Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor

12/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Viața lui Noe a fost o viață care a schimbat epoca; dacă noi considerăm viața sa cu multă rugăciune, vedem că aceasta moștenește căile evlavioase ale strămoșilor: calea mântuirii a lui Adam, calea aducerii de ofrande pentru a-I plăcea lui Dumnezeu a lui Abel, calea chemării numelui Domnului a lui Enos și calea umblării cu Dumnezeu a lui Enoh.

Doamne Isuse, vrem să avem o viață care schimbă epoca în care trăim astăzi! Te iubim și ne dăm Ție. Fie ca să moștenim căile evlavioase ale strămoșilor noștri în Cristos și să continuăm una cu Tine pe calea credinței. Vrem să fim cei care savurează mântuirea lui Dumnezeu, bând din izvoarele mântuirii! Fie ca să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu spre satisfacția Sa! Fie ca să chemăm numele Domnului! Fie ca să umblăm cu Dumnezeu până când Dumnezeu ne va lua la Sine! Vrem să fim cei care lucrează împreună cu Dumnezeu pentru zidirea bisericii, Trupul lui Cristos! Amin!

În Noe Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa de a-Și păstra legământul veșnic; în Daniel Îl vedem pe Cristos Fiul ca și centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu; iar în Iov Îl vedem pe Dumnezeu Duhul transformându-l pe om prin înnoirea Duhului.

În mod special, dorim să ne concentrăm asupra lui Noe, un om care a schimbat epoca. Noe a găsit favoare înaintea lui Iehova. El nu a umblat pur și simplu ici-colo, făcând una și alta, pentru ca apoi, dintr-odată, să găsească har în ochii lui Dumnezeu.

Dimpotrivă, Noe a umblat pe calea strămoșilor săi, moștenind calea mântuirii a lui Adam, calea aducerii de ofrande lui Dumnezeu pentru a-I plăcea Lui, calea chemării numelui Domnului a lui Enos și calea umblării cu Dumnezeu a lui Enoh.

El a trăit și a umblat în dreptate, fiind drept înaintea lui Dumnezeu, și a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi. În timp ce umbla cu Dumnezeu, Noe a găsit har în ochii lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Dumnezeu Și-a deschis inima față de Noe pentru a-i spune ce urma să facă și a venit la Noe pentru a fi totul pentru el în vederea construirii corăbiei.

Pe de o parte, Noe a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi și a umblat pe ele. Pe de altă parte, a mers puțin mai departe; el a și lucrat împreună cu Dumnezeu.

Trebuie să fim oameni care moștenesc căile evlavioase ale strămoșilor noștri spirituali și trebuie să mergem mai departe cu Domnul, cooperând cu El în această epocă – potrivit cu calea în care El ni Se descoperă în mod actual și prezent – pentru a putea termina această epocă.

Vrem să fim cei care schimbă epoca pentru Domnul astăzi, cei care moștenesc căile evlavioase ale strămoșilor și care cooperează cu Domnul în această epocă pentru a schimba epoca și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor: calea mântuirii a lui Adam și calea aducerii de ofrande pentru a-I plăcea lui Dumnezeu, a lui Abel

În calitate de credincioși în Cristos care văd ceva din economia lui Dumnezeu și sunt însuflețiți de dorința de a-L aduce înapoi, trebuie să ne dăm seama că nu suntem aici pe cont propriu și nici nu am apărut brusc ca creștini: îi avem pe cei care au fost înaintea noastră.

Viața lui Noe a schimbat epoca; dacă privim la viața sa, ne dăm seama că, prin viața și lucrarea sa, el a schimbat epoca. O viață care schimbă epoca este o viață care moștenește căile evlavioase ale strămoșilor.

Noe a aparținut celei de-a zecea generații; i-a avut înaintea sa pe Enoh, Metusala și Lameh și, mai mult, i-a avut ca strămoși pe Adam, Abel, Enos și Enoh.

Noi suntem aici ca o continuare a celor care au fost înaintea noastră; le moștenim căile evlavioase și mergem mai departe cu Domnul în această epocă.

Există trei decăderi ale omului, așa cum vedem în Geneza capitolele 1-6; mai întâi, omul nu și-a exersat duhul și a decăzut; apoi, omul și-a supra-exersat sufletul și a inventat o nouă religie; iar în al treilea rând, omul a abuzat de trupul său decăzut și s-a umplut de pofte, desfrâu și violență.

Într-un interval scurt de patru capitole, de la Adam la Noe, au avut loc patru decăderi. Dar slavă Domnului pentru Noe, care a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi!

Noe a moștenit calea mântuirii a lui Adam, primind promisiunea referitoare la Cristos ca „sămânță a femeii” și acoperirea lui Cristos ca dreptate care Îl satisface pe Dumnezeu (Gen. 3:15, 20-21).

După ce a decăzut, omul se aștepta să moară pe loc; el nu ascultase de Dumnezeu, mâncând din pomul interzis, iar Dumnezeu promisese că, în ziua în care va face acest lucru, va muri negreșit. Astfel, omul s-a acoperit cu frunze, realizând că este gol, și s-a ascuns de Dumnezeu.

Dumnezeu, însă, nu a venit să-l pedepsească, ci să-i vestească Evanghelia; El i-a vestit Evanghelia lui Adam și a blestemat șarpele. Adam a crezut Evanghelia, căci și-a numit soția, pe Eva, „cea vie”; era plin de credință că vor trăi, așa că a numit-o pe soția sa Eva – o ființă vie.

Astăzi, noi moștenim calea mântuirii lui Adam. Suntem decăzuți, dar Dumnezeu a venit să ne mântuiască; El nu a venit să ne condamne sau să ne judece, ci să ne vestească Evanghelia, să facă o promisiune și să-l judece pe vrăjmaș.

Acum putem gusta mântuirea lui Dumnezeu. Am căzut și am păcătuit, dar ne putem întoarce la Domnul și putem bea din izvoarele mântuirii lui Dumnezeu (Isaia 12:3). Putem scoate apă cu bucurie din mântuirea lui Dumnezeu, ca dintr-un izvor viu, și putem fi vii! Acesta este un lucru pe care îl moștenim și pe care-l savurăm zi de zi.

Noe a moștenit calea aducerii de jertfă a lui Abel, care constă în a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu nu doar ca jertfă pentru păcatele noastre, ci și ca dar pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu (Geneza 4:3-4).

Abel, reprezentantul celei de-a doua generații a omenirii, era păstor de oi, iar Cain, fratele său, era lucrător al pământului. Înainte de potop, omului îi era permis să mănânce doar fructe și legume, nu și carne; Abel păștea oile nu urmărea producerea de hrană pentru propria existență, ci oferirea de jertfe pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Abel nu doar a crezut în Evanghelie, ci a și pus-o în practică și a trăit-o. El a trăit pentru Dumnezeu, trudind zi și noapte la îngrijirea oilor, pentru a avea ce să-I ofere lui Dumnezeu spre satisfacția Sa, pentru ca Dumnezeu să fie mulțumit.

Noi moștenim astăzi această cale de a-I place lui Dumnezeu. Trăim o viață pentru satisfacția Domnului și Îl savurăm pe Domnul ca răscumpărare a noastră. Îl savurăm pe Cristos, ne împărtășim din bogățiile lui Cristos, Îl creștem pe Cristos și Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa, astăzi.

Dorim ca Dumnezeu să fie mulțumit; nu trăim pe pământ pentru noi înșine, pentru propria satisfacție sau pentru viitorul nostru, ci pentru ca Domnul să fie mulțumit. Noi credem Evanghelia și trăim Evanghelia. Punem în practică Evanghelia pe care am auzit-o de la înaintașii noștri și le călcăm pe urme.

Ori de câte ori ne întâlnim cu sfinții și chiar în părtășia noastră personală cu Domnul, Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu. Ceea ce Îl satisface pe Dumnezeu este Cristos Însuși, căci El este Preaiubitul Tatălui. Când Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu, El este satisfăcut.

Când păcătuim, Îl avem pe Domnul ca răscumpărare a noastră, chiar ca Mielul lui Dumnezeu care a fost junghiat pentru noi; aplicăm sângele Mielului și venim înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru Îi este plăcut lui Dumnezeu.

Nu-L urmăm pe Cain pe calea sa, încercând din răsputeri să-I plăcem lui Dumnezeu, dar nu pe calea rânduită de El. Noi urmăm calea rânduită de Dumnezeu pentru a fi mântuiți: credem în Evanghelie și aplicăm răscumpărarea lui Cristos asupra ființei noastre.

Doamne Isuse, vrem să avem o viață și o lucrare care schimbă epoca. Ne dăm Ție astăzi, pentru a trăi și a lucra astfel încât Tu să ai o cale de a pune capăt acestei epoci și de a aduce epoca împărăției. O, Doamne, Îți mulțumim pentru înaintașii noștri temători de Dumnezeu; vrem să le urmăm căile și să trăim înaintea Ta. Aleluia, putem scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii lui Dumnezeu! Putem pur și simplu să credem în Evanghelie, recunoscând că suntem păcătoși și pocăindu-ne, și astfel să ne împărtășim din mântuirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, credem în Tine și trăim, căci Tu vii în noi ca viață. Vrem să trăim o viață spre satisfacția Ta, astăzi. Amin, Doamne, Te primim ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Aplicăm sângele Tău prețios. Tu ești Cel care ne răscumpără și ne aduce la Dumnezeu. Te oferim lui Dumnezeu Tatăl spre satisfacția Sa. O, Doamne, suntem decăzuți, suntem păcătoși, dar Te luăm pe Tine ca totul nostru și Te oferim lui Dumnezeu prin credință, spre satisfacția Sa!

Moștenim calea lui Enos de a chema numele Domnului și calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu

Noe a moștenit căile evlavioase ale strămoșilor săi și a umblat cu Domnul, lucrând una cu Dumnezeu și construind corabia; el a avut o viață și o lucrare care au schimbat epoca.

Noe a moștenit calea lui Enos de a chema numele lui Iehova pentru a moșteni tot ceea ce este El (Gen. 4:26; Ier. 33:3; Rom. 10:12; 2 Tim. 2:22). Când s-a născut Enos, părinții săi i-au pus numele Enos, ceea ce înseamnă „om fragil, muritor”. Uimitor, ce nume!

