să venim la Domnul

Cristos este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel care va sfârși ceea ce a început

19/07/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Cristos este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul; El a început viața noastră creștină, El o va duce la finalizare și, indiferent prin câte greutăți trecem și cât de mult falimentăm, El va împlini ceea ce a spus, căci El este capabil să o facă.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Vrem să Te cunoaștem ca Alfa și Omega. Descoperă-ne pentru a vedea cine ești Tu pentru noi. Fă să vedem că Tu ești atât începutul, cât și sfârșitul. Fă să ne dăm seama ce înseamnă că Tu ești Cel dintâi și Cel de pe urmă. Te luăm ca viața și totul al nostru! Amin, Doamne, Tu ești Cel care deține controlul. Tu ești Cel care face toate lucrurile. Ne încredem în Tine și ne dăm Ție! Amin!

Săptămâna aceasta, venim la un aspect foarte prețios al lui Cristos din cartea Apocalipsa, ceva ce cu toții trebuie să cunoaștem și să experimentăm în viața noastră creștină și în viața de biserică, Cristos având Cheile Morții și ale Hadesului.

Ce minunat e că Cristos are cheile morții și ale Hadesului! Fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru a fi iluminați de El, astfel încât să putem înțelege și să intrăm în experimentarea a ceea ce este Cristos pentru noi. Putem înțelege mental că Cristos a trecut prin moarte, a biruit moartea și a ieșit din moarte și putem crede că El are cheile morții și ale Hadesului.

Dar ce înseamnă acest lucru în experiența noastră creștină? Ce înseamnă acest lucru în viața noastră de zi cu zi? Îl cunoaștem pe Cristos într-un mod personal și intim ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului? Ce înseamnă acest lucru în experiența noastră de zi cu zi?

Trebuie să luăm cuvântul lui Dumnezeu din Biblie și să-l interiorizăm. Trebuie să ne rugăm asupra acestui cuvânt, să ni-l însușim, să-l mâncăm cu multă cugetare rugativă și să fim deschiși Domnului pentru ca El să strălucească în noi și asupra noastră, chiar și atunci când trecem prin multe lucruri, pentru ca noi să-L experimentăm ca o asemenea Persoană.

Nu vrem să ne concentrăm pe doctrină sau chiar pe înțelegerea mentală a faptului că Cristos are cheile morții și ale Hadesului. Vrem să vedem ce înseamnă acest lucru în viața noastră creștină și, de asemenea, în viața noastră de biserică.

Acest lucru se poate face doar prin strălucirea Domnului în noi și prin păstorirea Lui. Ne deschidem păstoririi Sale, Îi permitem să ne conducă personal și corporativ și Îl vom cunoaște, Îl vom experimenta și Îl vom savura ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului.

Trebuie să intrăm într-o conștientizare mai profundă și mai înaltă a acestui lucru; aceasta este ca și cum am urca un munte până când suntem pe deplin în inima lui Dumnezeu, atingându-L și fiind una cu El în această privință.

Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu: El este Alfa și Omega!

În Apocalipsa 1:17-18 vedem că Domnul Isus este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu; El este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Ce Cristos minunat avem! Este ușor, însă, să citești asta, să fii de acord cu ea, să te simți încurajat de aceasta și apoi să mergi mai departe.

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său și să-I permitem să strălucească asupra noastră și în noi, astfel încât să putem intra în realitatea a ceea ce este Cristos ca fiind Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu.

Faptul că Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă implică faptul că El va realiza ceea ce a început. El a început ceva; El a început viața noastră creștină, căci ne-a atras la Sine și ne-a captivat prin frumusețea Sa. Ceea ce a început, El va și termina.

El este Primul, ceea ce înseamnă că nu există nimeni înaintea Lui; El este Ultimul, ceea ce implică faptul că nu există nimeni după El. El este Începutul, ceea ce înseamnă că El este originea tuturor lucrurilor și, de asemenea, Originatorul. El este Sfârșitul, ceea ce înseamnă că El este finalizarea tuturor lucrurilor.

Nu numai că nu există nimic și nimeni înainte de Domnul sau după El, dar nu există nici origine sau finalizare fără El. El este puternic să ne promită, să ne încurajeze și să ne întărească.

În Apocalipsa 2:8, Domnul Isus a spus că El este Primul și Ultimul, care a murit și a înviat din nou. El este Primul și El este Ultimul; mai mult, a murit, dar apoi a înviat din nou! Aceasta înseamnă că, așa cum El a trecut prin moarte și a ieșit viu în înviere, tot așa El, în noi și cu noi, ne duce prin moarte și ne va duce prin înviere.

Acest cuvânt a fost vorbit bisericii din Smirna, biserica care suferă. În timp ce biserica suferea sub persecuție, Domnul S-a prezentat ca fiind Cel care a devenit mort și a înviat din nou, chiar Cel dintâi și cel de pe urmă. Nimic și nimeni nu L-a putut ucide, vătăma sau distruge; El a trecut prin moarte, a gustat moartea, dar a ieșit din moarte și acum trăiește din nou.

Poate că nu suntem sub persecuție așa cum a fost biserica din Smirna, dar putem suferi. Pe măsură ce suferim, pe măsură ce trecem prin suferințe, trebuie să știm că Cristos este Cel dintâi și cel de pe urmă, Cel care există mereu și este neschimbat. Totul este sub controlul Său.

Chiar și suferința noastră este sub controlul Său și El ne va duce prin înviere. Oricare ar fi mediul nostru, El deține controlul. Mediul nostru este sub suveranitatea Domnului și El este în noi pentru a ne duce prin el.

El este Primul și Cel de pe urmă; aceasta înseamnă că noi, ca biserică, vom fi victorioși, căci El ne va duce prin toate acestea și ne va aduce pe tot drumul în Dumnezeu.

El este Primul și, de asemenea, El este Originatorul; El este Cel de pe urmă și, de asemenea, El este Desăvârșitorul. Cu alte cuvinte, în acest univers, de la început până la sfârșit, totul este Cristos. El a devenit viața noastră și totul pentru noi. Trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm ca fiind viața noastră, sursa noastră, pacea noastră, bucuria noastră și totul pentru noi.

El este originea vieții noastre creștine și, de asemenea, El este Desăvârșitorul, sfârșitul; El va finaliza viața noastră creștină. El nu lasă nimic nimănui; El este primul, ultimul și tot ce se află între ele.

Cristos ocupă întregul univers. El este totul în timp, în spațiu și în toate lucrurile. Aleluia! Nu există nimeni înaintea Lui, nu există nimeni după El și El este originea tuturor lucrurilor.

El este, de asemenea, împlinirea tuturor lucrurilor; ceea ce El originează, El și finalizează. Fie ca noi să ne deschidem Lui și să-I permitem să facă totul în noi și pentru noi. Cât Îl lăudăm!

Doamne Isuse, Te lăudăm ca fiind Cel dintâi și din urmă! Aleluia, Cristos este Cel dintâi și nu există nimeni înaintea Lui! Slavă Domnului, Cristos este Cel din urmă și nu există nimeni după El! Amin, Doamne, Te lăudăm ca fiind Cel care a murit și a înviat! Ne deschidem Ție. Îți mulțumim că ai originat totul în viața noastră creștină și în viața de biserică. Îți mulțumim că Te asiguri că viața creștină va ajunge la finalizare și că ne vei duce până la sfârșit! Amin, Doamne, ne încredem în Tine. Credem în promisiunile Tale, în încurajarea Ta și în întărirea Ta. Credem că tot ce ne-ai promis, vei împlini! Slavă Domnului! Cristos a trecut prin suferințe, a trecut prin moarte și a ieșit în înviere! Amin, Doamne, fie ca noi să Te cunoaștem ca fiind Cel dintâi și din urmă, Cel veșnic existent, neschimbat! Aleluia, indiferent de mediul înconjurător, Cristos rămâne același! Amin, Doamne, avem încredere că Tu vei termina ceea ce ai început în noi! Slavă Domnului!

Ne exersăm credința în Cristos ca Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, care va împlini ceea ce a început

Cristos nu este doar Cel dintâi și Cel de pe urmă, ci și Începutul și Sfârșitul; aceasta ne asigură că, după ce a început viața creștină, El o va împlini cu siguranță (vezi 2 Timotei 4:5). El a început viața creștină și viața de biserică și cu siguranță o va împlini. Cristos nu-Și va lăsa niciodată lucrarea neterminată.

Din partea noastră, putem fi plini de îngrijorare cu privire la viața noastră creștină și viața de biserică, căci ne vedem eșecurile, privim la starea noastră și ne dăm seama cât de jos suntem.

Dar Domnul a început viața noastră creștină și viața de biserică și El o va duce la finalizare. El a început recâștigarea Sa, căci El vrea să ne readucă la intenția și scopul Său inițial și o va duce la finalizare. Noi, toți cei din bisericile locale, trebuie să credem că Domnul Isus este Începutul și Sfârșitul; El va împlini ceea ce a început în recâștigarea Sa.

Trebuie să nu privim la situația noastră sau chiar la eșecurile noastre; trebuie să ne îndreptăm privirea spre Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:1). Trebuie doar să cooperăm cu El exersându-ne duhul de credință, iar El va face ceea ce trebuie să facă în noi. Dumnezeu este Cel care lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Lui plăcere.

Aceasta înseamnă că trebuie să privim întotdeauna la El. Cristos este totul pentru noi. El face totul în noi. El este puternic. Noi suntem slabi, dar El este puternic. Chiar dacă suntem slabi, nu ar trebui să ne scuzăm spunând că suntem slabi și că mediul nostru este prea dificil.

