viața de biserică

Îl savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu pentru a fi biserica, misterul lui Cristos astăzi

22/08/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

https://open.spotify.com/episode/4pjyHY7MzTsaPzag38Lq3k?si=dKPEdl2KQI64IJUoG87Cxg

Trăind în epoca misterului astăzi, înainte ca misterul lui Dumnezeu să se sfârșească, trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi biserica în calitate de mister al lui Cristos, expresia corporativă a lui Cristos; suntem misterul unui mister, căci Cristos trăiește în noi ca încarnare a lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ. Amin!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea misterul lui Dumnezeu, Cristos! Fie ca să vedem că tot ceea ce este Dumnezeu, tot ceea ce are și tot ceea ce a făcut este încarnat în Cristos! Vrem să-L savurăm pe Cristos. Ne dăm Ție nu pentru a face lucruri pentru Tine, ci doar pentru a Te savura! Amin, Doamne, fii savurarea și experiența noastră astăzi! Aleluia, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos, devenim misterul lui Cristos pentru a-L exprima pe Cristos, căci Cristos trăiește în noi și Se manifestă prin noi! Slavă Domnului! Amin!

Săptămâna aceasta am considerat cu rugăciune capitolele 10 și 11 din cartea Apocalipsa pentru a vedea ceva despre Cristos ca Împărat etern care vine să stăpânească pământul și să sfârșească misterul lui Dumnezeu.

Cristos este Împăratul etern și El vine să stăpânească pământul. Chiar acum, pământul se află sub stăpânirea ilegală a lui Satan, căci el uzurpă pământul și toate lucrurile și oamenii de pe el.

Dar Cristos se va întoarce în curând și El îl va judeca pe Satan, îi va distruge lucrările și va revărsa judecata lui Dumnezeu asupra pământului corupt pentru a-l înnoi și a-l face noul pământ cu noul cer unde El își poate stabili împărăția.

Înainte de a veni, însă, El caută să câștige niște biruitori. Noi suntem cei care vedem corupția, imoralitatea, răutatea și răul din lumea de astăzi și ne rugăm ca împărăția Domnului să vină și ca voia Lui să se facă, căci suntem una cu El pentru ca împărăția Lui să vină.

Mai întâi, lăsăm împărăția Lui să vină în noi și ne așezăm sub stăpânirea și domnia Lui. Vrem să fim produși ca biruitori ai Lui. Vrem ca El să ne ia, să ne răpească, la venirea Sa secretă. El vine îmbrăcat într-un nor, în secret, pentru a-i răpi pe sfinții biruitori; apoi, El va veni pe nor, deschis, pentru ca toți să-L vadă.

Când vine, El are curcubeul pe cap, fața Lui este ca soarele, picioarele Lui ca niște stâlpi de foc și Își pune piciorul drept pe mare și pe cel stâng pe uscat. Cristosul care vine cu judecata lui Dumnezeu este aprig și înflăcărat și El judecă ceea ce trebuie judecat! Amin!

În curând, misterul lui Dumnezeu se va sfârși, căci atunci când această epocă se va sfârși, va veni epoca împărăției și eternia, unde toate lucrurile sunt clarificate, nu mai sunt învăluite în mister.

Amin, astăzi trăim în epoca misterului și trebuie să-L savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi misterul lui Cristos până când epoca misterului se va sfârși!

Misterul universului este Dumnezeu, misterul lui Dumnezeu este Cristos, iar misterul lui Cristos este biserica

Coloseni 2:2 spune că misterul lui Dumnezeu este Cristos. În primul rând, universul este un mister; cu măreția și amploarea sa, mereu în expansiune și foarte vast, universul este un mister.

Care este misterul universului? Ce dă universului un sens, un scop? Misterul universului este Dumnezeu. Dacă nu există Dumnezeu, universul nu are sens, nu are scop. Dar Dumnezeu este sensul universului, iar când îl vedem pe Dumnezeu, universul are sens.

Cum îl putem cunoaște pe Dumnezeu? Biblia ne spune că Dumnezeu locuiește într-o lumină de neapropiat (1 Timotei 6:16); omenește vorbind, nu-L putem vedea pe Dumnezeu sau atinge pe Dumnezeu, pentru că nu-L putem vedea cu adevărat cu ochii noștri și nici nu-L putem auzi cu urechile noastre.

Misterul universului, care este Dumnezeu, este, de asemenea, un mister; Dumnezeu este un mister. Misterul lui Dumnezeu este Cristos. Cristos a venit să-L definească pe Dumnezeu, să-L exprime pe Dumnezeu și să-L explice.

Dumnezeu este un mister, iar Cristos, ca încarnarea lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu, este misterul lui Dumnezeu. Cristos este povestea lui Dumnezeu, definiția și explicația lui Dumnezeu.

Când încercăm să-L găsim pe Dumnezeu, este dificil și chiar imposibil, dar dacă venim la Cristos, Îl vedem pe Dumnezeu exprimat și definit.

În acest om unic, un om-Dumnezeu, Isus Cristos, Îl vedem pe Dumnezeu definit și explicat. Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este încarnarea, definiția și explicația lui Dumnezeu; tot ceea ce Dumnezeu intenționează să facă și tot ceea ce este El, este în Cristos și este legat de Cristos.

În afara lui Cristos, nu există Dumnezeu; dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu, trebuie să venim la Cristos. În Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii trupește; adică plinătatea Dumnezeului Treimic locuiește în Cristos într-o formă trupească (Coloseni 2:9). Uimitor!

Cum putem să-L vedem pe Cristos, să-L atingem pe Cristos și să-L cunoaștem pe Cristos? Unde este Cristos astăzi? Cum Îl putem cunoaște și cum Îl putem atinge?

Conform cu Efeseni 3:4, trebuie să avem o înțelegere a misterului lui Cristos; misterul lui Cristos, conform acestei cărți, este biserica. Dacă vrem să-L vedem pe Cristos astăzi, trebuie să venim nu doar la Cuvântul lui Dumnezeu, căci Cristos este încarneat în cuvintele Sale, ci și la biserică, misterul lui Cristos.

Dumnezeu este un mister, Cristos este misterul lui Dumnezeu, iar biserica este misterul lui Cristos. Trăim cu adevărat în epoca misterului.

În vremurile de demult, când trăiau profeții și psalmiștii, chiar și când trăia David, toți încercau să știe ce este ascuns în inima lui Dumnezeu, dar nu puteau să-l vadă sau să-l cunoască.

Misterul lui Dumnezeu ne-a fost revelat doar nouă în Noul Testament, în spirit (Efeseni 3:9). Trebuie să ne exersăm duhul pentru a percepe și a înțelege că misterul lui Dumnezeu este Cristos, iar misterul lui Cristos este biserica.

Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; totuși, singurul Fiu al lui Dumnezeu a venit să-L facă cunoscut (Ioan 1:18). Dumnezeu este un mister; totuși, acest Dumnezeu misterios este încarnat în Cristos.

Cristos nu este doar Dumnezeu; El este Dumnezeu încarnat, Dumnezeu definit, Dumnezeu explicat și Dumnezeu exprimat. Cristos L-a făcut pe Dumnezeu vizibil; ne-a spus că cine L-a văzut pe El a văzut pe Tatăl (Ioan 14:9).

Primul mister din economia lui Dumnezeu este Cristos, care este Dumnezeu exprimat; Cristos este misterul lui Dumnezeu.

Al doilea mister din economia lui Dumnezeu este biserica în calitate de mister al lui Cristos (Efeseni 3:4). Dumnezeu a voit să facă cunoscute care sunt bogățiile gloriei acestei taine printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei. Ce mister: Cristos este în noi ca speranța gloriei!

Când alții se uită la noi, nu-L pot vedea pe Cristos, căci noi suntem cei care trăim, ființele umane, dar în noi îl avem pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu care trăiește și se exprimă.

Cristos este un mister, iar noi, ca biserică, suntem Trupul lui Cristos pentru a-L exprima și noi suntem misterul lui Cristos. Biserica este povestea lui Cristos.

Dacă vrei să-L vezi pe Cristos, să-L savurezi pe Cristos, să-L cunoști pe Cristos și să-L atingi pe Cristos, trebuie să vii la biserică. Când cineva vine la biserică, nu vede doar ființe umane care se adună ca grup social și fac lucruri religioase; el îl vede sau ar trebui să-L vadă pe Cristos.

Biserica nu este altceva decât Dumnezeu manifestat în carne (1 Timotei 3:16); Dumnezeu a fost manifestat în carne nu doar individual în Cristos, ci și corporativ în și ca biserică.

Biserica este cu adevărat misterul lui Cristos, căci Dumnezeu este manifestat în carne în biserică și prin biserică.

Acesta este misterul economiei lui Dumnezeu, care este de a-L distribui pe Cristos ca încarnare a lui Dumnezeu în noi, poporul ales al lui Dumnezeu, pentru ca El să producă un Trup care să fie creșterea încarnării lui Dumnezeu în Cristos, pentru ca Dumnezeu să aibă o expresie corporativă. Amin!

În cele din urmă, Cristos și biserica în calitate de un singur duh sunt marele mister (Efeseni 5:32). Amin, mare este misterul lui Cristos și a bisericii – încarnarea lui Dumnezeu și expresia lui Cristos!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne ca să vedem că misterul universului este Dumnezeu și misterul lui Dumnezeu este Cristos. Amin, fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu venind la Cristos pentru a-L savura pe Cristos. O, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru, ca să Te putem cunoaște și să Te savurăm. Aleluia, misterul universului este Dumnezeu, căci Dumnezeu este sensul și înțelesul universului! Slavă Domnului, chiar dacă Dumnezeu locuiește în lumină de neatins, putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să-L atingem pe Dumnezeu venind la Cristos! Amin, Doamne Isuse, venim la Tine ca încarnare a lui Dumnezeu. Vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Vrem să-L experimentăm și să-L exprimăm pe Dumnezeu savurându-L pe Cristos. Fie ca să-L cunoaștem pe Cristos ca definiție, explicație și expresie a lui Dumnezeu. O, Doamne, vrem să venim la Tine în cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru pentru a Te cunoaște. Fă-ne misterul lui Cristos, biserica, ca expresie corporativă a lui Dumnezeu. Aleluia pentru Cristos și biserică, marele mister! Amin, Doamne, fie ca să vedem acest mare mister și să fim parte din el astăzi!

