viața de biserică

Zidim biserica și intrăm în viața de biserică pentru a fi mântuiți și pentru a schimba această epocă

16/10/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Prin zidirea bisericii și intrarea în viața de biserică, suntem mântuiți de judecata lui Dumnezeu asupra generației rele de astăzi și separați de această generație, pentru a inaugura o nouă epocă; să nu ne temem să fim diferiți, ci să rămânem în revelația divină și să le împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și e zidit, spre zidirea bisericii.

Doamne Isuse, astăzi ne dăm Ție – doar pentru a Te savura, a Te experimenta și a ne împărtăși din bogățiile Tale. Vrem să fim umpluți cu Tine. Amin, Doamne, fă-Ți domiciliul în inima noastră. Introdu-Te pe Tine Însuți în noi. Aprofundează-Ți lucrarea în ființa noastră. Păstrează-ne în revelația divină din Cuvântul Tău, astfel încât să fim cei pe care Îi poți folosi pentru a pune capăt acestei epoci. O, Doamne, dorim să avem o astfel de viață și o astfel de lucrare, încât să fim mântuiți de judecata Ta asupra acestei generații și, totodată, să punem capăt acestei epoci! Amin!

În această săptămână, am considerat cu un duh rugativ, linia vieții prin prisma lui Noe – viața și lucrarea care au schimbat epoca. Noe a fost un om care a crezut în Dumnezeu, a umblat cu Dumnezeu, I-a fost plăcut lui Dumnezeu și savurat tot ceea ce este Dumnezeu.

Deși Satan a corupt omul până la extrem, iar Dumnezeu a hotărât să distrugă omul pe care îl crease pentru scopul Său, Noe a găsit har înaintea lui Iehova. Se părea că Dumnezeu a fost învins, însă Noe a găsit favoare în ochii lui Iehova. Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca; o astfel de viață a fost trăită prin har și în har, moștenind căile evlavioase ale strămoșilor săi.

Deoarece Noe a umblat cu Dumnezeu, Dumnezeu i-a arătat situația reală a epocii corupte în care trăia. Dar Noe a găsit har înaintea lui Iehova; astăzi, noi trebuie să fim ca Noe – oameni care găsesc har în ochii Domnului.

Deși se pare decăderea omului este atât de gravă, încât singurul lucru pe care Dumnezeu dorește să-l facă este să-l judece pe om, noi trebuie să găsim har zi de zi, venind la tronul harului în duhul nostru, savurând cuvântul harului și experimentându-L pe Dumnezeul Triunic ca har.

Nu doar viața sa, ci și lucrarea sa a fost una care a schimbat epoca. Dumnezeu i-a dat lui Noe o revelație atotinclusivă – o revelație chiar mai vastă decât cea pe care o avuseseră strămoșii săi – iar Noe a fost una cu Dumnezeu, lucrând împreună cu El la construirea corăbiei.

Ce este corabia? Potrivit cu 1 Petru 3:20-21, corabia este un tip reprezentativ al lui Cristos, căci El ne-a răscumpărat, iar în El suntem în siguranță în fața judecății lui Dumnezeu. Corabia este un tip reprezentativ nu doar al lui Cristos ca individ, ci și al Cristosului corporativ – biserica, adică Trupul lui Cristos.

Astăzi, trebuie să zidim biserica, realitatea arcei, pentru a fi mântuiți din această generație strâmbă și pervertită și pentru a-I oferi lui Dumnezeu o cale de a încheia această epocă și de a inaugura epoca împărăției.

Îl împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit, pentru ca Dumnezeu să Se poată zidi pe Sine în omul lor lăuntric pentru zidirea bisericii

Astăzi, trebuie să ne ocupăm de zidirea bisericii. Această zidire constă în lucrarea prin care Cristos este introdus în oameni, zidindu-i împreună prin El, astfel încât ei să devină manifestarea lui Dumnezeu în carne (1 Timotei 3:15-16).

Iată în ce ar trebui să constea lucrarea noastră astăzi. Nu ne limităm doar la predicarea Evangheliei sau la îngrijirea persoanelor noi; lucrarea noastră esențială – aspectul crucial al activității noastre – este să le împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit.

Le împărțim sfinților pe Dumnezeul care zidește și este zidit, pentru ca Dumnezeul Triunic să Se poată zidi pe Sine în ființa lor (Matei 16:18; Efeseni 2:21-22; 3:17a; 1 Corinteni 14:4b).

Economia lui Dumnezeu este centrată pe un singur lucru: lucrarea unică a lui Dumnezeu în univers și de-a lungul tuturor generațiilor. Scopul este ca El Însuși, în Cristos, să Se introducă în poporul Său ales, devenind una cu ei și făcându-i pe ei una cu El. Acest lucru implică contopirea divinității cu umanitatea.

Din partea Sa, Dumnezeu a parcurs un proces pentru a deveni Duhul și pentru a Se introduce în noi. După cum ne arată Efeseni 3:14-18, Dumnezeu ne întărește în omul nostru lăuntric prin Duhul Său, astfel încât Cristos să-Și poată face domiciliul în inima noastră.

Dumnezeu desfășoară o lucrare de zidire în noi, prin faptul că Cristos Își face domiciliul în inima noastră. Putem fi asemenea lui David, dorind să construim o casă pentru Dumnezeu; însă, înainte de a putea face ceva pentru Dumnezeu, El trebuie să realizeze o lucrare de zidire în noi – trebuie să Se zidească pe Sine Însuși în ființa noastră.

Este necesar să-i mântuim pe oameni și să-i perfectăm pe sfinți, dar, în cele din urmă, cel mai important lucru este să le împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit în noi. Pe de o parte, El este Dumnezeul care zidește, căci El săvârșește lucrarea de zidire; pe de altă parte, El este Dumnezeul zidit, căci El Se zidește pe Sine Însuși în noi.

Pe măsură ce practicăm astăzi calea rânduită de Dumnezeu — prin naștere, hrănire, perfectare și zidire — trebuie să o facem în distribuirea divină, având la bază distribuirea Dumnezeului Triunic în alții, astfel încât El să Se poată zidi pe Sine Însuși în poporul Său ales.

Domnul Își zidește biserica, iar noi, astăzi, lucrăm împreună cu El la zidirea bisericii. Fie ca noi să învățăm să practicăm acest singur lucru în tot ceea ce facem pentru Domnul: să Îl împărțim pe Dumnezeul Triunic procesat și finalizat altora, astfel încât El să Se poată zidi pe Sine Însuși în omul lor lăuntric (2 Cor. 13:14; 1 Cor. 3:9a, 10, 12; Rom. 11:36).

Lucrarea noastră nu ar trebui să fie făcută cu lemn, iarbă și paie — elemente ce țin de omul nostru natural, de carnea și de sinele nostru — ci cu aur, argint și pietre prețioase, care reprezintă experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat.

Să ne rugăm ca Domnul să ne învețe să lucrăm în acest fel, căci doar o astfel de lucrare poate schimba epoca. Noe a făcut o asemenea lucrare; la fel trebuie să facem și noi astăzi. S-ar putea să credem că am condus anumiți oameni la credința în Domnul, că avem persoane în grija noastră sau că vizităm oameni noi pentru a-i păstori în casele lor; totuși, cât de mult din Cristos — ca încarnare a Dumnezeului Triunic — a fost introdus în acești oameni?

Dacă analizăm acest aspect înaintea Domnului, vom realiza că nu prea mult din Dumnezeul Triunic a fost introdus în cei de care ne îngrijim și pe care i-am adus la Dumnezeu. Dacă suntem sinceri și autentici, ne vom smeri pur și simplu înaintea Domnului și Îi vom mărturisi neajunsurile noastre.

Vom veni la El așa cum suntem și Îi vom permite, mai întâi, să Se zidească pe Sine Însuși în noi și să ne constituie cu Sine Însuși. Apoi, când ne întâlnim cu alții, când îi vizităm pe cei noi și când mergem să vestim Evanghelia, Îl vom transmite, pur și simplu, Dumnezeul care zidește și este zidit, pentru ca Cristos să Se poată zidi pe Sine în omul lor lăuntric.

Să ne rugăm în această privință, astfel încât, în fiecare aspect al lucrării noastre, să avem acest element intrinsec: împărțirea Dumnezeului care zidește și este zidit întru alții.

Doamne Isuse, dorim să facem o lucrare care schimbă epoca, transmițând astăzi altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Zidește-Te pe Tine Însuți în noi. Introdu-Te pe Tine Însuți în ființa noastră cea mai lăuntrică. Constituie-ne cu Tine Însuți. Dorim să Îl câștigăm pe Cristos într-o măsură mai mare, ca încarnare a lui Dumnezeu, și dorim să Îl împărțim pe acest Cristos către ceilalți. Fie ca lucrarea noastră pentru Domnul, astăzi, să constea în împărțirea către oameni a Dumnezeului care zidește și este zidit, astfel încât Dumnezeul Triunic să Se poată zidi pe Sine în ființa lor! Amin, Doamne, fie ca vestirea Evangheliei, hrănirea credincioșilor și perfectarea sfinților să fie o împărțire a Dumnezeului care zidește și este zidit! Fă-ne una cu Tine în lucrarea Ta de zidire. Zidește-Te pe Tine Însuți în noi și zidește-ne pe noi în Tine Însuți. Învață-ne, scumpe Doamne, să lucrăm împărțindu-L altora pe Dumnezeul Triunic – Cel care a trecut prin procese și a fost finalizat – pentru ca El să Se poată zidi pe Sine în omul lor lăuntric! Ne deschidem Ție și Îți permitem să Îți faci domiciliul în inima noastră. Câștigă-Ți clădirea în noi și prin noi!

Suntem mântuiți de la judecata lui Dumnezeu și separați de această generație rea, pentru a fi introduși într-o epocă nouă prin zidirea bisericii și intrarea în viața de biserică

După cum vedem în Geneza 6:22, Noe nu doar că a primit revelația de la Dumnezeu, dar a și crezut-o și a pus-o în practică. Nu l-a interesat faptul că era diferit de strămoșii săi și de generația sa; el pur și simplu a urmat viziunea pe care a primit-o de la Dumnezeu. Mulți dintre cei din jurul său l-au considerat, probabil, nebun pentru ceea ce a făcut și pentru că a predicat dreptatea, dar el a continuat totuși să facă acest lucru.

