Predicăm Evanghelia

Să fim credincioși în slujire pentru a-L da pe Dumnezeu ca hrană sfinților din casa lui Dumnezeu

10/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Dacă vrem să urmăm Mielul și să mergem spre maturitate pentru a deveni primele roade, trebuie să fim credincioși în slujire Domnului în misiunea Sa de a-L da pe Dumnezeu ca hrană membrilor casei Sale, astfel încât să-L putem câștiga pe Cristos ca răsplată în împărăția Sa viitoare; trebuie să fim canale de alimentare pentru a da poporului Său hrană la timpul potrivit.

Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine în cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru. Cât de mult ne place să petrecem timp cu Tine citind Biblia și slujba, astfel încât să putem fi umpluți cu bogățiile lui Cristos! Amin, Doamne, umple-ne și saturează-ne cu bogățiile Tale. Fie ca noi să fim umpluți de Tine până la refuz, astfel încât să-L putem administra pe Dumnezeu ca hrană sfinților. Fie ca să existe o curgere a vieții, o curgere a bogățiilor lui Cristos, ieșind din ființa noastră cea mai profundă pentru a-i hrăni pe alții! Amin!

Pe de o parte, pentru a fi primele roade, trebuie să petrecem timp cu Domnul, să-L savurăm, să-L iubim, să creștem în viață spre maturitate și să avem o umblare personală cu Dumnezeu prin credință. Pe de altă parte, faptul că suntem primele roade este o umblare corporativă, căci nu trăim ca creștini individuali, ci ca membre ale Trupului lui Cristos.

Ca membre ale Trupului, suntem interconectați, avem părtășie unii cu alții și depindem unii de alții. Așa cum trupul omenesc este compus din multe membre și fiecare membru crește, dar împreună trupul crește și, de asemenea, toate membrele funcționează interconectate, tot așa este și în Trupul lui Cristos.

Umblarea noastră cu Domnul prin credință nu este ceva ce facem individual pentru noi înșine; facem acest lucru în și pentru Trup, căci suntem aici pentru zidirea Trupului lui Cristos. Domnul ne-a așezat în viața de biserică, unde suntem relaționați cu sfinții, avem părtășie cu sfinții și învățăm să le împărțim viață sfinților.

Pe de o parte, trebuie să umblăm cu Dumnezeu, având o umblare personală, intimă și dulce cu Dumnezeu prin credință, încrezându-ne întotdeauna în El și renegându-ne pe noi înșine, pentru ca Cristos să trăiască în noi. Umblăm cu Dumnezeu în sus, apropiindu-ne zilnic de Dumnezeu până când într-o zi vom fi pe deplin în prezența Lui.

Pe de altă parte, umblarea noastră cu Dumnezeu și trăirea unei vieți pentru satisfacția lui Dumnezeu se face în Trup, în casa lui Dumnezeu, iar ca membri ai casei lui Dumnezeu, trebuie să învățăm să împărțim viață sfinților, chiar să le dăm hrană la timpul potrivit.

Fie ca noi să fim cei care nu numai că umblăm cu Dumnezeu personal, ci, mai mult decât atât, învățăm să-L împărtășim pe Dumnezeu sfinților pentru zidirea bisericii.

Să fim credincioși în slujire în misiunea Domnului de a-L da pe Dumnezeu ca hrană sfinților din casa lui Dumnezeu

În Matei 24:45-51 vedem că trebuie să fim credincioși în slujire în misiunea Domnului de a-L da pe Dumnezeu ca hrană membrilor casei lui Dumnezeu, pentru a-L putea câștiga pe Cristos ca răsplată în împărăția viitoare.

Dacă vrem să-L urmăm pe Miel astăzi și să mergem spre maturitate pentru a deveni primele roade, trebuie să fim cei credincioși în slujire pentru a-L da pe Cristos ca hrană celor din casa lui Dumnezeu. Casa este formată din credincioși (Efeseni 2:19) care constituie biserica (1 Timotei 3:15).

A da hrană sfinților înseamnă a împărți cuvântul lui Dumnezeu și al lui Cristos ca rezervă de viață credincioșilor din biserică. Cu toții trebuie să învățăm cum să împățim rezerva de viață casei Domnului la timpul potrivit.

Pe de o parte, în ceea ce privește viața, trebuie să avem o umblare personală cu Domnul, o căutare personală și intimă a lui Cristos ca fiind Cel mai prețios. În acest aspect, suntem la fel ca fecioarele care Îl iubesc pe Domnul și vor ca El să vină curând.

Pe de altă parte, în ceea ce privește slujirea, trebuie să fim sclavii credincioși ai lui Dumnezeu care Îi slujesc Domnului. Îi slujim Domnului nu în principal făcând lucruri în biserică sau în exterior; Îi slujim dând hrană poporului Său.

Aceasta este pentru ca noi să-L putem urma pe Miel oriunde merge El și pentru ca noi să fim aduși la maturitate. Îl primim pe Domnul ca viață, Îl savurăm ca viață în cuvântul Său și pregătim ceva pentru a da și altora. Vrem să dăm poporului lui Dumnezeu hrană la timpul potrivit.

Cine este deci robul credincios și prudent, pe care stăpânul l-a pus peste casa Lui ca să le dea hrană la timpul potrivit? Fericit este robul acela pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând așa; El îl va pune peste toate bunurile Sale.

Dumnezeu are o casă și, pentru a avea grijă de toți cei din casa Lui, El are o administrație a casei, o economie. Dumnezeu are o economie pentru a Se distrui ca hrană membrilor casei Sale pentru expresia Sa (1 Timotei 1:4; 3:15; Efeseni 2:19).

El ne dă hrană nu numai El însuși direct, ci în principal prin alți membri ale casei Sale. Nu Dumnezeu Însuși strălucește din cer ca să ne predice Evanghelia sau să ne vorbească individual; El ne vorbește prin membrele Trupului Său, iar bogățiile Sale ne sunt împărțite de către sfinții din jurul nostru.