În loc să privim la eșecurile noastre sau să fim atenți la mediul nostru dificil, ar trebui să ne exersăm duhul de credință. Trebuie să ne exersăm credința în Cristos ca fiind Cel atotinclusiv, Cel care este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul.

Când trecem prin situații dificile, când avem probleme și când credem că nu există nicio cale de ieșire, ar trebui pur și simplu să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Cristos.

El a trecut prin moarte și a intrat în înviere, iar când trecem prin situații de moarte, ne putem încrede în El și ne putem exersa credința în El. Putem avea probleme, dar cu El nu există probleme. Putem suferi mult, putem avea multe dificultăți, dar în El avem pace, căci El a biruit lumea.

Trebuie doar să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în El, a rămâne în unirea organică cu El și a-L savura. Atâta timp cât suntem cufundați în El, credem în El și ne odihnim în El, vom ajunge la sfârșit, iar El ne va duce la finalizare.

Dumnezeu este Cel care a făcut planul original, iar Cristos este Cel care îndeplinește planul și scopul lui Dumnezeu.

Cristos își va duce propria economie la finalizare. E adevărat că dușmanul lucrează, frustrează și operează pentru a cauza atât de multe probleme, dar Cristos este Cel care ne conduce prin toate aceste lucruri.

Îi mulțumim lui Dumnezeu că Cristos este Alfa, inițiatorul tuturor lucrurilor și El este, de asemenea, Omega, sfârșitul tuturor lucrurilor. Noi, ca oameni, falimentăm – putem falimenta, vom falimenta și falimentăm tot timpul; însă Cristos este Omega și El ne va ajuta să trecem prin toate acestea.

Aceasta nu este o gândire pozitivă sau o automotivare pentru a ne inspira sau a ne încuraja să mergem mai departe. Avem un duh de credință, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și ne exersăm duhul de credință pentru a fi una cu Domnul!

Ne exersăm duhul pentru a-L savura, a fi cufundați în El și a ne odihni în El. Deși falimentăm, ne întoarcem către El. Deși suferim și sufletul nostru are nevoie de odihnă, venim la El și credem în El.

Credem că Cristos va duce planul lui Dumnezeu la împlinire. Credem că El își va atinge scopul și va realiza ceea ce a început. Cel care a început în noi această lucrare bună, El o va duce și la finalizare. Cel care a început viața de biserică pentru a obține o expresie corporativă pentru Cristos, El o va duce și pe aceasta la finalizare.

Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Domnul, fiind siguri că El nu-Și va lăsa niciodată lucrarea neterminată (Apocalipsa 10:7; 15:1, 8). Toate bisericile locale trebuie să creadă că Domnul Isus este Începutul și Sfârșitul. Ceea ce a început El în recâștigarea Sa, El va duce la finalizare; El va împlini ceea ce a început (Filipeni 2:13; 1:6).

Indiferent de starea actuală a bisericii, indiferent de condiția noastră de jos și de lipsa de experimentare a lui Cristos, noi credem că Cristos lucrează pentru a obține o biserică perfectă, glorioasă, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de genul acesta.

El va câștiga o biserică glorioasă pe care să o prezinte Lui Însuși pentru căsătoria noastră împreună pentru veșnicie! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, credem în Tine astăzi. Credem că Tu vei împlini ceea ce ai început în noi. Aleluia, Cristos este Alfa și Omega! Slavă Domnului, Cristos este Începutul și Sfârșitul! Amin, Doamne, ne îndreptăm privirea spre Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Ne exersăm credința în Tine ca fiind Cel atotinclusiv! Chiar dacă avem probleme și falimentăm atât de mult, privim la Tine, credem în Tine și Te savurăm! Credem că nu există probleme cu Tine, căci Tu ai biruit totul! Amin, Doamne, vrem să fim cufundați în Tine astăzi. Credem în Tine și ne odihnim în Tine! Credem că, cu cât circumstanțele noastre sunt mai dificile, cu atât Domnul Isus este mai puternic pentru noi! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru economia Ta eternă, pe care o îndeplinești astăzi! Aleluia, credincios este Cel care ne-a chemat, care și o va face! Slavă Domnului, Cel care a început în noi această lucrare bună o va și îndeplini! Aleluia, indiferent de starea bisericii în experiența ei prezentă, ea nu va avea nicio pată, nicio zbârcitură și nimic de genul acesta în scopul lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Is the Alpha and Omega, the First & the Last, Who Will Finish What He Began, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 38 cu tema: Cristos are cheile morții și ale Hadesului (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Învățăm de la Domnul blând și smerit, luând jugul Lui și găsind odihnă pentru sufletul nostru

29/06/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să venim la Domnul și să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima, iar noi trebuie să luăm jugul Lui asupra noastră și vom găsi odihnă pentru sufletul nostru; calea de a găsi odihnă interioară este să învățăm de la Domnul conform exemplului Său prin El, ca viață în înviere, și chiar și lucrarea noastră pentru Domnul va fi o bucurie!

Amin, Doamne, venim la Tine. Pe măsură ce trudim, pe măsură ce ne ostenim și pe măsură ce suntem atât de împovărați, venim pur și simplu la Tine! Venim așa cum suntem, trudiți și plini de poveri. Ne deschidem către Tine, Doamne Isuse. Vrem să învățăm de la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Amin, Doamne, fie ca să luăm jugul Tău asupra noastră, ca să putem găsi odihnă pentru sufletul nostru. Da, Doamne, dă-ne să avem odihnă pentru sufletul nostru astăzi! Amin!

Ca și credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul, Îl urmăm și dorim să fim una cu El în timp ce lucrăm pentru El în dragoste, de multe ori ne trezim trudind și fiind împovărați.

Este normal să ne aflăm în acest fel; însă nu este normal să rămânem aici și să nu-L avem pe Cristos ca odihnă. Domnul Isus nu a fost o persoană pasivă; El a fost întotdeauna activ, dar în tot ceea ce a făcut, L-a ascultat pe Tatăl, a luat voia Tatălui și a făcut voia Tatălui.

Acum Îl imităm, căci El este modelul nostru; Îl imităm pe Domnul nu încercând să-L imităm în exterior, ci întorcându-ne către El și venind la El, astfel încât El să poată trăi în noi. Putem fi ascultători de Tatăl și putem face voia Tatălui numai dacă trăim prin viața divină din noi.

Domnul Isus, care a fost ascultător de Tatăl și a făcut voia Tatălui de-a lungul vieții Sale, ne-a dat viața Sa de ascultare și supunere. În duhul nostru chiar acum există o altă viață, viața lui Cristos, care pur și simplu se supune și ascultă.

În noi înșine suntem răzvrătiți, puternici și încăpățânați; când ne întoarcem către duhul nostru și trăim prin viața divină, vom fi supuși și ascultători de Dumnezeu și vom lua jugul Domnului asupra noastră.

Domnul ne invită să venim și să ne alăturăm Lui sub jugul Său; El vrea să fim înjugați împreună cu El, pentru a putea face voia Tatălui.

Fie ca noi să răspundem chemării Sale și să venim la El, chiar să fim dispuși să luăm voia Tatălui și să facem voia Lui. Noi, ca mulții oameni-Dumnezeu, Îl urmăm pe Domnul Isus, învățăm de la El și imităm trăirea Lui în duh, astfel încât viața Lui de supunere să fie exprimată prin noi.

Pe de o parte, ne întoarcem către El și Îl lăsăm să fie exprimat prin noi. Pe de altă parte, Dumnezeu lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Lui plăcere.

Domnul este blând și smerit cu inima: învățăm de la El luând jugul Lui și găsim odihnă

Domnul Isus ne-a spus să venim la El și să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima. Ce înseamnă că El este blând și smerit cu inima și cum putem învăța de la El?

A fi blând înseamnă a nu ne împotrivi opoziției; a fi smerit înseamnă a nu avea stimă de sine. Domnul Isus a întâmpinat multă opoziție și persecuție; în toată opoziția El a fost blând și, în toată respingerea, El a fost smerit cu inima.

Secretul este să venim la Domnul, căci El este blând și smerit cu inima (Matei 11:28-30). El nu s-a împotrivit celor care I s-au opus. Tot felul de nume rele I s-au dat și I s-au dat cele mai jignitoare nume; totuși reacția Lui a fost: Mulțumesc, Tată.

Nu avea stimă de sine, nicio așteptare de a avea un nume bun și nicio așteptare de a fi plăcut sau apreciat de alții. Domnul Isus este blând și smerit cu inima. Pe măsură ce a avut multă opoziție, El a fost blând; când a fost respins, El a fost smerit cu inima.

Aceasta nu înseamnă că El a fost pasiv sau slab, deci nu a putut face nimic; mai degrabă, în fața tuturor acestor lucruri, El a fost netulburat în interior. Domnul era în pace deplină în interior, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru El în acel ceas. Așa că L-a lăudat pe Tatăl și I-a mulțumit Tatălui, adăugându-I laude și recunoscând voia Lui, căci aceasta este ceea ce era în inima lui Dumnezeu.

Apoi, El a dat chemarea tuturor discipolilor Săi, inclusiv nouă, care vom împărtăși același destin urmându-L. Domnul Isus S-a supus pe deplin voinței Tatălui, nevrând să facă nimic pentru Sine și nici așteptând să câștige ceva pentru Sine.

Deoarece a făcut acest lucru, indiferent de situația în care se afla, Domnul a avut odihnă în inima Lui și a fost pe deplin mulțumit de voia lui Dumnezeu, care este voia Tatălui. Trebuie să învățăm să lucrăm în acest fel; trebuie să trăim în felul acesta.

