentru a-i aduce în realitatea economiei noutestamentare a lui Dumnezeu.

Cuvântul Evrei înseamnă cei ce trec râurile. Toți, fie că suntem credincioși evrei sau neamuri, trebuie să fim cei care trec râurile, cei care continuăm să traversăm orice râu până ajungem la destinație, Dumnezeu Însuși. Trebuie să lăsăm lucrurile vechi în urmă, să privim țintă la Isus și să intrăm în noul și vastul teritoriu al lui Cristos din fața noastră pentru a-L experimenta și a-L savura, astfel încât să-L putem exprima! Amin!

Privim țintă la Isus cu o atenție neîmpărțită, întorcându-ne de la orice lucru către El!

Nu putem niciodată sublinia prea mult acest aspect al privirii țintă la Isus, așa cum se vede în prima parte a Evrei 12:2. Pe măsură ce considerăm cursa credinței noastre creștine, pe măsură ce considerăm viața noastră creștină și viața de biserică, trebuie să privim țintă la Isus. Trebuie să fim cei care își întorc mereu privirea, către Isus.

A privi țintă este diferit de a privi pur și simplu; cuvântul „a privi țintă” are un înțeles special. Țintă înseamnă că trebuie să ne îndepărtăm de toate lucrurile, de toate problemele, de toate chestiunile și să privim țintă înspre Isus.

Trebuie să privim de la problemele noastre, de la neajunsurile noastre, de la eșecurile noastre și de la mediul înconjurător, către Isus. Cu toții ne cunoaștem problemele și greșelile. Ei bine, trebuie să privim țintă la Isus, să privim de la orice altceva către El!

Cuvântul grecesc tradus prin „a privi țintă la” înseamnă de fapt „a privi cu atenție neîmpărțită, întorcându-te de la orice alt obiect”.

De exemplu, atunci când cineva aleargă într-o cursă, nu se uită la oamenii din stânga și din dreapta și nici nu se uită la cine este în spatele lui; pur și simplu se uită spre țintă și continuă să alerge cursa! Trebuie să fim cei care nu privesc la stânga sau la dreapta, nu privesc înapoi, ci pur și simplu întorc privirea țintă la Isus! Trebuie să fim cei care privesc țintă la Isus cu atenție neîmpărțită, întorcându-ne de la orice alt obiect.

În cazul credincioșilor evrei, aceștia trebuiau să privească țintă la Domnul și nu la toate lucrurile din mediul lor, vechea lor religie, iudaismul, persecuția și toate lucrurile pământești. Trebuiau să privească în altă parte decât toate aceste lucruri și țintă la Isus, care acum stă la dreapta tronului lui Dumnezeu în ceruri (Evrei 1:3).

Fie ca noi să fim cei care astăzi privesc țintă la Isus cu atenție neîmpărțită. Trebuie să privim de la atâtea lucruri care ne tulbură atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru. Este atât de ușor pentru noi să fim împovărați și tulburați de lucrurile din mediul nostru, din ființa noastră, din viața noastră de familie și din viața profesională.

Unul dintre lucrurile care ne tulbură foarte mult este sinele nostru; petrecem mult timp privind la noi înșine. Mai ales când Îl iubim pe Domnul, Îl căutăm și Îl savurăm în cuvânt, fiind sub vorbirea Domnului în întâlniri și conferințe, ne este ușor să privim în interior și să verificăm cu noi înșine unde ne aflăm, cât de departe suntem și cum avansăm.

Introspecția este ceva în care te privești pe tine însuți; te uiți la propriul tău progres spiritual și vrei să vezi cum te descurci. Cu toții suntem introspectivi într-o anumită măsură, iar introspecția este ceva care ne împiedică în creșterea noastră în viață și în a merge mai departe cu Domnul.

De exemplu, putem auzi că trebuie să privim țintă la Isus și ne întoarcem spre interior și verificăm cu noi înșine cât de mult ne întoarcem de fapt către Isus. O, Doamne! Am putea dori să ne măsurăm propriul progres. Pe de o parte, este bine să mărturisim înaintea Domnului neajunsurile, greșelile și eșecurile pe care El le expune sub strălucirea Sa; pe de altă parte, a fi introspectivi înseamnă a merge prea departe.

Este posibil să ne pese prea mult de condiția noastră în fața Domnului, căzând astfel în introspecție și ne-înaintând împreună cu El, ci mai degrabă pierzând prezența lui Cristos. Biblia ne spune să privim țintă la Isus; introspecția, însă, ne îndrumă să privim în noi înșine. Introspecția este o inspecție interioară a stării noastre interioare; este de fapt o boală spirituală.

Tot felul de introspecție, autoanaliză a propriilor sentimente, autoconsiderare a propriului progres sau preocupare excesivă pentru propria spiritualitate ne vor împiedica progresul. O, Doamne! Unul dintre cele mai mari pericole în alergarea cursei creștine constă într-o introspecție subconștientă din cauza îngrijorării noastre legate de progres.

Este bine să dorim să progresăm cu Domnul și trebuie să avansăm împreună cu El; totuși, a fi introspectivi și a ne analiza pe noi înșine pentru a vedea unde ne aflăm și cât de departe am mers până acum nu este de ajutor. Pur și simplu trebuie să privim țintă la Isus! Trebuie să chemăm numele Domnului și să plătim prețul astăzi pentru a-L savura!

Fie ca noi să uităm toate lucrurile care sunt în urmă și să ne întindem înainte spre Cristosul dinaintea noastră pentru a-L savura (Filipeni 3:13-14). Dacă vrem să-L savurăm pe Cristosul ceresc, trebuie să ne întoarcem privirea de la toate lucrurile de pe pământ către El.

Fie ca noi pur și simplu să chemăm Numele Lui și să petrecem timp cu El, refuzând să fim introspectivi, pentru a putea privi țintă la Isus astăzi!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Tine, astfel încât să putem privi țintă la Isus! Amin, Doamne, nu privim la mediul nostru sau la eșecurile noastre; privim țintă la Tine. Nu privim la greșelile, eșecurile și păcatele noastre, ci pur și simplu ne concentrăm asupra Ta. Tu ești obiectul unic la care vrem să privim. Atrage-ne, Doamne, astfel încât să ne putem uita de orice altceva către Isus! Amin, Doamne, Te iubim și privim insistent către Tine, uitând de toate lucrurile și de toate persoanele! Nu vrem să fim introspectivi, să privim în noi înșine pentru a vedea unde ne aflăm în progresul nostru spiritual. Pur și simplu privim de la sine înspre Isus! Aleluia, Isus Cristos este Cel ceresc, Cel mai minunat, și Îl iubim și privim la El! Amin, Doamne, uităm lucrurile care au rămas în urmă și ne întindem înainte pentru a Te câștiga mai mult! Ne întindem înainte către Tine pentru a Te câștiga într-un mod proaspăt, în timp ce ne întoarcem privirea de la orice alt obiect către Isus! Doamne Isuse, Te iubim și ne concentrăm asupra Ta!

Privim țintă la Isus cel minunat care este întronat în cer și este încoronat cu glorie și onoare: El e cea mai mare atracție din univers!

În multe dintre Epistolele din Noul Testament, vedem că Cristos locuiește în duhul nostru (Romani 8:10; 2 Timotei 4:22) și că El este Duhul dătător de viață (1 Corinteni 15:45) pentru a fi viața și totul pentru noi. Însă în cartea Evrei îl vedem pe Cristosul ceresc, Cristosul care a făcut totul, a realizat totul și acum stă în cer, având multe aspecte minunate pentru savurarea și experiența noastră.

Isus cel minunat, care este întronat în cer și este încoronat cu glorie și onoare (Evrei 2:1), este cea mai mare atracție din univers. Când Îl vedem, când ne îndreptăm inima către El și ne exersăm duhul pentru a-L contacta, suntem pur și simplu atrași de El.

Cine este ca Isus? El este tot ceea ce dorim. Dragostea Lui ne atrage și El ne aprinde duhul! Isus cel minunat, care este întronat în ceruri și încoronat cu glorie și onoare, El este cea mai mare atracție din univers. El este ca un magnet imens care îi atrage pe toți căutătorii Săi la Sine.

Pe de o parte, El este Cel care locuiește în duhul nostru; pe de altă parte, El este Isus cel minunat întronat în ceruri și trebuie să privim țintă la Isus tot timpul! Pentru a-L experimenta pe Cristosul care locuiește în noi, trebuie pur și simplu să ne întoarcem către duhul nostru și să-L contactăm.

Pentru a-L savura de Cristosul ceresc, cea mai minunată Persoană, Cel întronat în ceruri, trebuie să privim de la toate lucrurile la El! El a făcut totul. A trecut prin încarnare, trăire omenească, moarte și înviere, iar acum este atât Dumnezeu, cât și om și stă în ceruri, întronat mult mai presus de toate!

Acum, în înălțarea Sa, El șade în ceruri, în persoana Fiului lui Dumnezeu (1:5) și a Fiului Omului (2:6), în persoana lui Dumnezeu (1:8) și a omului (2:6), ca Moștenitor desemnat al tuturor lucrurilor (1:2), ca Uns al lui Dumnezeu (1:9), în calitate de Căpitan al mântuirii noastre (2:10), ca Sfințitor (2:11), ca Ajutor neîntârziat și ca Sprijin constant (2:18), ca Apostol de la Dumnezeu (3:1), ca Mare Preot (2:17; 4:14; 7:26), ca Slujitor în adevăratul tabernacul (8:2) având o slujbă mai excelentă (8:6), ca siguranță și Mediator al unui legământ mai bun (7:22; 8:6; 12:24), ca Executor al noului testament (9:16-17), ca Înainte-mergător (6:20), ca Autor și Perfectator al credinței (12:2) și ca mare Păstor al oilor (13:20).