Dumnezeu a pus sclavi credincioși și înțelepți peste casa Sa ca administratori ai casei, ispravnici, canale de alimentare, astfel încât aceștia să dea poporului Său hrană la timpul potrivit (Matei 24:45; 1 Corinteni 9:17; Efeseni 3:2; 1 Corinteni 4:1; 1 Petru 4:10; Filipeni 1:25).

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul, ne deschidem către El, avem părtășie cu El, cugetăm cu rugăciune la cuvântul Său și Îl savurăm în viața noastră de zi cu zi, suntem constituiți cu bogățiile lui Cristos.

Aceste bogății devin însăși ființa noastră, căci suntem umpluți și saturați de Domnul. O astfel de constituție și savurare nu este doar pentru noi, pentru a crește în viață spre maturitate, ci, mai mult decât atât, pentru ca noi să le împărtășim celor din jurul nostru.

Trăim în casa lui Dumnezeu și suntem cu toții puși de Domnul să le dăm altora hrană la timpul potrivit. Nu doar prezbiterii, conlucrătorii, cei mai în vârstă sau cei responsabili ar trebui să-L împartă pe Cristos altora; fiecare dintre noi are o porție din Cristos!

După cum spune 1 Petru 4:10, fiecare dintre noi a primit un dar și ar trebui să-l administrăm între noi, ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu. Fiecăruia ni s-a dat un dar, o porție din Cristos; trebuie să învățăm să-L împărțim pe Cristos ca hrană pentru sfinți.

Ce înseamnă să dai hrană sfinților, membrilor casei lui Dumnezeu? Înseamnă oare ca să pregătim o predică sau să scriem o distribuire bună și solidă din cuvântul lui Dumnezeu pentru a o recita sau a le citi? Nicidecum!

A le da hrană se referă la împărțirea cuvântului lui Dumnezeu și a lui Cristos ca rezervă de viață pentru credincioșii din biserică. Îl savurăm pe Cristos ca Duh dătător de viață în cuvânt ca hrană a noastră, căci ne împărtășim din bogățiile Lui în cuvântul vieții (Ioan 6:57, 63, 68; Fapte 5:20).

Înainte de a-i putea hrăni pe alții, trebuie mai întâi să mâncăm și să fim constituiți cu cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să petrecem mult timp cu Domnul în cuvântul Său, cugetând cu rugăciune la cuvântul Său și cugetând asupra lui. Trebuie să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu și să cugetăm asupra lui, gustându-l și savurându-l printr-o analiză atentă (Efeseni 6:17-18; Ps. 119:15; Ezechiel 3:1-4).

Pe măsură ce facem acest lucru, pe măsură ce ne dedicăm rugăciunii și slujbei cuvântului (Fapte 6:4; 2 Corinteni 3:6, 8; Ioan 7:37-39; comp. cu Evrei 7:25; 8:2), suntem constituiți cu bogățiile lui Cristos și putem împărți aceste bogății și altora.

Fie ca noi să fim sclavii credincioși, sclavii prudenți, care împart bogățiile lui Cristos ca hrană sfinților din casa lui Dumnezeu pentru creșterea lor în viață, pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Fie ca noi să-L urmăm în felul acesta pe Miel, Mielul care ne păstorește, pentru ca să-i putem păstori și pe sfinți în casa lui Dumnezeu și să fim produși ca primele roade spre satisfacția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să-L urmăm pe Miel și să mergem spre maturitate pentru a deveni cele dintâi roade! Amin, Doamne, fă-ne sclavii credincioși și prudenți în casa Ta, cei care dau hrană poporului lui Dumnezeu la timpul potrivit. Fie ca noi să fim credincioși în slujire în misiunea Domnului de a-L da pe Dumnezeu ca hrană membrilor casei Sale, astfel încât să-L putem câștiga pe Cristos ca răsplată în împărăția viitoare! O, Doamne Isuse, Te lăudăm că ne-ai pus în casa Ta pentru a savura toate bogățiile Tale în sfinți și împreună cu sfinții! Aleluia, Dumnezeu are o casă și o administrație a casei, o economie, pentru a Se distribui pe Sine ca hrană în noi! Ne deschidem, Doamne, să Te savurăm ca hrană a noastră. Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a ne împărtăși din bogățiile Tale. Fie ca noi să fim umpluți și constituiți cu bogățiile lui Cristos, astfel încât să putem distribui aceste bogății și altora din casa Ta. Amin, Doamne, venim să ne rugăm asupra cuvântului Tău și să cugetăm cu rugăciune asupra lui. Vrem să gustăm cuvântul Tău savurându-l cu atenție. Umple-ne cu bogățiile Tale și revarsă bogățiile Tale prin noi către sfinții din jurul nostru!

Le slujim evanghelia păcătoșilor și oferim hrană sfinților la momentul potrivit

Fiecare mamă potrivită știe că mâncarea este foarte importantă, iar mâncarea la momentul potrivit este calea de a-i ajuta pe cei din casa ei să crească și să fie persoane potrivite.

Ea gătește și pregătește un mic dejun, un prânz și o cină bună pentru cei din casa ei și se asigură că toată lumea mănâncă cum se cuvine și este satisfăcut, căci a mânca hrană potrivită la momentul potrivit este calea de a crește în viață spre maturitate.

Cine servește mâncare altora cunoaște momentele stabilite pentru a le împărți mâncarea.

În mod similar, în casa lui Dumnezeu, noi suntem cei care nu numai că mâncăm și Îl savurăm pe Domnul personal, ci și Îl împărțim pe Cristos ca hrană altora, membrilor casei lui Dumnezeu.

Nu le dăm doar o cafea și o gogoașă, ceva ce pregătim sau cumpărăm în grabă; pregătim feluri de bucate sănătoase, căci Îl savurăm pe Domnul și ceva din Cristosul pe care-L savurăm curge către ei pentru hrana lor.

A fi un sclav credincios înseamnă a fi sârguincios; trebuie să fim sârguincioși să pregătim mâncarea și să o împărțim la momentul potrivit. Care este momentul potrivit pentru a oferi mâncare? Pe de o parte, Pavel a spus că ar trebui să vorbim la timp și nela timp; pe de altă parte, trebuie să oferim mâncare sfinților ori de câte ori ne întâlnim.