Îl savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu pentru a fi biserica, misterul lui Cristos astăzi

În Apocalipsa 10:7 ni se spune că misterul lui Dumnezeu s-a sfârșit; când va suna trâmbița a șaptea, misterul lui Dumnezeu s-a sfârșit. Astăzi suntem încă în epoca misterului; suntem încă în misterul lui Dumnezeu, căci tot ce are legătură cu Dumnezeu este un mister.

Împărăția cerurilor, Evanghelia, locuirea lui Cristos și învierea și transfigurarea viitoare a sfinților ca sfârșit al dispensației misterului sunt toate mistere.

La sunarea trâmbiței a șaptea, toate aceste mistere vor fi sfârșite; prin urmare, misterul lui Dumnezeu se va sfârși. Până atunci, însă, suntem în epoca misterului.

Trebuie să învățăm să-L savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi biserica în calitate de mister al lui Cristos astăzi.

Suntem încă aici, savurând de acest mister. Nu suntem doar persoane mântuite care așteaptă ca Cristos să vină și să ne aducă în cer, unde este El, și până atunci, facem tot posibilul să trăim viața creștină. Mai degrabă, Îl savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trăim viața creștină și viața de biserică în această epocă a misterului, învățăm secretul pentru a înțelege și experimenta toate aceste mistere: ne exersăm duhul de credință (2 Corinteni 4:13).

Tot ce are legătură cu Dumnezeu, Cristos, economia lui Dumnezeu și biserica este ceva ce ține de credință, iar credința este în duhul nostru.

Ne exersăm duhul de credință pentru a-L savura pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu și ne exersăm duhul de credință pentru a trăi viața creștină și viața de biserică.

Pe măsură ce călătorim prin această epocă a misterului, suntem oameni ai credinței. Nu privim la lucrurile care se văd, căci sunt trecătoare; privim la lucrurile care nu se văd, care sunt eterne (v. 18).

Ne exersăm duhul de credință pentru a susține ceea ce este de la Dumnezeu și de la Cristos. Credem în Domnul, avem o unire organică cu El în duh și ne exersăm duhul pentru a-L atinge, a-L savura și a-L experimenta.

Mai mult, ne exersăm duhul de credință pentru a vorbi și despre Cristos ca mister al lui Dumnezeu. În noi înșine, falimentăm din nou și din nou; totuși, nu privim la falimentele noastre, ci la Domnul, pentru a fi infuzați cu El ca credință.

Ne îndreptăm privirea spre Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2), pentru a fi infuzați cu El ca credință și a alerga în cursa creștină.

Pe măsură ce ne exersăm duhul de credință, ne dăm seama că există un tron așezat în ceruri și, de asemenea, în duhul nostru, iar Cristos este Împăratul etern. Ne supunem tronului Său, Îl întronăm în ființa noastră și Îi permitem să domnească și să conducă în noi.

De exemplu, când mergem la cumpărături și casierul ne dă mai mult rest decât ar trebui să primim, nu-l băgăm în buzunar și ne bucurăm; mai degrabă, înapoiem ceea ce nu este al nostru.

Acest lucru este misterios pentru cei din jurul nostru, căci nu trăim pentru noi înșine sau prin noi înșine, ci prin viața divină din duhul nostru.

Ne adunăm cu sfinții și Îl savurăm pe Domnul; nu doar facem lucruri împreună, ci ne exersăm duhul pentru a chema numele Domnului Isus, căci Îl iubim. Ne adunăm la instruiri și conferințe și petrecem timp cu Domnul pentru ca El să fie distribuit în noi.

În această epocă a misterului, care este și epoca credinței, ne exersăm duhul de credință pentru a trăi prin credință (Romani 1:17). Suntem oameni ai credinței, trăim prin credință și vrem să ne sporim credința cooperând cu Domnul în toate detaliile vieții noastre creștine.

Vedem ceva din Cristos ca mister al lui Dumnezeu și vedem ca într-o oglindă, în mod obscur, dar știm că, atunci când va veni El, Îl vom vedea față în față (1 Corinteni 13:12).

Avem un gust anticipat al gustului deplin a ceea ce este Cristos și ceea ce va fi El pentru noi.

Când Se va întoarce, credem că credința se va transforma în fapte și lauda va înlocui rugăciunea noastră. Dragostea se va desăvârși într-o perfecțiune fără umbră și Îi vom sluji Domnului în domeniul fără păcat! Aliluia!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a Te contacta și a Te savura ca mister al lui Dumnezeu. O, ce mister este că că Cristos locuiește în noi pentru a fi viața noastră! Slavă Domnului, Dumnezeu a voit să facă cunoscute care sunt bogățiile gloriei acestui mister printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei! Amin, Cristos ca mister al lui Dumnezeu, este în noi și avem speranța gloriei! O, Doamne, ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi biserica în calitate de mister al lui Cristos! Ne exersăm duhul pentru a substanția ceea ce este de la Dumnezeu; vrem să realizăm și să înțelegem ceea ce este Cristos ca mister al lui Dumnezeu. Ne deschidem distribuirii Tale divine. Continuă să Te distribui în noi și menține-ne deschiși Ție. Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață spre maturitate până când Tu vei fi pe deplin exprimat prin noi ca biserică, misterul lui Cristos! Slavă Domnului, suntem oameni ai credinței care ne exersăm duhul de credință pentru a trăi prin credință în această epocă a misterului, până când misterul lui Dumnezeu se va sfârși!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Mystery of God to be the Church as the Mystery of Christ today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 42 cu tema: Cristos, Împăratul etern, care vine pentru a stăpâni pământul și încheierea misterului lui Dumnezeu (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îi dăm lui Cristos primul loc în vorbirea și lucrarea noastră de a-L vorbi pe Cristos și de a-L sluji pe Dumnezeu

13/08/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristos trebuie să aibă primul loc nu doar în viața noastră, ci și în mesajele noastre, căci lucrăm pentru Cristos, îi aducem pe oameni înapoi la Cristos, Îl vorbim pe Cristos și avem o dragoste afectuoasă pentru El, așa că Îl lăudăm și mărturisim despre El, luându-L ca fiind centralitatea și universalitatea noastră.

Doamne Isuse, îți dăm primul loc în ființa noastră. Vrem să Te savurăm ca pom al vieții, iubindu-Te cu cea mai bună dragoste și dându-Ți primul loc în noi. Ai primul loc în lucrarea și vorbirea noastră. Fie ca să nu vorbim nimic altceva decât Cristos. Fie ca lucrarea noastră să nu fie pentru noi înșine, ci pentru Cristos. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Cristos și să-i aducem pe alții înapoi la Cristos, pentru ca ei să-L mănânce pe Cristos ca pom al vieții. Amin, Doamne, Te iubim și ne concentrăm doar asupra Ta! Amin!

Ce privilegiu este să ne împărtășim din Cristos ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi, având astfel o viață de biserică minunată ca o gustare anticipată a Paradisului lui Dumnezeu!

Dacă astăzi ne exersăm duhul doar pentru a-L savura pe Domnul, concentrându-ne nu pe lipsurile sau lucrurile negative din jurul nostru, ci pe Cristos Însuși, oferindu-I prima dragoste, vom savura o viață de biserică minunată și dulce în Domnul și cu sfinții.

Dacă Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi, cu siguranță ne vom împărtăși din pomul vieții în epoca împărăției care va veni. Dar dacă trăim astăzi în noi înșine, fiind doar ceea ce suntem, trăind în întunericul concepțiilor noastre umane, chiar dacă credem că avem dreptate, vom fi în moarte.

Putem fi în viața de biserică și totuși să trăim în moarte și întuneric atunci când nu ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Cristos ca pom al vieții!

În centrul ființei noastre și în centrul vieții de biserică îl avem pe Cristos ca pom al vieții; desigur, chiar lângă Cristos se află pomul cunoștinței binelui și răului. Fie ca astăzi să ne exersăm duhul pentru a-L savura și a-L experimenta pe Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pe tot parcursul zilei, astfel încât biserica să fie un paradis pentru noi! Amin!

Nu vorbim despre utopie și nici nu promovăm închiderea ochilor la problemele existente și neabordarea problemelor dintre sfinți. Pur și simplu vrem să ne întoarcem la pomul vieții. Când trăim după pomul vieții, depinzând de Cristos ca viață, El în noi se va ocupa de probleme, El va da viață altora și El va vindeca bolnavii și va alunga orice demon.

Fie ca noi să-L atingem cu adevărat pe Cristos și să rămânem în contact cu Cristos ca pom al vieții, în timp ce trăim viața creștină și viața de biserică astăzi!

Îi dăm lui Cristos primul loc în vorbirea noastră și lucrăm pentru Domnul pentru a-L vorbi pe Cristos și a-L sluji pe Dumnezeu

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să-I dăm lui Cristos primul loc în toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi; mai mult, trebuie să-I dăm primul loc în mesajul nostru (2 Corinteni 4:5; comp. cu Evrei 1:3; 8:1; 12:2; Psalmii 80:1, 17-19; 110:1-7).

În vorbirea noastră pentru Domnul și în lucrarea noastră pentru El, trebuie să-I dăm Lui primul loc. În primul rând, trebuie să venim la Domnul pentru a obține un mesaj proaspăt și nou de la El, chiar pentru a-L câștiga ca mesaj viu al lui Dumnezeu.