Apoi, în Geneza 4:26, ni se spune că în zilele lui oamenii au început să cheme numele lui Iehova. Enos și oamenii de lângă el au realizat că sunt fragili și muritori, așa că au chemat numele lui Iehova. Ei au realizat că au nevoie să fie salvați și, de asemenea, să savureze bogățiile lui Dumnezeu, așa că au chemat.

Astăzi trebuie să ne dăm seama că suntem oameni fragili și muritori și trebuie să chemăm numele Domnului. Chemăm numele Domnului pentru a fi mântuiți (Fapte 2:21), dar și pentru a savura toate bogățiile Sale.

Mulți creștini cred că trebuie să chemăm numele Domnului doar pentru a fi mântuiți, astfel încât s-ar putea să nu mai cheme numele Domnului după mântuire. Totuși, așa cum spune Romani 10:12, trebuie să chemăm numele Domnului pentru a savura bogățiile Sale. Domnul este bogat față de toți cei care Îi cheamă numele. Fie că suntem iudei sau greci, putem savura bogățiile lui Cristos chemând numele Său.

Acesta este o cale bogată de a trăi viața creștină; Enos a practicat acest lucru, iar urmașii săi l-au practicat și ei. Acum, noi moștenim de la strămoșii noștri această cale evlavioasă de a savura bogățiile lui Cristos prin chemarea numelui Său. O, Doamne Isuse!

Noe a moștenit acest mod de a trăi și de a da naștere urmașilor (Geneza 5:3-28). Noe nu a stat degeaba, ci a trăit cu un scop pentru Dumnezeu și a născut copii pentru înmulțirea naturală a omenirii, astfel încât scopul lui Dumnezeu să poată fi împlinit pe acest pământ prin intermediul oamenilor.

Acesta este un lucru pe care îl moștenim astăzi prin credință, pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

De asemenea, Noe a moștenit calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu (vv. 22, 24). Enoh a umblat cu Dumnezeu. El nu doar a savurat răscumpărarea și mântuirea lui Dumnezeu și a chemat numele Domnului, ci a și umblat cu Dumnezeu.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a-L lua pe Dumnezeu drept centru și totul pentru noi, trăind și făcând toate lucrurile în conformitate cu Dumnezeu și împreună cu El (Geneza 5:22-24; Evrei 11:5-6; 2 Corinteni 5:4, 9, 14-16; 6:1).

Trebuie să moștenim acest lucru în viața noastră de zi cu zi. Trebuie să umblăm cu Dumnezeu. Modul în care umblăm cu Dumnezeu este acela de a-L lua pe Dumnezeu ca fiind centru și totul pentru noi. Trăim și facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu.

Când umblăm alături de cineva – când dorim să umblăm cu cineva fără a-l constrânge să ne însoțească – trebuie să umblăm în unitate cu acea persoană, în ritmul ei și fiind cu adevărat alături de ea.

Așa a trăit Enoh. Enoh nu a umblat cu Dumnezeu încă de la naștere; el a învățat să umble cu Dumnezeu. A avut un fiu, iar apoi a umblat cu Dumnezeu.

Și noi învățăm să umblăm cu Dumnezeu. Privim la înaintașii noștri în Cristos și la modul lor de viață, și umblăm cu Dumnezeu. Îi permitem Domnului să ne instruiască, astfel încât să nu facem lucrurile prin noi înșine, de unii singuri și pentru noi înșine, ci să fim una cu Dumnezeu în tot ceea ce facem.

Enoh I-a fost plăcut lui Dumnezeu în umblarea sa cu El, într-o asemenea măsură încât nu a mai fost găsit, căci Dumnezeu l-a luat.

Umblarea noastră cu Dumnezeu trebuie să fie una ascendentă, zi de zi, tot mai mult, până când Dumnezeu va fi atât de mulțumit de noi, încât ne va lua să fim cu El pentru totdeauna. Fie ca noi să descoperim și să învățăm calea umblării cu Dumnezeu.

Fie ca El să fie centrul și totul al nostru, și fie ca noi să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu. Facem aceasta prin credință, căci doar prin credință Îi putem fi plăcuți lui Dumnezeu.

Nu este vorba despre o imitație exterioară, ci despre credință, despre trăirea în unirea organică cu Domnul, în duh.

Amin! Când moștenim toate căile evlavioase ale înaintașilor noștri și mergem mai departe cu Domnul, lucrând împreună cu Dumnezeu la zidirea bisericii – așa cum a făcut Noe – trăim o viață care va schimba epoca.

Moștenim calea mântuirii a lui Adam, calea lui Abel de a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu spre satisfacția Sa, calea lui Enos de a chema numele Domnului pentru a savura tot ceea ce este El și calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu.

Și mergem mai departe cu Domnul, lucrând împreună cu El la zidirea corăbiei astăzi – biserica, Trupul lui Cristos –, pentru a fi salvați din această generație strâmbă și pervertită și pentru a pune capăt acestei epoci! Pe măsură ce moștenim toate căile divine, umblăm cu Dumnezeu și lucrăm împreună cu Dumnezeu, iar El are o cale de a schimba această epocă.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat o cale nu doar de a fi mântuiți, ci și de a savura toate bogățiile Tale: chemarea numelui Domnului! Aleluia, noi moștenim astăzi calea lui Enos de a chema numele Domnului! Amin, Doamne, noi suntem fragili, slabi și muritori, așa că chemăm numele Domnului! Mântuiește-ne în timp ce chemăm numele Tău! Fie ca să savurăm bogățiile Tale chemând numele Domnului! Slavă Domnului, El este bogat față de toți cei ce cheamă numele Său! Amin, Doamne, vrem să ne împărtășim din bogățiile lui Dumnezeu chemând numele Domnului! Slavă Domnului, putem umbla cu Dumnezeu! Amin, Doamne, fie să fim cei care moștenesc calea lui Enoh de a umbla cu Dumnezeu. Fie ca umblarea noastră cu Tine să aibă loc avându-L pe Cristos ca și centru și totul pentru noi. Vrem să facem toate lucrurile potrivit cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu! Slavă Domnului, acum umblăm cu Dumnezeu prin credință și așteptăm ca El să ne răpească! Amin, Doamne, în timp ce umblăm cu Dumnezeu, fie ca să lucrăm împreună cu El pentru a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos! Vrem să fim cei care trăiesc într-un asemenea fel încât să încheiem această epocă și să aducem epoca împărăției! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, A Life that Changes the Age is a Life that Inherits the Godly Ways of the Forefathers, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 2 cu tema: Linia vieții la Noe — viața și lucrarea care schimbă epoca (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să avem o viziune a lui Cristos ca fiind Cel nespus de prețios și să fim constituiți cu El

08/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În cartea lui Daniel vedem că trebuie să răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca prețiozitate supremă a lui Dumnezeu, astfel încât să fim constituiți cu El și să devenim oameni ai prețiozității – ba chiar prețiozitatea însăși – ca comoară personală a Sa; trebuie să avem o viziune a Cristosului excelent pentru a fi încurajați, stabilizați și mângâiați, și chiar pentru a fi infuzați cu El, astfel încât să devenim prețioși asemenea Lui.

Doamne Isuse, vrem să avem o viziune a lui Cristos astăzi. Ridică vălul de pe ochii noștri ca să Te vedem. Înlătură orice văl de pe ochii noștri pentru a-L vedea pe Cristos, Cel nespus de prețios. O, ce Cristos minunat avem! Descoperă-Te nouă. Arată-ne cine ești. O, Doamne, ne pocăim, ne disprețuim pe noi înșine și ne deschidem Ție pentru a fi infuzați cu Tine! Infuzează-ne cu Tine Însuți, ca fiind Cel nespus de prețios! Amin!

Pe măsură ce considerăm cu rugăciune viața și lucrarea lui Noe, Daniel și Iov – pentru a vedea cum putem avea o viață și o lucrare în acord cu viziunea epocii, astfel încât să schimbăm epoca – trebuie să ne deschidem față de Domnul și să venim la slujba epocii pentru a vedea ceva.

Există ceva în inima lui Dumnezeu cu privire la viața și lucrarea acestor trei persoane, ceva ce ține de distribuirea Sa divină, de economia Sa divină și de felul de oameni de care are nevoie astăzi pentru a schimba această epocă.

Trebuie să fim ca Noe, oameni care găsesc har în ochii Domnului. Zi de zi trebuie să venim la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har. Harul se găsește în duhul nostru, căci acolo este așezat tronul lui Dumnezeu.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul ca har, El face totul în noi și prin noi; chiar și osteneala și lucrarea noastră pentru Domnul vor fi rezultatul harului pe care-l savurăm și pe care îl experimentăm.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul ca har, vom zidi pur și simplu biserica drept Trup al lui Cristos – Cristosul corporativ – cu elementul bogățiilor lui Cristos introdus în noi și savurat de noi. Vom dori să mergem mai în adâncime și mai sus împreună cu Domnul, cunoscând nu doar lucrarea Duhului de a ne aduce la Domnul sau lucrarea lui Cristos în noi de a ne mântui și de a Se constitui în noi, ci, mai mult, cunoscându-L pe Tatăl.

Așa cum corabia construită de Noe avea trei niveluri, iar lumina strălucea la nivelul superior, tot astfel și noi, astăzi, trebuie să pătrundem în inima lui Dumnezeu, chiar să-L cunoaștem pe Tatăl Însuși prin Fiul și prin Duhul, pentru a fi sub o singură revelație, o singură viziune și o singură slujbă a Noului Testament. Amin, este atât de bine să fim sub cerul senin, sub viziunea cerească! Amin!

O viziune a Cristosului excelent în preoția și în regalitatea Sa, spre aprecierea și încurajarea noastră

Citind cartea lui Daniel pentru a vedea ce fel de viață și lucrare a avut el pentru a schimba epoca în care trăia – trecând de la epoca robiei la cea a întoarcerii pentru reconstruirea templului – vedem că trebuie să răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca prețiozitate supremă a lui Dumnezeu.

Daniel ne arată că noi, credincioșii în Cristos, trebuie să răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca prețiozitate supremă a lui Dumnezeu, astfel încât să fim constituiți cu El și să devenim oameni de o mare prețiozitate – chiar prețiozitatea însăși – ca fiind comoară personală a Sa (Dan. 9:23; 10:11, 19; 1 Pet. 2:7; Ex. 19:4-6).

