Recâștigarea Domnului

Umblăm prin credință și-L căutăm pe Dumnezeu cu sârguință, crezând că Dumnezeu este și noi nu suntem

09/09/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a umbla prin credință, adică a crede că Dumnezeu este și noi nu suntem, căci El este totul pentru noi și noi nu suntem nimic; ne renegăm sinele și Îl luăm pe Cristos ca fiind totul pentru noi, învățând să-L căutăm pe Domnul, să trăim prin credință și să trăim o viață pentru satisfacția Lui pe pământ astăzi.

Doamne Isuse, Tu ești totul pentru noi. Ne deschidem Ție și venim la Tine ca să Te savurăm. Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi. Vrem să trăim prin credință. Vrem să umblăm prin credință, încrezându-ne în Tine în toate lucrurile și în legătură cu toate lucrurile. Credem că Tu ești și că noi nu suntem. O, bucuria de a nu avea nimic, de a nu vedea nimic, de a nu fi nimic și de a nu dori nimic altceva decât un Cristos viu în glorie și de a ne îngriji de nimic altceva decât de interesele Lui aici pe pământ! Amin!

Fiind credincioși în Cristos care Îl iubesc pe Domnul și care vrem să-I fim plăcuți în toate lucrurile, vrem să trăim o viață pentru satisfacția Lui astăzi. Nu vrem să trăim în noi înșine, singuri sau pentru noi înșine; vrem să trăim într-un singur duh cu Domnul.

Aspirația noastră este să fim cu El, chiar să facem toate lucrurile în unirea organică cu El, astfel încât să putem fi răpiți în prezența Lui dulce și dragă atunci când Se va întoarce.

Este atât de interesant să vedem că cei o sută patruzeci și patru de mii din Apocalipsa 14 nu sunt răpiți, sau cel puțin nu scrie că au fost răpiți; pur și simplu sunt pe Muntele Sion. Ei sunt primele roade ale lui Dumnezeu pentru satisfacția Lui. S-au copt mai devreme și au umblat cu Dumnezeu, așa cum a făcut Enoh.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă că Îl lăsăm să preia conducerea și că Îl urmăm; nu o luăm înainte, nu suntem înfumurați și nu facem nimic în și pentru noi înșine. Înseamnă că avem părtășie cu Dumnezeu tot timpul, deschizându-ne către El, fiind în contact constant cu El și căutând sfatul Lui în toate lucrurile.

Învățăm să ne renegăm de sine, căci sinele este expus și omorât pe măsură ce învățăm să umblăm cu Dumnezeu prin credință. Fie ca Domnul să ne câștige pentru a fi ca Enoh astăzi, cei care umblăm cu Dumnezeu până când obținem mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu și, prin urmare, suntem răpiți.

Ce glorie ar fi ca noi să fim răpiți la Dumnezeu spre satisfacția Lui!

Fie ca noi să trăim în prezența Lui astăzi, având părtășie cu Dumnezeu în mod habitual pentru a fi sub infuzia Lui constantă. El vrea să se infuzeze în noi; fie ca noi să-I permitem să facă acest lucru în noi, astfel încât El să ne poată produce ca prime roade ale Sale astăzi.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a umbla prin credință, crezând că Dumnezeu este iar noi nu suntem

Enoh a umblat cu Dumnezeu și a obținut mărturia că era plăcut lui Dumnezeu. Astăzi trebuie să umblăm și noi cu Dumnezeu prin credință; a umbla cu Dumnezeu înseamnă a umbla prin credință.

Fără credință, este imposibil să fii plăcut lui Dumnezeu, căci cine vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință (Evrei 11:6).

Ceea ce ne cere Dumnezeu când venim la El este să credem. El nu vrea să ne schimbăm, să ne îmbunătățim comportamentul sau să facem lucruri care să-I fie plăcute; El vrea doar să credem că El este. El pur și simplu este. El este verbul a fi. Enoh a fost o persoană care a crezut că Dumnezeu este și a umblat cu Dumnezeu.

Trebuie să credem că Dumnezeu este și că noi nu suntem. Enoh a umblat cu Dumnezeu, crezând că Dumnezeu este, până când Enoh a dispărut.

Trebuie să credem că Dumnezeu este și că noi nu suntem. Fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, să-L facem fericit. Pentru a-L face fericit pe Dumnezeu, trebuie să credem că El este. Aceasta înseamnă că trebuie să credem că El este totul pentru noi și că noi nu suntem nimic (Ioan 8:58; Eclesiastul 1:2).

A crede că Dumnezeu există implică faptul că noi nu existăm; doar Dumnezeu există, iar noi nu suntem. El trebuie să fie Unicul, Singurul în toate, iar noi trebuie să fim nimic în toate (Gen. 5:24; Evr. 11:5).

Dacă privim în jurul nostru, putem vedea vastul univers cu cerul, soarele, luna și tot felul de creaturi și ființe vii; acestea nu sunt reale, doar Dumnezeu este real.

Tot ceea ce vedem și atingem astăzi va trece, dar Dumnezeu va rămâne mereu. El este Cel care a existat, care există și care va exista. Credem că Dumnezeu este și noi nu suntem. Prin credință, facem o mișcare către El pentru a-L atinge și a-L savura. El este întotdeauna prezent. El este întotdeauna cu noi.

A crede că Dumnezeu este înseamnă că ne renegăm sinele, căci în întregul univers doar Dumnezeu este și noi toți suntem nimic (Luca 9:23). Eu nu ar trebui să fiu nimic, nici măcar nu ar trebui să exist; doar Dumnezeu ar trebui să existe. Nu eu ar trebui să trăiesc, ci Cristos trăiește în mine (Galateni 2:20).

Și când spunem că El este și noi nu suntem, asta înseamnă că El este totul pentru noi. El este Cel atotinclusiv pentru savurarea și împărtășirea noastră. Conform a ceea ce vedem în cuvântul lui Dumnezeu, Isus este marele Eu Sunt, care este totul pentru noi, spre savurarea noastră.

Cristos este viața (Ioan 14:6), învierea (11:25), ușa (10:7, 9), Păstorul cel bun (v. 11), pâinea vieții (6:35), adevărata hrană și adevărata suflare (20:22), apa vie (4:10, 14) și pomul vieții (15:1; 14:6; Apocalipsa 2:7). Cristos este Dumnezeu (Ioan 1:1; 20:28-29; Romani 9:5), Tatăl (Isaia 9:6; Ioan 14:9-10), Fiul (Marcu 1:1; Ioan 20:31) și Duhul (2 Corinteni 3:17; 1 Corinteni 15:45b).

El este totul pentru noi. Suntem vii astăzi și avem viață; însă chiar și viața noastră umană este falsă, nu este reală, căci nu va dura pentru totdeauna. În întregul univers, noi nu suntem nimic.

Când cineva se căsătorește, soțul trebuie să realizeze că, pe de o parte, el este soțul și are o soție, dar adevăratul soț este Cristos; soțul nu ar trebui să fie, ci Cristos ar trebui să fie.

În mod similar, chiar dacă mireasa pare a fi cea mai frumoasă persoană, ea trebuie să realizeze că ea nu este, ci Cristos este; Cristos este Cel mai minunat și ea trebuie să fie una cu Cristos.

În viața noastră de căsătorie, trebuie să-L luăm pe Cristos ca fiind totul pentru noi și să-L lăsăm să fie totul pentru noi; El este, iar noi nu suntem.

Când Saul îi persecuta pe urmașii lui Isus, el credea că face o lucrare pentru Dumnezeu, dar apoi Domnul Isus i s-a arătat, l-a trântit la pământ și i-a spus: „Eu sunt Isus” (Fapte 9:5). Practic, Domnul spunea: „Eu sunt marele; Eu sunt Cel ce este; trebuie să credezi că Eu sunt și că tu nu ești.”

Saul a crezut că Isus este și că el nu este, așa că Saul a fost terminat și Pavel a început (13:9). Trebuie să ne dăm seama că Isus este; El pur și simplu este și noi nu suntem. Saul era puternic, chiar foarte puternic; Pavel, însă, înseamnă mic. Când Saul l-a văzut pe Isus și a crezut că El este, nu era nimic.

Trebuie să fim cei care urmează Mielul oriunde ar merge.

În timp ce facem cumpărături, în timp ce conducem, în timp ce vorbim cu alții acasă și în timp ce facem una și alta, trebuie să ne consultăm cu Domnul: Doamne, oare eu vorbesc sau Tu? Trebuie să ne dăm seama de bucuria de a nu avea nimic, de a nu vedea nimic și de a nu fi nimic altceva decât un Cristos viu în glorie!

Ce bucurie este să fii una cu Cristos și să ne îngrijim doar de Cristos! Ce bucurie este să-L întronăm pe Cristos, să-L iubim pe Cristos și să-L lăsăm să domnească și să stăpânească în noi! În vorbirea noastră, în viața noastră, Cristos trebuie să fie totul pentru noi într-un mod practic.

Pe măsură ce trăim viața de căsnicie, pe măsură ce locuim cu familia noastră și ne ocupăm de multe lucruri prin casă, trebuie să ne dăm seama că nu noi suntem, ci Cristos este. Fie ca noi să aducem acest lucru Domnului și fie ca să-I permitem să facă acest lucru în noi.

Doamne Isuse, Te iubim și credem că Tu ești! Amin, Doamne, ne exersăm duhul de credință pentru a crede că Dumnezeu există și că noi nu suntem. Venim la Dumnezeu crezând că Dumnezeu există. Tu ești totul pentru noi și noi nu suntem nimic. Te luăm ca fiind totul pentru noi și savurăm tot ceea ce ești Tu; noi nu suntem nimic, dar Tu ești totul. Amin, Doamne, în viața noastră de zi cu zi, cu toate activitățile ei zilnice, fie ca să ne dăm seama că Tu ești și noi nu suntem. Tu ești singurul în toate și noi nu suntem nimic în toate. Venim la Tine. Venim să Te savurăm. Ne deschidem întreaga ființă Ție. Vrem să savurăm bogățiile Tale. Ne renegăm sinle, căci noi nu suntem, dar Tu ești. Aleluia, noi nu suntem, dar Dumnezeu este! Noi nu mai existăm – doar Cristos există! Amin, Doamne, nu mai trăim noi, ci Cristos este cel ce trăiește în noi. Fie ca să ne dăm seama de acest fapt minunat în experiența noastră creștină de astăzi. Fie ca să vedem că Isus este și noi nu suntem. Îți permitem să trăiești în noi și să faci totul în noi. Aleluia, Dumnezeu este! Amin, noi nu suntem!