Avem întâlnirea de Masa Domnului, întâlnirea de rugăciune, întâlnirea de profeție, întâlnirile de acasă și întâlnirile de grup; toate întâlnirile noastre sunt vremea potrivită pentru a le oferi altora mâncare.

Fie ca să nu fim leneși în savurarea și căutarea Domnului, ci să fim sârguincioși în căutarea Lui în Cuvânt, astfel încât să putem fi hrăniți și, de asemenea, să pregătim ceva care să servească drept hrană sfinților atunci când ne întâlnim.

Ori de câte ori venim la întâlnirea de Masa Domnului, la întâlnirea de profeție, la întâlnirea de rugăciune și la întâlnirile de grup de acasă, trebuie să aducem ceva din Cristosul pe care L-am savurat și L-am experimentat pentru a-L împărți sfinților.

Când ne întâlnim cu păcătoși, căutăm să le oferim Evanghelia lui Cristos; le vestim bogățiile lui Cristos ca Evanghelie păcătoșilor (Efeseni 3:8). Când ne întâlnim cu sfinții, le oferim ceva din Cristosul pe care L-am savurat.

Dacă ne uităm la ce se întâmplă într-un spital, diferiți pacienți bolnavi primesc diferite tipuri de mese, în funcție de nevoile și capacitatea lor de a mânca. Asistentele trebuie să știe ce să le ofere fiecărui pacient pentru ca aceștia să mănânce corespunzător și să fie vindecați.

Viața de biserică și întreaga lume este ca un spital mare; suntem cu toții bolnavi și cu toții învățăm să avem grijă unii de alții.

Bolnavilor care sunt în lume, păcătoșii, trebuie să le oferim ceva din Cristos ca evanghelie pentru ca ei să vadă frumusețea Domnului și să fie atinși de dragostea Lui în moartea Sa pentru noi; apoi, trebuie să-i facem să cheme numele Domnului în timp ce se pocăiesc, pentru a avea o mântuire potrivită.

Sfinților din viața de biserică, trebuie să învățăm să-L împărțim pe Cristos în funcție de nivelul lor, luând în considerare starea lor înaintea Domnului și căutând să le dăm hrană la timpul potrivit. Fiecare dintre noi are o nevoie anume și trebuie să fim una cu Domnul pentru a-L împărți pe Cristosul de care alții au nevoie la momentul potrivit.

Dacă unii credincioși sunt bolnavi de ceva, trebuie să le împărțim un cuvânt din Biblie care se potrivește condiției lor, astfel încât să poată fi hrăniți, vindecați, întăriți și treziți.

Trebuie să fim înaintea Domnului privitor la acest lucru. El ne-a pus ca să fim canale de alimentare în casa Lui și trebuie să fim una cu El pentru a le oferi hrană altora la momentul potrivit, în funcție de nevoia lor.

Din partea noastră, trebuie să ne deschidem ca alții să-L distribuie pe lui Cristos nouă, astfel încât să putem fi hrăniți și aprovizionați. Apoi, pe măsură ce suntem alimentați, trebuie să distribuim bogățiile lui Cristos și altora.

Doamne Isuse, vrem să fim sârguincioși în a Te căuta în cuvântul Tău, astfel încât să putem fi umpluți de bogățiile Tale și să avem ceva de distribuit altora. Amin, Doamne, fie ca noi să fim sclavii credincioși pe care i-ai pus peste casa Ta pentru a le da hrană la timpul potrivit. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Vrem să cooperăm cu Tine astăzi. Fie ca să-L dăm pe Cristos ca Evanghelie păcătoșilor astăzi. Fie ca să învățăm să împărțim bogățiile lui Cristos sfinților, după nevoile lor. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Fie ca să luăm în considerare situația și nevoile altora. Fie ca să ne ostenim asupra altora înaintea Domnului cu multă rugăciune. Fie ca Tu să ai o cale de a revărsa bogățiile Tale către alții, pentru ca ei să fie hrăniți, vindecați, întăriți și treziți. O, Doamne Isuse, Tu știi de ce avem nevoie. Tu știi de ce au nevoie alții. Fie ca noi să fim una cu Tine, urmându-L pe Miel, pentru a le da altora hrană la timpul potrivit! Fă-ne sclavii credincioși și prudenți care sunt răsplătiți de Tine cu Cristos în împărăția viitoare!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Faithful in Service to Give God as Food to the Saints in God’s Household, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Umblăm prin credință și-L căutăm pe Dumnezeu cu sârguință, crezând că Dumnezeu este și noi nu suntem

09/09/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a umbla prin credință, adică a crede că Dumnezeu este și noi nu suntem, căci El este totul pentru noi și noi nu suntem nimic; ne renegăm sinele și Îl luăm pe Cristos ca fiind totul pentru noi, învățând să-L căutăm pe Domnul, să trăim prin credință și să trăim o viață pentru satisfacția Lui pe pământ astăzi.

Doamne Isuse, Tu ești totul pentru noi. Ne deschidem Ție și venim la Tine ca să Te savurăm. Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi. Vrem să trăim prin credință. Vrem să umblăm prin credință, încrezându-ne în Tine în toate lucrurile și în legătură cu toate lucrurile. Credem că Tu ești și că noi nu suntem. O, bucuria de a nu avea nimic, de a nu vedea nimic, de a nu fi nimic și de a nu dori nimic altceva decât un Cristos viu în glorie și de a ne îngriji de nimic altceva decât de interesele Lui aici pe pământ! Amin!

Fiind credincioși în Cristos care Îl iubesc pe Domnul și care vrem să-I fim plăcuți în toate lucrurile, vrem să trăim o viață pentru satisfacția Lui astăzi. Nu vrem să trăim în noi înșine, singuri sau pentru noi înșine; vrem să trăim într-un singur duh cu Domnul.

Aspirația noastră este să fim cu El, chiar să facem toate lucrurile în unirea organică cu El, astfel încât să putem fi răpiți în prezența Lui dulce și dragă atunci când Se va întoarce.