Ce Cristos avem! Dacă pur și simplu privim la această minunată Persoană, la Cristosul atotinclusiv, El ne va oferi viața, cerul și puterea și ne va infuza și ne va transfuza tot ce este El în noi, astfel încât să putem alerga în cursa cerească și să trăim o viață cerească pe pământ.

Numai privind țintă la El putem noi trăi viața creștină și putem alerga în cursa creștină. Fiind atrași de frumusețea Lui fermecătoare, privim de la toate lucrurile în afară de El, astfel încât să putem alerga cu stăruință cursa care ne stă înainte (Evrei 12:1). Fără un astfel de obiect fermecător, cum putem să privim de la atâtea lucruri care ne distrag atenția și ne atrag de pe pământ?

Asta au făcut primii discipoli; l-au văzut pe Isus cel minunat, au fost fermecați de El și au lăsat totul și L-au urmat. El era ca un magnet imens, atrăgând toți oamenii la Sine. Și noi suntem la fel astăzi. Îl iubim și Îl apreciem. El este Isus cel minunat, care este întronat în ceruri și încoronat cu glorie și onoare, iar noi suntem atrași de El.

El a croit calea spre glorie, a suferit crucea și a disprețuit rușinea, iar acum El este întronat mult mai presus de toate. Pur și simplu ne îndreptăm privirea către Isus, cea mai minunată persoană, și alergăm astăzi în cursa creștină.

Doamne Isuse, ne îndreptăm privirea către Isus, cea mai minunată Persoană din univers! O, Isus cel minunat este acum întronat în cer și e încoronat cu glorie și onoare, iar El este cea mai mare atracție din univers! Amin, Doamne, întărește-ne în omul nostru interior și dezvăluie-ne pentru a-L vedea pe Isus cel ceresc, astfel încât să putem fi cei care privesc țintă la Isus! Suntem atrași de Tine, dragă Doamne, și suntem fermecați de frumusețea Ta. Ne îndreptăm privirea de la toate lucrurile în afară Ta pentru că Tu ne-ai fermecat! Dragă Doamne, suntem atrași de frumusețea Ta fermecătoare. Pur și simplu ne îndreptăm privirea de la toate lucrurile în afară de Tine. Infuzează-ne cu Tine însuți ca fiind credința noastră. Ne deschidem către Tine pentru a primi cerul, viața și puterea pe care Tu le distribuiești în noi. Infuzează-ne și transfuzează-ne cu tot ceea ce ești Tu, ca să putem alerga cursa cerească și să trăim viața cerească pe pământ! Doamne Isuse, ne îndreptăm privirea către Tine, ca să ne poți purta prin toată calea vieții și să ne conduci și să ne aduci în glorie! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Looking Away unto Jesus who is Enthroned in Heaven: He is the Greatest Attraction, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 32 cu tema: Să privim țintă la Isus, Autorul și Perfectatorul credinței noastre (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Intrăm dincolo de perdea (în duhul nostru) și ieșim din tabără (ieșim din religie)

22/04/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să intrăm dincolo de perdea și să ieșim din tabără; a intra dincolo de perdea înseamnă a intra în Sfânta Sfintelor, adică a fi în duhul nostru pentru a-L savura pe Cristos, iar a ieși din tabără înseamnă a fi în afara religiei, care Îl respinge pe Isus.

Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care intră dincolo de perdea și ies din tabără! Salvează-ne de a rămâne în orice tabără religioasă. Salvează-ne de a nu intra în Sfânta Sfintelor! Ne exersăm duhul și alegem să ne întoarcem către Tine pentru a Te savura și a ne împărtăși din toate bogățiile Tale! Amin!

Săptămâna aceasta savurăm și considerăm cu multă rugăciune două aspecte care sunt interconectate: Cristos, ca Autor al mântuirii noastre și ca Înainte-mergător conduce mulți fii la glorie, iar modul în care o face este prin intrarea noastră dincolo de perdea și ieșirea din tabără.

Mai întâi, Domnul Isus a făcut acest lucru; El a venit ca Dumnezeu încarnat pentru a fi om și El era zilnic dincolo de perdea și în afara taberei. El era în Duhul Său, exersând mereu să fie una cu Tatăl. El nu a făcut lucruri doar pentru a-I fi pe plac Tatălui și nici nu a făcut doar voia Tatălui într-un mod exterior.

Cristos a trăit dincolo de perdea, una cu Tatăl, și a ieșit în afara taberei, nerămânând în tabăra religioasă a iudaismului. El a croit calea spre glorie; El a trecut prin multă respingere, persecuție și suferință, dar a reușit: El a intrat în glorie, iar acum Îl urmăm acolo.

Cristos ca om, ca om-Dumnezeu, este acum în glorie; există un Om în glorie, există un Om pe tron, iar numele Lui este Isus Cristos! Slavă Domnului! El a luat conducerea pentru a lupta spre glorie, iar acum Îl urmăm. El ne conduce ca Autor (Căpitan) al mântuirii noastre.

El este Marele nostru Preot, rugându-se pentru noi și distribuindu-L pe Dumnezeu în noi. El mijlocește pentru noi și Îl împarte pe Dumnezeu cu tot ceea ce este Dumnezeu în noi, astfel încât să putem merge mai departe cu Domnul și să fim aduși în glorie.

Cristos conduce mulți fii la glorie ca Autor al mântuirii, mântuindu-i în mod organic prin sfințire. Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, suntem în proces de sfințire; de la început până la sfârșit, viața și experiența noastră creștină este una de sfințire.

Am fost sfințiți pozițional, iar acum suntem sfințiți dispozițional până când vom deveni la fel de sfinți ca Cristos, părtași la sfințenia lui Dumnezeu, pentru a putea fi glorificați! Aleluia!

Trebuie să intrăm dincolo de perdea și să ieșim din tabără fiind în duhul nostru și în afara religiei

Țelul și concluzia finală a cărții Evrei sunt că noi, ca credincioși în Cristos, trebuie să intrăm dincolo de perdea și să ieșim din tabără (vezi Evrei 6:19-20; 13:13).

Am alergat la refugiu pentru a ne apuca de speranța pusă înaintea noastră, pe care o avem ca o ancoră a sufletului. Această speranță, care este Cristos, este atât sigură, cât și fermă, și intrăm dincolo de perdea, unde Înainte-mergătorul, Isus, a intrat pentru noi, devenind Mare Preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec.

Cartea Evrei ne spune că Cristosul ceresc este dincolo de perdea și apoi ne încurajează să intrăm dincolo de perdea. Aici, dincolo de perdea, putem privi spre El (12:2) și putem să-L considerăm (v. 3; 3:1).

Pe de o parte, trebuie să fugim de poftele tinereții și să căutăm dreptatea, sfințenia, dragostea și pacea cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Pe de altă parte, trebuie să intrăm dincolo de perdea și să ieșim din tabără. Intrăm dincolo de perdea, fiind în duhul nostru, unde este Sfânta Sfintelor.

Duhul nostru este contopit cu Dumnezeu în Cristos ca Duh pentru a fi Sfânta Sfintelor reală și practică astăzi. Când ne întoarcem către duhul nostru, noi, credincioșii în Cristos, intrăm dincolo de perdea. Aici, dincolo de perdea în duhul nostru, putem participa la slujba cerească a Cristosului ceresc.

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru și ne exersăm duhul, intrăm dincolo de perdea și suntem saturați și pătrunși de toate bogățiile divine pentru a deveni reproducerea lui Cristos ca Fiu întâi născut al lui Dumnezeu. În acest fel, devenim expresia Lui corporativă.

Fie ca noi să ne apropiem de tronul harului în duhul nostru pentru a primi har și a găsi îndurare pentru ajutor la timp (4:16). Fie ca noi să primim har de la Domnul și să fim întăriți să ieșim în afara taberei, astfel încât să-L putem urma pe Domnul pe calea crucii.

Conform semnificației spirituale din cartea Evrei, a intra dincolo de perdea înseamnă a intra în Sfânta Sfintelor, unde Domnul e întronat în glorie. De asemenea, a ieși în afara taberei înseamnă a ieși din religie, din care Domnul a fost alungat în respingere.

Tabăra semnifică religia organizată; aceasta este pământească și omenească. Fiecare religie este de fapt o organizație omenească și un domeniu pământesc care îi ține pe oameni departe de economia lui Dumnezeu. O, Doamne!

Trebuie să ieșim din tabără fiind în afara religiei și trebuie să intrăm dincolo de perdea fiind în duhul nostru, unde este Domnul. Când rămânem în duhul nostru, contactându-L pe Cristosul ceresc care este în glorie, vom ieși din tabăra religiei către Isus cel smerit pentru a suferi cu El.

De-a lungul epocilor, aceasta a fost experiența creștină autentică a multor căutători ai Domnului. Ei L-au atins pe Domnul în duh și au fost infuzați cu frumusețea Lui, căci El S-a radiat cu toate bogățiile Sale în ei; prin urmare, au fost capabili să iasă din tabăra religiei, purtând ocara Sa.