Astăzi, trebuie să urmăm modelul său, întorcându-ne mai întâi la revelația divină din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-I permite lui Cristos să Se introducă în noi, astfel încât să putem zidi biserica și să trăim viața de biserică.

Când ne întoarcem la revelația lui Dumnezeu din Cuvântul Său, devenim oameni diferiți; suntem diferiți de cei din jurul nostru, din lume, și suntem chiar diferiți de ceilalți creștini care sunt creștini doar cu numele.

Majorității creștinilor le lipsește revelația divină. Când Daniel și cei trei tovarăși ai săi au rămas în revelația divină, ei au fost diferiți de ceilalți, refuzând chiar să mănânce din mâncarea împăratului.

Pavel a avut revelația divină și a fost diferit, nefiind temător să ia poziție de partea economiei divine a lui Dumnezeu. La fel a fost și Martin Luther în vremea sa, și la fel au fost Watchman Nee și Witness Lee în vremea lor. Revelația divină ne face diferiți și ne determină să trăim o viață și să facem o lucrare care schimbă epoca.

Ceea ce a făcut Noe a fost, mai întâi, să predice dreptatea, iar apoi să zidească corabia (2 Petru 2:5). El a predicat dreptatea ca o formă de protest împotriva acelei generații rele, care era plină de violență. El a depus mărturie despre căile drepte ale lui Dumnezeu. În timp ce predica dreptatea, Noe zidea, de asemenea, corabia.

În principiu, noi facem același lucru; așa cum a făcut Noe în vremea sa, și noi zidim astăzi corabia, conform revelației lui Dumnezeu (Evrei 11:7). Noi zidim biserica nu potrivit vreunei tradiții creștine sau unor practici religioase și nici nu introducem propriile noastre concepții și invenții, ci o facem în întregime conform revelației lui Dumnezeu.

Fie ca noi să ne întoarcem la Cuvântul pur al lui Dumnezeu și să zidim biserica, stând împotriva curentului acestei generații. Chiar dacă acest lucru poate părea nepractic și nerezonabil în ochii celor din jurul nostru, fie ca noi să trăim o viață conform cu revelația divină și să stăm împotriva curentului din această generație.

Prin zidirea bisericii și intrarea în viața de biserică, putem fi mântuiți de judecata lui Dumnezeu asupra generației rele de astăzi, trecând prin marele necaz (Evrei 11:7; Matei 24:37-39; Luca 17:26-27).

Când ne rugăm și ne deschidem Tatălui pentru ca El să ne întărească omul lăuntric prin Duhul Său, astfel încât Cristos să-Și facă domiciliul în inima noastră, Dumnezeu Se zidește pe Sine în noi.

Când ne exersăm duhul pentru a împărți altora pe Dumnezeul care zidește și pe Dumnezeul zidit în noi, cooperăm cu lucrarea de zidire a lui Dumnezeu, construind astfel arca în zilele noastre. Pe măsură ce zidim biserica și intrăm în viața de biserică, suntem mântuiți de judecata lui Dumnezeu și separați de această generație, pentru a fi introduși într-o epocă nouă: epoca mileniului.

Dorim să fim mântuiți de marele necaz care va veni și, mai mult decât atât, dorim să intrăm în epoca mileniului pentru a participa la manifestarea împărăției cerurilor. Așadar, trebuie să facem ceea ce a spus Pavel în Filipeni 2: să ne lucrăm propria mântuire.

Pe de o parte, suntem mântuiți – prin credință și prin har. Pe de altă parte, trebuie să ne zidim și să ne lucrăm propria mântuire cu frică și cutremur, căci Dumnezeu este Cel care lucrează în noi și voința, și înfăptuirea, după buna Sa plăcere.

Trebuie să fim astăzi asemenea lui Noe și familiei sale, participând împreună cu Dumnezeu la lucrarea Sa de zidire; pe măsură ce zidim biserica și intrăm în viața de biserică, această clădire devine mântuirea noastră. Amin! Cu toții trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu, astfel încât ceea ce zidim să devină mântuirea noastră!

Pe de o parte, venim la Domnul și-L savurăm; ne apropiem de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har, spre ajutor la vreme potrivită, zi de zi (Evrei 4:16). Pe de altă parte, mergem împreună cu Domnul la ceilalți, pentru a le aduce pe Dumnezeu!

Venim la Domnul pentru a experimenta harul, mântuirea și puterea, ba chiar pentru a-L respira pe El. Apoi, mergem să facem ucenici din toate neamurile, infuzându-le pe Cristos, astfel încât El să-i poată mântui, regenera, transforma, înnoi și zidi în clădirea Sa.

Pentru aceasta, trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu — nu bazându-ne pe ceva din ființa noastră naturală sau pe sine, ci pe Cristosul care a fost introdus în ființa noastră. Trebuie să le împărțim altora pe Dumnezeul care zidește și este zidit, pentru zidirea bisericii care se finalizează în Noul Ierusalim.

Fie ca viața și lucrarea noastră să schimbe această epocă și să aducă epoca următoare – epoca împărăției – pentru a inaugura Noul Ierusalim pentru veșnicie.

Doamne Isuse, ne întoarcem la revelația divină din Cuvântul Tău. Înlătură orice văl de pe ochii noștri, orice concepții și gânduri religioase, pentru a putea vedea ceea ce dorești să ne vorbești astăzi prin Cuvântul Tău. Vrem să auzim Cuvântul Tău și să-l împlinim. Vrem să ne lucrăm propria mântuire cu frică și cutremur, căci Dumnezeu este Cel care lucrează în noi și voința, și înfăptuirea, după buna Sa plăcere. Amin, Doamne! Astăzi suntem una cu Tine pentru a predica dreptatea și a construi corabia – adică pentru a zidi biserica. Dorim să ne implicăm în zidirea bisericii și să intrăm în viața de biserică, pentru a fi mântuiți din această generație strâmbă și pervertită, precum și de la judecata lui Dumnezeu! Aleluia! Astăzi Îi putem permite Dumnezeului Triunic să Se zidească în noi și să Îl împărțim pe acest Dumnezeu care Se zidește și este zidit în noi și altora, astfel încât Dumnezeu să Se poată zidi și în ei! O, Doamne, ajută-ne să intrăm astăzi în lucrarea Ta de zidire, pentru a fi mântuiți și pentru a încheia această epocă, aducând astfel epoca împărăției!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Building the Church and Entering the Church Life to be Saved and Change this Age, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 2 cu tema: Linia vieții la Noe — viața și lucrarea care schimbă epoca (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să facem o lucrare care schimbă epoca prin zidirea bisericii și trăirea vieții de biserică

15/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca, iar lucrarea lui Noe a fost o lucrare care a schimbat epoca; el a primit o revelație atotinclusivă a intenției lui Dumnezeu, a văzut dorința lui Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu la construirea corăbiei. Noi trebuie să zidim biserica – arca de azi – pentru a pune capăt acestei epoci și a aduce împărăția.

Doamne Isuse, dorim să avem o viață și o lucrare care să schimbe această epocă și să aducă epoca împărăției. Ne dăm Ție azi. Ridică vălul de pe ochii noștri, ca să vedem intenția Ta. Ajută-ne să înțelegem că Tu dorești să Te întorci și să pui capăt acestei epoci. O, Doamne, ajută-ne să vedem dorința inimii Tale: să câștigi biserica zidită ca Trup al Tău! Câștogă Tu arca de astăzi! Suntem una cu Tine, Doamne, pentru zidirea bisericii azi! Amin!

Pe de o parte, trebuie să ducem astăzi un anumit fel de viață – o viață care moștenește toate căile evlavioase ale înaintașilor noștri, astfel încât viața noastră să schimbe epoca. Pe de altă parte, trebuie să înfăptuim lucrarea care schimbă epoca – lucrarea pe care Dumnezeu dorește să o facem pentru a încheia această epocă și a aduce epoca următoare.

Viața pe care ar trebui să o trăim astăzi este o viață a harului, adică o viață în care găsim har înaintea Domnului. Noe a găsit har înaintea Domnului și, prin har, a trăit într-un asemenea mod încât Dumnezeu a avut posibilitatea să judece acea generație și să-i pună capăt.

Trebuie să găsim har înaintea Domnului venind zilnic la tronul harului. Când vedem starea reală a epocii corupte în care trăim, venim la Domnul și găsim har în ochii Săi.

O, când Îl privim pe Domnul, când aplicăm sângele Său prețios și pur și simplu ne îndreptăm privirea spre El, găsim har în ochii Săi! Harul Său face totul pentru noi și în noi. Decăderea omului este atât de profundă, degradarea bisericii este atât de avansată, iar răutatea și corupția omului sunt atât de evidente; totuși, Domnul, în harul Său, poate face atât de multe pentru noi, oameni decăzuți.

Dacă doar ne întoarcem, dacă găsim har în ochii Domnului, harul poate face totul în noi. Harul se găsește în prezența Domnului, căci însăși prezența Sa constituie desfătarea noastră.

Când Îl iubim pe Domnul, ne exersăm duhul pentru a-L atinge și venim la El prin Cuvântul Său al harului, savurăm har. Când ne adunăm împreună cu sfinții, Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic, Cel care a trecut printr-un proces, ca har al vieții.

El este harul nostru pe deplin suficient și, prin harul Său, lucrăm pentru Domnul. Fie ca noi să fim buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu și să trăim o viață a harului, astfel încât viața și trăirea noastră să pună capăt acestei epoci! Amin!

Lucrarea lui Noe a fost o lucrare care a schimbat epoca, prin construirea corăbiei menite să pună capăt acelei generații și să introducă o nouă epocă

Biblia nu ne precizează data și ora revenirii Domnului, dar ne oferă numeroase indicii cu privire la ceea ce se va întâmpla atunci când Domnul Se va întoarce. Așa cum se arată în Matei 24, zilele revenirii Domnului vor fi asemenea zilelor lui Noe.