Este atât de interesant să vedem că cei o sută patruzeci și patru de mii din Apocalipsa 14 nu sunt răpiți, sau cel puțin nu scrie că au fost răpiți; pur și simplu sunt pe Muntele Sion. Ei sunt primele roade ale lui Dumnezeu pentru satisfacția Lui. S-au copt mai devreme și au umblat cu Dumnezeu, așa cum a făcut Enoh.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă că Îl lăsăm să preia conducerea și că Îl urmăm; nu o luăm înainte, nu suntem înfumurați și nu facem nimic în și pentru noi înșine. Înseamnă că avem părtășie cu Dumnezeu tot timpul, deschizându-ne către El, fiind în contact constant cu El și căutând sfatul Lui în toate lucrurile.

Învățăm să ne renegăm de sine, căci sinele este expus și omorât pe măsură ce învățăm să umblăm cu Dumnezeu prin credință. Fie ca Domnul să ne câștige pentru a fi ca Enoh astăzi, cei care umblăm cu Dumnezeu până când obținem mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu și, prin urmare, suntem răpiți.

Ce glorie ar fi ca noi să fim răpiți la Dumnezeu spre satisfacția Lui!

Fie ca noi să trăim în prezența Lui astăzi, având părtășie cu Dumnezeu în mod habitual pentru a fi sub infuzia Lui constantă. El vrea să se infuzeze în noi; fie ca noi să-I permitem să facă acest lucru în noi, astfel încât El să ne poată produce ca prime roade ale Sale astăzi.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a umbla prin credință, crezând că Dumnezeu este iar noi nu suntem

Enoh a umblat cu Dumnezeu și a obținut mărturia că era plăcut lui Dumnezeu. Astăzi trebuie să umblăm și noi cu Dumnezeu prin credință; a umbla cu Dumnezeu înseamnă a umbla prin credință.

Fără credință, este imposibil să fii plăcut lui Dumnezeu, căci cine vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință (Evrei 11:6).

Ceea ce ne cere Dumnezeu când venim la El este să credem. El nu vrea să ne schimbăm, să ne îmbunătățim comportamentul sau să facem lucruri care să-I fie plăcute; El vrea doar să credem că El este. El pur și simplu este. El este verbul a fi. Enoh a fost o persoană care a crezut că Dumnezeu este și a umblat cu Dumnezeu.

Trebuie să credem că Dumnezeu este și că noi nu suntem. Enoh a umblat cu Dumnezeu, crezând că Dumnezeu este, până când Enoh a dispărut.

Trebuie să credem că Dumnezeu este și că noi nu suntem. Fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, să-L facem fericit. Pentru a-L face fericit pe Dumnezeu, trebuie să credem că El este. Aceasta înseamnă că trebuie să credem că El este totul pentru noi și că noi nu suntem nimic (Ioan 8:58; Eclesiastul 1:2).

A crede că Dumnezeu există implică faptul că noi nu existăm; doar Dumnezeu există, iar noi nu suntem. El trebuie să fie Unicul, Singurul în toate, iar noi trebuie să fim nimic în toate (Gen. 5:24; Evr. 11:5).

Dacă privim în jurul nostru, putem vedea vastul univers cu cerul, soarele, luna și tot felul de creaturi și ființe vii; acestea nu sunt reale, doar Dumnezeu este real.

Tot ceea ce vedem și atingem astăzi va trece, dar Dumnezeu va rămâne mereu. El este Cel care a existat, care există și care va exista. Credem că Dumnezeu este și noi nu suntem. Prin credință, facem o mișcare către El pentru a-L atinge și a-L savura. El este întotdeauna prezent. El este întotdeauna cu noi.

A crede că Dumnezeu este înseamnă că ne renegăm sinele, căci în întregul univers doar Dumnezeu este și noi toți suntem nimic (Luca 9:23). Eu nu ar trebui să fiu nimic, nici măcar nu ar trebui să exist; doar Dumnezeu ar trebui să existe. Nu eu ar trebui să trăiesc, ci Cristos trăiește în mine (Galateni 2:20).

Și când spunem că El este și noi nu suntem, asta înseamnă că El este totul pentru noi. El este Cel atotinclusiv pentru savurarea și împărtășirea noastră. Conform a ceea ce vedem în cuvântul lui Dumnezeu, Isus este marele Eu Sunt, care este totul pentru noi, spre savurarea noastră.

Cristos este viața (Ioan 14:6), învierea (11:25), ușa (10:7, 9), Păstorul cel bun (v. 11), pâinea vieții (6:35), adevărata hrană și adevărata suflare (20:22), apa vie (4:10, 14) și pomul vieții (15:1; 14:6; Apocalipsa 2:7). Cristos este Dumnezeu (Ioan 1:1; 20:28-29; Romani 9:5), Tatăl (Isaia 9:6; Ioan 14:9-10), Fiul (Marcu 1:1; Ioan 20:31) și Duhul (2 Corinteni 3:17; 1 Corinteni 15:45b).

El este totul pentru noi. Suntem vii astăzi și avem viață; însă chiar și viața noastră umană este falsă, nu este reală, căci nu va dura pentru totdeauna. În întregul univers, noi nu suntem nimic.

Când cineva se căsătorește, soțul trebuie să realizeze că, pe de o parte, el este soțul și are o soție, dar adevăratul soț este Cristos; soțul nu ar trebui să fie, ci Cristos ar trebui să fie.

În mod similar, chiar dacă mireasa pare a fi cea mai frumoasă persoană, ea trebuie să realizeze că ea nu este, ci Cristos este; Cristos este Cel mai minunat și ea trebuie să fie una cu Cristos.

În viața noastră de căsătorie, trebuie să-L luăm pe Cristos ca fiind totul pentru noi și să-L lăsăm să fie totul pentru noi; El este, iar noi nu suntem.

Când Saul îi persecuta pe urmașii lui Isus, el credea că face o lucrare pentru Dumnezeu, dar apoi Domnul Isus i s-a arătat, l-a trântit la pământ și i-a spus: „Eu sunt Isus” (Fapte 9:5). Practic, Domnul spunea: „Eu sunt marele; Eu sunt Cel ce este; trebuie să credezi că Eu sunt și că tu nu ești.”