Trebuie să-I cerem să ne facă mesagerii Săi, cei care sunt umpluți cu Cristos ca mesaj viu al lui Dumnezeu și care îi infuzează pe alții cu Cristos. Dumnezeu ne-a făcut capodopera Sa, creați în Cristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele (Efeseni 2:10).

Aceste fapte bune sunt doar Cristos, căci țelul lucrării lui Dumnezeu este Cristos. Trebuie să umblăm în Cristos, să umblăm în faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi; aceasta înseamnă că trebuie să-I dăm lui Cristos primul loc în vorbirea și lucrarea noastră pentru Domnul.

Mulți oameni fac astăzi multe lucruri, iar țelul lor este să facă un nume pentru ei înșiși. Chiar și printre creștini, atât de mulți creștini lucrează, vorbesc și fac fapte mărețe pentru Domnul, dar cumva rezultatul este că își fac un nume pentru ei înșiși, fără a-L avea pe Cristos ca țel. O, Doamne Isuse!

Este posibil pentru noi să lucrăm pentru Dumnezeu, dar să nu-L slujim pe Dumnezeu. Țelul lui Dumnezeu din veșnicie în veșnicie este ca Fiul Său să aibă primul loc în toate lucrurile. Lucrarea și vorbirea noastră ar trebui să fie pentru Cristos.

Trebuie să venim la Domnul pentru a ne purifica motivația, intenția și scopul nostru atunci când vorbim cu alții. Lucrăm nu doar pentru a mântui păcătoșii, ci, mai mult, îi dăm lui Cristos primul loc în lucrarea noastră, astfel încât păcătoșii să fie aduși la Cristos.

Cât de mult succes are lucrarea noastră depinde de cât de mult Cristos este în ea. Lucrarea noastră nu este pentru propria noastră creștere, propriul nostru grup sau propriul nostru mesaj; lucrarea noastră este pentru Cristos, căci vrem ca Dumnezeu să obțină o creștere. Când Dumnezeu câștigă ceva, ar trebui să ne bucurăm, chiar dacă nu este prin propriile noastre mâini.

În lucrarea noastră, ar trebui să-i atragem continuu pe oameni înapoi în centru și să-i lăsăm să vadă că Isus Cristos este Domnul; trebuie să-I dăm Domnului Isus locul Său pe tron (vezi Cânt. cânt 1:1-4; Isaia 6:1, 3; Ioan 12:41).

Este un lucru urât în slujirea creștină atunci când lucrătorii caută să se înalțe pe ei înșiși sau să-și lărgească sfera de influență, să câștige mai mulți adepți și să-și mărească propriul grup. Putem câștiga mulți oameni pentru Domnul, totuși poate exista o ambiție ascunsă și o mândrie în ființa noastră, căutând un fel de respect sau admirație. O, Doamne.

Fie ca noi să ne dăm seama că nu suntem aici pentru a ne înălța pe noi înșine. Cristos trebuie să aibă primul loc în mesajele noastre, în vorbirea noastră și în lucrarea noastră pentru Domnul.

Ar trebui să-L predicăm pe Isus Cristos ca Domn (2 Corinteni 4:5) și ar trebui să ne hotărâm să-L cunoaștem doar pe Cristos și pe El crucificat printre sfinți (1 Corinteni 2:2).

Cristos este centrul și țelul. Îi aducem pe oameni înapoi la Cristos, Îl administrăm pe Cristos oamenilor și vrem doar ca alții să câștige mai mult din Cristos. Cristos este centrul planului lui Dumnezeu și centrul scopului lui Dumnezeu, iar crucea este centrul lucrării lui Dumnezeu.

Trebuie să permitem crucii să lucreze în noi în timp ce-L savurăm și experimentăm pe Cristosul crucificat și trebuie să-I dăm Domnului primul loc în toate lucrurile.

Pentru a-i aduce pe alții înapoi la Cristos, noi înșine trebuie să fim zdrobiți de Dumnezeu și să-I permitem lui Cristos să ocupe primul loc în noi; atunci, mesajul nostru nu va fi doar ceea ce știm, ci însăși persoana noastră, ființa noastră constituită de Dumnezeu (2 Corinteni 4:10-13; Ioan 12:24-26; comp. cu Luca 12:49-50).

Persoana noastră este lucrarea noastră, iar ceea ce le administrăm altora este ceea ce suntem în constituția noastră. Mesajul central nu ar trebui să fie lucruri precum dispensații, profeții, tipuri reprezentative și figuri, împărăția, botezul, vorbirea în limbi, păzirea Sabatului, sfințenia, victoria sau orice altceva de acest gen.

Mesajul nostru central este Cristos. Pur și simplu Îl administrăm pe Cristos altora, îi aducem la Cristos, iar țelul lucrării noastre este ca alții să câștige mai mult din Cristos.

Unui păcătos, Îl împărțim pe Cristos și îl conducem la Cristos. După ce un păcătos este mântuit, ar trebui să-l ajutăm să se consacreze pentru a fi un sclav al lui Cristos și a-L sluji pe Cristos. Trebuie să ne ajutăm unii pe alții să-I dăm lui Cristos primul loc în vorbirea și lucrarea noastră.

Fie ca fiecare dintre noi să luăm inițiativa, personal, pentru a-I acorda lui Cristos primul loc în viața noastră, în viața noastră de zi cu zi, în ființa noastră, în universul nostru personal, în vorbirea noastră, în lucrarea noastră și în toate lucrurile.

Când Domnul ne spune „bine ai făcut”, acest lucru întrece toate laudele lumii; fața zâmbitoare a cerului întrece toate fețele mânioase ale pământului; mângâierea cerului întrece toate lacrimile pământului (Matei 25:21, 23; Ieremia 1:7-9, 18-19; Daniel 4:26).

Doamne Isuse, Îți dăm primul loc în viața noastră de astăzi. Îți dăm primul loc în toate mesajele și vorbirile noastre. Fie ca să nu ne predicăm pe noi înșine, ci pe Cristos Isus ca Domn și pe noi înșine ca sclavi ai sfinților, pentru Domnul. Amin, Doamne, mântuiește-ne de la a lucra pentru Dumnezeu fără să-I slujim lui Dumnezeu. Mântuiește-ne de la a face lucruri pentru Dumnezeu sau în numele lui Dumnezeu, dar cu țelul de a ne face un nume pentru noi înșine. Curăță-ne inima, Doamne, și curăță-ne intenția și scopul în a Te căuta și a Te sluji. Fie ca noi să fim cei care aduc continuu oamenii înapoi la Cristos ca fiind centrul, astfel încât să-L întroneze pe Cristos Isus ca Domn. Îți dăm, dragă Doamne Isuse, locul Tău pe tron în ființa și lucrarea noastră. Ai Tu o cale de a ne zdrobi. Îți permitem să ai primul loc în noi. Fie ca Tu să ne umpli, să ne saturezi și să curgi prin noi ca mesajul nostru. Ceea ce dorim este să auzim „bine făcut”-ul Tău și nu laudele celor din jurul nostru. Ceea ce ne dorim este fața zâmbitoare a cerului și mângâierea cerului! Te iubim, Doamne, și Îți dăm primul loc astăzi!

Îl iubim pe Domnul cu o dragoste afectuoasă și-L luăm ca fiind centralitatea și universalitatea noastră, astfel încât să-I putem da lui Cristos primul loc

Cum putem da unei alte persoane, lui Cristos, primul loc în toate lucrurile? Conform a ceea ce vedem în cuvântul lui Dumnezeu și pe baza experienței noastre, pentru a-I da lui Cristos primul loc în toate lucrurile, trebuie să avem o dragoste afectuoasă pentru El ca Împărat al nostru (Psalmul 45:1-2; 2 Corinteni 3:3, 6).

Când Îl iubim pe Domnul cu o dragoste afectuoasă, limba noastră va fi pana unui scriitor priceput, gata să scrie dragostea noastră pentru El și lauda noastră către El, cu savurarea și experimentarea Lui de către noi, conform cu tot ceea ce este El.

Trebuie doar să ne dăm pe noi înșine să-L iubim pe Domnul. Zi de zi, învățăm să dezvoltăm o relație intimă, personală și afectuoasă cu Domnul, petrecând timp cu El în duh.

Apoi, pur și simplu Îi dăm Lui primul loc în mod spontan, iar când îi întâlnim pe alții, vorbim despre El, căci limba noastră va fi gata, chiar ca pana unui scriitor priceput. Îl vom vorbi pe Cristos și Îl vom împărți pe Cristos la timp și nelatimp, căci Îl iubim pe Domnul cu o dragoste afectuoasă.

Nu doar frații conducători sau cei care transmit mesaje ar trebui să vorbească în numele Domnului; cu toții ar trebui să vorbim în numele lui Cristos, căci Îl iubim, suntem plini de o dragoste afectuoasă pentru El și suntem gata să-L transmitem și altora.

A-L iubi pe Domnul cu prima dragoste, a-I acorda primul loc în toate lucrurile, înseamnă a-L lua ca fiind centralitatea și universalitatea noastră; trebuie să-L luăm ca fiind centrul de susținere și totul pentru noi (Coloseni 1:17-18).

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca centru, conținut și circumferință ale universului nostru personal.

Toate adevărurile din Biblie sunt legate ca o roată cu spițe și butuc; Cristos este centrul și toate adevărurile din Biblie sunt legate de Cristos. Economia lui Dumnezeu este concentrată pe Cristos și este legată de Cristos.

Nu neglijăm anumite adevăruri din Biblie, ci mai degrabă vedem cum se leagă ele de Cristos și ne concentrăm asupra lui Cristos atunci când vorbim cu ceilalți. Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca fiind centralitatea noastră – centrul nostru de susținere și, de asemenea, ca universalitatea noastră, totul al nostru.

În toate lucrurile, fie ca noi să-L contactăm pe Domnul, să ne deschidem către El și să-L luăm ca totul al nostru și ca fiind centrul nostru. În lucrurile mari și în cele mici, în toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi, fie ca noi să-L dăm lui Cristos pe primul loc.