Umblăm prin credință și credem că Dumnezeu îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință: umblăm neîncetat în sus cu Dumnezeu!

Conform cu Evrei 11:6, credința înseamnă că credem că Dumnezeu îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință (Gen. 15:1; Filipeni 3:8, 14). Când Îl căutăm pe Dumnezeu, când Îl căutăm cu sârguință și umblăm cu Dumnezeu prin credință, Dumnezeu ne va răsplăti.

Enoh a primit cel mai înalt grad de viață ca recompensă, căci a scăpat de moarte (Evrei 11:5a; 2 Corinteni 5:4; Romani 8:6, 10-11; 5:17). Uimitor!

Dacă umblăm cu Dumnezeu astăzi, adică dacă umblăm prin credință, Dumnezeu ne va răsplăti. În această epocă, El ne răsplătește dându-ni-Se nouă spre savurarea noastră, ca să ne putem împărtăși din El cu toate bogățiile Sale.

Și dacă obținem mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu, vom fi răsplătiți cu cel mai înalt nivel de viață – scăparea de moarte! Amin, Domnul ne răsplătește și noi trebuie să fim căutătorii Lui, chiar căutătorii Lui iubitori astăzi (Psalmul 27:4, 8; 42:1-2; 43:4; 73:25; 119:2, 10).

Fiind cei care aspiră să fim primele roade astăzi, fie ca noi să cerem Domnului să locuim în casa Lui și să întrebe în templul Lui, chiar să privim frumusețea Lui. Vrem doar să vedem fața Domnului. Vrem să-L consultăm legat de toate lucrurile. Nu luăm conducerea și nici nu inițiem nimic; pur și simplu avem părtășie cu El.

Sufletul nostru însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; venim și ne înfățișăm înaintea Lui pentru a-L savura și a-L lua ca fiind totul pentru noi, pe măsură ce umblăm prin credință.

Enoh a fost prima persoană care a fost răpită. El este reprezentantul tuturor biruitorilor care vor fi răpiți cât timp sunt în viață (Matei 24:37-51; Apocalipsa 14:1; Luca 21:34-36).

Vrem să fim ca el astăzi; vrem să umblăm prin credință, chiar să umblăm cu Dumnezeu prin credință, astfel încât să putem fi răpiți cât suntem în viață. Însă răpirea noastră depinde de maturitatea noastră în viața divină prin umblarea noastră cu Dumnezeu (Evrei 6:1).

Enoh a umblat neîncetat cu Dumnezeu timp de trei sute de ani. A umblat în sus cu Dumnezeu zi și noapte timp de trei secole, devenind mai aproape de Dumnezeu și mai una cu Dumnezeu în fiecare zi, până când nu a mai fost, căci Dumnezeu l-a luat (Gen. 5:24; Cântarea Cântărilor 8:5).

A umblat cu Dumnezeu mai mult de o sută de mii de zile. Nu doar o zi sau o mie de zile; mai mult de o sută de mii de zile. A umblat în sus, în sus, în sus, până când într-o zi a fost ultimul pas și a dispărut.

Fie ca noi să credem că Dumnezeu există și că El îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință și fie ca noi să-L căutăm pe Dumnezeu, chiar să umblăm cu Dumnezeu.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a ne exersa continuu duhul în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem savura Trinitatea binecuvântată (vezi Iuda 14, 19-21). Fie ca noi să ne exersăm duhul pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi; pe măsură ce Îl atingem pe Domnul în toate lucrurile, savurăm Trinitatea binecuvântată.

A umbla cu Dumnezeu implică faptul că ne renegăm sinele și tot ceea ce aparține sinelui, pentru a putea fi una cu Dumnezeu (Matei 16:24-25). Ne dăm Domnului, ne dăm Lui și Îl lăsăm să preia conducerea. Pentru a fi primele roade, credem că Dumnezeu există, umblăm prin credință și Îl urmăm pe Miel oriunde merge El. Ne dăm Lui.

Apostolul Pavel a avut această experiență; a vrut să meargă într-un anumit loc, dar Duhul Sfânt l-a oprit. Apoi a încercat să meargă într-un alt loc, dar Duhul lui Isus nu i-a permis. A spus Amin călăuzirii Domnului și L-a urmat. Amin, El preia conducerea și noi Îl urmăm.

Pe măsură ce Îl urmăm, conducerea Sa este împotriva a ceea ce vrem și dorim; este împotriva gândurilor noastre, așa că ne dăm Lui. Fie ca noi să învățăm să ne dăm Domnului, permițându-I să fie totul pentru noi. Umblarea cu Domnul este prin credință și implică renegarea sinelui.

Chiar și grijile noastre bune pentru Domnul pot fi ceva care împiedică lucrarea Domnului în noi și ne fac să nu-L urmăm. Fie ca noi să urmăm călăuzirea Domnului, ascultând de ungerea interioară, în toate lucrurile.

Doamne Isuse, venim la Tine prin credință și credem că Tu ești și că Tu ești Cel ce-i răsplătește pe cei care Te caută cu sârguință! Amin, Doamne, venim la Tine să Te căutăm. Dorința noastră este să fim cu Tine, chiar să fim în prezența Ta, privindu-Te față în față. Tânjim să fim în duhul nostru, față în față cu Tine, pentru a Te privi și a Te consulta în templul Tău. Amin, Doamne, crești în noi spre maturitate. Adu-ne la maturitate astăzi, pe măsură ce ne deschidem Ție și avem părtășie cu Tine în toate lucrurile. Fie ca noi să umblăm în sus cu Dumnezeu zi de zi, până când vom fi în prezența Lui încontinuu. Aleluia, Domnul îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință, iar noi suntem căutătorii Lui astăzi! Amin, Doamne, inima noastră Te caută. Tânjim după prezența Ta. Ne bucurăm să fim cu Tine. Ascultăm de ungerea interioară în toate lucrurile. Fie ca noi să fim tot mai aproape de Tine în fiecare zi, până când nu vom mai fi, căci Dumnezeu ne ia! Da, Doamne, aspirăm să fim primele roade, biruitorii vii care sunt luați în prezența Ta pe Muntele Sionului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we Walk by Faith and Seek God Diligently, Believing that God Is and we are Not, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne renegăm sinele și umblăm cu Dumnezeu prin credință pentru a scăpa de moarte și a-I fi plăcuți lui Dumnezeu

08/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru a putea urma Mielul și a merge spre maturitate pentru a deveni primele roade, trebuie să umblăm cu Dumnezeu prin credință pentru a scăpa de moarte așa cum a făcut Enoh și pentru a obține mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu; trebuie să umblăm cu Dumnezeu zi de zi, făcând lucrurile conform lui Dumnezeu și nu conform cu noi înșine.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să umblăm cu Dumnezeu astăzi. Îți dăm trăirea noastră zilnică. Ne deschidem Ție în ceea ce privește toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi. Te iubim, Doamne, și vrem să umblăm cu Tine, mergând în pas cu Tine și urmându-Ți călăuzirea pentru a merge acolo unde vrei Tu să mergem. Fie ca noi să trăim prin credință și să umblăm prin credință. Fie ca să-Ți permitem să aplici crucea asupra ființei noastre, astfel încât să putem umbla cu Dumnezeu și să fim plăcuți lui Dumnezeu! Amin!

Primele roade din Apocalipsa 14 sunt pe Muntele Sion cu Dumnezeu, în templul lui Dumnezeu, și sunt acolo pentru satisfacția lui Dumnezeu. Nu ni se spune că au fost răpite; ele erau pur și simplu acolo.

Aceasta indică faptul că ei au umblat cu Dumnezeu atât de mult încât, asemenea lui Enoh, erau pur și simplu în prezența lui Dumnezeu continuu, chiar și pe Muntele Sion cu El. Au obținut mărturia că erau plăcuți lui Dumnezeu, iar Dumnezeu pur și simplu i-a răpit.

Trebuie să umblăm cu Dumnezeu zi de zi în așa măsură încât, fie că suntem aici pe pământ, fie că suntem cu El pe Muntele Sion, să-I fim plăcuți, iar El este bucuros să ne aibă în prezența Sa, căci suntem plăcuți Domnului.

Aceasta înseamnă că trebuie să creștem în viață spre maturitate și să-L iubim pe Domnul, căci trăim o viață nu doar pentru a învinge dușmanul lui Dumnezeu și a-l supune, ci, mai mult, suntem aici pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a creat pentru ca El să fie satisfăcut. El ne-a creat după chipul și asemănarea Sa și vrea să fim parte a expresiei Sale corporative și să-L reprezentăm cu autoritatea Sa.

Ca și credincioși în Cristos care cresc în pământul cultivat al lui Dumnezeu, clădirea Lui, vrem să creștem în viață și să ne coacem mai repede, chiar să fim primele roade duse în prezența lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, Dumnezeu le-a spus poporului Său să nu mănânce primele roade, ci mai degrabă să le aducă la El în casa Lui spre satisfacția Lui. El vrea să guste primele roade și să fie sătul. La fel este și în învierea lui Cristos; primele roade învierii Sale erau pentru ca Tatăl să se bucure de ele și să fie satisfăcut.

În mod similar, cu noi astăzi, credincioșii în Cristos, vrem să fim maturi și copți, astfel încât să putem fi spre satisfacția lui Dumnezeu, pur și simplu să fim în casa Lui spre desfătarea și satisfacția Sa pe Muntele Sionului ceresc.

Calea de a scăpa de moarte și de a obține mărturia de a fi plăcut lui Dumnezeu este să umblăm cu Dumnezeu prin credință

În Geneza 5:22-24, vedem că Enoh a avut un fiu și a umblat cu Dumnezeu; După ce l-a născut pe Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani și a născut mai mulți fii și fiice.

Toate zilele lui Enoh au fost de 365 de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu și nu a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat.

În Evrei 11:5-6 ni se spune în continuare că prin credință a fost strămutat Enoh, ca să nu vadă moartea; și nu a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de strămutarea sa, de răpirea sa, a primit mărturia că fusese plăcut lui Dumnezeu.

