viața de biserică

Avem părtășie cu Dumnezeu și cu sfinții în duh pentru a avea o părtășie întrețesută

19/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Părtășia divină, părtășia vieții eterne, este o părtășie întrețesută – părtășia orizontală cu sfinții este întrețesută cu părtășia verticală cu Domnul și trebuie să menținem ambele aspecte ale părtășiei; părtășia divină este totul în viața noastră creștină.

O, Doamne, învață-ne cum să avem părtășie cu sfinții în duh! Învață-ne cum să avem părtășie cu Domnul atingând Duhul cu duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să avem această părtășie întrețesută – părtășia verticală cu Dumnezeu fiind întrețesută cu părtășia orizontală cu sfinții! Fie ca noi să savurăm tot ceea ce este Dumnezeu prin intermediul părtășiei noastre cu El și cu sfinții! Amin!

Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, am fost aduși în părtășia vieții divine, în minunata părtășie cu Dumnezeu și unii cu alții în duhul contopit!

Experiența inițială a apostolilor a fost părtășia verticală cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Cristos; când ne-au relatat viața eternă, au experimentat aspectul orizontal al părtășiei divine. Acum cu toții am intrat în această părtășie divină!

Chiar acum există o părtășie a vieții eterne în noi, în toți credincioșii în Cristos. Această părtășie este curgerea vieții și trebuie să menținem această curgere a vieții, să prețuim această curgere a vieții și să înfruntăm orice obstacol în calea acestei curgeri minunate a vieții.

Intrăm în această părtășie exersându-ne duhul, căci părtășia vieții eterne este în duhul nostru. Nu este doar în sufletul nostru — mintea, voința sau emoția noastră — ci în duhul nostru, duhul nostru contopit. Slavă Domnului pentru duhul nostru contopit!

Ori de câte ori ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și, de asemenea, pentru a-i contacta pe sfinți, suntem în părtășia divină. Dar dacă nu ne exersăm duhul, indiferent cât de mult citim Biblia și la câte întâlniri mergem, nu suntem în părtășia divină.

Această părtășie este în duhul contopit, Duhul divin contopit cu duhul nostru uman. Intrăm în aspectul divin al părtășiei prin intermediul Duhului Sfânt, care este unit cu duhul nostru. Și intrăm în aspectul orizontal al părtășiei divine prin intermediul duhului nostru uman, care este contopit cu Duhul divin. Secretul este duhul nostru.

Duhul nostru contopit este mijlocul prin care intrăm și rămânem în părtășia divină, iar în părtășia divină avem tot ce ne trebuie pentru a fi una cu Dumnezeu pentru împlinirea scopului Său etern.

Savurăm și experimentăm părtășia întrețesută: părtășia orizontală cu sfinții este întrețesută cu părtășia verticală cu Dumnezeu

Pentru a trăi în realitatea Trupului lui Cristos, trebuie să savurăm și să experimentăm părtășia întrețesută – părtășia orizontală cu sfinții fiind întrețesută cu părtășia verticală cu Dumnezeu.

Am fost aduși în această părtășie de către Dumnezeu prin intermediul unor membri ai Trupului Său, iar acum trebuie să trăim în această părtășie întrețesută.

Apostolii au avut părtășie verticală cu Dumnezeul Triunic și ne-au relatat lucrurile vieții eterne, pentru ca și noi să avem părtășie cu ei (1 Ioan 1:2-3); acum suntem în această părtășie întrețesută.

Trebuie să acordăm atenție acestei părtășii întrețesute și să ne ocupăm de orice izolare sau problemă care ar putea apărea. Această părtășie întrețesută este de fapt părtășia Duhului, care este Duhul Însuși ca părtășie.

2 Corinteni 13:14 vorbește despre harul Domnului Isus Cristos, despre dragostea lui Dumnezeu Tatăl și despre părtășia Duhului Sfânt. Harul lui Cristos este Cristos Însuși pe care-L savurăm, dragostea lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși gustat de noi, iar părtășia Duhului este Duhul Însuși care Se mișcă în noi.

Părtășia Duhului Sfânt aduce în noi și ne face real tot ceea ce Dumnezeu este ca dragoste și Cristos este ca har. Când ne exersăm duhul omenesc, intrăm în această părtășie (Filipeni 2:1; Apocalipsa 1:10).

Când ne întâlnim cu sfinții, trebuie să ne exersăm duhul pentru a intra și a savura părtășia întrețesută: avem părtășie reală doar în duh, iar această părtășie orizontală cu sfinții ne conduce la o părtășie pe verticală.

Dacă ne exersăm duhul atunci când vorbim cu sfinții, nu vom fi ușuratici în vorbirea noastră, nu vom vorbi într-un mod lumesc și nu vom vorbi negativ despre sfinți sau despre biserici.

Mai degrabă, vom avea părtășie spirituală, Îl vom atinge împreună pe Domnul și, ca urmare, vom veni înaintea Domnului în rugăciune, oferind rugăciuni de mijlocire către El.

Dar dacă nu ne exersăm duhul atunci când contactăm sfinții, dacă nu ne exersăm să-L atingem pe Domnul pe măsură ce avem părtășie cu sfinții, putem vorbi despre tot felul de lucruri, dar nu avem părtășie spirituală.

Părtășia este autentică doar atunci când ne exersăm duhul, căci în duhul nostru savurăm și experimentăm părtășia întrețesută – părtășia orizontală cu sfinții, care ne conduce la mai multă părtășie verticală cu Dumnezeu și părtășia verticală cu Dumnezeu, care ne conduce la mai multă părtășie orizontală cu sfinții.

Dacă doi sfinți se întâlnesc și au părtășie spirituală, dacă își exersează duhul în timp ce vorbesc, părtășia lor orizontală spirituală îi va conduce să-L contacteze pe Domnul împreună pe verticală, iar aceasta va fi o părtășie întrețesută.

Pentru ca noi să avem această părtășie spirituală, pentru ca noi să avem o părtășie neîntreruptă, trebuie să ne ocupăm de orice problemă.

În primul rând, trebuie să ne mărturisim păcatele, căci Domnul este credincios și drept ca să ne curețe de orice păcat pe care lumina Lui îl expune și pe care îl mărturisim (1 Ioan 1:7, 9).

În al doilea rând, trebuie să ascultăm de lumină; când lumina strălucește, trebuie să spunem Amin strălucirii și să ascultăm de strălucire.

În al treilea rând, trebuie să avem grijă de simțul vieții. Am putea fi într-o conversație cu cineva și Domnul ne poate atinge în interior pentru a ne opri, căci conversația noastră duce la moarte; trebuie să ascultăm de simțul interior al vieții și al păcii.

De multe ori începem o conversație cu sfinții într-un mod bun, dar la un moment dat în conversația noastră, aceasta se transformă în ceva care aduce moartea. O, Doamne! Fie ca noi să învățăm să tratăm cu orice împiedică părtășia Duhului și să rămânem în această părtășie întrețesută!

Părtășia noastră orizontală cu sfinții trebuie să ne aducă în părtășie verticală cu Domnul; apoi, părtășia noastră verticală cu Domnul ne va aduce și ea în părtășie orizontală cu sfinții.

Trebuie să menținem atât aspectul vertical, cât și cel orizontal al părtășiei divine pentru a fi sănătoși spiritual. Trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul, umblând în lumină și mărturisind tot ceea ce El expune.

Trebuie să ne menținem părtășia cu sfinții, exersându-ne duhul atunci când vorbim cu sfinții. Fie ca Domnul să ne conducă în părtășia întrețesută din viața de biserică pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos și pentru ca noi să mergem mai departe într-un mod sănătos din punct de vedere spiritual.

Doamne Isuse, venim la Tine prin exersarea duhului nostru pentru a Te atinge ca Duh! Amin, Doamne, prețuim și iubim părtășia noastră verticală cu Dumnezeu! Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune orice problemă și piedică în calea părtășiei vieții. Curgi în noi. Fie ca viața Ta să aibă o cale liberă de a curge în noi și din noi. Ne exersăm duhul, Doamne, pe măsură ce contactăm sfinții. Vrem să avem părtășie cu sfinții în duh, astfel încât să putem avea mai multă părtășie cu Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să intrăm într-o părtășie autentică în duh cu sfinții, care ne va conduce la mai multă părtășie cu Dumnezeu! Fie ca noi să învățăm să nu bârfim sau să răspândim moartea prin vorbirea noastră cu sfinții, ci mai degrabă să avem o părtășie întrețesută cu sfinții și cu Dumnezeu! Amin, Doamne, adu-ne pe toți în experimentarea și savurarea părtășiei întrețesute: părtășia cu sfinții în duh și părtășia cu Dumnezeu în rugăciune! Zidește-ne împreună în duh, Doamne, și zidește-Te pe Tine în noi în toată părtășia noastră!

Părtășia divină este totul în viața noastră creștină: în această părtășie divină, Dumnezeu este întrețesut cu noi, contopit cu noi!

Dacă vedem că părtășia divină este o părtășie întrețesută, vom realiza că părtășia divină este totul în viața noastră creștină. Această împletire a lui Dumnezeu cu omul este contopirea lui Dumnezeu cu omul.

În părtășia noastră cu Dumnezeu prin rugăciune și în părtășia noastră cu sfinții în duh, Dumnezeu este contopit cu noi și toate bogățiile ființei Sale sunt distribuite în ființa noastră.

Părtășia divină este totul în viața noastră creștină. Când avem părtășia divină, îl avem pe Dumnezeu și toate bogățiile Sale și tot ceea ce facem și spunem este pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Dar când părtășia dispare, dispare și Dumnezeu, căci Dumnezeu vine ca părtășie (2 Corinteni 13:14; Apocalipsa 22:1).

Părtășia Duhului Sfânt ne aduce dragostea lui Dumnezeu și harul lui Cristos, iar această părtășie divină este totul pentru noi în viața noastră creștină. Trebuie să învățăm să avem părtășie cu Domnul zi de zi într-un mod autentic, exersându-ne duhul pentru a-L atinge pe Domnul ca Duh.

