Enoh a umblat cu Dumnezeu

O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor

12/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca; dacă noi considerăm viața sa cu multă rugăciune, vedem că aceasta moștenește căile evlavioase ale strămoșilor: calea mântuirii a lui Adam, calea aducerii de ofrande pentru a-I plăcea lui Dumnezeu a lui Abel, calea chemării numelui Domnului a lui Enos și calea umblării cu Dumnezeu a lui Enoh.

Doamne Isuse, vrem să avem o viață care schimbă epoca în care trăim astăzi! Te iubim și ne dăm Ție. Fie ca să moștenim căile evlavioase ale strămoșilor noștri în Cristos și să continuăm una cu Tine pe calea credinței. Vrem să fim cei care savurează mântuirea lui Dumnezeu, bând din izvoarele mântuirii! Fie ca să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu spre satisfacția Sa! Fie ca să chemăm numele Domnului! Fie ca să umblăm cu Dumnezeu până când Dumnezeu ne va lua la Sine! Vrem să fim cei care lucrează împreună cu Dumnezeu pentru zidirea bisericii, Trupul lui Cristos! Amin!

În Noe Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa de a-Și păstra legământul veșnic; în Daniel Îl vedem pe Cristos Fiul ca și centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu; iar în Iov Îl vedem pe Dumnezeu Duhul transformându-l pe om prin înnoirea Duhului.

În mod special, dorim să ne concentrăm asupra lui Noe, un om care a schimbat epoca. Noe a găsit favoare înaintea lui Iehova. El nu a umblat pur și simplu ici-colo, făcând una și alta, pentru ca apoi, dintr-odată, să găsească har în ochii lui Dumnezeu.

Dimpotrivă, Noe a umblat pe calea strămoșilor săi, moștenind calea mântuirii a lui Adam, calea aducerii de ofrande lui Dumnezeu pentru a-I plăcea Lui, calea chemării numelui Domnului a lui Enos și calea umblării cu Dumnezeu a lui Enoh.

El a trăit și a umblat în dreptate, fiind drept înaintea lui Dumnezeu, și a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi. În timp ce umbla cu Dumnezeu, Noe a găsit har în ochii lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Dumnezeu Și-a deschis inima față de Noe pentru a-i spune ce urma să facă și a venit la Noe pentru a fi totul pentru el în vederea construirii corăbiei.

Pe de o parte, Noe a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi și a umblat pe ele. Pe de altă parte, a mers puțin mai departe; el a și lucrat împreună cu Dumnezeu.

Trebuie să fim oameni care moștenesc căile evlavioase ale strămoșilor noștri spirituali și trebuie să mergem mai departe cu Domnul, cooperând cu El în această epocă – potrivit cu calea în care El ni Se descoperă în mod actual și prezent – pentru a putea termina această epocă.

Vrem să fim cei care schimbă epoca pentru Domnul astăzi, cei care moștenesc căile evlavioase ale strămoșilor și care cooperează cu Domnul în această epocă pentru a schimba epoca și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor: calea mântuirii a lui Adam și calea aducerii de ofrande pentru a-I plăcea lui Dumnezeu, a lui Abel

În calitate de credincioși în Cristos care văd ceva din economia lui Dumnezeu și sunt însuflețiți de dorința de a-L aduce înapoi, trebuie să ne dăm seama că nu suntem aici pe cont propriu și nici nu am apărut brusc ca creștini: îi avem pe cei care au fost înaintea noastră.

Viața lui Noe a schimbat epoca; dacă privim la viața sa, ne dăm seama că, prin viața și lucrarea sa, el a schimbat epoca. O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor.

Noe a aparținut celei de-a zecea generații; i-a avut înaintea sa pe Enoh, Metusala și Lameh și, mai mult, i-a avut ca strămoși pe Adam, Abel, Enos și Enoh.

Noi suntem aici ca o continuare a celor care au fost înaintea noastră; le moștenim căile evlavioase și mergem mai departe cu Domnul în această epocă.

Există trei decăderi ale omului, așa cum vedem în Geneza capitolele 1-6; mai întâi, omul nu și-a exersat duhul și a decăzut; apoi, omul și-a supra-exersat sufletul și a inventat o nouă religie; iar în al treilea rând, omul a abuzat de trupul său decăzut și s-a umplut de pofte, desfrâu și violență.