Cristos este Cel nespus de prețios și i-a apărut lui Daniel de multe ori. Înainte ca Dumnezeu să-i arate lui Daniel marea strâmtorare, i-a revelat Omul excelent descris în Daniel 10:4-9. Citind acest pasaj, suntem uimiți de detaliile despre acest Om dezvăluit lui Daniel; acest om este Cristos Însuși, Cel excelent.

Cristosul cel excelent i-a apărut lui Daniel în prețiozitatea Sa supremă, ca om, spre aprecierea, mângâierea, încurajarea, așteptarea și statornicirea acestuia.

Daniel a fost un om prețios, un om prețios înaintea lui Dumnezeu, și a avut o părtășie foarte intimă cu Dumnezeu; de aceea, Dumnezeu i-a arătat o viziune a Cristosului cel minunat. Daniel a răscumpărat timpul pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu.

Este posibil ca Daniel să nu fi știut că acest om era Mesia, dar cu siguranță a înțeles că Acesta era Domnul ca om; persoana pe care a văzut-o Daniel nu era doar Iehova, ci Iehova devenind om. Detaliile despre acest Om sunt foarte semnificative și prețioase.

Cristosul minunat a apărut în slujba Sa preoțească, fapt simbolizat de haina de in cu care era îmbrăcat – veșmântul preoțesc din Vechiul Testament. În tipologia reprezentativă, inul simbolizează umanitatea; Cristos este Marele Preot. El nu poartă armură pentru luptă, ci este îmbrăcat într-o haină de in, un veșmânt preoțesc, pentru a Se îngriji de noi, poporul Său ales (Dan. 10:5).

Cristos este centralitatea și universalitatea lui Dumnezeu; El este Preotul care Se îngrijește de copiii lui Israel aflați în captivitate (pe vremea lui Daniel) și Se îngrijește și de noi, în umanitatea Sa, în toate captivitățile noastre.

De asemenea, omul care i S-a descoperit lui Daniel în capitolul 10 a apărut în regalitatea Sa, fapt simbolizat de brâul de aur, pentru a domni peste toate popoarele. Un om poartă un brâu pentru a se întări; regalitatea lui Cristos este simbolizată de aur. Preoția Sa este umană, iar regalitatea Sa este divină.

El este atât Preot, cât și Împărat, iar atunci când avem o viziune a prețiozității lui Cristos, suntem infuzați cu El, Îl prețuim, suntem mângâiați, încurajați și stabilizați.

Cristosul din Daniel 10 i-a apărut în prețiozitatea și demnitatea Sa, fapt simbolizat de trupul Său care semăna cu berilul. Cuvântul ebraic pentru beril se poate referi la o piatră prețioasă de culoare verde-albăstruie sau galbenă, simbolizând faptul că Cristos, în încarnarea Sa, este divin (galben), plin de viață (verde) și ceresc (albastru). Ce Cristos avem! El este plin de viață, El este divin și El este ceresc!

După cum se vede în versetul 6, Cristos a apărut în strălucirea Sa pentru a lumina peste oameni – fapt simbolizat de chipul Său, care era precum înfățișarea fulgerului – și în privirea Sa iluminatoare, menită să cerceteze și să judece – fapt simbolizat de ochii Săi, care erau precum niște torțe de foc. Ce Cristos extraordinar!

Pe de o parte, El este Preotul și Împăratul nostru, care poartă de grijă de noi și domnește peste noi. Pe de altă parte, El a fost judecat de Dumnezeu și ne judecă pe noi pur și simplu privindu-ne.

El a fost judecat și supus încercării de către Dumnezeu în timp ce Se afla pe pământ; încercarea și judecata lui Dumnezeu L-au făcut strălucitor precum bronzul lustruit – luminos și plin de strălucire, gata chiar să strălucească și să-i judece pe alții prin strălucirea Sa. Când ne deschidem față de El, suntem luminați de El și are loc o judecată.

În cele din urmă, Cristosul care i-a apărut lui Daniel S-a prezentat vorbind cu putere pentru a-i judeca pe oameni – fapt simbolizat de sunetul cuvintelor Sale, care era precum vuietul unei mulțimi. Ce Cristos minunat!

Un astfel de Cristos i-a apărut lui Daniel pentru a-l încuraja și a-i oferi o perspectivă plină de prețuire. Un astfel de Cristos trebuie să ni Se arate și nouă.

Mai mult, Daniel a primit revelația că întreaga situație a lumii se află sub guvernarea cerurilor, exercitată de Dumnezeul cerurilor, pentru a-I oferi lui Cristos preeminența – locul întâi – în toate lucrurile (Dan. 2:34-35, 44-45; 7:9-10; 4:34-35; Col. 1:15, 17-18; Apoc. 2:4-5). Ce viziune minunată! Acest Cristos, Cel nespus de prețios, trebuie să aibă preeminența în toate lucrurile!

Doamne Isuse, descoperă-ne viziunea Ta ca fiind Cristosul excelent, în prețiozitatea Ta supremă ca Dumnezeu! O, ce Cristos minunat avem! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem cine ești Tu ca om-Dumnezeu, ba chiar ca Împărat și Preot. Arată-ni-Te ca fiind Cristosul excelent, în prețiozitatea Ta supremă. Dorim să Te vedem pentru a fi încurajați, mângâiați și întăriți. Te lăudăm pentru că ești Preot în umanitatea Ta, purtând de grijă de noi, poporul Tău ales. Ne deschidem grijii Tale plină de dragoste; slujește-ne și revarsă-L pe Dumnezeu în noi într-o măsură mai mare astăzi. Arată-Te nouă ca Împărat în divinitatea Ta, pentru a domni peste toate popoarele. Stabilește-Ți tronul în centrul ființei noastre. Domnește și stăpânește în noi. O, cât de prețios și plin de măreție ești! Te lăudăm pentru că ești divin, plin de viață și ceresc! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru că ai acceptat să fii judecat și încercat de Dumnezeu când erai pe pământ, iar acum ești asemenea fulgerului, cercetându-ne și judecându-ne! Ne deschidem Ție și Îți permitem să ne infuzezi cu Tine Însuți. Vorbește-ne și judecă tot ce trebuie judecat în noi! Te iubim, Doamne!

Să răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu, pentru a fi constituiți cu El

Cristosul excelent i-a apărut lui Daniel, așa cum vedem în Daniel 10; Daniel nu a fost o persoană obișnuită, ci cineva care avea o relație intimă cu Dumnezeu. Pe de o parte, Daniel se afla în captivitate într-o țară păgână, unde trăia și slujea împotriva voinței sale. Pe de altă parte, el Îl iubea pe Domnul, Îl căuta pe Dumnezeu, se ruga și avea o relație intimă cu Dumnezeu.

Cei care sunt în intimitate cu Dumnezeu pot vedea o revelație a ceea ce este El. Avraam a fost un astfel de om; el a fost o persoană care a cunoscut dinainte mișcarea lui Dumnezeu, deoarece era prietenul lui Dumnezeu (Iacov 2:23). Dumnezeu a trebuit să-i dezvăluie prietenului Său ceea ce urma să facă (Gen. 18:17).

În mod similar, Daniel a avut o relație intimă cu Dumnezeu; el a văzut viziuni și a consemnat profeții, căci era un om prețios pentru Dumnezeu (Dan. 10:11, 19; 9:23). Trebuie să fim și noi astfel de oameni astăzi. Suntem ființe umane, dar am fost regenerați de Dumnezeu pentru a avea viața Sa divină.

Trebuie să răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu, astfel încât și noi să fim constituiți cu El pentru a fi oameni prețioși – ba chiar prețiozitatea însăși – ca comoară personală a lui Dumnezeu (Dan. 9:23; 10:11, 19; 1 Pet. 2:7; Exod 19:4-6).

Putem fi în captivitate, într-un loc în care ne aflăm împotriva voinței noastre, făcând lucruri pe care nu ne place să le facem și nefiind pe deplin liberi în exterior; totuși, în interior, trebuie să vedem o viziune a Cristosului prețios, Cel mai excelent.

Pentru Dumnezeu, Cristos este centralitatea și universalitatea mișcării Sale. El este centrul planului Tatălui. El este Cel iubit de Tatăl, iar în El Tatăl Își găsește toată desfătarea. Dar ce este acest Cristos pentru noi?

Trebuie să avem o relație intimă cu Dumnezeu, chiar să fim în prezența Sa, să trăim sub privirea Sa și să păstrăm părtășia cu El, astfel încât El să ne poată considera prietenii Săi. Vrem să fim aceia cărora Dumnezeu le poate revela pe Cristosul Său nespus de prețios.

În Daniel 10:7, ni se spune că doar Daniel a văzut viziunea Cristosului cel minunat; niciunul dintre cei care erau cu el nu L-a văzut pe acest Cristos. Aceasta deoarece o astfel de viziune este personală și intimă; este o viziune spirituală, care nu se vede cu ochii fizici și nu se percepe cu simțurile fizice. Dacă trăim în carne și nu ne exersăm duhul, nu-L putem vedea pe Cristos.

Dacă nu trăim într-o părtășie personală, intimă și strânsă cu Domnul, nu putem vedea viziunea Cristosului prețios. Vederea fizică și chiar capacitatea noastră mentală sau inteligența nu ne sunt de niciun folos în ceea ce privește vederea lui Cristos.

Trebuie să ne exersăm duhul și să răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu. Prin îndurarea lui Dumnezeu și având o viziune spirituală, fie ca noi să vedem cât de drag și de prețios este Cristos!

Pentru cei din lume, Cristos este doar o ființă umană, o figură istorică ce a săvârșit lucruri mărețe și a schimbat situația lumii în vremea Sa, dar este posibil ca ei să nu aibă o legătură prea strânsă cu El.

Însă pentru noi, astăzi, când ne exersăm duhul pentru a-L atinge și a-L vedea pe acest Cristos excellent, ne dăm seama cât de prețios este El. Fie ca noi să vedem viziunea Cristosului cel minunat! Fie ca vălul să ne fie luat de pe ochi pentru a-L vedea și a-L savura pe El!