Nu vrem nimic pentru noi înșine. Nu așteptăm să câștigăm nimic pentru noi înșine. Nu vrem să obținem ceva, un nume sau o recunoaștere și nu ne pasă dacă alții ne laudă sau ne resping; avem odihnă și pace în Domnul.

Fie ca să nu facem nimic în noi înșine și pentru noi înșine; fie ca să fim fără iubire de sine, una cu Domnul, având odihnă în inimă.

Când suntem tulburați, când suntem deranjați și când suntem ofensați, există ceva în noi care este pentru sine. De aceea nu putem avea pace, căci încă luptăm pentru ceva, încă vrem să câștigăm ceva pentru noi înșine, așa că suntem deranjați.

Sufletul nostru este în tumult, tulburat și nu are pace. De multe ori ne aflăm într-o astfel de situație în interior, chiar și atunci când lucrăm pentru Dumnezeu; acesta este un semn că ar trebui să ne oprim și să venim la Domnul iar și iar. El este blând și smerit cu inima.

Este timpul să învățăm din nou despre El. Fie ca să ne întoarcem la voia Tatălui, mai degrabă decât la propria noastră voie. Când venim la Domnul, primim odihnă de la El. Când ne supunem voinței Tatălui, nedorind nimic în și pentru noi înșine, vom găsi odihnă și vom fi mulțumiți.

Dacă luăm jugul Domnului asupra noastră, dacă luăm voia Tatălui și învățăm de la Domnul Isus, vom avea odihnă interioară; sufletul nostru va fi odihnit. Odihna pe care o primim de la Domnul nu este doar exterioară în natură; este o odihnă interioară, o odihnă în sufletul nostru.

Sufletul nostru are întotdeauna probleme; sufletul nostru este de multe ori ca un ocean furios, plin de valuri, probleme și necazuri. Când sufletul este tulburat, întreaga noastră ființă este dezechilibrată. Nu avem pace sau satisfacție atunci când sufletul nostru nu este în pace. Când sufletul nostru nu este în pace, întreaga noastră ființă este nesatisfăcută, căci pacea interioară a dispărut.

Fie ca noi să învățăm din exemplul Domnului și să-I copiem modelul, nu prin viața noastră naturală, ci prin El, ca viață a noastră în înviere (Efeseni 4:20-21; 1 Petru 2:21). Învățăm de la El. El este modelul nostru. Îl urmăm. Ne exersăm duhul, căci El, ca Duh, este în duhul nostru și trăim în același fel în care a trăit El, un singur duh cu El.

El a trecut printr-un proces, ne-a pus înainte un model și a devenit Duhul dătător de viață pentru a intra în noi și a fi viața noastră. Acum ne exersăm duhul pentru a învăța de la El prin El ca viață a noastră în înviere.

Aceasta înseamnă că suntem modelați după imaginea lui Cristos – suntem conformați chipului lui Cristos (Romani 8:29). Este bine să aducem acest lucru înaintea Domnului și să-I cerem să facă acest lucru în noi, chiar să ne amintească să continuăm să venim la El cu toată truda și poverile noastre.

Doamne Isuse, venim la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Îți mulțumim, Doamne, că ești blând și nu te opui opoziției. Îți mulțumim că ești smerit, că nu ai stimă de sine și că nu cauți nimic pentru Tine Însuți. O, Doamne, vrem să învățăm de la Tine. Fie ca să învățăm să fim blânzi și smeriți, chiar în mijlocul tuturor opozițiilor și respingerilor pe care le întâlnim astăzi. Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a Te savura și a trăi prin viața Ta de supunere din noi. Fie ca noi să fim cei care nu își caută propriile lucruri și nici nu doresc să câștige ceva pentru noi înșine; fie ca noi să fim mulțumiți de voia Tatălui! Amin, Doamne, facă-se voia Ta! Vie Împărăția Ta! Venim la Tine, mai ales când sufletul nostru este tulburat și în tumult. Ne deschidem cu adevărat către Tine și venim la Tine, ca să găsim odihnă și să avem odihnă în sufletele noastre. Aleluia, când venim la Domnul să luăm jugul Lui și să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima, găsim odihnă pentru sufletele noastre! Amin, Doamne, prețuim odihna interioară de la Tine!

Jugul Domnului este plăcut și povara Lui este ușoară: venim la El, învățăm de la El și găsim odihnă pentru sufletul nostru

Domnul ne-a spus că jugul Lui este plăcut și povara Lui este ușoară; atunci când simțim că purtăm un jug greu, aspru și crud, chiar dacă Îi slujim Domnului, trebuie să venim la Domnul, căci El este blând și smerit cu inima.

Domnul nu vrea să trudim și să fim împovărați fără să-L avem pe El ca odihnă și satisfacție interioară. Jugul Domnului este voia Tatălui, iar povara Lui este lucrarea de a îndeplini voia Tatălui. Un astfel de jug, chiar dacă poate suna atât de dificil și greu, este de fapt plăcut și nu amar, și o astfel de povară este ușoară, nu grea.

De multe ori ne purtăm propriul jug și îl găsim greu, aspru și amar; dacă luăm jugul altora, este totuși foarte greu. Dar jugul Domnului, voia Tatălui, este plăcută, iar povara Domnului, lucrarea de a îndeplini voia Tatălui, este ușoară.

Cu toții am experimentat în viața de biserică faptul că începem să-I slujim Domnului și suntem plini de râvnă, zel și dorință, dar apoi putem deveni destul de obosiți, chiar epuizați, și poate exista o oarecare amărăciune sau epuizare. O, Doamne!

Povara de a îndeplini lucrarea lui Dumnezeu devine ceva greu, iar jugul Domnului pare atât de greu. Când avem un astfel de sentiment, când simțim că suntem obosiți și epuizați, trebuie să venim la Domnul.

Când venim la Domnul în interior, găsim odihnă de la El. El ne dă odihnă. În sufletul nostru suntem hărțuiți și există multe necazuri, dar putem arunca toate îngrijorările noastre asupra Domnului, căci Îi pasă de noi.

Când ne deschidem Domnului cu privire la gândurile noastre de îngrijorare, când Îi dăm problemele noastre, cererile noastre și toate durerile și dorințele noastre, pacea lui Dumnezeu ne va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus (Filipeni 4:6-7).

În acest fel, slujirea noastră către Domnul nu este o povară grea, ci o bucurie (Matei 11:30). Ne odihnim când trudim și suntem mulțumiți când purtăm povara, căci Domnul ne dă odihnă interioară.

Jugul este ușor; cuvântul grecesc pentru ușor înseamnă „potrivit de folos”; prin urmare, este bun, blând, ușor și plăcut. Nu este un jug aspru, greu, ascuțit sau amar.

Când simțim că jugul este ascuțit sau amar, trebuie să ne întoarcem la Domnul, căci avem jugul greșit asupra noastră și slujim cu propria noastră putere naturală. Dacă luăm jugul Domnului, voia Tatălui, asupra noastră și învățăm de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Mulți oameni astăzi își pierd somnul pentru că sufletul lor este tulburat; chiar și mulți creștini sunt tulburați și neliniștiți în sufletul lor, chiar dacă Îi slujesc Domnului. Fie ca noi să venim la Domnul, să luăm jugul Lui asupra noastră și să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima, iar noi vom găsi odihnă pentru sufletul nostru.

Când venim la El, învățăm de la El și-L savurăm, ne împărtășim în sufletul nostru din odihna Lui în satisfacție. Jugul economiei lui Dumnezeu nu este o povară grea, ci o bucurie.

Dacă credem că suntem cei deștepți, inteligenți sau culți, sau dacă suntem religioși, vom fi cei mai împovărați, căci astfel de oameni trudesc din greu și sunt foarte împovărați.

Dar dacă suntem cei simpli, cei singulari pentru Domnul care Îl iubesc, suntem descărcați și venim mereu la Domnul, având astfel odihnă în sufletul nostru. Aceasta este viața împărăției – o viață de ospăț, o viață de bucurie și o viață de odihnă.

Dacă ne pierdem odihna, nu experimentăm viața împărăției. Dacă nu suntem în viața împărăției, suntem împovărați și trudim, iar jugul nostru este unul de sclavie.

Asta nu înseamnă că stăm jos și nu facem nimic; mai degrabă, pe măsură ce trudim pentru Domnul și purtăm poverile pentru El, venim la Domnul ca să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima, iar noi găsim odihnă pentru sufletele noastre.

Rămânem în odihnă și satisfacție în interior și ne trudim în exterior. Lucrul de care ne pasă nu este reacția sau critica altora; ne pasă de odihna interioară în Cristos!

Doamne Isuse, vrem să învățăm din exemplul Tău să rămânem în odihnă în timp ce trudim pentru Domnul și purtăm poverile. Amin, Doamne, fie ca noi să luăm voia Tatălui ca jug al nostru, alăturându-ne Ție pentru a fi puși în jug cu Tine pentru ca voia Tatălui să se facă. Fie ca noi să vedem că jugul Domnului este bun și povara Lui este ușoară. Aleluia, jugul Domnului, voia Tatălui, este plăcut, blând, bun, și ușor! Slavă Domnului, voia Tatălui NU este dură, aspră, tăioasă sau amară. Venim la Tine, Doamne, și vrem să învățăm de la Tine. Ne pasă de odihna în duhul și în sufletul nostru. Ne aruncăm toate grijile asupra Ta și permitem păcii Tale să ne păzească inima. Fie ca astăzi să trăim viața împărăției, o viață de ospătare cu Domnul și de savurare a Domnului în odihnă și pace! Slavă Domnului, totul în economia lui Dumnezeu nu este o povară grea, ci o bucurie! Amin, Doamne, ajută-ne să venim la Tine ca să Te savurăm! Fie ca noi să ne întoarcem la Tine ori de câte ori simțim neliniște și nemulțumire! Slavă Domnului, El ne dă odihnă pentru sufletele noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learn from the Meek and Lowly Lord by Taking His Yoke and Finding Rest for our Soul, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Noi, cei care trudim și suntem împovărați, venim la Domnul și luăm voia Tatălui

28/06/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Trebuie să venim la Domnul, toți cei care trudim și suntem împovărați, și El ne va da odihnă; pe măsură ce luăm jugul Lui asupra noastră și învățăm de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre, căci atunci când luăm voia Tatălui și facem voia Lui, împărtășind cu Cristos jugul Său, suntem în pace, avem odihnă desăvârșită și satisfacție deplină.