Într-un interval scurt de patru capitole, de la Adam la Noe, au avut loc patru decăderi. Dar slavă Domnului pentru Noe, care a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi!

Noe a moștenit calea mântuirii a lui Adam, primind promisiunea referitoare la Cristos ca „sămânță a femeii” și acoperirea lui Cristos ca dreptate care Îl satisface pe Dumnezeu (Gen. 3:15, 20-21).

După ce a decăzut, omul se aștepta să moară pe loc; el nu ascultase de Dumnezeu, mâncând din pomul interzis, iar Dumnezeu promisese că, în ziua în care va face acest lucru, va muri negreșit. Astfel, omul s-a acoperit cu frunze, realizând că este gol, și s-a ascuns de Dumnezeu.

Dumnezeu, însă, nu a venit să-l pedepsească, ci să-i vestească Evanghelia; El i-a vestit Evanghelia lui Adam și a blestemat șarpele. Adam a crezut Evanghelia, căci și-a numit soția, pe Eva, „cea vie”; era plin de credință că vor trăi, așa că a numit-o pe soția sa Eva – o ființă vie.

Astăzi, noi moștenim calea mântuirii lui Adam. Suntem decăzuți, dar Dumnezeu a venit să ne mântuiască; El nu a venit să ne condamne sau să ne judece, ci să ne vestească Evanghelia, să facă o promisiune și să-l judece pe vrăjmaș.

Acum putem gusta mântuirea lui Dumnezeu. Am căzut și am păcătuit, dar ne putem întoarce la Domnul și putem bea din izvoarele mântuirii lui Dumnezeu (Isaia 12:3). Putem scoate apă cu bucurie din mântuirea lui Dumnezeu, ca dintr-un izvor viu, și putem fi vii! Acesta este un lucru pe care îl moștenim și pe care-l savurăm zi de zi.

Noe a moștenit calea aducerii de jertfă a lui Abel, care constă în a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu nu doar ca jertfă pentru păcatele noastre, ci și ca dar pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu (Geneza 4:3-4).

Abel, reprezentantul celei de-a doua generații a omenirii, era păstor de oi, iar Cain, fratele său, era lucrător al pământului. Înainte de potop, omului îi era permis să mănânce doar fructe și legume, nu și carne; Abel păștea oile nu urmărea producerea de hrană pentru propria existență, ci oferirea de jertfe pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Abel nu doar a crezut în Evanghelie, ci a și pus-o în practică și a trăit-o. El a trăit pentru Dumnezeu, trudind zi și noapte la îngrijirea oilor, pentru a avea ce să-I ofere lui Dumnezeu spre satisfacția Sa, pentru ca Dumnezeu să fie mulțumit.

Noi moștenim astăzi această cale de a-I place lui Dumnezeu. Trăim o viață pentru satisfacția Domnului și Îl savurăm pe Domnul ca răscumpărare a noastră. Îl savurăm pe Cristos, ne împărtășim din bogățiile lui Cristos, Îl creștem pe Cristos și Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa, astăzi.

Dorim ca Dumnezeu să fie mulțumit; nu trăim pe pământ pentru noi înșine, pentru propria satisfacție sau pentru viitorul nostru, ci pentru ca Domnul să fie mulțumit. Noi credem Evanghelia și trăim Evanghelia. Punem în practică Evanghelia pe care am auzit-o de la înaintașii noștri și le călcăm pe urme.

Ori de câte ori ne întâlnim cu sfinții și chiar în părtășia noastră personală cu Domnul, Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu. Ceea ce Îl satisface pe Dumnezeu este Cristos Însuși, căci El este Preaiubitul Tatălui. Când Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu, El este satisfăcut.

Când păcătuim, Îl avem pe Domnul ca răscumpărare a noastră, chiar ca Mielul lui Dumnezeu care a fost junghiat pentru noi; aplicăm sângele Mielului și venim înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru Îi este plăcut lui Dumnezeu.

Nu-L urmăm pe Cain pe calea sa, încercând din răsputeri să-I plăcem lui Dumnezeu, dar nu pe calea rânduită de El. Noi urmăm calea rânduită de Dumnezeu pentru a fi mântuiți: credem în Evanghelie și aplicăm răscumpărarea lui Cristos asupra ființei noastre.