Oamenii vor mânca și vor bea, se vor căsători și vor da în căsătorie, fără să conștientizeze faptul că judecata se apropie – până în ziua în care Noe a intrat în corabie. Extraordinar!

Noe, la rândul său, a găsit har în ochii Domnului și a moștenit toate căile evlavioase ale strămoșilor săi. El a chemat Numele Domnului, a umblat cu Dumnezeu și I-a adus jertfe lui Dumnezeu, trăind în dreptate.

Mai mult decât atât, pe măsură ce umbla cu Dumnezeu, Dumnezeu Și-a deschis inima față de Noe și i-a făcut cunoscută intenția Sa. Noe a văzut ceva mai mult decât strămoșii săi; el a mers înainte împreună cu Dumnezeu pentru a împlini ceva mai profund.

Enoh a înțeles că trebuie să umble cu Dumnezeu și a umblat cu El până când nu a mai fost, căci Dumnezeu l-a luat. Enoh a profețit, de asemenea, cu privire la venirea Domnului (Iuda 14) și i-a pus fiului său numele Metusala (ceea ce înseamnă: „când va muri el, va veni potopul”).

Noe, însă, a mers mai departe și a întrezărit câte ceva din ceea ce Dumnezeu dorea să facă în vremea sa. El a înțeles că Dumnezeu voia să judece acea generație rea printr-un potop; așa ceva nu se mai întâmplase niciodată, iar oamenii de atunci nici măcar nu știau ce înseamnă acest lucru, dar Noe L-a crezut pe Dumnezeu.

Prin credință, Noe – fiind avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri care nu se vedeau încă și fiind cuprins de o teamă evlavioasă – a pregătit o corabie pentru salvarea casei sale (Evrei 11:7).

El nu doar a umblat cu Dumnezeu, ci a și cooperat cu El, lucrând împreună cu Dumnezeu. A construit o corabie, conform instrucțiunilor divine, pentru salvarea casei sale. Trăind în dreptate și construind corabia, Noe a condamnat lumea din jurul său și a devenit moștenitor al dreptății care vine prin credință.

Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca, iar lucrarea lui Noe a fost o lucrare care a schimbat epoca. Dumnezeu i-a dat lui Noe o revelație atotinclusivă, o revelație suplimentară; El i-a arătat lui Noe că trebuie să construiască o corabie pentru a se salva pe sine, familia sa și multe animale vii de judecata lui Dumnezeu prin potop.

Pe de o parte, Noe a construit corabia timp de mulți ani, lucrând împreună cu Dumnezeu la o lucrare care a schimbat epoca. Pe de altă parte, corabia lui Noe a fost mijlocul prin care Dumnezeu a pus capăt generației corupte și a adus o nouă epocă.

Noe a umblat cu Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu. El a lucrat cu Dumnezeu nu doar câteva zile sau câteva luni; a lucrat cu Dumnezeu mai bine de o sută de ani pentru a construi corabia.

Cel mai probabil, cei din jurul său îl considerau nebun și, probabil, unii dintre ei chiar l-au ajutat cu diverse lucruri; trebuie să fi fost mulți oameni care l-au ajutat, însă numai Noe și familia sa au intrat în corabie pentru a fi salvați de judecata lui Dumnezeu.

Oamenii trebuie să-l fi batjocorit, întrucât el construia o corabie uriașă pe uscat, iar despre un potop nu se mai auzise niciodată. Însă Noe a umblat cu Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu, conform revelației atotinclusive pe care a primit-o de la El.

Perspectiva lui Noe asupra lucrurilor divine a fost mult lărgită prin ceea ce i-a revelat Dumnezeu; el a văzut mult mai mult decât au văzut toți strămoșii săi.

El nu doar că a crezut în Cel nevăzut și a umblat cu El, ci a și urmat instrucțiunile divine, lucrând împreună cu Dumnezeu – iar lucrarea sa a schimbat epoca.

Astăzi, trebuie să fim asemenea lui Noe. Trebuie să ne deschidem Domnului cu privire la acest aspect și să considerăm, în prezența Sa, ce fel de viață și lucrare avem astăzi, astfel încât viața și lucrarea noastră să poată schimba epoca în care trăim – punând capăt acestei epoci și aducând epoca împărăției.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Dorim să găsim har în ochii Tăi astăzi. Venim la Tine, dragă Doamne, și Te savurăm în Cuvântul harului Tău. Descoperă-ne ceea ce se află pe inima Ta. Fie ca astăzi să vedem intenția Ta. Fie ca să înțelegem ce dorești să faci în această epocă. O, Doamne, ajută-ne să vedem că Tu dorești să pui capăt acestei epoci. Fie ca noi să trăim în așa fel încât viața noastră să termine această epocă! Vrem ca lucrarea noastră să fie de așa natură încât să pună capăt acestei epoci! Amin, Doamne! În timp ce umblăm cu Tine, fie să primim o revelație atotinclusivă! Dorim să trăim urmând căile moștenite de la strămoșii noștri și dorim să mergem mai departe împreună cu Tine. Ajută-ne să vedem că Tu dorești să pui capăt acestei generații corupte și să aduci o nouă epocă! O, Doamne, astăzi ne dăm Ție. Fă din noi „Noe” ai zilelor noastre. Ajută-ne să ne lucrăm propria mântuire și să lucrăm împreună cu Tine pentru a înfăptui o lucrare care să pună capăt acestei epoci. Arată-ne ce fel de lucrare trebuie să desfășurăm pentru a aduce sfârșitul acestei epoci și pentru a instaura împărăția! Amin, Doamne, suntem aici pentru Tine și pentru interesele Tale!

Să facem o lucrare care schimbă epoca prin zidirea bisericii și trăirea vieții de biserică

Care este lucrarea pe care trebuie să o facem astăzi pentru a pune capăt acestei epoci? Dacă dorim să fim niște „Noe” ai zilelor noastre, care ar trebui să fie lucrarea noastră astăzi, o lucrare capabilă să schimbe această epocă? Ce trebuie să facem pentru a pune capăt acestei epoci și a aduce epoca împărăției?

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să venim înaintea Domnului cu privire la acest aspect; trebuie să ne îndreptăm spre Cuvântul lui Dumnezeu și spre slujba acestei epoci, pentru a înțelege ce fel de lucrare trebuie să desfășurăm astăzi, astfel încât să punem capăt epocii în care trăim.

Conform cu Matei 16:18 – cea mai importantă profeție din Biblie – Domnul Isus Își va zidi biserica, iar porțile Hadesului nu o vor putea birui.

Ceea ce urmărește Dumnezeu astăzi este zidirea bisericii. Corabia pe care o construim astăzi este, la nivel personal, Cristos împreună cu răscumpărarea Sa – căci El ne salvează de judecata lui Dumnezeu – iar la nivel corporativ, ea reprezintă biserica.

Îi mulțumim Domnului că, de-a lungul epocilor, a revelat adevărul cuprins în Cuvântul Său; astăzi, noi beneficiem de o revelație deplină și atotinclusivă. Asemenea lui Noe în vremea sa, noi moștenim toate căile evlavioase ale strămoșilor noștri și stăm pe umerii lor. Noi moștenim viziunile și revelațiile date de Dumnezeu tuturor celor care ne-au precedat.

Avem calea rânduită de Dumnezeu pentru a ne întruni și a sluji, iar vârful înalt al revelației divine ne-a fost descoperit. Mai mult, Domnul ne-a arătat că ceea ce El dorește în această epocă – ceea ce așteaptă de la poporul Său astăzi – este să câștige bisericile locale ca expresie practică a singurului Trup universal al lui Cristos.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care are un scop; și, deși situația exterioară ar putea sugera că El a fost învins, El nu va fi niciodată învins în ceea ce privește scopul Său.

El dorește să realizeze zidirea bisericii și o viață de biserică practică și minunată, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei Sale (Col. 1:13) și trebuie să fim perfecționați pentru a funcționa, conform măsurii fiecăruia, la zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos (Efes. 4:12).

Domnul a rânduit anumite daruri în Trup pentru perfectarea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea Trupului lui Cristos. El dorește să câștige bisericile locale – lampadarele de aur de pe tot pământul – pentru a-Și asigura astfel mărturia Sa strălucitoare.

El umblă, ca Fiu al Omului, în mijlocul bisericilor locale, purtând de grijă de ele cu dragoste, îndepărtând tot ceea ce nu este în concordanță cu El și adăugând ulei acolo unde este nevoie.

Fie ca noi să trăim o viață care schimbă această epocă și să înfăptuim o lucrare care schimbă această epocă. Fie ca să nu rămânem în urma adevărului prezent, a revelației și viziunii actuale. Vrem să înfăptuim o lucrare care schimbă epoca, participând la lucrarea de zidire a lui Dumnezeu în ziua de astăzi.

Doar atunci când biserica este zidită, iar viața de biserică este trăită astfel încât să constituie realitatea Trupului lui Cristos, poate Domnul să câștige arca – oferindu-I astfel terenul necesar pentru a judeca această generație și a pune capăt acestei epoci.

Astăzi, noi suntem asemenea lui Noe: lucrăm împreună cu Dumnezeu la zidirea bisericii și trăim minunata viață de biserică, pentru zidirea Trupului lui Cristos. Ce dorește Domnul să facă astăzi? În fiecare generație, El a desfășurat o lucrare specifică; care este, așadar, lucrarea pe care El o face în această epocă?

El nu dorește doar să mântuiască oamenii, să-i ajute să-I fie plăcuți lui Dumnezeu, să-i învețe să cheme Numele Domnului și să-i facă în stare să trăiască, să nască și să umble împreună cu Dumnezeu. El dorește să câștige bisericile. El dorește să câștige bisericile locale, zidite astfel încât Trupul lui Cristos să poată fi exprimat în fiecare localitate.