Saul a crezut că Isus este și că el nu este, așa că Saul a fost terminat și Pavel a început (13:9). Trebuie să ne dăm seama că Isus este; El pur și simplu este și noi nu suntem. Saul era puternic, chiar foarte puternic; Pavel, însă, înseamnă mic. Când Saul l-a văzut pe Isus și a crezut că El este, nu era nimic.

Trebuie să fim cei care urmează Mielul oriunde ar merge.

În timp ce facem cumpărături, în timp ce conducem, în timp ce vorbim cu alții acasă și în timp ce facem una și alta, trebuie să ne consultăm cu Domnul: Doamne, oare eu vorbesc sau Tu? Trebuie să ne dăm seama de bucuria de a nu avea nimic, de a nu vedea nimic și de a nu fi nimic altceva decât un Cristos viu în glorie!

Ce bucurie este să fii una cu Cristos și să ne îngrijim doar de Cristos! Ce bucurie este să-L întronăm pe Cristos, să-L iubim pe Cristos și să-L lăsăm să domnească și să stăpânească în noi! În vorbirea noastră, în viața noastră, Cristos trebuie să fie totul pentru noi într-un mod practic.

Pe măsură ce trăim viața de căsnicie, pe măsură ce locuim cu familia noastră și ne ocupăm de multe lucruri prin casă, trebuie să ne dăm seama că nu noi suntem, ci Cristos este. Fie ca noi să aducem acest lucru Domnului și fie ca să-I permitem să facă acest lucru în noi.

Doamne Isuse, Te iubim și credem că Tu ești! Amin, Doamne, ne exersăm duhul de credință pentru a crede că Dumnezeu există și că noi nu suntem. Venim la Dumnezeu crezând că Dumnezeu există. Tu ești totul pentru noi și noi nu suntem nimic. Te luăm ca fiind totul pentru noi și savurăm tot ceea ce ești Tu; noi nu suntem nimic, dar Tu ești totul. Amin, Doamne, în viața noastră de zi cu zi, cu toate activitățile ei zilnice, fie ca să ne dăm seama că Tu ești și noi nu suntem. Tu ești singurul în toate și noi nu suntem nimic în toate. Venim la Tine. Venim să Te savurăm. Ne deschidem întreaga ființă Ție. Vrem să savurăm bogățiile Tale. Ne renegăm sinle, căci noi nu suntem, dar Tu ești. Aleluia, noi nu suntem, dar Dumnezeu este! Noi nu mai existăm – doar Cristos există! Amin, Doamne, nu mai trăim noi, ci Cristos este cel ce trăiește în noi. Fie ca să ne dăm seama de acest fapt minunat în experiența noastră creștină de astăzi. Fie ca să vedem că Isus este și noi nu suntem. Îți permitem să trăiești în noi și să faci totul în noi. Aleluia, Dumnezeu este! Amin, noi nu suntem!

Umblăm prin credință și credem că Dumnezeu îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință: umblăm neîncetat în sus cu Dumnezeu!

Conform cu Evrei 11:6, credința înseamnă că credem că Dumnezeu îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință (Gen. 15:1; Filipeni 3:8, 14). Când Îl căutăm pe Dumnezeu, când Îl căutăm cu sârguință și umblăm cu Dumnezeu prin credință, Dumnezeu ne va răsplăti.

Enoh a primit cel mai înalt grad de viață ca recompensă, căci a scăpat de moarte (Evrei 11:5a; 2 Corinteni 5:4; Romani 8:6, 10-11; 5:17). Uimitor!

Dacă umblăm cu Dumnezeu astăzi, adică dacă umblăm prin credință, Dumnezeu ne va răsplăti. În această epocă, El ne răsplătește dându-ni-Se nouă spre savurarea noastră, ca să ne putem împărtăși din El cu toate bogățiile Sale.

Și dacă obținem mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu, vom fi răsplătiți cu cel mai înalt nivel de viață – scăparea de moarte! Amin, Domnul ne răsplătește și noi trebuie să fim căutătorii Lui, chiar căutătorii Lui iubitori astăzi (Psalmul 27:4, 8; 42:1-2; 43:4; 73:25; 119:2, 10).

Fiind cei care aspiră să fim primele roade astăzi, fie ca noi să cerem Domnului să locuim în casa Lui și să întrebe în templul Lui, chiar să privim frumusețea Lui. Vrem doar să vedem fața Domnului. Vrem să-L consultăm legat de toate lucrurile. Nu luăm conducerea și nici nu inițiem nimic; pur și simplu avem părtășie cu El.

Sufletul nostru însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; venim și ne înfățișăm înaintea Lui pentru a-L savura și a-L lua ca fiind totul pentru noi, pe măsură ce umblăm prin credință.

Enoh a fost prima persoană care a fost răpită. El este reprezentantul tuturor biruitorilor care vor fi răpiți cât timp sunt în viață (Matei 24:37-51; Apocalipsa 14:1; Luca 21:34-36).

Vrem să fim ca el astăzi; vrem să umblăm prin credință, chiar să umblăm cu Dumnezeu prin credință, astfel încât să putem fi răpiți cât suntem în viață. Însă răpirea noastră depinde de maturitatea noastră în viața divină prin umblarea noastră cu Dumnezeu (Evrei 6:1).

Enoh a umblat neîncetat cu Dumnezeu timp de trei sute de ani. A umblat în sus cu Dumnezeu zi și noapte timp de trei secole, devenind mai aproape de Dumnezeu și mai una cu Dumnezeu în fiecare zi, până când nu a mai fost, căci Dumnezeu l-a luat (Gen. 5:24; Cântarea Cântărilor 8:5).

A umblat cu Dumnezeu mai mult de o sută de mii de zile. Nu doar o zi sau o mie de zile; mai mult de o sută de mii de zile. A umblat în sus, în sus, în sus, până când într-o zi a fost ultimul pas și a dispărut.