Aceasta este experiența noastră de astăzi; pe măsură ce Îl contactăm pe Cristos în ceruri și savurăm glorificarea Lui, suntem energizați să mergem pe calea îngustă a crucii pe pământ, putând purta ocara lui Isus.

Pe partea pozitivă, intrăm dincolo de perdea exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Isus cel viu. Pe partea negativă, ieșim din tabără, purtând ocara Domnului.

A ieși în afara religiei înseamnă a înceta să faci orice pentru Dumnezeu sau să te implici în lucruri făcute pentru Dumnezeu fără prezența lui Cristos. Dacă nu avem prezența lui Cristos, ci ne închinăm lui Dumnezeu și Îi slujim, făcând lucruri pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu, aceasta este religie.

În loc să facem lucruri doar în exterior pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu sau pentru a-I sluji, trebuie să fim în duh, acolo unde este Sfânta Sfintelor practică astăzi în experiența noastră, și trebuie să fim în afara religiei, acolo unde este tabăra practică astăzi.

Frați și surori, cu cât suntem mai mult în duhul nostru, savurându-L pe Cristosul ceresc, cu atât vom ieși mai mult în afara taberei religiei, urmându-L pe Isus cel suferind. Rămânerea noastră în duhul nostru în contactul intim și dulce cu Cristosul ceresc, care este în glorie, ne va face capabili și ne va da energie să ieșim în afara taberei religiei către Isus cel smerit, ca să suferim împreună cu El.

Dumnezeu vrea să avem o atingere și o relație personală, intimă, privată și spirituală cu El, dar dacă facem lucruri doar pentru Dumnezeu fără prezența lui Cristos, cădem în religie. Îl putem onora pe Dumnezeu cu buzele noastre, dar inima noastră poate fi departe de El (Matei 15:8). O, Doamne!

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său, realizând că slujba autentică a Noului Testament ne aduce în savurarea lui Cristos în duhul nostru, dincolo de perdea. Pe măsură ce savurăm slujba în cuvântul lui Dumnezeu, suntem întăriți să-L urmăm pe Isus în afara taberei, în părtășia suferințelor Sale pentru Trupul Său (2 Corinteni 11:23-33).

Dincolo de perdea, în duhul nostru contopit, participăm la slujba Cristosului ceresc, astfel încât să putem fi echipați să-L administrăm duhurilor însetate din afara taberei. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi!

Doamne Isuse, vrem să intrăm dincolo de perdea și să ieșim în afara taberei astăzi! Amin, Doamne, vrem să intrăm în Sfânta Sfintelor, unde Domnul domnește în glorie! Vrem să ieșim în afara taberei, ieșind din religie, din care Domnul a fost alungat în respingere. Mântuiește-ne de a-L sluji sau a lucra pentru Dumnezeu fără prezența lui Cristos. Fie ca noi să fim astăzi în duhul nostru, acolo unde este Sfânta Sfintelor practică. Amin, fie ca noi să fim în afara religiei, acolo unde este tabăra practică astăzi! Aleluia, cu cât suntem mai mult în duhul nostru, savurându-L pe Cristosul ceresc, cu atât vom ieși mai mult în afara taberei religiei, urmându-L pe Isus cel suferind! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău. Vrem să fim sub adevărata slujbă a Noului Testament, ca să putem fi aduși în savurarea lui Cristos în duhul nostru, dincolo de perdea, și ca să putem fi întăriți să-L urmăm pe Isus în afara taberei! Amin, Doamne, numai atunci când Te savurăm în duhul nostru putem să-L urmăm pe Isus cel suferind și să luăm parte la părtășia suferințelor Sale pentru Trupul Său!

Intrăm dincolo de perdea întorcându-ne către duhul nostru și exersându-ne duhul

Dacă intrăm dincolo de perdea, suntem capabili să ieșim în afara taberei; cheia este să fim dincolo de perdea, adică să găsim o modalitate de a intra dincolo de perdea astăzi și în fiecare zi. Ce înseamnă ca noi să intrăm dincolo de perdea în experiența noastră creștină? Pentru noi, credincioșii în Cristos, a intra dincolo de perdea înseamnă a intra în duhul nostru.

Cheia este duhul nostru. Când ne întoarcem către duhul nostru și ne exersăm duhul, intrăm dincolo de perdea (1 Timotei 4:7-8). Scriitorul Epistolei către Evrei a vrut să încurajeze și chiar să-i îndemne pe credincioșii evrei să iasă în afara taberei religiei și să poarte ocara lui Cristos, chiar să fie una cu Isus cel suferind.

Singura cale prin care acest lucru este posibil este dacă există o despărțire clară a sufletului și a duhului prin cuvântul viu al lui Dumnezeu, care lucrează ca o sabie (Evrei 4:12). Trebuie să citim cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu, exersându-ne duhul pentru a-L atinge pe Dumnezeu în cuvântul Său, cuvântul viu al lui Dumnezeu va fi activ în noi, despărțind sufletul de duh.

Trebuie să ne exersăm și să ne folosim duhul; trebuie să ne folosim duhul aprinzându-l, îndreptându-ne mintea spre duh și deosebind duhul de sufletul nostru (2 Timotei 1:6-7; Romani 8:5-6).

Avem multe căi de a ne întoarce către duhul nostru și de a fi în duhul nostru, astfel încât să putem intra dincolo de perdea. Zilnic, trebuie să ne exersăm întreaga ființă pentru a fi în duhul nostru; trebuie chiar să aducem întreaga noastră ființă în duh.

Dumnezeu în Cristos ca Duh, este unit cu duhul nostru ca un singur duh, iar darul lui Dumnezeu este duhul nostru dat de Dumnezeu. Fie ca să nu avem un duh de lașitate, ci mai degrabă să ne aprindem duhul pentru a avea un duh de putere, de dragoste și de chibzuință.

Trebuie să ne exersăm duhul zi de zi, astfel încât să putem intra dincolo de perdea pentru a avea un contact direct cu Domnul Isus. Trebuie să-L contactăm față în față, direct, pentru a-L putea privi ca Omul în glorie care urmează să fie infuzat și transfuzat cu El, astfel încât să putem deveni reproducerea Lui corporativă (2 Corinteni 3:18).

Când ne întoarcem inima către Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L contacta, Îl vom privi pe Domnul în duh, iar El ne infuzează cu ceea ce este El. El se transfuzează pe Sine în noi. El ne constituie cu Sine Însuși. Rezultatul este că noi vom deveni reproducerea Lui corporativă, căci reflectăm ceea ce privim.

Cheia pentru a-L experimenta pe Cristos este duhul nostru omenesc, care este unit cu Sfânta Sfintelor. Fie ca noi să învățăm să ne discernem duhul de orice este religios și de sufletul nostru. Fie ca noi să nu ne mai bazăm în mintea noastră sau în vreo activitate sau gând religios, ci să ne întoarcem către duhul nostru! Aleluia, Domnul Isus este cu duhul nostru (2 Timotei 4:22) și harul este cu duhul nostru (Galateni 6:18).

Ne putem întoarce către duhul nostru și să primim har. Intrăm dincolo de perdea întorcându-ne către duhul nostru. Când suntem dincolo de perdea, în duhul nostru, suntem în Sfânta Sfintelor. În acest domeniu, ne împărtășim din Cristos și-L savurăm ca mană ascunsă, toiag înmugurit și lege a vieții, rezultând în expresia corporativă a lui Dumnezeu pentru împlinirea scopului Său veșnic (Evrei 9:3-4). Aceasta este ceea ce Dumnezeu urmărește astăzi.

În economia Sa, Dumnezeu Se distribuie în Trinitatea Sa Divină în ființa noastră pentru producerea și zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Această zidire este în duh, iar când suntem în duhul nostru, intrăm dincolo de perdea.

Fie ca noi să fim creștini care intră dincolo de perdea astăzi, exersându-ne duhul, astfel încât să putem primi distribuirea lui Dumnezeu, să fim infuzați cu Dumnezeu, să ieșim din tabără și să devenim expresia Sa corporativă glorioasă!

Doamne Isuse, vrem să intrăm dincolo de perdea astăzi, exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Domnul! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh! Slavă Domnului, când ne întoarcem către duhul nostru și ne exersăm duhul, intrăm dincolo de perdea! Amin, Doamne, vrem să ne folosim, să ne utilizăm și să ne exersăm duhul astăzi, aprinzându-l în flăcări! Slavă Domnului, nu am primit un duh de lașitate, ci de putere, de dragoste și de chibzuință! Amin, Doamne, ne îndreptăm mintea către duhul nostru astăzi. Ne exersăm duhul și vrem să ne discernem duhul de sufletul nostru. Vrem să intrăm dincolo de perdea pentru a avea un contact direct cu Cristosul ceresc! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te privi, ca să putem fi infuzați cu Tine și să devenim reproducerea Ta corporativă! Fie ca noi să-L privim și să-L reflectăm pe Domnul astăzi! Aleluia pentru duhul nostru, unde Îl putem vedea pe Domnul, putem fi infuzați cu El și putem fi constituiți cu El, ca să-L putem reflecta și să fim expresia Sa corporativă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enter Within the Veil (our Spirit) and Go Outside the Camp (come out of Religion), inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 31 cu tema: Autorul (Căpitanul) mântuirii și Înainte-mergătorul care conduce numeroși fii în glorie, intrând dincolo de perdea și mergând în afara taberei (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra duhul în sfințire prin exersarea duhului nostru

08/04/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dumnezeu vrea să ne sfințească întreaga ființă nu doar pozițional, ci și dispozițional, pentru a ne păstra duhul, sufletul și trupul complet la venirea Domnului. Astăzi trebuie să cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra duhul în sfințire; adică, trebuie să ne menținem duhul într-o stare vie prin exersarea duhului nostru. Dumnezeu lucrează și noi cooperăm.