Putem fi ocupați cu diverse activități în timpul zilei, dar trebuie să ne facem timp să fim cu Domnul. Chiar și în timp ce ne îndeplinim toate sarcinile zilei, trebuie totuși să fim cu Domnul, deschiși față de El și să-I permitem să strălucească asupra noastră.

Fie ca noi să învățăm să răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă pentru Dumnezeu. Când Îl vedem, suntem umpluți cu El, iar El Se constituie în noi pentru a face din noi oameni prețioși – chiar însăși prețiozitatea – spre a fi comoara personală a lui Dumnezeu! Amin!

Doamne Isuse, vrem să învățăm să răscumpărăm timpul astăzi pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu. Descoperă-Te nouă, Doamne, ca să Te vedem în prețiozitatea Ta. Venim la Tine așa cum suntem și dorim să avem o relație intimă cu Tine. O, Doamne, Te iubim și vrem să Te vedem. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Dă-ne să vedem prețiozitatea Ta supremă. Ne exersăm duhul și nu ne bizuim pe ochii sau pe înțelegerea noastră; pur și simplu venim la Tine ca să Te atingem și să Te vedem! Fie să vedem viziunea Cristosului minunat! Dă-ne îndurarea de a avea o viziune spirituală asupra faptului cât de drag și prețios este Cristos! Doamne Isuse, Te prețuim și Te apreciem! Infuzează-ne cu Tine Însuți și constituie-Te în ființa pentru a face din noi oameni ai prețiozității. Fie ca să devenim asemenea Ție, să fim prețiozitatea însăși, ba chiar să fim comoara Ta personală! Cât de încurajați suntem să Te vedem, dragă Doamne, în prețiozitatea Ta supremă! Cât de mult Te prețuim ca fiind Cel suprem de prețios! Te iubim, Doamne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See a Vision of Christ as the Supremely Precious One and be Constituted with Him, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Să trăim și să lucrăm conform viziunii epocii pentru a schimba epoca (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Venim la Tatăl prin Fiul, în Duhul, și primim lumină de sus

07/10/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să înaintăm prin Duhul către Fiul și chiar către Tatăl, pentru a intra în experimentarea intimă a dragului nostru Tată; și trebuie să ne dăm seama că lumina strălucește de sus, din cer, căci există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară.

Doamne Isuse, vrem să înaintăm împreună cu Tine. Condu-ne mai departe în experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic de către noi, pentru ca și noi să Te putem exprima. Îți mulțumim că ne-ai căutat ca Duhul și ne-ai adus la Fiul, ca să credem în Domnul Isus. Aleluia, suntem acum în Cristos și, prin El, avem acces la Tatăl într-un singur Duh! Venim la Tine, Tată, în Fiul și prin Duhul, ca să ne închinăm Ție, să Te cunoaștem și să fim una cu Tine! Amin!

Dacă privim la viața și lucrarea lui Noe, vedem că, mai întâi, el a găsit har înaintea lui Iehova și, în al doilea rând, a umblat cu Dumnezeu și a lucrat împreună cu Dumnezeu. El a fost un om drept și a găsit har în ochii Domnului. Trebuie să găsim har în ochii Domnului astăzi.

Zi de zi trebuie să venim la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită. Harul se găsește la tronul harului, în duhul nostru; ori de câte ori ne întoarcem spre duhul nostru, venim la tronul harului. Amin!

Când găsim har, acest har ne poartă poverile și face totul în noi, în locul nostru pentru savurarea noastră. Acest har ne dă puterea să umblăm cu Dumnezeu și, prin har, lucrăm și noi împreună cu Dumnezeu, întocmai cum a făcut Noe.

Trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu, chiar să fim una cu Dumnezeu, pentru construirea corăbiei; corabia este o imagine a Cristosului corporativ. Am început să lucrăm la zidirea corăbiei atunci când am crezut, căci am crezut în Cristosul individual, care a venit să fie Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru.

El este realitatea corăbiei; El a venit ca încarnare a lui Dumnezeu pentru a ne ascunde în Sine și pentru a trece prin judecata lui Dumnezeu în locul nostru. Noi nu am fost judecați de Dumnezeu, ci Cristos a fost. El este Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru.

Mai mult, El este viața noastră și Se introduce pe Sine în noi pentru a fi totul pentru noi, în vederea zidirii locuinței lui Dumnezeu. A zidi corabia înseamnă, pentru noi, a zidi biserica drept Trup al lui Cristos.

Noi nu zidim biserica folosindu-ne de ideile noastre bune, de zelul natural sau de priceperile și abilitățile noastre; noi zidim biserica folosind elementul bogățiilor lui Cristos ca material de construcție. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât avem mai multe din bogățiile lui Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu.

Să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic de către noi – la Tatăl, prin Fiul, în Duhul

Este foarte semnificativ faptul că acea corabie construită de Noe avea trei niveluri (Gen. 6:16); nu avea unul sau două, ci trei. Aceste trei niveluri Îl semnifică pe Dumnezeul Triunic experimentat de către noi.

Trebuie să-L experimentăm pe Dumnezeul Triunic. Știm că Dumnezeul Triunic este Tatăl, Fiul și Duhul, dar cine este reprezentat de nivelul de sus, de cel din mijloc și de cel de jos?

Am putea deduce că, întrucât Cristos – Fiul – Se află la mijloc, El ar putea fi reprezentat de nivelul din mijloc; dar cine îi reprezintă pe cel de sus și pe cel de jos? Trebuie să privim acest lucru în lumina întregii Scripturi.

De exemplu, în Luca 15 avem trei pilde: păstorul care recuperează oaia pierdută, femeia care caută și găsește moneda pierdută și tatăl care îl primește pe fiul risipitor.

Păstorul este o imagine a Fiului – Cristos, Fiul, venind ca Păstorul cel Bun pentru a-Și da viața pentru oile Sale și a le aduce într-o singură turmă, astfel încât să existe o singură turmă și un singur Păstor (Ioan 10).

Femeia care mătură casa, aprinde lampa și caută moneda pierdută până când o găsește Îl simbolizează pe Duhul, care aprinde lampa Cuvântului și cercetează ființa noastră lăuntrică până când ne venim în fire și venim la Domnul.

Tatăl care îl primește pe fiul risipitor Îl simbolizează pe Dumnezeu Tatăl, care ne iubește, ne așteaptă și ne primește cu bucurie atunci când ne întoarcem la El.

Conform experienței noastre, Duhul a venit mai întâi să ne găsească și să ne aducă la Fiul; de asemenea, Duhul ne-a inspirat să ne pocăim și să credem în Fiul. După ce am crezut în Fiul, am strigat: „O, Tată!”

Duhul ne aduce la Fiul, iar Fiul ne aduce la Tatăl. Cu alte cuvinte, Duhul – simbolizat de nivelul inferior – ne aduce la Fiul (1 Pet. 1:2; Ioan 16:8, 13-15), iar Fiul ne conduce, în experimentarea noastră, la un nivel mai înalt, la Tatăl (14:6; Ef. 2:18; 1 Ioan 1:5; 4:8).

Trebuie să continuăm călătoria noastră în Dumnezeul Triunic, în cadrul experienței creștine, până când intrăm în Dumnezeu Însuși și devenim pe deplin una cu Dumnezeu.

De multe ori în viața noastră creștină, deși suntem credincioși în Cristos și avem viața lui Dumnezeu în noi, continuăm să experimentăm cercetarea și iluminarea Duhului în ființa noastră lăuntrică, pentru a ne întoarce la Cristos Fiul prin pocăință.

De atâtea ori – poate de prea multe ori – suntem departe de Domnul; astfel, Duhul strălucește asupra noastră prin Cuvântul lui Dumnezeu și ne cercetează ființa lăuntrică până când ne găsește, pentru a ne aduce înapoi la Domnul.

Când ne întoarcem la Domnul – când revenim la El din toată inima – suntem uniți cu El ca un singur duh (1 Cor. 6:17). Ne place să fim aici, în unirea organică cu Domnul, savurând toate bogățiile Sale.

Cu cât Îl contactăm mai mult, chemând Numele Său și citind Cuvântul Său cu rugăciune, cu atât Îl iubim mai mult pe Domnul, suntem mai mult infuzați cu El și devenim mai mult una cu El. El este una cu noi, iar noi suntem una cu El.

Însă Domnul dorește să mergem și mai sus; El vrea să venim la Tatăl, în Fiul, prin Duhul. Fiul ne conduce la Tatăl.

De exemplu, Evanghelia după Ioan este o carte despre Cristos, Fiul, iar prima Epistolă a lui Ioan este o carte despre Tatăl. În Evanghelia sa, Ioan vorbește despre har, dar în prima sa Epistolă vorbește despre dragoste; dragostea este mai înaltă decât harul.

În Evanghelia după Ioan avem adevărul, dar în prima sa Epistolă avem lumina; Dumnezeu este lumină, iar Cristos este adevărul, iar lumina este mai înaltă și mai profundă decât adevărul.

Trebuie să mergem mai departe, de la Fiul la Tatăl. Trebuie să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic pentru a veni la Tatăl, în Fiul, prin Duhul.

Duhul ne conduce la Cristos, căci El ne arată pur și simplu bogățiile lui Cristos, pentru ca noi să le savurăm și să ne împărtășim din ele. Apoi, Fiul ne conduce la Tatăl, căci Fiul Îl glorifică pe Tatăl și face voia Tatălui, iar Fiul dorește să ne aducă în Tatăl.

Fie ca noi să mergem mai departe cu Domnul, zi de zi, urcând de la un nivel la altul în arcă, până când ajungem la adâncimea ființei lui Dumnezeu – la Tatăl Însuși!

Fie ca să-I permitem Fiului să ne înalțe experimentarea noastră, până la Tatăl. El este calea către Tatăl, El este realitatea care ne permite să intrăm în Tatăl și El este viața care ne dă puterea să venim la Tatăl.

