să venim la Domnul

Venim la Tatăl prin Fiul, în Duhul, și primim lumină de sus

07/10/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să înaintăm prin Duhul către Fiul și chiar către Tatăl, pentru a intra în experimentarea intimă a dragului nostru Tată; și trebuie să ne dăm seama că lumina strălucește de sus, din cer, căci există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară.

Doamne Isuse, vrem să înaintăm împreună cu Tine. Condu-ne mai departe în experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic de către noi, pentru ca și noi să Te putem exprima. Îți mulțumim că ne-ai căutat ca Duhul și ne-ai adus la Fiul, ca să credem în Domnul Isus. Aleluia, suntem acum în Cristos și, prin El, avem acces la Tatăl într-un singur Duh! Venim la Tine, Tată, în Fiul și prin Duhul, ca să ne închinăm Ție, să Te cunoaștem și să fim una cu Tine! Amin!

Dacă privim la viața și lucrarea lui Noe, vedem că, mai întâi, el a găsit har înaintea lui Iehova și, în al doilea rând, a umblat cu Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu. El a fost un om drept și a găsit har în ochii Domnului. Trebuie să găsim har în ochii Domnului astăzi.

Zi de zi trebuie să venim la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită. Harul se găsește la tronul harului, în duhul nostru; ori de câte ori ne întoarcem spre duhul nostru, venim la tronul harului. Amin!

Când găsim har, acest har ne poartă poverile și face totul în noi, în locul nostru pentru savurarea noastră. Acest har ne dă puterea să umblăm cu Dumnezeu și, prin har, lucrăm și noi împreună cu Dumnezeu, întocmai cum a făcut Noe.

Trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu, chiar să fim una cu Dumnezeu, pentru construirea corăbiei; corabia este o imagine a Cristosului corporativ. Am început să lucrăm la zidirea corăbiei atunci când am crezut, căci am crezut în Cristosul individual, care a venit să fie Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru.

El este realitatea corăbiei; El a venit ca încarnare a lui Dumnezeu pentru a ne ascunde în Sine și pentru a trece prin judecata lui Dumnezeu în locul nostru. Noi nu am fost judecați de Dumnezeu, ci Cristos a fost. El este Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru.

Mai mult, El este viața noastră și Se introduce pe Sine în noi pentru a fi totul pentru noi, în vederea zidirii locuinței lui Dumnezeu. A zidi corabia înseamnă, pentru noi, a zidi biserica drept Trup al lui Cristos.

Noi nu zidim biserica folosindu-ne de ideile noastre bune, de zelul natural sau de priceperile și abilitățile noastre; noi zidim biserica folosind elementul bogățiilor lui Cristos ca material de construcție. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât avem mai multe din bogățiile lui Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu.

Să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic de către noi – la Tatăl, prin Fiul, în Duhul

Este foarte semnificativ faptul că acea corabie construită de Noe avea trei niveluri (Gen. 6:16); nu avea unul sau două, ci trei. Aceste trei niveluri Îl semnifică pe Dumnezeul Triunic experimentat de către noi.

Trebuie să-L experimentăm pe Dumnezeul Triunic. Știm că Dumnezeul Triunic este Tatăl, Fiul și Duhul, dar cine este reprezentat de nivelul de sus, de cel din mijloc și de cel de jos?

Am putea deduce că, întrucât Cristos – Fiul – Se află la mijloc, El ar putea fi reprezentat de nivelul din mijloc; dar cine îi reprezintă pe cel de sus și pe cel de jos? Trebuie să privim acest lucru în lumina întregii Scripturi.

De exemplu, în Luca 15 avem trei pilde: păstorul care recuperează oaia pierdută, femeia care caută și găsește moneda pierdută și tatăl care îl primește pe fiul risipitor.

Păstorul este o imagine a Fiului – Cristos, Fiul, venind ca Păstorul cel Bun pentru a-Și da viața pentru oile Sale și a le aduce într-o singură turmă, astfel încât să existe o singură turmă și un singur Păstor (Ioan 10).

Femeia care mătură casa, aprinde lampa și caută moneda pierdută până când o găsește Îl simbolizează pe Duhul, care aprinde lampa Cuvântului și cercetează ființa noastră lăuntrică până când ne venim în fire și venim la Domnul.

Tatăl care îl primește pe fiul risipitor Îl simbolizează pe Dumnezeu Tatăl, care ne iubește, ne așteaptă și ne primește cu bucurie atunci când ne întoarcem la El.

Conform experienței noastre, Duhul a venit mai întâi să ne găsească și să ne aducă la Fiul; de asemenea, Duhul ne-a inspirat să ne pocăim și să credem în Fiul. După ce am crezut în Fiul, am strigat: „O, Tată!”

Duhul ne aduce la Fiul, iar Fiul ne aduce la Tatăl. Cu alte cuvinte, Duhul – simbolizat de nivelul inferior – ne aduce la Fiul (1 Pet. 1:2; Ioan 16:8, 13-15), iar Fiul ne conduce, în experimentarea noastră, la un nivel mai înalt, la Tatăl (14:6; Ef. 2:18; 1 Ioan 1:5; 4:8).

Trebuie să continuăm călătoria noastră în Dumnezeul Triunic, în cadrul experienței creștine, până când intrăm în Dumnezeu Însuși și devenim pe deplin una cu Dumnezeu.

De multe ori în viața noastră creștină, deși suntem credincioși în Cristos și avem viața lui Dumnezeu în noi, continuăm să experimentăm cercetarea și iluminarea Duhului în ființa noastră lăuntrică, pentru a ne întoarce la Cristos Fiul prin pocăință.

De atâtea ori – poate de prea multe ori – suntem departe de Domnul; astfel, Duhul strălucește asupra noastră prin Cuvântul lui Dumnezeu și ne cercetează ființa lăuntrică până când ne găsește, pentru a ne aduce înapoi la Domnul.

Când ne întoarcem la Domnul – când revenim la El din toată inima – suntem uniți cu El ca un singur duh (1 Cor. 6:17). Ne place să fim aici, în unirea organică cu Domnul, savurând toate bogățiile Sale.

Cu cât Îl contactăm mai mult, chemând Numele Său și citind Cuvântul Său cu rugăciune, cu atât Îl iubim mai mult pe Domnul, suntem mai mult infuzați cu El și devenim mai mult una cu El. El este una cu noi, iar noi suntem una cu El.

Însă Domnul dorește să mergem și mai sus; El vrea să venim la Tatăl, în Fiul, prin Duhul. Fiul ne conduce la Tatăl.

De exemplu, Evanghelia după Ioan este o carte despre Cristos, Fiul, iar prima Epistolă a lui Ioan este o carte despre Tatăl. În Evanghelia sa, Ioan vorbește despre har, dar în prima sa Epistolă vorbește despre dragoste; dragostea este mai înaltă decât harul.

În Evanghelia după Ioan avem adevărul, dar în prima sa Epistolă avem lumina; Dumnezeu este lumină, iar Cristos este adevărul, iar lumina este mai înaltă și mai profundă decât adevărul.

Trebuie să mergem mai departe, de la Fiul la Tatăl. Trebuie să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic pentru a veni la Tatăl, în Fiul, prin Duhul.

Duhul ne conduce la Cristos, căci El ne arată pur și simplu bogățiile lui Cristos, pentru ca noi să le savurăm și să ne împărtășim din ele. Apoi, Fiul ne conduce la Tatăl, căci Fiul Îl glorifică pe Tatăl și face voia Tatălui, iar Fiul dorește să ne aducă în Tatăl.

Fie ca noi să mergem mai departe cu Domnul, zi de zi, urcând de la un nivel la altul în arcă, până când ajungem la adâncimea ființei lui Dumnezeu – la Tatăl Însuși!

Fie ca să-I permitem Fiului să ne înalțe experimentarea noastră, până la Tatăl. El este calea către Tatăl, El este realitatea care ne permite să intrăm în Tatăl și El este viața care ne dă puterea să venim la Tatăl.

Fie ca să venim la Tatăl prin Isus, Fiul, și să-I dăm glorie, căci lucruri mari a făcut El! Fie să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic până când vom fi în Tatăl – în dragoste și în lumină – împărtășindu-ne din însăși natura ființei lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să mergem mai departe astăzi în experimentarea și savurarea noastră din Cristos. Amin, Doamne, condu-ne mai departe împreună cu Tine până când vom fi în Tatăl! Îți mulțumim că ai venit la noi ca Duh, pentru a aprinde candela Cuvântului lui Dumnezeu și a cerceta adâncurile ființei noastre. Ne deschidem Ție. Fie ca Tu să ne găsești oriunde ne-am afla și să ne conduci la Fiul, pentru a savura bogățiile Fiului. O, cât de minunat este să venim la Domnul din nou și din nou, pentru a savura bogățiile, viața și adevărul Său! Amin, Doamne, fie ca noi să înaintăm cu Tine zi de zi, puțin câte puțin, până când vom ajunge la Tatăl! Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a urca pe o treaptă superioară și a intra în Tatăl! Fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca dragoste și ca lumină, nu doar ca har și ca adevăr. Amin, Doamne, Îți mulțumim că avem acces la Tatăl, într-un singur Duh, prin Cristos! Venim la Tine, Tată. Vrem să Te cunoaștem, să ne închinăm Ție și să Te iubim, fiind aduși la Tine de Cristos, Fiul! O, slavă Tatălui! Ne închinăm Ție, Avva, Tată!