Fie ca noi să credem că Dumnezeu există și că El îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință și fie ca noi să-L căutăm pe Dumnezeu, chiar să umblăm cu Dumnezeu.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a ne exersa continuu duhul în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem savura Trinitatea binecuvântată (vezi Iuda 14, 19-21). Fie ca noi să ne exersăm duhul pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi; pe măsură ce Îl atingem pe Domnul în toate lucrurile, savurăm Trinitatea binecuvântată.

A umbla cu Dumnezeu implică faptul că ne renegăm sinele și tot ceea ce aparține sinelui, pentru a putea fi una cu Dumnezeu (Matei 16:24-25). Ne dăm Domnului, ne dăm Lui și Îl lăsăm să preia conducerea. Pentru a fi primele roade, credem că Dumnezeu există, umblăm prin credință și Îl urmăm pe Miel oriunde merge El. Ne dăm Lui.

Apostolul Pavel a avut această experiență; a vrut să meargă într-un anumit loc, dar Duhul Sfânt l-a oprit. Apoi a încercat să meargă într-un alt loc, dar Duhul lui Isus nu i-a permis. A spus Amin călăuzirii Domnului și L-a urmat. Amin, El preia conducerea și noi Îl urmăm.

Pe măsură ce Îl urmăm, conducerea Sa este împotriva a ceea ce vrem și dorim; este împotriva gândurilor noastre, așa că ne dăm Lui. Fie ca noi să învățăm să ne dăm Domnului, permițându-I să fie totul pentru noi. Umblarea cu Domnul este prin credință și implică renegarea sinelui.

Chiar și grijile noastre bune pentru Domnul pot fi ceva care împiedică lucrarea Domnului în noi și ne fac să nu-L urmăm. Fie ca noi să urmăm călăuzirea Domnului, ascultând de ungerea interioară, în toate lucrurile.

Doamne Isuse, venim la Tine prin credință și credem că Tu ești și că Tu ești Cel ce-i răsplătește pe cei care Te caută cu sârguință! Amin, Doamne, venim la Tine să Te căutăm. Dorința noastră este să fim cu Tine, chiar să fim în prezența Ta, privindu-Te față în față. Tânjim să fim în duhul nostru, față în față cu Tine, pentru a Te privi și a Te consulta în templul Tău. Amin, Doamne, crești în noi spre maturitate. Adu-ne la maturitate astăzi, pe măsură ce ne deschidem Ție și avem părtășie cu Tine în toate lucrurile. Fie ca noi să umblăm în sus cu Dumnezeu zi de zi, până când vom fi în prezența Lui încontinuu. Aleluia, Domnul îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință, iar noi suntem căutătorii Lui astăzi! Amin, Doamne, inima noastră Te caută. Tânjim după prezența Ta. Ne bucurăm să fim cu Tine. Ascultăm de ungerea interioară în toate lucrurile. Fie ca noi să fim tot mai aproape de Tine în fiecare zi, până când nu vom mai fi, căci Dumnezeu ne ia! Da, Doamne, aspirăm să fim primele roade, biruitorii vii care sunt luați în prezența Ta pe Muntele Sionului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we Walk by Faith and Seek God Diligently, Believing that God Is and we are Not, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristosul înviat Se propagă pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu astăzi

22/01/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Împărăția lui Dumnezeu este subiectul principal al predicării apostolilor din cartea Fapte; acesta nu este un domeniu vizibil sau material, ci o persoană, Domnul Isus Cristos Însuși, iar bisericile sunt produse prin propagarea Cristosului înviat pentru a fi împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi. Amin!

Săptămâna aceasta, ne concentrăm asupra subiectului Trinității Divine din cartea Fapte, precum și asupra împărăției lui Dumnezeu așa cum se vede în această carte.

Pe de o parte, în cartea Fapte, vedem Trinitatea Divină ca fiind structura acestei cărți. Când apostolii au predicat și chiar au trăit și au slujit, ei au fost pe deplin implicați cu Trinitatea Divină. Ei au vorbit despre Domnul Isus Cristos, și-au exersat duhul și au fost umpluți cu Duhul Sfânt, iar împărăția lui Dumnezeu Tatăl s-a răspândit prin ei.

Trinitatea Divină nu este doar pentru înțelegerea noastră teologică, ci pentru savurarea și experimentarea noastră. Astăzi, învățăm să trăim în duhul nostru contopit, astfel încât să putem trăi în și cu Trinitatea Divină în viața noastră de zi cu zi.

Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem pe deplin implicați cu Trinitatea Divină și chiar și în viața noastră de zi cu zi și în lucrarea noastră pentru Domnul, Trinitatea Divină este pe deplin implicată cu noi și noi cu Trinitatea Divină!

Ne-am născut din Dumnezeu Tatăl, Cristos a venit în noi, iar Duhul este cu duhul nostru. Acum ne trăim viața creștină învățând să ne întoarcem către duhul nostru, unde suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și Îl savurăm pe Cristos, care este întruparea lui Dumnezeu Tatăl.

Mai mult, în viața noastră de zi cu zi, învățăm să vorbim cuvântul lui Dumnezeu altora, astfel încât Duhul să ajungă la ei și să aducă viața lui Dumnezeu Tatăl în ei.

De multe ori, Duhul cu duhul nostru este Duhul lui Isus, care nu ne permite să mergem undeva și să facem ceva, și El este, de asemenea, Duhul Sfânt, care ne interzice să mergem undeva sau să spunem ceva.

Pe măsură ce Duhul Se mișcă în noi și ne interzice, nepermițându-ne să facem una sau alta și conducându-ne într-un anumit loc, câștigăm mai mult din Cristos și vorbim cuvântul lui Dumnezeu pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim pe deplin constituiți cu Duhul și să savurăm abundența Duhului, astfel încât, în viața noastră zilnică și în slujirea Domnului, să lucrăm una cu Domnul, permițând chiar Duhului să-Și facă lucrarea în noi și prin noi. Slavă Domnului!

În acest articol și în următorul, vrem să vedem cum împărăția lui Dumnezeu este subiectul principal al predicării apostolilor din cartea Fapte și cum trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică de astăzi.