De asemenea, trebuie să învățăm să avem părtășie cu sfinții, membrele Trupului lui Cristos, exersându-ne duhul să avem părtășie în duh. Când facem asta, când avem părtășie cu Dumnezeu și cu omul, are loc o contopire: Dumnezeu este contopit cu noi și noi suntem contopiți cu El.

În această părtășie divină, Dumnezeu este întrețesut cu noi, iar această împletire este contopirea lui Dumnezeu și a omului pentru a aduce constituentul divin în ființa noastră spirituală pentru creșterea și transformarea noastră în viață.

Avem nevoie de ambele aspecte ale părtășiei divine; nu putem spune că avem părtășie doar cu Dumnezeu, dar nu avem părtășie cu sfinții, și nu putem spune că ne place doar să avem părtășie cu sfinții, dar nu avem o părtășie personală cu Dumnezeu.

În întâlnirile noastre și în toată coordonarea și părtășia noastră dintre biserici, trebuie să avem această părtășie întrețesută, căci părtășia divină este totul în viața noastră creștină.

Deoarece nu există suficientă părtășie în duh între sfinți și între biserici, Trupul lui Cristos nu este suficient de zidit. Trebuie să recunoaștem că nu există suficientă părtășie între bisericile locale și că bisericile nu sunt absolut una în părtășie. O, Doamne!

Dacă ne dăm seama că părtășia divină este totul în viața noastră creștină, ne vom deschide Domnului ca niciodată înainte, astfel încât să putem trăi în contopirea dintre Dumnezeu și om – Dumnezeu contopit cu omul și omul contopit cu Dumnezeu!

Apostolul Pavel a trăit în această părtășie întrețesută, chiar și atunci când era în închisoare; a avut părtășie atât cu Dumnezeu, cât și cu sfinții, iar această părtășie era întrețesută, aducându-L astfel pe Dumnezeu în el și aducându-L pe el în Dumnezeu.

Când noi, credincioșii în Cristos, trăim în părtășia divină, viața noastră creștină devine foarte vie, activă și plină de impact.

Când savurăm și experimentăm părtășia întrețesută, părtășia divină, constituentul divin este adus în ființa noastră și vom crește și vom fi transformați în viață. Mai mult, vom fi zidiți împreună cu sfinții în duh pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Părtășia divină ne omogenizează, ne temperează, ne ajustează, ne armonizează și ne unește într-un singur Trup (1 Corinteni 10:16-18; 12:24-25). Aceasta înseamnă că atunci când suntem pe cale să facem ceva sau să mergem undeva, trebuie mai întâi să ne oprim și să avem părtășie.

Trebuie să avem părtășie cu Domnul și, de asemenea, cu sfinții. Dacă suntem lenți sau rapizi în a face lucrurile, ar trebui să învățăm să avem părtășie cu Dumnezeu și cu sfinții. Fie ca să nu facem nimic fără părtășie.

Ar trebui să avem părtășie cu Domnul și, de asemenea, cu sfinții împreună cu care Domnul ne-a pus. Trebuie să existe o omogenizare a membrilor individuali ai Trupului, o omogenizare a tuturor bisericilor, o omogenizare a conlucrătorilor și o omogenizare a prezbiterilor.

Cea mai mare lipsă dintre noi astăzi este părtășia. Trebuie să recunoaștem că încă nu avem obiceiul de a avea părtășie și poate că nici nu ne place să avem părtășie. Părtășia divină ne reconstituie cu Dumnezeu și, de asemenea, ne ajustează și ne corectează.

Părtășia divină aduce constituentul divin în ființa noastră spirituală, cauzând o schimbare spirituală în ființa noastră, iar atunci când trăim în această părtășie divină, avem realitatea trăirii în Trupul lui Cristos.

Fie ca să învățăm să avem părtășie. Fie ca să trăim în părtășia întrețesută. Fie ca să realizăm că părtășia divină este totul în viața noastră creștină.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că părtășia divină este totul pentru noi în viața noastră creștină. Fie ca să vedem că, atunci când suntem în părtășia întrețesută cu Dumnezeu și omul, îl avem pe Dumnezeu, dar când părtășia dispare, dispare și Dumnezeu. O, Doamne, prețuim curgerea vieții și pentru aceasta suntem dispuși să ne dăm viața-suflet la moarte! Vrem să învățăm să avem părtășie cu Tine și părtășie cu sfinții în duh! Fie ca să existe multă contopire între Dumnezeu și om, amestecarea lui Dumnezeu și om, prin intermediul faptului că suntem în părtășia divină! Venim la Tine, Doamne, și ne dăruim Ție pentru a intra în părtășia divină și a rămâne în părtășie. Fie ca să fim corectați, modelați, ajustați și temperați în părtășia divină. Fie ca să fim reconstituiți și reconstruiți cu Dumnezeul Triunic pe măsură ce rămânem în părtășia divină! Amin, Doamne, părtășia divină este totul pentru noi în viața noastră creștină! Fie ca să avem cu toții mai multă părtășie cu Dumnezeu și mai multă părtășie cu sfinții în duh!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Fellowship of the Eternal Life is the Reality of Living in the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 35 cu tema: Părtășia vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Păstorim conform lui Dumnezeu fiind constituiți cu Dumnezeu, trăindu-L pe Dumnezeu și împărțindu-L pe Dumnezeu

15/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să fim constituiți cu Dumnezeu, să-L trăim pe Dumnezeu, să-L reprezentăm și să funcționăm ca Dumnezeu care acționează și să-L împărțim pe Dumnezeu altora; trebuie să fim una cu Domnul în lucrarea Sa cerească de a păstori turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu, în măsura noastră, prin păstorire și învățătură reciprocă.

Amin, Doamne, ridică-Te în toți sfinții în ceea ce privește păstorirea! Fie ca nu numai să savurăm minunata Ta păstorire, ci și mai mult, să cooperăm cu Tine pentru a ne păstori unii pe alții! Amin, Doamne, suntem una cu Tine astăzi. Te savurăm. Tu ești Păstorul din duhul nostru. Fie ca noi să fim una cu Tine pentru a îngriji oile, a hrăni oile și a păstori oile conform lui Dumnezeu! Fie ca toți sfinții să intre în această minunată funcție organică în viața de biserică de astăzi! Amin!

Săptămâna aceasta am savurat minunata expresie scrisă de Petru în epistola sa, Păstoriți turma lui Dumnezeu… conform lui Dumnezeu. Ce este păstorirea? Un păstor are grijă de turmă cu toată blândețea, având grijă de toate nevoile oilor.

În păstorirea spirituală, există două elemente: îngrijirea cu drag pentru a-i face pe oameni fericiți în Domnul, conform umanității lui Isus, și hrănirea pentru a-i hrăni pe oameni cu Domnul ca viață în divinitatea lui Cristos.

În viața de biserică de astăzi există o nevoie urgentă de păstorire; aceasta este cu adevărat cea mai mare lipsă dintre noi astăzi. Dumnezeul Triunic ne păstorește pe noi, oile Sale, mai întâi prin regenerarea Tatălui, apoi Duhul ne distribuie viața lui Dumnezeu, iar Fiul, ca Păstor, are grijă de noi, astfel încât să putem exista și să creștem în viața Lui pentru eternitate.

Pe măsură ce ne deschidem Domnului să fim păstoriți de El și suntem deschiși sfinților pentru păstorirea în Trup, putem crește în viață spre maturitate pentru zidirea Trupului lui Cristos. Amin! Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul și suntem constituiți cu El, devenim și una cu El pentru a-i păstori pe alții.

Constituția lui Cristos în noi are un aspect al păstoririi. În noi înșine, ne păstorim doar pe noi înșine și pe cei pe care îi iubim; dar când Îl savurăm pe Cristos și suntem constituiți cu El, avem o inimă pentru oile Domnului.

Slavă Domnului că Cristos este Păstorul – El este Păstorul cel bun, Păstorul cel Mare, Păstor de frunte și Păstorul sufletelor noastre. Pe măsură ce ne deschidem păstoririi Sale minunate, suntem însărcinați de El și împuterniciți prin viața Lui să păstorim turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu.

Nu doar prezbiterii ar trebui să păstorească turma lui Dumnezeu; noi toți suntem în turmă și noi toți suntem atât oi, cât și păstori.

Păstorirea conform lui Dumnezeu necesită să fim constituiți cu Dumnezeu și să-L trăim pe Dumnezeu

Pentru a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu, trebuie să știm cine este Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu, să fim umpluți cu Dumnezeu și să fim constituiți cu Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm ca Tatăl să ne întărească în omul nostru lăuntric prin Duhul Său, astfel încât Cristos să-Și facă domiciliul în inima noastră prin credință (Efeseni 3:17).

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos în mod subiectiv și să fim umpluți cu El, chiar să fim constituiți cu Cristos în măsura în care Cristos devine totul în toți în omul cel nou (Coloseni 3:10-11). Când Cristos ne constituie și devine totul pentru noi, devenim cei care păstoresc conform lui Dumnezeu, căci suntem constituiți cu Dumnezeu și îi păstorim pe alții conform cu ceea ce ne constituie.

O, Cristos trebuie să devină totul pentru noi! El trebuie să devină totul pentru noi toți. Ființa noastră trebuie să fie constituită cu Cristos ca totul pentru noi. El este răbdarea noastră, El este compasiunea noastră și El este mila noastră.

El este Cel care ne motivează să avem grijă de ceilalți și El este calea noastră de a ne îngriji de ceilalți. Tot ceea ce este Cristos trebuie să fie constituit în ființa noastră pe măsură ce ne deschidem către El din nou și din nou, permițându-I să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră.