Lumina vine de sus: în biserică există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară

Aspectul celor trei niveluri ale corăbiei este foarte semnificativ. Dacă am avea o casă cu trei niveluri, am putea permite multor oameni accesul la nivelul inferior, dar numai prietenilor noștri apropiați le-am putea permite accesul la primul nivel.

Însă doar celor care ne sunt cei mai apropiați le este permis să ajungă la nivelul de sus, la ultimul etaj, căci acolo se află dormitorul nostru cu comorile și tainele noastre ascunse.

Trebuie să înaintăm până când intrăm în Tatăl Însuși, prin Fiul și prin Duhul. În mod deosebit, la nivelul de sus exista o singură deschidere spre ceruri (Gen. 6:16). Aceasta era fereastra de lumină.

Lumina vine de sus. Lumina nu vine dinspre nord, sud, est sau vest și nici dinspre stânga sau dreapta. Lumina vine de sus.

Faptul de a avea lumină depinde de nivelul pe care ne aflăm. Dacă suntem la nivelul inferior, nu avem multă lumină, iar dacă suntem la nivelul din mijloc, nici acolo nu există prea multă lumină. Doar atunci când ne aflăm la nivelul de sus, la al treilea etaj, putem primi viața divină și putem fi pe deplin în lumină.

Acest lucru este valabil în mare măsură pentru viața noastră creștină și pentru viața de biserică. Am văzut și am întâlnit mulți creștini buni și fervenți, care erau plini de zel pentru Domnul și făceau multe lucruri pentru Dumnezeu. Însă deși ardeau de zel pentru Domnul, nu se aflau cu adevărat în lumină. Nu exista multă lumină în ei.

Dar am întâlnit și frați și surori dragi care, în aparență, poate nu sunt atât de zeloși sau fervenți pentru Domnul, însă, atunci când petrecem timp cu ei, lumina strălucește prin ei, căci ei trăiesc în lumină.

Trebuie să pătrundem mai adânc și să-L experimentăm pe Tatăl prin Fiul și prin Duhul, și trebuie să stăm sub strălucirea Domnului. Trebuie să urcăm mai sus împreună cu Domnul în viața noastră creștină, până când ajungem în lumină și chiar umblăm în lumină, având părtășie unii cu alții (1 Ioan 1:7).

Cu cât suntem mai sus împreună cu Domnul în experimentarea noastră cu El, cu atât avem mai multă lumină; cu cât suntem mai jos împreună cu El, cu atât avem mai puțină lumină.

În mod special, faptul că există o fereastră la al treilea nivel al corăbiei, orientată spre ceruri, semnifică faptul că în biserică – clădirea lui Dumnezeu – există o singură revelație și o singură viziune, prin singura slujbă noutestamentară (Gen. 6:16; Fapte 26:19; Prov. 29:18a; 1 Tim. 1:3-4; 2 Cor. 3:6-9; 4:1).

Astăzi par să existe atât de multe slujbe, misiuni și denominațiuni, cu mulți oameni care vorbesc despre lucruri diferite. Însă în clădirea lui Dumnezeu există o singură fereastră spre cer; lumina vine de sus.

Pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară. Lumina nu vine dinspre nord sau sud, dinspre est sau vest, ci din ceruri. Trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său și să venim la slujbă, pentru a putea sta sub lumina Domnului.

Trebuie să avem parte de revelațiile cerești. Nu trebuie să avem viziuni și revelații diferite; avem o singură viziune și o singură revelație, care este viziunea unică a lui Dumnezeu – viziunea epocii care ne-a luminat.

Prin slujba noutestamentară – slujba epocii – ne este descoperită dorința inimii lui Dumnezeu. Viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu trebuie să guverneze și să controleze întreaga noastră viață, acțiunile și mișcarea noastră.

Trebuie să stăm în slujbă și să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și în noi, pentru a ne aduce întreaga ființă în lumină. Fie ca noi să vedem că lumina vine de sus și să ne aflăm sub un cer limpede ca cristalul, sub vorbirea slujbei epocii, pentru a primi strălucirea Domnului astăzi.

Fie ca noi să respingem învățăturile care diferă de slujba noutestamentară (Gal. 1:6-9; Rom. 16:17; 1 Tim. 1:3) și să rămânem în învățătura unică a economiei lui Dumnezeu astăzi.

Doamne Isuse, adu-ne întreaga noastră ființă în lumină și păstrează-ne în lumină. Amin, Doamne, vrem să umblăm în lumină și să fim în lumină, așa cum și Tu ești în lumină. Salvează-ne de la a face lucruri pentru Dumnezeu doar în exterior sau de la a fi plini de zel pentru biserică; fie ca noi să fim în lumină! O, fie să-Ți permitem să strălucești asupra noastră, să scoți la iveală orice întuneric, să tratezi orice păcat și să aduci întreaga noastră ființă, cu toate activitățile și lucrurile ei, în lumina Ta. Doamne Isuse, adu-ne mai sus împreună cu Tine până când vom fi în deplina lumină a soarelui, sub strălucirea Ta luminoasă! Fie ca să fim sub strălucirea Ta atunci când venim la Cuvântul Tău și să rămânem sub slujba noutestamentară! Aleluia, există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară, astăzi, în biserică, ca clădire a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca o viziune clară și călăuzitoare a economiei lui Dumnezeu să ne îndrepte inima și să ne guverneze viața de zi cu zi. Vrem să rămânem sub cerul senin pentru a Te vedea față în față, pentru a trăi într-un singur duh cu Tine și pentru a avea întreaga noastră ființă în lumină! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Come to the Father through the Son by the Spirit and Receive Light from Above, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Să trăim și să lucrăm conform viziunii epocii pentru a schimba epoca (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel care va sfârși ceea ce a început

19/07/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Cristos este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul; El a început viața noastră creștină, El o va duce la finalizare și, indiferent prin câte greutăți trecem și cât de mult falimentăm, El va împlini ceea ce a spus, căci El este capabil să o facă.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Vrem să Te cunoaștem ca Alfa și Omega. Descoperă-ne pentru a vedea cine ești Tu pentru noi. Fă să vedem că Tu ești atât începutul, cât și sfârșitul. Fă să ne dăm seama ce înseamnă că Tu ești Cel dintâi și Cel de pe urmă. Te luăm ca viața și totul al nostru! Amin, Doamne, Tu ești Cel care deține controlul. Tu ești Cel care face toate lucrurile. Ne încredem în Tine și ne dăm Ție! Amin!

Săptămâna aceasta, venim la un aspect foarte prețios al lui Cristos din cartea Apocalipsa, ceva ce cu toții trebuie să cunoaștem și să experimentăm în viața noastră creștină și în viața de biserică, Cristos având Cheile Morții și ale Hadesului.

Ce minunat e că Cristos are cheile morții și ale Hadesului! Fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru a fi iluminați de El, astfel încât să putem înțelege și să intrăm în experimentarea a ceea ce este Cristos pentru noi. Putem înțelege mental că Cristos a trecut prin moarte, a biruit moartea și a ieșit din moarte și putem crede că El are cheile morții și ale Hadesului.

Dar ce înseamnă acest lucru în experiența noastră creștină? Ce înseamnă acest lucru în viața noastră de zi cu zi? Îl cunoaștem pe Cristos într-un mod personal și intim ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului? Ce înseamnă acest lucru în experiența noastră de zi cu zi?

Trebuie să luăm cuvântul lui Dumnezeu din Biblie și să-l interiorizăm. Trebuie să ne rugăm asupra acestui cuvânt, să ni-l însușim, să-l mâncăm cu multă cugetare rugativă și să fim deschiși Domnului pentru ca El să strălucească în noi și asupra noastră, chiar și atunci când trecem prin multe lucruri, pentru ca noi să-L experimentăm ca o asemenea Persoană.

Nu vrem să ne concentrăm pe doctrină sau chiar pe înțelegerea mentală a faptului că Cristos are cheile morții și ale Hadesului. Vrem să vedem ce înseamnă acest lucru în viața noastră creștină și, de asemenea, în viața noastră de biserică.

Acest lucru se poate face doar prin strălucirea Domnului în noi și prin păstorirea Lui. Ne deschidem păstoririi Sale, Îi permitem să ne conducă personal și corporativ și Îl vom cunoaște, Îl vom experimenta și Îl vom savura ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului.

Trebuie să intrăm într-o conștientizare mai profundă și mai înaltă a acestui lucru; aceasta este ca și cum am urca un munte până când suntem pe deplin în inima lui Dumnezeu, atingându-L și fiind una cu El în această privință.

Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu: El este Alfa și Omega!

În Apocalipsa 1:17-18 vedem că Domnul Isus este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu; El este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Ce Cristos minunat avem! Este ușor, însă, să citești asta, să fii de acord cu ea, să te simți încurajat de aceasta și apoi să mergi mai departe.

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său și să-I permitem să strălucească asupra noastră și în noi, astfel încât să putem intra în realitatea a ceea ce este Cristos ca fiind Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu.

Faptul că Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă implică faptul că El va realiza ceea ce a început. El a început ceva; El a început viața noastră creștină, căci ne-a atras la Sine și ne-a captivat prin frumusețea Sa. Ceea ce a început, El va și termina.

El este Primul, ceea ce înseamnă că nu există nimeni înaintea Lui; El este Ultimul, ceea ce implică faptul că nu există nimeni după El. El este Începutul, ceea ce înseamnă că El este originea tuturor lucrurilor și, de asemenea, Originatorul. El este Sfârșitul, ceea ce înseamnă că El este finalizarea tuturor lucrurilor.