O, Doamne, păstrează întreaga noastră ființă completă! Sfințește-ne pe deplin! Ne deschidem Ție! Ai calea Ta să ne sfințești dispozițional pentru a ne face la fel ca Cristos în orice mod posibil! Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să învățăm să cooperăm cu Domnul pentru a trata inima noastră, deoarece inima noastră este înșelătoare și rea. Prin regenerare, Domnul ne-a distribuit o inimă nouă și un duh nou și ne-a dat o inimă nouă pentru a-L iubi pe Domnul și a-L urma.

Dar depinde de noi, prin cooperarea noastră cu Domnul, cât de mult suntem încă noi în inima noastră, cât de mult este înnoită inima noastră, căci inima noastră nouă trebuie să fie înnoită continuu. Nu suntem noi în inima noastră și nici nu suntem blânzi, deschiși, iubitori și în pace prin nașterea naturală. Nu vine natural.

Din cauza decăderii, fiecare parte a ființei noastre interioare a fost afectată și, implicit, nu-L căutăm pe Dumnezeu și nici nu-L iubim. Dar slavă Domnului, acum că am crezut în Domnul Isus și Îl avem ca viață în duhul nostru, suntem sub grija iubitoare a lui Dumnezeu și El ne ajută în multe feluri să avem o inimă moale, o inimă pură, o inimă iubitoare și o inimă în pace.

Atâta timp cât ne întoarcem către El și Îl contactăm, atâta timp cât ne întoarcem inima către Domnul, El are o cale de a face inima noastră să fie potrivită. Inima noastră trebuie să fie potrivită, deoarece inima noastră este întrerupătorul vieții; viața divină are o mare putere, dar această putere este limitată de inima noastră.

Când inima noastră este potrivită, când inima noastră este înnoită și întoarsă spre Domnul, viața divină se poate răspândi din duhul nostru în sufletul nostru, iar Domnul are o cale de a lucra în ființa noastră.

Fie ca Domnul să ne întărească inima fără vină în sfințenie astăzi și zi de zi. Fie ca El să-I permită să ne facă inima moale, pură, iubitoare și în pace. Fie ca noi să ne deschidem Lui și să-I permitem. El dorește doar cooperarea noastră.

El vrea să ne întărească inima fără vină în sfințenie prin înnoirea Duhului sfințitor, astfel încât să putem fi la fel de noi ca Noul Ierusalim, chiar să devenim cetatea sfântă, fiind sfințiți nu numai pozițional, ci și dispozițional! Aleluia!

Sfințirea dispozițională a duhului, sufletului și trupului nostru de către Dumnezeu este de a ne fiiza în mod divin

Pe de o parte, am fost răscumpărați prin sângele prețios al Domnului vărsat pe cruce; aceasta este pentru sfințirea noastră pozițională, pentru ca noi să credem în Domnul și să fim separați pentru El.

Însă Dumnezeu vrea nu doar să ne facă sfinți prin sângele răscumpărător al lui Cristos, pentru a ne separa pentru Sine în răscumpărarea Sa juridică, ci și să ne sfințească în însăși natura noastră (Evrei 13:12; 10:29; Romani 6:19, 22; Efeseni 5:26; 1 Tesaloniceni 5:23-24). Ce minunat!

Din punct de vedere juridic, Dumnezeu ne-a făcut sfinți în poziție prin credința noastră în Cristos și prin acceptarea răscumpărării Domnului pe cruce.

Dar acum, că suntem răscumpărați și sfințiți în mod pozițional, El ne sfințește și în natura noastră prin propria Sa natură sfântă pentru a ne satura cu Sine în mântuirea Sa organică.

Iată ce dezvăluie Noul Testament cu privire la subiectul sfințirii poziționale și dispoziționale. El vrea să fim sfințiți în însăși natura noastră, în dispoziția noastră. O, câte momente, minute și chiar ore am pierdut și irosit nefiind deschiși la sfințirea dispozițională a Domnului!

El este chiar acum în noi și, de asemenea, în jurul nostru pentru a-Și îndeplini lucrarea mântuitoare; dacă în acest moment nu suntem sfințiți, cel puțin în acest moment, nu suntem mântuiți.

Fie ca noi să ne păstrăm deschiși față de Domnul și să învățăm să-L contactăm în spirit prin exersarea duhului nostru pentru a fi sfințiți în natura noastră tot timpul.

Avem nevoie ca Dumnezeul păcii să ne sfințească pe deplin, în întregime, perfect și chiar desăvârșit, complet în orice fel. Asta face Dumnezeul păcii în noi, zi de zi, până când Îl vedem pe Domnul.

Sfințirea dispozițională a duhului, sufletului și trupului nostru de către Dumnezeu este de a ne „fiiza” în mod divin, făcându-ne fii ai lui Dumnezeu, astfel încât să putem deveni la fel ca Dumnezeu în viața și natura Sa, dar nu în Dumnezeirea Sa, astfel încât să putem fi expresia lui Dumnezeu (Efeseni 1:4-5; Evrei 2:10-11).

Dumnezeu vrea să fim părtași la sfințenia Sa în însăși natura noastră; pentru aceasta, savurăm sfințirea Sa dispozițională pentru a fi făcuți fii ai lui Dumnezeu. El ne face fii sfinți ai Săi, care se potrivesc naturii Sale sfinte.

Am fost aleși să fim sfinți, iar aceasta este spre filiație. Scopul final este ca Dumnezeu să dobândească filiația corporativă, Noul Ierusalim. El ne face fii ai lui Dumnezeu, astfel încât să putem deveni la fel ca Dumnezeu în viața și natura Sa. Slavă Domnului!

Sfințindu-ne, Dumnezeu ne transformă în esența duhului, sufletului și trupului nostru, astfel încât să ne poată face întru totul asemenea Lui în natură. În acest fel, El ne păstrează duhul, sufletul și trupul complet și în întregime.

El vrea să ne păstreze întreaga ființă completă, chiar fără vină în ziua aceea. Nu-I este rușine să ne numească frați, căci suntem regenerați cu viața și natura Lui și suntem părtași la natura sfântă a lui Dumnezeu.

Uneori ne uităm la noi înșine și ne este rușine să ne numim sfinți, căci suntem atât de nesfinți și nedrepți. Dar Domnului nu-I este rușine să ne numească frați; El ne conduce la glorie prin sfințirea Sa dispozițională și ne va face la fel ca El!

Cantitativ, Dumnezeu ne sfințește în întregime; calitativ, El ne păstrează întregi, adică El ne păstrează duhul, sufletul și trupul perfecte. De partea Lui, asta face El – ne păstrează; de partea noastră, trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a coopera cu lucrarea Lui pentru a fi păstrați.

Trebuie să luăm inițiativa de a coopera cu lucrarea lui Dumnezeu pentru a fi păstrați, păstrându-ne duhul, sufletul și trupul în saturarea Duhului Sfânt (1 Tesaloniceni 5:12-24).

El lucrează și noi cooperăm. Am falimentat, încă falimentăm și încă păcătuim, iar inima noastră este atât de schimbătoare; dar Dumnezeu lucrează; El este dedicat lucrării pentru a ne păstra întreaga ființă completă prin sfințirea Sa ființă, iar noi cooperăm cu El.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce pentru a ne mântui; credem în Tine și savurăm viața Ta divină. Aleluia, suntem făcuți sfinți în poziție atunci când credem în sângele răscumpărător al lui Cristos care ne separă înspre Dumnezeu! Slavă Domnului! Amin, Doamne, Îți mulțumim că vrei să fim sfințiți nu doar în poziție, ci și mai mult, în dispoziție! Aleluia pentru sfințirea dispozițională a lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Dumnezeu ne sfințește în natura noastră prin propria Sa natură sfântă pentru a ne satura cu Sine în mântuirea Sa organică. Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Vrem să cooperăm cu lucrarea Ta interioară, sfințitoare. Transformă-ne în însăși esența duhului, sufletului și trupului nostru pentru a ne face întru totul asemenea Ție în natura noastră! O, Doamne, Îți mulțumim că lucrezi pentru a ne păstra întreaga ființă completă. Vrem să luăm inițiativa de a coopera cu lucrarea Ta pentru a fi păstrați, păstrându-ne duhul, sufletul și trupul în saturarea Duhului Sfânt!

Cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra duhul în sfințire, menținându-ne duhul într-o stare vie prin exersarea duhului nostru

Pentru a coopera cu Dumnezeu pentru a ne păstra duhul în sfințire, trebuie să ne menținem duhul într-o stare vie, exersându-ne duhul. Pentru a ne păstra duhul, trebuie să ne menținem duhul viu, exersându-l pentru a avea părtășie cu Dumnezeu! Amin!

Cele trei funcții sau părți ale duhului nostru sunt conștiința, părtășia și intuiția. Prin intermediul duhului nostru, avem părtășie cu Dumnezeu, Îl contactăm, simțim ce este de la Dumnezeu și simțim ce este greșit în noi, atingându-L pe Dumnezeu.