Ca Ființa divină, Dumnezeu ne infuzează cu elementul Său, făcându-ne să fim la fel ca El în viață și natură, dar nu în Dumnezeire (2 Corinteni 13:14). El ne constituie cu Sine Însuși. Se introduce pe Sine în noi. Atributele Sale devin virtuțile noastre.

2 Petru 1:4 ne spune că suntem părtași la natura divină prin promisiunile prețioase și nespus de mari pe care ni le-a acordat Dumnezeu. Pe măsură ce ne împărtășim din promisiunile lui Dumnezeu din cuvântul Său, nu suntem doar încurajați și iluminați, ci devenim părtași ai naturii divine și suntem constituiți cu Dumnezeu pentru a fi cei care păstoresc conform lui Dumnezeu. Amin!

Mai mult, trebuie nu doar să fim constituiți cu Dumnezeu, ci și să-L trăim pe Dumnezeu. Numai cei care trăiesc pe Dumnezeu pot păstori conform lui Dumnezeu (Filipeni 1:21).

Apostolul Pavel a fost un exemplu excelent în acest sens. El a fost în închisoare, fără nicio dată de eliberare previzibilă, iar mulți chiar au predicat o evanghelie diferită pentru a încerca să-i îndepărteze pe credincioși de slujba lui Pavel. Au existat atacuri înăuntru și în afară, totuși, Pavel L-a savurat pe Dumnezeu, a fost constituit cu Dumnezeu și L-a trăit pe Dumnezeu.

Rezultatul unei astfel de constituții și a unei astfel de trăiri a fost că el i-a păstorit spontan pe sfinți conform lui Dumnezeu. Nu i-a mustrat și nu i-a certat pe alții și nici nu a avut vreo amărăciune sau dorință de răzbunare. Pur și simplu L-a trăit pe Dumnezeu și L-a administrat pe Cristos altora.

Poate că îl avem pe Dumnezeu în înțelegerea noastră și poate că avem o teologie cu privire la Dumnezeu, dar oare Îl trăim noi pe Dumnezeu? Poate că Îl avem pe Dumnezeu în mintea noastră, ne gândim la Dumnezeu și poate că citim Biblia, dar oare Îl avem pe Dumnezeu la îndemână? O, Doamne!

Pentru a fi cei care păstoresc conform lui Dumnezeu, trebuie să fim constituiți cu Dumnezeu și să-L trăim pe Dumnezeu. Trebuie să fim una cu Dumnezeu și să-L trăim pe Dumnezeu păstorindu-i pe alții. Economia lui Dumnezeu este să Se introducă pe Sine în noi, astfel încât să-L putem primi ca viață și sursă de viață pentru a-L trăi (Ioan 11:25; 6:48, 57).

El Se introduce pe Sine în noi. Pe măsură ce ne deschidem către El, pe măsură ce venim la cuvântul Său și citim cu rugăciune cuvântul Său, Domnul distribuie ceea ce este El în ființa noastră pentru a ne constitui, astfel încât să-L putem trăi pe Dumnezeu și să păstorim conform lui Dumnezeu.

Zi de zi trebuie să ne exersăm să-L trăim pe Dumnezeu; îl trăim pe Dumnezeu mâncându-L, ca să putem trăi datorită Lui. Pe măsură ce Îl trăim pe Dumnezeu, Îl exprimăm pe Dumnezeu și îi putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu. Când contactăm oamenii și îi vizităm în casele lor, Îl trăim pe Dumnezeu, iar această viață îi va păstori.

Păstorirea noastră nu va fi conform conceptului sau dorinței noastre naturale, ci conform atributelor lui Dumnezeu. Îl vom exprima pe Dumnezeu în viața, natura, expresia și funcția Sa. Acum participăm la viața divină și la natura divină, astfel încât să-L putem trăi pe Dumnezeu în umanitatea noastră (Galateni 2:20). O astfel de viață este o păstorire pentru alții, iar aceasta este păstorirea conform lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, venim la Tine ca Păstor și Supraveghetor al sufletului nostru. Îți mulțumim că ne păstorești având grijă de sufletul nostru, de ființa noastră interioară și de persoana noastră reală. Ne deschidem păstoririi Tale. Tată, întărește-ne în omul dinăuntru conform bogățiilor Duhului, pentru ca Cristos să-Și facă domiciliul în inima noastră. Amin, Doamne, vrem să fim constituiți cu Tine astăzi. Constituie-ne cu Dumnezeu. Pur și simplu ne deschidem Ție: curgi în ființa noastră, astfel încât ființa noastră să fie constituită cu ființa Ta! Fie ca ființa noastră și ființa Ta să fie pe deplin una, chiar o singură constituție! Amin, fie ca Cristos să fie totul în toți! Infuzează-ne, Doamne, cu elementul Tău, pentru a ne face să fim la fel cum ești Tu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire! Fie ca noi să fim cei constituiți de Dumnezeu care Îl trăiesc pe Dumnezeu, astfel încât să putem păstori conform lui Dumnezeu. Distribuie-Te în noi, Doamne dragă, și îngrijește-ne zilnic pentru a-L trăi pe Cristos! Fie ca viața noastră să fie Cristos trăind în noi. Fie ca păstorirea noastră să fie Cristos păstorind prin noi!

Pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să-L reprezentăm pe Dumnezeu și să funcționăm ca Dumnezeu care acționează și să-L împărțim pe Dumnezeu altora

Pentru a fi cei care păstoresc conform lui Dumnezeu, trebuie să-L reprezentăm pe Dumnezeu; a face orice conform lui Dumnezeu înseamnă a-L reprezenta pe Dumnezeu, chiar a deveni la fel ca Dumnezeu în a face ceva. Fiind cei care vor să păstorească conform lui Dumnezeu, trebuie să-L reprezentăm pe Dumnezeu și să funcționăm ca Dumnezeu care acționează.

Vedem acest lucru în povestea lui Moise și a lui Faraon din Exod; Iehova l-a făcut pe Moise „Dumnezeu pentru Faraon”. În Moise, Dumnezeu a avut o persoană care Îl reprezenta pentru a-I executa voia (Exod 7:1; 3:16-18; 5:1).

Este imposibil pentru noi să încercăm să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu în noi înșine; indiferent cât de mult încercăm, în cel mai bun caz putem păstori pe alții conform cu voia noastră. Trebuie să fim constituiți de Dumnezeu și să trăim conform lui Dumnezeu și trebuie să-L reprezentăm pe Dumnezeu și să funcționăm ca Dumnezeu care acționează în păstorirea noastră.

Dacă ne uităm la modelul Domnului Isus, păstorirea Sa nu a fost întotdeauna conform a ceea ce credem noi că este frumos. El nu a fost „bun” cu toată lumea; mai degrabă, El a fost sincer, El a fost autentic și a făcut toate lucrurile conform lui Dumnezeu. Uneori El a mustrat anumiți oameni și chiar anumite orașe, iar alteori I-a primit cu brațele deschise chiar și pe cei mai răi dintre păcătoși.

Întrucât suntem una cu Dumnezeu pentru a-L trăi pe Dumnezeu în păstorirea noastră conform lui Dumnezeu, s-ar putea să nu fim atât de drăguți, amabili sau dulci, dar putem fi sinceri, spunând un anumit cuvânt unei persoane rătăcite. Poate fi un cuvânt oarecum puternic, dar va fi un cuvânt plin de dragoste care să-l călăuzească înapoi. Noi suntem acolo, funcționând ca Dumnezeu care acționează.

Poate că acelei persoane nu-i va fi ușor să accepte acel cuvânt, dar după aceea, își va da seama că Dumnezeu îl păstorea și se va întoarce de la calea sa greșită înapoi la Dumnezeu. O, Doamne!

Acest lucru nu ar trebui să scuze în niciun caz faptul că suntem duri sau răi față de ceilalți; mai degrabă, înseamnă că trebuie să fim constituiți cu Dumnezeu, să-L trăim pe Dumnezeu și să păstorim conform lui Dumnezeu, fiind Dumnezeu care acționează, una cu Dumnezeu în duhul nostru.

Ca reprezentant al lui Dumnezeu, Samuel era Dumnezeu care acționează (1 Samuel 1:11; 2:35; 7:3; 8:22). El putea fi Dumnezeu care acționează pentru că ființa sa și inima lui Dumnezeu erau una (2:35). Samuel a făcut toate lucrurile după cum era în inima și mintea lui Dumnezeu. Viața și lucrarea lui erau pentru a îndeplini tot ceea ce era în inima lui Dumnezeu.

În mod similar, profetul Elisei, ca om al lui Dumnezeu, s-a comportat ca reprezentant al lui Dumnezeu, ca Dumnezeu care acționează (2 Împ. 4:9). Astăzi, noi, ca credincioși în Cristos, putem fi la fel (1 Timotei 6:11). Trebuie să fim oameni ai lui Dumnezeu. Trebuie să fim una cu Dumnezeu.

Aceasta nu înseamnă că ne înălțăm pe noi înșine sau că ne gândim mai presus decât ar trebui să credem. Mai degrabă, suntem una cu Domnul și suntem constituiți cu Dumnezeu pentru a fi Dumnezeu care acționează. Transmitem gândurile și dorințele lui Dumnezeu altora.

În păstorirea noastră conform lui Dumnezeu, trebuie să-L împărțim pe Dumnezeu altora (2 Corinteni 13:14). Conținutul păstoririi noastre ar trebui să fie Dumnezeu Însuși. Ceea ce le împărtășim altora ar trebui să fie Dumnezeu, chiar Dumnezeul pe care Îl savurăm, cu care suntem constituiți și pe care Îl experimentăm.

Dumnezeul Triunic este întrupat în Cristos și realizat ca Duhul finalizat (Coloseni 2:9; 1 Corinteni 15:45b; 2 Corinteni 1:3-4, 12, 15-16; 2:10; 13:14). Dumnezeul pe care Îl venerăm, Îl proclamăm și Îl împărțim altora este Dumnezeul Triunic procesat și finalizat.