Fie ca să venim la Tatăl prin Isus, Fiul, și să-I dăm glorie, căci lucruri mari a făcut El! Fie să înaintăm în experimentarea Dumnezeului Triunic până când vom fi în Tatăl – în dragoste și în lumină – împărtășindu-ne din însăși natura ființei lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să mergem mai departe astăzi în experimentarea și savurarea noastră din Cristos. Amin, Doamne, condu-ne mai departe împreună cu Tine până când vom fi în Tatăl! Îți mulțumim că ai venit la noi ca Duh, pentru a aprinde candela Cuvântului lui Dumnezeu și a cerceta adâncurile ființei noastre. Ne deschidem Ție. Fie ca Tu să ne găsești oriunde ne-am afla și să ne conduci la Fiul, pentru a savura bogățiile Fiului. O, cât de minunat este să venim la Domnul din nou și din nou, pentru a savura bogățiile, viața și adevărul Său! Amin, Doamne, fie ca noi să înaintăm cu Tine zi de zi, puțin câte puțin, până când vom ajunge la Tatăl! Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a urca pe o treaptă superioară și a intra în Tatăl! Fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca dragoste și ca lumină, nu doar ca har și ca adevăr. Amin, Doamne, Îți mulțumim că avem acces la Tatăl, într-un singur Duh, prin Cristos! Venim la Tine, Tată. Vrem să Te cunoaștem, să ne închinăm Ție și să Te iubim, fiind aduși la Tine de Cristos, Fiul! O, slavă Tatălui! Ne închinăm Ție, Avva, Tată!

Lumina vine de sus: în biserică există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară

Aspectul celor trei niveluri ale corăbiei este foarte semnificativ. Dacă am avea o casă cu trei niveluri, am putea permite multor oameni accesul la nivelul inferior, dar numai prietenilor noștri apropiați le-am putea permite accesul la primul nivel.

Însă doar celor care ne sunt cei mai apropiați le este permis să ajungă la nivelul de sus, la ultimul etaj, căci acolo se află dormitorul nostru cu comorile și tainele noastre ascunse.

Trebuie să înaintăm până când intrăm în Tatăl Însuși, prin Fiul și prin Duhul. În mod deosebit, la nivelul de sus exista o singură deschidere spre ceruri (Gen. 6:16). Aceasta era fereastra de lumină.

Lumina vine de sus. Lumina nu vine dinspre nord, sud, est sau vest și nici dinspre stânga sau dreapta. Lumina vine de sus.

Faptul de a avea lumină depinde de nivelul pe care ne aflăm. Dacă suntem la nivelul inferior, nu avem multă lumină, iar dacă suntem la nivelul din mijloc, nici acolo nu există prea multă lumină. Doar atunci când ne aflăm la nivelul de sus, la al treilea etaj, putem primi viața divină și putem fi pe deplin în lumină.

Acest lucru este valabil în mare măsură pentru viața noastră creștină și pentru viața de biserică. Am văzut și am întâlnit mulți creștini buni și fervenți, care erau plini de zel pentru Domnul și făceau multe lucruri pentru Dumnezeu. Însă deși ardeau de zel pentru Domnul, nu se aflau cu adevărat în lumină. Nu exista multă lumină în ei.

Dar am întâlnit și frați și surori dragi care, în aparență, poate nu sunt atât de zeloși sau fervenți pentru Domnul, însă, atunci când petrecem timp cu ei, lumina strălucește prin ei, căci ei trăiesc în lumină.

Trebuie să pătrundem mai adânc și să-L experimentăm pe Tatăl prin Fiul și prin Duhul, și trebuie să stăm sub strălucirea Domnului. Trebuie să urcăm mai sus împreună cu Domnul în viața noastră creștină, până când ajungem în lumină și chiar umblăm în lumină, având părtășie unii cu alții (1 Ioan 1:7).

Cu cât suntem mai sus împreună cu Domnul în experimentarea noastră cu El, cu atât avem mai multă lumină; cu cât suntem mai jos împreună cu El, cu atât avem mai puțină lumină.

În mod special, faptul că există o fereastră la al treilea nivel al corăbiei, orientată spre ceruri, semnifică faptul că în biserică – clădirea lui Dumnezeu – există o singură revelație și o singură viziune, prin singura slujbă noutestamentară (Gen. 6:16; Fapte 26:19; Prov. 29:18a; 1 Tim. 1:3-4; 2 Cor. 3:6-9; 4:1).

Astăzi par să existe atât de multe slujbe, misiuni și denominațiuni, cu mulți oameni care vorbesc despre lucruri diferite. Însă în clădirea lui Dumnezeu există o singură fereastră spre cer; lumina vine de sus.

Pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară. Lumina nu vine dinspre nord sau sud, dinspre est sau vest, ci din ceruri. Trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său și să venim la slujbă, pentru a putea sta sub lumina Domnului.

Trebuie să avem parte de revelațiile cerești. Nu trebuie să avem viziuni și revelații diferite; avem o singură viziune și o singură revelație, care este viziunea unică a lui Dumnezeu – viziunea epocii care ne-a luminat.

Prin slujba noutestamentară – slujba epocii – ne este descoperită dorința inimii lui Dumnezeu. Viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu trebuie să guverneze și să controleze întreaga noastră viață, acțiunile și mișcarea noastră.

Trebuie să stăm în slujbă și să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și în noi, pentru a ne aduce întreaga ființă în lumină. Fie ca noi să vedem că lumina vine de sus și să ne aflăm sub un cer limpede ca cristalul, sub vorbirea slujbei epocii, pentru a primi strălucirea Domnului astăzi.

Fie ca noi să respingem învățăturile care diferă de slujba noutestamentară (Gal. 1:6-9; Rom. 16:17; 1 Tim. 1:3) și să rămânem în învățătura unică a economiei lui Dumnezeu astăzi.

Doamne Isuse, adu-ne întreaga noastră ființă în lumină și păstrează-ne în lumină. Amin, Doamne, vrem să umblăm în lumină și să fim în lumină, așa cum și Tu ești în lumină. Salvează-ne de la a face lucruri pentru Dumnezeu doar în exterior sau de la a fi plini de zel pentru biserică; fie ca noi să fim în lumină! O, fie să-Ți permitem să strălucești asupra noastră, să scoți la iveală orice întuneric, să tratezi orice păcat și să aduci întreaga noastră ființă, cu toate activitățile și lucrurile ei, în lumina Ta. Doamne Isuse, adu-ne mai sus împreună cu Tine până când vom fi în deplina lumină a soarelui, sub strălucirea Ta luminoasă! Fie ca să fim sub strălucirea Ta atunci când venim la Cuvântul Tău și să rămânem sub slujba noutestamentară! Aleluia, există o singură revelație și o singură viziune prin singura slujbă noutestamentară, astăzi, în biserică, ca clădire a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca o viziune clară și călăuzitoare a economiei lui Dumnezeu să ne îndrepte inima și să ne guverneze viața de zi cu zi. Vrem să rămânem sub cerul senin pentru a Te vedea față în față, pentru a trăi într-un singur duh cu Tine și pentru a avea întreaga noastră ființă în lumină! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Come to the Father through the Son by the Spirit and Receive Light from Above, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Să trăim și să lucrăm conform viziunii epocii pentru a schimba epoca (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să găsim har în ochii Domnului și să fim contopiți cu Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu

06/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trăind în epoca plină de răutate a vremii sale, Noe a găsit har înaintea lui Iehova; noi trebuie să ne apropiem de tronul harului în duhul nostru pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită, și trebuie să umblăm cu Dumnezeu, astfel încât El să Se poată contopi cu noi pentru clădirea lui Dumnezeu, pentru ca El să câștige un om-Dumnezeu corporativ – contopirea lui Dumnezeu cu omul.

Doamne Isuse, fie ca noi să fim cei care găsesc har în ochii lui Dumnezeu astăzi! Venim la Tine! Ne exersăm duhul. Aplicăm sângele Tău prețios. Venim cu îndrăzneală la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har. Amin, Doamne, dă-ne mai mult har astăzi. Vrem să Te savurăm ca har, căci doar harul Tău ne acoperă toate nevoile noastre! Contopește-Te mai mult cu noi. Zidește-Te pe Tine în noi și zidește-ne pe noi în Tine astăzi! Amin!

Este minunat să vedem că acești trei oameni – Noe, Daniel și Iov – sunt modele ale unei vieți de biruitor și că, prin ei, vedem ceva din modul în care Dumnezeu Se distribuie în om.

La Noe, Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa, căci El este credincios în păstrarea legământului Său veșnic – simbolizat de curcubeu – de a Se distribui în noi și de a obține o manifestare glorioasă a lui Cristos. Ce legământ minunat!

El nu doar promite că nu va distruge pământul printr-un potop, ci, mai mult, încheie un legământ prin care să ne infuzeze cu Cristos și să ne facă expresia lui Cristos. Slavă Domnului!

La Daniel, vedem ceva despre Cristos ca centralitate și universalitate a mișcării lui Dumnezeu. De asemenea, în cartea lui Daniel, vedem că scopul economiei lui Dumnezeu este de a avea un Cristos corporativ – piatra zdrobitoare, tăiată fără ajutorul unei mâini, care va zdrobi marele chip omenesc.

Cristos Își câștigă biruitorii astăzi, iar noi dorim să fim biruitorii Săi; El Se va întoarce cu ei ca mireasa Sa pentru a distruge guvernarea umană și a întemeia împărăția lui Dumnezeu, umplând astfel întregul pământ cu împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

La Iov, vedem multă suferință, plângeri și murmurări; el se afla sub lucrarea Duhului. Duhul ne trece pe noi, cei care Îl iubim pe Cristos, prin procesul transformării – prin înnoirea Duhului Sfânt, pe măsură ce Îl vedem pe Dumnezeu – pentru ca noi să-L câștigăm pe Dumnezeu!

Amin, când Îl vedem pe Dumnezeu, Îl câștigăm pe Dumnezeu! Când Îl vedem pe Dumnezeu, când Îl privim, suntem infuzați cu ceea ce este Dumnezeu și suntem transformați după chipul Său, astfel încât să devenim la fel ca El în viață, natură, înfățișare și expresie, dar nu și în Dumnezeire.

Întregul Dumnezeu Triunic lucrează și Se distribuie în noi, așa cum se vede în viața și lucrarea lui Noe, a lui Daniel și a lui Iov.

Noe a găsit har înaintea lui Iehova: Vino la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har astăzi!