Dacă nu ne exersăm duhul și părtășia cu Dumnezeu, îl vom lăsa într-o stare amorțită. O, Doamne! Lucrarea lui Dumnezeu de a ne păstra duhul necesită exersarea noastră, astfel încât acesta să nu fie mort, ci să fie viu și plin de viață. Acest lucru se poate întâmpla prin părtășia noastră cu El.

Vitalitatea duhului nostru este modul în care duhul nostru va fi păstrat. Dacă nu ne exersăm în continuu duhul, fiind nefuncționali în duh, suntem blocați, căci Domnul nu poate lucra în noi și nu putem avea părtășie cu Domnul.

Fie ca noi să învățăm să cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne păstra duhul în sfințenie, menținându-l într-o stare vie prin exersarea duhului nostru.

Când Îl contactăm pe Domnul exersându-ne duhul, avem un simț și o conștiință directă în duhul nostru, care vine de la Dumnezeu. Conștiința noastră ne va acuza sau ne va scuza, în funcție de strălucirea Domnului asupra noastră; apoi ne putem mărturisi păcatele.

O cale minunată prin care ne putem păstra duhul în sfințenie este să-l menținem viu printr-o exersare adecvată. Când ne bucurăm, ne rugăm și mulțumim, ne exersăm duhul (1 Tesaloniceni 5:16-19).

Bucurați-vă întotdeauna! Amin! Rugați-vă neîncetat! Amin! Mulțumiți pentru toate lucrurile! Amin, mulțumiți-I, Domnului!

Trebuie să ne bucurăm, să ne rugăm și să mulțumim pentru a ne putea exersa duhul și a-l păstra în sfințenie. A ne păstra duhul înseamnă, în primul rând, a ne exersa duhul pentru a-l menține viu și a-l scoate din moarte. O, Doamne!

De atâtea ori duhul nostru este amorțit de multe lucruri, situații și chestiuni, dar ne putem exersa să ne rugăm neîncetat, să-I mulțumim Domnului în toate lucrurile și să-L lăudăm.

Putem mărturisi că, atunci când ne exersăm duhul, duhul nostru este vitalizat și Îl atingem pe Domnul într-un mod viu; în acest fel, ne păstrăm duhul în sfințenie. Acest lucru necesită să nu fim liniștiți și nici să fim prea zgomotoși, ci să ne exersăm atât duhul, cât și gura pentru a ne ruga, a-L lăuda pe Domnul și a-I mulțumi.

Dacă permitem duhului nostru să rămână într-o stare de moarte, nu cooperăm cu Dumnezeul sfințitor pentru a ne păstra duhul. Dar slavă Domnului, putem coopera cu Domnul exersându-ne duhul!

O altă cale prin care ne putem păstra duhul în sfințire este prin a fi separați de orice situație care ne omoară duhul (Numeri 6:6-8; 2 Corinteni 5:4). Uneori simțim că ne aflăm într-o situație în care moartea este prezentă; dacă nu putem învinge să ne exersăm duhul într-o astfel de situație, pur și simplu trebuie să fim separați de o astfel de situație.

Trebuie să stăm departe de moarte prin toate mijloacele. Uneori, într-o situație de moarte, viața poate fi slujită, dar de cele mai multe ori, dacă moartea prevalează, așa cum nazireii din Vechiul Testament trebuiau să stea departe de orice atingere cu moartea sau cu lucruri și persoane moarte, tot așa trebuie să stăm și noi departe de moarte.

2 Corinteni 7:1 ne oferă o altă cale prin care ne putem păstra duhul în sfințire: trebuie să-l ferim de orice întinare și contaminare. Chiar și duhul nostru poate fi contaminat. Duhul nostru poate fi pângărit.

Mai ales în această epocă a internetului și a rețelelor de socializare, când putem avea acces la tot ce ne dorim, trebuie să stăm departe de imaginile care ne pângăresc, de videoclipurile care ne contaminează și de lucrurile pe care le putem vedea sau auzi și care ne pot pângări și contamina duhul.

Chiar și atunci când mergem la întâlnire, privind în jur să vedem oameni și lucruri, ne putem contamina. Duhul nostru poate fi pângărit. Trebuie să ne pocăim și să ne întoarcem la Domnul. În intimitatea propriei noastre case, în timpul nostru personal, în intimitate, când nimeni nu ne poate vedea, trebuie să ne ferim de orice ne poate pângări.

Trebuie să ne păstrăm duhul în sfințenie! Trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu, să-L slujim pe Dumnezeu și să avem părtășie cu Dumnezeu în duhul nostru și cu duhul nostru.

Orice suntem, orice avem și orice facem trebuie să fie în duhul nostru (Ioan 4:24; Romani 1:9; Filipeni 2:1). Pentru aceasta, trebuie să ne exersăm să avem o conștiință fără ofensă față de Dumnezeu și față de oameni (Faptele Apostolilor 24:16; Romani 9:1; cf. 8:16).

Domnul strălucește asupra noastră, iar ofensele sunt expuse; trebuie doar să fim de acord cu lumina Sa, să mărturisim și să fim curățiți. Fie ca conștiința noastră să fie lipsită de ofensă, fără probleme cu Dumnezeu și cu oamenii.

Pentru a ne păstra duhul în sfințire, trebuie să luăm aminte la duhul nostru, concentrându-ne asupra lui și îngrijindu-ne de odihna din duhul nostru (Mal. 2:15-16; Romani 8:6; 2 Cor. 2:13). În toate lucrurile, trebuie să luăm aminte la duhul nostru. Trebuie să învățăm să ne concentrăm asupra lui.

Mintea noastră rătăcită trebuie să fie concentrată și fixată asupra lui. Și trebuie să ne îngrijim de odihna din duhul nostru, nu doar de lucrurile care ni se deschid și ne sunt benefice în mediul înconjurător.

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine pentru a ne păstra duhul în sfințire astăzi. Amin, Doamne, ne exersăm duhul. Vrem să ne păstrăm duhul viu, chiar să fim păstrați într-o stare vie și vitală! Aleluia, ne bucurăm! Slavă Domnului! Amin, Doamne, vrem să ne rugăm neîncetat! În toate lucrurile Îți mulțumim, Doamne dragă, căci aceasta este voia lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru noi. Slavă Ție, Doamne, pentru toate lucrurile! Vrem să ne exersăm duhul. Vrem să stăm departe de orice situație și persoană care ne dă moarte și pur și simplu să rămânem în duhul nostru, exersându-ne duhul pentru a-l menține viu! Amin, Doamne, fie ca să-Ți oferim astăzi cea mai bună cooperare a noastră pentru a ne păstra duhul în sfințenie! Ne închinăm Ție! Te slujim! Vrem să facem toate lucrurile în duhul nostru! Slavă Domnului pentru duhul nostru! Amin, Doamne, ne exersăm să avem o conștiință fără ofensă față de Dumnezeu și față de oameni. Vrem să luăm aminte la duhul nostru, să ne îndreptăm atenția către duhul nostru și să ne îngrijim de odihna din duhul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Cooperate with God to Preserve our Spirit in Sanctification by Exercising our Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 29 cu tema: Cauza nevinovăției noastre în sfințenie și cauza sfințirii noastre complete în duhul, sufletul și trupul nostru (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Inima este întrerupătorul vieții: trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat

05/04/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie atât să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Dumnezeu, cât și să ne îndreptăm inima către Domnul pentru a-L iubi, căci atunci când duhul nostru este exersat și inima noastră este activă, savurăm curgerea vieții și putem trăi o viață sfântă pentru viața de biserică.

Amin, Doamne, întărește-ne inima fără vină în sfințenie astăzi! Vrem să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică! Ne îndreptăm inima către Tine! Ne exersăm duhul pentru a Te atinge! Amin, Doamne, Te iubim! Amin!

Săptămâna aceasta venim la cartea 1 Tesaloniceni pentru a vedea una dintre cele mai minunate căi în care Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos. Subiectul nostru în această săptămână este: Cauza nevinovăției noastre în sfințenie și cauza sfințirii noastre complete în duhul, sufletul și trupul nostru.

Aici vedem subiectul sfințirii, care este crucial în viața noastră creștină. Sfințirea este împletită cu subiectul mântuirii depline a lui Dumnezeu, mântuirea organică a lui Dumnezeu.

Mântuirea organică a lui Dumnezeu este ceva ce ține de sfințirea noastră. Pe măsură ce ne pregătim pentru venirea Domnului, astfel încât să putem fi calificați să-L întâlnim, trebuie să fim sfințiți.

Putem spune că există șapte aspecte sau pași ai sfințirii. În primul rând, există sfințirea căutătoare, care este sfințirea inițială; apoi există sfințirea răscumpărătoare, sfințirea pozițională.

Apoi, există sfințirea regeneratoare, care este începutul sfințirii dispoziționale. Prin sfințirea dispozițională a lui Dumnezeu, suntem sfințiți în însăși natura noastră pentru a fi făcuți la fel de sfinți precum Dumnezeu este sfânt. Amin!

Al patrulea aspect al sfințirii este sfințirea înnoitoare, apoi sfințirea transformatoare, pe care o numim sfințirea zilnică. În al șaselea rând, există sfințirea conformatoare, numită și sfințire modelatoare, și, în final, există sfințirea glorificatoare, sfințirea desăvârșitoare.

Există un proces minunat de la duhul nostru la sufletul nostru și chiar la trupul nostru, în cele din urmă, prin care Dumnezeul păcii ne va sfinți. Aleluia!