Doamne Isuse, vrem să avem o viață și o lucrare care schimbă epoca. Ne dăm Ție astăzi, pentru a trăi și a lucra astfel încât Tu să ai o cale de a pune capăt acestei epoci și de a aduce epoca împărăției. O, Doamne, Îți mulțumim pentru înaintașii noștri temători de Dumnezeu; vrem să le urmăm căile și să trăim înaintea Ta. Aleluia, putem scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii lui Dumnezeu! Putem pur și simplu să credem în Evanghelie, recunoscând că suntem păcătoși și pocăindu-ne, și astfel să ne împărtășim din mântuirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, credem în Tine și trăim, căci Tu vii în noi ca viață. Vrem să trăim o viață spre satisfacția Ta, astăzi. Amin, Doamne, Te primim ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Aplicăm sângele Tău prețios. Tu ești Cel care ne răscumpără și ne aduce la Dumnezeu. Te oferim lui Dumnezeu Tatăl spre satisfacția Sa. O, Doamne, suntem decăzuți, suntem păcătoși, dar Te luăm pe Tine ca totul nostru și Te oferim lui Dumnezeu prin credință, spre satisfacția Sa!

Moștenim calea lui Enos de a chema numele Domnului și calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu

Noe a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi și a umblat cu Domnul, lucrând una cu Dumnezeu și construind corabia; el a avut o viață și o lucrare care au schimbat epoca.

Noe a moștenit calea lui Enos de a chema numele lui Iehova pentru a moșteni tot ceea ce este El (Gen. 4:26; Ier. 33:3; Rom. 10:12; 2 Tim. 2:22). Când s-a născut Enos, părinții săi i-au pus numele Enos, ceea ce înseamnă „om fragil, muritor”. Uimitor, ce nume!

Apoi, în Geneza 4:26, ni se spune că în zilele lui oamenii au început să cheme numele lui Iehova. Enos și oamenii de lângă el au realizat că sunt fragili și muritori, așa că au chemat numele lui Iehova. Ei au realizat că au nevoie să fie salvați și, de asemenea, să savureze bogățiile lui Dumnezeu, așa că au chemat.

Astăzi trebuie să ne dăm seama că suntem oameni fragili și muritori și trebuie să chemăm numele Domnului. Chemăm numele Domnului pentru a fi mântuiți (Fapte 2:21), dar și pentru a savura toate bogățiile Sale.

Mulți creștini cred că trebuie să chemăm numele Domnului doar pentru a fi mântuiți, astfel încât s-ar putea să nu mai cheme numele Domnului după mântuire. Totuși, așa cum spune Romani 10:12, trebuie să chemăm numele Domnului pentru a savura bogățiile Sale. Domnul este bogat față de toți cei care Îi cheamă numele. Fie că suntem iudei sau greci, putem savura bogățiile lui Cristos chemând numele Său.

Acesta este o cale bogată de a trăi viața creștină; Enos a practicat acest lucru, iar urmașii săi l-au practicat și ei. Acum, noi moștenim de la strămoșii noștri această cale evlavioasă de a savura bogățiile lui Cristos prin chemarea numelui Său. O, Doamne Isuse!

Noe a moștenit acest mod de a trăi și de a da naștere urmașilor (Geneza 5:3-28). Noe nu a stat degeaba, ci a trăit cu un scop pentru Dumnezeu și a născut copii pentru înmulțirea naturală a omenirii, astfel încât scopul lui Dumnezeu să poată fi împlinit pe acest pământ prin intermediul oamenilor.

Acesta este un lucru pe care îl moștenim astăzi prin credință, pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

De asemenea, Noe a moștenit calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu (vv. 22, 24). Enoh a umblat cu Dumnezeu. El nu doar a savurat răscumpărarea și mântuirea lui Dumnezeu și a chemat numele Domnului, ci a și umblat cu Dumnezeu.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a-L lua pe Dumnezeu drept centru și totul pentru noi, trăind și făcând toate lucrurile în conformitate cu Dumnezeu și împreună cu El (Geneza 5:22-24; Evrei 11:5-6; 2 Corinteni 5:4, 9, 14-16; 6:1).