Nu numai că nu există nimic și nimeni înainte de Domnul sau după El, dar nu există nici origine sau finalizare fără El. El este puternic să ne promită, să ne încurajeze și să ne întărească.

În Apocalipsa 2:8, Domnul Isus a spus că El este Primul și Ultimul, care a murit și a înviat din nou. El este Primul și El este Ultimul; mai mult, a murit, dar apoi a înviat din nou! Aceasta înseamnă că, așa cum El a trecut prin moarte și a ieșit viu în înviere, tot așa El, în noi și cu noi, ne duce prin moarte și ne va duce prin înviere.

Acest cuvânt a fost vorbit bisericii din Smirna, biserica care suferă. În timp ce biserica suferea sub persecuție, Domnul S-a prezentat ca fiind Cel care a devenit mort și a înviat din nou, chiar Cel dintâi și cel de pe urmă. Nimic și nimeni nu L-a putut ucide, vătăma sau distruge; El a trecut prin moarte, a gustat moartea, dar a ieșit din moarte și acum trăiește din nou.

Poate că nu suntem sub persecuție așa cum a fost biserica din Smirna, dar putem suferi. Pe măsură ce suferim, pe măsură ce trecem prin suferințe, trebuie să știm că Cristos este Cel dintâi și cel de pe urmă, Cel care există mereu și este neschimbat. Totul este sub controlul Său.

Chiar și suferința noastră este sub controlul Său și El ne va duce prin înviere. Oricare ar fi mediul nostru, El deține controlul. Mediul nostru este sub suveranitatea Domnului și El este în noi pentru a ne duce prin el.

El este Primul și Cel de pe urmă; aceasta înseamnă că noi, ca biserică, vom fi victorioși, căci El ne va duce prin toate acestea și ne va aduce pe tot drumul în Dumnezeu.

El este Primul și, de asemenea, El este Originatorul; El este Cel de pe urmă și, de asemenea, El este Desăvârșitorul. Cu alte cuvinte, în acest univers, de la început până la sfârșit, totul este Cristos. El a devenit viața noastră și totul pentru noi. Trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm ca fiind viața noastră, sursa noastră, pacea noastră, bucuria noastră și totul pentru noi.

El este originea vieții noastre creștine și, de asemenea, El este Desăvârșitorul, sfârșitul; El va finaliza viața noastră creștină. El nu lasă nimic nimănui; El este primul, ultimul și tot ce se află între ele.

Cristos ocupă întregul univers. El este totul în timp, în spațiu și în toate lucrurile. Aleluia! Nu există nimeni înaintea Lui, nu există nimeni după El și El este originea tuturor lucrurilor.

El este, de asemenea, împlinirea tuturor lucrurilor; ceea ce El originează, El și finalizează. Fie ca noi să ne deschidem Lui și să-I permitem să facă totul în noi și pentru noi. Cât Îl lăudăm!

Doamne Isuse, Te lăudăm ca fiind Cel dintâi și din urmă! Aleluia, Cristos este Cel dintâi și nu există nimeni înaintea Lui! Slavă Domnului, Cristos este Cel din urmă și nu există nimeni după El! Amin, Doamne, Te lăudăm ca fiind Cel care a murit și a înviat! Ne deschidem Ție. Îți mulțumim că ai originat totul în viața noastră creștină și în viața de biserică. Îți mulțumim că Te asiguri că viața creștină va ajunge la finalizare și că ne vei duce până la sfârșit! Amin, Doamne, ne încredem în Tine. Credem în promisiunile Tale, în încurajarea Ta și în întărirea Ta. Credem că tot ce ne-ai promis, vei împlini! Slavă Domnului! Cristos a trecut prin suferințe, a trecut prin moarte și a ieșit în înviere! Amin, Doamne, fie ca noi să Te cunoaștem ca fiind Cel dintâi și din urmă, Cel veșnic existent, neschimbat! Aleluia, indiferent de mediul înconjurător, Cristos rămâne același! Amin, Doamne, avem încredere că Tu vei termina ceea ce ai început în noi! Slavă Domnului!

Ne exersăm credința în Cristos ca Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, care va împlini ceea ce a început

Cristos nu este doar Cel dintâi și Cel de pe urmă, ci și Începutul și Sfârșitul; aceasta ne asigură că, după ce a început viața creștină, El o va împlini cu siguranță (vezi 2 Timotei 4:5). El a început viața creștină și viața de biserică și cu siguranță o va împlini. Cristos nu-Și va lăsa niciodată lucrarea neterminată.

Din partea noastră, putem fi plini de îngrijorare cu privire la viața noastră creștină și viața de biserică, căci ne vedem eșecurile, privim la starea noastră și ne dăm seama cât de jos suntem.

Dar Domnul a început viața noastră creștină și viața de biserică și El o va duce la finalizare. El a început recâștigarea Sa, căci El vrea să ne readucă la intenția și scopul Său inițial și o va duce la finalizare. Noi, toți cei din bisericile locale, trebuie să credem că Domnul Isus este Începutul și Sfârșitul; El va împlini ceea ce a început în recâștigarea Sa.

Trebuie să nu privim la situația noastră sau chiar la eșecurile noastre; trebuie să ne îndreptăm privirea spre Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:1). Trebuie doar să cooperăm cu El exersându-ne duhul de credință, iar El va face ceea ce trebuie să facă în noi. Dumnezeu este Cel care lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Lui plăcere.

Aceasta înseamnă că trebuie să privim întotdeauna la El. Cristos este totul pentru noi. El face totul în noi. El este puternic. Noi suntem slabi, dar El este puternic. Chiar dacă suntem slabi, nu ar trebui să ne scuzăm spunând că suntem slabi și că mediul nostru este prea dificil.

În loc să privim la eșecurile noastre sau să fim atenți la mediul nostru dificil, ar trebui să ne exersăm duhul de credință. Trebuie să ne exersăm credința în Cristos ca fiind Cel atotinclusiv, Cel care este Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul.

Când trecem prin situații dificile, când avem probleme și când credem că nu există nicio cale de ieșire, ar trebui pur și simplu să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Cristos.

El a trecut prin moarte și a intrat în înviere, iar când trecem prin situații de moarte, ne putem încrede în El și ne putem exersa credința în El. Putem avea probleme, dar cu El nu există probleme. Putem suferi mult, putem avea multe dificultăți, dar în El avem pace, căci El a biruit lumea.

Trebuie doar să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în El, a rămâne în unirea organică cu El și a-L savura. Atâta timp cât suntem cufundați în El, credem în El și ne odihnim în El, vom ajunge la sfârșit, iar El ne va duce la finalizare.

Dumnezeu este Cel care a făcut planul original, iar Cristos este Cel care îndeplinește planul și scopul lui Dumnezeu.

Cristos își va duce propria economie la finalizare. E adevărat că dușmanul lucrează, frustrează și operează pentru a cauza atât de multe probleme, dar Cristos este Cel care ne conduce prin toate aceste lucruri.

Îi mulțumim lui Dumnezeu că Cristos este Alfa, inițiatorul tuturor lucrurilor și El este, de asemenea, Omega, sfârșitul tuturor lucrurilor. Noi, ca oameni, falimentăm – putem falimenta, vom falimenta și falimentăm tot timpul; însă Cristos este Omega și El ne va ajuta să trecem prin toate acestea.

Aceasta nu este o gândire pozitivă sau o automotivare pentru a ne inspira sau a ne încuraja să mergem mai departe. Avem un duh de credință, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și ne exersăm duhul de credință pentru a fi una cu Domnul!

Ne exersăm duhul pentru a-L savura, a fi cufundați în El și a ne odihni în El. Deși falimentăm, ne întoarcem către El. Deși suferim și sufletul nostru are nevoie de odihnă, venim la El și credem în El.

Credem că Cristos va duce planul lui Dumnezeu la împlinire. Credem că El își va atinge scopul și va realiza ceea ce a început. Cel care a început în noi această lucrare bună, El o va duce și la finalizare. Cel care a început viața de biserică pentru a obține o expresie corporativă pentru Cristos, El o va duce și pe aceasta la finalizare.

Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Domnul, fiind siguri că El nu-Și va lăsa niciodată lucrarea neterminată (Apocalipsa 10:7; 15:1, 8). Toate bisericile locale trebuie să creadă că Domnul Isus este Începutul și Sfârșitul. Ceea ce a început El în recâștigarea Sa, El va duce la finalizare; El va împlini ceea ce a început (Filipeni 2:13; 1:6).

Indiferent de starea actuală a bisericii, indiferent de condiția noastră de jos și de lipsa de experimentare a lui Cristos, noi credem că Cristos lucrează pentru a obține o biserică perfectă, glorioasă, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de genul acesta.