Trebuie să fim cei care păstoresc conform lui Dumnezeu, împărțindu-L pe Cristos altora. Ce înseamnă să-L împărțim pe Cristos altora? Îl împărțim pe Dumnezeu unii altora rostind cuvinte de har, adevăr, duh și viață, împărțindu-L pe Dumnezeul procesat care a fost introdus în ființa noastră (Efeseni 3:16-17a; 4:25, 29; Ioan 6:63).

Pe măsură ce-L savurăm zilnic pe Domnul și Îl experimentăm, suntem constituiți cu Dumnezeu și Îl trăim pe Dumnezeu. Apoi, suntem una cu Dumnezeu pentru a fi Dumnezeul care acționează și, atunci când îi întâlnim pe alții, Îl împărțim pe Cristos lor; aceasta este păstorirea conform lui Dumnezeu.

Nu trebuie să încercăm să ne amintim ce am savurat din Cristos sau ce am citit în Biblie ca să le împărtășim și altora; pur și simplu Îl curgem înafară pe Cristosul pe care Îl savurăm și Îl experimentăm.

Pe măsură ce trăim viața creștină și viața de biserică, ne preocupă cei mai slabi, cei care au dat înapoi și cei mai tineri în Domnul. Pur și simplu ne rugăm pentru ei, îi luăm în considerare și vrem să le împărțim ceva din Cristos.

De asta avem nevoie astăzi: păstorirea reciprocă conform lui Dumnezeu în viața de biserică, pentru zidirea bisericii. Nu doar prezbiterii din biserică ar trebui să păstorească conform lui Dumnezeu; cu toții trebuie să învățăm să facem acest lucru.

Așa cum mamele își îngrijesc copiii și îi învață acasă, împărtășindu-le cunoștințele lor și hrănindu-i cu cea mai bună hrană în dragoste, tot așa trebuie să avem grijă și noi de cei noi, de cei mai slabi și de cei care au dat înapoi conform lui Dumnezeu în viața de biserică.

Trebuie să existe multă păstorire și învățătură de acasă în viața de biserică, în viața de biserică de tip familie. Fie ca toți să învățăm să practicăm acest lucru. Fie ca toate membrele Trupului să fie aduse în funcția lor în Trup pentru a fi cei care păstoresc conform lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să recâștige acest lucru printre noi astăzi.

Doamne Isuse, vrem să fim constituiți cu Dumnezeu și să-L trăim pe Dumnezeu, astfel încât să putem păstori conform lui Dumnezeu. Amin, Doamne, trăiește Tu în noi astăzi. Exprimă-Te prin noi. Fă-ne reprezentanții Tăi pe pământ astăzi, cei prin care Tu poți fi exprimat și reprezentat. Fie ca inima Ta să devină inima noastră și mintea Ta să devină mintea noastră, astfel încât să putem face toate lucrurile conform cu ființa și inima Ta. Fie ca viața și lucrarea noastră să fie pentru îndeplinirea a tot ceea ce este în inima Ta. O, Doamne, recâștigă păstorirea conform lui Dumnezeu printre noi în viața de biserică de astăzi! Fie ca noi să învățăm să păstorim conform lui Dumnezeu, împărțindu-L pe Dumnezeu altora! Aleluia, Dumnezeul pe care Îl venerăm, îl proclamăm și Îl împărțim altora este Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos și realizat ca Duhul finalizat! Amin, Doamne, fie ca noi să-L împărțim pe Dumnezeu altora rostind cuvinte de har, adevăr, duh și dragoste! Fie ca noi să fim cei care-L împart pe Dumnezeul Triunic procesat care a fost introdus în ființa noastră și altora!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Shepherding According to God: being Constituted with God, Live God & Minister God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să fim una cu Dumnezeu și chiar să devenim Dumnezeu în funcție

14/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos care învață să păstorească sfinții conform lui Dumnezeu, trebuie să-L trăim pe Dumnezeu, să fim una cu Dumnezeu, să păstorim conform naturii și dorinței lui Dumnezeu și chiar să devenim la fel ca Dumnezeu în viață și natură pentru a fi reproducerea lui Cristos, fiind una cu Dumnezeu în păstorirea noastră.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție! Te iubim! Vrem să fim una cu Tine! Tu ești Marele Păstor. Tu ești Bunul Păstor. Tu ești Păstorul de frunte. Tu ești în noi. Reprodu-Te în noi. Trăiește în noi o viață de păstorire. Fie ca noi să fim una cu Tine astăzi pentru a păstori oile, chiar pentru a primi păstorirea de la Tine și de la Trup! Amin!

Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, suntem oile Domnului, parte din turma Lui. El a murit pentru noi. Și-a dat viața pentru noi, ca noi să putem avea viața Lui divină.

Când vedem dragostea Lui care L-a făcut să moară pentru noi, când vedem cât de mult ne iubește și ce a făcut pentru a ne răscumpăra, pur și simplu credem în El și suntem aduși într-o unire organică cu El.

Devenim oile Domnului atunci când auzim glasul Lui și suntem regenerați prin viața Lui. El este Păstorul nostru. Întreaga noastră viață creștină este plină de experiențe ale păstoririi Domnului. Avem nevoie de păstorirea Sa tot timpul. Nu există niciun aspect al vieții noastre în care să nu avem nevoie de păstorirea Lui.

Însăși natura Domnului este o natură a păstoririi. Dumnezeu locuiește într-o lumină de neapropiat, dar Domnul Isus, ca întrupare a lui Dumnezeu, a venit să fie Păstorul nostru.

Cât de mult iubim păstorirea Sa. El Și-a vărsat sângele pentru noi, iar sângele Lui a promulgat noul legământ. Acum El ne păstorește înspre savurarea Sa ca fiind bogățiile țării bune. El este pășunea noastră. El este apele de odihnă.

Și a pus, de asemenea, câțiva păstori subordonați, prezbiterii din biserici, pentru păstorirea sfinților. Cât Îi mulțumim Domnului pentru prezbiteri. Prezbiterii nu sunt aici pentru a ne îndruma ce să facem sau doar pentru a aranja lucrurile în biserică sau la întâlniri.

Funcția principală a prezbiterilor este de a păstori. Trebuie să ne rugăm ca prezbiterii să își elibereze funcția de păstorire. Avem nevoie de păstorirea Domnului și de păstorirea prezbiterilor pentru a putea crește în viață într-un mod adecvat, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Cât Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că este Păstorul sufletelor noastre, supraveghind starea noastră interioară și îngrijindu-Se de situația ființei noastre interioare! Cât Îl iubim pe Domnul Isus, dragul și minunatul nostru Păstor!

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori conform naturii și dorinței lui Dumnezeu; pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție!

Pe de o parte, savurăm minunata, dulcea și delicata păstorire a Domnului Isus, căci suntem oile Lui, parte din turma Lui. Pe de altă parte, așa cum se vede în 1 Petru 5:2, trebuie să păstorim turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu.

Ce înseamnă să păstorim turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu? Trebuie să ne uităm la ce ne spune Biblia cu privire la acest lucru și să fim înaintea Domnului cu privire la ea. Conform lui Dumnezeu înseamnă că trăim conform lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 3:8; 5:10).

Cuvântul „conform lui Dumnezeu” înseamnă în acord cu, în conformitate cu. A fi conform lui Dumnezeu înseamnă a fi în deplin acord cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă că trebuie să trăim conform lui Dumnezeu și să fim conformați lui Dumnezeu.

Când suntem una cu Dumnezeu, devenim Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire și suntem Dumnezeu în păstorirea altora (Romani 11:24). Desigur, nu devenim Dumnezeu în Dumnezeirea Sa, căci numai Dumnezeu este Cel atotputernic, Cel suveran; totuși, devenim la fel ca Dumnezeu în viața și natura Sa, pe care le posedăm prin regenerarea noastră, precum și în expresia și funcția Sa.

Ne păstorim unii pe alții fiind umpluți cu Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu, fiind uniți cu Dumnezeu într-o unire organică. A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori după natura, dorința, calea și gloria lui Dumnezeu, nu după preferințele, interesul, scopul și dispoziția noastră.

Natura lui Dumnezeu este sfințenia; El este sfânt. Dorința lui Dumnezeu este să aibă biserica, Trupul lui Cristos. Calea lui Dumnezeu este calea vieții. Gloria lui Dumnezeu este expresia Sa.

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a fi conform naturii Sale sfinte și a păstori conform dorinței Sale de a câștiga Trupul, modul Său de viață și gloria Sa pentru expresia Sa.

Nu ar trebui să păstorim conform propriilor noastre preferințe, interese sau dispoziții. Când îi păstorim pe alții, nu ar trebui să ne exercităm preferințele. Dragostea lui Dumnezeu nu e preferențială; Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii. Aceasta este dragostea pe care El a pus-o în noi pentru ca noi să-i păstorim pe alții cu ea.

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori conform cu ceea ce este Dumnezeu în atributele Sale (Efeseni 4:18; 1 Ioan 4:8; Apocalipsa 15:3). El este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate; toate aceste atribute ale lui Dumnezeu trebuie să devină virtuțile noastre omenești pentru păstorirea altora.

Acest lucru ne arată că, pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție. Numai Dumnezeu poate păstori conform lui Dumnezeu; noi trebuie să devenim la fel ca El.

Trebuie să fim umpluți până la refuz cu viața divină, savurându-L pe Dumnezeul Triunic ca fântână, izvor și râu pentru a deveni totalitatea vieții divine, chiar pentru a deveni însăși viața divină (Ioan 4:14; Coloseni 3:4).

Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său cu exersarea duhului nostru pentru a primi viața Lui și a fi umpluți cu viața Lui. Când ne exersăm duhul pentru a chema Numele Lui și a ne ruga asupra cuvântului Său, îl bem pe Dumnezeul Triunic și Îl revărsăm ca păstorire față de alții.