Doamne Isuse, venim la Tine. Trudim și suntem împovărați cu atâtea lucruri; pur și simplu venim la Tine. Dă-ne odihnă. Luăm jugul Tău asupra noastră, Doamne dragă, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Fie ca noi să găsim odihnă pentru sufletele noastre. Doamne, sufletele noastre au nevoie de odihnă! Luăm voia Tatălui ca jug al nostru, împărtășim jugul Tău pentru a face voia Tatălui și luăm povara Ta, care este ușoară! Amin, Doamne, Te iubim!

Săptămâna aceasta, în considerarea noastră rugativă a Evangheliei după Matei pentru a-L vedea, a-L savura și a-L experimenta pe Cristosul atotinclusiv, venim la capitolul 11, versetele 28-30, pentru a-L vedea pe Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă.

De multe ori suntem într-un tumult interior. Se întâmplă multe lucruri în jurul nostru, există multe sentimente și gânduri în noi, iar întreaga situație a lumii este în tumult; în interior, suntem în tumult, așa că avem nevoie de odihnă.

Sufletul nostru are nevoie de odihnă. Avem nevoie nu doar de o situație exterioară pașnică, ci și de o stare interioară odihnitoare. Chiar și atunci când Îl slujim pe Domnul, când facem lucruri pentru Domnul, de multe ori suntem împovărați, nu suntem în pace și nu avem odihnă; avem lupte interioare, stres și tumult.

Fie ca noi să răspundem chemării Domnului de a veni la El și de a-L primi ca odihnă a noastră.

Lucrarea noastră pentru Domnul ar trebui să fie o revărsare a vieții interioare, căci viața și lucrarea creștină ar trebui să fie una, iar viața noastră este pur și simplu revărsarea Cristosului pe care Îl savurăm și Îl experimentăm.

Lucrarea noastră pentru Domnul nu este doar o mișcare născută din om, ci este puterea Domnului care mișcă; nu sunt doar faptele făcute în exterior, ci acțiunile interioare care dovedesc. Lucrarea noastră pentru Domnul și înaintea Domnului nu este doar o întreprindere sau o trudă, ci Domnul lucrează în noi.

Fie ca noi să venim la Domnul cu toate planurile, scopurile și energia noastră și să ne dăm Lui, pentru ca El să-Și poată îndeplini planul prin noi, exclusiv pentru scopul și obiectivul Său.

Din partea noastră, trebuie să dăm morții tot ceea ce suntem și avem, pentru ca Cristos să poată trăi prin noi cu bogățiile Sale și în splendoarea Sa. Fie ca noi să fim cei care se opresc și Îl savurează pe Cristosul atotinclusiv în viața noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să ne dăm seama că El este Cel atotinclusiv și fie ca noi să-L iubim, să-L apreciem și să venim la El, pentru a putea primi și găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Fiind cei care trudesc și sunt împovărați, noi venim la Domnul, iar El ne va da odihnă

Chemarea Domnului din Matei 11:28-30 răsună de-a lungul veacurilor: Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.

De multe ori aceste versete sunt folosite de noi atunci când predicăm Evanghelia, căci îi chemăm pe toți păcătoșii care sunt înrobiți, se luptă, și se străduiesc legat de orice problemă, să vină la Domnul.

De exemplu, cineva poate munci pentru a-și câștiga existența, a-și crește o familie, a avea o afacere de succes și a-și îngriji gospodăria. Sau cineva poate fi o persoană religioasă, care se străduiește să fie bună, să fie etică, să fie absolut morală și dreaptă din punct de vedere religios; toate acestea pun multe poveri asupra lui, așa că este sub poveri, trudind.

Și chiar și noi, credincioșii în Cristos, care avem îndurarea Domnului asupra noastră, să-L vedem pe Cristos și biserica, economia lui Dumnezeu și scopul Său veșnic.

Când vedem aceste lucruri, chiar și atunci când trăim viața de biserică în recâștigarea Domnului, ne străduim, ne luptăm, trudim și suntem împovărați să ducem la îndeplinire aceste lucruri, căci vrem să fim o mărturie a lui Dumnezeu în toate aceste lucruri.

Toate acestea sunt o povară uriașă, iar noi trudim și ne luptăm să facem aceste lucrări. Poate că nu există altă povară la fel de grea ca povara de a lucra la ceea ce este în inima lui Dumnezeu. Așadar, Domnul ne cheamă să venim la El. El nu cheamă doar păcătoșii, necredincioșii, ci mai ales pe noi, credincioșii în Cristos.

El a spus aceste cuvinte discipolilor Săi, nu evreilor în general; El ne cheamă pe noi, discipolii Săi, să venim la El. Suntem sub povară, trebuie să fim liberi și trebuie să fim eliberați și să găsim odihnă. În contextul acestor versete, noi, ca urmași ai Domnului, suntem chemați să venim la Domnul.

Domnul Isus predica Evanghelia în cetate după cetate, dar El era respins în multe cetăți; întregul oraș L-a respins. În acest context, Domnul L-a preamărit pe Tatăl; nu numai că L-a lăudat pe Tatăl, dar, chiar mai mult, L-a preamărit cu o recunoaștere semnificativă.

Când alții ne resping, când ne resping în timp ce lucrăm pentru Domnul și le aducem Evanghelia, trebuie pur și simplu să-L lăudăm pe Dumnezeu cu un anumit fel de înțelegere a cine este Tatăl nostru.

Totul a fost dat lui Cristos de către Tatăl și nimeni nu-L cunoaște pe deplin pe Fiul în afară de Tatăl, nici nimeni nu-L cunoaște pe deplin pe Tatăl în afară de Fiul și acela pe care Fiul voiește să-L descopere. Slavă Domnului!

Mulți astăzi Îl resping pe Domnul și ne resping și pe noi; par a fi deștepți, inteligenți și străluciți, dar nu văd nimic despre Dumnezeu, nu știu nimic despre Dumnezeu și nu pot primi lucrurile lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, El ne-a revelat aceste lucruri, chiar pruncilor; pe măsură ce venim la Domnul, El ne dezvăluie să-L vedem pe El, voia Lui și economia Lui.

Fie ca noi să venim la Domnul cu toate poverile noastre, cu truda noastră și cu toată munca și trudirea noastră grea pentru Domnul sau lupta pentru a împlini voia Lui și fie ca noi să primim și să savurăm odihna Lui.

În timp ce lucrăm pentru Domnul, putem fi obosiți, extenuați, căci suntem sub o povară grea și trudim pentru El. Pe măsură ce venim la Domnul, El ne dă odihnă.

Truda de aici se referă nu doar la truda de a respecta poruncile legii și regulile religioase, ci și la truda de a avea succes în orice lucrare; oricine trudește astfel este întotdeauna greu împovărat. Putem trudi destul de mult, căutând să facem lucruri care să-I fie plăcute lui Dumnezeu și să avem succes fie în lucrarea noastră pentru Dumnezeu, fie în lucrarea noastră în lume.

Putem dori să îndeplinim ceva într-un mod bun, să terminăm ceea ce am început și ne dăm seama că suntem greu împovărați. O, Doamne.

Această chemare a Domnului este pentru noi, pentru fiecare dintre noi. Nu este pentru cei care sunt relaxați, care nu trudesc pentru Domnul, care nu sunt împovărați pentru interesul Lui și care nu se luptă; este pentru cei care Îl caută pe Domnul, pentru cei care trudesc pentru El.

Fie ca noi să venim la El și să găsim odihnă pentru sufletele noastre. Pe măsură ce suntem împovărați să trăim o viață creștină normală, să fim biruitori, să ducem la îndeplinire economia lui Dumnezeu și să ducem la îndeplinire Noul Ierusalim, suntem împovărați și trudim.

Așadar, Domnul ne cheamă să venim la El. Suntem astfel de oameni; putem veni la El! Când venim la El, primim odihnă pentru sufletele noastre. Nu suntem doar eliberați de truda și povara legii sau religiei sau de orice lucrare sau responsabilitate, ci avem și pace perfectă și satisfacție deplină.

Asta nu înseamnă că suntem fără poveri sau fără trudă; mai degrabă, suntem plini de pace și satisfacție pe măsură ce trudim și suntem împovărați.

Suntem sârguincioși să fim una cu Domnul, să-L slujim și să trudim pentru El și, în mijlocul acestui proces, avem pace perfectă și satisfacție deplină. Asta vrea Domnul ca noi să experimentăm în mijlocul muncii și ostenelii noastre.