Dacă vrem să fim primele roade pentru satisfacția lui Dumnezeu și să scăpăm de moarte, având mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu, trebuie să umblăm cu Dumnezeu prin credință astăzi.

Fără credință este imposibil pentru noi să fim plăcuți lui Dumnezeu, căci cine vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că este răsplătitorul celor ce-L caută cu sârguință.

Ce înseamnă să umbli cu Dumnezeu? Cum putem umbla cu Dumnezeu prin credință astăzi?

În calitate de credincioși în Cristos, am fost mântuiți prin credință, prin har, și acum umblăm cu Dumnezeu; umblarea noastră creștină este prin credință. Trebuie să-I cerem Domnului să ne învețe cum să umblăm cu El.

Nu ar trebui să luăm acest lucru de la sine înțeles, crezând că știm ce înseamnă să umbli cu Dumnezeu prin credință; ar trebui pur și simplu să luăm aceste versete și să venim înaintea Domnului, întrebându-L:

Doamne Isuse, vreau să umblu cu Tine. Învață-mă cum să umblu cu Dumnezeu prin credință. Păstorește-mă în această privință în viața mea de zi cu zi. Vreau să cooperez cu Tine, astfel încât să-Ți pot oferi cea mai bună cooperare, pentru a intensifica mântuirea Ta organică și a mă face un biruitor plăcut lui Dumnezeu! Amin!

Un aspect al umblării cu Dumnezeu este să nu o luăm înaintea lui Dumnezeu; noi umblăm cu Dumnezeu și nu Dumnezeu umblă cu noi, deci nu o luăm înaintea lui Dumnezeu.

Nu suntem înfumurați, nu facem lucrurile conform propriilor noastre concepții și dorințe și nu facem lucrurile conform curentului epocii; mai degrabă, învățăm să facem toate lucrurile împreună cu Dumnezeu și în Dumnezeu (Psalmul 19:12-13; Iosua 9:14b; Luca 24:15).

De multe ori facem lucrurile în mod implicit, pur și simplu pentru că suntem obișnuiți să facem una sau alta și nu verificăm lucrurile cu Domnul. Facem lucrurile fără să cerem sfatul Domnului. Suntem înfumurați, pur și simplu pentru că știm atât de multe lucruri despre Domnul și din Biblie, încât presupunem că ar trebui să facem una sau alta pentru Domnul sau în viața de biserică.

Cine își poate discerne greșelile? Cine își cunoaște greșelile secrete? Cine își dă seama că este înfumurat?

Chiar și în slujirea noastră către Dumnezeu, putem fi înfumurați. Vedem acest lucru în Matei 7, unde Domnul le răspunde celor care au făcut mari lucrări de putere în numele Său, au scos demoni în numele Său și au făcut lucruri mărețe pentru Dumnezeu; lor le-a spus: „Depărtați-vă de la Mine, niciodată nu v-am cunoscut!”. Foarte interesant.

El nu i-a recunoscut niciodată. El nu i-a aprobat. Aceasta înseamnă că este posibil să faci lucruri pentru Dumnezeu și în numele lui Dumnezeu, totuși nu umblăm cu Dumnezeu și nici nu-L privim față în față pentru a vedea ce simte El în legătură cu ceea ce facem.

Domnul vrea să-L privim și să fim cu El; El vrea să nu facem cutare lucru pentru El, ci să-L privim, să fim cu El, să-L savurăm și să ne împărtășim din bogățiile Sale.

Fie ca noi să învățăm să umblăm cu Dumnezeu și să nu o luăm înaintea Lui. Fie ca noi să învățăm să ne ajustăm ritmul pentru a umbla cu El. Dacă vrem să fim răpiți și să nu gustăm moartea, trebuie să învățăm să umblăm cu Dumnezeu.

Principiul răpirii, așa cum se vede în prima mențiune a răpirii în cazul lui Enoh, este că trebuie să umblăm cu Dumnezeu prin credință până când obținem mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să umblăm cu Dumnezeu prin credință astăzi. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție cu privire la toate lucrurile. Vrem să-Ți aducem toate lucrurile în rugăciune. Salvează-ne de a Te ignora în umblarea noastră cu Tine. Iartă-ne pentru greșelile noastre secrete. Păzește-ne de păcatele prezumtive. O, Doamne, salvează-ne de a crede că știm ce vrei Tu să facem, dar fără a Te contacta. Vrem să ne sfătuim cu Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Te iubim și ne îndreptăm inima către Tine. Te invităm în viața noastră, Îți acordăm primul loc și vrem să umblăm cu Tine. Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață spre maturitate pe măsură ce umblăm cu Dumnezeu prin credință în viața noastră creștină. Vrem să trăim o viață pentru satisfacția Ta astăzi. Fie ca noi să fim cei care obținem mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu în timpul vieții noastre. O, Doamne, salvează-ne de la a face lucruri separat de Tine. Vrem să depindem de Tine, să ne consultăm mereu cu Tine și să nu facem niciodată nimic separat de Tine! Fă-ne să ne unim cu Tine în duh!

Învățăm să ne renegăm sinele și să umblăm în sus cu Dumnezeu până când Îi suntem plăcuți lui Dumnezeu și suntem luați de El

Când vorbim despre umblarea cu Dumnezeu, când umblăm cu cineva, aceasta înseamnă că trebuie să ne ajustăm felul de a merge la felul Lui de a merge.

De exemplu, dacă umblăm cu soția noastră, nu putem merge mai repede decât ea; trebuie să ne ajustăm pasul cu cel al ei și trebuie să ne potrivim mersul cu al ei.

Dacă umblăm cu Dumnezeu, nu-I putem cere lui Dumnezeu să meargă mai repede sau să încetinească și nici nu ar trebui să-I dăm idei pentru a face una sau alta; ar trebui pur și simplu să ne renegăm sinele și să umblăm cu Dumnezeu (Matei 16:24).

Întrebarea este: oare umblăm noi cu Dumnezeu sau Îl forțăm pe Dumnezeu să umble cu noi?

În Biblie există multe cazuri în care Dumnezeu a umblat cu omul; aceasta este întotdeauna pentru ca Dumnezeu să-l câștige pe om și să-l aducă înapoi la intenția Sa inițială.

În Luca 24:15 avem doi ucenici care coborau pe drumul lor spre Emaus; erau confuzi și descurajați, iar Domnul Isus a venit și a umblat cu ei. El a vrut să-i aducă înapoi la Ierusalim pentru ca ei să primească Duhul Sfânt ca suflare sfântă, dar trebuia să meargă cu ei acolo unde mergeau, pentru a-i călăuzi înapoi la Ierusalim.

În Psalmul 139 vedem, de asemenea, că Domnul este cu noi atunci când suntem în cer, dar chiar și atunci când mergem în Șeol, El este acolo cu noi. El merge alături de noi oriunde mergem, căci El vrea să ne aducă înapoi la savurarea Sa, pentru ca noi să putem umbla cu Dumnezeu prin credință în viața noastră creștină.

De prea multe ori Dumnezeu a umblat cu noi, dar noi nu L-am văzut, ci mai degrabă L-am respins. Pe măsură ce umblăm în viața noastră creștină, pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi, trebuie să învățăm să-L contactăm pe Domnul și să depindem de El.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a face lucrurile conform revelației și călăuzirii Sale; înseamnă a face totul împreună cu El.

A umbla cu Dumnezeu prin credință nu înseamnă doar a trăi pentru Dumnezeu și a face lucrurile pentru Dumnezeu, ci și mai mult, a trăi și a face lucrurile conform lui Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu (Romani 8:4, 13-14; Galateni 2:2a; 2 Corinteni 5:14-15).

În Galateni 2:2, Pavel a mers la Ierusalim nu doar pentru a vizita sau a avea părtășie despre o anumită problemă cu frații; el a mers acolo conform revelației. Pe măsură ce avea părtășie cu Dumnezeu, a umblat cu Dumnezeu și a mers la Ierusalim una cu Dumnezeu.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă că nu trăim prin ceea ce suntem sau putem face, ci prin viața eternă, care este Cristos Însuși (2 Corinteni 2:4, 9). Umblăm datorită lui Cristos, împreună cu Cristos și conform lui Cristos. Trebuie să fim cu El. În gândirea, iubirea și alegerea noastră, trebuie să fim una cu Dumnezeu.

Pe măsură ce creștem în lume și învățăm să facem lucrurile în noi înșine și prin noi înșine, devenim destul de independenți, iar întreaga lume dorește ca atât bărbații, cât și femeile să fie independenți și să aibă grijă de ei înșiși, să se iubească pe sine și să fie atenți la propriul lor beneficiu.

Dar când umblăm cu Dumnezeu este diferit; depindem de Dumnezeu, Îi acordăm atenție lui Dumnezeu, facem lucrurile una cu Dumnezeu și nu-I dăm lui Dumnezeu nicio sugestie despre ce să facem și unde să mergem, ci umblăm împreună cu Dumnezeu prin credință.

Ca iubitori ai Domnului, fie ca noi să umblăm cu Dumnezeu și să-L urmăm pe Miel oriunde ar merge El. Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să preia conducerea. Poate că vrem să facem un anumit lucru, dar Dumnezeu vrea să facem altceva; ne renegăm sinele și luăm voia și calea Lui.

Umblarea cu Dumnezeu prin credință ne va ucide; va ucide sinele și carnea. Trebuie să-L iubim pe Domnul, să trăim prin credință în El, să fim una cu El și să uităm de noi înșine, să ne condamnăm și să ne renegăm pe noi înșine. Dacă nu suntem dispuși să facem asta, nu putem umbla cu Dumnezeu.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a avea părtășie cu Dumnezeu în mod obișnuit și habitual, și a fi în contact constant cu Dumnezeu pentru a fi sub infuzia Lui constantă (1 Ioan 1:3; Filipeni 4:6; 2 Corinteni 3:16, 18).

Acest lucru începe dimineața, când ne trezim și venim la Domnul, trebuie pur și simplu să fim cu El. Nu ar trebui să-I cerem să facă una sau alta pentru noi; trebuie pur și simplu să fim cu El și să savurăm prezența Lui.

Ceea ce avem nevoie nu este mai mult din una sau alta; trebuie pur și simplu să fim cu Domnul și să-L lăsăm să ne infuzeze. Părtășia noastră cu Domnul trebuie să fie obișnuită și constantă, astfel încât să putem fi infuzați cu El.