În zilele lui Noe, situația din lume era extrem de rea, iar fiecare înclinație și gând al inimii omului erau rele și răzvrătite. În mijlocul unei astfel de situații corupte, îl vedem pe Noe; Geneza 6:8 ne spune că Noe a găsit har înaintea lui Iehova.

Însă Noe a găsit har; acest mic cuvânt, „însă”, ne arată că fiecare dintre noi poate găsi har înaintea lui Dumnezeu. Avem nevoie să găsim har astăzi. În mijlocul oamenilor decăzuți din jurul nostru, trebuie să fim cei care găsesc har înaintea lui Dumnezeu.

Ce este harul? Harul este Însuși Dumnezeu, devenind puterea, înțelepciunea și totul pentru Noe, astfel încât acesta să poată face față situațiilor în care se afla, să înfrunte toate acele lucruri, să trăiască o viață evlavioasă și chiar să lucreze pentru Dumnezeu la construirea corăbiei.

Viața și lucrarea lui Noe dezvăluie cât de mult poate face harul pentru noi, oamenii decăzuți (vv. 1-14). Harul este cel care face totul în noi și pentru noi în viața noastră creștină. Harul nu este ceva ce Dumnezeu face sau ne dă; harul este minunatul Cristos, Cel care ne poartă poverile, făcând totul în noi și în locul nostru, spre desfătarea noastră (Matei 24:37-39; 2 Corinteni 12:7-9).

Astăzi, noi trăim în zilele lui Noe; inimile oamenilor sunt îndreptate spre rău, există atâta corupție și imoralitate, iar oamenii au devenit carne.

Însă noi putem veni astăzi la tronul harului; Evrei 4:16 ne îndeamnă să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, pentru a primi îndurare și a găsi har, spre a avea parte de ajutor la momentul potrivit. Putem veni înaintea Domnului în duhul nostru, căci El Se află pe tronul harului în duhul nostru.

Când ne exersăm duhul și atingem tronul harului, savurăm har. Pe de o parte, carnea este prezentă peste tot în jurul nostru și chiar în noi; pe de altă parte, avem harul cu duhul nostru. De multe ori, carnea ne tulbură atât de mult, făcându-ne să păcătuim, să falimentăm și să fim slabi, ba chiar neputincioși în a face voia lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trecem prin multe experiențe umane și falimentăm atât de des, ne dăm seama că carnea reprezintă prezența diavolului; însă, Îl lăudăm pe Domnul, căci avem harul ca prezență a lui Dumnezeu cu duhul nostru (Gen. 6:3, 8; Rom. 7:17-21; Evr. 4:16; 1 Cor. 15:10).

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să putem înfrunta prezența lui Satan — carnea — avem nevoie de prezența lui Dumnezeu, care este harul cu duhul nostru.

Avem nevoie să găsim har în fiecare zi. Nu trebuie să încercăm să ne tratăm carnea, să o îmbunătățim, să o acoperim sau să o scuzăm; trebuie pur și simplu să lăsăm carnea deoparte și să ne întoarcem spre duhul nostru pentru a găsi har și a primi îndurare, spre a avea ajutor la momentul potrivit.

S-ar putea chiar să-I cerem Domnului să îndepărteze carnea, dar El ne va spune, așa cum i-a spus lui Pavel, că harul Său ne este suficient, căci puterea Sa este desăvârșită în slăbiciunea noastră.

Putem fi foarte puternici în carnea noastră, dar ne dăm seama că suntem atât de slabi când vine vorba de duhul nostru; Domnul dorește să depindem de El ca har — ba chiar să găsim har pentru ajutor la momentul potrivit, în fiecare zi — astfel încât harul să facă totul în noi pe măsură ce depindem de Domnul.

Singura cale prin care putem înfrunta prezența lui Satan este să avem prezența lui Dumnezeu. Nu putem face nimic în privința cărnii, dar există un loc unde putem merge: tronul harului. Pe măsură ce carnea ne frustrează și ne face să falimentăm, putem găsi har în ochii Domnului întorcându-ne către duhul nostru.

Chiar și atunci când ne rugăm, carnea este prezentă cu noi, împiedicându-ne și tulburându-ne. Frustrarea cauzată de carnea ne forțează să venim la tronul harului. O, fie ca noi să ne întoarcem din nou și din nou! Fie ca noi să ne întoarcem de la carnea la duhul nostru! Fie ca noi să renunțăm la orice speranță legată de carnea și să nu încercăm să o tratăm, ci mai degrabă să găsim har în ochii Domnului întorcându-ne către duhul nostru!

Satan este în carnea noastră, dar Dumnezeu este în duhul nostru; în loc să încercăm să-l tratăm pe Satan din carnea noastră, fie ca noi să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât Dumnezeu să-l trateze pe Satan și, prin urmare, să trateze carnea!

Dumnezeu este mai mare decât Satan, iar Satan este mai mare și mai puternic decât noi; nu trebuie să-l tratăm pe Satan în noi înșine, ci trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să găsim har în ochii Domnului!

Când Dumnezeu una cu noi, când venim la Domnul în duhul nostru și stăm una cu El, ne împărtășim din har, iar vrăjmașul este învins.

Rezultatul harului este dreptatea; dacă Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca har, avem dreptate. Prin puterea harului, tăria harului și viața harului, putem fi drepți înaintea lui Dumnezeu, unii față de alții și chiar față de noi înșine (Rom. 5:17, 21; 2 Pet. 2:5).

Când suntem în carne, nu suntem drepți înaintea lui Dumnezeu și nici unii față de alții; nu suntem drepți nici măcar față de noi înșine, căci suntem în carne și nu suntem drepți.

Însă, atunci când găsim har în ochii Domnului întorcându-ne către duhul nostru pentru a atinge tronul harului, Îl savurăm pe Cristos și trăim în mod spontan dreptatea. Pur și simplu devenim drepți înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Doamne Isuse, vrem să fim cei care găsesc har în ochii Domnului astăzi! Amin, Doamne, ne exersăm duhul și venim la Tine în duhul nostru. Venim cu îndrăzneală la tronul harului. Ne întoarcem, dragă Doamne, de la carnea noastră și venim la Tine în duhul nostru. O, Doamne Isuse, carnea noastră este atât de puternică, căci Satan este în carnea noastră. Așadar, ne întoarcem de la carnea noastră către duhul nostru. Vrem să avem prezența lui Dumnezeu cu noi prin exersarea duhului nostru, căci Domnul ca har este cu duhul nostru! Aleluia, deși Satan este în carnea noastră, Dumnezeu este în duhul nostru, iar Dumnezeu este mai mare decât Satan! Amin, Doamne, venim astăzi cu îndrăzneală la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită. Avem nevoie de ajutorul Tău la vremea potrivită! Avem nevoie de îndurarea și de harul Tău! O, Doamne, fie ca noi să găsim har în ochii Domnului astăzi! Păstrează-ne întorcându-ne către duhul nostru pentru a veni la tronul harului! Fie ca să Te savurăm ca har și să Te trăim ca dreptatea noastră! Fie ca să avem viața harului pentru a fi drept cu Dumnezeu, unii cu alții și chiar cu noi înșine!

Clădirea lui Dumnezeu este un om-Dumnezeu – umblă cu Dumnezeu și lasă-L pe Dumnezeu să Se contopească cu tine pentru clădirea lui Dumnezeu

Pe de o parte, Noe a găsit har înaintea lui Iehova; pe de altă parte, el a umblat cu Dumnezeu și a construit corabia (Gen. 6:8-22). Noe a umblat cu Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a descoperit ce era pe inima Sa; prin urmare, Noe a construit corabia pentru împlinirea economiei divine (Evrei 11:7; 1 Pet. 3:20-21; Mat. 16:18).

Corabia a fost prima clădire din Vechiul Testament. Prima clădire a lui Dumnezeu din Scripturi este corabia lui Noe, care Îl semnifică pe Cristos ca fiind clădirea lui Dumnezeu și a omului. Arca lui Noe a fost un tip reprezentativ al clădirii lui Dumnezeu, căci clădirea lui Dumnezeu, potrivit întregii revelații din Biblie, este un om-Dumnezeu (Ioan 1:14; 2:19; 1 Cor. 3:9, 16-17; Apoc. 21:2, 22; Efes. 2:22; Ps. 27:4).

Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a săvârșit o lucrare cu mâinile Sale, însă elementul lui Dumnezeu nu se afla în creație sau în lucrarea pe care a făcut-o în vechea creație. Însă în clădirea Sa, Dumnezeu Se contopește cu creația Sa.

Ca ființe umane, prin naștere, suntem doar parte din creația lui Dumnezeu, dar nu suntem parte din clădirea lui Dumnezeu. Însă, prin regenerare, primim viața lui Dumnezeu și devenim parte din clădirea lui Dumnezeu.

Cu cât Dumnezeu Se contopește mai mult cu noi, cu atât suntem mai mult parte din clădirea lui Dumnezeu. Clădirea lui Dumnezeu nu este ceva exterior, căci El nu locuiește în temple făcute de mâini omenești. El locuiește în om și dorește să câștige o clădire în care ceva din divinitate să fie contopit cu ceva din umanitate.

Iacov a văzut viziunea clădirii lui Dumnezeu când era în drum spre Laban; a avut un vis în care îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau pe scara cerească, iar când s-a trezit, a luat piatra care îi servise drept pernă și a transformat-o într-un stâlp, a turnat ulei peste ea și a numit acel loc Betel – casa lui Dumnezeu.

Duhul lui Dumnezeu (simbolizat prin ulei) este turnat peste piatră (simbolizând umanitatea transformată) pentru a deveni clădirea lui Dumnezeu.

Prima persoană care a fost astfel clădirea lui Dumnezeu este Isus Cristos. Când a venit, El a fost Dumnezeu contopit cu omul. Dumnezeu era în om, omul era în Dumnezeu, iar Dumnezeu era peste Isus ca Duh.

Cristos a fost Dumnezeu contopit cu omul, divinitatea contopită cu umanitatea, pentru a fi clădirea lui Dumnezeu. Prima clădire a lui Dumnezeu din Scripturi a fost corabia lui Noe (Gen. 6:14-16); această arcă este o arhetip a lui Cristos, Răscumpărătorul, care avea să ne fie Mântuitor.

