Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca; dacă noi considerăm viața sa cu multă rugăciune, vedem că aceasta moștenește căile evlavioase ale strămoșilor: calea mântuirii a lui Adam, calea aducerii de ofrande pentru a-I plăcea lui Dumnezeu a lui Abel, calea chemării numelui Domnului a lui Enos și calea umblării cu Dumnezeu a lui Enoh.
Doamne Isuse, vrem să avem o viață care schimbă epoca în care trăim astăzi! Te iubim și ne dăm Ție. Fie ca să moștenim căile evlavioase ale strămoșilor noștri în Cristos și să continuăm una cu Tine pe calea credinței. Vrem să fim cei care savurează mântuirea lui Dumnezeu, bând din izvoarele mântuirii! Fie ca să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu spre satisfacția Sa! Fie ca să chemăm numele Domnului! Fie ca să umblăm cu Dumnezeu până când Dumnezeu ne va lua la Sine! Vrem să fim cei care lucrează împreună cu Dumnezeu pentru zidirea bisericii, Trupul lui Cristos! Amin!
În Noe Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa de a-Și păstra legământul veșnic; în Daniel Îl vedem pe Cristos Fiul ca și centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu; iar în Iov Îl vedem pe Dumnezeu Duhul transformându-l pe om prin înnoirea Duhului.
În mod special, dorim să ne concentrăm asupra lui Noe, un om care a schimbat epoca. Noe a găsit favoare înaintea lui Iehova. El nu a umblat pur și simplu ici-colo, făcând una și alta, pentru ca apoi, dintr-odată, să găsească har în ochii lui Dumnezeu.
Dimpotrivă, Noe a umblat pe calea strămoșilor săi, moștenind calea mântuirii a lui Adam, calea aducerii de ofrande lui Dumnezeu pentru a-I plăcea Lui, calea chemării numelui Domnului a lui Enos și calea umblării cu Dumnezeu a lui Enoh.
El a trăit și a umblat în dreptate, fiind drept înaintea lui Dumnezeu, și a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi. În timp ce umbla cu Dumnezeu, Noe a găsit har în ochii lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Dumnezeu Și-a deschis inima față de Noe pentru a-i spune ce urma să facă și a venit la Noe pentru a fi totul pentru el în vederea construirii corăbiei.
Pe de o parte, Noe a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi și a umblat pe ele. Pe de altă parte, a mers puțin mai departe; el a și lucrat împreună cu Dumnezeu.
Trebuie să fim oameni care moștenesc căile evlavioase ale strămoșilor noștri spirituali și trebuie să mergem mai departe cu Domnul, cooperând cu El în această epocă – potrivit cu calea în care El ni Se descoperă în mod actual și prezent – pentru a putea termina această epocă.
Vrem să fim cei care schimbă epoca pentru Domnul astăzi, cei care moștenesc căile evlavioase ale strămoșilor și care cooperează cu Domnul în această epocă pentru a schimba epoca și a aduce împărăția lui Dumnezeu.
O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor: calea mântuirii a lui Adam și calea aducerii de ofrande pentru a-I plăcea lui Dumnezeu, a lui Abel
În calitate de credincioși în Cristos care văd ceva din economia lui Dumnezeu și sunt însuflețiți de dorința de a-L aduce înapoi, trebuie să ne dăm seama că nu suntem aici pe cont propriu și nici nu am apărut brusc ca creștini: îi avem pe cei care au fost înaintea noastră.
Viața lui Noe a schimbat epoca; dacă privim la viața sa, ne dăm seama că, prin viața și lucrarea sa, el a schimbat epoca. O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor.
Noe a aparținut celei de-a zecea generații; i-a avut înaintea sa pe Enoh, Metusala și Lameh și, mai mult, i-a avut ca strămoși pe Adam, Abel, Enos și Enoh.
Noi suntem aici ca o continuare a celor care au fost înaintea noastră; le moștenim căile evlavioase și mergem mai departe cu Domnul în această epocă.
Există trei decăderi ale omului, așa cum vedem în Geneza capitolele 1-6; mai întâi, omul nu și-a exersat duhul și a decăzut; apoi, omul și-a supra-exersat sufletul și a inventat o nouă religie; iar în al treilea rând, omul a abuzat de trupul său decăzut și s-a umplut de pofte, desfrâu și violență.