Cu cât îl primim mai mult pe Dumnezeu ca viață divină, cu atât Îl putem curge mai mult ca viață pentru alții. Pe măsură ce-L savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca Duh în cuvântul Său, devenim Dumnezeu, la fel cum este El, în atributele Sale ale dragostei, luminii, dreptății și sfințeniei.

Asta este ceea ce trebuie să se întâmple. Trebuie să devenim reproducerea lui Cristos, expresia lui Dumnezeu, astfel încât în păstorirea noastră să ne exprimăm nu pe noi înșine, ci pe Dumnezeu.

În păstorirea noastră față de alții, nu ar trebui să exprimăm sinele cu carnea și ciudățeniile ei, ci pe Dumnezeu Însuși, Cel cu care suntem umpluți și care ne constituie. Trebuie să devenim Dumnezeu în funcția Sa de a păstori turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce este El și conform scopului Său în economia Sa.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru. El vrea să păstorim conform lui Dumnezeu și El Însuși ne poate face la fel ca El. Putem păstori conform lui Dumnezeu numai atunci când devenim Dumnezeu în funcția Sa de a păstori turma lui Dumnezeu, astfel încât să-i păstorim pe sfinți conform cu ceea ce este El, nu conform cu ceea ce suntem noi.

Nu putem fi prezumtivi și eretici atunci când ne gândim să devenim la fel ca Dumnezeu; devenim la fel ca El în viața și natura Sa, în expresia și funcția Sa, dar niciodată nu devenim la fel ca Dumnezeu în Dumnezeirea Sa.

Dumnezeirea este numai a Sa. Dar El vrea să păstorim conform lui Dumnezeu, așa că El Însuși Se introduce în noi și ne constituie cu ceea ce este El, astfel încât să păstorim turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce este El în noi!

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine astăzi pentru a păstori turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care trăiesc conform lui Dumnezeu și fac toate lucrurile conform lui Dumnezeu, ca să putem păstori conform lui Dumnezeu. Fie ca păstorirea noastră să nu fie conform cu preferințele, interesele, scopul sau dispoziția noastră, ci conform lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să păstorim conform cu dorința, natura, calea și gloria lui Dumnezeu! Ne deschidem Ție, Doamne, ca Tu să Te poți introduce în noi și să ne constitui cu Tine Însuți. Fie ca atributele Tale să fie virtuțile noastre astăzi. Fă-ne la fel ca Tine în viață, natură, expresie și funcție. Umple-ne până la refuz cu viața divină, ca să putem deveni o totalitate a vieții divine, chiar să devenim viața divină care Îl curge pe Dumnezeu în alții! O, Doamne, fă-ne la fel ca Tine în funcția Ta de a păstori turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce ești Tu și conform cu scopul Tău în economia Ta! Amin!

Dacă vrem să păstorim conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu!

Dacă vrem să ascultăm de porunca Domnului de a ne păstori unii pe alții conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu (Ioan 14:20; 1 Corinteni 6:17).

Când vine vorba de păstorire, nu putem și nu ar trebui să folosim trucuri sau metode lumești. Nu ar trebui să dorim să fim mari oratori și nici nu ar trebui să invităm persoane celebre să-și dea mărturia despre cum au crezut în Domnul.

Ascultătorii pot fi atinși de mesajul Evangheliei sau de mărturia Evangheliei, dar cine îi va păstori pe cei noi conform lui Dumnezeu după aceea? Calea Domnului astăzi nu constă în mari întâlniri evanghelice cu oameni cunoscuți sau faimoși care mărturisesc, ci în grupuri mici care predică Evanghelia în unitate și grupuri vitale care au grijă de cei noi pentru a-i păstorim conform lui Dumnezeu.

Modul în care oamenii pot fi mântuiți în mod eficient trebuie să fie prin grupurile vitale mici, iar fiecare din acest grup vital mic trebuie să fie un păstor. Dacă vom funcționa cu toții în acest fel, biserica va fi înviorată. Aceasta este calea prevalentă.

În grupurile mici putem învăța cu toții să dăm ca învățătură adevărul, adică să fim apți să dăm ca învățătură dându-ne învățătură de acasă despre Domnul unii altora (1 Timotei 3:2).

Poate că nu suntem învățători care pot da ca învățătură de la pulpitru, explicând Scripturile timp de o oră întreagă, dar putem fi constituiți cu adevărul și putem păstori și învăța unii pe alții în grupurile mici.

Fie ca noi toți să ne rugăm să fim înviorați pentru a păstori conform lui Dumnezeu. Fie ca noi toți să luăm porunca Domnului de a păstori oile Sale și de a hrăni mieii Săi și fie ca noi să fim una cu Domnul în timp ce ducem la îndeplinire păstorirea (Ioan 21:15-16).

Domnul ne-a păstorit pe noi și pe toate celelalte oi pentru a ne face o singură turmă sub El, ca un singur Păstor (10:16). El ne unește pe noi. El a făcut pace între noi și ne-a făcut una. Aceasta este păstorirea Sa.

Putem fi una cu El pentru a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu. Dacă vrem să păstorim conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu. Suntem un singur duh cu Domnul, iar El, ca Păstor, este în duhul nostru; putem fi una cu El pentru a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu.

Principiul fundamental al Bibliei este că, în economia Sa, Dumnezeu Se face una cu omul și omul una cu El (Ioan 15:4; 1 Corinteni 6:17). În această unitate dintre Dumnezeu și om ar trebui să ne trăim viața de zi cu zi și ar trebui să fim una cu Dumnezeu atunci când îi păstorim pe alții.

Dumnezeu dorește ca viața divină și viața umană să fie unite pentru a deveni o singură viață care să aibă o singură trăire (Ioan 6:57; Galateni 2:20). Putem să-L mâncăm și să trăim datorită Lui și putem trăi un singur duh cu El, astfel încât să nu mai fim noi, ci Cristos cel care trăiește în noi.

Pe măsură ce-L savurăm pe Domnul atât personal, cât și în întâlnirile de acasă și în întâlnirile vitale ale grupurilor mici, suntem umpluți de Domnul, devenim una cu Dumnezeu și putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu.

Fie ca noi să mergem pe această cale. Fie ca noi să ne ridicăm pentru a-L căuta pe Domnul, astfel încât să putem fi biruitorii care zidesc Trupul lui Cristos. Acest lucru Îi va oferi Domnului o cale de a finaliza această epocă și de a aduce împărăția Sa pentru a sărbători ziua nunții Sale spre plăcerea și satisfacția Sa.

Iar noi vom fi una cu El pentru a fi acolo cu El, sfinții biruitori ca parte a miresei lui Cristos. În cele din urmă, aceasta va finaliza scopul Său etern, Noul Ierusalim în cerul nou și pământul nou.

Astăzi putem trăi o viață de păstorire devenind una cu Dumnezeu pentru a păstori conform lui Dumnezeu, iar aceasta înseamnă a trăi o viață de biruință pentru zidirea Trupului lui Cristos pentru a finaliza Noul Ierusalim!

Doamne Isuse, fă-ne una cu Tine în orice mod posibil, ca să-i putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Te iubim. Îți permitem să strălucești în noi și să ne expui. Îndepărtează din noi orice nu este conform cu Tine. Fă-ne una cu Tine și fă-Te una cu noi. Păstrează-ne astăzi în duhul contopit, trăind într-un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Amin, Doamne, ne ridicăm să Te căutăm, ca să putem fi biruitorii de care ai nevoie astăzi! Vrem să biruim în viața noastră de zi cu zi fiind într-un singur duh cu Tine! Vrem să rămânem în duhul nostru contopit și să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu! Aleluia, păstorirea conform lui Dumnezeu este pentru zidirea Trupului lui Cristos, finalizându-se în Noul Ierusalim! Amin, Doamne, fie ca astăzi să avem o singură viață și o trăire una cu Tine. Fie ca să Te mâncăm și să trăim datorită Ție. Fie ca să trăim în unirea organică dintre Dumnezeu și om. Fie ca să rămânem în grupurile vitale în care ne-ai pus Tu, ca să putem fi una cu Dumnezeu și să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Shepherd according to God we must be One with God and even Become God in Function, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim o viață de păstorire atunci când suntem constituiți cu Cristos pentru a ne îngriji de alții

12/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cu cât noi, credincioșii în Cristos, suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât mai mult vom trăi în mod spontan o viață de păstorire, având povara de a avea grijă de alții și distribuindu-le pe Cristosul constituit în noi; fie ca să învățăm să păstorim turma lui Dumnezeu conform inimii delicate a Tatălui și a duhului căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru Cristos.

Amin, Doamne, vrem să fim cei care trăiesc o viața de păstorire zi de zi. Reproduce viața și trăirea Ta în noi. Trăiește în noi ca Păstor. Ne dăm Ție pentru a fi constituiți cu Tine, astfel încât să putem fi umpluți cu Tine și să păstorim spontan pe alții. Amin, Doamne, Te iubim și vrem să-i păstorim pe cei din turma Ta pe care ni i-ai dat! Suntem una cu Tine în aceasta, Doamne!

Păstorirea altora nu înseamnă doar grija noastră față de ei; este viața noastră de slujire față de ei, pe măsură ce îi îngrijim cu drag și îi hrănim.

Dacă avem viață, dacă viața divină ne umple și se revarsă în noi, avem ceva de slujit altora. Însă nu ar trebui să le dăm celor aflați în grija noastră impresia că suntem deștepți sau că știm totul.

Mai degrabă, duhul nostru în păstorirea altora ar trebui să fie unul de iubire față de Domnul și de dependență de El, chiar încrezându-ne în El în toate lucrurile. Trebuie chiar să-i călăuzim pe alții să aibă încredere în Domnul, având un duh de rugăciune pe măsură ce facem toate lucrurile.

Dacă îi ajutăm pe alții să vină la Domnul în rugăciune, facem un lucru măreț, căci Domnul Însuși îi poate îngriji. Când îi păstorim pe alții, trebuie să avem un contact continuu cu ei; păstorirea necesită timp și, fără a ne face timp să păstorim, nu putem fi credincioși sau să avem succes în păstorirea altora.