Dumnezeu dorește să-i atragă pe cei care Îl iubesc și Îl caută, adunându-i laolaltă pentru a trăi o viață de biserică autentică – o mărturie împotriva împărăției întunericului a vrăjmașului și o pregătire pentru revenirea Sa. Iată ce intenționează El astăzi.

Arca este un tip reprezentativ al lui Cristos (1 Pet. 3:20-21) — nu doar al lui Cristos ca individ, ci și al Cristosului corporativ, adică biserica, ce constituie Trupul lui Cristos și omul cel nou, care se va finaliza în Noul Ierusalim (Matei 16:18; 1 Cor. 12:12; Efes. 2:15-16; Col. 3:10-11; Apoc. 21:2).

La nivel personal, trebuie să fim mântuiți și să rămânem în Cristos pentru a fi salvați de judecata lui Dumnezeu. La nivel corporativ, trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu pentru a zidi biserica, Trupul lui Cristos, care se va finaliza în Noul Ierusalim.

Trebuie să trăim o viață de biserică adecvată și minunată, astfel încât Dumnezeu să aibă o mărturie în această epocă.

Construirea arcei simbolizează zidirea Cristosului corporativ — având bogățiile lui Cristos ca material de construcție — realizată de cei care lucrează împreună cu Dumnezeu (1 Cor. 3:9-12a; Efes. 4:12; 2:22).

Nu trebuie doar să umblăm cu Dumnezeu, luându-L pe El ca fiind centru și totul pentru noi, ci trebuie, de asemenea, să lucrăm împreună cu Dumnezeu — adică să ne implicăm în lucrarea Lui — pentru a pune capăt acestei epoci.

Fie ca noi să-I aducem acest lucru Domnului în rugăciune și să-I spunem:

Doamne Isuse, dorim să avem o lucrare care să schimbe epoca! Amin, Doamne, arată-ne care este intenția Ta astăzi. Ajută-ne să fim la curent cu Tine, moștenind toate viziunile și revelațiile primite de la înaintașii noștri și trăind în adevărul prezent de astăzi. O, Doamne, ajută-ne să înțelegem că Tu dorești să ridici bisericile! Ajută-ne să vedem că intenția lui Dumnezeu este să-i atragă pe cei care Îl iubesc și Îl caută, adunându-i laolaltă pentru a trăi o viață de biserică autentică — ca mărturie împotriva împărăției întunericului a vrăjmașului și ca pregătire pentru întoarcerea Ta! Ne dăm Ție, Doamne, atât pentru a ne lucra propria mântuire, rămânând în Cristos, cât și pentru a lucra împreună cu Dumnezeu la încheierea acestei epoci! Dorim să facem lucrarea pe care Tu ne-ai dat-o de făcut. Perfectează-ne pentru a fi cei care îndeplinesc lucrarea slujirii, pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Doamne Isuse, dorim să construim astăzi corabia, trăind o viață de biserică potrivită și fiind zidiți împreună cu sfinții pentru mărturia lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, fie ca lucrarea noastră să schimbe epoca! Fă-ne Noe ai zilelor noastre! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Doing a Work that Changes the Age by Building the Church and Living the Church Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 2 cu tema: Linia vieții la Noe — viața și lucrarea care schimbă epoca (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Venim la Tatăl prin Fiul, în Duhul, și primim lumină de sus

07/10/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să înaintăm prin Duhul către Fiul și chiar către Tatăl, pentru a intra în experimentarea intimă a dragului nostru Tată; și trebuie să ne dăm seama că lumina strălucește de sus, din cer, căci există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară.

Doamne Isuse, vrem să înaintăm împreună cu Tine. Condu-ne mai departe în experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic de către noi, pentru ca și noi să Te putem exprima. Îți mulțumim că ne-ai căutat ca Duhul și ne-ai adus la Fiul, ca să credem în Domnul Isus. Aleluia, suntem acum în Cristos și, prin El, avem acces la Tatăl într-un singur Duh! Venim la Tine, Tată, în Fiul și prin Duhul, ca să ne închinăm Ție, să Te cunoaștem și să fim una cu Tine! Amin!

Dacă privim la viața și lucrarea lui Noe, vedem că, mai întâi, el a găsit har înaintea lui Iehova și, în al doilea rând, a umblat cu Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu. El a fost un om drept și a găsit har în ochii Domnului. Trebuie să găsim har în ochii Domnului astăzi.

Zi de zi trebuie să venim la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită. Harul se găsește la tronul harului, în duhul nostru; ori de câte ori ne întoarcem spre duhul nostru, venim la tronul harului. Amin!

Când găsim har, acest har ne poartă poverile și face totul în noi, în locul nostru pentru savurarea noastră. Acest har ne dă puterea să umblăm cu Dumnezeu și, prin har, lucrăm și noi împreună cu Dumnezeu, întocmai cum a făcut Noe.

Trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu, chiar să fim una cu Dumnezeu, pentru construirea corăbiei; corabia este o imagine a Cristosului corporativ. Am început să lucrăm la zidirea corăbiei atunci când am crezut, căci am crezut în Cristosul individual, care a venit să fie Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru.

El este realitatea corăbiei; El a venit ca încarnare a lui Dumnezeu pentru a ne ascunde în Sine și pentru a trece prin judecata lui Dumnezeu în locul nostru. Noi nu am fost judecați de Dumnezeu, ci Cristos a fost. El este Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru.

Mai mult, El este viața noastră și Se introduce pe Sine în noi pentru a fi totul pentru noi, în vederea zidirii locuinței lui Dumnezeu. A zidi corabia înseamnă, pentru noi, a zidi biserica drept Trup al lui Cristos.

Noi nu zidim biserica folosindu-ne de ideile noastre bune, de zelul natural sau de priceperile și abilitățile noastre; noi zidim biserica folosind elementul bogățiilor lui Cristos ca material de construcție. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât avem mai multe din bogățiile lui Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu.

Să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic de către noi – la Tatăl, prin Fiul, în Duhul

Este foarte semnificativ faptul că acea corabie construită de Noe avea trei niveluri (Gen. 6:16); nu avea unul sau două, ci trei. Aceste trei niveluri Îl semnifică pe Dumnezeul Triunic experimentat de către noi.

Trebuie să-L experimentăm pe Dumnezeul Triunic. Știm că Dumnezeul Triunic este Tatăl, Fiul și Duhul, dar cine este reprezentat de nivelul de sus, de cel din mijloc și de cel de jos?

Am putea deduce că, întrucât Cristos – Fiul – Se află la mijloc, El ar putea fi reprezentat de nivelul din mijloc; dar cine îi reprezintă pe cel de sus și pe cel de jos? Trebuie să privim acest lucru în lumina întregii Scripturi.

De exemplu, în Luca 15 avem trei pilde: păstorul care recuperează oaia pierdută, femeia care caută și găsește moneda pierdută și tatăl care îl primește pe fiul risipitor.

Păstorul este o imagine a Fiului – Cristos, Fiul, venind ca Păstorul cel Bun pentru a-Și da viața pentru oile Sale și a le aduce într-o singură turmă, astfel încât să existe o singură turmă și un singur Păstor (Ioan 10).

Femeia care mătură casa, aprinde lampa și caută moneda pierdută până când o găsește Îl simbolizează pe Duhul, care aprinde lampa Cuvântului și cercetează ființa noastră lăuntrică până când ne venim în fire și venim la Domnul.

Tatăl care îl primește pe fiul risipitor Îl simbolizează pe Dumnezeu Tatăl, care ne iubește, ne așteaptă și ne primește cu bucurie atunci când ne întoarcem la El.

Conform experienței noastre, Duhul a venit mai întâi să ne găsească și să ne aducă la Fiul; de asemenea, Duhul ne-a inspirat să ne pocăim și să credem în Fiul. După ce am crezut în Fiul, am strigat: „O, Tată!”

Duhul ne aduce la Fiul, iar Fiul ne aduce la Tatăl. Cu alte cuvinte, Duhul – simbolizat de nivelul inferior – ne aduce la Fiul (1 Pet. 1:2; Ioan 16:8, 13-15), iar Fiul ne conduce, în experimentarea noastră, la un nivel mai înalt, la Tatăl (14:6; Ef. 2:18; 1 Ioan 1:5; 4:8).

Trebuie să continuăm călătoria noastră în Dumnezeul Triunic, în cadrul experienței creștine, până când intrăm în Dumnezeu Însuși și devenim pe deplin una cu Dumnezeu.

De multe ori în viața noastră creștină, deși suntem credincioși în Cristos și avem viața lui Dumnezeu în noi, continuăm să experimentăm cercetarea și iluminarea Duhului în ființa noastră lăuntrică, pentru a ne întoarce la Cristos Fiul prin pocăință.

De atâtea ori – poate de prea multe ori – suntem departe de Domnul; astfel, Duhul strălucește asupra noastră prin Cuvântul lui Dumnezeu și ne cercetează ființa lăuntrică până când ne găsește, pentru a ne aduce înapoi la Domnul.

Când ne întoarcem la Domnul – când revenim la El din toată inima – suntem uniți cu El ca un singur duh (1 Cor. 6:17). Ne place să fim aici, în unirea organică cu Domnul, savurând toate bogățiile Sale.

Cu cât Îl contactăm mai mult, chemând Numele Său și citind Cuvântul Său cu rugăciune, cu atât Îl iubim mai mult pe Domnul, suntem mai mult infuzați cu El și devenim mai mult una cu El. El este una cu noi, iar noi suntem una cu El.

Însă Domnul dorește să mergem și mai sus; El vrea să venim la Tatăl, în Fiul, prin Duhul. Fiul ne conduce la Tatăl.

De exemplu, Evanghelia după Ioan este o carte despre Cristos, Fiul, iar prima Epistolă a lui Ioan este o carte despre Tatăl. În Evanghelia sa, Ioan vorbește despre har, dar în prima sa Epistolă vorbește despre dragoste; dragostea este mai înaltă decât harul.

În Evanghelia după Ioan avem adevărul, dar în prima sa Epistolă avem lumina; Dumnezeu este lumină, iar Cristos este adevărul, iar lumina este mai înaltă și mai profundă decât adevărul.