Cristos a venit ca Răscumpărător și, de asemenea, ca Mântuitor al nostru. Când credem în Cristos, suntem puși în El, iar El ne răscumpără, ne eliberează de judecata lui Dumnezeu, ne salvează și ne oferă siguranță și refugiu în fața judecății, întocmai cum corabia a fost toate acestea pentru Noe și familia sa.

Trebuie să vedem realitatea spirituală a corabiei, care este Cristos – omul-Dumnezeu – ca Răscumpărător și Mântuitor al nostru. El este Cuvântul încarnat, care a devenit carne și Și-a stabilit locuința printre noi (Ioan 1:1, 14).

El este Răscumpărătorul nostru și, prin credința în El, suntem mântuiți și, mai mult, suntem contopiți cu El, fiind zidiți în El și cu El! Construirea corabiei prefigurează zidirea Cristosului corporativ – biserica, Trupul lui Cristos – folosind elementul bogățiilor lui Cristos drept material de zidire (Matei 16:18; 1 Corinteni 3:9-12a; Efeseni 3:8-10; 4:12).

Când suntem în Cristos, nu doar că suntem eliberați și salvați de judecata lui Dumnezeu, ci suntem și zidiți împreună pentru a forma Cristosul corporativ. Prin credința în Cristos, suntem răscumpărați, eliberați și salvați de judecată și suntem uniți cu El, contopiți cu El, pentru clădirea lui Dumnezeu.

Acum facem parte din contopirea lui Dumnezeu cu omul, din clădirea lui Dumnezeu cu omul și în om. Trăim în această unire organică cu Domnul pentru a face parte din Cristosul corporativ, biserica, Trupul lui Cristos.

Noi zidim biserica, Trupul lui Cristos, și rămânem în Cristos în toate lucrurile. Îi mulțumim Domnului că Și-a contopit natura divină cu natura noastră umană pentru a face din noi o clădire divină, un om-Dumnezeu corporativ!

Doamne Isuse, vrem să umblăm cu Dumnezeu astăzi și să construim corabia pentru împlinirea economiei divine! Amin, Doamne, credem în Tine ca Răscumpărător și Mântuitor al nostru! Slavă Domnului; prin credința în Cristos suntem răscumpărați, scăpați de judecata lui Dumnezeu și mântuiți! Aleluia, acum suntem în siguranță în Cristos, căci El este refugiul nostru, iar judecata lui Dumnezeu nu ne-a atins! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru că ești Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru! Îți mulțumim nu doar pentru că ne-ai răscumpărat și mântuit, ci, mai mult, că Te-ai contopit cu noi! Uimitor, noi, oamenii, suntem contopiți cu Dumnezeu pentru a face parte din clădirea lui Dumnezeu și a omului! Amin, clădirea lui Dumnezeu este un om-Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai contopit natura Ta divină cu natura noastră umană pentru a face din noi o clădire divină! Vrem să umblăm cu Dumnezeu astăzi și să rămânem în duhul nostru, astfel încât să putem zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos, Cristosul corporativ! Fie ca noi să zidim astăzi corabia, în viața de biserică, fiind tot mai mult contopiți cu Dumnezeu pentru clădirea Sa! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we Find Grace in the Eyes of the Lord and be Mingled with God for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Noe, Daniel și Iov – modele ale trăirii unei vieți biruitoare pe linia vieții pentru a împlini economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Să trăim și să lucrăm conform viziunii epocii pentru a schimba epoca (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

La Daniel Îl vedem pe Cristosul corporativ, iar la Iov vedem lucrarea de transformare a Duhului

05/10/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Este uimitor să vedem cum viețile lui Noe, Daniel și Iov Îl dezvăluie pe Dumnezeul Triunic distribuindu-Se în noi pentru a-Și împlini economia eternă; la Noe Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa de a-L distribui pe Cristos în noi, la Daniel Îl vedem pe Cristos Fiul venind ca piatra care zdrobește pentru a termina această epocă și a întemeia împărăția lui Dumnezeu, iar la Iov Îl vedem pe Dumnezeu Duhul transformându-Și poporul pentru a-l face asemenea lui Cristos.

Doamne Isuse, ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine. Lucrează mai mult în noi astăzi. Vrem să fim vase deschise pentru Tine, astfel încât să putem trăi o viață de biruitori, pe linia vieții, pentru a împlini economia lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne sprijinim pe credincioșia lui Dumnezeu și Îți permitem să lucrezi în noi și în jurul nostru pentru a ne face biruitorii Tăi. Fă-ne asemenea Ție. Fă-ne complementul lui Cristos, la fel ca Cristos în toate privințele! Amin!

Întreaga Biblie este scrisă potrivit principiului călăuzitor al distribuirii Dumnezeului Triunic în noi, pentru ca noi să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pentru împlinirea economiei Sale divine.

Putem vedea distribuirea lui Dumnezeu peste tot în Biblie, căci Dumnezeul obiectiv, aflat în afara noastră, dorește să devină subiectiv pentru noi venind înlăuntrul nostru, chiar pătrunzând în ființa noastră pentru a fi viața noastră și totul al nostru. Dumnezeul Triunic este calea, principiul călăuzitor după care a fost scrisă Biblia.

El dorește să-Și facă domiciliul în inimile noastre prin credință; astfel, El ne întărește – ca Tată, prin Duhul – în omul lăuntric, pentru ca Cristos să-Și poată face domiciliul în inima noastră. Pas cu pas, Dumnezeu Se introduce în noi.

Așa cum mâncăm și bem în fiecare zi, introducând hrană în noi, trebuie să conștientizăm că Dumnezeu este hrana noastră; El este adevărata noastră apă și adevărata noastră hrană, pentru ca noi să-L primim și să-L savurăm.

Dumnezeu nu dorește doar să-L adorăm și să-I slujim într-un mod exterior; Dumnezeu dorește să-L savurăm! De aceea, imediat după ce L-a creat pe om, Dumnezeu l-a așezat în fața pomului vieții, iar porunca pe care i-a dat-o omului avea legătură cu mâncatul.

Fie ca acest lucru să ne impresioneze cu adevărat. Biblia nu este aici pentru a ne învăța să facem cutare sau cutare lucru, ca să-I fim pe plac lui Dumnezeu și să nu facem lucruri care nu-I plac Lui; principiul călăuzitor al întregii Biblii este Dumnezeul Triunic care Se distribuie în noi pentru ca noi să-L putem savura, astfel încât El să fie totul pentru noi.

Studiind aceste trei modele de trăire a unei vieți de biruitor – Noe, Daniel și Iov – în cazul lui Noe Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în credincioșia Sa de a-Și păstra legământul veșnic. El este credincios în a-L distribui pe Cristosul atotinclusiv în noi – poporul Său ales și răscumpărat – pentru a face din noi o mărturie glorioasă a ceea ce este Cristos. Aleluia!

În cazul lui Daniel, Îl vedem pe Cristos ca fiind centralitatea și universalitatea mișcării lui Dumnezeu și vedem că țelul economiei eterne a lui Dumnezeu este să-L aibă pe Cristosul corporativ – Cristos împreună cu biruitorii Săi, ca piatră care zdrobește și care devine împărăția lui Dumnezeu!

În cartea lui Daniel îl vedem pe acest om scump, Daniel, care este un model de trăire a unei vieți de biruitor. Prin Daniel vedem că Cristos Fiul este centralitatea și universalitatea mișcării lui Dumnezeu și că țelul economiei eterne a lui Dumnezeu este să-L aibă pe Cristosul corporativ (vezi Dan. 2:31-45; 7:13-14; 10:4-9; Ioel 3:11; Apoc. 12:1-2, 5, 11; 19:7-21). Aleluia!

Cristosul corporativ din cartea lui Daniel este, de fapt, Cristos împreună cu biruitorii Săi, ca Piatră care zdrobește, servind drept instrument al Său pentru această dispensație, spre a termina această epocă și a deveni un munte mare care umple tot pământul, transformând astfel întregul pământ în împărăția lui Dumnezeu.

Împăratul Nebucadnețar a avut un vis, pe care Dumnezeu i l-a descoperit lui Daniel; acest vis înfățișa o statuie uriașă cu chip de om: capul era din aur curat, pieptul și brațele erau din argint, abdomenul și coapsele erau din bronz, picioarele erau din fier, iar tălpile erau un amestec de fier și lut.

Această statuie uriașă reprezintă guvernarea umană din ultimele șase mii de ani; ea simbolizează ansamblul guvernării omenești de-a lungul istoriei, pornind de la guvernarea umană din Babel (Babilon), în țara Șinear (Gen. 10:6-12), și până la Imperiul Roman.

Imperiul Babilonian este reprezentat de cap, iar Imperiul Roman, împreună cu cei zece împărați, este reprezentat de cele zece degete de la picioare.

Destinul acestei mari statui omenești – care pare să domine pretutindeni astăzi – este acela de a fi zdrobită de o piatră tăiată fără ajutorul mâinilor, la venirea acesteia (vezi Dan. 2:34-35, 44-45; 7:13-14).

Această piatră tăiată fără ajutorul mâinilor este Cristos. El a fost tăiat atunci când a fost dat la moarte prin crucificare (Fapte 2:23), iar prin învierea Sa a fost tăiat pentru a fi, mai întâi, piatra din capul unghiului pentru zidirea bisericii și piatra care zdrobește și distruge întreaga guvernare umană (v. 24; Mat. 21:42-44).

Această piatră tăiată fără ajutorul vreunei mâini nu Îl reprezintă doar pe Cristos, ci și pe biruitorii Săi; Cristos, împreună cu mireasa Sa proaspăt căsătorită – sfinții Săi biruitori – va veni ca o piatră corporativă zdrobitoare, pentru a distruge întreaga guvernare umană.

Va avea loc un război la Armaghedon, în care pământul se va lupta împotriva cerului, iar omul se va lupta împotriva lui Dumnezeu. Antihrist îi va avea de partea sa pe cei zece împărați cu armatele lor, iar Cristos va veni împreună cu mireasa Sa, biruitorii Săi.

După nunta Sa, Cristos va veni ca piatra zdrobitoare, dar și ca Cel care va călca în picioare teascul (Apoc. 19:15; 14:19-20; Isa. 63:2-3).