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție pentru a lucra pentru Tine, a trudi pentru Tine și a fi împovărați pentru Tine. Amin, Doamne, ne pasă de economia Ta și de zidirea bisericii. Vrem să trăim și să lucrăm Noul Ierusalim, astfel încât Tu să poți câștiga o biserică zidită, Trupul lui Cristos, în realitate pe pământ astăzi. O, Doamne, pe măsură ce trudim pentru Tine și suntem împovărați, venim la Tine pentru a Te primi ca odihnă a noastră. Avem nevoie de odihnă pentru sufletele noastre, pe măsură ce trudim și suntem împovărați. Amin, Doamne, venim la Tine. În Tine și cu Tine, găsim odihnă. Vrem să învățăm de la Tine, căci Tu ai trudit pentru Dumnezeu, totuși Tu ai fost blând și smerit cu inima. O, Doamne Isuse, dă-ne să găsim odihnă pentru sufletele noastre, pe măsură ce trudim pentru Domnul, suntem împovărați pentru El și facem lucrurile în Domnul și pentru Domnul! Amin, Doamne, dă-ne pace desăvârșită și satisfacție deplină astăzi. În timp ce trudim pentru Tine, în timp ce trudim în Tine și cu Tine, Te primim ca pacea noastră desăvârșită și satisfacția noastră deplină. Amin, Doamne, Te iubim și venim la Tine!

Luăm și suntem constrânși de voia Tatălui prin viața de supunere a Domnului în noi

Domnul Isus nu ne-a spus că, dacă venim la El cu truda și poverile noastre, El ne va da odihnă și ne va salva de truda noastră pentru Domnul. Dimpotrivă, El a spus că trebuie să luăm jugul Lui asupra noastră și să învățăm de la El, căci El a făcut același lucru: El a luat voia Tatălui ca jug și l-a purtat (Matei 11:29).

A lua jugul Domnului înseamnă a lua voia Tatălui; nu trebuie să fii reglementat sau controlat de vreo obligație a legii sau a religiei sau să fii înrobit de vreo lucrare, ci trebuie să fii constrâns de voia Tatălui.

Jugul Domnului este voia Tatălui. Domnul a spus că trebuie să luăm jugul Lui; El deja poartă jugul și vrea să-l purtăm împreună cu El.

A purta un jug înseamnă a fi înjugat cu cineva și a purta ceva greu, a trage ceva sau a îndeplini o lucrare care este grea și necesită mai mult de o persoană pentru a face lucrarea.

În vremurile de demult și chiar și astăzi, două animale sunt înjugate împreună pentru a ara pământul. Domnul Isus a purtat un jug și vrea să luăm jugul Lui. El vrea să ne alăturăm Lui și să venim sub jugul Lui pentru a-L purta împreună cu El.

Aceasta este singura cale prin care jugul poate fi ușor și pașnic, dacă purtăm jugul Domnului împreună cu Domnul. Jugul Domnului este plăcut, ușor și prețios; datoria se transformă în plăcere, iar rugăciunea în laudă, pe măsură ce ne alăturăm Domnului pentru a purta jugul Său.

Acest jug este voia Tatălui. Orice ne iese în cale este voia Tatălui; chiar și atunci când suntem respinși când facem o lucrare bună pentru Domnul, aceasta este voia Tatălui. Nu suntem aici pentru a câștiga popularitate sau pentru a fi primiți de oameni; nu suntem aici pentru a câștiga ceva pentru noi înșine, ci suntem aici pentru voia Tatălui.

Când spunem: „Tată, facă-se voia Ta”, suntem plini de odihnă și satisfacție. Când luăm voia Tatălui și o purtăm ca jug al nostru, cu Domnul, suntem în pace, suntem în odihnă deplină și suntem plini de satisfacție.

Dar dacă lucrăm pentru Domnul sau trudim în orice și ne luptăm, fără să avem odihnă, aceasta nu este voia Tatălui, ci a devenit lucrarea noastră, deci este aspră și great.

Domnul Isus a trăit o viață în care nu i-a păsat de nimic altceva decât de voia Tatălui Său (Ioan 4:34; 5:30; 6:38). El S-a supus pe deplin voii Tatălui (Matei 26:39, 42) și ne cere să învățăm de la El.

El este exemplul nostru, modelul nostru; nu i-a păsat de nimic altceva decât de voia Tatălui. Hrana Sa era să facă voia Tatălui și să-i isprăvească lucrarea. El nu a căutat voia Lui, ci voia Celui care L-a trimis.

Noi, ca și credincioși, Îl imităm pe Domnul în duhul nostru, luând jugul Său – voia lui Dumnezeu – și trudind pentru economia lui Dumnezeu după modelul Său (Matei 11:29; 1 Petru 2:21).

Suntem uniți la un jug împreună cu Domnul; avem părtășia suferințelor Sale, umblăm împreună cu El în același jug și luăm voia Tatălui astăzi.

Domnul Isus, care a fost supus și ascultător față de Tatăl de-a lungul vieții Sale, ne-a dat viața Sa de supunere și ascultare (Filipeni 2:5-11; Evrei 5:7-9).

Noi nu ne putem supune; nu putem lua voia nimănui drept voia noastră, dar Domnul S-a supus pe deplin și a fost pe deplin ascultător față de voia Tatălui. El ne-a dat acum viața Sa de supunere și putem fi ascultători și supuși prin viața Sa de supunere și ascultare.

Fie ca această minte să fie în noi astăzi, aceeași minte care a fost în Cristos. Cristos a fost primul om-Dumnezeu, iar noi suntem mulții oameni-Dumnezeu; trebuie să învățăm de la El în supunerea Sa absolută față de Dumnezeu și în satisfacția Sa deplină față de Dumnezeu.

Dumnezeu face în noi ceea ce este plăcut înaintea Lui prin Isus Cristos, ca să putem face voia Sa (13:20-21). Dumnezeu lucrează astăzi în noi atât voința, cât și lucrarea, spre buna Sa plăcere (Filipeni 2:13). El o face în noi, iar noi cooperăm. Suntem uniți la un jug împreună cu El; luăm voia Tatălui, iar El lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea.

Doamne Isuse, venim la Tine să luăm jugul Tău. Nu vrem să ne purtăm propriul jug, care este aspru și greu; ne deschidem Ție și venim la Tine ne unim cu Tine la jug. Fie ca noi să luăm voia Tatălui și să fim ascultători și supuși Tatălui. O, Doamne, vrem să Te copiem în duhul nostru, luând voia lui Dumnezeu ca jug și trudă pentru economia lui Dumnezeu, după modelul Tău! Amin, Doamne, putem face aceasta doar prin viața Ta din noi. Îți mulțumim că ne-ai dat viața Ta de supunere și ascultare. Vrem să trăim prin viața Ta, ca să putem fi supuși și ascultători Tatălui pe tot parcursul vieții noastre! Amin, Doamne, Tu în noi poți fi supus și ascultător Tatălui, pentru ca voia Tatălui să se facă! Aleluia, Dumnezeu face în noi ceea ce este plăcut înaintea Lui prin Isus Cristos, ca să putem face voia Lui! Amin, Doamne, ne deschidem lucrării Tale interioare: lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Ta plăcere!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we who Toil and are Burdened come to the Lord and take the Will of the Father, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Conceptul nostru de valori ca creștini e să-L prețuim pe Cristos, crucea și împărăția lui Dumnezeu

03/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să avem o schimbare în conceptul nostru de valori, care poate fi văzută în estimarea și evaluarea de către noi a lui Cristos în mântuirea Sa deplină. Acum Îl prețuim pe Cristos și Îl căutăm pe Cristos, și iubim ceea ce iubește El, prețuim ceea ce El prețuiește și dorim ceea ce El dorește.

O, Doamne, fie ca să avem o schimbare în conceptul nostru de valori. Fie ca să iubim ceea ce iubești Tu și să prețuim ceea ce prețuiești Tu. Fie ca noi să fim cei care Îl prețuiesc pe Cristos mai presus de orice! Arată-ne prețiozitatea Ta, Doamne, și adu-ne la aprecierea a ceea ce ești Tu! Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, ajungem la cărțile 1 și 2 Petru și, în special, vrem să vedem: Viziunea, experimentarea, savurarea și expresia prețiozității supreme a lui Cristos pentru viața de biserică autentică.

Trebuie să mergem mai departe cu Domnul zi de zi și pur și simplu să-L savurăm ca fiind Cel mai prețios și minunat. Putem eșua, putem face greșeli, putem comite păcate și putem să-i jignim pe alții; pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră și ne pocăim și mărturisim, trebuie pur și simplu să mergem mai departe.

Nu ar trebui să privim înapoi și să încercăm să fim introspectivi la ceea ce s-a întâmplat, ce am făcut, cum am putea face asta etc.; mai degrabă, ar trebui pur și simplu să ne pocăim și să mergem mai departe cu Domnul.

El este Cel mai prețios. Și-a vărsat sângele prețios pentru noi. El este piatra de temelie prețioasă. Dumnezeu ne-a dat credința la fel de prețioasă. Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioși.

Domnul este cu adevărat Cel mai prețios și trebuie să ne întoarcem privirea de la orice altceva către El pentru a-L savura, a fi infuzați cu El și a alerga cursa care ne este pusă în față.

Cu cât mergem mai departe cu Domnul, cu atât ne dăm seama cât de decăzuți suntem, cât de plini suntem de greșeli și păcate și cât de mult avem nevoie de Domnul în toate lucrurile.

Este ușor să ne concentrăm asupra trecutului nostru sau asupra modului în care ne tratează alții. Dar trebuie să mergem mai departe cu Domnul. Dacă suntem serioși în relația cu Domnul, ar trebui pur și simplu să mergem mai departe cu El. El ne iartă și ne curăță atunci când venim la El pentru a ne pocăi și ne infuzează cu Sine atunci când ne deschidem către El.