Trebuie să mergem mai departe, de la Fiul la Tatăl. Trebuie să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic pentru a veni la Tatăl, în Fiul, prin Duhul.

Duhul ne conduce la Cristos, căci El ne arată pur și simplu bogățiile lui Cristos, pentru ca noi să le savurăm și să ne împărtășim din ele. Apoi, Fiul ne conduce la Tatăl, căci Fiul Îl glorifică pe Tatăl și face voia Tatălui, iar Fiul dorește să ne aducă în Tatăl.

Fie ca noi să mergem mai departe cu Domnul, zi de zi, urcând de la un nivel la altul în arcă, până când ajungem la adâncimea ființei lui Dumnezeu – la Tatăl Însuși!

Fie ca să-I permitem Fiului să ne înalțe experimentarea noastră, până la Tatăl. El este calea către Tatăl, El este realitatea care ne permite să intrăm în Tatăl și El este viața care ne dă puterea să venim la Tatăl.

Fie ca să venim la Tatăl prin Isus, Fiul, și să-I dăm glorie, căci lucruri mari a făcut El! Fie să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic până când vom fi în Tatăl – în dragoste și în lumină – împărtășindu-ne din însăși natura ființei lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să mergem mai departe astăzi în experimentarea și savurarea noastră din Cristos. Amin, Doamne, condu-ne mai departe împreună cu Tine până când vom fi în Tatăl! Îți mulțumim că ai venit la noi ca Duh, pentru a aprinde candela Cuvântului lui Dumnezeu și a cerceta adâncurile ființei noastre. Ne deschidem Ție. Fie ca Tu să ne găsești oriunde ne-am afla și să ne conduci la Fiul, pentru a savura bogățiile Fiului. O, cât de minunat este să venim la Domnul din nou și din nou, pentru a savura bogățiile, viața și adevărul Său! Amin, Doamne, fie ca noi să înaintăm cu Tine zi de zi, puțin câte puțin, până când vom ajunge la Tatăl! Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a urca pe o treaptă superioară și a intra în Tatăl! Fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca dragoste și ca lumină, nu doar ca har și ca adevăr. Amin, Doamne, Îți mulțumim că avem acces la Tatăl, într-un singur Duh, prin Cristos! Venim la Tine, Tată. Vrem să Te cunoaștem, să ne închinăm Ție și să Te iubim, fiind aduși la Tine de Cristos, Fiul! O, slavă Tatălui! Ne închinăm Ție, Avva, Tată!

Lumina vine de sus: în biserică există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară

Aspectul celor trei niveluri ale corăbiei este foarte semnificativ. Dacă am avea o casă cu trei niveluri, am putea permite multor oameni accesul la nivelul inferior, dar numai prietenilor noștri apropiați le-am putea permite accesul la primul nivel.

Însă doar celor care ne sunt cei mai apropiați le este permis să ajungă la nivelul de sus, la ultimul etaj, căci acolo se află dormitorul nostru cu comorile și tainele noastre ascunse.

Trebuie să înaintăm până când intrăm în Tatăl Însuși, prin Fiul și prin Duhul. În mod deosebit, la nivelul de sus exista o singură deschidere spre ceruri (Gen. 6:16). Aceasta era fereastra de lumină.

Lumina vine de sus. Lumina nu vine dinspre nord, sud, est sau vest și nici dinspre stânga sau dreapta. Lumina vine de sus.

Faptul de a avea lumină depinde de nivelul pe care ne aflăm. Dacă suntem la nivelul inferior, nu avem multă lumină, iar dacă suntem la nivelul din mijloc, nici acolo nu există prea multă lumină. Doar atunci când ne aflăm la nivelul de sus, la al treilea etaj, putem primi viața divină și putem fi pe deplin în lumină.

Acest lucru este valabil în mare măsură pentru viața noastră creștină și pentru viața de biserică. Am văzut și am întâlnit mulți creștini buni și fervenți, care erau plini de zel pentru Domnul și făceau multe lucruri pentru Dumnezeu. Însă deși ardeau de zel pentru Domnul, nu se aflau cu adevărat în lumină. Nu exista multă lumină în ei.

Dar am întâlnit și frați și surori dragi care, în aparență, poate nu sunt atât de zeloși sau fervenți pentru Domnul, însă, atunci când petrecem timp cu ei, lumina strălucește prin ei, căci ei trăiesc în lumină.

Trebuie să pătrundem mai adânc și să-L experimentăm pe Tatăl prin Fiul și prin Duhul, și trebuie să stăm sub strălucirea Domnului. Trebuie să urcăm mai sus împreună cu Domnul în viața noastră creștină, până când ajungem în lumină și chiar umblăm în lumină, având părtășie unii cu alții (1 Ioan 1:7).

Cu cât suntem mai sus împreună cu Domnul în experimentarea noastră cu El, cu atât avem mai multă lumină; cu cât suntem mai jos împreună cu El, cu atât avem mai puțină lumină.

În mod special, faptul că există o fereastră la al treilea nivel al corăbiei, orientată spre ceruri, semnifică faptul că în biserică – clădirea lui Dumnezeu – există o singură revelație și o singură viziune, prin singura slujbă noutestamentară (Gen. 6:16; Fapte 26:19; Prov. 29:18a; 1 Tim. 1:3-4; 2 Cor. 3:6-9; 4:1).

Astăzi par să existe atât de multe slujbe, misiuni și denominațiuni, cu mulți oameni care vorbesc despre lucruri diferite. Însă în clădirea lui Dumnezeu există o singură fereastră spre cer; lumina vine de sus.

Pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară. Lumina nu vine dinspre nord sau sud, dinspre est sau vest, ci din ceruri. Trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său și să venim la slujbă, pentru a putea sta sub lumina Domnului.

Trebuie să avem parte de revelațiile cerești. Nu trebuie să avem viziuni și revelații diferite; avem o singură viziune și o singură revelație, care este viziunea unică a lui Dumnezeu – viziunea epocii care ne-a luminat.

Prin slujba noutestamentară – slujba epocii – ne este descoperită dorința inimii lui Dumnezeu. Viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu trebuie să guverneze și să controleze întreaga noastră viață, acțiunile și mișcarea noastră.

Trebuie să stăm în slujbă și să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și în noi, pentru a ne aduce întreaga ființă în lumină. Fie ca noi să vedem că lumina vine de sus și să ne aflăm sub un cer limpede ca cristalul, sub vorbirea slujbei epocii, pentru a primi strălucirea Domnului astăzi.

Fie ca noi să respingem învățăturile care diferă de slujba noutestamentară (Gal. 1:6-9; Rom. 16:17; 1 Tim. 1:3) și să rămânem în învățătura unică a economiei lui Dumnezeu astăzi.

Doamne Isuse, adu-ne întreaga noastră ființă în lumină și păstrează-ne în lumină. Amin, Doamne, vrem să umblăm în lumină și să fim în lumină, așa cum și Tu ești în lumină. Salvează-ne de la a face lucruri pentru Dumnezeu doar în exterior sau de la a fi plini de zel pentru biserică; fie ca noi să fim în lumină! O, fie să-Ți permitem să strălucești asupra noastră, să scoți la iveală orice întuneric, să tratezi orice păcat și să aduci întreaga noastră ființă, cu toate activitățile și lucrurile ei, în lumina Ta. Doamne Isuse, adu-ne mai sus împreună cu Tine până când vom fi în deplina lumină a soarelui, sub strălucirea Ta luminoasă! Fie ca să fim sub strălucirea Ta atunci când venim la Cuvântul Tău și să rămânem sub slujba noutestamentară! Aleluia, există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară, astăzi, în biserică, ca clădire a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca o viziune clară și călăuzitoare a economiei lui Dumnezeu să ne îndrepte inima și să ne guverneze viața de zi cu zi. Vrem să rămânem sub cerul senin pentru a Te vedea față în față, pentru a trăi într-un singur duh cu Tine și pentru a avea întreaga noastră ființă în lumină! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Come to the Father through the Son by the Spirit and Receive Light from Above, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Să trăim și să lucrăm conform viziunii epocii pentru a schimba epoca (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim credincioși în slujire pentru a-L da pe Dumnezeu ca hrană sfinților din casa lui Dumnezeu

10/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Dacă vrem să urmăm Mielul și să mergem spre maturitate pentru a deveni primele roade, trebuie să fim credincioși în slujire Domnului în misiunea Sa de a-L da pe Dumnezeu ca hrană membrilor casei Sale, astfel încât să-L putem câștiga pe Cristos ca răsplată în împărăția Sa viitoare; trebuie să fim canale de alimentare pentru a da poporului Său hrană la timpul potrivit.

Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine în cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru. Cât de mult ne place să petrecem timp cu Tine citind Biblia și slujba, astfel încât să putem fi umpluți cu bogățiile lui Cristos! Amin, Doamne, umple-ne și saturează-ne cu bogățiile Tale. Fie ca noi să fim umpluți de Tine până la refuz, astfel încât să-L putem administra pe Dumnezeu ca hrană sfinților. Fie ca să existe o curgere a vieții, o curgere a bogățiilor lui Cristos, ieșind din ființa noastră cea mai profundă pentru a-i hrăni pe alții! Amin!

Pe de o parte, pentru a fi primele roade, trebuie să petrecem timp cu Domnul, să-L savurăm, să-L iubim, să creștem în viață spre maturitate și să avem o umblare personală cu Dumnezeu prin credință. Pe de altă parte, faptul că suntem primele roade este o umblare corporativă, căci nu trăim ca creștini individuali, ci ca membre ale Trupului lui Cristos.

Ca membre ale Trupului, suntem interconectați, avem părtășie unii cu alții și depindem unii de alții. Așa cum trupul omenesc este compus din multe membre și fiecare membru crește, dar împreună trupul crește și, de asemenea, toate membrele funcționează interconectate, tot așa este și în Trupul lui Cristos.