El va câștiga o biserică glorioasă pe care să o prezinte Lui Însuși pentru căsătoria noastră împreună pentru veșnicie! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, credem în Tine astăzi. Credem că Tu vei împlini ceea ce ai început în noi. Aleluia, Cristos este Alfa și Omega! Slavă Domnului, Cristos este Începutul și Sfârșitul! Amin, Doamne, ne îndreptăm privirea spre Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Ne exersăm credința în Tine ca fiind Cel atotinclusiv! Chiar dacă avem probleme și falimentăm atât de mult, privim la Tine, credem în Tine și Te savurăm! Credem că nu există probleme cu Tine, căci Tu ai biruit totul! Amin, Doamne, vrem să fim cufundați în Tine astăzi. Credem în Tine și ne odihnim în Tine! Credem că, cu cât circumstanțele noastre sunt mai dificile, cu atât Domnul Isus este mai puternic pentru noi! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru economia Ta eternă, pe care o îndeplinești astăzi! Aleluia, credincios este Cel care ne-a chemat, care și o va face! Slavă Domnului, Cel care a început în noi această lucrare bună o va și îndeplini! Aleluia, indiferent de starea bisericii în experiența ei prezentă, ea nu va avea nicio pată, nicio zbârcitură și nimic de genul acesta în scopul lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Is the Alpha and Omega, the First & the Last, Who Will Finish What He Began, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 38 cu tema: Cristos are cheile morții și ale Hadesului (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Învățăm de la Domnul blând și smerit, luând jugul Lui și găsind odihnă pentru sufletul nostru

29/06/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să venim la Domnul și să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima, iar noi trebuie să luăm jugul Lui asupra noastră și vom găsi odihnă pentru sufletul nostru; calea de a găsi odihnă interioară este să învățăm de la Domnul conform exemplului Său prin El, ca viață în înviere, și chiar și lucrarea noastră pentru Domnul va fi o bucurie!

Amin, Doamne, venim la Tine. Pe măsură ce trudim, pe măsură ce ne ostenim și pe măsură ce suntem atât de împovărați, venim pur și simplu la Tine! Venim așa cum suntem, trudiți și plini de poveri. Ne deschidem către Tine, Doamne Isuse. Vrem să învățăm de la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Amin, Doamne, fie ca să luăm jugul Tău asupra noastră, ca să putem găsi odihnă pentru sufletul nostru. Da, Doamne, dă-ne să avem odihnă pentru sufletul nostru astăzi! Amin!

Ca și credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul, Îl urmăm și dorim să fim una cu El în timp ce lucrăm pentru El în dragoste, de multe ori ne trezim trudind și fiind împovărați.

Este normal să ne aflăm în acest fel; însă nu este normal să rămânem aici și să nu-L avem pe Cristos ca odihnă. Domnul Isus nu a fost o persoană pasivă; El a fost întotdeauna activ, dar în tot ceea ce a făcut, L-a ascultat pe Tatăl, a luat voia Tatălui și a făcut voia Tatălui.

Acum Îl imităm, căci El este modelul nostru; Îl imităm pe Domnul nu încercând să-L imităm în exterior, ci întorcându-ne către El și venind la El, astfel încât El să poată trăi în noi. Putem fi ascultători de Tatăl și putem face voia Tatălui numai dacă trăim prin viața divină din noi.

Domnul Isus, care a fost ascultător de Tatăl și a făcut voia Tatălui de-a lungul vieții Sale, ne-a dat viața Sa de ascultare și supunere. În duhul nostru chiar acum există o altă viață, viața lui Cristos, care pur și simplu se supune și ascultă.

În noi înșine suntem răzvrătiți, puternici și încăpățânați; când ne întoarcem către duhul nostru și trăim prin viața divină, vom fi supuși și ascultători de Dumnezeu și vom lua jugul Domnului asupra noastră.

Domnul ne invită să venim și să ne alăturăm Lui sub jugul Său; El vrea să fim înjugați împreună cu El, pentru a putea face voia Tatălui.

Fie ca noi să răspundem chemării Sale și să venim la El, chiar să fim dispuși să luăm voia Tatălui și să facem voia Lui. Noi, ca mulții oameni-Dumnezeu, Îl urmăm pe Domnul Isus, învățăm de la El și imităm trăirea Lui în duh, astfel încât viața Lui de supunere să fie exprimată prin noi.

Pe de o parte, ne întoarcem către El și Îl lăsăm să fie exprimat prin noi. Pe de altă parte, Dumnezeu lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Lui plăcere.

Domnul este blând și smerit cu inima: învățăm de la El luând jugul Lui și găsim odihnă

Domnul Isus ne-a spus să venim la El și să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima. Ce înseamnă că El este blând și smerit cu inima și cum putem învăța de la El?

A fi blând înseamnă a nu ne împotrivi opoziției; a fi smerit înseamnă a nu avea stimă de sine. Domnul Isus a întâmpinat multă opoziție și persecuție; în toată opoziția El a fost blând și, în toată respingerea, El a fost smerit cu inima.

Secretul este să venim la Domnul, căci El este blând și smerit cu inima (Matei 11:28-30). El nu s-a împotrivit celor care I s-au opus. Tot felul de nume rele I s-au dat și I s-au dat cele mai jignitoare nume; totuși reacția Lui a fost: Mulțumesc, Tată.

Nu avea stimă de sine, nicio așteptare de a avea un nume bun și nicio așteptare de a fi plăcut sau apreciat de alții. Domnul Isus este blând și smerit cu inima. Pe măsură ce a avut multă opoziție, El a fost blând; când a fost respins, El a fost smerit cu inima.

Aceasta nu înseamnă că El a fost pasiv sau slab, deci nu a putut face nimic; mai degrabă, în fața tuturor acestor lucruri, El a fost netulburat în interior. Domnul era în pace deplină în interior, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru El în acel ceas. Așa că L-a lăudat pe Tatăl și I-a mulțumit Tatălui, adăugându-I laude și recunoscând voia Lui, căci aceasta este ceea ce era în inima lui Dumnezeu.

Apoi, El a dat chemarea tuturor discipolilor Săi, inclusiv nouă, care vom împărtăși același destin urmându-L. Domnul Isus S-a supus pe deplin voinței Tatălui, nevrând să facă nimic pentru Sine și nici așteptând să câștige ceva pentru Sine.

Deoarece a făcut acest lucru, indiferent de situația în care se afla, Domnul a avut odihnă în inima Lui și a fost pe deplin mulțumit de voia lui Dumnezeu, care este voia Tatălui. Trebuie să învățăm să lucrăm în acest fel; trebuie să trăim în felul acesta.

Nu vrem nimic pentru noi înșine. Nu așteptăm să câștigăm nimic pentru noi înșine. Nu vrem să obținem ceva, un nume sau o recunoaștere și nu ne pasă dacă alții ne laudă sau ne resping; avem odihnă și pace în Domnul.

Fie ca să nu facem nimic în noi înșine și pentru noi înșine; fie ca să fim fără iubire de sine, una cu Domnul, având odihnă în inimă.

Când suntem tulburați, când suntem deranjați și când suntem ofensați, există ceva în noi care este pentru sine. De aceea nu putem avea pace, căci încă luptăm pentru ceva, încă vrem să câștigăm ceva pentru noi înșine, așa că suntem deranjați.

Sufletul nostru este în tumult, tulburat și nu are pace. De multe ori ne aflăm într-o astfel de situație în interior, chiar și atunci când lucrăm pentru Dumnezeu; acesta este un semn că ar trebui să ne oprim și să venim la Domnul iar și iar. El este blând și smerit cu inima.

Este timpul să învățăm din nou despre El. Fie ca să ne întoarcem la voia Tatălui, mai degrabă decât la propria noastră voie. Când venim la Domnul, primim odihnă de la El. Când ne supunem voinței Tatălui, nedorind nimic în și pentru noi înșine, vom găsi odihnă și vom fi mulțumiți.

Dacă luăm jugul Domnului asupra noastră, dacă luăm voia Tatălui și învățăm de la Domnul Isus, vom avea odihnă interioară; sufletul nostru va fi odihnit. Odihna pe care o primim de la Domnul nu este doar exterioară în natură; este o odihnă interioară, o odihnă în sufletul nostru.

Sufletul nostru are întotdeauna probleme; sufletul nostru este de multe ori ca un ocean furios, plin de valuri, probleme și necazuri. Când sufletul este tulburat, întreaga noastră ființă este dezechilibrată. Nu avem pace sau satisfacție atunci când sufletul nostru nu este în pace. Când sufletul nostru nu este în pace, întreaga noastră ființă este nesatisfăcută, căci pacea interioară a dispărut.

Fie ca noi să învățăm din exemplul Domnului și să-I copiem modelul, nu prin viața noastră naturală, ci prin El, ca viață a noastră în înviere (Efeseni 4:20-21; 1 Petru 2:21). Învățăm de la El. El este modelul nostru. Îl urmăm. Ne exersăm duhul, căci El, ca Duh, este în duhul nostru și trăim în același fel în care a trăit El, un singur duh cu El.

El a trecut printr-un proces, ne-a pus înainte un model și a devenit Duhul dătător de viață pentru a intra în noi și a fi viața noastră. Acum ne exersăm duhul pentru a învăța de la El prin El ca viață a noastră în înviere.

Aceasta înseamnă că suntem modelați după imaginea lui Cristos – suntem conformați chipului lui Cristos (Romani 8:29). Este bine să aducem acest lucru înaintea Domnului și să-I cerem să facă acest lucru în noi, chiar să ne amintească să continuăm să venim la El cu toată truda și poverile noastre.

Doamne Isuse, venim la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Îți mulțumim, Doamne, că ești blând și nu te opui opoziției. Îți mulțumim că ești smerit, că nu ai stimă de sine și că nu cauți nimic pentru Tine Însuți. O, Doamne, vrem să învățăm de la Tine. Fie ca să învățăm să fim blânzi și smeriți, chiar în mijlocul tuturor opozițiilor și respingerilor pe care le întâlnim astăzi. Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a Te savura și a trăi prin viața Ta de supunere din noi. Fie ca noi să fim cei care nu își caută propriile lucruri și nici nu doresc să câștige ceva pentru noi înșine; fie ca noi să fim mulțumiți de voia Tatălui! Amin, Doamne, facă-se voia Ta! Vie Împărăția Ta! Venim la Tine, mai ales când sufletul nostru este tulburat și în tumult. Ne deschidem cu adevărat către Tine și venim la Tine, ca să găsim odihnă și să avem odihnă în sufletele noastre. Aleluia, când venim la Domnul să luăm jugul Lui și să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima, găsim odihnă pentru sufletele noastre! Amin, Doamne, prețuim odihna interioară de la Tine!