Trebuie să moștenim acest lucru în viața noastră de zi cu zi. Trebuie să umblăm cu Dumnezeu. Modul în care umblăm cu Dumnezeu este acela de a-L lua pe Dumnezeu ca fiind centru și totul pentru noi. Trăim și facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu.

Când umblăm alături de cineva – când dorim să umblăm cu cineva fără a-l constrânge să ne însoțească – trebuie să umblăm în unitate cu acea persoană, în ritmul ei și fiind cu adevărat alături de ea.

Așa a trăit Enoh. Enoh nu a umblat cu Dumnezeu încă de la naștere; el a învățat să umble cu Dumnezeu. A avut un fiu, iar apoi a umblat cu Dumnezeu.

Și noi învățăm să umblăm cu Dumnezeu. Privim la înaintașii noștri în Cristos și la modul lor de viață, și umblăm cu Dumnezeu. Îi permitem Domnului să ne instruiască, astfel încât să nu facem lucrurile prin noi înșine, de unii singuri și pentru noi înșine, ci să fim una cu Dumnezeu în tot ceea ce facem.

Enoh I-a fost plăcut lui Dumnezeu în umblarea sa cu El, într-o asemenea măsură încât nu a mai fost găsit, căci Dumnezeu l-a luat.

Umblarea noastră cu Dumnezeu trebuie să fie una ascendentă, zi de zi, tot mai mult, până când Dumnezeu va fi atât de mulțumit de noi, încât ne va lua să fim cu El pentru totdeauna. Fie ca noi să descoperim și să învățăm calea umblării cu Dumnezeu.

Fie ca El să fie centrul și totul al nostru, și fie ca noi să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu. Facem aceasta prin credință, căci doar prin credință Îi putem fi plăcuți lui Dumnezeu.

Nu este vorba despre o imitație exterioară, ci despre credință, despre trăirea în unirea organică cu Domnul, în duh.

Amin! Când moștenim toate căile evlavioase ale înaintașilor noștri și mergem mai departe cu Domnul, lucrând împreună cu Dumnezeu la zidirea bisericii – așa cum a făcut Noe – trăim o viață care va schimba epoca.

Moștenim calea mântuirii a lui Adam, calea lui Abel de a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu spre satisfacția Sa, calea lui Enos de a chema numele Domnului pentru a savura tot ceea ce este El și calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu.

Și mergem mai departe cu Domnul, lucrând împreună cu El la zidirea corăbiei astăzi – biserica, Trupul lui Cristos –, pentru a fi salvați din această generație strâmbă și pervertită și pentru a pune capăt acestei epoci! Pe măsură ce moștenim toate căile divine, umblăm cu Dumnezeu și lucrăm împreună cu Dumnezeu, iar El are o cale de a schimba această epocă.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat o cale nu doar de a fi mântuiți, ci și de a savura toate bogățiile Tale: chemarea numelui Domnului! Aleluia, noi moștenim astăzi calea lui Enos de a chema numele Domnului! Amin, Doamne, noi suntem fragili, slabi și muritori, așa că chemăm numele Domnului! Mântuiește-ne în timp ce chemăm numele Tău! Fie ca să savurăm bogățiile Tale chemând numele Domnului! Slavă Domnului, El este bogat față de toți cei ce cheamă numele Său! Amin, Doamne, vrem să ne împărtășim din bogățiile lui Dumnezeu chemând numele Domnului! Slavă Domnului, putem umbla cu Dumnezeu! Amin, Doamne, fie să fim cei care moștenesc calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu. Fie ca umblarea noastră cu Tine să aibă loc avându-L pe Cristos ca și centru și totul pentru noi. Vrem să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu! Slavă Domnului, acum umblăm cu Dumnezeu prin credință și așteptăm ca El să ne răpească! Amin, Doamne, în timp ce umblăm cu Dumnezeu, fie ca să lucrăm împreună cu El pentru a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos! Vrem să fim cei care trăiesc într-un asemenea fel încât să încheiem această epocă și să aducem epoca împărăției! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, A Life that Changes the Age is a Life that Inherits the Godly Ways of the Forefathers, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 2 cu tema: Linia vieții la Noe — viața și lucrarea care schimbă epoca (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne renegăm sinele și umblăm cu Dumnezeu prin credință pentru a scăpa de moarte și a-I fi plăcuți lui Dumnezeu