Umblarea noastră cu Domnul prin credință nu este ceva ce facem individual pentru noi înșine; facem acest lucru în și pentru Trup, căci suntem aici pentru zidirea Trupului lui Cristos. Domnul ne-a așezat în viața de biserică, unde suntem relaționați cu sfinții, avem părtășie cu sfinții și învățăm să le împărțim viață sfinților.

Pe de o parte, trebuie să umblăm cu Dumnezeu, având o umblare personală, intimă și dulce cu Dumnezeu prin credință, încrezându-ne întotdeauna în El și renegându-ne pe noi înșine, pentru ca Cristos să trăiască în noi. Umblăm cu Dumnezeu în sus, apropiindu-ne zilnic de Dumnezeu până când într-o zi vom fi pe deplin în prezența Lui.

Pe de altă parte, umblarea noastră cu Dumnezeu și trăirea unei vieți pentru satisfacția lui Dumnezeu se face în Trup, în casa lui Dumnezeu, iar ca membri ai casei lui Dumnezeu, trebuie să învățăm să împărțim viață sfinților, chiar să le dăm hrană la timpul potrivit.

Fie ca noi să fim cei care nu numai că umblăm cu Dumnezeu personal, ci, mai mult decât atât, învățăm să-L împărtășim pe Dumnezeu sfinților pentru zidirea bisericii.

Să fim credincioși în slujire în misiunea Domnului de a-L da pe Dumnezeu ca hrană sfinților din casa lui Dumnezeu

În Matei 24:45-51 vedem că trebuie să fim credincioși în slujire în misiunea Domnului de a-L da pe Dumnezeu ca hrană membrilor casei lui Dumnezeu, pentru a-L putea câștiga pe Cristos ca răsplată în împărăția viitoare.

Dacă vrem să-L urmăm pe Miel astăzi și să mergem spre maturitate pentru a deveni primele roade, trebuie să fim cei credincioși în slujire pentru a-L da pe Cristos ca hrană celor din casa lui Dumnezeu. Casa este formată din credincioși (Efeseni 2:19) care constituie biserica (1 Timotei 3:15).

A da hrană sfinților înseamnă a împărți cuvântul lui Dumnezeu și al lui Cristos ca rezervă de viață credincioșilor din biserică. Cu toții trebuie să învățăm cum să împățim rezerva de viață casei Domnului la timpul potrivit.

Pe de o parte, în ceea ce privește viața, trebuie să avem o umblare personală cu Domnul, o căutare personală și intimă a lui Cristos ca fiind Cel mai prețios. În acest aspect, suntem la fel ca fecioarele care Îl iubesc pe Domnul și vor ca El să vină curând.

Pe de altă parte, în ceea ce privește slujirea, trebuie să fim sclavii credincioși ai lui Dumnezeu care Îi slujesc Domnului. Îi slujim Domnului nu în principal făcând lucruri în biserică sau în exterior; Îi slujim dând hrană poporului Său.

Aceasta este pentru ca noi să-L putem urma pe Miel oriunde merge El și pentru ca noi să fim aduși la maturitate. Îl primim pe Domnul ca viață, Îl savurăm ca viață în cuvântul Său și pregătim ceva pentru a da și altora. Vrem să dăm poporului lui Dumnezeu hrană la timpul potrivit.

Cine este deci robul credincios și prudent, pe care stăpânul l-a pus peste casa Lui ca să le dea hrană la timpul potrivit? Fericit este robul acela pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând așa; El îl va pune peste toate bunurile Sale.

Dumnezeu are o casă și, pentru a avea grijă de toți cei din casa Lui, El are o administrație a casei, o economie. Dumnezeu are o economie pentru a Se distrui ca hrană membrilor casei Sale pentru expresia Sa (1 Timotei 1:4; 3:15; Efeseni 2:19).

El ne dă hrană nu numai El însuși direct, ci în principal prin alți membri ale casei Sale. Nu Dumnezeu Însuși strălucește din cer ca să ne predice Evanghelia sau să ne vorbească individual; El ne vorbește prin membrele Trupului Său, iar bogățiile Sale ne sunt împărțite de către sfinții din jurul nostru.

Dumnezeu a pus sclavi credincioși și înțelepți peste casa Sa ca administratori ai casei, ispravnici, canale de alimentare, astfel încât aceștia să dea poporului Său hrană la timpul potrivit (Matei 24:45; 1 Corinteni 9:17; Efeseni 3:2; 1 Corinteni 4:1; 1 Petru 4:10; Filipeni 1:25).

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul, ne deschidem către El, avem părtășie cu El, cugetăm cu rugăciune la cuvântul Său și Îl savurăm în viața noastră de zi cu zi, suntem constituiți cu bogățiile lui Cristos.

Aceste bogății devin însăși ființa noastră, căci suntem umpluți și saturați de Domnul. O astfel de constituție și savurare nu este doar pentru noi, pentru a crește în viață spre maturitate, ci, mai mult decât atât, pentru ca noi să le împărtășim celor din jurul nostru.

Trăim în casa lui Dumnezeu și suntem cu toții puși de Domnul să le dăm altora hrană la timpul potrivit. Nu doar prezbiterii, conlucrătorii, cei mai în vârstă sau cei responsabili ar trebui să-L împartă pe Cristos altora; fiecare dintre noi are o porție din Cristos!

După cum spune 1 Petru 4:10, fiecare dintre noi a primit un dar și ar trebui să-l administrăm între noi, ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu. Fiecăruia ni s-a dat un dar, o porție din Cristos; trebuie să învățăm să-L împărțim pe Cristos ca hrană pentru sfinți.

Ce înseamnă să dai hrană sfinților, membrilor casei lui Dumnezeu? Înseamnă oare ca să pregătim o predică sau să scriem o distribuire bună și solidă din cuvântul lui Dumnezeu pentru a o recita sau a le citi? Nicidecum!

A le da hrană se referă la împărțirea cuvântului lui Dumnezeu și a lui Cristos ca rezervă de viață pentru credincioșii din biserică. Îl savurăm pe Cristos ca Duh dătător de viață în cuvânt ca hrană a noastră, căci ne împărtășim din bogățiile Lui în cuvântul vieții (Ioan 6:57, 63, 68; Fapte 5:20).

Înainte de a-i putea hrăni pe alții, trebuie mai întâi să mâncăm și să fim constituiți cu cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să petrecem mult timp cu Domnul în cuvântul Său, cugetând cu rugăciune la cuvântul Său și cugetând asupra lui. Trebuie să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu și să cugetăm asupra lui, gustându-l și savurându-l printr-o analiză atentă (Efeseni 6:17-18; Ps. 119:15; Ezechiel 3:1-4).

Pe măsură ce facem acest lucru, pe măsură ce ne dedicăm rugăciunii și slujbei cuvântului (Fapte 6:4; 2 Corinteni 3:6, 8; Ioan 7:37-39; comp. cu Evrei 7:25; 8:2), suntem constituiți cu bogățiile lui Cristos și putem împărți aceste bogății și altora.

Fie ca noi să fim sclavii credincioși, sclavii prudenți, care împart bogățiile lui Cristos ca hrană sfinților din casa lui Dumnezeu pentru creșterea lor în viață, pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Fie ca noi să-L urmăm în felul acesta pe Miel, Mielul care ne păstorește, pentru ca să-i putem păstori și pe sfinți în casa lui Dumnezeu și să fim produși ca primele roade spre satisfacția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să-L urmăm pe Miel și să mergem spre maturitate pentru a deveni cele dintâi roade! Amin, Doamne, fă-ne sclavii credincioși și prudenți în casa Ta, cei care dau hrană poporului lui Dumnezeu la timpul potrivit. Fie ca noi să fim credincioși în slujire în misiunea Domnului de a-L da pe Dumnezeu ca hrană membrilor casei Sale, astfel încât să-L putem câștiga pe Cristos ca răsplată în împărăția viitoare! O, Doamne Isuse, Te lăudăm că ne-ai pus în casa Ta pentru a savura toate bogățiile Tale în sfinți și împreună cu sfinții! Aleluia, Dumnezeu are o casă și o administrație a casei, o economie, pentru a Se distribui pe Sine ca hrană în noi! Ne deschidem, Doamne, să Te savurăm ca hrană a noastră. Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a ne împărtăși din bogățiile Tale. Fie ca noi să fim umpluți și constituiți cu bogățiile lui Cristos, astfel încât să putem distribui aceste bogății și altora din casa Ta. Amin, Doamne, venim să ne rugăm asupra cuvântului Tău și să cugetăm cu rugăciune asupra lui. Vrem să gustăm cuvântul Tău savurându-l cu atenție. Umple-ne cu bogățiile Tale și revarsă bogățiile Tale prin noi către sfinții din jurul nostru!

Le slujim evanghelia păcătoșilor și oferim hrană sfinților la momentul potrivit

Fiecare mamă potrivită știe că mâncarea este foarte importantă, iar mâncarea la momentul potrivit este calea de a-i ajuta pe cei din casa ei să crească și să fie persoane potrivite.

Ea gătește și pregătește un mic dejun, un prânz și o cină bună pentru cei din casa ei și se asigură că toată lumea mănâncă cum se cuvine și este satisfăcut, căci a mânca hrană potrivită la momentul potrivit este calea de a crește în viață spre maturitate.

Cine servește mâncare altora cunoaște momentele stabilite pentru a le împărți mâncarea.

În mod similar, în casa lui Dumnezeu, noi suntem cei care nu numai că mâncăm și Îl savurăm pe Domnul personal, ci și Îl împărțim pe Cristos ca hrană altora, membrilor casei lui Dumnezeu.

Nu le dăm doar o cafea și o gogoașă, ceva ce pregătim sau cumpărăm în grabă; pregătim feluri de bucate sănătoase, căci Îl savurăm pe Domnul și ceva din Cristosul pe care-L savurăm curge către ei pentru hrana lor.

A fi un sclav credincios înseamnă a fi sârguincios; trebuie să fim sârguincioși să pregătim mâncarea și să o împărțim la momentul potrivit. Care este momentul potrivit pentru a oferi mâncare? Pe de o parte, Pavel a spus că ar trebui să vorbim la timp și nela timp; pe de altă parte, trebuie să oferim mâncare sfinților ori de câte ori ne întâlnim.