Jugul Domnului este plăcut și povara Lui este ușoară: venim la El, învățăm de la El și găsim odihnă pentru sufletul nostru

Domnul ne-a spus că jugul Lui este plăcut și povara Lui este ușoară; atunci când simțim că purtăm un jug greu, aspru și crud, chiar dacă Îi slujim Domnului, trebuie să venim la Domnul, căci El este blând și smerit cu inima.

Domnul nu vrea să trudim și să fim împovărați fără să-L avem pe El ca odihnă și satisfacție interioară. Jugul Domnului este voia Tatălui, iar povara Lui este lucrarea de a îndeplini voia Tatălui. Un astfel de jug, chiar dacă poate suna atât de dificil și greu, este de fapt plăcut și nu amar, și o astfel de povară este ușoară, nu grea.

De multe ori ne purtăm propriul jug și îl găsim greu, aspru și amar; dacă luăm jugul altora, este totuși foarte greu. Dar jugul Domnului, voia Tatălui, este plăcută, iar povara Domnului, lucrarea de a îndeplini voia Tatălui, este ușoară.

Cu toții am experimentat în viața de biserică faptul că începem să-I slujim Domnului și suntem plini de râvnă, zel și dorință, dar apoi putem deveni destul de obosiți, chiar epuizați, și poate exista o oarecare amărăciune sau epuizare. O, Doamne!

Povara de a îndeplini lucrarea lui Dumnezeu devine ceva greu, iar jugul Domnului pare atât de greu. Când avem un astfel de sentiment, când simțim că suntem obosiți și epuizați, trebuie să venim la Domnul.

Când venim la Domnul în interior, găsim odihnă de la El. El ne dă odihnă. În sufletul nostru suntem hărțuiți și există multe necazuri, dar putem arunca toate îngrijorările noastre asupra Domnului, căci Îi pasă de noi.

Când ne deschidem Domnului cu privire la gândurile noastre de îngrijorare, când Îi dăm problemele noastre, cererile noastre și toate durerile și dorințele noastre, pacea lui Dumnezeu ne va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus (Filipeni 4:6-7).

În acest fel, slujirea noastră către Domnul nu este o povară grea, ci o bucurie (Matei 11:30). Ne odihnim când trudim și suntem mulțumiți când purtăm povara, căci Domnul ne dă odihnă interioară.

Jugul este ușor; cuvântul grecesc pentru ușor înseamnă „potrivit de folos”; prin urmare, este bun, blând, ușor și plăcut. Nu este un jug aspru, greu, ascuțit sau amar.

Când simțim că jugul este ascuțit sau amar, trebuie să ne întoarcem la Domnul, căci avem jugul greșit asupra noastră și slujim cu propria noastră putere naturală. Dacă luăm jugul Domnului, voia Tatălui, asupra noastră și învățăm de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Mulți oameni astăzi își pierd somnul pentru că sufletul lor este tulburat; chiar și mulți creștini sunt tulburați și neliniștiți în sufletul lor, chiar dacă Îi slujesc Domnului. Fie ca noi să venim la Domnul, să luăm jugul Lui asupra noastră și să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima, iar noi vom găsi odihnă pentru sufletul nostru.

Când venim la El, învățăm de la El și-L savurăm, ne împărtășim în sufletul nostru din odihna Lui în satisfacție. Jugul economiei lui Dumnezeu nu este o povară grea, ci o bucurie.

Dacă credem că suntem cei deștepți, inteligenți sau culți, sau dacă suntem religioși, vom fi cei mai împovărați, căci astfel de oameni trudesc din greu și sunt foarte împovărați.

Dar dacă suntem cei simpli, cei singulari pentru Domnul care Îl iubesc, suntem descărcați și venim mereu la Domnul, având astfel odihnă în sufletul nostru. Aceasta este viața împărăției – o viață de ospăț, o viață de bucurie și o viață de odihnă.

Dacă ne pierdem odihna, nu experimentăm viața împărăției. Dacă nu suntem în viața împărăției, suntem împovărați și trudim, iar jugul nostru este unul de sclavie.

Asta nu înseamnă că stăm jos și nu facem nimic; mai degrabă, pe măsură ce trudim pentru Domnul și purtăm poverile pentru El, venim la Domnul ca să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima, iar noi găsim odihnă pentru sufletele noastre.

Rămânem în odihnă și satisfacție în interior și ne trudim în exterior. Lucrul de care ne pasă nu este reacția sau critica altora; ne pasă de odihna interioară în Cristos!

Doamne Isuse, vrem să învățăm din exemplul Tău să rămânem în odihnă în timp ce trudim pentru Domnul și purtăm poverile. Amin, Doamne, fie ca noi să luăm voia Tatălui ca jug al nostru, alăturându-ne Ție pentru a fi puși în jug cu Tine pentru ca voia Tatălui să se facă. Fie ca noi să vedem că jugul Domnului este bun și povara Lui este ușoară. Aleluia, jugul Domnului, voia Tatălui, este plăcut, blând, bun, și ușor! Slavă Domnului, voia Tatălui NU este dură, aspră, tăioasă sau amară. Venim la Tine, Doamne, și vrem să învățăm de la Tine. Ne pasă de odihna în duhul și în sufletul nostru. Ne aruncăm toate grijile asupra Ta și permitem păcii Tale să ne păzească inima. Fie ca astăzi să trăim viața împărăției, o viață de ospătare cu Domnul și de savurare a Domnului în odihnă și pace! Slavă Domnului, totul în economia lui Dumnezeu nu este o povară grea, ci o bucurie! Amin, Doamne, ajută-ne să venim la Tine ca să Te savurăm! Fie ca noi să ne întoarcem la Tine ori de câte ori simțim neliniște și nemulțumire! Slavă Domnului, El ne dă odihnă pentru sufletele noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learn from the Meek and Lowly Lord by Taking His Yoke and Finding Rest for our Soul, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Noi, cei care trudim și suntem împovărați, venim la Domnul și luăm voia Tatălui

28/06/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Trebuie să venim la Domnul, toți cei care trudim și suntem împovărați, și El ne va da odihnă; pe măsură ce luăm jugul Lui asupra noastră și învățăm de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre, căci atunci când luăm voia Tatălui și facem voia Lui, împărtășind cu Cristos jugul Său, suntem în pace, avem odihnă desăvârșită și satisfacție deplină.

Doamne Isuse, venim la Tine. Trudim și suntem împovărați cu atâtea lucruri; pur și simplu venim la Tine. Dă-ne odihnă. Luăm jugul Tău asupra noastră, Doamne dragă, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Fie ca noi să găsim odihnă pentru sufletele noastre. Doamne, sufletele noastre au nevoie de odihnă! Luăm voia Tatălui ca jug al nostru, împărtășim jugul Tău pentru a face voia Tatălui și luăm povara Ta, care este ușoară! Amin, Doamne, Te iubim!

Săptămâna aceasta, în considerarea noastră rugativă a Evangheliei după Matei pentru a-L vedea, a-L savura și a-L experimenta pe Cristosul atotinclusiv, venim la capitolul 11, versetele 28-30, pentru a-L vedea pe Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă.

De multe ori suntem într-un tumult interior. Se întâmplă multe lucruri în jurul nostru, există multe sentimente și gânduri în noi, iar întreaga situație a lumii este în tumult; în interior, suntem în tumult, așa că avem nevoie de odihnă.

Sufletul nostru are nevoie de odihnă. Avem nevoie nu doar de o situație exterioară pașnică, ci și de o stare interioară odihnitoare. Chiar și atunci când Îl slujim pe Domnul, când facem lucruri pentru Domnul, de multe ori suntem împovărați, nu suntem în pace și nu avem odihnă; avem lupte interioare, stres și tumult.

Fie ca noi să răspundem chemării Domnului de a veni la El și de a-L primi ca odihnă a noastră.

Lucrarea noastră pentru Domnul ar trebui să fie o revărsare a vieții interioare, căci viața și lucrarea creștină ar trebui să fie una, iar viața noastră este pur și simplu revărsarea Cristosului pe care Îl savurăm și Îl experimentăm.

Lucrarea noastră pentru Domnul nu este doar o mișcare născută din om, ci este puterea Domnului care mișcă; nu sunt doar faptele făcute în exterior, ci acțiunile interioare care dovedesc. Lucrarea noastră pentru Domnul și înaintea Domnului nu este doar o întreprindere sau o trudă, ci Domnul lucrează în noi.

Fie ca noi să venim la Domnul cu toate planurile, scopurile și energia noastră și să ne dăm Lui, pentru ca El să-Și poată îndeplini planul prin noi, exclusiv pentru scopul și obiectivul Său.

Din partea noastră, trebuie să dăm morții tot ceea ce suntem și avem, pentru ca Cristos să poată trăi prin noi cu bogățiile Sale și în splendoarea Sa. Fie ca noi să fim cei care se opresc și Îl savurează pe Cristosul atotinclusiv în viața noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să ne dăm seama că El este Cel atotinclusiv și fie ca noi să-L iubim, să-L apreciem și să venim la El, pentru a putea primi și găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Fiind cei care trudesc și sunt împovărați, noi venim la Domnul, iar El ne va da odihnă

Chemarea Domnului din Matei 11:28-30 răsună de-a lungul veacurilor: Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.