Atunci când Antihrist va aduna o mulțime uriașă de oameni răi și răzvrătiți în jurul Ierusalimului pentru a lupta împotriva poporului lui Dumnezeu și direct împotriva lui Dumnezeu, el va pregăti „strugurii” care urmează să fie călcați în „teasc” de către Cristos.

Antihrist se va răzvrăti direct împotriva lui Dumnezeu și va pretinde chiar că este Dumnezeu (2 Tes. 2:4; Dan. 11:36), iar pentru propria sa plăcere își va întinde cortul între țara cea bună și Marea Mediterană (v. 45).

Dar slavă Domnului, Cristos, ca piatră tăiată fără ajutorul vreunei mâini, va veni împreună cu mireasa Sa pentru a lovi degetele de la picioarele chipului, iar marea imagine umană va fi distrusă, de la degete până la cap!

Astfel, guvernarea umană va fi zdrobită și terminată, iar această mare imagine umană va fi înlocuită cu un munte mare – care reprezintă creșterea pietrei până la umplerea întregului pământ – adică împărăția lui Dumnezeu (Dan. 2:35, 44).

După ce Cristos va zdrobi ansamblul guvernării umane, El va întemeia împărăția eternă a lui Dumnezeu. Ce Cristos! Acesta este Cristosul minunat pe care Îl vedem în cartea lui Daniel.

El este centralitatea și universalitatea mișcării lui Dumnezeu și devine un Cristos corporativ. Când va veni ca o piatră tăiată fără ajutorul vreunei mâini, El va veni ca Cristosul corporativ – Cristos împreună cu biruitorii Săi – iar acest Cristos corporativ va fi un instrument dispensațional pentru a termina această epocă și a întemeia împărăția lui Dumnezeu! Aleluia!

Trebuie să-L cunoaștem pe acest Cristos, să fim una cu El, să ne împărtășim din El și să-L savurăm în viața noastră de zi cu zi. Trebuie să-L lăsăm să-Și facă domiciliul în inima noastră și să devină centralitatea și universalitatea ființei noastre.

Trebuie să-L lăsăm pe acest Cristos să zdrobească vrăjmașul din ființa noastră. Trebuie să-L lăsăm să-Și aducă împărăția în noi, pornind de la duhul nostru și răspândindu-se în fiecare parte a ființei noastre lăuntrice.

Fie ca să-L savurăm pe acest Cristos minunat, Fiul, și să-L experimentăm ca centralitate și universalitate a mișcării lui Dumnezeu; fie să fim una cu El, pentru a fi Cristosul corporativ care revine ca piatră zdrobitoare, spre a distruge guvernarea umană și a întemeia împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, descoperă-ne să Te vedem pe Tine, Cristosul – Fiul, centralitatea și universalitatea mișcării lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, devino astăzi centralitatea și universalitatea noastră. Fii totul pentru noi. Te primim ca viață a noastră, ca Persoană a noastră și ca totul nostru. Fie ca să vedem că Dumnezeu dorește să-L aibă pe Cristosul corporativ – Cristos împreună cu biruitorii Săi – ca piatră zdrobitoare care vine să distrugă marea imagine umană! Aleluia, Cristos este piatra tăiată fără ajutorul vreunei mâini, care Se va întoarce să lovească guvernarea umană și să o distrugă, și El va întemeia împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, Cristosul corporativ vine ca un instrument dispensațional pentru a termina această epocă și El va crește până va deveni un munte mare care va umple tot pământul, făcând din întregul pământ împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină în noi. Fie ca împărăția Ta să crească în noi. Fă-ne parte din instrumentul Tău dispensațional pentru a termina această epocă și a întemeia împărăția lui Dumnezeu! Zdrobește capul vrăjmașului și distruge lucrările lui în ființa noastră. Slavă Domnului Isus!

În experiența lui Iov, Îl vedem pe Dumnezeu Duhul transformându-i pe cei care Îl caută cu dragoste prin înnoirea Duhului, pentru a-i face asemenea lui Cristos, pentru împlinirea expresiei corporative a lui Dumnezeu

În cartea lui Iov, Îl vedem pe Dumnezeu Duhul conducându-ne pe noi – cei care Îl căutăm cu dragoste – prin procesul transformării prin înnoirea Duhului Sfânt (vezi Iov 10:13; 42:5-6; Efes. 3:9; Mat. 5:8; 2 Cor. 3:16-18; Tit 3:5; 1 Cor. 10:31; Ef. 3:20-21; Apoc. 21:10-11).

Dumnezeu Duhul ne transformă prin înnoirea Duhului pentru a-L vedea Dumnezeu, pentru a-L câștiga pe Dumnezeu și a fi transformați de El, astfel încât să împlinim ceea ce se află în inima Sa; devenim asemenea Lui în viață, în natură și în expresie – deși nu și în Dumnezeirea Sa – pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu, pentru gloria Sa.

Iov era un om evlavios, foarte drept, un om care se temea de Dumnezeu; cu toate acestea, Dumnezeu a îngăduit să vină peste el multe suferințe. Putem spune că, în întreaga Biblie, cele mai profunde suferințe sunt cele pe care le-a îndurat Iov.

Cei trei prieteni ai săi au venit să-l îndemne; în realitate, ei i-au spus că suferea toate acestea pentru că, probabil, făcuse ceva greșit – ceva ce nu-I plăcea lui Dumnezeu – și că, prin urmare, era judecat. La rândul său, Iov simțea că suferă enorm, dar nu din cauza vreunei greșeli – căci considera că nu făcuse nimic rău – ci pentru că Dumnezeu îl trata.

Ba chiar I-a spus lui Dumnezeu că este nedrept și a recunoscut că trebuie să existe ceva în inima Lui, ceva ascuns acolo, pe care el nu-l cunoștea.

În această carte lungă a lui Iov, care cuprinde 42 de capitole, 36 de capitole consemnează discuțiile și disputele dintre cei trei prieteni și Iov – 36 sau 37 de capitole de vorbe irosite, argumente și raționamente goale.

Însă, în capitolul 38, s-a întâmplat ceva: Dumnezeu a intervenit și a vorbit. Când Iov a auzit glasul lui Dumnezeu, a primit luminare și a spus: „Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, / Dar acum ochiul meu Te-a văzut; / De aceea mă detest și mă pocăiesc / În țărână și cenușă” (Iov 42:5-6).

El a realizat că, oricât de drept și de perfect s-ar fi crezut, nu putea să se prezinte înaintea lui Dumnezeu bazându-se pe propria dreptate. Dumnezeu a venit să-l expună și să-i arate că are nevoie să fie înnoit de El.

Vedem acest lucru în lumina Noului Testament, căci în Tit 3:5 ni se vorbește despre înnoirea Duhului Sfânt. Dumnezeu Duhul Își trece iubitorii prin procesul transformării, prin înnoirea Duhului Sfânt, pe măsură ce Îl văd pe Dumnezeu pentru a-L câștiga pe Dumnezeu.

Trebuie să-L vedem pe Dumnezeu; când Îl vedem pe Dumnezeu, Îl câștigăm pe Dumnezeu (Matei 5:8). A-L câștiga pe Dumnezeu înseamnă a primi ceea ce este Dumnezeu în elementul Său, în viața Sa și în natura Sa.

În acest fel, devenim una cu Dumnezeu și, mai mult, suntem constituiți cu Dumnezeu și chiar devenim asemenea lui Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire.

Trecem prin multe lucruri în viața noastră creștină, iar suferințele ne sunt porția în multe privințe și în multe momente; trebuie să realizăm că Dumnezeu Duhul lucrează pentru a ne transforma, înnoindu-ne pe măsură ce Îl vedem pe Dumnezeu pentru a-L câștiga pe Dumnezeu.

Fie ca să venim la Domnul din nou și din nou, pur și simplu pentru a-L privi. Fie să privim spre Domnul, ațintindu-ne privirea asupra lui Isus, astfel încât El să Se poată infuza în noi.

Pentru veșnicie, destinul nostru, ca popor al lui Dumnezeu răscumpărat, regenerat, sfințit, transformat, conformat și glorificat, este să vedem fața lui Dumnezeu (Apoc. 22:4).

Astăzi, trebuie să privim fața Sa, căci vederea lui Dumnezeu ne transformă; pe măsură ce Îl privim pe Domnul față în față, vom fi transformați în imaginea Sa, din glorie în glorie, întocmai ca de la Domnul Duh (2 Cor. 3:18).

Când Îl vedem pe Dumnezeu, nu doar că ne detestăm pe noi înșine și, prin urmare, ne renegăm pe noi înșine, ci suntem și infuzați cu Dumnezeu. Noul element al lui Dumnezeu este infuzat în noi, vechiul nostru element este eliminat și suntem transformați în imaginea glorioasă al lui Cristos, omul-Dumnezeu.

Devenim asemenea Lui! Devenim chiar parte din Dumnezeu, din Cristosul corporativ, pentru a-L exprima pe Dumnezeu în viața Sa și a-L reprezenta în autoritatea Sa! Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru toate lucrurile pe care permiți să se întâmple în viața noastră pentru a ne trece prin procesul transformării. Ne deschidem Ție, ca Dumnezeu Duhul, pentru a ne trece prin procesul transformării prin înnoirea Duhului Sfânt! Amin, Doamne, vrem să-L vedem pe Dumnezeu pentru a-L câștiga pe Dumnezeu! Venim la Tine în Cuvântul Tău, exersându-ne duhul și având inima întoarsă spre Tine. Infuzează-ne cu Tine Însuți mai mult astăzi. Transformă-ne după imaginea Ta. Vrem să Te privim și să fim infuzați cu Tine, pentru a deveni la fel ca Tine. O, Doamne, cu cât Te privim mai mult, cu atât ne renegăm mai mult pe noi înșine și Te câștigăm mai mult pe Tine! Fie ca noul Tău element să lucreze în noi și să ne transforme lăuntric, făcându-ne la fel ca Cristos! Slavă Domnului, devenim asemenea lui Dumnezeu în viață, în natură și în înfățișare – dar nu în Dumnezeire – pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu, pentru gloria lui Dumnezeu! Amin, Doamne, câștigă-Ți astăzi glorioasa expresie. Fă-ne la fel ca Tine, pentru a fi Cristosul corporativ care Îl exprimă pe Dumnezeu în viața Sa și Îl reprezintă în autoritatea Sa! Amin!