Deoarece suntem în acest proces de sfințire, Biblia ne numește sfinți; nu suntem „sfinți” așa cum îi numește pe unii biserica catolică, ci suntem cei care sunt răscumpărați, regenerați și numiți sfinți.

Aceasta înseamnă că suntem fundamental separați și puși deoparte de orice din lume pentru Dumnezeu și, mai mult, suntem zilnic saturați cu viața și natura sfântă a lui Dumnezeu pentru a ne face la fel ca El!

Elementul sfințitor al lui Dumnezeu este introdus în noi pentru a ne face la fel ca Dumnezeu în orice mod posibil. El ne face la fel de sfinți pe cât este El sfânt. Slavă Domnului!

Inima noastră și starea ei înaintea lui Dumnezeu sunt legate de starea duhului, sufletului și trupului nostru înaintea lui Dumnezeu

Pentru a trăi o viață sfântă pentru viața de biserică, avem nevoie ca Domnul să ne întărească inima fără vină în sfințenie, adică, fără nicio vină găsită în sfințenia noastră (1 Tesaloniceni 3:13).

Dumnezeu ne întărește inima și trebuie să cooperăm cu El. Ce este inima noastră și de ce este atât de importantă? Inima este conglomeratul părților interioare ale omului, principalul reprezentant al omului, agentul său activ.

Cu cât cercetăm mai mult cuvântul lui Dumnezeu pentru a vedea care este inima noastră și care este punctul de vedere și dorința lui Dumnezeu cu privire la inima noastră, cu atât ne dăm seama mai mult că inima noastră are o importanță strategică în procesul de sfințire al lui Dumnezeu.

Totul începe din inimă. Sufletul nostru este persoana noastră, personalitatea noastră, dar inima noastră este persoana noastră în acțiune. Toate faptele noastre și tot comportamentul nostru pornesc din inimă.

Inima este sursa; ne reprezintă, fiind noi în acțiune. Când gândim, gândim în inima noastră. Când simțim, simțim cu inima noastră. Când luăm o hotărâre sau o decizie, inima noastră face asta. Înainte de a face ceva, inima noastră o ia în considerare și o dorește și apoi o face.

Conform Bibliei, inima noastră este o compoziție a tuturor părților sufletului nostru – mintea, emoția și voința (Matei 9:4; Evrei 4:12; Ioan 14:1; 16:22; Fapte 11:23) – plus o parte a duhului nostru – conștiința (Evrei 10:22; 1 Ioan 3:20). Inima este aproape ca o punte între duhul și sufletul nostru, ca o fereastră între aceste două.

Lucrarea lui Dumnezeu se desfășoară în întregime în părțile noastre interioare, în facultățile noastre interioare. Lucrarea Sa sfințitoare, lucrarea Sa înnoitoare și lucrarea Sa transformatoare se desfășoară în principal în ființa noastră interioară; prin urmare, aceste părți interioare sunt critice și importante.

De asemenea, inima include conștiința; aceasta este puntea, legătura dintre inimă și duh. Dumnezeu în Cristos ca Duh ca viață este în duhul nostru, dar pentru ca Cristos să se răspândească din duhul nostru la sufletul nostru, El trebuie să treacă prin inimă.

Starea inimii noastre determină cât de mult poate răspândi Cristos în noi. Cât de mult se poate răspândi viața divină din duhul nostru în mintea noastră depinde de inima noastră, de starea inimii noastre.

Cât de mult poate lucra Duhul pentru a ne satura din duhul nostru în sufletul nostru și chiar în trupul nostru depinde de inima noastră și de starea ei.

Dacă suntem curați în inimă, dacă ne păzim inima, viața divină va curge; dar dacă inima noastră nu este bine condiționată sau sănătoasă, poate exista un blocaj, iar viața Domnului s-ar putea să nu poată curge.

Inima noastră și starea ei înaintea lui Dumnezeu sunt legate organic, intrinsec și inseparabil de starea duhului, sufletului și trupului nostru înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să ne dăm seama de acest lucru încă de la începutul vieții noastre creștine că inima noastră și starea ei sunt legate de starea duhului nostru.

Dacă inima noastră nu este potrivită, dacă nu ne deschidem Domnului sau nu-L iubim, Domnul nu poate avansa în noi și El nu ne poate înnoi, sfinți sau transforma.

De aceea a spus Domnul Isus: „Ferice cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Când suntem puri în inimă, când inima noastră Îl caută pe Domnul în puritate, putem vedea pe Dumnezeu și Îl putem savura.

Pavel l-a îndemnat, de asemenea, pe Timotei să fie cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură (2 Timotei 2:22). David, în Vechiul Testament, s-a rugat ca Domnul să creeze în el o inimă curată, o inimă pură (Psalmul 51:10).

Și Pavel ne-a spus că, pentru a trăi o viață sfântă pentru viața de biserică, avem nevoie ca Domnul să ne întărească inima fără vină în sfințenie (1 Tesaloniceni 3:13).

Dacă inima noastră nu este potrivită, dacă nu ne îndreptăm inima, nici duhul nostru nu-I este credincios lui Dumnezeu (Psalmul 78:8). Inima noastră și starea ei ne afectează duhul și chiar trupul.

Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la aceasta și să ne întoarcem inima către El în rugăciune, spunându-I:

Doamne Isuse, ne întoarcem inima către Tine. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și ne întoarcem inima să Te iubim! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei cu inima curată, ca să-L putem vedea pe Dumnezeu. Fie ca noi să fim cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Creează în noi, Doamne dragă, o inimă curată și pură. Întărește-ne inima fără vină în sfințenie înaintea lui Dumnezeu și Tatălui nostru! O, Doamne Isuse, ne dăm inima Ție! Fie ca inima noastră să fie întoarsă și fie ca duhul nostru să fie exersat, astfel încât Tu să te poți răspândi ca viață din duhul nostru în fiecare parte a ființei noastre interioare! Amin, Doamne, Îți dăm permisiunea să ne înnoiești mintea, să ne supui voința și să ne acordezi emoțiile. Vrem să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică astăzi; ne deschidem către întărirea inimii noastre în sfințenie puțin mai mult astăzi! Fie ca viața Ta divină să aibă o cale liberă de a se răspândi din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră! Păstrează-ne inima întoarsă către Tine astăzi, Doamne dragă! Fie ca să avem grijă de inima noastră și de starea ei, ca să Te putem savura și exprima!

Inima este întrerupătorul vieții: trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat

În viața de biserică în recâștigarea Domnului, am descoperit secretul duhului nostru omenesc; ne place să ne exersăm duhul și să-L atingem pe Domnul în duh. Duhul nostru este cu adevărat minunat!

Totuși, trebuie să ne dăm seama că exersarea duhului nostru funcționează doar atunci când inima noastră este activă (Matei 5:3, 8; Ps. 78:8; Efeseni 3:16-17). Cu alte cuvinte, dacă inima noastră este indiferentă, duhul nostru este închis în interior și nu este capabil să-și arate capacitatea.

O, Doamne, Îți dăm inima noastră! Fie ca să avem o inimă activă! Salvează-ne de a avea o inimă pasivă sau adormită. Ne întoarcem inima către Tine! Vrem să avem astăzi atât o inimă activă, cât și un duh exersat!

Trebuie să ne dăm seama că până și exersarea duhului nostru depinde de inima noastră. Uneori suntem în adunările bisericii, dar inima noastră este în altă parte; putem chema numele Domnului, ne putem exersa duhul, dar fără inimă. Inima noastră nu este prezentă.

Este ca și cum am merge la un restaurant frumos și am mânca această mâncare delicioasă, chiar și felul de mâncare de top, dar inima noastră nu este prezentă, așa că nu savurăm cu adevărat mâncarea, pentru că este pentru noi ca orice altă mâncare.

Problema nu este cu mâncarea; problema este inima noastră. Inima noastră nu este înclinată să mănânce acea mâncare; inima noastră nu are poftă sau dorință de a savura acea mâncare, pentru că inima noastră nu funcționează, nu este activă. Inima noastră trebuie să fie activă.

Trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat. Nu suntem doar un duh; avem un suflet și o inimă. Inima noastră este făcută de Dumnezeu pentru ca El s-o folosească, pentru ca El să Se lucreze în noi. Cooperăm cu Domnul condiționându-ne inima într-un mod în care El poate face orice vrea, oricând vrea și cum vrea în noi.

Inima noastră nu este ceva cu care ne naștem; inima noastră vine din dezvoltare, din tratamente și din multă exersare. Starea inimii noastre poate fi rea, necurată, întinată etc., și multe lucruri, cum ar fi adulterul, curvia și necurăția, pot veni din inima noastră.

Sufletul nostru este persoana noastră, dar inima noastră este persoana noastră în acțiune; inima noastră este agentul nostru activ, împuternicitul nostru activ, pentru întreaga noastră ființă.

Chiar înainte de a pune piciorul într-un anumit loc, inima noastră este deja acolo. Înainte de a spune un cuvânt unui frate, îl spunem în inima noastră. Înainte de a face ceva, îl dorim sau îl visăm în inima noastră. O, Doamne!

Din punct de vedere fizic, activitățile și mișcările trupului nostru fizic depind de inima noastră fizică. În mod similar, viața noastră de zi cu zi, modul în care acționăm și ne comportăm, depind de ce fel de inimă psihologică avem.

Slavă Domnului că inima noastră fizică încă funcționează, încă pompează sânge; încă avem puls. În mod similar, în domeniul spiritual, inima noastră trebuie să fie sănătoasă.