Când îl experimentăm pe Cristos ca și centru și totul al nostru, nu vom avea nimic altceva de oferit altora în afară de Cristos. Orice am citi în Biblie, îl vedem pe Cristos. Când întâlnim păcătoși, vrem doar să-i aducem la Cristos și să-i facem să-L cunoască pe minunatul Cristos.

Când ne întâlnim cu sfinții, limba noastră este gata să vorbească despre minunatul și dragul Cristos pe care L-am savurat și L-am experimentat.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să lucreze în noi și să ne zdrobească, chiar să răzbată în noi, astfel încât El să poată avea primul loc în toate lucrurile.

Înainte de a-i putea conduce pe alții la Domnul, trebuie mai întâi să trăim o viață dându-I lui Cristos primul loc, căci vorbirea noastră cu ceilalți și lucrarea noastră pentru Domnul reprezintă pur și simplu persoana noastră, ceea ce suntem.

Vom compune lucruri pentru Domnul, fie prin mesaje text, mesaje WhatsApp, postări pe rețelele sociale sau chiar imnuri – vom revărsa pur și simplu pe Cristosul pe care l-am savurat și l-am experimentat.

Fie ca noi să învățăm zilnic, în viața noastră de zi cu zi, să-I dăm Domnului primul loc în toate lucrurile. Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca și centru, conținut și circumferință a universului nostru personal. Și să-L lăsăm să curgă din noi atunci când îi întâlnim pe alții, fără să ne fie rușine să-L împărtășim pe Cristos vorbind despre Cel pe care îl iubim!

Doamne Isuse, Te iubim. Te iubim cu prima dragoste. Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință. Te luăm ca fiind centralitatea noastră și universalitatea noastră. O, Doamne, Tu ești centrul nostru. Tu ești conținutul nostru. Tu ești circumferința. Tu ești totul. Fie ca Cristos să fie totul și în toți pentru noi. Ne deschidem Ție și vrem doar să Te iubim mai mult! Vrem să dezvoltăm relația noastră personală, intimă și spirituală cu Tine pe tot parcursul zilei. O, fie ca noi să fim cei care au o dragoste afectuoasă pentru Domnul ca Împărat al nostru! Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim atât de mult încât revărsăm cu lucrurile bune pe care le-am compus pentru Tine! Amin, Doamne, Te iubim, iar limba noastră este ca pana unui scriitor iscusit, gata să scrie dragostea noastră pentru Domnul! Te lăudăm! Vrem să vorbim de bine despre Tine, căci Te-am savurat și Te-am experimentat și vrem să Te împărțim și altora! Amin, Doamne, fie ca să ne întoarcem mereu la Tine pe tot parcursul zilei. Fie ca să nu dorim nimic altceva decât pe Cristos și fie ca să nu vorbim nimic altceva decât pe Cristos! Te iubim, Doamne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Give Christ the First Place in our Speaking and Work to Speak Christ & Serve God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 41 cu tema: Pomul vieții (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Când Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, biserica devine Paradisul lui Dumnezeu pentru noi

12/08/2026 by Credincios in Cristos 7 Comments

Pentru a-L putea mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm primul loc în toate lucrurile, adică trebuie să-L iubim cu prima dragoste, astfel încât să Îl putem savura ca viață în viața de biserică și să avem mărturia lui Isus; pe măsură ce facem acest lucru, viața de biserică devine Paradisul lui Dumnezeu, unde mâncăm pomul vieții împreună cu toți sfinții.

Doamne Isuse, Te iubim. Îți acordăm primul loc în ființa noastră. Te iubim cu prima dragoste. Îți oferim cea mai bună dragoste a noastră. O, Doamne, ne exersăm inima plină de dragoste doar pentru a Te iubi și a Te savura. Te primim ca pom al vieții. Hrănește-ne cu Tine însuți ca viață. Vrem să depindem de Tine în toate lucrurile ca viață. Amin, Doamne, fie ca să ne dăruim să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, astfel încât viața de biserică să devină Paradisul lui Dumnezeu pentru noi! Amin!

Intenția inițială a lui Dumnezeu cu privire la om implică pomul vieții, căci omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și a fost pus de Dumnezeu înaintea pomului vieții. Vedem pomul vieții în grădina Edenului în Geneza capitolul 2, iar în Apocalipsa 21-22, ultimele două capitole ale Bibliei, pomul vieții este din nou prezent.

Din veșnicie în veșnicie, Dumnezeu este viață și El vrea să Se dea pe Sine Însuși ca viață omului, astfel încât El să poată fi viața omului și totul al său. El vrea ca omul să se împărtășească din El ca viață și să depindă de El ca viață. Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care L-am primit pe Cristos ca viață a noastră, iar acum Cristos este viața noastră.

Zi de zi trebuie să permitem vieții lui Cristos să crească în noi, să se răspândească în noi și să curgă în noi, chiar să curgă din noi și către alții. Pentru aceasta, trebuie să ne confruntăm cu tot felul de probleme și obstacole din ființa noastră în calea vieții divine.

Totul în ființa noastră naturală este o piedică în calea vieții lui Dumnezeu, așa că trebuie să ne deschidem Domnului și să ne ocupăm de fiecare parte a ființei noastre înaintea Lui. Dumnezeu nu se va impune niciodată asupra noastră sau prin noi; El vrea să obțină cooperarea noastră.

Fie ca noi să fim dispuși să-L lăsăm pe Domnul să strălucească asupra întunericului concepțiilor noastre umane, a ipocriziei noastre, a răzvrătirii noastre și a capacității noastre naturale, astfel încât să putem trata aceste probleme prin cruce.

Există o singură soluție pentru toate obstacolele în calea vieții lui Dumnezeu în noi: trebuie să trecem prin cruce și să lăsăm crucea să ne zdrobească. Când Îi permitem Domnului să străpungă în noi și lăsăm crucea să lucreze în noi pentru a trata toate obstacolele din calea vieții lui Dumnezeu în ființa noastră, viața lui Cristos va fi liberă să curgă în noi.

Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Domnul în acest fel astăzi.

Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm primul loc în toate lucrurile, iubindu-L cu prima dragoste

Există o legătură între a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții și a-L lua ca prima noastră dragoste. Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm Domnului primul loc în toate lucrurile, adică să-L iubim cu prima dragoste (Apocalipsa 2:4-5; Coloseni 1:18b; 2 Corinteni 5:14-15; Marcu 12:30; Psalmul 73:25-26; 80:17-19).

Cristos este Capul Trupului și Cel dintâi în toate lucrurile; trebuie să-I acordăm primul loc. El este începutul, Cel Întâi Născut din morți, pentru ca El Însuși să aibă primul loc în toate lucrurile. Când Îi acordăm Lui primul loc în toate lucrurile, Îl iubim cu prima noastră dragoste. Totuși, când pierdem prima noastră dragoste pentru Domnul, intervine degradarea.

Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca primul în toate lucrurile, dându-I primul loc. Putem fi credincioși Domnului, să-i testăm pe profeți și apostoli și să facem multe lucrări ca o osteneală a dragostei înaintea Domnului, dar dacă părăsim prima noastră dragoste, suntem în pericolul ca Domnul să vină să ne ia lampadarul.

O, Doamne! Începutul degradării bisericii este să părăsim prima dragoste. Nimic altceva decât dragostea nu ne poate menține într-o relație adecvată cu Domnul. A-L iubi pe Domnul nu înseamnă că avem sentimente efervescente sau o emoție față de El; dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inima noastră și Îl iubim pe Domnul cu dragostea care este în noi.

Fie ca noi să ne întoarcem inima către Domnul doar pentru a-L iubi. A-L iubi pe Domnul cu cea dintâi dragoste, a-I da primul loc în toate lucrurile, înseamnă a-L mânca pe Cristos ca pomul vieții (Apocalipsa 2:7; Ioan 6:57, 63).

A-L savura pe Cristos ca rezervă de viață, adică a-L mânca pe Cristos ca rezerva vieții, ar trebui să fie lucrul principal din viața de biserică.

Poate că știm acest lucru, poate că suntem familiarizați cu acesta, dar trebuie să exersăm zilnic venirea la Domnul și să-L savurăm în cuvântul Său. Trebuie să ne exersăm inima iubitoare față de Domnul pentru a-L iubi cu cea mai bună dragoste și a-I da primul loc în toate lucrurile.

Când Îi dăm Domnului primul loc în lucruri mari și mici, Îl vom savura ca pomul vieții. Conținutul vieții de biserică depinde de savurarea lui Cristos; cu cât noi, frații și surorile, Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât mai bogat va fi conținutul vieții de biserică.

Dar pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca pomul vieții, să-L savurăm ca rezervă de viață, este necesar să-L iubim cu cea dintâi dragoste. Când Îi oferim Domnului prima dragoste, El devine primul în ființa noastră.

În toate lucrurile, de la lucruri mici, cum ar fi felul în care ne pieptănăm și hainele pe care le purtăm, până la lucruri mari, cum ar fi slujba pe care ar trebui să o luăm, orașul sau țara în care ar trebui să locuim și persoana cu care ar trebui să ne căsătorim, trebuie să-I acordăm Domnului primul loc.

Trebuie să avem multe conversații intime cu Domnul, aducând înaintea Lui dorințele, nevoile, scopurile și țintele noastre și să-I acordăm primul loc în toate lucrurile.

Într-un fel, putem spune că lui Dumnezeu nu-I pasă ce cămașă purtăm astăzi și cum ne pieptănăm, căci acestea sunt lucruri personale și nesemnificative, dar dacă în aceste lucruri Îl consultăm pe Domnul și Îl iubim, învățăm să-I acordăm primul loc și, prin urmare, Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții.

Cu cât Îi acordăm mai mult teren Domnului în ființa noastră, cu atât Îl iubim mai mult și cu atât ne împărtășim mai mult din pomul vieții.