Chiar și în ceea ce privește dorința noastră de a fi răpiți, dacă vrem să fim răpiți pentru a scăpa de necazul cel mare, focusul nostru este greșit. Vrem să umblăm cu Dumnezeu prin credință până când vom fi răpiți pentru a fi cu El spre satisfacția Lui.

Trebuie pur și simplu să-I facem cunoscute lui Dumnezeu cererile noastre și să nu ne îngrijorăm de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri, să-I aducem la cunoștință lui Dumnezeu tot ceea ce ne privește.

Trebuie să facem o mișcare către Dumnezeu, făcându-I cunoscute cererile noastre. Pe măsură ce avem părtășie constantă cu Dumnezeu, umblăm cu Dumnezeu prin credință.

Umblarea noastră cu Dumnezeu este ascendentă; Enoh nu a umblat cu Dumnezeu în zig-zag sau în sus și în jos, ci doar ascendent. Răpirea lui nu a fost bruscă, ca o surpriză; mai degrabă, pe măsură ce a umblat în sus cu Dumnezeu, a atins cerul și pur și simplu nu a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat.

Trebuie să umblăm în sus cu Dumnezeu, renegând sinele și având părtășie cu El în toate lucrurile până când Dumnezeu ne ia. Fie ca noi să ne deschidem către El în legătură cu acest lucru. Fie ca noi să învățăm să-I spunem pur și simplu toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca centru și totul pentru noi. Vrem să facem toate lucrurile conform lui Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu! Nu vrem să facem nimic separat de Tine. Fie ca noi să facem toate lucrurile conform revelației și îndrumării Tale, astfel încât să putem umbla cu Dumnezeu prin credință. Fie ca noi să nu doar facem lucruri pentru Tine sau în numele Tău, ci să facem totul în unitate cu Tine, chiar să facem totul cu Tine. Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție. Ne aruncăm toate gândurile noastre de îngrijorare asupra Ta. Îți aducem la cunoștință toate problemele și sentimentele noastre. Nu vrem să trăim în noi înșine, singuri sau pentru noi înșine; vrem să trăim prin Tine ca fiind viața noastră. Ne punem pe noi înșine deoparte și ne renegăm sinele; vrem să trăim prin viața eternă din duhul nostru, Cristos Însuși. Amin, Doamne Isuse, vrem să avem părtășie constantă cu Tine pe tot parcursul zilei. Vrem să fim în contact continuu cu Tine și să fim sub infuzia Ta constantă. Fie ca noi să umblăm în sus cu Dumnezeu prin credință până când noi nu mai suntem și Dumnezeu este. Fie ca noi să trăim o viață care să-Ți fie plăcută!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Deny the Self and Walk with God by Faith to Escape Death and be Well Pleasing to God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să creștem înspre maturitate pentru a fi primele roade răpite la Dumnezeu pentru satisfacția Lui

07/09/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Primele roade din Apocalipsa 14 sunt răpite la Dumnezeu și la Miel pe Muntele Sion pentru satisfacția lui Dumnezeu; ele sunt cele mai timpurii dintre recoltele lui Dumnezeu care ating maturitatea și Îl iubesc pe Domnul la maximum, crescând în viață înspre maturitate și având numele lui Dumnezeu pe frunte pentru a arăta că sunt una cu Dumnezeu în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine astăzi. Vrem să avem numele Tău pe frunțile noastre, astfel încât, atunci când alții ne văd, să Te vadă! Fii exprimat prin noi. Fă-ne una cu Tine. Fie ca noi să fim aduși la maturitate. Fie ca noi să creștem în viață puțin mai mult astăzi, chiar puțin mai mult în fiecare zi, pentru a ne putea coace mai repede! Amin, Doamne, vrem să trăim o viață pentru împlinirea scopului Tău, o viață care Te satisface! Amin!

Domnul vine în curând. Simțim asta, ne spune Biblia, situația lumii ne arată semnele zilelor din urmă și vrem să fim pregătiți pentru venirea Domnului. Conform cu Apocalipsa 12, Domnul vine să răpească copilul-bărbat, trupul biruitorilor Săi care îl înving pe dușman și care au murit fizic, dar vor fi răpiți pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu din cer.

Domnul va răpi copilul-bărbat pentru a-l învinge și a-l alunga pe dușmanul Său din cer, chiar pentru a-l alunga pe pământ pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 14 vedem cele dintâi roade; acestea sunt biruitorii vii care se coc mai repede, cei care cooperează cu Domnul iubindu-L și crescând spre maturitate, chiar fiind maturizați mai devreme decât alții. Cele dintâi roade nu sunt pentru război sau pentru a învinge dușmanul și nici nu sunt un instrument pentru ca Dumnezeu să facă ceva; ele sunt pur și simplu pentru satisfacția lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a poruncit poporului Său să nu se împărtășească din cele dintâi roade, ci să le aducă la templu și să le ofere lui Dumnezeu pentru satisfacția Lui.

În mod similar, primele roade din Apocalipsa 14 sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să câștige niște biruitori vii care cooperează cu Domnul în viața lor nu pentru a face cutare sau cutare lucru măreț pentru Dumnezeu, ci pur și simplu pentru a trăi o viață pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să-i câștige pe cei care sunt plăcuți în ochii Lui, pe cei care Îl iubesc și cresc în viață spre maturitate pentru a se coace mai repede pentru ca El să le savureze ca primele roade pentru satisfacția Sa.

Dumnezeu este flămând și însetat; El vrea să câștige primele roade pentru satisfacția Lui. Aspirăm să fim astfel de oameni astăzi, așa că ne dăm Domnului pentru a crește mai repede în viață și a fi aduși la maturitate!

Primele roade sunt răpite în casa lui Dumnezeu din Sion ca o savurare proaspătă pentru Dumnezeu pentru satisfacția Sa

Așa cum se vede în tipul reprezentativ din Exod 23:19 și Levitic 23:10, primele roade sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu; ele trebuie aduse în casa lui Dumnezeu pentru hrana Lui, savurarea Lui și satisfacția Lui.

În Ioan 20:17 vedem că primele roade ale învierii, Cristos în prospețimea învierii Sale, trebuiau mai întâi să fie savurate de Tatăl, așa că El nu i-a permis Mariei să-L atingă când L-a întâlnit lângă mormânt. Dumnezeu vrea să fie satisfăcut; El este satisfăcut de cei care Îl iubesc.

Trebuie să fim cei care Îl iubesc pe Domnul. Am fost logodiți cu El așa cum o fecioară cu viitorul nostru Soț, iar acum trebuie pur și simplu să-L iubim numai pe El (2 Corinteni 11:3). Domnul este Soțul nostru și noi suntem soția Sa. Nu ar trebui să avem idoli în inima noastră, având alți iubiți în afară de Domnul.

Orice este un idol este un iubit, ceva care Îl înlocuiește pe Cristos. Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou și să petrecem timp cu El pentru a-L savura și a-L iubi.

Pe de o parte, Dumnezeu are nevoie de luptători, cei care luptă pentru interesul Său pe pământ și înving dușmanul; pe de altă parte, Dumnezeu are nevoie de unii care sunt primele roade pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim atenți ca nu cumva Satan să ne înșele și să ne corupă de la simplitatea și puritatea față de Cristos. Fie ca noi să nu fim exploatați de Satan și să nu fim ignoranți în privința planurilor lui. Satan se deghizează și ne păcălește, ne înșală.

De multe ori, el se deghizează în propriile noastre gânduri pentru a ne distrage de la a-L iubi pe Domnul. Așadar, trebuie să luăm fiecare gând captiv ascultării de Cristos (2 Corinteni 10).

Fie ca noi să-L dorim doar pe Domnul și fie ca noi să-L iubim nespus, dorind chiar să fim în casa Lui în toate zilele vieții noastre, ca să privim frumusețea lui Iehova și să întrebăm în templul Lui (Psalmul 42:1-4). Fie ca noi să fim înaintea Domnului și să Îl savurăm.

Când venim la El, El este satisfăcut. Acest lucru este deosebit de dificil astăzi, deoarece avem atât de multe distrageri. Vrem să petrecem timp cu Domnul și o notificare vine pe telefonul nostru mobil. Vrem să Îl savurăm pe Domnul în privat, dar ne sună telefonul sau există un mesaj. Trebuie să învățăm să lăsăm totul deoparte și să nu le lăsăm să ne atingă.

Chiar și slăbiciunile, eșecurile și greșelile noastre, trebuie să lăsăm totul deoparte, chiar să uităm ce a rămas în urmă și să ne concentrăm doar asupra Domnului pentru a-L iubi. Poate că suntem la volan și există un panou publicitar care ne îndepărtează brusc de Domnul.

Putem călători la serviciu și modul în care oamenii se îmbracă sau se comportă ne poate distrage de la a-L iubi pe Domnul. Atât de multe lucruri vin spre noi, chiar ne sar în față, pentru a ne distrage atenția și a ne uzurpa, împiedicându-ne să Îl savurăm pe Domnul și să-L iubim.

Există pângărire în tot divertismentul din lume, în muzică, în mass-media și în tot ceea ce ne înconjoară. Avem multe ecrane de toate formele și dimensiunile și trebuie să ne hotărâm să nu lăsăm pângărirea să ne atingă. Vrem să fim fecioarele care Îl iubesc pe Domnul în mod suprem și absolut.

Trebuie să-L savurăm să privim la El, să petrecem timp cu El și să fim una cu El. Îi iubim prezența, ne place să fim cu El și vrem să facem ceea ce El vrea să facem. Nu facem lucruri de care El este nemulțumit și ne abținem de la a merge în anumite locuri pur și simplu pentru că El nu vrea să mergem.

Satan este un mincinos și tatăl minciunilor (Ioan 8:44); orice minciună, orice este neadevăr, este o expresie a lui Satan. Așadar, nu rostim minciuni. Ne abținem de la bârfe și vorbe ușuratice, căci o astfel de vorbire ne pângăriește. Urechile noastre nu sunt pentru a asculta bârfe și gura noastră nu este pentru vorbe ușuratice.

Ne păzim și vrem să fim puri pentru Domnul. Vorbele ușuratice dăunează vieții de biserică și răspândesc moartea. Așadar, învățăm să ne exersăm duhul și să-L atingem pe Domnul. Vrem ca alții să-L vadă pe Cristos în noi și să-L primească pe Cristos de la noi.