Pe de o parte, venim la cei aflați în grija noastră și le administrăm pe Cristos, iar ei se bazează pe noi; pe de altă parte, trebuie și noi să ne bazăm pe ei. Este o păstorire reciprocă. Trebuie să învățăm să ne deschidem pentru a primi ceva din Cristos de la cei pe care îi păstorim. Când ne bazăm pe ei și ei se bazează pe noi, când ne deschidem lor și ei ni se deschid, există mult profit în asta.

Este ca circulația sângelui în corpul uman, care curăță totul, adaugă provizii și aduce viață tuturor membrelor. Pe măsură ce îi păstorim pe alții, ar trebui să construim această încredere reciprocă; totuși, nu ar trebui să le dăm niciodată impresia că îi forțăm să facă ceva.

Domnul nu ne forțează; El ne păstorește și ne conduce acolo unde vrea El să fim. În conceptul nostru natural, vrem să-i convingem pe alții și să ne asigurăm că fac ceea ce vrem noi să facă. Însă ar trebui pur și simplu să avem încredere în Domnul în timp ce îi păstorim pe alții, căci El este Păstorul din noi și El vrea să le ofere altora ceva.

Cu cât suntem mai mult constituiți cu Cristos, cu atât trăim mai spontan o viața de păstoririi, având povara de a avea grijă de alții

Aspectul păstoririi izvorăște din Cristosul pe care-L savurăm și cu care suntem constituiți, căci El este Păstorul. Cu cât suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât nu numai că îi vom păstori pe alții, ci vom trăi în mod spontan o viață de păstorire și vom avea povara de a avea grijă de alții (Coloseni 1:27; 3:10-11, 14).

Dacă noi, credincioșii în Cristos, primim cu adevărat distribuirea lui Cristos și suntem constituiți cu Cristos, va exista un efect clar și sigur: spontan vom dori să-i păstorim pe alții.

Acest lucru se datorează faptului că Cristosul pe care-L savurăm, Cristosul constituit în ființa noastră și Cristosul pe care Îl experimentăm este un Păstor. Viața care ne constituie este o viață de păstorire.

Asemenea căutătoarei iubitoare din Cântarea Cântărilor, pe măsură ce Îl urmărim pe Domnul și Îl savurăm ca Preaiubitul nostru în atâtea aspecte, suntem constituiți cu El, iar laptele și mierea sunt sub limba noastră. Pur și simplu picurăm de bogățiile lui Cristos acumulate în noi, căci suntem constituiți cu El și trăim o viață de păstorire.

Atunci, vom dori să mergem cu Domnul pe câmpuri, printre biserici, cu sfinții, să trăim spontan o viață de păstorire, îngrijindu-ne de ceea ce e pe inima Domnului. Cu alte cuvinte, dacă spunem că Îl savurăm pe Domnul și primim distribuirea Lui, dar nu ne pasă de alte oi, atunci această savurare a lui Cristos este discutabilă.

Dacă Îl primim cu adevărat pe Cristos și suntem constituiți cu El, există un rezultat spontan – păstorirea. Constituția lui Cristos în viața noastră spirituală are un aspect de păstorire (Ioan 21:15-17). Îl iubim pe Domnul, suntem constituiți cu El și îi păstorim pe alții.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și cu cât suntem mai constituiți cu El, cu atât suntem mai una cu El pentru a hrăni mieii Săi și a păstori oile Sale. Este un rezultat spontan, un rezultat spontan al faptului că Îl iubim pe Domnul și că suntem constituiți cu El.

Păstorirea nu este doar ceva ce ține de a răspunde la faptul că suntem încurajați de alții să păstorim. Cu siguranță trebuie să ne încurajăm unii pe alții să păstorim sfinții, dar păstorirea autentică nu înseamnă doar să reacționăm la încurajarea de a face acest lucru.

Putem avea instruire de păstorire în viața de biserică, putem învăța în instruirea legată de păstorire și putem citi multe porțiuni din scrierile slujbei pe această temă; păstorirea este un rezultat spontan al faptului că suntem constituiți cu Cristos.

Nu suntem aici doar pentru a avea un program de a păstori cinci persoane în fiecare săptămână, a face o listă, a nota răspunsurile lor etc. Mai degrabă, pentru că de multe ori suntem leneși și pasivi, avem nevoie de ajutor și avem nevoie de multă încurajare pentru a veni la Domnul în ceea ce privește păstorirea.

Dar pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul ca Păstor, putem păstori și pe alții. Păstorirea altora este ceva ce ține de a fi constituiți cu Cristos (Coloseni 3:4, 10-11). Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât suntem mai umpluți de bogățiile Sale și cu atât avem mai multă dorință spontană de a ne îngriji de alții, de a le împărtăși și lor aceste bogății.

Nu vom încerca doar să-i ajutăm pe alții să fie mai buni sau să meargă la mai multe întâlniri; mai degrabă, în tot contactul nostru cu ei, îi vom ajuta să Îl savureze pe Cristos ca viață și să fie în savurarea lui Cristos în cuvântul Său.

Partea ființei noastre care a fost constituită cu Cristos este partea care îi păstorește pe alții. De aceea, uneori, nu-i păstorim pe alții; este pentru că nu suntem constituiți cu Cristos. Noi nu putem păstori pe nimeni; Cristosul constituit în noi este Păstorul (Ioan 10:11; 1 Petru 2:25; 5:2; Evrei 13:20). Trebuie să recunoaștem înaintea Domnului că nu suntem păstori; nu suntem înclinați să-i păstorim pe alții.

Prin viața noastră naturală și în viața noastră naturală nu-i păstorim pe alții. Avem nevoie de o altă viață. Trebuie să fim constituiți cu Cel care este Păstorul oilor, Isus Cristos. El este în noi. El este viața noastră. Vrem să fim umpluți cu El.

Vrem să fim constituiți cu bogățiile Sale. Apoi, pe măsură ce ne întoarcem către El și Îi permitem să ne păstorească, pur și simplu cooperăm cu El și trăim în mod spontan o viață de păstorire.

Putem spune că este ușor să încercăm să păstorim pe cineva ici și colo; însă a trăi o viață de păstorire necesită să fim constituiți cu Cristos.

Fie ca noi să ne întoarcem din nou și din nou către Domnul pentru a-L savura și a fi constituiți cu El. Fie ca noi să fim înaintea Lui în ceea ce privește păstorirea, astfel încât El, în noi, să-i păstorească pe alții.

Fie ca noi să fim constituiți cu Cristosul, care este Păstorul, astfel încât, în unitate cu El, să putem păstori oile Sale.

Doamne Isuse, venim la Tine ca să Te savurăm, să fim umpluți cu Tine și să fim constituiți cu Tine. Slavă Domnului, cu cât suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât mai mult vom trăi o viața de păstorire în mod spontan! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău și ne deschidem Ție pe tot parcursul zilei. Constituie-ne cu Tine Însuți. Lucrează în noi. Fie ca Tu, în noi, să ne dai o povară pentru a avea grijă de alții. Amin, Doamne, mântuiește-ne de orice activitate exterioară pe care am putea-o numi păstorire. Salvează-ne de a face lucrurile doar într-un mod exterior pentru a avea grijă de alții. Fie ca noi să venim la Tine în cuvânt și să-Ți permitem să ne constituiești cu Tine Însuți. Fie ca noi să vedem că partea ființei noastre care a fost constituită cu Cristos este partea care îi păstorește pe alții. O, Doamne, reconstituie-ne mintea, emoția și voința cu Tine Însuți! Recunoaștem că, în noi înșine și prin noi înșine, nu putem păstori pe nimeni. Dar slavă Domnului, avem o viață de păstorire în duhul nostru, căci Cristosul constituit în noi este Păstorul!

Păstorim turma lui Dumnezeu conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru Dumnezeu și după duhul căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru Cristos

Ca credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și sunt însărcinați de El să păstorim oile Sale, trebuie să ne dăm seama că păstorirea noastră ar trebui să fie conform inimii Tatălui și după Duhul Domnului.

După cum se vede în Luca, capitolul 15, versetele 1-32, Tatăl nostru Dumnezeu are o inimă iubitoare, iar Mântuitorul nostru Cristos are un Duh căutător și păstoritor pentru a-i aduce la Sine pe cei pierduți care se pocăiesc.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și suntem constituiți cu Cristos, cu atât vom trăi mai mult o viață de păstorire. Pe măsură ce îi păstorim pe alții, trebuie să-i păstorim conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru, Dumnezeu, și după duhul căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru, Cristos.

În povestea fiului risipitor care a plecat cu toate bunurile tatălui, risipind toți banii și ajungând să locuiască cu porcii, acesta și-a venit în fire și s-a întors la casa tatălui.

Tatăl îl aștepta să se întoarcă și, când l-a văzut pe fiul său risipitor, a alergat la el. Nu fiul a fost cel care a alergat la tatăl, ci tatăl, care avea o inimă iubitoare și delicată, a alergat la fiu. Tatăl nu l-a certat niciodată pe fiu și nici nu l-a întrebat ce a făcut cu toți banii. Pur și simplu l-a iubit pe fiu, i-a pregătit o masă și l-a primit înapoi cu o inimă delicată și iubitoare.

Inima Tatălui nostru este iubitoare și iertătoare, plină de delicatețe. Pe măsură ce trăim o viață de păstorire, trebuie să-i iubim pe alții și să fim blânzi față de ei, fiind una cu Dumnezeu Tatăl pentru a face acest lucru.

Ar trebui să avem grijă de fiecare oaie, în special de cele care s-au rătăcit. Trebuie să ne păstorim unii pe alții cu dragoste (1 Corinteni 13:1-13). Dragostea despre care vorbește Biblia nu este aceeași cu dragostea pe care o considerăm omul nostru natural. Lipsa păstoririi noastre indică lipsa noastră de dragoste.