08/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru a putea urma Mielul și a merge spre maturitate pentru a deveni primele roade, trebuie să umblăm cu Dumnezeu prin credință pentru a scăpa de moarte așa cum a făcut Enoh și pentru a obține mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu; trebuie să umblăm cu Dumnezeu zi de zi, făcând lucrurile conform lui Dumnezeu și nu conform cu noi înșine.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să umblăm cu Dumnezeu astăzi. Îți dăm trăirea noastră zilnică. Ne deschidem Ție în ceea ce privește toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi. Te iubim, Doamne, și vrem să umblăm cu Tine, mergând în pas cu Tine și urmându-Ți călăuzirea pentru a merge acolo unde vrei Tu să mergem. Fie ca noi să trăim prin credință și să umblăm prin credință. Fie ca să-Ți permitem să aplici crucea asupra ființei noastre, astfel încât să putem umbla cu Dumnezeu și să fim plăcuți lui Dumnezeu! Amin!

Primele roade din Apocalipsa 14 sunt pe Muntele Sion cu Dumnezeu, în templul lui Dumnezeu, și sunt acolo pentru satisfacția lui Dumnezeu. Nu ni se spune că au fost răpite; ele erau pur și simplu acolo.

Aceasta indică faptul că ei au umblat cu Dumnezeu atât de mult încât, asemenea lui Enoh, erau pur și simplu în prezența lui Dumnezeu continuu, chiar și pe Muntele Sion cu El. Au obținut mărturia că erau plăcuți lui Dumnezeu, iar Dumnezeu pur și simplu i-a răpit.

Trebuie să umblăm cu Dumnezeu zi de zi în așa măsură încât, fie că suntem aici pe pământ, fie că suntem cu El pe Muntele Sion, să-I fim plăcuți, iar El este bucuros să ne aibă în prezența Sa, căci suntem plăcuți Domnului.

Aceasta înseamnă că trebuie să creștem în viață spre maturitate și să-L iubim pe Domnul, căci trăim o viață nu doar pentru a învinge dușmanul lui Dumnezeu și a-l supune, ci, mai mult, suntem aici pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a creat pentru ca El să fie satisfăcut. El ne-a creat după chipul și asemănarea Sa și vrea să fim parte a expresiei Sale corporative și să-L reprezentăm cu autoritatea Sa.

Ca și credincioși în Cristos care cresc în pământul cultivat al lui Dumnezeu, clădirea Lui, vrem să creștem în viață și să ne coacem mai repede, chiar să fim primele roade duse în prezența lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, Dumnezeu le-a spus poporului Său să nu mănânce primele roade, ci mai degrabă să le aducă la El în casa Lui spre satisfacția Lui. El vrea să guste primele roade și să fie sătul. La fel este și în învierea lui Cristos; primele roade învierii Sale erau pentru ca Tatăl să se bucure de ele și să fie satisfăcut.

În mod similar, cu noi astăzi, credincioșii în Cristos, vrem să fim maturi și copți, astfel încât să putem fi spre satisfacția lui Dumnezeu, pur și simplu să fim în casa Lui spre desfătarea și satisfacția Sa pe Muntele Sionului ceresc.

Calea de a scăpa de moarte și de a obține mărturia de a fi plăcut lui Dumnezeu este să umblăm cu Dumnezeu prin credință

În Geneza 5:22-24, vedem că Enoh a avut un fiu și a umblat cu Dumnezeu; După ce l-a născut pe Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani și a născut mai mulți fii și fiice.

Toate zilele lui Enoh au fost de 365 de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu și nu a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat.

În Evrei 11:5-6 ni se spune în continuare că prin credință a fost strămutat Enoh, ca să nu vadă moartea; și nu a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de strămutarea sa, de răpirea sa, a primit mărturia că fusese plăcut lui Dumnezeu.

Dacă vrem să fim primele roade pentru satisfacția lui Dumnezeu și să scăpăm de moarte, având mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu, trebuie să umblăm cu Dumnezeu prin credință astăzi.

Fără credință este imposibil pentru noi să fim plăcuți lui Dumnezeu, căci cine vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că este răsplătitorul celor ce-L caută cu sârguință.

Ce înseamnă să umbli cu Dumnezeu? Cum putem umbla cu Dumnezeu prin credință astăzi?