Aceasta înseamnă a fi un biruitor, adică a fi o persoană care biruiește pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții. Intenția inițială a lui Dumnezeu a fost ca noi, ca oameni, să mâncăm din pomul vieții, dar din cauza decăderii omului, calea către pomul vieții a fost închisă omului (Gen. 2:9, 16; 3:22-24).

Dar slavă Domnului, prin răscumpărarea lui Cristos, calea pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții a fost deschisă din nou (Evrei 10:19-20).

Acum avem o cale nouă și vie de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții. Cu toate acestea, biserica este degradată, iar religia este peste tot; mulți creștini acordă atenție cunoștinței sau faptelor în loc să acorde atenție lui Cristos și să mănânce din pomul vieții.

Așadar, trebuie să biruim astăzi, adică să biruim pierderea dragostei noastre dintâi pentru Domnul, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții și dându-I Lui prima noastră dragoste, dându-I astfel primul loc în toate lucrurile.

Astăzi, Domnul îi cheamă pe biruitori să facă ceea ce ar trebui să facă biserica, să-I dea Domnului primul loc, să-L iubească cu prima dragoste și să mănânce din Cristos, pomul vieții.

Pentru a-I da Domnului preeminența în toate lucrurile, trebuie să fim dispuși să fim ajustați, să fim zdrobiți și să fim făcuți nimic, pentru ca Domnul să aibă o cale în noi, prin noi și printre noi pentru zidirea Trupului. Fie ca noi să fim sfinții biruitori ai Domnului astăzi, cei care Îl mănâncă pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te iubim. Te iubim cel mai mult. Prima noastră dragoste Îți aparține. Amin, Doamne, îți acordăm prioritate în dragostea noastră. Îți acordăm primul loc. Venim la Tine în toate lucrurile și în legătură cu toate lucrurile. Te iubim și avem nevoie de Tine. Te luăm ca viață și dragoste a noastră. Salvează-ne de a ne părăsi prima dragoste față de Domnul. Fie ca să-Ți acordăm primul loc în toate lucrurile, mari sau mici, pentru ca să putem intra în savurarea lui Cristos ca pom al vieții! O, Doamne Isuse, ne întoarcem la Tine ca prima noastră dragoste. Îți acordăm preeminența în orice fel și în orice lucru. Fie ca lucrul principal a vieții de biserică să fie savurarea lui Cristos de către noi ca pom al vieții. Amin, Doamne, Te iubim cu prima dragoste și venim să Te savurăm ca pom al vieții! Mântuiește-ne de a iubi orice sau pe oricine mai mult decât Tine! Suntem dispuși, Doamne, ca Tu să ai o cale în noi și printre noi. Suntem dispuși să fim ajustați, zdrobiți și să fim făcuți nimic, astfel încât Tu să poți avea primul loc în ființa noastră!

Când Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, biserica devine Paradisul lui Dumnezeu pentru noi

Dacă citim Apocalipsa 2:7, putem spune că, strict vorbind, a mânca din pomul vieții în Paradisul lui Dumnezeu se referă la savurarea specială a lui Cristos ca hrană pentru noi în Noul Ierusalim, în împărăția milenară care vine.

Dar, pe de altă parte, noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm pe Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții ca hrană în duhul nostru, ca fiind o pregustare în viața de biserică de astăzi!

Când facem asta, când Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, viața de biserică devine Paradisul lui Dumnezeu pentru noi, căci Cristos este pomul vieții în mijlocul vieții de biserică pentru ca noi să-L savurăm. Amin!

Fie ca noi să avem urechi deschise să auzim ce vorbește Duhul bisericilor, ca să putem fi biruitorii Domnului astăzi, cei care mănâncă din pomul vieții astăzi.

Pomul vieții este în Paradisul lui Dumnezeu. Dacă ne îndepărtăm de Domnul neiubindu-L cu cea mai bună dragoste și neacordându-I primul loc în toate lucrurile, chiar dacă facem multe lucrări pentru Domnul, El ne sfătuiește să ne pocăim și să ne întoarcem la cea mai bună dragoste și să facem primele lucrări.

O, fie ca noi să fim cei care Îi dau Domnului cea mai bună dragoste astăzi, acordându-I primul loc în fiecare detaliu al vieții noastre creștine și al vieții de biserică! Fie ca noi să-L înălțăm pe Cristos în toate lucrurile!

Când Îi dăm Domnului primul loc în toate și ne menținem mâncatul din Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pe tot parcursul zilei, biserica va fi un paradis pentru noi. Indiferent de starea în care se află biserica, atâta timp cât Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, biserica devine un Paradis pentru noi!

Sentimentele și atitudinea noastră față de biserică depind de situația noastră. Ne putem uita la biserica locală în care ne aflăm și la viața de biserică pe care o avem și ne putem gândi că acesta nu este Paradisul lui Dumnezeu.

Ei bine, avem nevoie de o ajustare; trebuie să mâncăm din pomul vieții! Când Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții, atitudinea noastră se va schimba, căci vom realiza că, într-adevăr, biserica este Paradisul lui Dumnezeu! O, Doamne!

Acest lucru este atât de adevărat în experiența noastră. Dacă permitem oricărui gând sau oricărei atitudini negative sau critice să se strecoare în ființa noastră, chiar dacă ne bazăm critica pe fapte reale și pe probleme și nevoi tangibile din viața de biserică, atitudinea noastră față de biserică s-ar putea să nu fie atât de pozitivă și chiar putem părăsi viața de biserică.

De-a lungul anilor, pe măsură ce trăim viața de biserică, atitudinea noastră față de biserică înseamnă mult. Dacă ne formăm o opinie despre biserică, că există o problemă acolo, că există niște deficiențe, că biserica nu este la nivelul standardelor, ne aflăm într-o situație periculoasă.

S-ar putea să avem perfectă dreptate, căci există o mare nevoie de păstorire, nu există suficiente vizitare printre sfinți, cei noi nu sunt îngrijiți corespunzător și pot fi prezente multe alte probleme, dar evaluând aceste lucruri, Îl mâncăm noi oare pe Cristos ca pom al vieții sau doar trecem în revistă niște observații sau critici?

Cine suntem noi să spunem ceva despre viața de biserică? Singura noastră datorie este să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții. Dacă nu-L mâncăm în prezent pe Cristos ca pom al vieții, ne aflăm în întunericul concepțiilor noastre umane.

Avem concepții despre cum ar trebui să fie viața de biserică, putem avea o atitudine față de ceilalți sau așteptări de la ei; totuși, este posibil să nu mâncăm din pomul vieții.

În loc să ne plângem sau să vorbim despre nevoile bisericii, ar trebui să ne rugăm; ar trebui să ne rugăm și să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții.

Dacă Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi, vom participa la pomul vieții în epoca împărăției, iar biserica devine un paradis pentru noi. Trebuie să practicăm acest lucru. Vedem nevoile. Simțim nevoia pentru una sau alta în viața de biserică. Fie ca să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să nu vorbim negativ sau să facem observații critice cu privire la sfinți sau la biserică.

Motivul intrinsec al pustiirii și degradării bisericii este că Cristos nu este înălțat de poporul lui Dumnezeu, adică nu-I dau preeminența, primul loc, în toate. Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, Îl înălțăm pe Cristos, dându-I preeminența în fiecare aspect al vieții noastre, vom avea restaurare și trezire (Psalmul 80:17-19).

Putem crede că biserica are multe nevoi și este destul de rece, putem simți că avem nevoie de păstorire și nimeni nu ne păstorește, fie ca să venim la Domnul și să-I dăm primul loc. Fie ca noi, ca biserică, să-I dăm lui Cristos preeminența, recunoscându-L ca fiind Cel care este la dreapta lui Dumnezeu. Fie ca noi să-L chemăm și să fim restaurați și înviorați astăzi!

Înălțarea lui Cristos este calea spre trezire și restaurare! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Îți acordăm primul loc în toate lucrurile. Vrem să ne menținem mâncatul din Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pe tot parcursul zilei. Amin, Doamne, fie ca noi să ne concentrăm asupra mâncării lui Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, ca paradis al lui Dumnezeu! Cât de minunat este când Îl acordăm lui Cristos primul loc, Îi acordăm prima dragoste și Îl mâncăm ca pom al vieții! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că aceasta este nevoia noastră astăzi: doar să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții! Ne deschidem Ție. Îți aducem nevoile noastre, nevoile din biserică și lipsurile pe care le vedem în viața de biserică. Salvează-ne de la a-i judeca sau critica pe sfinți sau pe biserică; fie ca mai degrabă să ne rugăm și să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții. Amin, Doamne, Te înălțăm. Îți acordăm primul loc. Îți dăm preeminența în fiecare aspect al vieții noastre, ca să putem experimenta restaurarea și trezirea! Amin, Doamne, restaurează-ne! Trezește-ne! Fă din biserică Paradisul lui Dumnezeu în realitate, unde toți sfinții Îl mănâncă pe Cristos ca pom al vieții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Eat Christ as the Tree of Life, the Church becomes the Paradise of God to us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 41 cu tema: Pomul vieții (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne împărtășim din Cristosul crucificat și înviat ca realitate a pomului vieții

10/08/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să fim aduși înapoi la savurarea lui Cristos ca pom al vieții, în special, la mâncatul Cristosului crucificat și înviat ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi, astfel încât să ne putem împărtăși dintr-o porție specială din pomul vieții în epoca viitoare și să savurăm pomul vieții în Noul Ierusalim pentru veșnicie.

Doamne Isuse, adu-ne înapoi de la orice altceva la savurarea lui Cristos ca pom al vieții astăzi. Ne întoarcem către Tine, dragă Doamne. Venim la Tine în duhul nostru și în cuvântul Tău pentru a fi hrăniți de Tine și hrăniți de Tine. Depindem de Tine ca pom al vieții. Tu ești viața noastră. O, Doamne, arată-ne ce înseamnă să mâncăm din pomul vieții! Arată-ne că pomul vieții este Cristosul crucificat și înviat pentru savurarea și hrana noastră astăzi! Amin!