Fie ca noi să venim la El din nou și din nou, uitând de trecutul nostru, întingându-ne înainte pentru a-L căuta și a-L câștiga pe El, fără a acorda atenție binelui și răului.

Vrem să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm! Vrem să-L câștigăm! Vrem să vedem prețiozitatea Lui supremă! Și vrem să fim infuzați cu tot ceea ce este El, astfel încât El să poată face totul în noi și pentru noi, pentru zidirea bisericii!

Trebuie să avem o schimbare a conceptului nostru de valori pentru a-L prețui pe Cristos mai presus de toate lucrurile

Conform Bibliei, atunci când o persoană crede în Domnul Isus, are o schimbare completă în conceptul său de valori; ceea ce nu-i plăcea înainte, acum îi place, și ceea ce disprețuia înainte, acum prețuiește.

Noi, cei care credem în Cristos, ar trebui să avem o schimbare în conceptul de valori (Matei 23:16-26; 1 Samuel 16:7; Luca 16:15; 9:54-56; 1 Petru 3:4; Filipeni 3:7-8). Dumnezeu prețuiește anumite lucruri, dar omul natural decăzut le disprețuiește.

În Matei 23:13-36 vedem “vai de voi” de opt ori pentru cărturari și farisei. Poate că nu le vom vorbi niciodată în acest fel altor oameni, dar așa le-a vorbit Domnul Isus, ca Împăratul-Mântuitor, acestui grup de oameni.

Trebuie să fim mântuiți de ipocrizie și trebuie să avem o schimbare în conceptul de valori pentru a-L putea prețui pe Cristos mai presus de toate lucrurile. Un ipocrit este un actor de teatru, un imitator; un ipocrit este cineva care se preface și care nu este real.

Dumnezeu prețuiește ceva; El consideră ceva ca fiind prețios, dar noi s-ar putea să nu prețuim ceea ce El prețuiește. Trebuie să venim la El în cuvântul Său pentru a vedea ce este valoros în ochii lui Dumnezeu și ce prețuiește El, astfel încât conceptul nostru de valori să se poată schimba.

Unii pot considera templul ca fiind cel mai valoros, dar alții pot considera aurul din templu, aurul cu care a fost construit templul, ca fiind cel mai valoros. În ochii lui Dumnezeu, templul este cel mai valoros, căci este locuința Lui; în ochii fariseilor, aurul de pe templu era cel mai valoros.

Dumnezeu consideră altarul ca fiind cel mai valoros, dar fariseii considerau darul de pe altar ca fiind mai valoros. Aceasta înseamnă să avem un concept de valori diferit față de cel al Domnului.

Fie ca Domnul să ne deschidă ochii și să ne mântuiască de a fi orbi; fie ca noi să vedem ce este prețios și valoros pentru Dumnezeu și fie ca noi să avem o schimbare în conceptul nostru de valori.

Domnul consideră lucrurile mai importante ale legii – dreptatea, îndurarea și credincioșia – ca fiind cele mai valoroase; fariseii, însă, ofereau o zecime din toate lucrurile, dar neglijau aceste lucruri mai prețioase.

Fariseii strecurau țânțarul, dar au înghițit cămila. Se grăbeau să folosească paharul și farfuria, apoi au curățat partea lor din afară, dar pe dinăuntru era murdărie.

Aceștia sunt numiți de Domnul nebuni, orbi și fățarnici. Dacă nu avem un concept adecvat de valori pentru a prețui ceea ce Dumnezeu prețuiește, suntem nebuni, orbi și fățarnici. O, Doamne!

Un concept potrivit de valori pentru noi, credincioșii în Cristos, poate fi văzut în aprecierea și evaluarea de către noi a lui Cristos în numeroasele Sale aspecte minunate și prețioase.

Odată ce suntem mântuiți, noi, credincioșii în Cristos, avem o schimbare în conceptul nostru de valori. Acum Îl prețuim pe Domnul și cuvântul Său, iar lucrurile din afara noastră nu mai sunt la fel de importante. Iubim ceea ce Dumnezeu iubește, prețuim ceea ce Dumnezeu prețuiește și chiar urâm ceea ce Dumnezeu urăște.

Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său, conceptul nostru de valori se schimbă, chiar se actualizează constant, astfel încât să se potrivească cu conceptul de valori pe care îl are Dumnezeu. Dumnezeu este deosebit în ceea ce iubește, prețuiește și urăște. Gândurile Sale sunt foarte diferite de ale noastre.

Dacă citim Evangheliile și vedem viața și lucrarea Domnului, vom fi surprinși să vedem ce prețuiește El și ce urăște. Trebuie să învățăm de la El. Trebuie să Îl savurăm pe Domnul în cuvântul Său. Și trebuie să-L lăsăm să ne schimbe conceptul de valori astăzi, astfel încât să putem fi prețioși pentru El, așa cum prețuim ceea ce prețuiește El și urâm ceea ce urăște El.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai mântuit și ne-ai regenerat cu viața Ta. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu și acum iubim ceea ce Dumnezeu iubește și urâm ceea ce Dumnezeu urăște! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a Te cunoaște, a Te savura și a învăța ceea ce Tu prețuiești și ceea ce Tu urăști. Infuzează-ne cu conceptul Tău de valori. Fie ca noi să fim cei care iubesc ceea ce Tu iubești și prețuiesc ceea ce Tu prețuiești. Mântuiește-ne de a iubi ceea ce Tu urăști și de a urâ ceea ce Tu iubești. Ne deschidem Ție, Doamne, și Îți permitem să strălucești asupra noastră prin cuvântul Tău. Fie ca noi să avem o schimbare completă în conceptul nostru de valori. Fie ca noi să vedem prețiozitatea Ta și să Te prețuim mai presus de toate lucrurile. Fie ca noi să Te apreciem ca fiind Cel mai prețios și fie ca noi să-Ți permitem să faci totul în noi în mântuirea Ta completă! Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi. Considerăm toate celelalte lucruri o pierdere datorită cunoașterii lui Cristos, savurării lui Cristos și experimentării lui Cristos! Mântuiește-ne de a fi fățarnici sau orbi, neavând același concept de valori ca Tine!

Să avem un concept corect de valori pentru a-L prețui pe Cristos ca piatră de temelie, a prețui crucea și a căuta mai întâi împărăția și dreptatea Sa

Odată ce credem în Domnul Isus, conceptul nostru de valori se schimbă; nu mai prețuim ceea ce am prețuit odinioară. În Psalmul 118:22 vedem o schimbare în evaluare; în ochii zidarilor, aceștia Îl resping și Îl consideră pe Cristos ca fiind o piatră nefolositoare, dar în ochii lui Dumnezeu, aceasta este o piatră aleasă și prețioasă, chiar piatra din capul unghiului (1 Petru 2:7).

În ochii zidarilor evrei, Cristos era ceva redundant și voiau să scape de El. În ochii lui Dumnezeu, însă, această piatră respinsă a fost aleasă să fie piatra de temelie a mântuirii nou înființate.

Trebuie să avem o schimbare în conceptul nostru de valori. Trebuie să avem o evaluare corectă a lui Cristos ca fiind Cel suprem de prețios. Ceea ce credeam înainte a fi lipsit de valori, în special în ceea ce privește Cristos și economia lui Dumnezeu, este acum prețios, căci Cristos în noi este Cel mai prețios!

Asemenea lui Pavel în Filipeni 3:7-8, vrem să vedem prețiozitatea supremă a lui Cristos și să considerăm toate lucrurile ca fiind gunoi datorită excelenței cunoașterii lui Cristos.

Trebuie să vedem o revelație a supraeminenței lui Cristos, a prețiozității supreme a lui Cristos; apoi, Îl vom cunoaște subiectiv și personal și Îl vom câștiga și prețui.

Vrem să câștigăm mai mult din Cristos și ne îndreptăm spre El pentru a-L savura, a ne împărtăși din bogățiile Sale și a fi socotiți vrednici să câștigăm premiul, cea mai deplină și supremă savurare și experimentare a lui Cristos.

Chiar dacă alții Îl pot disprețui pe Cristos, pentru noi, El este prețiozitatea; El este prețiozitatea pentru noi.

Mai mult, 1 Corinteni ne spune că cuvântul crucii este nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, cei care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu. Înainte de a fi mântuiți, uram crucea, căci nu avea sens să-L crucificăm sau să terminăm pe Cristos sau pe oricine altcineva; dar după ce suntem mântuiți, vedem că crucea este puterea lui Dumnezeu.

Prin regenerare primim o altă viață, viața divină, care are un concept diferit de valori; când ne întoarcem la Domnul, conceptul nostru de valori se schimbă și devine același cu cel al lui Dumnezeu.

Dumnezeu prețuiește crucea. Crucea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor celor care cred. Așadar, prețuim crucea. Căutăm chiar să-L cunoaștem pe Cristos și să-L experimentăm pe Cristosul crucificat în viața noastră de zi cu zi.

Un alt exemplu de schimbare a conceptului nostru despre valoare este văzut în Matei 6:32-33. Mulți oameni astăzi caută să aibă grijă de necesitățile lor și sunt atenți să se asigure că au hrană, îmbrăcăminte, adăpost și alte lucruri de acest gen.

Dar noi, ca credincioși în Cristos, trebuie să știm că Tatăl nostru ceresc are grijă de noi, El știe că avem nevoie de toate aceste lucruri și ar trebui pur și simplu să căutăm mai întâi Împărăția Lui și dreptatea Lui, și toate aceste lucruri ni se vor adăuga pe deasupra.