În calitate de credincioși în Cristos, am fost mântuiți prin credință, prin har, și acum umblăm cu Dumnezeu; umblarea noastră creștină este prin credință. Trebuie să-I cerem Domnului să ne învețe cum să umblăm cu El.

Nu ar trebui să luăm acest lucru de la sine înțeles, crezând că știm ce înseamnă să umbli cu Dumnezeu prin credință; ar trebui pur și simplu să luăm aceste versete și să venim înaintea Domnului, întrebându-L:

Doamne Isuse, vreau să umblu cu Tine. Învață-mă cum să umblu cu Dumnezeu prin credință. Păstorește-mă în această privință în viața mea de zi cu zi. Vreau să cooperez cu Tine, astfel încât să-Ți pot oferi cea mai bună cooperare, pentru a intensifica mântuirea Ta organică și a mă face un biruitor plăcut lui Dumnezeu! Amin!

Un aspect al umblării cu Dumnezeu este să nu o luăm înaintea lui Dumnezeu; noi umblăm cu Dumnezeu și nu Dumnezeu umblă cu noi, deci nu o luăm înaintea lui Dumnezeu.

Nu suntem înfumurați, nu facem lucrurile conform propriilor noastre concepții și dorințe și nu facem lucrurile conform curentului epocii; mai degrabă, învățăm să facem toate lucrurile împreună cu Dumnezeu și în Dumnezeu (Psalmul 19:12-13; Iosua 9:14b; Luca 24:15).

De multe ori facem lucrurile în mod implicit, pur și simplu pentru că suntem obișnuiți să facem una sau alta și nu verificăm lucrurile cu Domnul. Facem lucrurile fără să cerem sfatul Domnului. Suntem înfumurați, pur și simplu pentru că știm atât de multe lucruri despre Domnul și din Biblie, încât presupunem că ar trebui să facem una sau alta pentru Domnul sau în viața de biserică.

Cine își poate discerne greșelile? Cine își cunoaște greșelile secrete? Cine își dă seama că este înfumurat?

Chiar și în slujirea noastră către Dumnezeu, putem fi înfumurați. Vedem acest lucru în Matei 7, unde Domnul le răspunde celor care au făcut mari lucrări de putere în numele Său, au scos demoni în numele Său și au făcut lucruri mărețe pentru Dumnezeu; lor le-a spus: „Depărtați-vă de la Mine, niciodată nu v-am cunoscut!”. Foarte interesant.

El nu i-a recunoscut niciodată. El nu i-a aprobat. Aceasta înseamnă că este posibil să faci lucruri pentru Dumnezeu și în numele lui Dumnezeu, totuși nu umblăm cu Dumnezeu și nici nu-L privim față în față pentru a vedea ce simte El în legătură cu ceea ce facem.

Domnul vrea să-L privim și să fim cu El; El vrea să nu facem cutare lucru pentru El, ci să-L privim, să fim cu El, să-L savurăm și să ne împărtășim din bogățiile Sale.

Fie ca noi să învățăm să umblăm cu Dumnezeu și să nu o luăm înaintea Lui. Fie ca noi să învățăm să ne ajustăm ritmul pentru a umbla cu El. Dacă vrem să fim răpiți și să nu gustăm moartea, trebuie să învățăm să umblăm cu Dumnezeu.

Principiul răpirii, așa cum se vede în prima mențiune a răpirii în cazul lui Enoh, este că trebuie să umblăm cu Dumnezeu prin credință până când obținem mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să umblăm cu Dumnezeu prin credință astăzi. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție cu privire la toate lucrurile. Vrem să-Ți aducem toate lucrurile în rugăciune. Salvează-ne de a Te ignora în umblarea noastră cu Tine. Iartă-ne pentru greșelile noastre secrete. Păzește-ne de păcatele prezumtive. O, Doamne, salvează-ne de a crede că știm ce vrei Tu să facem, dar fără a Te contacta. Vrem să ne sfătuim cu Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Te iubim și ne îndreptăm inima către Tine. Te invităm în viața noastră, Îți acordăm primul loc și vrem să umblăm cu Tine. Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață spre maturitate pe măsură ce umblăm cu Dumnezeu prin credință în viața noastră creștină. Vrem să trăim o viață pentru satisfacția Ta astăzi. Fie ca noi să fim cei care obținem mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu în timpul vieții noastre. O, Doamne, salvează-ne de la a face lucruri separat de Tine. Vrem să depindem de Tine, să ne consultăm mereu cu Tine și să nu facem niciodată nimic separat de Tine! Fă-ne să ne unim cu Tine în duh!