Nu putem niciodată să subliniem prea mult subiectul pomului vieții, căci atât în Geneza 1-2, cât și în Apocalipsa 21-22 vedem pomul vieții, ceea ce ne arată că intenția eternă a lui Dumnezeu este legată de faptul că mâncăm din acest pom.

Este ușor, însă, ca să credem că știm ce este pomul vieții și să credem că mâncăm din pomul vieții, în timp ce, în realitate, avem doar cunoștința binelui și a răului, ceea ce ne ajută să nu facem răul, ci să alegem binele.

Trebuie să-L lăsăm pe Domnul să strălucească asupra noastră într-un mod proaspăt astăzi, pentru a putea vedea nevoia noastră de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții.

Cât de mult am văzut din pomul vieții? Poate că facem lucrurile de care trebuie să ne ocupăm de obicei în viața noastră de zi cu zi, dar cât de mult îl vedem și-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții?

Fie ca noi să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne expună, astfel încât să ne putem da seama că fiecare fel de problemă pe care o avem, indiferent de care ar fi, este rezultatul unei lipse de viață. Ne lipsește viața. Avem nevoie de mai multă viață. Când vom vedea lipsa noastră de viață, vom avea remușcări și vom mărturisi înaintea Domnului.

Când Domnul va străluci cu adevărat asupra noastră și vom vedea nevoia noastră de mai multă viață din partea lui Dumnezeu, când vom realiza că nu Îl trăim pe Cristos atât de mult, chiar dacă suntem creștini de mulți ani, ne vom pocăi înaintea Domnului.

Vom avea multe tratări cu El. Chiar ne vom opri din a fi și din a lucra și ne vom întoarce pur și simplu la Cristos. Suntem atât de obișnuiți să facem una și alta, să mergem ici și colo și să spunem una și alta, făcând totul în noi înșine și prin noi înșine. Nu depindem atât de mult de Domnul ca pom al vieții.

Fie ca Domnul să strălucească cu adevărat asupra noastră în viața noastră de zi cu zi pentru a ne arăta cât de mult avem nevoie de El, cât de mult trebuie să depindem de El și cât de mult trebuie să ne împărtășim din pomul vieții în realitate și în mod practic astăzi.

Ne împărtășim din Cristosul crucificat și înviat ca realitate a pomului vieții

În Apocalipsa 2:7, Domnul le promite credincioșilor biruitori din Efes că le va da să mănânce din pomul vieții, care este în Paradisul lui Dumnezeu. Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi, astfel încât, atunci când Se va întoarce cu răsplata Sa, să ne răsplătească cu o porție specială din Cristos ca pom al vieții, porția rezervată biruitorilor.

Cuvântul pentru „pom” din „pomul vieții” din Apocalipsa 2:7 este același ca în 1 Petru 2:24, unde ni se spune că Cristos a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate. Acest lucru este foarte interesant. Ne putem întreba ce este pomul vieții, căci nicăieri în Biblie nu avem un capitol sau o carte care să descrie în detaliu ce este pomul vieții.

Dar, pur și simplu privind cuvintele „pomul vieții”, în semnificația și sensul lor în greacă, putem spune că pomul vieții este Cristosul crucificat (implicat de pom) și înviat (implicat de viață). Cristos a murit pe lemn; pomul vieții îl include pe Cristosul crucificat și este El Însuși. Cristos este viața noastră, chiar învierea și viața (Ioan 11:25); pomul vieții îl include și este Cristosul înviat. Acest lucru este minunat!

În întreaga Biblie, pomul vieții îl semnifică întotdeauna pe Cristos ca întrupare a tuturor bogățiilor lui Dumnezeu (Coloseni 2:9) pentru hrana noastră (Geneza 2:9; 3:22, 24; Apocalipsa 22:2, 14, 19).

Dumnezeu este întrupat în Cristos pentru a fi hrana noastră; El a venit pentru ca noi să ne împărtășim din bogățiile a ceea ce este Dumnezeu și El a trecut printr-un proces pentru ca noi să-L putem savura pe Dumnezeu.

În special, pomul vieții pe care îl vedem atât în grădina Edenului, cât și în Noul Ierusalim îl semnifică pe Cristosul crucificat și înviat pentru savurarea și experimentarea noastră.

Putem mărturisi că aceasta este experiența noastră. Ne putem afla într-o anumită situație în care suntem presați și constrânși și ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul; de îndată ce facem acest lucru, crucea lui Cristos ni se aplică pentru a omorî orice din sine și din carne (Matei 16:24) și, de asemenea, îl experimentăm pe Cristosul înviat însuflețindu-ne și nerămânând în niciun fel de moarte sau situație de moarte.

Pe partea negativă, lucrurile negative din ființa noastră, atitudinea noastră, comportamentul nostru și viața noastră de zi cu zi sunt date la moarte pe măsură ce ne împărtășim din Cristos ca pom al vieții. Pe partea pozitivă, trăim în înviere, un singur duh cu Domnul.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou pentru a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, adică să ne împărtășim din Cristosul crucificat și înviat ca realitate a pomului vieții.

Unde-L putem savura pe acest Cristos? În viața de biserică, căci Cristos astăzi este pomul vieții în viața de biserică, ca pregustare a Noului Ierusalim. Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos astăzi, pe măsură ce ne întoarcem către El și rămânem în unirea organică cu El, permițându-I să omoare orice din vrăjmașul din noi și să ne aducă în învierea Lui pentru a trăi într-un singur duh cu El, Îl trăim pe Cristos.

Aceasta înseamnă a birui: a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, adică a ne împărtăși din Cristosul crucificat și înviat în viața noastră de zi cu zi. Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos zilnic în acest fel, vom trăi o viață crucificată și o viață înviată; îl trăim pe Cristosul crucificat și înviat cu care am fost uniți în duh.

Sinele, carnea și omul natural sunt omorâte, iar noi Îl avem pe Cristos trăind în noi, căci nu numai că Îl mâncăm, ci și trăim datorită Lui, depinzând de El pentru toate (Ioan 6:57; 15:1-5). Suntem în El și El este în noi, depindem de El și Îi permitem să facă totul în noi, iar El își aplică moartea și învierea ființei noastre.

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi. Aleluia, pomul vieții este Cristosul crucificat și înviat pentru savurarea și experimentarea noastră de astăzi. Îți mulțumim, Doamne, că ai murit pentru noi pe lemn ca să ne răscumperi și să ne ridici toate păcatele. Îți mulțumim că ai intrat în înviere și chiar că ești înviere pentru noi. Venim la Tine așa cum suntem; aplicăm sângele Tău prețios. Vrem să trăim o viață crucificată prin puterea învierii Tale. Salvează-ne de la a trăi în și prin noi înșine. Fie ca să permitem crucii Tale să lucreze în ființa noastră pentru a da la moarte orice negativ și vechi. Amin, Doamne, adu-ne pe deplin în savurarea și experimentarea Cristosului crucificat și înviat în viața noastră de zi cu zi, ca să putem mânca din pomul vieții și să-L trăim pe Cristos! Aleluia, astăzi Cristosul crucificat și înviat este în biserică, a cărei finalizare este Noul Ierusalim! Slavă Domnului, pentru veșnicie Îl vom savura pe Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pentru hrana noastră!

Să fim recâștigați la a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi

Încă de la crearea omului, principala preocupare a lui Dumnezeu a fost mâncatul omului; El nu i-a spus omului să nu facă una sau alta, ci S-a asigurat că omul știe să nu mănânce ceva din moarte, ci să mănânce ceva din viață.

Dumnezeu S-a pus pe Sine însuși ca pom al vieții în fața omului în Geneza 2:9, iar astăzi noi, credincioșii în Cristos, îl avem pe Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții în duhul nostru.

Lucrul de care avem nevoie astăzi pentru o viață de biserică adecvată nu este mai multă cunoaștere mentală a doctrinelor sau învățăturilor, ci mâncatul Domnului Isus ca pâine a vieții, pomul vieții, în duhul nostru (Ioan 6:57).

Trebuie să citim Biblia, dar nu ar trebui doar să câștigăm mai multe cunoștințe sau doctrine pentru a ne învăța mintea, ci mai multă hrană pentru a ne hrăni duhul din cuvântul lui Dumnezeu (Matei 4:4; Evrei 5:12-14). Domnul este preocupat de hrana noastră; El vrea să fim recâștigați la a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică.

Biruitorului din biserica din Efes, Domnul îi promite că îi va da să mănânce din pomul vieții, care este în Paradisul lui Dumnezeu (Apocalipsa 2:7).

Biruitorului din biserica din Pergam, Domnul îi promite că va mânca din mana ascunsă (2:17), care se referă la mâncarea manei de către copiii lui Israel în pustie (Exodul 16:14-16, 31).

Biruitorului din biserica din Laodiceea, celui care deschide ușa pentru ca Domnul să intre, El îi promite că va intra și va cina cu el (Apocalipsa 3:20).

Domnul dorește să recâștige mâncatul hranei potrivite de către poporul lui Dumnezeu – pomul vieții, mana ascunsă și ospățul, toate acestea fiind tipuri reprezentative ale diferitelor aspecte ale lui Cristos ca hrană pentru noi.

Fie ca noi să fim aduși înapoi la mâncatul lui Cristos ca pom al vieții astăzi. Fie ca nu doar să cunoaștem despre Cristos și să citim Biblia, ci, mai mult decât atât, să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristosul crucificat și înviat în viața de biserică de astăzi.

Nu ar trebui să așteptăm doar până când Domnul va veni să ne dea din pomul vieții ca răsplată; trebuie să-L mâncăm zilnic pe Cristos ca pom al vieții.