Într-un interval scurt de patru capitole, de la Adam la Noe, au avut loc patru decăderi. Dar slavă Domnului pentru Noe, care a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi!
Noe a moștenit calea mântuirii a lui Adam, primind promisiunea referitoare la Cristos ca „sămânță a femeii” și acoperirea lui Cristos ca dreptate care Îl satisface pe Dumnezeu (Gen. 3:15, 20-21).
După ce a decăzut, omul se aștepta să moară pe loc; el nu ascultase de Dumnezeu, mâncând din pomul interzis, iar Dumnezeu promisese că, în ziua în care va face acest lucru, va muri negreșit. Astfel, omul s-a acoperit cu frunze, realizând că este gol, și s-a ascuns de Dumnezeu.
Dumnezeu, însă, nu a venit să-l pedepsească, ci să-i vestească Evanghelia; El i-a vestit Evanghelia lui Adam și a blestemat șarpele. Adam a crezut Evanghelia, căci și-a numit soția, pe Eva, „cea vie”; era plin de credință că vor trăi, așa că a numit-o pe soția sa Eva – o ființă vie.
Astăzi, noi moștenim calea mântuirii lui Adam. Suntem decăzuți, dar Dumnezeu a venit să ne mântuiască; El nu a venit să ne condamne sau să ne judece, ci să ne vestească Evanghelia, să facă o promisiune și să-l judece pe vrăjmaș.
Acum putem gusta mântuirea lui Dumnezeu. Am căzut și am păcătuit, dar ne putem întoarce la Domnul și putem bea din izvoarele mântuirii lui Dumnezeu (Isaia 12:3). Putem scoate apă cu bucurie din mântuirea lui Dumnezeu, ca dintr-un izvor viu, și putem fi vii! Acesta este un lucru pe care îl moștenim și pe care-l savurăm zi de zi.
Noe a moștenit calea aducerii de jertfă a lui Abel, care constă în a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu nu doar ca jertfă pentru păcatele noastre, ci și ca dar pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu (Geneza 4:3-4).
Abel, reprezentantul celei de-a doua generații a omenirii, era păstor de oi, iar Cain, fratele său, era lucrător al pământului. Înainte de potop, omului îi era permis să mănânce doar fructe și legume, nu și carne; Abel păștea oile nu urmărea producerea de hrană pentru propria existență, ci oferirea de jertfe pentru satisfacția lui Dumnezeu.
Abel nu doar a crezut în Evanghelie, ci a și pus-o în practică și a trăit-o. El a trăit pentru Dumnezeu, trudind zi și noapte la îngrijirea oilor, pentru a avea ce să-I ofere lui Dumnezeu spre satisfacția Sa, pentru ca Dumnezeu să fie mulțumit.
Noi moștenim astăzi această cale de a-I place lui Dumnezeu. Trăim o viață pentru satisfacția Domnului și Îl savurăm pe Domnul ca răscumpărare a noastră. Îl savurăm pe Cristos, ne împărtășim din bogățiile lui Cristos, Îl creștem pe Cristos și Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa, astăzi.
Dorim ca Dumnezeu să fie mulțumit; nu trăim pe pământ pentru noi înșine, pentru propria satisfacție sau pentru viitorul nostru, ci pentru ca Domnul să fie mulțumit. Noi credem Evanghelia și trăim Evanghelia. Punem în practică Evanghelia pe care am auzit-o de la înaintașii noștri și le călcăm pe urme.
Ori de câte ori ne întâlnim cu sfinții și chiar în părtășia noastră personală cu Domnul, Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu. Ceea ce Îl satisface pe Dumnezeu este Cristos Însuși, căci El este Preaiubitul Tatălui. Când Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu, El este satisfăcut.
Când păcătuim, Îl avem pe Domnul ca răscumpărare a noastră, chiar ca Mielul lui Dumnezeu care a fost junghiat pentru noi; aplicăm sângele Mielului și venim înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru Îi este plăcut lui Dumnezeu.