Primele roade au scris pe fruntea lor numele Mielului și numele Tatălui Său; aceasta înseamnă că ei sunt una cu Mielul și cu Tatăl și că aparțin Lor (Apocalipsa 14:1). Îl iubim atât de mult pe Domnul și suntem atât de una cu El, încât alții pot vedea că Îi aparținem și pot citi numele Lui pe frunțile noastre.

În Apocalipsa 13 vedem numele fiarei pe frunțile oamenilor din lume; aceasta înseamnă că ei sunt una cu fiara. Dar trebuie să avem numele Domnului asupra noastră pentru ca alții să-L vadă pe Cristos în noi și prin noi.

Suntem una cu Mielul. Noi Îi aparținem Mielului. Vrem ca Cristos să fie exprimat prin noi. Îl iubim pe Domnul. Toate acțiunile noastre, toată viața noastră de zi cu zi și chiar gândurile noastre, vrem să fie umplute și saturate cu Domnul, căci vrem să trăim o viață pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Învățăm să punem un filtru astfel încât tot zgomotul din lume, potopul destrăbălării, multele voci care spun multe lucruri, multele ecrane care ne arată multe lucruri și multele locuri care fac multe lucruri, să fie filtrate, căci Îl iubim pe Domnul și vrem să fim primele roade pentru satisfacția Sa.

Ne fixăm mintea pe duhul nostru (Romani 8:6) pentru ca mintea noastră să devină viață și ne fixăm mintea pe lucrurile de sus, unde este Cristos (Coloseni 3:2).

Vrem să fim cu Domnul și în El într-o asemenea măsură încât, atunci când El va veni, chiar dacă locuim fizic într-un anumit loc, ființa noastră să se îndrepte spre Cristos, iar El este savurarea noastră, căci este normal pentru noi să fim acolo unde este El, pe muntele Sion, spre satisfacția Lui!

Doamne Isuse, Te iubim! Ne bucurăm să Te privim și să vorbim cu Tine despre toate lucrurile. Amin, Doamne, Te iubim atât de mult încât uităm de orice altceva pentru a fi doar cu Tine! Punem un filtru în fața ochilor, urechilor, mâinilor, picioarelor și ființei noastre pentru a fi pur și simplu cu Tine și a nu lăsa niciun zgomot să vină la noi. O, Doamne, spunem Nu oricărei întinăciuni din lume. Refuzăm să ne împărtășim din lucrurile pe care această lume le are de oferit, ca să nu fim întinați. Îți aparținem, Te iubim și vrem să trăim pe deplin pentru satisfacția Ta. Ne fixăm mintea pe duhul nostru, astfel încât mintea noastră să fie curățită, spălată, purificată și saturată de viața Ta. Ne fixăm mintea pe lucrurile de sus, unde este Cristos! Amin, Doamne, Te iubim și Tu știi că Te iubim! Te iubim și ne îndreptăm întreaga ființă spre Tine! Vrem să trăim pentru satisfacția Ta astăzi. Chiar și atunci când facem lucrurile pe care trebuie să le facem în viața noastră de zi cu zi, ființa noastră este îndreptată spre Tine, inima noastră este îndreptată spre Tine și vrem să fim una cu Tine! Ține-ne aici, în prezența Ta, iubindu-Te, până când vom fi cu Tine pe Muntele Sionului ca primele roade spre satisfacția lui Dumnezeu!

Primele roade sunt cele mai timpurii din recolta lui Dumnezeu care ajung la maturitate: să creștem în viață spre maturitate pentru a ne coace mai repede!

Un aspect special al faptului de a fi primele roade este că primele roade sunt cele mai timpurii din recolta lui Dumnezeu care ajung la maturitate (vezi Evrei 5:14—6:1; 1 Corinteni 2:6; Efeseni 4:13; Filipeni 3:15). Trebuie să fim aduși la maturitate pentru a putea fi primele roade ale lui Dumnezeu și Mielului.

Zi de zi trebuie să-L mâncăm pe Domnul, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să tratăm ceea ce El expune în ființa noastră, astfel încât Cristos să crească în noi și noi să creștem înspre maturitate.

Hrana solidă este pentru cei maturi, cei care, datorită practicii, își exersează facultățile pentru a distinge între bine și rău. Trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Domnul și trebuie să ne exersăm facultățile. Fie ca noi să lăsăm cuvântul începutului lui Cristos și să fim aduși la maturitate.

Trebuie să ne exersăm și să fim aduși; pe de o parte, ne exersăm duhul și întreaga noastră ființă pentru a-L savura pe Domnul și a-L lăsa să crească în noi, iar pe de altă parte, îi permitem Domnului să ne aducă la maturitate.

Domnul a semănat sămânța vieții în noi, iar acea viață trebuie doar să crească. Când o sămânță crește, când o ființă vie crește, nu o observi; doar o uzi și o îngrijești, și ea va crește.

Din partea noastră, trebuie pur și simplu să cooperăm cu Domnul. Cooperăm cu El tratând cu inima noastră. El a venit ca sămânța vieții în duhul nostru, dar El vrea să crească în pământul inimii noastre.

Inima noastră poate fi împietrită din cauza traficului lumesc. Inima noastră poate avea păcate, dorințe și vicii ascunse. Inima noastră poate fi plină de grijile vieții și de înșelăciunea bogățiilor. Trebuie să ne ocupăm de inima noastră (Matei 13) pentru ca Domnul să crească în noi.

Putem asculta multe podcasturi, știri și emisiuni radio; toate acestea ne pot întina și pot face ca inima noastră să se împietrească față de Domnul.

Atât de mulți oameni astăzi spun atât de multe lucruri, și putem fi printre alți oameni, totuși suntem în propria noastră lume, ascultând tot felul de lucruri singuri și fiind infuzați cu atât de multe lucruri întinătoare. Fie ca să învățăm să cooperăm cu Domnul pentru a fi aduși la maturitate.

Fie ca să ne exersăm duhul și întreaga noastră ființă pentru a coopera cu Domnul. Pe măsură ce El strălucește asupra noastră, tratăm păcatele ascunse, iar tot felul de egoism, autocompătimire și dorințe personale sunt expuse sub lumina Lui.

Vrem ca Domnul să aibă rădăcini adânci în noi, astfel încât să putem crește absorbind elementele nutritive ale lui Cristos și să biruim. Pe măsură ce El strălucește asupra noastră, pe măsură ce Îl privim și El ne privește cu cei șapte ochi ai Săi, suntem expuși, suntem iluminați și ne deschidem Lui.

El strălucește asupra noastră chiar și când suntem de unii singuri în camera noastră, când nimeni nu vede ce facem, ce privim și ce ascultăm. El vine să ne lumineze, să ne infuzeze cu viața Lui și să ne ducă spre maturitate.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului zi de zi, mai ales în timpul nostru petrecut cu El, pentru a putea merge mai departe spre maturitate și a fi primele roade pe care El le dorește!

Pe de o parte, trebuie să fim schimbați în viața noastră naturală prin viața divină care ne saturează, astfel încât să putem fi transformați după chipul Domnului (Romani 12:2). Pe de altă parte, trebuie să fim umpluți cu viața divină care ne schimbă, astfel încât să putem fi aduși la maturitate și să avem revărsarea vieții (Efeseni 3:19).

Pentru expresia lui Dumnezeu este nevoie de maturitate; numai o viață matură poate purta chipul lui Dumnezeu și poate exercita stăpânirea Lui (Geneza 1:26; Romani 5:10, 17, 21).

Fie ca astăzi să fim cei care cooperează cu Domnul până la capăt. Fie ca noi să nu ne uităm la eșecurile, înfrângerile și lipsa noastră de creștere, ci pur și simplu să ne deschidem Lui și să-L lăsăm să crească în noi.

Pe măsură ce vedem intenția și scopul lui Dumnezeu, fie ca noi să ne dăm Lui și să ne îndeplinim responsabilitatea de a coopera cu El până când vom fi aduși la maturitate pentru a fi primele roade împreună cu El pe Muntele Sionului!

Doamne Isuse, Te iubim și Îți permitem să crești în noi. Crești în noi spre maturitate. Fie ca noi să nu rămânem la fel, ci să fim aduși la maturitate. Ne întoarcem inima către Tine. Pur și simplu ne deschidem, Doamne. Vrem să tratăm orice împiedică creșterea în viață. O, Doamne, fie ca Tu să ai o cale liberă de a crește în pământul inimii noastre! Vrem să cooperăm cu Tine tratând orice lucru pe care lumina Ta îl expune în noi! O, Doamne, vrem să ne păzim inima păzindu-ne ochii de le a vedea lucruri întinătoare, păzindu-ne gura de bârfe și vorbe ușuratice și păzindu-ne urechile de a asculta lucruri care ne întinează. Vrem să tratăm orice păcate ascunse, autocompătimire, egoism, vise neîmplinite și dorințe personale. Mergi Tu mai adânc în noi. Crește mai mult în noi. Fă-ne să ne coacem mai repede. Vrem doar să cooperăm cu Tine, astfel încât Tu să poți crește în noi și noi să fim primele roade spre satisfacția Ta! Amin, Doamne, ne place să fim în prezența Ta, să ne deschidem Ție și să-Ți acordăm primul loc până când vom fi cu Tine la împlinirea timpului, în prezența Ta pe Muntele Sionului ca primele roade!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Growing unto Maturity to be the Firstfruits Raptured to God for His Satisfaction, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biruitorii vii care se coc primii, sunt primele roade care trăiesc în prezența lui Dumnezeu

06/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristosul nostru este Mielul pe care îl urmează primele roade care biruie, căci biruitorii vii care trăiesc astăzi în prezența lui Dumnezeu și se coc mai devreme vor fi duși la Muntele Sion, în prezența Tatălui și a lui Cristos, pentru a fi spre satisfacția Lui; noi vrem să fim astfel de oameni astăzi!

Amin, Doamne Isuse, crești în noi puțin mai mult astăzi. Vrem să ne maturizăm în viață. Vrem să cooperăm cu Tine, astfel încât elementul Tău să poată crește în noi. Ne întoarcem către Tine. Ne deschidem mintea, emoția și voința distribuirii Tale divine. Păstrează-ne în prezența Ta astăzi. Amin, Doamne, prezența Ta este totul pentru noi. Fie ca noi să facem toate lucrurile în prezența Ta, una cu Tine, până când vom fi în prezența Ta pe Muntele Sion ca primele roade lui Dumnezeu și Mielului! Amin!