Pomul vieții se află în Paradisul lui Dumnezeu, care este Noul Ierusalim; putem avea o gustare anticipată a pomului vieții în viața de biserică de astăzi. Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi, vom fi conduși la gustul deplin al pomului vieții pentru veșnicie.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi, vom fi conduși la o mai mare savurare a pomului vieții ca răsplată în epoca viitoare și, pentru veșnicie, pomul vieții va fi rezerva și porția noastră veșnică, împreună cu toți cei mântuiți de Dumnezeu! Aleluia!

După cum vedem în Apocalipsa 22:2 și 14, savurarea lui Cristos ca pom al vieții în Noul Ierusalim, în cerul nou și pe pământul nou, va fi porția noastră comună ca oameni răscumpărați ai lui Dumnezeu.

Acesta este destinul nostru: să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să bem apa vieții pentru veșnicie, ceea ce ne va face parte din expresia corporativă a lui Dumnezeu, mireasa lui Cristos, pentru a-L străluci pe Dumnezeu în întregul univers. Aleluia!

Fie ca noi să alegem astăzi să fim cei care Îl mănâncă pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să căutăm să-L savurăm pe Domnul ca viață, lăsând deoparte orice cunoștință, bine, rău și alte lucruri, pentru a putea fi biruitorii Domnului astăzi. Biruim mâncându-L pe Isus și Îl mâncăm pe Isus pentru a birui.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, venind la El în cuvântul Său pe calea vieții pentru a ne împărtăși din Cristosul crucificat și înviat în duhul nostru, suntem constituiți să fim credincioșii biruitori ai Domnului astăzi.

Cei biruitori vor fi răsplătiți de Cristos cu o porție specială de a mânca din pomul vieții și din mana ascunsă în epoca viitoare. Fie ca noi să rămânem astăzi în gustul anticipat până când vom fi răsplătiți cu o porție specială în epoca viitoare și vom intra în gustul deplin în Noul Ierusalim!

Fie ca noi să ne întoarcem la cuvântul lui Dumnezeu, rămânând în revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu legat de a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții.

Pomul vieții ne aduce înapoi la început, unde nu există nimic altceva decât Dumnezeu Însuși: Dumnezeu în Cristos ca să fie viața noastră. Astăzi putem munci, ne putem trudi și putem face multe lucruri, dar pe măsură ce facem una și alta, fie ca noi să fim atenți și să ne întoarcem la mâncatul lui Cristos ca pom al vieții.

Pe măsură ce trăim viața creștină în viața de biserică astăzi, fie ca noi să fim aduși înapoi la început, astfel încât să putem uita toate celelalte lucruri și să-L savurăm pe Dumnezeu Însuși ca pom al vieții. El este porția noastră, El este viața noastră și El este rezerva noastră.

Doamne Isuse, adu-ne înapoi la început, unde nu există nimic altceva decât Dumnezeu Însuși în Cristos ca pom al vieții pentru savurarea noastră! Amin, Doamne, fie ca noi să fim aduși înapoi la a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții în toată viața noastră de zi cu zi. Te iubim, Doamne, și venim la Tine în duh din nou. Menține-ne în contact cu Tine pe tot parcursul zilei. Menține-ne în părtășie cu Tine. Ne exersăm duhul pentru a Te atinge și a fi în duh. Luăm cuvântul Tău în noi în calea vieții, astfel încât să-L putem mânca pe Cristos ca pom al vieții. Fie ca noi să ne împărtășim și să-L savurăm pe Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi. Amin, Doamne, sporește-ne savurarea lui Cristos ca pom al vieții în viața de biserică. Fie ca noi să rămânem în pregustarea savurării pomului vieții în această epocă până când vom fi răsplătiți cu o porțiune specială din Cristos în epoca viitoare și cu savurarea deplină a pomului vieții în veșnicie! Aleluia, destinul nostru este să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții pentru veșnicie, pentru a fi expresia Lui corporativă în univers! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Partake of the Crucified and Resurrected Christ as the Reality of the Tree of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 41 cu tema: Pomul vieții (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos hrănește bisericile în divinitatea Sa pentru a produce biruitori pentru economia Sa

29/07/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos are grijă de biserici în divinitatea Sa cu dragostea Sa divină pentru a hrăni bisericile, căci El umblă printre biserici pentru a le cunoaște starea și le vorbește ca Duhul pentru a ajusta și umple lampadarele; Cristos hrănește bisericile în divinitatea Sa și le îngrijește cu drag în umanitatea Sa pentru a ne ajuta să creștem și să ne maturizăm în viața divină, pentru a fi biruitorii Săi și a împlini economia Sa.

Doamne Isuse, ne deschidem îngrijirii Tale cu drag și hrănirii Tale. Îngrijește-ne în umanitatea Ta pentru a ne face să ne simțim confortabil și plăcuți. Îndepărtează tot ceea ce nu este din Cristos, orice este negativ și orice împiedică strălucirea. Amin, Doamne, avem nevoie de hrănirea Ta! Hrănește-ne cu ceea ce ești Tu, astfel încât nevoia noastră să fie satisfăcută, să devenim biruitorii Tăi și să împlinim economia Ta eternă! Amin!

Slavă Domnului că este Fiul Omului care umblă în mijlocul lampadarelor de aur. El cunoaște situația noastră atât personal, cât și corporativ, atât ca creștini individuali, cât și ca biserici locale. El are grijă de noi cu dragoste.

El ne dăruiește rezerva de viață în ființa noastră. Dacă ne deschidem către El și Îl lăsăm să ne îngijească cu drag, El poate îndepărta orice este negativ din noi și poate adăuga mai mult din Sine în ființa noastră.

El este Cel care trăiește în vecii vecilor și trăiește ca să mijlocească pentru noi, chiar să aibă grijă de noi în veci. Cristos nu numai că trăiește, dar trăiește în vecii vecilor. El a murit o singură dată și a înviat o singură dată. După ce a înviat, El trăiește în vecii vecilor. Nu va mai muri, ci va trăi în vecii vecilor.

Cristos nu este doar glorificat cu gloria pe care o avea la Dumnezeu înainte de a fi lumea; El a fost învestit și mai mult cu umanitatea glorificată! Ce minunat! Cristos trăiește în acest fel nu doar pentru Sine, ci și pentru noi, căci El trăiește mereu ca să mijlocească pentru noi. El este chiar acum și apare continuu înaintea feței lui Dumnezeu ca să mijlocească pentru noi.

Pentru că El trăiește, și noi trăim (Ioan 14:19). El trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos. Trăim datorită Lui. El trăiește în vecii vecilor, iar noi trăim și noi într-un singur duh cu El. Trebuie doar să rămânem în prezența Lui, chiar să avem prezența Lui în duhul nostru tot timpul, și vom trăi, așa cum și El trăiește.

Slavă Domnului că El este Dumnezeul care trăiește în vecii vecilor; putem fi siguri de prezența Lui în duhul nostru tot timpul. Nimic nu ne întărește mai mult decât prezența sigură a Domnului; aceasta nu este un sentiment sau o imaginație și nici nu este o iluzie psihologică. El este cu noi. El este în noi.

El este Cel veșnic, Cel atotputernic, Cel care este sursa vieții și Cel care este în noi. Suntem uniți cu El ca un singur duh și, pentru că El trăiește, și noi trăim! Slavă Domnului!

Cristos are grijă de biserici în divinitatea Sa cu dragostea Sa divină: El hrănește bisericile pentru ca noi să creștem și să ne maturizăm în viață, pentru a fi biruitorii Lui și a împlini economia Sa eternă

Pe de o parte, Cristos, ca Fiu al Omului, ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa pentru a ne face să ne simțim confortabil, plăcuți și dulci; pe măsură ce face acest lucru, ne deschidem către El, iar El are o cale de a ne hrăni.

În Apocalipsa 1:13 vedem că Cristos are grijă de biserici în divinitatea Sa cu dragostea Sa divină, semnificată prin brâul de aur de pe pieptul Său, pentru a hrăni bisericile. Există un brâu de aur cu care Cristos, ca Fiu al Omului, este încins la pieptul Său; aceasta semnifică faptul că toată lucrarea este făcută, El are grijă de noi cu dragoste și, în grija Sa pentru noi, este întărit și energizat de divinitatea Sa.

Divinitatea lui Cristos este exercitată atunci când El are grijă de biserici. El trăiește întotdeauna pentru a mijloci și Se distribuie nouă pentru a ne hrăni și a ne face să creștem în viață.

Cristos nu este doar uman, ci și divin; El nu este doar Fiul Omului, ci și Fiul lui Dumnezeu. Ca Fiu al Omului, El îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa, făcându-le să se simtă confortabil și, de asemenea, ajustând lămpile pentru a le face potrivite.

Ca Fiu al lui Dumnezeu, El hrănește bisericile în divinitatea Sa pentru a produce biruitori care să-i îndeplinească economia eternă. Divinitatea lui Cristos, ca energie divină, hrănește bisericile în multe feluri.

Vedem acest lucru în cele șapte epistole către cele șapte biserici din Apocalipsa 2-3. Pe de o parte, Cristos, ca Duh, a vorbit pentru a expune problemele, defectele și neajunsurile din biserici; aceasta a fost îngrijirea Sa cu drag, căci El vrea să elimine orice este negativ și împiedică strălucirea lampadarelor.

Pe de altă parte, El S-a prezentat în multe aspecte diferite și minunate pentru ca bisericile locale să-L savureze, astfel încât să poată fi restabilite la intenția Sa inițială.

În umanitatea Sa, El face ca bisericile să se simtă confortabile și fericite și El înlătură, prin eliminarea lucrurilor rele, a lipsurilor, a eșecurilor și a defectelor menționate în cele șapte epistole către cele șapte biserici.

Pe de altă parte, Cristos hrănește bisericile în divinitatea Sa, în dragoste. El nu doar înlătură ceea ce este negativ prin strălucirea Sa; El le oferă bisericilor și bogățiile ființei Sale.