De multe ori aceste versete sunt folosite de noi atunci când predicăm Evanghelia, căci îi chemăm pe toți păcătoșii care sunt înrobiți, se luptă, și se străduiesc legat de orice problemă, să vină la Domnul.

De exemplu, cineva poate munci pentru a-și câștiga existența, a-și crește o familie, a avea o afacere de succes și a-și îngriji gospodăria. Sau cineva poate fi o persoană religioasă, care se străduiește să fie bună, să fie etică, să fie absolut morală și dreaptă din punct de vedere religios; toate acestea pun multe poveri asupra lui, așa că este sub poveri, trudind.

Și chiar și noi, credincioșii în Cristos, care avem îndurarea Domnului asupra noastră, să-L vedem pe Cristos și biserica, economia lui Dumnezeu și scopul Său veșnic.

Când vedem aceste lucruri, chiar și atunci când trăim viața de biserică în recâștigarea Domnului, ne străduim, ne luptăm, trudim și suntem împovărați să ducem la îndeplinire aceste lucruri, căci vrem să fim o mărturie a lui Dumnezeu în toate aceste lucruri.

Toate acestea sunt o povară uriașă, iar noi trudim și ne luptăm să facem aceste lucrări. Poate că nu există altă povară la fel de grea ca povara de a lucra la ceea ce este în inima lui Dumnezeu. Așadar, Domnul ne cheamă să venim la El. El nu cheamă doar păcătoșii, necredincioșii, ci mai ales pe noi, credincioșii în Cristos.

El a spus aceste cuvinte discipolilor Săi, nu evreilor în general; El ne cheamă pe noi, discipolii Săi, să venim la El. Suntem sub povară, trebuie să fim liberi și trebuie să fim eliberați și să găsim odihnă. În contextul acestor versete, noi, ca urmași ai Domnului, suntem chemați să venim la Domnul.

Domnul Isus predica Evanghelia în cetate după cetate, dar El era respins în multe cetăți; întregul oraș L-a respins. În acest context, Domnul L-a preamărit pe Tatăl; nu numai că L-a lăudat pe Tatăl, dar, chiar mai mult, L-a preamărit cu o recunoaștere semnificativă.

Când alții ne resping, când ne resping în timp ce lucrăm pentru Domnul și le aducem Evanghelia, trebuie pur și simplu să-L lăudăm pe Dumnezeu cu un anumit fel de înțelegere a cine este Tatăl nostru.

Totul a fost dat lui Cristos de către Tatăl și nimeni nu-L cunoaște pe deplin pe Fiul în afară de Tatăl, nici nimeni nu-L cunoaște pe deplin pe Tatăl în afară de Fiul și acela pe care Fiul voiește să-L descopere. Slavă Domnului!

Mulți astăzi Îl resping pe Domnul și ne resping și pe noi; par a fi deștepți, inteligenți și străluciți, dar nu văd nimic despre Dumnezeu, nu știu nimic despre Dumnezeu și nu pot primi lucrurile lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, El ne-a revelat aceste lucruri, chiar pruncilor; pe măsură ce venim la Domnul, El ne dezvăluie să-L vedem pe El, voia Lui și economia Lui.

Fie ca noi să venim la Domnul cu toate poverile noastre, cu truda noastră și cu toată munca și trudirea noastră grea pentru Domnul sau lupta pentru a împlini voia Lui și fie ca noi să primim și să savurăm odihna Lui.

În timp ce lucrăm pentru Domnul, putem fi obosiți, extenuați, căci suntem sub o povară grea și trudim pentru El. Pe măsură ce venim la Domnul, El ne dă odihnă.

Truda de aici se referă nu doar la truda de a respecta poruncile legii și regulile religioase, ci și la truda de a avea succes în orice lucrare; oricine trudește astfel este întotdeauna greu împovărat. Putem trudi destul de mult, căutând să facem lucruri care să-I fie plăcute lui Dumnezeu și să avem succes fie în lucrarea noastră pentru Dumnezeu, fie în lucrarea noastră în lume.

Putem dori să îndeplinim ceva într-un mod bun, să terminăm ceea ce am început și ne dăm seama că suntem greu împovărați. O, Doamne.

Această chemare a Domnului este pentru noi, pentru fiecare dintre noi. Nu este pentru cei care sunt relaxați, care nu trudesc pentru Domnul, care nu sunt împovărați pentru interesul Lui și care nu se luptă; este pentru cei care Îl caută pe Domnul, pentru cei care trudesc pentru El.

Fie ca noi să venim la El și să găsim odihnă pentru sufletele noastre. Pe măsură ce suntem împovărați să trăim o viață creștină normală, să fim biruitori, să ducem la îndeplinire economia lui Dumnezeu și să ducem la îndeplinire Noul Ierusalim, suntem împovărați și trudim.

Așadar, Domnul ne cheamă să venim la El. Suntem astfel de oameni; putem veni la El! Când venim la El, primim odihnă pentru sufletele noastre. Nu suntem doar eliberați de truda și povara legii sau religiei sau de orice lucrare sau responsabilitate, ci avem și pace perfectă și satisfacție deplină.

Asta nu înseamnă că suntem fără poveri sau fără trudă; mai degrabă, suntem plini de pace și satisfacție pe măsură ce trudim și suntem împovărați.

Suntem sârguincioși să fim una cu Domnul, să-L slujim și să trudim pentru El și, în mijlocul acestui proces, avem pace perfectă și satisfacție deplină. Asta vrea Domnul ca noi să experimentăm în mijlocul muncii și ostenelii noastre.

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție pentru a lucra pentru Tine, a trudi pentru Tine și a fi împovărați pentru Tine. Amin, Doamne, ne pasă de economia Ta și de zidirea bisericii. Vrem să trăim și să lucrăm Noul Ierusalim, astfel încât Tu să poți câștiga o biserică zidită, Trupul lui Cristos, în realitate pe pământ astăzi. O, Doamne, pe măsură ce trudim pentru Tine și suntem împovărați, venim la Tine pentru a Te primi ca odihnă a noastră. Avem nevoie de odihnă pentru sufletele noastre, pe măsură ce trudim și suntem împovărați. Amin, Doamne, venim la Tine. În Tine și cu Tine, găsim odihnă. Vrem să învățăm de la Tine, căci Tu ai trudit pentru Dumnezeu, totuși Tu ai fost blând și smerit cu inima. O, Doamne Isuse, dă-ne să găsim odihnă pentru sufletele noastre, pe măsură ce trudim pentru Domnul, suntem împovărați pentru El și facem lucrurile în Domnul și pentru Domnul! Amin, Doamne, dă-ne pace desăvârșită și satisfacție deplină astăzi. În timp ce trudim pentru Tine, în timp ce trudim în Tine și cu Tine, Te primim ca pacea noastră desăvârșită și satisfacția noastră deplină. Amin, Doamne, Te iubim și venim la Tine!

Luăm și suntem constrânși de voia Tatălui prin viața de supunere a Domnului în noi

Domnul Isus nu ne-a spus că, dacă venim la El cu truda și poverile noastre, El ne va da odihnă și ne va salva de truda noastră pentru Domnul. Dimpotrivă, El a spus că trebuie să luăm jugul Lui asupra noastră și să învățăm de la El, căci El a făcut același lucru: El a luat voia Tatălui ca jug și l-a purtat (Matei 11:29).

A lua jugul Domnului înseamnă a lua voia Tatălui; nu trebuie să fii reglementat sau controlat de vreo obligație a legii sau a religiei sau să fii înrobit de vreo lucrare, ci trebuie să fii constrâns de voia Tatălui.

Jugul Domnului este voia Tatălui. Domnul a spus că trebuie să luăm jugul Lui; El deja poartă jugul și vrea să-l purtăm împreună cu El.

A purta un jug înseamnă a fi înjugat cu cineva și a purta ceva greu, a trage ceva sau a îndeplini o lucrare care este grea și necesită mai mult de o persoană pentru a face lucrarea.

În vremurile de demult și chiar și astăzi, două animale sunt înjugate împreună pentru a ara pământul. Domnul Isus a purtat un jug și vrea să luăm jugul Lui. El vrea să ne alăturăm Lui și să venim sub jugul Lui pentru a-L purta împreună cu El.

Aceasta este singura cale prin care jugul poate fi ușor și pașnic, dacă purtăm jugul Domnului împreună cu Domnul. Jugul Domnului este plăcut, ușor și prețios; datoria se transformă în plăcere, iar rugăciunea în laudă, pe măsură ce ne alăturăm Domnului pentru a purta jugul Său.

Acest jug este voia Tatălui. Orice ne iese în cale este voia Tatălui; chiar și atunci când suntem respinși când facem o lucrare bună pentru Domnul, aceasta este voia Tatălui. Nu suntem aici pentru a câștiga popularitate sau pentru a fi primiți de oameni; nu suntem aici pentru a câștiga ceva pentru noi înșine, ci suntem aici pentru voia Tatălui.

Când spunem: „Tată, facă-se voia Ta”, suntem plini de odihnă și satisfacție. Când luăm voia Tatălui și o purtăm ca jug al nostru, cu Domnul, suntem în pace, suntem în odihnă deplină și suntem plini de satisfacție.