În această săptămână, în considerarea noastră rugativă a cărții Apocalipsei pentru a vedea cum Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos, venim la capitolul 14, în special primele cinci versete; aici vedem revelația lui Cristos ca Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie. Ce Cristos minunat avem!

Poate că suntem preocupați de răpire, căci vrem să fim duși în prezența Domnului, dar trebuie să vedem ce fel de oameni ar trebui să fim și ce fel de viață ar trebui să avem pentru a fi credincioșii biruitori ai Domnului care satisfac nevoia lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 12 vedem răpirea copilului-bărbat pentru înfrângerea dușmanului lui Dumnezeu. Copilul-bărbat este compus din sfinții biruitori care au luptat împotriva dușmanului în timpul vieții lor și l-au biruit și au murit; prin urmare, sunt răpiți la tronul lui Dumnezeu și, de îndată ce sunt acolo sus, izbucnește război în cer și Satan și armatele lui sunt aruncați jos. Aceasta este un fel de răpire, răpirea biruitorilor care au murit.

Dar în Apocalipsa 14 vedem primele roade care sunt cu Dumnezeu și Mielul pe Muntele Sionului. Aceste prime roade nu sunt pentru a birui dușmanul sau a-l înfrânge; ei sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Pe de o parte, vrem să fim cei care sunt cu Domnul pentru a sta împotriva dușmanului și a-l face să sufere pierderi. Pe de altă parte, Îl iubim pe Domnul, vrem să creștem în viață și vrem să trăim o viață pentru satisfacția Lui astăzi.

Domnul are nevoie de copilul-bărbat pentru a lupta împotriva dușmanului, dar El are nevoie de primele roade și mai mult pentru satisfacția Lui și pentru propria Sa savurare. El este Mielul lui Dumnezeu și are nevoie de mulți care să stea cu El, una cu El; El vrea să-i câștige pe cei care sunt primii care se coc pentru a fi primele roadele lui Dumnezeu și ale Mielului pentru satisfacția Lui.

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi; fie ca noi să-L urmăm pe Miel oriunde ar merge El și să fim pentru satisfacția Lui!

Primele roade sunt biruitorii vii, primii care se coc, în ogorul lui Dumnezeu și sunt răpiți pe Muntele Sionului în prezența lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa

Dacă luăm în considerare cu rugăciune versetele 1-5 din Apocalipsa 14, îl vom vedea pe Cristos ca Mielul pe care sfinții biruitori îl urmează. Mai târziu, vedem secerișul, dar în primele cinci versete ale acestui capitol vedem cele dintâi roade.

Cartea Apocalipsei este secerișul a tot ceea ce vorbește revelația divină, iar multe dintre aceste semințe au fost plantate în Geneza. În special, în Matei 13, Domnul Isus S-a asemănat cu un Semănător, un fermier care iese să semene. El Se seamănă ca sămânță a împărăției în credincioșii Săi.

În 1 Corinteni 3 vedem că Pavel a sădit, Apolo a udat și Dumnezeu dă creșterea; trebuie să creștem în viață, adică să-I permitem lui Cristos să crească în noi. Suntem ferma lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu; nu suntem doar noi individual, ci împreună suntem ferma lui Dumnezeu, clădirea Lui.

În Apocalipsa 14 avem recolta și, în special, primele roade. Aceste prime roade sunt văzute în Levitic 23 și Exod 23 ca tip reprezentativ, primele roade ale țării bune care trebuie aduse la templu, la casa lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să le savureze. Dumnezeu vrea să se bucure de primele roade.

Dumnezeu este un mare fermier și are un hambar, o casă și un ogor; El vrea ca primele roade din ogorul Său să vină direct în prezența Lui pentru savurarea Lui.

Ce sunt aceste prime roade? Putem fi noi primele roade? Primele roade sunt biruitorii vii, care vor fi primii copți în ogorul lui Dumnezeu; prin urmare, vor fi culese înainte de seceriș ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

Ei nu sunt speciali; ei doar se coc mai întâi. Vrem să fim sfinții biruitori ai Domnului astăzi, cei care cooperează cu El cât de mult putem, pentru ca El să crească în noi spre maturitate și noi să ne cocem mai întâi pentru a fi primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

În realitatea Noului Testament, cei o sută patruzeci și patru de mii de biruitori vor fi primele roade din noua creație a lui Dumnezeu oferite lui Dumnezeu direct în Sfânta Sfintelor cerească pentru satisfacția Sa. Primele roade vor fi răpite pe Muntele Sionului ceresc, la locul locuinței lui Dumnezeu, al treilea cer, pentru a fi în prezența lui Dumnezeu și a lui Cristos.

Acești biruitori timpurii se vor coace mai întâi în ogorul lui Dumnezeu. Dumnezeu are un ogor vast și mare, cu mulți credincioși în el; totuși, unii se coc mai întâi pentru a fi primele roade și sunt culese și aduse înaintea lui Dumnezeu înainte de seceriș (Lev. 23:10-11).

Pe de o parte, în 1 Tesaloniceni 4:17, ni se spune că cei care dorm în Cristos, care mor în Domnul, vor învia mai întâi și vor fi răpiți să fie cu Domnul în văzduh; aceasta este la trâmbița a șaptea. Dar nu ar trebui să așteptăm asta; ar trebui să aspirăm să fim biruitorii Domnului astăzi, pentru ca El să ne coacă mai întâi și să ne aducă în prezența Lui pe Muntele Sionului. Amin!

În Apocalipsa 14:6-13, vedem o serie de evenimente, toate acestea având loc în timpul necazului cel mare (Matei 24:21); acest lucru indică într-un mod clar și chiar dovedește într-un mod puternic că primii biruitori, primele roade din Apocalipsa 14:1-5, vor fi răpiți înainte de necazul cel mare.

Mai întâi, primele roade sunt răpite în prezența lui Dumnezeu pe Muntele Sionului; acest lucru are loc înainte de necazul cel mare. Apoi, recolta, compusă din majoritatea credincioșilor care nu sunt încă biruitori, va fi răpită la sfârșitul necazului cel mare.

Primele roade nu vor fi luate în văzduh; ele vor fi luate în ceruri, chiar pe Muntele Sion ceresc. Aceste prime roade nu sunt creștini speciali; ele se coc doar primele. Pe măsură ce poporul lui Dumnezeu crește pe pământ, un număr mic dintre ei va deveni primele roade, biruitorii. Fie ca noi să fim aceste prime roade aduse la tronul lui Dumnezeu și al Mielului!

Doamne Isuse, crești în noi astăzi. Ne dăm Ție pentru ca Tu să crești și să sporești în noi până când ajungem la maturitate. Amin, Doamne, aspirăm să fim sfinții Tăi biruitori, chiar biruitorii Tăi vii în această epocă. O, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai cumpărat dintre oameni ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel. Păstrează-ne în prezența Ta. Păstrează-ne în savurarea Ta. Păstrează-ne deschiși către Tine. Fie ca Tu să ai o cale de a Te răspândi din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Saturează-ne ființa interioară. Înghite întreaga noastră ființă în viața Ta divină. Vrem să fim aduși la maturitate. O, Doamne, fie ca noi să fim primii care se coc pentru a fi primele roade lui Dumnezeu și ale Mielului! Vrem să trăim în prezența Ta astăzi. Vrem să trăim o viață spre satisfacția Ta. Vrem să fim biruitorii vii care vor fi primele roade luate de Tine la Muntele Sion ceresc spre satisfacția și încântarea Ta! O, Doamne Isuse, aspirăm să fim astfel de oameni astăzi! Fie ca viața și lucrarea noastră zilnică să fie spre satisfacția lui Dumnezeu astăzi! Amin!

Pentru a fi primele roade duse în prezența Domnului, trebuie să fim în prezența Sa astăzi

A fi răpiți înseamnă că suntem duși în prezența Domnului; dacă vrem să fim primele roade duse în prezența Domnului pe Muntele Sion înainte de necazul cel mare, trebuie să fim în prezența Lui astăzi (vezi Luca 21:36; 2 Corinteni 2:10; Osea 6:2; 2 Timotei 4:8; Fapte 26:16).

Tot ce facem astăzi trebuie să fie în indicele ochilor Domnului, privind fața Lui pentru a vedea cum simte El lucrurile. Apostolul Pavel a iertat un frate care a păcătuit în 2 Corinteni 2:10, și aceasta nu a fost de la sine, ci în ochii Domnului și de dragul sfinților.

Chiar și atunci când iertăm pe cineva, nu ar trebui să o facem în noi înșine, ci în ochii Domnului, în prezența Lui. Trebuie să trăim în prezența Domnului astăzi. Trebuie să facem toate lucrurile privind fața Lui pentru a avea zâmbetul Lui. Când privești la cineva și îi vezi ochii, știi ce simte, care este dorința lui și cum gândește despre tine și despre situația din prezent.

Domnul are astăzi șapte ochi și El se uită la noi în permanență. Oriunde ne-am afla, Domnul este cu noi. Putem petrece timp cu Domnul dimineața, căutând să-L atingem într-un mod personal și intim, și s-ar putea să nu putem gusta prezența Sa.

Dar apoi, pe măsură ce facem una și alta în timpul zilei, s-ar putea să ne aflăm într-un loc în care Domnul nu vrea să fim, iar prezența Lui este chiar acolo cu noi. El arde în noi cu cei șapte ochi ai Săi, făcându-ne să ne simțim inconfortabil în acel loc anume sau în desfășurarea acelei activități, iar noi pur și simplu ne pocăim și ne întoarcem la Domnul.

În timp ce facem cumpărături, în timp ce vorbim cu prietenii noștri și în timp ce ne facem treaba acolo unde lucrăm, Domnul este cu noi și trebuie să trăim în prezența Lui.

Uneori, putem fi la magazinul alimentar și, în timp ce mergem pe culoar, vedem ceva de care nu știam că există, dar care devine dintr-o dată foarte atrăgător și necesar pentru noi. Cu marketingul și publicitatea de astăzi, atât de multe lucruri ne ademenesc și ne atrag privirea și ne captează atenția.

Dar când suntem pe cale să luăm ceva și să-l punem în coș, simțim cei șapte ochi ai Domnului prezenți cu noi. O, Doamne! Așadar, ascultăm de vorbirea și simțământul interior al Domnului, căci vrem să trăim în prezența Lui și să facem toate lucrurile în prezența Lui.