Cristos ne hrănește cu Sine Însuși ca Cristosul atotinclusiv în slujba Sa completă în trei stadii, astfel încât să putem crește în viața divină și să ne maturizăm în viață pentru a fi biruitorii Lui.

Ceea ce este El satisface fiecare nevoie a noastră. El ne dezvăluie pentru a vedea ce este El și ne hrănește cu bogățiile ființei Sale, chiar cu tot ceea ce este, are și a realizat El.

Pe măsură ce suntem hrăniți din belșug de Cristos cu ceea ce El este în întreaga Sa slujbă, creștem și ne maturizăm în viața divină pentru a fi biruitorii Săi și a împlini economia Sa eternă. Slavă Domnului!

De exemplu, în Apocalipsa 2:7, El hrănește biserica din Efes cu pomul vieții, care este în Paradisul lui Dumnezeu. Cristos este pomul vieții pentru ca sfinții biruitori să-L savureze, să se împărtășească din El și să fie constituiți cu El. Aceasta este atât o promisiune pentru viitor, în epoca împărăției și în veșnicie, cât și ceva ce ar trebui să facem astăzi.

Cristos hrănește bisericile dându-Se lor ca pom al vieții din care ei să ia parte, pentru ca sfinții să crească și să se maturizeze pentru a fi biruitorii Domnului, împlinind economia Sa eternă.

În fiecare biserică și în fiecare biserică, indiferent cât de profunde sunt degradarea și corupția, Domnul prezintă un aspect al ființei Sale pentru a hrăni biserica, chiar pentru a hrăni toți sfinții, pentru ca aceștia să crească în viață spre maturitate pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Cea de-a șaptea biserică, biserica din Laodiceea, Domnul o sfătuiește să cumpere aur, haine albe și alifie pentru ochi, ca să fie mântuită de degradarea ei în starea de căldicel (Apocalipsa 3:18). El promite că va cina cu cei care Îi deschid ușa (v. 20). Acesta este modul în care Cristos hrănește bisericile în divinitatea Sa.

În noi înșine, falimentăm și suntem degradați, așa că avem nevoie ca Domnul, ca Fiul Omului, să vină să ne îngrijească cu drag în umanitatea Sa și să ne hrănească în divinitatea Sa, pentru a putea merge mai departe cu Domnul.

Avem nevoie de El ca fiind aurul nostru adevărat, ca natura noastră divină, ca hainele noastre albe, ca dreptatea noastră trăită din noi și ca alifia pentru ochi, de Duhul ungerii care ne face să-L vedem pe Dumnezeu și scopul Său.

Fie ca noi să ne deschidem lucrării Domnului în divinitatea Sa pentru a hrăni bisericile în dragostea Sa. Fie ca noi să-L mâncăm, să-L bem și să fim hrăniți din belșug cu El, pentru a putea crește și a ne maturiza în viața Sa și a deveni biruitorii în intensificarea Sa înșeptită!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Fiul Omului care Te îngrijești de biserici, îngrijindu-le cu drag în umanitatea Ta și hrănindu-le în divinitatea Ta. Îți mulțumim, Doamne, că hrănești bisericile în divinitatea Ta, pentru ca noi să putem crește în viață spre maturitate și să fim biruitorii Tăi. Ne deschidem Ție, Doamne. Ne deschidem îngrijirii și hrănirii Tale. Ne deschidem pentru a Te savura, a ne împărtăși din bogățiile Tale și a fi hrăniți din belșug cu ceea ce ești Tu astăzi! Amin, Doamne, hrănește-ne astăzi! Fie ca să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv în slujba Sa completă în trei etape, astfel încât să putem crește spre maturitate și să devenim biruitori ai Domnului pentru împlinirea economiei Sale! Te iubim, Doamne! Ne deschidem Ție! Ne deschidem grijii Tale pentru biserici în divinitatea Ta cu dragostea Ta divină. Te luăm ca pom al vieții; ne împărtășim din Tine ca viață și sursă de viață a noastră, astfel încât să putem trăi datorită Ție. Deschidem ușa inimii noastre: intră, Doamne, și ospătează-te cu noi! Fă-ne sfinții Tăi biruitori în biserici astăzi!

Să fim în biserici și să ne deschidem îngrijirii cu drag și hrănirii Domnului

Domnul Isus revelat în Apocalipsa 1 și 2 este Fiul Omului care umblă în mijlocul bisericilor locale, cunoscând situația fiecăreia și îngrijind cu drag și hrănind bisericile.

El este Cristosul umblător; El ajunge să cunoască starea fiecărei biserici. El este, de asemenea, Cristosul vorbitor și El ajustează și umple lampadarele cu ulei proaspăt, rezerva Duhului (Apocalipsa 2:1, 7).

Pentru ca noi să participăm la lucrarea Lui și să savurăm grija Sa, trebuie să fim în biserici. Slavă Domnului că suntem în bisericile locale din recâștigarea Domnului sub bogata grijă a lui Cristos ca Fiu al Omului, dragul nostru Mare Preot!

El este Marele nostru Preot și este ușor atins în umanitatea Sa de simțul slăbiciunilor noastre (Evrei 4:15). Pe măsură ce venim la El sau El vine la noi, El vede starea ființei noastre și starea bisericii și este atins; Se îndură de noi, ne vorbește și ne expune situația în care ne aflăm.

El simpatizează cu slăbiciunea noastră, căci El a fost ispitit în toate privințele la fel ca noi. Ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa; face acest lucru prin însăși prezența Sa, căci prezența Sa ne face să ne simțim confortabil, dulci și plăcuți.

Pe măsură ce ne îngrijește cu drag, El expune și îndepărtează, prin eliminare, toate lucrurile negative. Noi spunem pur și simplu amin strălucirii Sale, iar El face toată lucrarea în noi; El elimină și îndepărtează ceea ce împiedică strălucirea. Apoi, El ne hrănește.

O, pe măsură ce ne simțim confortabil și plăcuți în prezența Lui, Domnul are o cale de a ne distribui ceva din Sine Însuși. El ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa pentru a ne face potriviți, astfel încât să putem fi fericiți, plăcuți și confortabili.

El ne hrănește în divinitatea Sa, astfel încât să putem crește și să ne maturizăm în viața divină, pentru a fi biruitorii Săi și a împlini economia Sa eternă.

Iubim îngrijirea cu drag a Domnului; El ne îngrijește cu drag prin însăși prezența Sa, așa cum un copil este îngrijit cu drag de prezența mamei sale. Pe măsură ce ne îngrijește cu drag, ne deschidem către El.

Îi permitem să-Și facă domiciliul în inima noastră. Îl lăsăm să expună ceea ce este negativ și Îl lăsăm să înlăture ceea ce împiedică strălucirea. Slavă Domnului că, pe măsură ce rămânem în prezența Domnului, ne aflăm într-o atmosferă de tandrețe și căldură, căci ființa noastră este îngrijită cu drag.

Pe măsură ce ne îngrijește cu drag, El ne și hrănește, adăugându-ne mai mult din Sine și dezvăluind un aspect al Său care ne-ar hrăni și ne-ar face să avansăm în Domnul. Experimentăm acest lucru atât personal, cât și corporativ; în special, experimentăm îngrijirea cu drag a și hrănirea Lui în cadrul întâlnirilor bisericilor locale.

Experimentăm o bună părtășie cu Domnul personal, pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și savurăm ceva din Cristos atunci când ne adunăm cu familia și avem părtășie în propria noastră casă. Dar savurăm și mai mult îngrijirea cu drag a și hrănirea din partea Domnului atunci când ne adunăm cu sfinții în întâlnirile bisericii!

Pe măsură ce venim împreună în prezența Domnului, savurăm odihna, mângâierea, vindecarea, curățirea și încurajarea Lui. În atmosfera prezenței Sale, suntem curățiți, suntem mângâiați, suntem vindecați și suntem încurajați.

De atâtea ori, pur și simplu am ajuns la întâlnire și ne-am deschis puțin Domnului, iar El ne-a îngrijit cu drag și ne-a hrănit, făcându-ne să ne simțim plăcuți și hrănindu-ne cu bogățiile ființei Sale! Prin hrănirea pe care o primim de la Domnul, savurăm provizia de viață în interior. Prin îngrijirea cu drag a oferită de Domnul, experimentăm atmosfera mângâietoare și liniștitoare în exterior.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să savurăm îngrijirea cu drag și hrănirea Sa în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică. Fie ca pur și simplu să ne deschidem și să-L lăsăm să ne îngrijească cu drag și să ne hrănească, astfel încât să putem crește spre maturitate și să devenim biruitorii Domnului, pentru a împlini economia Sa eternă.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție astăzi. Ne deschidem îngrijirii și hrănirii Tale. Îți mulțumim că ești Fiul Omului care umblă în mijlocul bisericilor locale astăzi. Îți mulțumim că ești Cristosul umblător care ajunge să cunoască starea fiecărei biserici și chiar starea fiecărui credincios în Cristos. Amin, Doamne, Tu ești Duhul vorbitor care aranjează și umple lampadarele cu ulei proaspăt, rezerva Duhului. Ne deschidem îngrijirii Tale în umanitatea Ta și hrănirii Tale în divinitatea Ta. Aleluia, prin îngrijirea cu drag a Domnului experimentăm atmosfera liniștitoare și reconfortantă în exterior! Slavă Domnului, prin hrănirea Domnului savurăm rezerva de viață în interior. Amin, Doamne, păstrează-ne în bisericile locale, savurându-L și experimentându-L pe Cristos ca Fiu al Omului care îngrijește cu drag și hrănește bisericile. Înaintează în noi. Înaintează printre noi. Păstrează-ne deschiși Ție atât personal, cât și corporativ. O, Doamne, fie ca Tu să câștigi biruitorii din biserici de care Tu ai nevoie pentru împlinirea scopului Tău!