Dar dacă lucrăm pentru Domnul sau trudim în orice și ne luptăm, fără să avem odihnă, aceasta nu este voia Tatălui, ci a devenit lucrarea noastră, deci este aspră și great.

Domnul Isus a trăit o viață în care nu i-a păsat de nimic altceva decât de voia Tatălui Său (Ioan 4:34; 5:30; 6:38). El S-a supus pe deplin voii Tatălui (Matei 26:39, 42) și ne cere să învățăm de la El.

El este exemplul nostru, modelul nostru; nu i-a păsat de nimic altceva decât de voia Tatălui. Hrana Sa era să facă voia Tatălui și să-i isprăvească lucrarea. El nu a căutat voia Lui, ci voia Celui care L-a trimis.

Noi, ca și credincioși, Îl imităm pe Domnul în duhul nostru, luând jugul Său – voia lui Dumnezeu – și trudind pentru economia lui Dumnezeu după modelul Său (Matei 11:29; 1 Petru 2:21).

Suntem uniți la un jug împreună cu Domnul; avem părtășia suferințelor Sale, umblăm împreună cu El în același jug și luăm voia Tatălui astăzi.

Domnul Isus, care a fost supus și ascultător față de Tatăl de-a lungul vieții Sale, ne-a dat viața Sa de supunere și ascultare (Filipeni 2:5-11; Evrei 5:7-9).

Noi nu ne putem supune; nu putem lua voia nimănui drept voia noastră, dar Domnul S-a supus pe deplin și a fost pe deplin ascultător față de voia Tatălui. El ne-a dat acum viața Sa de supunere și putem fi ascultători și supuși prin viața Sa de supunere și ascultare.

Fie ca această minte să fie în noi astăzi, aceeași minte care a fost în Cristos. Cristos a fost primul om-Dumnezeu, iar noi suntem mulții oameni-Dumnezeu; trebuie să învățăm de la El în supunerea Sa absolută față de Dumnezeu și în satisfacția Sa deplină față de Dumnezeu.

Dumnezeu face în noi ceea ce este plăcut înaintea Lui prin Isus Cristos, ca să putem face voia Sa (13:20-21). Dumnezeu lucrează astăzi în noi atât voința, cât și lucrarea, spre buna Sa plăcere (Filipeni 2:13). El o face în noi, iar noi cooperăm. Suntem uniți la un jug împreună cu El; luăm voia Tatălui, iar El lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea.

Doamne Isuse, venim la Tine să luăm jugul Tău. Nu vrem să ne purtăm propriul jug, care este aspru și greu; ne deschidem Ție și venim la Tine ne unim cu Tine la jug. Fie ca noi să luăm voia Tatălui și să fim ascultători și supuși Tatălui. O, Doamne, vrem să Te copiem în duhul nostru, luând voia lui Dumnezeu ca jug și trudă pentru economia lui Dumnezeu, după modelul Tău! Amin, Doamne, putem face aceasta doar prin viața Ta din noi. Îți mulțumim că ne-ai dat viața Ta de supunere și ascultare. Vrem să trăim prin viața Ta, ca să putem fi supuși și ascultători Tatălui pe tot parcursul vieții noastre! Amin, Doamne, Tu în noi poți fi supus și ascultător Tatălui, pentru ca voia Tatălui să se facă! Aleluia, Dumnezeu face în noi ceea ce este plăcut înaintea Lui prin Isus Cristos, ca să putem face voia Lui! Amin, Doamne, ne deschidem lucrării Tale interioare: lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Ta plăcere!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we who Toil and are Burdened come to the Lord and take the Will of the Father, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Conceptul nostru de valori ca creștini e să-L prețuim pe Cristos, crucea și împărăția lui Dumnezeu

03/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să avem o schimbare în conceptul nostru de valori, care poate fi văzută în estimarea și evaluarea de către noi a lui Cristos în mântuirea Sa deplină. Acum Îl prețuim pe Cristos și Îl căutăm pe Cristos, și iubim ceea ce iubește El, prețuim ceea ce El prețuiește și dorim ceea ce El dorește.

O, Doamne, fie ca să avem o schimbare în conceptul nostru de valori. Fie ca să iubim ceea ce iubești Tu și să prețuim ceea ce prețuiești Tu. Fie ca noi să fim cei care Îl prețuiesc pe Cristos mai presus de orice! Arată-ne prețiozitatea Ta, Doamne, și adu-ne la aprecierea a ceea ce ești Tu! Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, ajungem la cărțile 1 și 2 Petru și, în special, vrem să vedem: Viziunea, experimentarea, savurarea și expresia prețiozității supreme a lui Cristos pentru viața de biserică autentică.

Trebuie să mergem mai departe cu Domnul zi de zi și pur și simplu să-L savurăm ca fiind Cel mai prețios și minunat. Putem eșua, putem face greșeli, putem comite păcate și putem să-i jignim pe alții; pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră și ne pocăim și mărturisim, trebuie pur și simplu să mergem mai departe.

Nu ar trebui să privim înapoi și să încercăm să fim introspectivi la ceea ce s-a întâmplat, ce am făcut, cum am putea face asta etc.; mai degrabă, ar trebui pur și simplu să ne pocăim și să mergem mai departe cu Domnul.

El este Cel mai prețios. Și-a vărsat sângele prețios pentru noi. El este piatra de temelie prețioasă. Dumnezeu ne-a dat credința la fel de prețioasă. Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioși.

Domnul este cu adevărat Cel mai prețios și trebuie să ne întoarcem privirea de la orice altceva către El pentru a-L savura, a fi infuzați cu El și a alerga cursa care ne este pusă în față.

Cu cât mergem mai departe cu Domnul, cu atât ne dăm seama cât de decăzuți suntem, cât de plini suntem de greșeli și păcate și cât de mult avem nevoie de Domnul în toate lucrurile.

Este ușor să ne concentrăm asupra trecutului nostru sau asupra modului în care ne tratează alții. Dar trebuie să mergem mai departe cu Domnul. Dacă suntem serioși în relația cu Domnul, ar trebui pur și simplu să mergem mai departe cu El. El ne iartă și ne curăță atunci când venim la El pentru a ne pocăi și ne infuzează cu Sine atunci când ne deschidem către El.

Fie ca noi să venim la El din nou și din nou, uitând de trecutul nostru, întingându-ne înainte pentru a-L căuta și a-L câștiga pe El, fără a acorda atenție binelui și răului.

Vrem să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm! Vrem să-L câștigăm! Vrem să vedem prețiozitatea Lui supremă! Și vrem să fim infuzați cu tot ceea ce este El, astfel încât El să poată face totul în noi și pentru noi, pentru zidirea bisericii!

Trebuie să avem o schimbare a conceptului nostru de valori pentru a-L prețui pe Cristos mai presus de toate lucrurile

Conform Bibliei, atunci când o persoană crede în Domnul Isus, are o schimbare completă în conceptul său de valori; ceea ce nu-i plăcea înainte, acum îi place, și ceea ce disprețuia înainte, acum prețuiește.

Noi, cei care credem în Cristos, ar trebui să avem o schimbare în conceptul de valori (Matei 23:16-26; 1 Samuel 16:7; Luca 16:15; 9:54-56; 1 Petru 3:4; Filipeni 3:7-8). Dumnezeu prețuiește anumite lucruri, dar omul natural decăzut le disprețuiește.

În Matei 23:13-36 vedem “vai de voi” de opt ori pentru cărturari și farisei. Poate că nu le vom vorbi niciodată în acest fel altor oameni, dar așa le-a vorbit Domnul Isus, ca Împăratul-Mântuitor, acestui grup de oameni.

Trebuie să fim mântuiți de ipocrizie și trebuie să avem o schimbare în conceptul de valori pentru a-L putea prețui pe Cristos mai presus de toate lucrurile. Un ipocrit este un actor de teatru, un imitator; un ipocrit este cineva care se preface și care nu este real.

Dumnezeu prețuiește ceva; El consideră ceva ca fiind prețios, dar noi s-ar putea să nu prețuim ceea ce El prețuiește. Trebuie să venim la El în cuvântul Său pentru a vedea ce este valoros în ochii lui Dumnezeu și ce prețuiește El, astfel încât conceptul nostru de valori să se poată schimba.

Unii pot considera templul ca fiind cel mai valoros, dar alții pot considera aurul din templu, aurul cu care a fost construit templul, ca fiind cel mai valoros. În ochii lui Dumnezeu, templul este cel mai valoros, căci este locuința Lui; în ochii fariseilor, aurul de pe templu era cel mai valoros.

Dumnezeu consideră altarul ca fiind cel mai valoros, dar fariseii considerau darul de pe altar ca fiind mai valoros. Aceasta înseamnă să avem un concept de valori diferit față de cel al Domnului.

Fie ca Domnul să ne deschidă ochii și să ne mântuiască de a fi orbi; fie ca noi să vedem ce este prețios și valoros pentru Dumnezeu și fie ca noi să avem o schimbare în conceptul nostru de valori.

Domnul consideră lucrurile mai importante ale legii – dreptatea, îndurarea și credincioșia – ca fiind cele mai valoroase; fariseii, însă, ofereau o zecime din toate lucrurile, dar neglijau aceste lucruri mai prețioase.

Fariseii strecurau țânțarul, dar au înghițit cămila. Se grăbeau să folosească paharul și farfuria, apoi au curățat partea lor din afară, dar pe dinăuntru era murdărie.