Deoarece ne lipsește dragostea și știm atât de multe din cuvântul lui Dumnezeu și din slujbă, putem avea un sentiment de superioritate față de alții, un duh de superioritate. O, Doamne!

Atâta timp cât avem un astfel de duh, nu vom putea niciodată să aducem roade. Lucrul de care avem nevoie este dragostea. Dragostea este substanța interioară a lui Dumnezeu; dragostea este Dumnezeu Însuși. În ceea ce privește păstorirea, trebuie să ne păstorim unii pe alții în dragoste.

Trebuie să petrecem timp cu Domnul și, în special, să luăm 1 Corinteni 13 și să ne rugăm asupra acestui capitol înaintea Domnului, pentru ca El să ne umple cu Sine Însuși ca dragoste.

Dragostea este cea mai excelentă cale prin care putem fi orice și face orice lucru (12:31). Dumnezeul nostru ne-a dat un duh al dragostei (2 Timotei 1:7) și astăzi ne putem exersa duhul de dragoste pentru a-i păstori pe alții conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru, Dumnezeu.

Întrucât Dumnezeu este dragoste și întrucât am fost regenerați de Dumnezeu pentru a fi specia Lui, noi ar trebui să fim dragoste (1 Ioan 4:8; Ioan 3:6). Nu ar trebui doar să-i iubim pe alții și să fim cu dragoste: ar trebui să fim dragoste, căci Dumnezeu Tatăl nostru este dragoste și El ne-a dat viața și natura Lui.

Trupul lui Cristos se zidește pe sine în dragoste (Efeseni 4:16). Când avem grijă de alții, trăind o viață de păstorire și îngrijindu-ne unii pe alții în Domnul, nu ar trebui să fim ca un bloc de gheață și nici nu ar trebui să-i condamnăm sau să-i criticăm.

Mai degrabă, trebuie să fim una cu Domnul pentru a-i iubi și a-i îngriji. Trebuie să avem duhul de păstorire și căutare al Domnului, îngrijindu-ne de alții, căutându-i cu fervoare și administrând ceva din Cristos în ei.

Când alții se deschid Domnului și se întorc la El, nu ar trebui să-i condamnăm sau să le amintim ce s-a întâmplat și ce au făcut; ar trebui pur și simplu să-i iubim, să-i îngrijim cu tandrețe și să căutăm să-L administrăm pe Cristos în ei.

Pentru a păstori pe alții, avem nevoie de dragoste, care este Dumnezeu Însuși în tandrețea Sa, în substanța Sa interioară exprimată.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție! Îți mulțumim, Tată, că ne iubești și ne îngrijești cu tandrețe. Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai căutat și ne-ai adus înapoi în casa Tatălui pentru a savura toate bogățiile lui Dumnezeu împreună cu sfinții. Ne deschidem Ție astăzi. Vrem să învățăm să trăim o viață de păstorire astăzi, păstorindu-i pe alții conform inimii tandre și iubitoare a Tatălui! Amin, Doamne, fie ca să-i iubim pe alții cu Tine ca dragoste a noastră, căci Tu ne-ai dat un duh de dragoste. Vrem să avem grijă de alții cu un duh căutător și păstoritor, una cu Domnul Isus ca Dumnezeu Mântuitor al nostru. O, Doamne Isuse, distribuie-Te în noi. Fă-ne una cu Tine în grija față de alții. Vrem să trăim o viață de păstorire una cu Tine, să-i iubim pe alții, să-i îngrijim cu tandrețe, să-i căutăm cu fervoare și să-i păstorim conform lui Dumnezeu. Noi nu putem face asta, Doamne, dar Tu poți. Fă-ne reproducerea Ta. Tu ești Păstorul și Tu ești în duhul nostru. Trăiește în noi o viață de păstorire astăzi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Live a Shepherding Life when we’re Constituted with Christ to Care for Others, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Avem nevoie de păstorire reciprocă pentru a crește în viață pentru zidirea Trupului lui Cristos

11/05/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În viața de biserică din recâștigarea Domnului de astăzi, există o nevoie urgentă de păstorire, căci păstorirea este crucială pentru creșterea noastră în viață spre maturitate, pentru zidirea Trupului, iar păstorirea reciprocă zidește Trupul lui Cristos.

Amin, Doamne, ne deschidem astăzi păstoririi Tale. Ne deschidem Ție și ne deschidem sfinților pe care i-ai pus alături de noi. Fie ca să existe multă păstorire reciprocă între noi în viața de biserică. Îți mulțumim că ai venit să ne păstorești zi de zi. Ne deschidem să fim păstoriți de Tine și de sfinți, astfel încât să putem crește în viață spre maturitate, pentru zidirea Trupului lui Cristos! Amin!

Dumnezeul nostru este un Păstor; când vine la noi, deoarece are grijă de noi în multe feluri de-a lungul vieții noastre, El este un păstor. Dumnezeu are o dispoziție de păstorire.

Psalmul 23 ne arată clar cum Iehova este Păstorul nostru. Lui Dumnezeu îi place să păstorească oamenii. Dacă citim Vechiul Testament, oamenii chemați de Dumnezeu și ridicați de El pentru a avea grijă de poporul Său erau cu toții păstori.

Avraam, Isaac, Iacov, Moise și David erau cu toții păstori. Dumnezeu ridică unii dintre poporul Său pentru a-I păstori poporul, dar, așa cum vedem în Ezechiel 34, mulți dintre acești păstori se păstoreau de fapt pe ei înșiși, se hrăneau pe ei înșiși și nu-I hrăneau poporul.

Așa că Dumnezeu S-a supărat pe ei și i-a judecat. A avut cuvinte dure față de acești așa-ziși păstori, pentru că nu făceau ceea ce trebuia. Dumnezeu este plin de grijă pentru poporul Său, turma Sa și, în ochii Săi, de multe ori turma este maltratată de cei pe care i-a pus ca păstori. O, Doamne!

Așadar, în Ezechiel 34:15, Domnul a spus că El Însuși Își va păstori poporul și îi va face să se fie în odihnă. O, Doamne! Când Domnul Isus a venit pe pământ, ne-a spus că El este Bunul Păstor. Dumnezeul nostru este un Păstor.

Întreaga Biblie este ceva ce ține de păstorire. Fără păstorire, nu există nicio cale ca economia lui Dumnezeu să fie realizată și împlinită. Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să ne deschidem către păstorirea Lui.

Trebuie să privim la El și să fim în cuvântul Lui pentru a vedea că Dumnezeul nostru este un Păstor și El vrea ca noi, credincioșii în Cristos, să ne păstorim unii pe alții conform lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu este un Păstor și El știe cum să păstorească, trebuie să învățăm de la El și să ne păstorim unii pe alții conform lui Dumnezeu.

Înainte de întoarcerea Domnului, El vrea să aducă acea trezire finală, supremă, nouă, iar păstorirea este unul dintre factorii acestei treziri. Fie ca noi să ne deschidem către El pentru a fi perfecționați, astfel încât să-i putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu!

E nevoie urgentă de păstorire pentru ca noi să creștem în viață spre maturitate pentru zidirea Trupului lui Cristos

Cu toții trebuie să ne dăm seama că în recâștigarea Domnului de astăzi există o nevoie urgentă de păstorire (Ioan 21:16; 1 Petru 5:2, 4). Slavă Domnului că ne-a păstorit într-un mod minunat în aceste zile.

După ce frații Watchman Nee și Witness Lee, care au fost slujitorii epocii, au plecat la Domnul, suntem încă aici astăzi datorită păstoririi Domnului. Suntem atât de binecuvântați să fim sub slujba epocii, savurându-L pe Domnul alături de sfinți în viața de biserică și fiind sub vorbirea actuală a Domnului.

Putem vedea și învăța să practicăm vârful înalt al revelației divine. Există mii de biserici pe tot pământul și există atât de mulți sfinți care Îl savurează pe Domnul în cuvânt și în slujbă. Suntem atât de recunoscători Domnului pentru că ne ține sub binecuvântarea Lui. Nu este un lucru mic. Totul se datorează păstoririi Sale.

Fără păstorire, toate adevărurile înalte pe care le-am auzit și le-am învățat rămân doar ca cunoștințe. Prin păstorire putem fi conduși în realitate și putem pune în practică toată revelația înaltă pe care am primit-o.

Fără păstorire, chiar dacă există mulți sfinți în jurul nostru și multe biserici cu care ne putem omogeniza, bisericile locale pot fi doar o formalitate.

Trebuie să vedem nevoia noastră urgentă de păstorire în viața de biserică de astăzi. Fiecare viață de biserică trebuie să fie o viață de biserică de păstorire, altfel rămânem doar cu un fel de formalitate, o rutină. Fără păstorire, mulți dintre tineri vor pleca și nu vor fi perfecționați. O, Doamne!

Cea mai mare lipsă dintre noi este păstorirea. Dumnezeu lucrează activ pentru a ne păstori, iar Domnul Isus, în slujba Sa cerească, este Păstorul, îngrijindu-se de bunăstarea sufletelor noastre.

În mântuirea Sa organică, Dumnezeu Tatăl ne regenerează mai întâi prin Dumnezeu Duhul și apoi ne păstorește în Dumnezeu Fiul ca Păstor al nostru, pentru ca noi să putem exista și să creștem în viața Lui pentru veșnicie (1 Petru 1:3; Ioan 10:11; Apocalipsa 7:17).

El lucrează în economia Sa divină pentru a ne păstori. Cristos este implicat activ în viața noastră de zi cu zi ca Marele Păstor, Bunul Păstor și Păstorul Șef, pentru ca El să ne păstorească și să ne aducă mai departe cu El.

Cu toții avem nevoie să fim păstoriți, căci atunci când suntem sub păstorirea Domnului putem crește în viață spre maturitate pentru zidirea Trupului lui Cristos (Efeseni 5:13-16).