În lumea de astăzi, indiferent cât de avansate sunt medicina și terapia, bolile de inimă sunt încă principala cauză de deces. Din punct de vedere spiritual, indiferent cât de mult ne exersăm duhul, dacă nu ne ocupăm de inima noastră și nu avem o inimă activă împreună cu un duh exersat, nu există curgere a vieții sau creștere a lui Dumnezeu în noi.

Trebuie să înțelegem că inima noastră este întrerupătorul vieții; inima noastră este intrarea și ieșirea vieții, așa că trebuie să ne păzim inima cu toată vigilența (Prov. 4:23).

Dacă inima noastră nu este potrivită, viața în duh este împiedicată, iar legea vieții nu poate lucra liber și fără obstrucții pentru a ajunge la fiecare parte a ființei noastre (Matei 12:33-37; comp. cu Ezechiel 36:26-27).

Viața divină pe care am primit-o are o mare putere, chiar puterea de a ne învia din morți și de a ne așeza cu Cristos în ceruri; însă această mare putere este controlată de inima noastră mică.

Ne rugăm ca Domnul să se răspândească în mintea, emoția și voința noastră; dar inima noastră poate împiedica această rugăciune dacă nu este acordată în mod corespunzător.

Trebuie să avem o inimă activă și un duh exersat. Legea puternică a vieții ne poate elibera de legea păcatului și a morții; însă această lege extrem de puternică nu poate funcționa foarte bine în ființa noastră dacă inima noastră nu este întoarsă către Domnul.

Dar slavă Domnului, în noul legământ, El își scrie legea în mintea și inima noastră, căci El vrea să se infuzeze cu tot ceea ce este El în economia Sa în toate părțile noastre interioare. El ne dă chiar o inimă nouă și un duh nou; ori de câte ori ne întoarcem inima către Domnul, savurăm inima nouă și duhul nou.

Dacă inima noastră este adormită sau latentă, Domnul nu poate avea o cale în noi. Dacă mintea noastră nu este înnoită, ci mai degrabă plină de lucruri lumești, s-ar putea să nu fie saturată de Domnul și ocupată cu El.

Putem spune în exterior: Slavă Domnului sau, O, Doamne Isuse, dar acest exercițiu nu va funcționa pentru a ne face vii. Exersarea duhului nostru funcționează numai atunci când inima noastră este activă.

Fie ca noi să învățăm să ne ocupăm în mod amănunțit de inima noastră, astfel încât mintea noastră să fie mintea lui Cristos, emoția noastră să fie saturată de dragostea lui Cristos și voința noastră să fie una cu voința Lui. Atunci, inima noastră va fi activă și funcțională. Când ne exersăm duhul în acest moment, vom fi umpluți de viață.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi. Vrem să ne fim înnoiți în mintea noastră. Vrem să fim umpluți în emoțiile cu dragostea Ta. Vrem să avem o voință care să fie cu adevărat una cu voința Ta. Amin, Doamne, ne îndreptăm inima către Tine. Fă ca inima noastră să se întoarcă către Tine astăzi. Fie ca noi să vedem importanța inimii noastre în savurarea și experimentarea lui Cristos ca viață. Fie ca noi să avem nu doar un duh exersat, ci și o inimă activă. Amin, Doamne, Te iubim! Vrem să tratăm orice lucru care face ca inima noastră să fie adormită, inactivă și impură. Strălucește asupra noastră. Vrem să ne ocupăm de orice lucru pe care lumina Ta îl expune în inima noastră. Fie ca inima noastră să fie activă și funcțională. Fie ca duhul nostru să fie exersat. O, Doamne Isuse, vrem să ne păzim inima cu toată vigilența, căci din ea vin izvoarele vieții! O, Doamne, inima noastră! Fie ca legea Ta a vieții să aibă o cale liberă de a lucra în ființa noastră, fără nicio obstrucție. Fie ca inima noastră să nu împiedice curgerea vieții, ci mai degrabă să o elibereze! Amin, Doamne, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Heart is the Switch of Life: we need to have an Active Heart & an Exercised Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 29 cu tema: Cauza nevinovăției noastre în sfințenie și cauza sfințirii noastre complete în duhul, sufletul și trupul nostru (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne adâncim rădăcinile în Cristos ca pământ bogat, pentru a absorbi toate bogățiile Sale

26/03/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Noi, cei care credem în Cristos, am fost înrădăcinați în Cristos, ca pământ bogat al țării bune, și zi de zi rădăcinile noastre trebuie să se afunde mai adânc în Cristos pentru a absorbi ceea ce este El; pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său, moartea, îngroparea și învierea Sa, împreună cu ștergerea rânduielilor și victoria Sa asupra dușmanului, sunt ale noastre. Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne dragă, că ne-ai înrădăcinat în Tine, ca țară atotinclusivă și bună, pentru ca noi să absorbim bogățiile Tale și să fim constituiți cu ceea ce ești Tu! Slavă Domnului!

Pe de o parte, ni s-a dat o porțiune repartizată din Cristosul atotinclusiv ca moștenire pe care să o savurăm și pentru aceasta trebuie să ne ostenim zi de zi pentru a obține bogățiile lui Cristos și a fi constituiți cu El.

Pe de altă parte, așa cum dezvăluie Coloseni, suntem în Cristos, ca țară bună, pentru ca noi să umblăm în această țară vie și suntem înrădăcinați în El ca pământ. Suntem în Cristos ca țară vie și trebuie să umblăm în El pentru a lua în stăpânire țara bună.

Așa cum copiii lui Israel au trebuit să umble în țară pentru a o stăpâni, tot așa suntem aici, savurând Duhul atotinclusiv și dătător de viață în duhul nostru și trebuie să umblăm în duh pentru a putea lua în stăpânire bogățiile lui Cristos.

Fiecare bucată de pământ pe care călcăm este a noastră; fiecare pas pe care îl facem în Cristos ca țară vie, umblând cu El și savurându-L în viața noastră de zi cu zi prin multe conversații cu El, îl posedăm.

Domnul S-a dat pe Sine însuși nouă ca țară bună din care să ne împărtășim, să Îl savurăm și să-l luăm în stăpânire, iar noi trebuie pur și simplu să ne exersăm duhul pentru a intra în moștenirea noastră. Slavă Domnului!

Referitor la pământul bogat în care suntem înrădăcinați, Coloseni 2:8-15 ne oferă o descriere și o definiție completă a tot ceea ce este Cristos pentru noi. În El nu ne lipsește nimic; El este tot ce ne trebuie. Pe măsură ce ne facem timp să-L absorbim pe Cristos ca țară atotinclusivă, faptele din aceste versete devin experiența noastră. Cristos este atât de bogat pentru noi!

Trebuie doar să ne exersăm duhul pentru a-L contacta și a-L absorbi, iar El ne va împlini toate nevoile. În primul rând, Cristos, ca pământ, este Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. În El, toată plinătatea găsește plăcerea să locuiască.

Nu numai bogățiile lui Dumnezeu, ci și expresia bogățiilor lui Dumnezeu găsesc plăcerea să locuiască în Cristos, iar noi putem împărtăși această plinătate pentru a fi făcuți deplini în El! Amin, când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, suntem făcuți deplini în El și nu ducem lipsă de nimic! Slavă Domnului!

În Cristos, ca sol, avem puterea de omorâre a morții Sale, îngroparea Sa, învierea Sa, a ștergerea înscrisului rânduielilor și victoria Sa asupra duhurilor rele

Fie ca nimic și nimeni să nu ne ducă ca pradă prin filozofie și înșelăciune deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile lumii, și nu după Cristos. Am fost înrădăcinați în Cristos, ca pământul bogat al țării bune, și acum Îl putem savura și ne putem împărtăși din bogățiile Sale.

În Cristos locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii și, pe măsură ce Îl savurăm, am fost făcuți deplin în El, care este Capul oricărei domnii și autorități. În El suntem circumciși cu o circumcizie nefăcută de mâini, prin dezbrăcarea cărnii, prin circumcizia lui Cristos (Coloseni 2:11).

Solul bogat în care suntem înrădăcinați conține un element care dă carnea la moarte; este puterea ucigătoare a morții lui Cristos care pune la moarte omul vechi, carnea și sinele. Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, există un element în Cristos care omoară carnea.

Mai mult, în acest pământ există elementul de a fi îngropați împreună cu Cristos prin credința în lucrarea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți (v. 12). Am fost îngropați împreună cu Cristos.

Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, suntem îngropați împreună cu Cristos. Mai mult, nu numai că suntem îngropați, dar suntem și făcuți vii împreună cu El, căci El ne-a iertat toate greșelile noastre și a înviat împreună cu Cristos (v. 13).

Slavă Domnului, în pământul bogat în care suntem înrădăcinați se află elementul de înviere, elementul învietor al vieții lui Cristos, prin care suntem înviați și umpluți de viață!

Suntem făcuți vii împreună cu Cristos, căci El a devenit un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45) și ne dă viață, dându-ne chiar viața Lui, pentru a ne face vii împreună cu Cristos. Totul este în pământ; am fost înrădăcinați în Cristos ca pământ bogat și putem savura bogățiile a ceea ce este El.

Un alt element în pământul bogat al lui Cristos, în care suntem înrădăcinați, este ștergerea rânduielilor scrise, care era împotriva noastră și care ne era contrar (Coloseni 2:15). Cristos a crucificat și a țintuit aceste rânduieli pe cruce, iar acum putem savura acest fapt exersându-ne duhul pentru a-L contacta.