Învățăm să ne renegăm sinele și să umblăm în sus cu Dumnezeu până când Îi suntem plăcuți lui Dumnezeu și suntem luați de El

Când vorbim despre umblarea cu Dumnezeu, când umblăm cu cineva, aceasta înseamnă că trebuie să ne ajustăm felul de a merge la felul Lui de a merge.

De exemplu, dacă umblăm cu soția noastră, nu putem merge mai repede decât ea; trebuie să ne ajustăm pasul cu cel al ei și trebuie să ne potrivim mersul cu al ei.

Dacă umblăm cu Dumnezeu, nu-I putem cere lui Dumnezeu să meargă mai repede sau să încetinească și nici nu ar trebui să-I dăm idei pentru a face una sau alta; ar trebui pur și simplu să ne renegăm sinele și să umblăm cu Dumnezeu (Matei 16:24).

Întrebarea este: oare umblăm noi cu Dumnezeu sau Îl forțăm pe Dumnezeu să umble cu noi?

În Biblie există multe cazuri în care Dumnezeu a umblat cu omul; aceasta este întotdeauna pentru ca Dumnezeu să-l câștige pe om și să-l aducă înapoi la intenția Sa inițială.

În Luca 24:15 avem doi ucenici care coborau pe drumul lor spre Emaus; erau confuzi și descurajați, iar Domnul Isus a venit și a umblat cu ei. El a vrut să-i aducă înapoi la Ierusalim pentru ca ei să primească Duhul Sfânt ca suflare sfântă, dar trebuia să meargă cu ei acolo unde mergeau, pentru a-i călăuzi înapoi la Ierusalim.

În Psalmul 139 vedem, de asemenea, că Domnul este cu noi atunci când suntem în cer, dar chiar și atunci când mergem în Șeol, El este acolo cu noi. El merge alături de noi oriunde mergem, căci El vrea să ne aducă înapoi la savurarea Sa, pentru ca noi să putem umbla cu Dumnezeu prin credință în viața noastră creștină.

De prea multe ori Dumnezeu a umblat cu noi, dar noi nu L-am văzut, ci mai degrabă L-am respins. Pe măsură ce umblăm în viața noastră creștină, pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi, trebuie să învățăm să-L contactăm pe Domnul și să depindem de El.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a face lucrurile conform revelației și călăuzirii Sale; înseamnă a face totul împreună cu El.

A umbla cu Dumnezeu prin credință nu înseamnă doar a trăi pentru Dumnezeu și a face lucrurile pentru Dumnezeu, ci și mai mult, a trăi și a face lucrurile conform lui Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu (Romani 8:4, 13-14; Galateni 2:2a; 2 Corinteni 5:14-15).

În Galateni 2:2, Pavel a mers la Ierusalim nu doar pentru a vizita sau a avea părtășie despre o anumită problemă cu frații; el a mers acolo conform revelației. Pe măsură ce avea părtășie cu Dumnezeu, a umblat cu Dumnezeu și a mers la Ierusalim una cu Dumnezeu.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă că nu trăim prin ceea ce suntem sau putem face, ci prin viața eternă, care este Cristos Însuși (2 Corinteni 2:4, 9). Umblăm datorită lui Cristos, împreună cu Cristos și conform lui Cristos. Trebuie să fim cu El. În gândirea, iubirea și alegerea noastră, trebuie să fim una cu Dumnezeu.

Pe măsură ce creștem în lume și învățăm să facem lucrurile în noi înșine și prin noi înșine, devenim destul de independenți, iar întreaga lume dorește ca atât bărbații, cât și femeile să fie independenți și să aibă grijă de ei înșiși, să se iubească pe sine și să fie atenți la propriul lor beneficiu.

Dar când umblăm cu Dumnezeu este diferit; depindem de Dumnezeu, Îi acordăm atenție lui Dumnezeu, facem lucrurile una cu Dumnezeu și nu-I dăm lui Dumnezeu nicio sugestie despre ce să facem și unde să mergem, ci umblăm împreună cu Dumnezeu prin credință.