Cristosul înviat Se propagă prin Duhul prin noi pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu exprimată în bisericile locale

În Fapte 1:3 vedem că Domnul Isus, în calitate de Cristos înviat, li s-a arătat discipolilor de nenumărate ori pe parcursul a patruzeci de zile, vorbindu-le despre lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu.

El voia ca ei să înțeleagă că Dumnezeu vrea să-Și mărească și să-Și extindă împărăția și, după ce primesc promisiunea Duhului, vor coopera cu El în acest scop.

Faptul că Cristos le-a spus aceste lucruri referitoare la împărăție indică faptul că împărăția va fi subiectul principal al predicării apostolilor în misiunea lor viitoare de după ziua cincizecimii.

Ce este împărăția lui Dumnezeu? Conform Noului Testament, împărăția lui Dumnezeu nu este un domeniu material sau vizibil; împărăția lui Dumnezeu este o persoană, Însuși Domnul Isus, care a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a împărăției în poporul lui Dumnezeu (Luca 17:20-21).

Cristos a venit și a predicat pocăința pentru împărăția lui Dumnezeu și a venit să Se semene pe Sine ca împărăție în om.

Apoi, El a trecut prin moarte și S-a întors în învierea Sa ca Cristos înviat în înălțarea Sa pentru a Se propaga prin discipolii Săi prin Duhul Sfânt, pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu exprimată în bisericile locale.

Astăzi, toți credincioșii în Cristos, toți urmașii autentici ai lui Isus care s-au născut din nou, fac parte din propagarea lui Cristos pe pământ. Ceea ce face Domnul astăzi în înălțarea Sa este în principal să Se propage pe tot pământul.

Cu toții am fost produși de Cristosul înviat în înălțarea Sa. Și pe măsură ce mergem și predicăm Evanghelia, interacționăm cu oamenii și vorbim cu alții, cooperăm cu Domnul pentru a fi martorii Săi pe pământ, pentru a-L propaga pe Cristosul înviat pe pământ.

Propagarea lui Cristos în înălțarea Sa produce bisericile ca expresie a împărăției lui Dumnezeu. Bisericile nu ar trebui ridicate și întemeiate doar de mâini omenești; mai degrabă, fiecare biserică locală trebuie să se nască din Cristos, adusă la viață prin propagarea lui Cristos în viața Sa divină și înviată. Amin!

Apostolii au predicat evanghelia împărăției, predicând chiar împărăția lui Dumnezeu ca evanghelie (Fapte 8:12), iar când alții au auzit evanghelia și au crezut, s-au pocăit și au fost botezați pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu, exprimată în biserica din acea localitate.

Astăzi trebuie să predicăm evanghelia împărăției întregului pământ locuit pentru o mărturie înainte de sfârșitul acestei epoci (Matei 24:14).

Mulți predică astăzi evanghelia harului, evanghelia mântuirii sau chiar evanghelia salvării de la pierzarea veșnică; însă Domnul vrea să predicăm evanghelia împărăției, astfel încât mulți să fie aduși în împărăția lui Dumnezeu și să devină parte a propagării lui Cristos pe pământ.

Conținutul principal al evangheliei noastre ar trebui să fie împărăția lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că Dumnezeu vrea să mântuiască oamenii, să-i regenereze și să-i nască în împărăția lui Dumnezeu pentru a fi sub domnia lui Dumnezeu, trăind în viața de biserică în calitate de realitate a împărăției lui Dumnezeu.

Cristosul înviat, care Se propagă pe Sine înălțarea Sa, prin Duhul Sfânt și prin discipoli, este realitatea împărăției lui Dumnezeu; împărăția lui Dumnezeu este expansiunea Lui (Fapte 1:8; 8:12).

Bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună, căci bisericile sunt produse prin propagarea Cristosului înviat și sunt împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi (Fapte 14:22; 20:25).

Realitatea împărăției lui Dumnezeu este Cristosul înviat, care Se propagă prin discipolii Săi pentru a câștiga o creștere a Sa, o creștere a împărăției lui Dumnezeu în om, exprimată în bisericile locale.

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să trăim în viața de biserică ca realitate a împărăției lui Dumnezeu pe pământ, savurându-L pe Domnul împreună cu sfinții și propagându-L pe Cristosul înviat prin predicarea Evangheliei împărăției.

Suntem continuarea cărții Fapte, căci suntem parte a extinderii lui Cristos, a propagării lui Cristos și predicăm împărăția lui Dumnezeu ca Evanghelie pentru creșterea împărăției lui Dumnezeu și propagarea lui Cristos pe pământ.

Trăim viața creștină în viața de biserică și Îl propagăm pe Cristos și Îl extindem pentru a fi extinderea împărăției lui Dumnezeu. Bisericile locale de pe pământ sunt extinderea lui Cristos, care a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu; acest lucru este revelat în evanghelii (Marcu 4:3, 26).

În Evanghelii, vedem cum Cristos a fost sămânța împărăției lui Dumnezeu, iar în cartea Fapte avem propagarea acestei sămânțe pentru a produce bisericile ca împărăție a lui Dumnezeu. Iar noi, astăzi în biserici, suntem propagarea lui Cristos și extinderea lui Cristos și mărim împărăția lui Dumnezeu (Apocalipsa 1:9, 11)! Amin!

Dacă vedem acest lucru, dacă ne dăm seama că Cristosul înviat astăzi încă se propagă pe Sine prin Duhul prin noi pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu exprimată în bisericile locale, Îi vom spune Domnului:

Doamne Isuse, Te lăudăm și ne închinăm Ție ca fiind Cel înviat și înălțat! Aleluia, astăzi Cristos este în înălțarea Sa propagându-se pe Sine prin Duhul prin credincioșii în Cristos pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că suntem propagarea Ta astăzi. Îți mulțumim că suntem cu Tine în ceruri și că bisericile sunt împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, Domnul Isus este acum în ceruri și, fiind Cel înălțat, Se propagă acum pe pământ prin noi, ca martori ai Săi! Amin, Doamne, ne folosim duhul astăzi pentru a predica evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit pentru a-L propaga pe Cristosul înviat pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu! Pur și simplu Te mărturisim, Doamne, și vorbim despre Tine altora, astfel încât Tu să-i poți infuza cu tot ceea ce ești Tu și să-i faci parte din extinderea Ta, din expansiunea Ta în umanitate! Aleluia, bisericile de astăzi sunt împărăția lui Dumnezeu și trăim în viața de biserică ca realitate a împărăției lui Dumnezeu în localitatea în care ne aflăm! Slavă Domnului!