Toate lucrurile de care avem nevoie ni se vor adăuga pe deasupra atunci când vom căuta mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Necredincioșii nu pot înțelege acest lucru. Ei prețuiesc bunurile materiale și necesitățile zilnice, dar noi Îl prețuim pe Cristos, împărăția Lui și dreptatea Lui.

Cristos a venit ca Dumnezeu încarnat ca om și El a făcut totul pentru împărăția lui Dumnezeu. El a căutat mai întâi împărăția lui Dumnezeu și a căutat dreptatea lui Dumnezeu mai presus de toate lucrurile.

Nimic în această viață nu este mai prețios decât împărăția lui Dumnezeu. Putem vedea acest lucru doar atunci când ne întoarcem către duhul nostru, Îl contactăm din nou pe Domnul și rămânem în cuvântul Său, pentru ca El să strălucească asupra noastră și să ne facă să avem o schimbare în conceptul nostru de valori.

Împărăția cerurilor este ca o comoară ascunsă într-un ogor; când un om o găsește, o ascunde și, în bucuria lui, se duce și vinde tot ce are ca să cumpere ogorul acela, căci comoara este de o mare preț.

Domnul Isus a descoperit comoara împărăției cerurilor și S-a jertfit pe Sine însuși cu tot ce avea pentru a cumpăra comoara. El a prețuit biserica, Trupul Său, mireasa Sa și împărăția Sa, în măsura în care S-a jertfit pe Sine însuși pentru biserică.

Când Îl vedem pe Cristos, Îl savurăm pe Cristos și petrecem timp cu Cristos în viața noastră de zi cu zi, vom prețui și noi ceea ce El prețuiește și vom avea o schimbare în conceptul nostru de valori.

Omul nu prețuiește împărăția lui Dumnezeu, dar Dumnezeu o prețuiește; de asemenea, un credincios cu viziunea Domnului cunoaște valoarea împărăției cerurilor. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi, cei care au un concept corect al valorii, chiar un concept al valorii care să se potrivească cu cel al lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, dă-ne o schimbare în conceptul nostru de valori, astfel încât să putem iubi ceea ce iubești Tu și să prețuim ceea ce prețuiești Tu! Amin, Doamne, Te prețuim. Tu ești piatra prețioasă. Deși alții Te-au respins și chiar Te-au omorât, Tu ești ales și prețios cu Dumnezeu. Aleluia, piatra pe care au respins-o zidarii a devenit capul unghiului, iar pentru noi El este valoarea prețioasă! Te prețuim și Te iubim, dragă Doamne Isuse! Vrem să Te căutăm, să Te urmărim și să Te câștigăm. Toate celelalte lucruri sunt gunoi în comparație cu Tine. O, Doamne, fie ca noi să vedem valoarea cuvântului crucii și fie ca noi să prețuim crucea așa cum o face Dumnezeu. Fie ca noi să realizăm că crucea este puterea lui Dumnezeu pentru noi, cei care suntem mântuiți! Amin, Doamne, Te căutăm mai întâi pe Tine, căci vedem împărăția Ta și dreptatea Ta, încrezându-ne pe deplin în Tine că vei avea grijă de toate nevoile noastre! Slavă Domnului, Tatăl nostru ceresc știe de ce avem nevoie și ne dă toate lucrurile atunci când căutăm mai întâi împărăția Sa și dreptatea Sa!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Concept of Value as Christians is to Value Christ, the Cross & the Kingdom of God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 33 cu tema: Viziunea, experimentarea, savurarea și expresia prețiozității supreme a lui Cristos pentru viața de biserică autentică (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ca Păstor al sufletelor noastre, Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru: vino la El!

17/07/2025 by Credincios în Cristos 4 Comments

Ca Păstor al sufletelor noastre, Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru; avem nevoie de odihnă de toate ostenelile, luptele, străduințele, poverile și truda noastră, căci sufletul nostru nu este odihnit în această lume, așa că venim la Domnul ca Păstor al nostru pentru a-L savura ca odihna noastră. Amin!

Slavă Domnului Isus că El este Păstorul nostru drag, minunat și bun! Noi, ca oi rătăcite, ne-am întors la Domnul Isus ca Păstor și Supraveghetor al sufletelor noastre și acum Îl savurăm!

Fiecare dintre noi are propria situație și circumstanțe particulare, cu suferințele și ostenelile noastre circumstanțiale. Dar slavă Domnului, ca și credincioși în Cristos, avem un Păstor care ne cunoaște situația, are grijă de nevoile noastre și ne conduce pe cărările dreptății!

Viața umană în această lume este minunată, dar în același timp este plină de suferință. Mai mult, viața umană este plină de lupte, străduințe și dorințe de a face una sau alta, însă fără prea mult succes sau fericire pentru suflet. Mulți oameni încearcă să-și facă sufletul fericit, dar cu cât încearcă mai mult, cu atât sunt mai stresați și cu atât au mai puțină odihnă în sufletul lor.

Acesta ar putea fi cazul și cu noi, căci putem încerca tot felul de lucruri pe care această lume ne spune că ar trebui să le facem pentru a ne calma și a ne întoarce spre interior pentru a avea pace prin tot felul de metode și practici.

Dar trebuie să ne dăm seama că noi, ca și credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos trăind în noi și El este în duhul nostru pentru a se răspândi în fiecare parte a sufletului nostru.

Cum se răspândește El în sufletul nostru? Nu ne obligă să facem una sau alta și nici nu ne constrânge să facem voia Lui. El se răspândește în mintea, emoția și voința noastră pentru a-Și face locuința în toată inima noastră, fiind Păstorul sufletului nostru.

Cât de plăcut și minunat este acest lucru! El vine la noi în dragostea Lui, ne păstorește conform lui Dumnezeu și are grijă de sufletul nostru neliniștit și tulburat. Numai Domnul are o grijă autentică de bunăstarea sufletului nostru, căci El își exercită supravegherea asupra stării ființei noastre interioare.

Amintiți-vă, El ne-a creat după chipul și asemănarea Sa, așa că El știe prin ce trecem, ce gândim, ce ne dorim, ce ne lipsește și care este nevoia noastră. Așadar, El vine ca Păstor al sufletelor noastre pentru a ne păstori, îngrijindu-se de bunăstarea sufletului nostru.

El cunoaște problemele, nevoile și rănile noastre; El nu ne critică și nu ne condamnă, ci, ca Bun Păstor, El are grijă de ființa noastră interioară și ne face să ne simțim confortabil, astfel încât să ne putem deschide către El pentru ca El să-Și facă locuința în inima noastră. Ce Păstor minunat avem!

Ca Păstor al sufletelor noastre, Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru: trebuie să venim la El!

Domnul este păstorul nostru; nu vom duce lipsă de nimic (Psalmul 23:1). Domnul, ca Păstor al sufletelor noastre, are grijă de noi. Cum are El grijă de noi și în ce parte a ființei noastre avem nevoie de grija Lui?

Grija Lui nu este în primul rând pentru duhul nostru (ființa noastră cea mai lăuntrică) sau pentru trupul nostru (omul nostru din exterior), ci pentru sufletul nostru.

Vedem acest lucru în Matei 11:28-30, unde Domnul Isus ne cheamă pe toți să venim la El și El ne va da odihnă sufletului nostru. El îi cheamă pe toți cei ce trudesc și sunt împovărați să vină la El și El le va da odihnă.

Ce este această trudă? Ne trudim în multe feluri și în multe privințe. Pe de o parte, ca și credincioși în Cristos, putem trudi străduindu-ne să păzim poruncile legii și regulamentele religioase. Ca ființe umane, trudim luptând pentru a avea succes la locul de muncă, acasă și în societate.

Facem multe lucruri și suntem implicați în multe activități și trudim în multe feluri. Sufletul nostru este atât de obosit și împovărat din cauza numeroaselor osteneli pe care le avem. O, Doamne!

Domnul Isus S-a ostenit foarte mult și a lucrat pentru a face voia Tatălui și a vorbi cuvântul Tatălui, dar nu a trudit și nici nu a fost împovărat sau stresat. Dimpotrivă, El a recunoscut calea Tatălui și a declarat economia divină, chiar și atunci când alții L-au respins pe El și slujba Sa.

Acum El ne cheamă pe noi, toți cei care trudesc și sunt împovărați să venim la El și El ne va da odihnă sufletului nostru. Avem nevoie de odihnă în sufletul nostru. Trebuie să fim eliberați de orice osteneală și povară sub lege sau religie sau sub orice muncă sau responsabilitate.

Și mai mult, avem nevoie de pace perfectă și satisfacție deplină. Astăzi în lume nu avem odihnă sau pace, iar cei care vor să găsească odihnă și pace pentru sufletul lor investesc mult timp și bani în tot felul de lucruri, activități, practici, excursii etc. pentru a găsi odihnă.

Dar odihna nu poate fi găsită în nimic exterior. Doar Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru.

S-ar putea să fim undeva frumos pentru a ne petrece vacanța, crezând că vom găsi odihnă pentru sufletul nostru, dar suntem atât de stresați în sufletul nostru încercând să vizităm cutare loc, să facem cutare lucru, să vedem cutare loc, etc.

Vrem să ne relaxăm și să ne odihnim, dar nu există odihnă interioară. Trebuie să venim la Domnul ca Păstor al sufletului nostru, iar El ne va da odihnă sufletului nostru.

S-ar putea să fim împovărați cu multe lucruri pentru mișcarea Domnului și pentru slujba legată de viața de biserică și s-ar putea să trudim foarte mult; trebuie să venim la Domnul pentru a găsi odihnă pentru sufletul nostru.