Ca iubitori ai Domnului, fie ca noi să umblăm cu Dumnezeu și să-L urmăm pe Miel oriunde ar merge El. Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să preia conducerea. Poate că vrem să facem un anumit lucru, dar Dumnezeu vrea să facem altceva; ne renegăm sinele și luăm voia și calea Lui.

Umblarea cu Dumnezeu prin credință ne va ucide; va ucide sinele și carnea. Trebuie să-L iubim pe Domnul, să trăim prin credință în El, să fim una cu El și să uităm de noi înșine, să ne condamnăm și să ne renegăm pe noi înșine. Dacă nu suntem dispuși să facem asta, nu putem umbla cu Dumnezeu.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a avea părtășie cu Dumnezeu în mod obișnuit și habitual, și a fi în contact constant cu Dumnezeu pentru a fi sub infuzia Lui constantă (1 Ioan 1:3; Filipeni 4:6; 2 Corinteni 3:16, 18).

Acest lucru începe dimineața, când ne trezim și venim la Domnul, trebuie pur și simplu să fim cu El. Nu ar trebui să-I cerem să facă una sau alta pentru noi; trebuie pur și simplu să fim cu El și să savurăm prezența Lui.

Ceea ce avem nevoie nu este mai mult din una sau alta; trebuie pur și simplu să fim cu Domnul și să-L lăsăm să ne infuzeze. Părtășia noastră cu Domnul trebuie să fie obișnuită și constantă, astfel încât să putem fi infuzați cu El.

Chiar și în ceea ce privește dorința noastră de a fi răpiți, dacă vrem să fim răpiți pentru a scăpa de necazul cel mare, focusul nostru este greșit. Vrem să umblăm cu Dumnezeu prin credință până când vom fi răpiți pentru a fi cu El spre satisfacția Lui.

Trebuie pur și simplu să-I facem cunoscute lui Dumnezeu cererile noastre și să nu ne îngrijorăm de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri, să-I aducem la cunoștință lui Dumnezeu tot ceea ce ne privește.

Trebuie să facem o mișcare către Dumnezeu, făcându-I cunoscute cererile noastre. Pe măsură ce avem părtășie constantă cu Dumnezeu, umblăm cu Dumnezeu prin credință.

Umblarea noastră cu Dumnezeu este ascendentă; Enoh nu a umblat cu Dumnezeu în zig-zag sau în sus și în jos, ci doar ascendent. Răpirea lui nu a fost bruscă, ca o surpriză; mai degrabă, pe măsură ce a umblat în sus cu Dumnezeu, a atins cerul și pur și simplu nu a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat.

Trebuie să umblăm în sus cu Dumnezeu, renegând sinele și având părtășie cu El în toate lucrurile până când Dumnezeu ne ia. Fie ca noi să ne deschidem către El în legătură cu acest lucru. Fie ca noi să învățăm să-I spunem pur și simplu toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca centru și totul pentru noi. Vrem să facem toate lucrurile conform lui Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu! Nu vrem să facem nimic separat de Tine. Fie ca noi să facem toate lucrurile conform revelației și îndrumării Tale, astfel încât să putem umbla cu Dumnezeu prin credință. Fie ca noi să nu doar facem lucruri pentru Tine sau în numele Tău, ci să facem totul în unitate cu Tine, chiar să facem totul cu Tine. Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție. Ne aruncăm toate gândurile noastre de îngrijorare asupra Ta. Îți aducem la cunoștință toate problemele și sentimentele noastre. Nu vrem să trăim în noi înșine, singuri sau pentru noi înșine; vrem să trăim prin Tine ca fiind viața noastră. Ne punem pe noi înșine deoparte și ne renegăm sinele; vrem să trăim prin viața eternă din duhul nostru, Cristos Însuși. Amin, Doamne Isuse, vrem să avem părtășie constantă cu Tine pe tot parcursul zilei. Vrem să fim în contact continuu cu Tine și să fim sub infuzia Ta constantă. Fie ca noi să umblăm în sus cu Dumnezeu prin credință până când noi nu mai suntem și Dumnezeu este. Fie ca noi să trăim o viață care să-Ți fie plăcută!