Nu-L urmăm pe Cain pe calea sa, încercând din răsputeri să-I plăcem lui Dumnezeu, dar nu pe calea rânduită de El. Noi urmăm calea rânduită de Dumnezeu pentru a fi mântuiți: credem în Evanghelie și aplicăm răscumpărarea lui Cristos asupra ființei noastre.
Doamne Isuse, vrem să avem o viață și o lucrare care schimbă epoca. Ne dăm Ție astăzi, pentru a trăi și a lucra astfel încât Tu să ai o cale de a pune capăt acestei epoci și de a aduce epoca împărăției. O, Doamne, Îți mulțumim pentru înaintașii noștri temători de Dumnezeu; vrem să le urmăm căile și să trăim înaintea Ta. Aleluia, putem scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii lui Dumnezeu! Putem pur și simplu să credem în Evanghelie, recunoscând că suntem păcătoși și pocăindu-ne, și astfel să ne împărtășim din mântuirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, credem în Tine și trăim, căci Tu vii în noi ca viață. Vrem să trăim o viață spre satisfacția Ta, astăzi. Amin, Doamne, Te primim ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Aplicăm sângele Tău prețios. Tu ești Cel care ne răscumpără și ne aduce la Dumnezeu. Te oferim lui Dumnezeu Tatăl spre satisfacția Sa. O, Doamne, suntem decăzuți, suntem păcătoși, dar Te luăm pe Tine ca totul nostru și Te oferim lui Dumnezeu prin credință, spre satisfacția Sa!
Moștenim calea lui Enos de a chema numele Domnului și calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu
Noe a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi și a umblat cu Domnul, lucrând una cu Dumnezeu și construind corabia; el a avut o viață și o lucrare care au schimbat epoca.
Noe a moștenit calea lui Enos de a chema numele lui Iehova pentru a moșteni tot ceea ce este El (Gen. 4:26; Ier. 33:3; Rom. 10:12; 2 Tim. 2:22). Când s-a născut Enos, părinții săi i-au pus numele Enos, ceea ce înseamnă „om fragil, muritor”. Uimitor, ce nume!
Apoi, în Geneza 4:26, ni se spune că în zilele lui oamenii au început să cheme numele lui Iehova. Enos și oamenii de lângă el au realizat că sunt fragili și muritori, așa că au chemat numele lui Iehova. Ei au realizat că au nevoie să fie salvați și, de asemenea, să savureze bogățiile lui Dumnezeu, așa că au chemat.
Astăzi trebuie să ne dăm seama că suntem oameni fragili și muritori și trebuie să chemăm numele Domnului. Chemăm numele Domnului pentru a fi mântuiți (Fapte 2:21), dar și pentru a savura toate bogățiile Sale.
Mulți creștini cred că trebuie să chemăm numele Domnului doar pentru a fi mântuiți, astfel încât s-ar putea să nu mai cheme numele Domnului după mântuire. Totuși, așa cum spune Romani 10:12, trebuie să chemăm numele Domnului pentru a savura bogățiile Sale. Domnul este bogat față de toți cei care Îi cheamă numele. Fie că suntem iudei sau greci, putem savura bogățiile lui Cristos chemând numele Său.
Acesta este o cale bogată de a trăi viața creștină; Enos a practicat acest lucru, iar urmașii săi l-au practicat și ei. Acum, noi moștenim de la strămoșii noștri această cale evlavioasă de a savura bogățiile lui Cristos prin chemarea numelui Său. O, Doamne Isuse!
Noe a moștenit acest mod de a trăi și de a da naștere urmașilor (Geneza 5:3-28). Noe nu a stat degeaba, ci a trăit cu un scop pentru Dumnezeu și a născut copii pentru înmulțirea naturală a omenirii, astfel încât scopul lui Dumnezeu să poată fi împlinit pe acest pământ prin intermediul oamenilor.
Acesta este un lucru pe care îl moștenim astăzi prin credință, pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.
De asemenea, Noe a moștenit calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu (vv. 22, 24). Enoh a umblat cu Dumnezeu. El nu doar a savurat răscumpărarea și mântuirea lui Dumnezeu și a chemat numele Domnului, ci a și umblat cu Dumnezeu.