S-ar putea să încercăm tot posibilul să fim un frate bun sau o soră bună, iar aceasta este o mare povară pentru noi. Trebuie să venim la Domnul pentru a găsi odihnă pentru sufletul nostru.

Poate că avem multe presiuni legate de munca noastră, unde se așteaptă de la noi să performăm și să producem ceva, să facem o diferență, și trăim sub această greutate zi de zi, fără odihnă.

Nu îndrăznim să ne odihnim nici măcar un minut, pentru că s-ar putea să rămânem în urmă și s-ar putea să fie nevoie să lucrăm timp suplimentar pentru a ne asigura că ne îndeplinim responsabilitatea.

Domnul ne spune cu mare har să venim la El și El va da odihnă sufletului nostru. Ce cuvânt plin de har auzim de la Domnul: Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!

El ne cere în continuare să luăm jugul Lui asupra noastră și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre. Ce minunat! Avem deja propriul nostru jug și suntem greu împovărați și plini de trudire, dar Domnul ne cere să luăm jugul Lui asupra noastră!

Jugul nostru este greu, aspru și amar, dar când luăm jugul Domnului asupra noastră, descoperim că este ușor și plăcut. Jugul Domnului este voia Tatălui (Ioan 4:34; 5:30; 6:38), căci El S-a supus pe deplin voinței Tatălui (Matei 26:39, 42).

Trebuie să învățăm de la El. Jugul nostru, voința noastră, dorințele noastre, gândurile noastre și tot ce ne înconjoară este un jug greu, aspru și amar, și nu avem odihnă în sufletul nostru atunci când ne luăm propriul jug.

Dar Domnul este blând și bun, nu se împotrivește opoziției, ci nu are dragoste de sine și se supune voinței Tatălui. El este smerit cu inima, supunându-se pe deplin voinței Tatălui Său și nevrând să facă nimic pentru Sine și nici nu așteptând să câștige ceva pentru Sine.

O asemenea persoană trăiește în noi, în duhul nostru; trebuie să venim la El și El va da odihnă sufletului nostru. El ne va face mulțumiți în sufletul nostru, căci vom face voia Tatălui și vom fi fericiți, așa cum Domnul este fericit în noi.

Odihna pe care ne-o dă El nu este odihnă exterioară pentru trupul nostru, ci odihnă interioară în sufletul nostru. Fie ca noi să învățăm să luăm jugul Domnului și să venim la El pentru a învăța de la El, căci El este blând și smerit cu inima și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Jugul Lui este bun și povara Lui este ușoară. Jugul Lui este potrivit pentru noi, bun, blând, ușor și plăcut. El a făcut voia Tatălui și S-a odihnit.

Plângeri 3:27 spune că este bine ca un tânăr să poarte un jug în tinerețea lui. Acest jug este voia Tatălui, pe care o putem purta venind la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre.

Domnul a trăit o astfel de viață, constrâns de și având grijă de voia Tatălui Său (Ioan 4:34; 5:30; 6:38); El a fost pe deplin satisfăcut cu voia Tatălui și a avut odihnă în inima Sa.

Doamne Isuse, venim la Tine ca Păstor al sufletelor noastre pentru a găsi odihnă pentru sufletul nostru! Venim la Tine așa cum suntem, cu toate ostenelile și poverile noastre. O, Doamne, avem nevoie de odihnă în sufletul nostru! Tu vezi cât de mult ne străduim și ne luptăm să le facem pe plac altora, să ne facem treaba și să fim o persoană mai bună. Pur și simplu venim la Tine! Mărturisim că avem nevoie de odihnă în sufletul nostru. Ne oprim din străduință și luptă și aducem la Tine toate ostenelile și poverile noastre. Avem nevoie să fim eliberați de povara legii sau religiei sau a oricărei lucrări sau responsabilități. O Doamne, avem nevoie și de pace desăvârșită și satisfacție deplină în sufletul nostru! O, Doamne Isuse, dă-ne odihnă în sufletul nostru! Luăm jugul Tău și învățăm de la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima, ca să găsim odihnă pentru sufletele noastre. O, Doamne Isuse, nu vrem să purtăm propriul nostru jug, care este greu, aspru, ascuțit și amar. Venim la Tine cu toate problemele, străduințele și ostenelile noastre și Te luăm ca odihnă a noastră. Aleluia, Păstorul sufletelor noastre dă odihnă sufletului nostru!

Domnul ne păstorește sufletul conducându-ne și călăuzindu-ne mintea, emoțiile și voința

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să venim la Domnul din nou și din nou, căci El este Păstorul sufletelor noastre și El dă odihnă sufletului nostru. El este în duhul nostru și trebuie să-L contactăm și să Îl savurăm pe tot parcursul zilei.

Trebuie să Îl savurăm pe Domnul nu numai în vremurile bune, ci și mai mult, în vremurile care nu sunt atât de bune, când suferim, când suntem nedumeriți și când nu avem odihnă în sufletul nostru.

Din experiența noastră, putem mărturisi că de multe ori nu știm cum și unde să ne îndreptăm gândurile. Gândurile noastre merg în direcții în care nu vrem să mergem și sunt concentrate asupra lucrurilor la care nu vrem să ne gândim.

Cine ne poate ajuta să ne îndreptăm gândurile? Trebuie să venim la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre, iar El va da odihnă sufletului nostru; El ne va îndruma gândurile (Proverbe 16:3; Deut. 30:19; Romani 12:2; 2 Cor. 10:5; Psalmul 46:10).

Gândurile noastre rătăcesc și nu putem face prea multe pentru a le aduce în locul potrivit, dar putem învăța să ne fixăm mintea spre duhul nostru (Romani 8:6). Când ne exersăm duhul pentru a chema Numele Domnului până când Îl atingem și citim în rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, gândurile noastre vor fi îndreptate spre Domnul și ne vom îndrepta mintea spre lucrurile de sus (Coloseni 3:2).

Atunci când facem pur și simplu o mișcare spre Domnul pentru a-L contacta și a-L savura, El ne va călăuzi gândurile.

Emoțiile noastre sunt atât de sălbatice și atât de complicate; de multe ori nici măcar nu știm cum vom reacționa față de ceilalți pur și simplu pentru că emoțiile noastre sunt afectate, fie că sunt pozitive, fie negative. Ne supărăm ușor și nu ne putem controla emoțiile.

Uneori, cineva spune ceva și „apasă pe buton” și ne supărăm atât de ușor. O, Doamne Isuse!

Acest lucru se poate întâmpla des în viața de familie și în viața de biserică, pentru că avem o conviețuire și o coordonare strânsă împreună. Trebuie să venim la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre, căci El ne va păstori în emoțiile noastre.

Păstorirea Lui ne mângâie emoțiile, ne calmează temerile și ne temperează sentimentele și El ne dă odihnă sufletului nostru.

Cum rămâne cu voința noastră? De multe ori avem dorințe și facem alegeri ca un impuls și chiar și atunci când luăm în considerare ceva și luăm o decizie cu privire la acesta, decizia noastră este atât de greșită. Cine ne poate călăuzi în voința noastră și ne poate ajuta să luăm decizia corectă?

Slavă Domnului pentru Păstorul sufletelor noastre. El ne poate călăuzi. El ne poate păstori sufletul. El ne poate da odihnă în sufletul nostru.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către El și să venim la El așa cum suntem. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către El cu privire la toate lucrurile, atât mici, cât și mari.

Când suntem pe cale să mergem la cumpărături, putem pur și simplu să ne deschidem către El în legătură cu acestea, cerându-I să ne conducă și să ne îndrume. El ne conduce la destinația noastră și ne călăuzește către locul potrivit; trebuie doar să venim la El. Noi doar venim la El!

Asta le spunea Domnul celor din jurul Său când era pe pământ – doar veniți la Mine și vă voi da odihnă, vă voi da viață și vă voi da să beți din apa vieții. Trebuie doar să ne rezervăm timp pentru a veni la Domnul și El ne va da odihnă sufletului nostru.

El ne va călăuzi și ne va îndruma în mintea, emoțiile și voința noastră.

Nu avem nevoie de nicio practică sau rutină exterioară pentru a ne calma și a găsi pace în noi; trebuie doar să venim la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre, iar El ne va călăuzi și ne va îndruma spre apele odihnei, pe cărările dreptății și spre ospăț.

Slavă Domnului Isus, dragul nostru Păstor!

Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine ca Păstor al sufletelor noastre. Tu ne înțelegi pe deplin. Ne deschidem Ție. Vrem să-Ți spunem totul. O, Doamne, Tu vezi cum rătăcesc gândurile noastre și știi că nu ne putem îndruma gândurile. Ne exersăm duhul pentru a chema Numele Tău și a citi în rugăciune cuvântul Tău. Alegem să ne îndreptăm mintea către duhul nostru. Călăuzește-ne și îndrumă-ne gândurile în calea Ta. O, Doamne, Tu ne cunoști emoțiile – sunt atât de fluctuante și atât de ușor de supărat! Nu ne putem descurca cu emoțiile noastre, Doamne; venim doar la Tine ca Păstor al sufletelor noastre! Condu-ne și călăuzește-ne în emoțiile noastre. Potolește-ne și mângâie-ne în emoțiile noastre. Ne deschidem Ție, Doamne dragă, în ceea ce privește voința și deciziile noastre. Condu-ne și călăuzește-ne în voința noastră. Fă-ne să venim la Tine ca Păstor al sufletelor noastre pentru a fi mângâiați, călăuziți, conduși și îndrumați. Cât de mult Te iubim, Doamne dragă, ca Păstor al sufletelor noastre!