Fie ca noi să fim cei care iubesc apariția Domnului astăzi (2 Timotei 4:8). Înainte de a putea fi duși la Muntele Sion ca primele roade pentru Dumnezeu spre satisfacția Lui, trebuie să trăim în prezența Lui astăzi.

Trebuie să iubim apariția Lui. Aceasta înseamnă că, oriunde ne-am afla și orice am face, trebuie să primim și să iubim apariția Domnului. Fie ca să nu respingem apariția Lui, ci să iubim prezența Lui instantanee și vie.

Pe de o parte, Domnul are nevoie de copilul-bărbat pentru a lupta împotriva dușmanului Său, dar, pe de altă parte, El are nevoie și mai mult de primele roade pentru satisfacția și desfătarea Sa (Apocalipsa 12:5; 14:1, 4).

Pe de o parte, trebuie să-l învingem pe dușman datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei noastre și neiubindu-ne viața-suflet până la moarte. Pe de altă parte, trebuie să creștem în viață, să trăim în prezența Domnului și să fim una cu Domnul, pentru a putea fi primele roade ale lui Dumnezeu și Mielului, spre satisfacția Lui.

Biblia dezvăluie două aspecte ale răpirii: răpirea biruitorilor înainte de necazul cel mare și răpirea majorității credincioșilor la sfârșitul necazului cel mare (Matei 24:40-41; Luca 21:36; Apocalipsa 3:10; 1 Tesaloniceni 4:15-17; Apocalipsa 12:5; 14:1).

Nu vrem să fim doar o parte din recoltă, care va fi luată la sfârșitul necazului cel mare; vrem să fim cele dintâi roade. Fie ca să nu fim confuzi cu privire la acest lucru; fie ca să nu permitem vrăjmașului să ne încurce, să ne întârzie creșterea în viață. Fie ca să luăm cuvântul curat al Domnului și să trăim pentru satisfacția Lui astăzi, trăind în prezența Lui.

În Levitic 23:10 vedem un tip reprezentativ al răpirii – tipul reprezentativ al recoltei care se coace în câmp (Matei 13:24; Apocalipsa 14:14-16). Secerarea recoltei lui Dumnezeu este ceea ce numim răpire; această secerare indică faptul că credincioșii vor fi luați de pe pământ (Matei 13:30, 39b).

O parte din recoltă – primele roade – se coace mai devreme și este secerată mai devreme; restul recoltei – recolta – se coace mai târziu și este secerată mai târziu.

Este doar ceva ce ține de timp; este ceva ce ține de decizia noastră de a-I oferi Domnului cooperarea astăzi pentru a ne coace mai devreme, trăind în prezența Lui. El va duce asta la îndeplinire; El lucrează voința și lucrarea pentru buna Sa plăcere, dar noi trebuie să cooperăm cu El.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I permitem să crească în noi astăzi puțin mai mult, chiar să ne coacă înainte de venirea Lui ca să ne ia ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

Doamne Isuse, vrem să ne coacem mai devreme – să creștem în noi spre maturitate! Vrem să savurăm prezența Ta. Fie ca noi să fim primele roade din ogorul lui Dumnezeu. Îți oferim cea mai bună cooperare a noastră. Crești în noi. Ne deschidem strălucirii Tale. Vrem să trăim în prezența Ta. Vrem să facem toate lucrurile în prezența Ta. Amin, Doamne, prețuim prezența Ta alături de noi astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Îți dăm trăirea noastră zilnică; vrem să fim în prezența Ta în toate lucrurile. Iubim apariția Ta, Doamne, și ne dăm Ție pentru a crește în viață spre maturitate. O, Doamne, pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi, păstrează-ne în prezența Ta. Vrem să ne coacem mai devreme, ca să putem fi primele roade pe care Tu le dorești pentru satisfacția Ta! Fie ca să privim în ochii Tăi și să facem toate lucrurile conform prezenței Tale instantanee. Amin, Doamne, iubim prezența Ta și ne place să fim în apariția Ta astăzi, până când într-o zi vom fi luați în prezența Ta pe Muntele Sion, ca să fim acolo pentru satisfacția Ta! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Living Overcomers who Ripen First are the Firstfruits Living in God’s Presence, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să permitem crucii să ne trateze și să nu ne iubim viața-suflet pentru a-l birui pe dușman

05/09/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Biruitorii, ca parte a copilului-bărbat, îl biruiesc pe dușman prin faptul că nu își iubesc viața-suflet până la moarte; trebuie să fim cei care permitem crucii să ne trateze puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu trăim prin noi înșine, să nu avem încredere în sine și să nu ne iubim viața-suflet până la moarte, de dragul Domnului.

Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim mai mult decât ne iubim viața-suflet. Strălucește asupra noastră. Expune ce este viața-suflet. Expune încrederea în sine. Strălucește și expune orice abilitate și putere naturală. O, Doamne, fie ca crucea Ta să lucreze în noi pentru a trata încrederea noastră în sine, în viața-suflet și în orice altceva legat de sine, astfel încât să putem fi mai mult decât biruitori în Cristos! Fă-ne sfinții Tăi biruitori astăzi! Fă-ne cei pe care îi poți răpi la întoarcerea Ta! Amin!

Săptămâna aceasta am considerat cu rugăciune subiectul copilului-bărbat, războiul din ceruri și sfinții biruitori. Pe de o parte, copilul-bărbat văzut în Apocalipsa 12 se referă la sfinții biruitori care au murit și vor fi înviați de Domnul pentru a fi răpiți la cer.

Pe de altă parte, noi astăzi vrem să fim sfinții biruitori ai Domnului, cei care biruiesc în situațiile noastre, oriunde ne așează Domnul, pentru a putea coopera cu Domnul pentru ca împărăția Lui să vină și pentru ca dușmanul Său să fie învins.

De îndată ce copilul-bărbat este răpit în Apocalipsa 12, vedem că există un război în cer. Nu copilul-bărbat luptă, ci Mihail și îngerii lui încep să lupte împotriva lui Satan, iar Satan și armatele lui sunt aruncate jos, căci nu se găsește loc pentru ei în cer.

Aceasta înseamnă că copilul-bărbat, compus din cei care îl biruiesc pe dușman în timpul vieții lor, este răpit și nu poate tolera prezența lui Satan în ceruri, așa că porunca este dată și Satan este aruncat jos.

Cine sunt acești oameni și cum pot fi produși astfel de oameni? Cum putem deveni astfel de credincioși biruitori astăzi? După cum se vede în Apocalipsa 12:10-11, biruitorii sunt cei care îl biruiesc pe Satan datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei lor și nu și-au iubit viața-suflet până la moarte.

Trebuie să fim cei care aplică sângele lui Cristos și se ascund sub sângele puternic, biruitor și prevalent.

Trebuie chiar să vorbim dușmanului despre acest sânge biruitor. Trebuie să fim cei care declară faptele divine, proclamând întotdeauna victoria lui Cristos asupra lui Satan. În acest fel, îl biruim pe dușman, iar el trebuie să fugă de la noi.

Îl biruim pe Satan neiubindu-ne viața-suflet până la moarte: trebuie să ne urâm și să ne renegăm viața-suflet

A treia modalitate principală prin care putem birui dușmanul este să nu ne iubim viața-suflet până la moarte (Apocalipsa 12:11).

De ce trebuie să nu ne iubim viața-suflet? Trebuie să ne dăm seama că, din cauza decăderii lui Adam, Satan s-a unit cu viața-suflet a omului – sinele omului. Pentru a-l birui pe Satan, trebuie să nu ne iubim viața-suflet (Matei 16:23-24; Luca 14:26; 9:23).

Am putea crede că nu este un păcat să permitem sufletului nostru să se bucure și să aibă savurarea în această epocă, dar trebuie să ne dăm seama că Satan s-a unit cu viața sufletului nostru.

Ca și credincioși în Cristos care vor să fie biruitori ai Domnului în această epocă, trebuie să nu ne iubim viața-suflet până la moarte. Aceasta înseamnă că trebuie să ne urâm pe noi înșine; Îl urmăm pe Domnul renegându-ne pe noi înșine, luându-ne crucea și pierzându-ne viața-suflet.

Viața noastră sufletească este ca praful, hrana lui Satan; când ne complacem în viața-suflet, când facem lucruri în sufletul nostru, Satan mănâncă și se încântă.

Dar dacă nu ne iubim viața-suflet, adică nu ne iubim sinele, nu va exista hrană pentru Satan și el va fi ucis. Când viața noastră suflet este ucisă, și Satan este ucis. Aceasta este calea prin care putem fi partea mai puternică a femeii, copilul-bărbat, pentru a-l birui pe Satan.

Trebuie să mergem mai departe cu Domnul și să avansăm în experiența noastră de viață pentru a-l birui pe Satan pierzându-ne viața-suflet.

Unul dintre principalele motive pentru care atât de mulți creștini nu au crescut în viață ani de zile și chiar de zeci de ani este acela că trăiesc în viața lor sufletească. Poate că nu păcătuiesc, poate că nu creează probleme în viața de biserică și nu există disensiuni cu ei; ei trăiesc doar după cum le place sufletul.

Domnul trebuie să răzbată în noi. Trebuie să existe zdrobirea omului din afară, astfel încât omul dinăuntru să poată fi eliberat și viața Domnului să curgă.

Suntem credincioși în Cristos, dar în noi înșine, atunci când trăim în carne și în omul vechi, suntem ca restul ființelor umane de pe pământ: ne iubim pe noi înșine.

Poate că iubim oamenii, dar, până la urmă, ne iubim pe noi înșine mai întâi. Nu avem doar o viață-suflet, ci o iubim. Ne iubim sufletul, carnea și sentimentele. O, Doamne Isuse!

Cum îl putem birui pe Satan dacă ne iubim viața-suflet, hrănindu-l astfel pe Satan până când, așa cum se vede în Apocalipsa, devine un mare dragon? O, Doamne!

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul și să-I permitem să strălucească asupra a ceea ce este viața-suflet. Fie ca să-I permitem să strălucească asupra noastră și să ne expună. Fie ca Domnul să expună abisul din ființa noastră. Fie ca să-L lăsăm să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră.