Aceștia sunt numiți de Domnul nebuni, orbi și fățarnici. Dacă nu avem un concept adecvat de valori pentru a prețui ceea ce Dumnezeu prețuiește, suntem nebuni, orbi și fățarnici. O, Doamne!

Un concept potrivit de valori pentru noi, credincioșii în Cristos, poate fi văzut în aprecierea și evaluarea de către noi a lui Cristos în numeroasele Sale aspecte minunate și prețioase.

Odată ce suntem mântuiți, noi, credincioșii în Cristos, avem o schimbare în conceptul nostru de valori. Acum Îl prețuim pe Domnul și cuvântul Său, iar lucrurile din afara noastră nu mai sunt la fel de importante. Iubim ceea ce Dumnezeu iubește, prețuim ceea ce Dumnezeu prețuiește și chiar urâm ceea ce Dumnezeu urăște.

Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său, conceptul nostru de valori se schimbă, chiar se actualizează constant, astfel încât să se potrivească cu conceptul de valori pe care îl are Dumnezeu. Dumnezeu este deosebit în ceea ce iubește, prețuiește și urăște. Gândurile Sale sunt foarte diferite de ale noastre.

Dacă citim Evangheliile și vedem viața și lucrarea Domnului, vom fi surprinși să vedem ce prețuiește El și ce urăște. Trebuie să învățăm de la El. Trebuie să Îl savurăm pe Domnul în cuvântul Său. Și trebuie să-L lăsăm să ne schimbe conceptul de valori astăzi, astfel încât să putem fi prețioși pentru El, așa cum prețuim ceea ce prețuiește El și urâm ceea ce urăște El.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai mântuit și ne-ai regenerat cu viața Ta. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu și acum iubim ceea ce Dumnezeu iubește și urâm ceea ce Dumnezeu urăște! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a Te cunoaște, a Te savura și a învăța ceea ce Tu prețuiești și ceea ce Tu urăști. Infuzează-ne cu conceptul Tău de valori. Fie ca noi să fim cei care iubesc ceea ce Tu iubești și prețuiesc ceea ce Tu prețuiești. Mântuiește-ne de a iubi ceea ce Tu urăști și de a urâ ceea ce Tu iubești. Ne deschidem Ție, Doamne, și Îți permitem să strălucești asupra noastră prin cuvântul Tău. Fie ca noi să avem o schimbare completă în conceptul nostru de valori. Fie ca noi să vedem prețiozitatea Ta și să Te prețuim mai presus de toate lucrurile. Fie ca noi să Te apreciem ca fiind Cel mai prețios și fie ca noi să-Ți permitem să faci totul în noi în mântuirea Ta completă! Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi. Considerăm toate celelalte lucruri o pierdere datorită cunoașterii lui Cristos, savurării lui Cristos și experimentării lui Cristos! Mântuiește-ne de a fi fățarnici sau orbi, neavând același concept de valori ca Tine!

Să avem un concept corect de valori pentru a-L prețui pe Cristos ca piatră de temelie, a prețui crucea și a căuta mai întâi împărăția și dreptatea Sa

Odată ce credem în Domnul Isus, conceptul nostru de valori se schimbă; nu mai prețuim ceea ce am prețuit odinioară. În Psalmul 118:22 vedem o schimbare în evaluare; în ochii zidarilor, aceștia Îl resping și Îl consideră pe Cristos ca fiind o piatră nefolositoare, dar în ochii lui Dumnezeu, aceasta este o piatră aleasă și prețioasă, chiar piatra din capul unghiului (1 Petru 2:7).

În ochii zidarilor evrei, Cristos era ceva redundant și voiau să scape de El. În ochii lui Dumnezeu, însă, această piatră respinsă a fost aleasă să fie piatra de temelie a mântuirii nou înființate.

Trebuie să avem o schimbare în conceptul nostru de valori. Trebuie să avem o evaluare corectă a lui Cristos ca fiind Cel suprem de prețios. Ceea ce credeam înainte a fi lipsit de valori, în special în ceea ce privește Cristos și economia lui Dumnezeu, este acum prețios, căci Cristos în noi este Cel mai prețios!

Asemenea lui Pavel în Filipeni 3:7-8, vrem să vedem prețiozitatea supremă a lui Cristos și să considerăm toate lucrurile ca fiind gunoi datorită excelenței cunoașterii lui Cristos.

Trebuie să vedem o revelație a supraeminenței lui Cristos, a prețiozității supreme a lui Cristos; apoi, Îl vom cunoaște subiectiv și personal și Îl vom câștiga și prețui.

Vrem să câștigăm mai mult din Cristos și ne îndreptăm spre El pentru a-L savura, a ne împărtăși din bogățiile Sale și a fi socotiți vrednici să câștigăm premiul, cea mai deplină și supremă savurare și experimentare a lui Cristos.

Chiar dacă alții Îl pot disprețui pe Cristos, pentru noi, El este prețiozitatea; El este prețiozitatea pentru noi.

Mai mult, 1 Corinteni ne spune că cuvântul crucii este nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, cei care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu. Înainte de a fi mântuiți, uram crucea, căci nu avea sens să-L crucificăm sau să terminăm pe Cristos sau pe oricine altcineva; dar după ce suntem mântuiți, vedem că crucea este puterea lui Dumnezeu.

Prin regenerare primim o altă viață, viața divină, care are un concept diferit de valori; când ne întoarcem la Domnul, conceptul nostru de valori se schimbă și devine același cu cel al lui Dumnezeu.

Dumnezeu prețuiește crucea. Crucea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor celor care cred. Așadar, prețuim crucea. Căutăm chiar să-L cunoaștem pe Cristos și să-L experimentăm pe Cristosul crucificat în viața noastră de zi cu zi.

Un alt exemplu de schimbare a conceptului nostru despre valoare este văzut în Matei 6:32-33. Mulți oameni astăzi caută să aibă grijă de necesitățile lor și sunt atenți să se asigure că au hrană, îmbrăcăminte, adăpost și alte lucruri de acest gen.

Dar noi, ca credincioși în Cristos, trebuie să știm că Tatăl nostru ceresc are grijă de noi, El știe că avem nevoie de toate aceste lucruri și ar trebui pur și simplu să căutăm mai întâi Împărăția Lui și dreptatea Lui, și toate aceste lucruri ni se vor adăuga pe deasupra.

Toate lucrurile de care avem nevoie ni se vor adăuga pe deasupra atunci când vom căuta mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Necredincioșii nu pot înțelege acest lucru. Ei prețuiesc bunurile materiale și necesitățile zilnice, dar noi Îl prețuim pe Cristos, împărăția Lui și dreptatea Lui.

Cristos a venit ca Dumnezeu încarnat ca om și El a făcut totul pentru împărăția lui Dumnezeu. El a căutat mai întâi împărăția lui Dumnezeu și a căutat dreptatea lui Dumnezeu mai presus de toate lucrurile.

Nimic în această viață nu este mai prețios decât împărăția lui Dumnezeu. Putem vedea acest lucru doar atunci când ne întoarcem către duhul nostru, Îl contactăm din nou pe Domnul și rămânem în cuvântul Său, pentru ca El să strălucească asupra noastră și să ne facă să avem o schimbare în conceptul nostru de valori.

Împărăția cerurilor este ca o comoară ascunsă într-un ogor; când un om o găsește, o ascunde și, în bucuria lui, se duce și vinde tot ce are ca să cumpere ogorul acela, căci comoara este de o mare preț.

Domnul Isus a descoperit comoara împărăției cerurilor și S-a jertfit pe Sine însuși cu tot ce avea pentru a cumpăra comoara. El a prețuit biserica, Trupul Său, mireasa Sa și împărăția Sa, în măsura în care S-a jertfit pe Sine însuși pentru biserică.

Când Îl vedem pe Cristos, Îl savurăm pe Cristos și petrecem timp cu Cristos în viața noastră de zi cu zi, vom prețui și noi ceea ce El prețuiește și vom avea o schimbare în conceptul nostru de valori.

Omul nu prețuiește împărăția lui Dumnezeu, dar Dumnezeu o prețuiește; de asemenea, un credincios cu viziunea Domnului cunoaște valoarea împărăției cerurilor. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi, cei care au un concept corect al valorii, chiar un concept al valorii care să se potrivească cu cel al lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, dă-ne o schimbare în conceptul nostru de valori, astfel încât să putem iubi ceea ce iubești Tu și să prețuim ceea ce prețuiești Tu! Amin, Doamne, Te prețuim. Tu ești piatra prețioasă. Deși alții Te-au respins și chiar Te-au omorât, Tu ești ales și prețios cu Dumnezeu. Aleluia, piatra pe care au respins-o zidarii a devenit capul unghiului, iar pentru noi El este valoarea prețioasă! Te prețuim și Te iubim, dragă Doamne Isuse! Vrem să Te căutăm, să Te urmărim și să Te câștigăm. Toate celelalte lucruri sunt gunoi în comparație cu Tine. O, Doamne, fie ca noi să vedem valoarea cuvântului crucii și fie ca noi să prețuim crucea așa cum o face Dumnezeu. Fie ca noi să realizăm că crucea este puterea lui Dumnezeu pentru noi, cei care suntem mântuiți! Amin, Doamne, Te căutăm mai întâi pe Tine, căci vedem împărăția Ta și dreptatea Ta, încrezându-ne pe deplin în Tine că vei avea grijă de toate nevoile noastre! Slavă Domnului, Tatăl nostru ceresc știe de ce avem nevoie și ne dă toate lucrurile atunci când căutăm mai întâi împărăția Sa și dreptatea Sa!