Cristos i-a dezbrăcat pe conducători și pe stăpâniri, făcându-i de rușine deschis și triumfând asupra lor pe cruce; toate acestea sunt ale noastre pentru ca noi să savurăm și să ne împărtășim în duh.

Pe de o parte, când Îl atingem pe Domnul, orice lucru negativ din noi este dat la moarte și suntem făcuți vii împreună cu Cristos. Pe de altă parte, nu există rânduieli în noi și printre noi, căci toate aceste rânduieli au fost țintuite pe cruce. Toate rânduielile tulburătoare care ne-au separat unii de alții au fost țintuite pe cruce; acum este pace!

Dacă suntem în Cristos ca pământ, dacă ne adâncim rădăcinile în El pentru a savura ceea ce este El, avem pace unii cu alții și toate rânduielile noastre sunt țintuite pe cruce.

În Cristos ca pământ, există un element care este victorios asupra duhurilor rele din văzduh. Savurăm victoria lui Cristos exersându-ne duhul. Tot ce avem nevoie, de la omorârea tuturor elementelor negative până la înviorarea, ridicarea, țintuirea pe cruce a rânduielilor și victoria lui Cristos, se află în pământ.

Toate lucrurile negative care ne tulbură sunt date la moarte și îngropate, iar noi suntem înviați în Cristos și cu Cristos pentru a trăi și a umbla într-o viață nouă, chiar pentru a sta în victoria Lui! În Cristos suntem victorioși și plini de viață. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, dă-ne să vedem, să cunoaștem, să realizăm și să savurăm faptul că am fost înrădăcinați în Cristos ca pământ bogat al țării bune. Aleluia, în Cristos ca pământ, există un element care dă la moarte carnea. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta; fie ca moartea Ta să lucreze în noi pentru a da la moarte carnea. Vrem să absorbim bogățiile Tale rămânând în unirea organică cu Tine. Amin, Doamne, fie ca Să-Ți permitem să dai la moarte orice este negativ în noi, chiar să ne îngropi cu Tine în apele botezului. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi, pentru ca omul cel vechi să poată rămâne îngropat. Slavă Domnului, în Cristos, ca pământ, există un element care ne face să fim înviați! Aleluia, am fost înviați cu Cristos, căci El, ca Duh dătător de viață, Și-a distribuit viața în noi pentru a ne înviora și a ne învia! Amin, Doamne, păstrează-ne în Tine, ca pământ, absorbind bogățiile Tale și savurând tot ceea ce ești. Fie ca toate rânduielile să fie șterse și fie ca noi să fim în victoria lui Cristos în toate lucrurile astăzi, rămânând în Domnul!

Zi de zi, rădăcinile noastre trebuie să se afunde tot mai adânc în Cristos, ca pământ bogat, pentru a absorbi ceea ce este El în ființa noastră

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne facă să vedem că am fost înrădăcinați în Cristos, pământul bogat al țării bune, pentru ca noi să absorbim bogățiile Sale și să fim constituiți cu El. Dacă vedem că suntem înrădăcinați în Cristos, zi de zi vom lăsa rădăcinile noastre să se afunde tot mai adânc în Cristos pentru a-L absorbi în ființa noastră spirituală.

Cristos este misterul lui Dumnezeu și în El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoașterii. L-am primit pe Cristos, pe Isus Domnul, și umblăm în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El și fiind întăriți în credință, așa cum am fost învățați, din belșug în mulțumiri (Coloseni 2:5-6).

Pe măsură ce citim și ne rugăm, reflectăm cu rugăciune și cugetăm cu multă rugăciune asupra porțiunii din Coloseni 2:6-15, trebuie să ne exersăm duhul pentru a internaliza toate aceste aspecte bogate ale lui Cristos.

Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a-L primi și a savura Cristosul cel bogat, în viața noastră de zi cu zi, ne lăsăm rădăcinile să se afunde mai adânc în Cristos, ca pământ bogat, pentru a absorbi ceea ce este El în ființa noastră.

Există multe lucruri negative în noi, inclusiv carnea, rânduielile, conducătorii și autoritățile. Pe de o parte, carnea ne tulbură, iar pe de altă parte, rânduielile sunt în noi și în jurul nostru, împiedicându-ne să-L savurăm pe Cristos.

Și în aer, conducătorii și autoritățile rele operează pentru a ne oprima și a ne suprima, chiar pentru a ne face să fim îndepărtați de Cristos. Cu toții avem carnea, toți avem un anumit tip de rânduieli și toți suntem supuși autorităților rele din văzduh. Din aceste surse negative, există păcat, caracterul lumesc și jigniri. O, Doamne!

Dar slavă Domnului, suntem înrădăcinați în Cristos ca pământ, iar în acest pământ avem elementul circumciziei, „sarea” circumciziei pentru a ucide și distruge orice element negativ.

Moartea lui Cristos este în pământul bogat în care suntem înrădăcinați, iar atunci când ne lăsăm rădăcinile să se afunde mai adânc în Cristos, moartea lui Cristos ni se aplică pentru a da la moarte carnea cu toate lucrurile ei negative.

Sarea crucii lui Cristos taie carnea și o dă la moarte, atâta timp cât rămânem în unirea organică cu Domnul și lăsăm rădăcinile noastre să se afunde mai adânc în Cristos ca pământ bogat (1 Corinteni 6:17).

Apoi, după ucidere, există îngroparea; în Cristos, ca pământ bogat în care suntem înrădăcinați, există un element care ne face să fim îngropați. Omul nostru vechi și toate lucrurile vechi sunt îngropate acolo și rămân îngropate.

Atâta timp cât ne adâncim rădăcinile în Cristos, chiar și mai adânc în Cristos ca pământ bogat, tot ce este negativ în noi este dat la moarte, suntem îngropați cu Cristos și apoi suntem înviați și primim viață! Slavă Domnului!

Pe partea negativă, există darea la moarte și îngroparea care au loc pentru a lua lucrurile negative de la noi. Pe partea pozitivă, există elementul care ne ridică și ne face vii, chiar ne aduce în victoria lui Cristos asupra dușmanului.

Mai mult, atunci când ne lăsăm rădăcinile să se adâncească în Cristos ca pământ bogat, experimentăm ștergerea scrisului de mână din rânduieli. Am putea crede că nu avem rânduieli astăzi în viața de biserică, dar fiecare ființă umană are anumite rânduieli.

Rânduielile sunt modurile noastre de a trăi, modul în care ne desfășurăm viața de zi cu zi, chiar și modul în care vorbim, trăim, mâncăm și ne comportăm. Acestea pot să nu fie scrise, dar sunt înscrise în mentalitatea noastră.

Rânduielile sunt în fiecare dintre noi și este posibil să avem chiar rânduieli mai noi legate de viața de biserică și de trăirea în biserică. O, Doamne! Aceste rânduieli împiedică creșterea noastră în viață, căci ocupă spațiul lui Cristos în ființa noastră; în loc să-L trăim pe Cristos, trăim conform rânduielilor noastre.

Dacă vrem să creștem în viață într-un mod corespunzător, rânduielile trebuie șterse și țintuite pe cruce. Nu putem face asta; nu ne putem „crucifica” rânduielile. Dar putem lăsa rădăcinile noastre să se afunde mai adânc în Cristos, ca pământ bogat, pentru a savura aplicarea ștergerii rânduielilor.

Mai mult, există un element în sol care ne face să fim victorioși asupra duhurilor rele din văzduh (Coloseni 2:15). Atâta timp cât rămânem în unirea organică cu Domnul, duhurile rele din văzduh sunt învinse, căci noi stăm în victoria lui Cristos.

Nu trebuie să încercăm să facem una sau alta pentru a omorî carnea, a fi îngropați, a fi înviați, a șterge rânduielile noastre sau a fi victorioși asupra duhurilor rele din văzduh; trebuie pur și simplu să ne înfigem rădăcini în Cristos și să le lăsăm să se adâncească în Cristos, ca pământ bogat.

Atâta timp cât ne exersăm duhul pentru a ne înrădăcina în Cristos, Îl absorbim ca hrană a noastră, suntem hrăniți cu El și rânduielile noastre sunt șterse. Mai mult, creștem în viață și suntem zidiți. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, vrem să ne lăsăm rădăcinile să se afunde mai adânc în Cristos ca solul bogat în care suntem înrădăcinați. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a citi cu rugăciune cuvântul Tău. Fie ca rădăcinile noastre să se afunde mai adânc în Cristos pentru a absorbi tot ceea ce este El pentru noi. Îți mulțumim că ești solul bogat și atotinclusiv pentru ca noi să putem trimite rădăcini adânci pentru a absorbi ceea ce ești Tu în ființa noastră. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a fi una cu Tine astăzi. Vrem să rămânem în unirea organică cu Tine, astfel încât carnea noastră să fie dată la moarte, să fim îngropați cu Cristos, să fim înviați cu Cristos și să fim umpluți cu viața Ta! O, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Fie ca noi să rămânem în duhul nostru, astfel încât moartea Ta să lucreze în noi și viața Ta să ne învie și să ne facă să creștem în viață. Aleluia, când suntem în duhul nostru, rânduielile scrise sunt șterse și suntem victorioși asupra duhurilor rele din văzduh! Amin, Doamne, ne place să absorbim bogățiile Tale pentru a putea crește și a fi zidiți!