Pentru a-l birui pe Satan, trebuie nu doar să ne bazăm pe sângele lui Cristos și să proclamăm victoria lui Cristos, toate acestea neavând nicio legătură cu noi, ci cu Cristos și ceea ce a făcut El, ci trebuie și să ne pierdem viața-suflet, chiar să ne urâm viața-suflet, să nu ne iubim viața-suflet până la moarte.

Satan este exprimat prin viața-suflet. Sufletul nostru este unit cu Satan și, atunci când trăim în viața-suflet, îl exprimăm pe Satan. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului legat de acest lucru și să-L lăsăm să strălucească.

Numai atunci când El strălucește și ne expune viața-suflet putem noi permite crucii să lucreze în noi. Trebuie să lăsăm crucea să lucreze în ființa noastră pentru a ne da viața-suflet la moarte.

Satan vrea să acționăm prin propria noastră putere, să ne mișcăm în noi înșine, să facem lucruri în puterea sufletului și să vorbim cu abilitatea noastră naturală.

Domnul, însă, vrea să trateze ființa noastră interioară în mod amănunțit; El vrea să atingă puterea naturală, abilitatea naturală și sinele în toate expresiile sale.

Satan vrea să acționăm prin propria noastră putere și să ne mișcăm în noi înșine cu puterea sufletului nostru, abilitatea noastră naturală; acest lucru este exact opusul a ceea ce Domnul vrea să facem.

Abilitatea noastră naturală este abilitatea pe care am avut-o inițial și care nu a fost niciodată tratată prin lucrarea crucii. Când facem ceva conform abilității noastre naturale, savurăm acest lucru, căci asta ne place să facem.

Poate chiar vorbim elocvent în numele Domnului sau explicăm Scripturile, totuși, facem acest lucru cu abilitatea noastră naturală.

Nu se poate nega faptul că fiecare dintre noi are o anumită abilitate prin naștere sau prin educație; problema este atunci când o folosim pentru Domnul fără ca aceasta să treacă prin moarte și înviere. Avem nevoie de lucrarea crucii pentru ca puterea învierii lui Cristos să lucreze în noi.

Falimentul bisericii se datorează în principal faptului că omul și-a folosit abilitatea naturală. Atât de mulți au făcut fapte mărețe pentru Dumnezeu, au rostit lucruri mărețe, totuși, au făcut totul prin propria lor abilitate naturală.

Chiar și în viața de biserică, putem face atât de multe lucruri și chiar vorbi în întâlniri conform cu ceea ce suntem prin natură, nu în Domnul sau în înviere.

Fie ca noi să fim înaintea Domnului cu privire la acest lucru, căci atâta timp cât trăim și iubim viața-suflet, nu-l putem birui pe Satan. Fie ca noi să ne deschidem Lui, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să fim biruitorii Tăi astăzi. Ne deschidem Ție. Îți mulțumim că putem lua sângele Tău și putem proclama victoria Ta. O, Doamne, vrem să mergem mai adânc cu Tine. Fie ca noi să fim cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte. Vrem să Te urmăm și să fim adevărații Tăi discipoli; ne renegăm sinele, luăm crucea și pierdem viața-suflet astăzi. O, Doamne, pur și simplu ne deschidem Ție. Fă-ne să vedem că Satan s-a unit cu viața noastră suflet. Fie ca noi să vedem că sinele nostru este întruparea și expresia lui Satan. Fie ca noi să respingem sinele și să nu facem lucruri conform cu viața noastră suflet. Fă-ne astăzi credincioșii Tăi biruitori, cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte. Dă-ne duhul unui martir să fim persoane care își sacrifică viața-suflet pentru Domnul. O, Doamne, fie ca să nu trăim în viața-suflet sau să facem lucrurile după abilitățile noastre naturale. Te iubim și depindem de Tine. Permitem crucii Tale să lucreze în noi pentru a ne zdrobi omul din afară, astfel încât omul dinăuntru să fie întărit și viața Ta să poată curge în noi! Amin!

Permitem crucii să ne trateze puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să ne pierdem viața-suflet pentru Domnul și să-l biruim pe vrăjmaș, pe măsură ce trăim și facem toate lucrurile în înviere

Fiecare dintre noi are propria viață-suflet, propriile abilități și capacități naturale. Unii pot fi timizi, dar pot avea capacitatea de a face altceva și, atunci când fac acel lucru, sunt fericiți și o fac din toată inima.

Alții pot fi destul de sinceri și pot vorbi lucruri scripturale fără a fi în duhul lor sau a depinde de Domnul. Cu toate acestea, nu-L putem sluji pe Dumnezeu cu abilitatea noastră naturală care nu a fost niciodată tratată de cruce.

Dumnezeu trebuie să ne aducă pe toți în punctul în care tremurăm și ne temem ca nu cumva să facem ceva fără Domnul. Trebuie să devenim persoane care nu doar vorbesc sau fac lucruri pentru Domnul, ci însăși ființa noastră este potrivită.

Pentru a fi utili în mâna lui Dumnezeu, viața-suflet trebuie să fie renegată și pusă deoparte.

Scopul crucii este de a trata puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu îndrăznim să ne mișcăm singuri. Vedem acest lucru în special în cazurile lui Moise și Petru (Fapte 7:23-30; Luca 22:32-34; 1 Petru 5:5-6).

Amândoi erau în puterea lor naturală făcând lucruri pentru Domnul, iar Dumnezeu a trebuit să-i expună și să le trateze încrederea lor în sine pe măsură ce ei depindeau de Domnul pentru toate lucrurile.

Fie ca noi să avem atitudinea că nu vom trăi singuri în niciun fel; nu ne vom prețui propria abilitate și nu vom avea încredere în sine (1 Corinteni 2:2-4; Filipeni 3:3; cf. Isaia 11:2).

Pavel avea această atitudine; nu a venit ca un vorbitor puternic, cu vorbe înțelepte, ci mai degrabă în slăbiciune și cu mult tremur. El a hotărât să nu cunoască nimic și pe nimeni dintre sfinți, decât pe Isus Cristos și pe Acesta crucificat.

Cuvintele și proclamarea sa nu au fost în cuvinte convingătoare de înțelepciune. Cât despre persoana sa, era în frică și tremur, neavând încredere în sine. În ceea ce privește lucrarea sa, nu a avut cuvinte convingătoare ale înțelepciunii, ci a rostit cuvântul Domnului ca Evanghelie.

Ne putem gândi că, dacă Pavel ar fi aici astăzi, ar fi atât de bogat, plin de resurse proprii și puternic în vorbire. Dar mesajul său a fost crucea și el însuși era în slăbiciune, frică și mult tremur.

Asta este ceea ce lucrează crucea în noi. Dacă suntem tratați de cruce, dacă permitem crucii să lucreze în ființa noastră, nu vom avea nicio încredere în sine, ci mai degrabă nu ne vom lăuda decât în Cristos și în crucea Sa.

Domnul vrea să ne schimbe atitudinea și putem coopera cu El pentru a ne schimba atitudinea. Putem alege înaintea Domnului să nu trăim în suflet sau în viața-suflet, ci să-I permitem Domnului să-Și facă domiciliul în inima noastră (Efeseni 3:16-17).

Putem permite crucii să lucreze în noi pentru a trata puterea și abilitatea noastră naturală, astfel încât să nu avem încredere în sine, ci să ne încredem în Domnul și să facem toate lucrurile în înviere, una cu Domnul.

Fie ca noi să permitem crucii să lucreze în noi subiectiv pentru a lua și a îndepărta de la noi orice nu provine de la Dumnezeu, lăsând doar lucrurile care sunt de la Dumnezeu.

Când crucea lucrează în noi, nu mai putem face lucruri în și prin noi înșine pentru a-i ajuta pe alții, a predica cuvântul sau a-i îndrepta pe alții; vom depinde de Domnul.

Ceea ce puteam face înainte în noi înșine, nu mai putem face, căci crucea ne-a tăiat încrederea în sine și acum ne bazăm pe Domnul pentru toate lucrurile. Nu vom mai iubi nimic din viața noastră suflet sau din viața cărnii; vom lăsa toate aceste lucruri să meargă la moarte.

Nu ne vom prețui propriile abilități și nu vom avea încredere în sine; vom trăi ca oameni plini de frică și tremur, căci ne dăm seama că suntem persoane slabe.

Acest lucru ne va face persoane care se sacrifică de sine, chiar o ofrandă de băutură, permițându-I lui Cristos, ca vin ceresc, să ne umple și să ne facă să devenim vin pentru Dumnezeu (Filipeni 2:17; 2 Timotei 4:6; Judecători 9:13).

Așa cum Cristos S-a turnat ca adevărat vin înaintea lui Dumnezeu pentru satisfacția Lui, așa cum apostolul Pavel a devenit o ofrandă de băutură turnată peste jertfa și slujba credinței sfinților, tot așa vom turna și noi pe Cristosul constituit în noi peste alții și înaintea lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa.

Doamne Isuse, permitem crucii să lucreze în noi astăzi pentru a trata puterea și abilitatea noastră naturală. O, Doamne, fie ca duhul nostru să curgă! Fie ca Tu să ai o cale să răstorni orice încredere în sine. Ne deschidem Ție. Te iubim. Îți dăm terenul în ființa noastră. Spunem Amin lucrării subiective a crucii în ființa noastră. Amin, Doamne, fie ca noi, cu tot ce avem, suntem și putem face, să trecem prin cruce. Fie ca noi să depindem de Tine pentru toate lucrurile. Fie ca noi să ne dăm seama cât de slabi și fragili suntem, depinzând pe deplin de Tine pentru toate lucrurile. O, Doamne, fie ca voia Ta să se facă în ființa noastră. Fă-ne persoane care pot birui dușmanul pierzându-și viața-suflet prin lucrarea crucii. Fie ca noi să fim cei care nu își prețuiesc propriile abilități sau nu au nicio încredere în sine. Du-ne mai departe cu Tine. Fă-ne o ofrandă de băutură pentru Dumnezeu, persoane care se sacrifică de sine și care Îi permit lui Cristos, ca vin ceresc, să ne umple și să ne facă să devenim vin pentru Dumnezeu! Amin, Doamne, ai Tu o cale liberă să a ne umpli, chiar de a ne umpli toată ființa interioară și de a curge prin noi într-un mod pur! Fie ca duhul nostru să curgă! Fie ca Satan din noi să fie învins! Slavă Domnului!