Avem întâlnirea de Masa Domnului, întâlnirea de rugăciune, întâlnirea de profeție, întâlnirile de acasă și întâlnirile de grup; toate întâlnirile noastre sunt vremea potrivită pentru a le oferi altora mâncare.

Fie ca să nu fim leneși în savurarea și căutarea Domnului, ci să fim sârguincioși în căutarea Lui în Cuvânt, astfel încât să putem fi hrăniți și, de asemenea, să pregătim ceva care să servească drept hrană sfinților atunci când ne întâlnim.

Ori de câte ori venim la întâlnirea de Masa Domnului, la întâlnirea de profeție, la întâlnirea de rugăciune și la întâlnirile de grup de acasă, trebuie să aducem ceva din Cristosul pe care L-am savurat și L-am experimentat pentru a-L împărți sfinților.

Când ne întâlnim cu păcătoși, căutăm să le oferim Evanghelia lui Cristos; le vestim bogățiile lui Cristos ca Evanghelie păcătoșilor (Efeseni 3:8). Când ne întâlnim cu sfinții, le oferim ceva din Cristosul pe care L-am savurat.

Dacă ne uităm la ce se întâmplă într-un spital, diferiți pacienți bolnavi primesc diferite tipuri de mese, în funcție de nevoile și capacitatea lor de a mânca. Asistentele trebuie să știe ce să le ofere fiecărui pacient pentru ca aceștia să mănânce corespunzător și să fie vindecați.

Viața de biserică și întreaga lume este ca un spital mare; suntem cu toții bolnavi și cu toții învățăm să avem grijă unii de alții.

Bolnavilor care sunt în lume, păcătoșii, trebuie să le oferim ceva din Cristos ca evanghelie pentru ca ei să vadă frumusețea Domnului și să fie atinși de dragostea Lui în moartea Sa pentru noi; apoi, trebuie să-i facem să cheme numele Domnului în timp ce se pocăiesc, pentru a avea o mântuire potrivită.

Sfinților din viața de biserică, trebuie să învățăm să-L împărțim pe Cristos în funcție de nivelul lor, luând în considerare starea lor înaintea Domnului și căutând să le dăm hrană la timpul potrivit. Fiecare dintre noi are o nevoie anume și trebuie să fim una cu Domnul pentru a-L împărți pe Cristosul de care alții au nevoie la momentul potrivit.

Dacă unii credincioși sunt bolnavi de ceva, trebuie să le împărțim un cuvânt din Biblie care se potrivește condiției lor, astfel încât să poată fi hrăniți, vindecați, întăriți și treziți.

Trebuie să fim înaintea Domnului privitor la acest lucru. El ne-a pus ca să fim canale de alimentare în casa Lui și trebuie să fim una cu El pentru a le oferi hrană altora la momentul potrivit, în funcție de nevoia lor.

Din partea noastră, trebuie să ne deschidem ca alții să-L distribuie pe lui Cristos nouă, astfel încât să putem fi hrăniți și aprovizionați. Apoi, pe măsură ce suntem alimentați, trebuie să distribuim bogățiile lui Cristos și altora.

Doamne Isuse, vrem să fim sârguincioși în a Te căuta în cuvântul Tău, astfel încât să putem fi umpluți de bogățiile Tale și să avem ceva de distribuit altora. Amin, Doamne, fie ca noi să fim sclavii credincioși pe care i-ai pus peste casa Ta pentru a le da hrană la timpul potrivit. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Vrem să cooperăm cu Tine astăzi. Fie ca să-L dăm pe Cristos ca Evanghelie păcătoșilor astăzi. Fie ca să învățăm să împărțim bogățiile lui Cristos sfinților, după nevoile lor. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Fie ca să luăm în considerare situația și nevoile altora. Fie ca să ne ostenim asupra altora înaintea Domnului cu multă rugăciune. Fie ca Tu să ai o cale de a revărsa bogățiile Tale către alții, pentru ca ei să fie hrăniți, vindecați, întăriți și treziți. O, Doamne Isuse, Tu știi de ce avem nevoie. Tu știi de ce au nevoie alții. Fie ca noi să fim una cu Tine, urmându-L pe Miel, pentru a le da altora hrană la timpul potrivit! Fă-ne sclavii credincioși și prudenți care sunt răsplătiți de Tine cu Cristos în împărăția viitoare!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Faithful in Service to Give God as Food to the Saints in God’s Household, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu pentru a fi biserica, misterul lui Cristos astăzi

22/08/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

https://open.spotify.com/episode/4pjyHY7MzTsaPzag38Lq3k?si=dKPEdl2KQI64IJUoG87Cxg

Trăind în epoca misterului astăzi, înainte ca misterul lui Dumnezeu să se sfârșească, trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi biserica în calitate de mister al lui Cristos, expresia corporativă a lui Cristos; suntem misterul unui mister, căci Cristos trăiește în noi ca încarnare a lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ. Amin!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea misterul lui Dumnezeu, Cristos! Fie ca să vedem că tot ceea ce este Dumnezeu, tot ceea ce are și tot ceea ce a făcut este încarnat în Cristos! Vrem să-L savurăm pe Cristos. Ne dăm Ție nu pentru a face lucruri pentru Tine, ci doar pentru a Te savura! Amin, Doamne, fii savurarea și experiența noastră astăzi! Aleluia, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos, devenim misterul lui Cristos pentru a-L exprima pe Cristos, căci Cristos trăiește în noi și Se manifestă prin noi! Slavă Domnului! Amin!

Săptămâna aceasta am considerat cu rugăciune capitolele 10 și 11 din cartea Apocalipsa pentru a vedea ceva despre Cristos ca Împărat etern care vine să stăpânească pământul și să sfârșească misterul lui Dumnezeu.

Cristos este Împăratul etern și El vine să stăpânească pământul. Chiar acum, pământul se află sub stăpânirea ilegală a lui Satan, căci el uzurpă pământul și toate lucrurile și oamenii de pe el.

Dar Cristos se va întoarce în curând și El îl va judeca pe Satan, îi va distruge lucrările și va revărsa judecata lui Dumnezeu asupra pământului corupt pentru a-l înnoi și a-l face noul pământ cu noul cer unde El își poate stabili împărăția.

Înainte de a veni, însă, El caută să câștige niște biruitori. Noi suntem cei care vedem corupția, imoralitatea, răutatea și răul din lumea de astăzi și ne rugăm ca împărăția Domnului să vină și ca voia Lui să se facă, căci suntem una cu El pentru ca împărăția Lui să vină.

Mai întâi, lăsăm împărăția Lui să vină în noi și ne așezăm sub stăpânirea și domnia Lui. Vrem să fim produși ca biruitori ai Lui. Vrem ca El să ne ia, să ne răpească, la venirea Sa secretă. El vine îmbrăcat într-un nor, în secret, pentru a-i răpi pe sfinții biruitori; apoi, El va veni pe nor, deschis, pentru ca toți să-L vadă.

Când vine, El are curcubeul pe cap, fața Lui este ca soarele, picioarele Lui ca niște stâlpi de foc și Își pune piciorul drept pe mare și pe cel stâng pe uscat. Cristosul care vine cu judecata lui Dumnezeu este aprig și înflăcărat și El judecă ceea ce trebuie judecat! Amin!

În curând, misterul lui Dumnezeu se va sfârși, căci atunci când această epocă se va sfârși, va veni epoca împărăției și eternia, unde toate lucrurile sunt clarificate, nu mai sunt învăluite în mister.

Amin, astăzi trăim în epoca misterului și trebuie să-L savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi misterul lui Cristos până când epoca misterului se va sfârși!

Misterul universului este Dumnezeu, misterul lui Dumnezeu este Cristos, iar misterul lui Cristos este biserica

Coloseni 2:2 spune că misterul lui Dumnezeu este Cristos. În primul rând, universul este un mister; cu măreția și amploarea sa, mereu în expansiune și foarte vast, universul este un mister.

Care este misterul universului? Ce dă universului un sens, un scop? Misterul universului este Dumnezeu. Dacă nu există Dumnezeu, universul nu are sens, nu are scop. Dar Dumnezeu este sensul universului, iar când îl vedem pe Dumnezeu, universul are sens.

Cum îl putem cunoaște pe Dumnezeu? Biblia ne spune că Dumnezeu locuiește într-o lumină de neapropiat (1 Timotei 6:16); omenește vorbind, nu-L putem vedea pe Dumnezeu sau atinge pe Dumnezeu, pentru că nu-L putem vedea cu adevărat cu ochii noștri și nici nu-L putem auzi cu urechile noastre.

Misterul universului, care este Dumnezeu, este, de asemenea, un mister; Dumnezeu este un mister. Misterul lui Dumnezeu este Cristos. Cristos a venit să-L definească pe Dumnezeu, să-L exprime pe Dumnezeu și să-L explice.

Dumnezeu este un mister, iar Cristos, ca încarnarea lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu, este misterul lui Dumnezeu. Cristos este povestea lui Dumnezeu, definiția și explicația lui Dumnezeu.

Când încercăm să-L găsim pe Dumnezeu, este dificil și chiar imposibil, dar dacă venim la Cristos, Îl vedem pe Dumnezeu exprimat și definit.

În acest om unic, un om-Dumnezeu, Isus Cristos, Îl vedem pe Dumnezeu definit și explicat. Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este încarnarea, definiția și explicația lui Dumnezeu; tot ceea ce Dumnezeu intenționează să facă și tot ceea ce este El, este în Cristos și este legat de Cristos.

În afara lui Cristos, nu există Dumnezeu; dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu, trebuie să venim la Cristos. În Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii trupește; adică plinătatea Dumnezeului Treimic locuiește în Cristos într-o formă trupească (Coloseni 2:9). Uimitor!

Cum putem să-L vedem pe Cristos, să-L atingem pe Cristos și să-L cunoaștem pe Cristos? Unde este Cristos astăzi? Cum Îl putem cunoaște și cum Îl putem atinge?