Păstorirea este crucială pentru creșterea noastră în viața divină spre maturitate, astfel încât să putem zidi biserica în calitate de Trup organic al lui Cristos.

Pentru păstorirea noastră, Domnul a ridicat câteva daruri: apostolii pentru a predica evanghelia și a ridica biserici, profeții care pot vorbi în numele lui Dumnezeu, evangheliștii care predică evanghelia și păstorii și învățătorii pentru perfecționarea sfinților, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Zidirea Trupului lui Cristos nu se face doar prin daruri, prin membrele dăruite în Trupul lui Cristos, ci mai mult, prin fiecare dintre noi, fiecare membru care funcționează în măsura sa, într-un mod păstorit și desăvârșit, pentru a zidi Trupul în dragoste.

Să nu credem că fratele cutare sau sora cutare sunt înzestrați cu darul păstoririi, dar noi nu suntem; mai degrabă, să ne dăm seama că, pur și simplu având viața divină, avem capacitatea de a-i păstori pe alții.

În primul rând, trebuie să savurăm păstorirea Domnului și, de asemenea, să fim sub păstorirea sfinților împreună cu care Domnul ne-a pus. Apoi, îi putem păstori pe alții, chiar putem fi perfecționați pentru a-i păstori conform lui Dumnezeu.

Pe măsură ce îngrijim cu drag și hrănim noii credincioși și tinerii sfinți, aceștia pot merge mai departe cu Domnul, viața divină din ei poate crește și împreună zidim Trupul lui Cristos. Amin, fie ca noi să vedem lipsa de păstorire și fie ca noi să ne deschidem Domnului și membrelor Trupului în această privință!

Doamne Isuse, avem nevoie de păstorirea Ta! Amin, Doamne, ne deschidem Ție și membrelor Trupului împreună cu care ne-ai pus, pentru a putea primi păstorirea de care avem nevoie. O, ne dăm seama de nevoia noastră urgentă de păstorire în viața de biserică de astăzi. Îți mulțumim că ești cu noi. Îți mulțumim pentru vorbirea Ta actuală. Îți mulțumim pentru toți sfinții din toate bisericile locale. Amin, Doamne, suntem atât de binecuvântați să fim în viața de biserică astăzi. Slavă Tatălui care ne-a regenerat prin Dumnezeu Duhul și acum ne păstoreste în Dumnezeu Fiul ca Păstor al nostru! Amin, Doamne, îți mulțumim că putem exista și crește în viața Ta pentru veșnicie datorită păstoririi Tale! Ne deschidem păstoririi Tale astăzi. Ne deschidem și pentru a-i păstori pe alții. Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Tine pentru a-i păstori pe credincioși, astfel încât să poată crește în viața divină spre maturitate, pentru zidirea Trupului lui Cristos! Amin, Doamne, vrem să fim una cu Tine în aspectul păstoririi!

Păstorirea care zidește Trupul lui Cristos este o păstorire reciprocă: suntem atât oi, cât și păstori

Când vorbim despre păstorire, nu ne referim la faptul că unii au această funcție anume, iar alții pur și simplu savurează faptul de a fi păstoriți. Mai degrabă, cu toții avem funcția, funcția înnăscută a vieții divine în duhul nostru, de a-i păstori pe alții.

Păstorirea care zidește Trupul lui Cristos este o păstorire reciprocă (1 Corinteni 12:23-26). În creștinismul de astăzi, mulți își dau seama că există nevoia de a păstori turma, așa că angajează un pastor care să-i păstorească. Aceasta nu este ceea ce este revelat în cuvântul lui Dumnezeu.

Ceea ce ne spune Biblia este că Cristosul înălțat a dat daruri Trupului lui Cristos, iar aceste daruri perfecționează membrele Trupului, astfel încât membrele perfecționate să funcționeze în Trup pentru zidirea Trupului în dragoste.

Unul dintre darurile pe care Cristos le-a dat Trupului Său sunt păstorii și învățătorii. Aceștia nu sunt păstori și învățători profesioniști sau instruiți; mai degrabă, sunt daruri date Trupului. Și aceste daruri perfecționează sfinții, astfel încât sfinții să poată funcționa păstorindu-se și învățându-se unii pe alții.

Dacă citim 1 Corinteni 12:23-26, vedem că în Trup cu toții trebuie să avem aceeași grijă unii de alții. Unele membre nu sunt prea onorabile, așa că trebuie să le îngrijim și să le păstorim.

Nu suntem aici pentru noi înșine; suntem în Trup, ca membre ale Trupului. Când un membru suferă, toate membrele suferă împreună cu el, iar când un membru este glorificat, toate membrele se bucură împreună cu el.

Păstorirea despre care vorbim este o păstorire reciprocă, o păstorire în reciprocitate. Toți credincioșii în Cristos, indiferent de stadiul lor de creștere spirituală, au nevoie de păstorire; cu toții avem defecte și neajunsuri și avem nevoie ca alții să ne păstorească.

Nu ar trebui să credem că doar tinerii credincioși au nevoie de păstorire; fiecare dintre noi are nevoie de păstorire. Sfinții mai în vârstă, care sunt mai maturi și mai avansați în Domnul, au nevoie de păstorirea reciprocă împreună cu sfinții.

Trebuie să vorbim unii cu alții, să avem grijă unii de alții și să-L administrăm pe Cristos unii altora. Este o păstorire minunată, de exemplu, atunci când un frate sau o soră tânără vine la un sfânt mai în vârstă și îl întreabă ce mai face, chiar împărtășește cu el ceva din ceea ce a savurat din Cristos.

Trebuie să fim sub păstorirea organică a lui Cristos și, de asemenea, trebuie să fim una cu El pentru a-i păstori pe alții (Ioan 10:11, 16; Evrei 13:20-21; 1 Petru 5:4; 2:25). Pe măsură ce facem acest lucru, trebuie să ne dăm seama că suntem atât oi, cât și păstori; suntem oile Domnului în turma Lui și învățăm să-i păstorim pe alții și să fim păstoriți de ei.

Păstorim și suntem păstoriți în reciprocitate. Prin această păstorire reciprocă, biserica este zidită în Trupul lui Cristos (Evrei 5:14; Efeseni 4:12-13). Suntem atât oi, cât și păstori. În Apocalipsa 7 ni se spune că Mielul ne va păstori. Mielul care este pe tron ne păstorește astăzi și ne duce la izvoarele apei vii.

Fie ca noi să nu ne subestimăm și să nu spunem că nu știm prea multe. Atâta timp cât suntem membre ale Trupului lui Cristos, atâta timp cât avem viața divină, suntem atât oi, cât și păstor, căci viața de păstorire este în noi.

Pe măsură ce învățăm să-i păstorim pe sfinți, ne dăm seama că păstorirea este foarte solicitantă; nici măcar predicarea Evangheliei nu este la fel de solicitantă ca păstorirea.

Tot ce are legătură cu păstorirea depinde de cei noi; din partea noastră, venim să-i vizităm și să fim cu ei, dar trebuie să renunțăm la noi înșine, la confortul nostru, la ideile și concepțiile noastre pentru a-i păstori pe alții.

Suntem ca niște părinți, care învață să-i creștem pe cei noi în viața de biserică, distribuind bogățiile lui Cristos în ei. Fiecare dintre noi are darul minunat al păstoririi, deoarece avem viața divină în duhul nostru. Slavă Domnului!

Fie ca toți să învățăm să ne zidim o viață zilnică bazată pe evanghelie, mergând la Domnul ca să ne arate cine ar trebui să fie sub grija păstoririi noastre.

Trebuie să ne deschidem către unii pentru a fi păstoriți de ei și, de asemenea, trebuie să-i păstorim pe alții. Pe măsură ce îi păstorim pe sfinți, trebuie să învățăm să-i ascultăm, astfel încât să ne putem da seama care este situația lor adevărată și reală.

Trebuie să renunțăm la propriile noastre concepții, gânduri, sentimente și vorbiri și să învățăm pur și simplu să-i păstorim pe alții ascultându-i. Păstorirea nu implică multă vorbire din partea noastră; de multe ori trebuie să așteptăm ca cei noi să se deschidă și să ne spună care este situația lor, iar apoi îi putem sluji cu ceva din Cristos.

Secretul contactării oamenilor este să nu le spunem prea multe, ci să-i ajutăm să se deschidă către Domnul și către noi. Nu ar trebui să le dăm oamenilor opiniile sau cunoștințele noastre deșarte; mai degrabă, trebuie să învățăm să-L administrăm pe Cristos celor pe care îi păstorim.

Este bine să ne deschidem către Domnul în această privință, chiar să-I cerem să ne perfecționeze în ceea ce privește păstorirea.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să-i păstorim pe sfinți pentru zidirea Trupului lui Cristos! Aleluia, toți credincioșii în Cristos au nevoie de păstorire și au funcția de a-i păstori pe alții! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că, indiferent de stadiul nostru de creștere spirituală, cu toții avem nevoie de păstorire. Fie ca să ne deschidem Ție zi de zi pentru a primi păstorirea Ta. Fie ca să ne deschidem sfinților perfecționați pentru a fi păstoriți de ei. Vrem să rămânem sub păstorirea organică a lui Cristos și vrem să fim una cu El pentru a-i păstori și pe alții! Aleluia, suntem atât păstori, cât și oi! Slavă Domnului, păstorim și suntem păstoriți în reciprocitate pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos! Amin, Doamne, zidește-Ți Trupul astăzi prin toți sfinții care se ostenesc să păstorească! Perfecționează-ne în păstorirea noastră. Salvează-ne de la a împărți altora propriile noastre idei, concepții sau cunoștințe deșarte. Fie ca să învățăm să păstorim sfinții conform lui Dumnezeu! Fie ca să existe multă păstorire reciprocă între noi în viața de biserică de astăzi, pentru ca biserica să fie zidită ca Trupul organic al lui Cristos!