A umbla cu Dumnezeu înseamnă a-L lua pe Dumnezeu drept centru și totul pentru noi, trăind și făcând toate lucrurile în conformitate cu Dumnezeu și împreună cu El (Geneza 5:22-24; Evrei 11:5-6; 2 Corinteni 5:4, 9, 14-16; 6:1).
Trebuie să moștenim acest lucru în viața noastră de zi cu zi. Trebuie să umblăm cu Dumnezeu. Modul în care umblăm cu Dumnezeu este acela de a-L lua pe Dumnezeu ca fiind centru și totul pentru noi. Trăim și facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu.
Când umblăm alături de cineva – când dorim să umblăm cu cineva fără a-l constrânge să ne însoțească – trebuie să umblăm în unitate cu acea persoană, în ritmul ei și fiind cu adevărat alături de ea.
Așa a trăit Enoh. Enoh nu a umblat cu Dumnezeu încă de la naștere; el a învățat să umble cu Dumnezeu. A avut un fiu, iar apoi a umblat cu Dumnezeu.
Și noi învățăm să umblăm cu Dumnezeu. Privim la înaintașii noștri în Cristos și la modul lor de viață, și umblăm cu Dumnezeu. Îi permitem Domnului să ne instruiască, astfel încât să nu facem lucrurile prin noi înșine, de unii singuri și pentru noi înșine, ci să fim una cu Dumnezeu în tot ceea ce facem.
Enoh I-a fost plăcut lui Dumnezeu în umblarea sa cu El, într-o asemenea măsură încât nu a mai fost găsit, căci Dumnezeu l-a luat.
Umblarea noastră cu Dumnezeu trebuie să fie una ascendentă, zi de zi, tot mai mult, până când Dumnezeu va fi atât de mulțumit de noi, încât ne va lua să fim cu El pentru totdeauna. Fie ca noi să descoperim și să învățăm calea umblării cu Dumnezeu.
Fie ca El să fie centrul și totul al nostru, și fie ca noi să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu. Facem aceasta prin credință, căci doar prin credință Îi putem fi plăcuți lui Dumnezeu.
Nu este vorba despre o imitație exterioară, ci despre credință, despre trăirea în unirea organică cu Domnul, în duh.
Amin! Când moștenim toate căile evlavioase ale înaintașilor noștri și mergem mai departe cu Domnul, lucrând împreună cu Dumnezeu la zidirea bisericii – așa cum a făcut Noe – trăim o viață care va schimba epoca.
Moștenim calea mântuirii a lui Adam, calea lui Abel de a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu spre satisfacția Sa, calea lui Enos de a chema numele Domnului pentru a savura tot ceea ce este El și calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu.
Și mergem mai departe cu Domnul, lucrând împreună cu El la zidirea corăbiei astăzi – biserica, Trupul lui Cristos –, pentru a fi salvați din această generație strâmbă și pervertită și pentru a pune capăt acestei epoci! Pe măsură ce moștenim toate căile divine, umblăm cu Dumnezeu și lucrăm împreună cu Dumnezeu, iar El are o cale de a schimba această epocă.
Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat o cale nu doar de a fi mântuiți, ci și de a savura toate bogățiile Tale: chemarea numelui Domnului! Aleluia, noi moștenim astăzi calea lui Enos de a chema numele Domnului! Amin, Doamne, noi suntem fragili, slabi și muritori, așa că chemăm numele Domnului! Mântuiește-ne în timp ce chemăm numele Tău! Fie ca să savurăm bogățiile Tale chemând numele Domnului! Slavă Domnului, El este bogat față de toți cei ce cheamă numele Său! Amin, Doamne, vrem să ne împărtășim din bogățiile lui Dumnezeu chemând numele Domnului! Slavă Domnului, putem umbla cu Dumnezeu! Amin, Doamne, fie să fim cei care moștenesc calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu. Fie ca umblarea noastră cu Tine să aibă loc avându-L pe Cristos ca și centru și totul pentru noi. Vrem să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu! Slavă Domnului, acum umblăm cu Dumnezeu prin credință și așteptăm ca El să ne răpească! Amin, Doamne, în timp ce umblăm cu Dumnezeu, fie ca să lucrăm împreună cu El pentru a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos! Vrem să fim cei care trăiesc într-un asemenea fel încât să încheiem această epocă și să aducem epoca împărăției! Amin!