Conform cu Efeseni 3:4, trebuie să avem o înțelegere a misterului lui Cristos; misterul lui Cristos, conform acestei cărți, este biserica. Dacă vrem să-L vedem pe Cristos astăzi, trebuie să venim nu doar la Cuvântul lui Dumnezeu, căci Cristos este încarneat în cuvintele Sale, ci și la biserică, misterul lui Cristos.

Dumnezeu este un mister, Cristos este misterul lui Dumnezeu, iar biserica este misterul lui Cristos. Trăim cu adevărat în epoca misterului.

În vremurile de demult, când trăiau profeții și psalmiștii, chiar și când trăia David, toți încercau să știe ce este ascuns în inima lui Dumnezeu, dar nu puteau să-l vadă sau să-l cunoască.

Misterul lui Dumnezeu ne-a fost revelat doar nouă în Noul Testament, în spirit (Efeseni 3:9). Trebuie să ne exersăm duhul pentru a percepe și a înțelege că misterul lui Dumnezeu este Cristos, iar misterul lui Cristos este biserica.

Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; totuși, singurul Fiu al lui Dumnezeu a venit să-L facă cunoscut (Ioan 1:18). Dumnezeu este un mister; totuși, acest Dumnezeu misterios este încarnat în Cristos.

Cristos nu este doar Dumnezeu; El este Dumnezeu încarnat, Dumnezeu definit, Dumnezeu explicat și Dumnezeu exprimat. Cristos L-a făcut pe Dumnezeu vizibil; ne-a spus că cine L-a văzut pe El a văzut pe Tatăl (Ioan 14:9).

Primul mister din economia lui Dumnezeu este Cristos, care este Dumnezeu exprimat; Cristos este misterul lui Dumnezeu.

Al doilea mister din economia lui Dumnezeu este biserica în calitate de mister al lui Cristos (Efeseni 3:4). Dumnezeu a voit să facă cunoscute care sunt bogățiile gloriei acestei taine printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei. Ce mister: Cristos este în noi ca speranța gloriei!

Când alții se uită la noi, nu-L pot vedea pe Cristos, căci noi suntem cei care trăim, ființele umane, dar în noi îl avem pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu care trăiește și se exprimă.

Cristos este un mister, iar noi, ca biserică, suntem Trupul lui Cristos pentru a-L exprima și noi suntem misterul lui Cristos. Biserica este povestea lui Cristos.

Dacă vrei să-L vezi pe Cristos, să-L savurezi pe Cristos, să-L cunoști pe Cristos și să-L atingi pe Cristos, trebuie să vii la biserică. Când cineva vine la biserică, nu vede doar ființe umane care se adună ca grup social și fac lucruri religioase; el îl vede sau ar trebui să-L vadă pe Cristos.

Biserica nu este altceva decât Dumnezeu manifestat în carne (1 Timotei 3:16); Dumnezeu a fost manifestat în carne nu doar individual în Cristos, ci și corporativ în și ca biserică.

Biserica este cu adevărat misterul lui Cristos, căci Dumnezeu este manifestat în carne în biserică și prin biserică.

Acesta este misterul economiei lui Dumnezeu, care este de a-L distribui pe Cristos ca încarnare a lui Dumnezeu în noi, poporul ales al lui Dumnezeu, pentru ca El să producă un Trup care să fie creșterea încarnării lui Dumnezeu în Cristos, pentru ca Dumnezeu să aibă o expresie corporativă. Amin!

În cele din urmă, Cristos și biserica în calitate de un singur duh sunt marele mister (Efeseni 5:32). Amin, mare este misterul lui Cristos și a bisericii – încarnarea lui Dumnezeu și expresia lui Cristos!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne ca să vedem că misterul universului este Dumnezeu și misterul lui Dumnezeu este Cristos. Amin, fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu venind la Cristos pentru a-L savura pe Cristos. O, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru, ca să Te putem cunoaște și să Te savurăm. Aleluia, misterul universului este Dumnezeu, căci Dumnezeu este sensul și înțelesul universului! Slavă Domnului, chiar dacă Dumnezeu locuiește în lumină de neatins, putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să-L atingem pe Dumnezeu venind la Cristos! Amin, Doamne Isuse, venim la Tine ca încarnare a lui Dumnezeu. Vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Vrem să-L experimentăm și să-L exprimăm pe Dumnezeu savurându-L pe Cristos. Fie ca să-L cunoaștem pe Cristos ca definiție, explicație și expresie a lui Dumnezeu. O, Doamne, vrem să venim la Tine în cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru pentru a Te cunoaște. Fă-ne misterul lui Cristos, biserica, ca expresie corporativă a lui Dumnezeu. Aleluia pentru Cristos și biserică, marele mister! Amin, Doamne, fie ca să vedem acest mare mister și să fim parte din el astăzi!

Îl savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu pentru a fi biserica, misterul lui Cristos astăzi

În Apocalipsa 10:7 ni se spune că misterul lui Dumnezeu s-a sfârșit; când va suna trâmbița a șaptea, misterul lui Dumnezeu s-a sfârșit. Astăzi suntem încă în epoca misterului; suntem încă în misterul lui Dumnezeu, căci tot ce are legătură cu Dumnezeu este un mister.

Împărăția cerurilor, Evanghelia, locuirea lui Cristos și învierea și transfigurarea viitoare a sfinților ca sfârșit al dispensației misterului sunt toate mistere.

La sunarea trâmbiței a șaptea, toate aceste mistere vor fi sfârșite; prin urmare, misterul lui Dumnezeu se va sfârși. Până atunci, însă, suntem în epoca misterului.

Trebuie să învățăm să-L savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi biserica în calitate de mister al lui Cristos astăzi.

Suntem încă aici, savurând de acest mister. Nu suntem doar persoane mântuite care așteaptă ca Cristos să vină și să ne aducă în cer, unde este El, și până atunci, facem tot posibilul să trăim viața creștină. Mai degrabă, Îl savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trăim viața creștină și viața de biserică în această epocă a misterului, învățăm secretul pentru a înțelege și experimenta toate aceste mistere: ne exersăm duhul de credință (2 Corinteni 4:13).

Tot ce are legătură cu Dumnezeu, Cristos, economia lui Dumnezeu și biserica este ceva ce ține de credință, iar credința este în duhul nostru.

Ne exersăm duhul de credință pentru a-L savura pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu și ne exersăm duhul de credință pentru a trăi viața creștină și viața de biserică.

Pe măsură ce călătorim prin această epocă a misterului, suntem oameni ai credinței. Nu privim la lucrurile care se văd, căci sunt trecătoare; privim la lucrurile care nu se văd, care sunt eterne (v. 18).

Ne exersăm duhul de credință pentru a susține ceea ce este de la Dumnezeu și de la Cristos. Credem în Domnul, avem o unire organică cu El în duh și ne exersăm duhul pentru a-L atinge, a-L savura și a-L experimenta.

Mai mult, ne exersăm duhul de credință pentru a vorbi și despre Cristos ca mister al lui Dumnezeu. În noi înșine, falimentăm din nou și din nou; totuși, nu privim la falimentele noastre, ci la Domnul, pentru a fi infuzați cu El ca credință.

Ne îndreptăm privirea spre Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2), pentru a fi infuzați cu El ca credință și a alerga în cursa creștină.

Pe măsură ce ne exersăm duhul de credință, ne dăm seama că există un tron așezat în ceruri și, de asemenea, în duhul nostru, iar Cristos este Împăratul etern. Ne supunem tronului Său, Îl întronăm în ființa noastră și Îi permitem să domnească și să conducă în noi.

De exemplu, când mergem la cumpărături și casierul ne dă mai mult rest decât ar trebui să primim, nu-l băgăm în buzunar și ne bucurăm; mai degrabă, înapoiem ceea ce nu este al nostru.

Acest lucru este misterios pentru cei din jurul nostru, căci nu trăim pentru noi înșine sau prin noi înșine, ci prin viața divină din duhul nostru.

Ne adunăm cu sfinții și Îl savurăm pe Domnul; nu doar facem lucruri împreună, ci ne exersăm duhul pentru a chema numele Domnului Isus, căci Îl iubim. Ne adunăm la instruiri și conferințe și petrecem timp cu Domnul pentru ca El să fie distribuit în noi.

În această epocă a misterului, care este și epoca credinței, ne exersăm duhul de credință pentru a trăi prin credință (Romani 1:17). Suntem oameni ai credinței, trăim prin credință și vrem să ne sporim credința cooperând cu Domnul în toate detaliile vieții noastre creștine.

Vedem ceva din Cristos ca mister al lui Dumnezeu și vedem ca într-o oglindă, în mod obscur, dar știm că, atunci când va veni El, Îl vom vedea față în față (1 Corinteni 13:12).

Avem un gust anticipat al gustului deplin a ceea ce este Cristos și ceea ce va fi El pentru noi.

Când Se va întoarce, credem că credința se va transforma în fapte și lauda va înlocui rugăciunea noastră. Dragostea se va desăvârși într-o perfecțiune fără umbră și Îi vom sluji Domnului în domeniul fără păcat! Aliluia!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a Te contacta și a Te savura ca mister al lui Dumnezeu. O, ce mister este că că Cristos locuiește în noi pentru a fi viața noastră! Slavă Domnului, Dumnezeu a voit să facă cunoscute care sunt bogățiile gloriei acestui mister printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei! Amin, Cristos ca mister al lui Dumnezeu, este în noi și avem speranța gloriei! O, Doamne, ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi biserica în calitate de mister al lui Cristos! Ne exersăm duhul pentru a substanția ceea ce este de la Dumnezeu; vrem să realizăm și să înțelegem ceea ce este Cristos ca mister al lui Dumnezeu. Ne deschidem distribuirii Tale divine. Continuă să Te distribui în noi și menține-ne deschiși Ție. Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață spre maturitate până când Tu vei fi pe deplin exprimat prin noi ca biserică, misterul lui Cristos! Slavă Domnului, suntem oameni ai credinței care ne exersăm duhul de credință pentru a trăi prin credință în această epocă a misterului, până când misterul lui Dumnezeu se va sfârși!