Trăim viața creștină și viața de biserică cu conștiența împărăției lui Dumnezeu

Înainte ca Domnul Isus să se înalțe la ceruri după învierea Sa, înainte de a se revărsa ca Duh atotinclusiv pentru a întemeia biserica, El a petrecut timp cu discipolii Săi pentru a-i învăța despre împărăția lui Dumnezeu.

Apoi, după revărsarea Duhului ca putere asupra discipolilor, aceștia au predicat Evanghelia, iar subiectul principal al predicării lor a fost împărăția lui Dumnezeu.

Astăzi, noi, cei care credem în Cristos, suntem propagarea lui Cristos, creșterea lui Cristos, extinderea lui Cristos și facem parte din împărăția lui Dumnezeu pe măsură ce trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în bisericile locale.

Ultimul verset din cartea Fapte ne spune că Pavel avea o locuință închiriată și a rămas acolo doi ani întregi, primind pe toți cei care veneau la el, predicând împărăția lui Dumnezeu și învățând lucrurile despre Domnul Isus cu toată îndrăzneala, fără nici o piedică (Fapte 28:31).

Trebuie să ne întrebăm înaintea Domnului: În ce măsură avem o conștiență a împărăției lui Dumnezeu pe măsură ce trăim viața creștină și viața de biserică?

Știm noi oare că funcția sau cerința principală a bisericii este de a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ în mod vizibil? Și trăim noi oare în realitatea împărăției lui Dumnezeu pe pământ astăzi?

Poate că ne place să fim în viața de biserică, să-L mâncăm, să-L bem și să-L respirăm pe Isus și iubim biserica ca pe casa noastră.

Într-adevăr, Domnul Își face domiciliul în inimile noastre prin credință și înțelegem împreună cu toți sfinții care sunt dimensiunile universal vaste ale lui Cristos (Efeseni 3:14-21), pentru a deveni plinătatea lui Dumnezeu.

Iubim biserica locală ca pe casa noastră. Dar trăim noi oare în viața de biserică în calitate de realitatea împărăției lui Dumnezeu?

Trăim noi viața creștină și viața de biserică cu conștiența împărăției lui Dumnezeu? Sau vrem doar să trăim liber, să Îl savurăm pe Domnul, să facem ce vrem și să nu fim conduși de viața Domnului în interior și de rânduielile Sale în exterior?

Pe de o parte, biserica este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu și am fost transferați din întuneric în această împărăție plăcută (Coloseni 1:12-13).

Pe de altă parte, Evanghelia pe care am auzit-o și prin care am fost mântuiți a fost Evanghelia împărăției, iar biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Suntem aici ca propagarea a lui Cristos pe pământ pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu și trebuie să ne exersăm duhul și să deschidem calea prin rugăciunea și viața noastră zilnică pentru a aduce împărăția înapoi pe pământ.

Cât de des predicăm noi Evanghelia împărăției? Ne rugăm oare în mod personal și corporativ ca să aducem împărăția în viața noastră de familie, în viața noastră de biserică, în localitatea noastră și pe întregul pământ?

Ne unim noi oare cu Domnul în rugăciune și suntem una cu sfinții pentru a ne ruga într-un singur acord ca împărăția să vină?

Fie ca noi să fim uniți cu Domnul pentru a predica Evanghelia împărăției și a o proclama pe tot pământul, și atunci va veni sfârșitul. Fie ca să existe o iluminare profundă și o conștientizare a faptului că aceasta este ceea ce Domnul vrea să facem astăzi.

Trebuie să avem întâlniri de evanghelie, trebuie să ieșim și să predicăm evanghelia și, prin toate aceste activități, trebuie să lărgim împărăția lui Dumnezeu. Trebuie să conștientizăm că Dumnezeu vrea să-Și lărgească împărăția prin câștigarea multor oameni care se nasc în împărăția Lui.

Și trebuie să trăim în viața de biserică trăind în împărăția lui Dumnezeu într-un mod practic, trăind zilnic în împărăție.

Într-o zi, vom sta cu toții înaintea scaunului de judecată și vom spera și ne vom ruga ca, în ziua aceea, Domnul să spună: „Bine ai făcut, rob bun și credincios, intră pe deplin în împărăție, căci ai trăit în împărăția lui Dumnezeu!”

Fie ca noi să fim împreună-împărați cu Domnul în ziua aceea, când Se va întoarce. Fie ca noi să-I permitem Domnului să trateze orice trebuie tratat în noi în această epocă, pentru ca noi să putem fi pe deplin în împărăția lui Dumnezeu.

Oricare ar fi nevoia, fie ca El să trateze ființa noastră și tot ceea ce ne privește, și fie ca noi să-I fim deschiși tratamentelor Sale în această epocă, astfel încât să putem fi pe deplin tratați și să fim calificați să intrăm în manifestarea împărăției.

Este bine să fim înaintea Domnului cu privire la acest lucru, deschizându-ne Lui și spunându-I cu toată sinceritatea:

Doamne Isuse, vrem să ne trăim viața creștină și viața de biserică în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Dă-ne să avem o conștiență a împărăției lui Dumnezeu în tot ceea ce facem și spunem. Amin, Doamne, îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta pentru a ne aduce în domeniul împărăției lui Dumnezeu. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem extinderea lui Cristos, expansiunea lui Cristos, pentru a ne trăi viața creștină în bisericile locale ca împărăție a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să trăim în realitatea împărăției Tale pe pământ astăzi. Fie ca noi să avem o conștiență a împărăției lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi. Fie ca vorbirea și trăirea noastră să-L propage pe Cristosul înviat prin Duhul pentru extinderea împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Da, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină în viața noastră, în viața noastră de biserică și în localitatea în care ne aflăm. Fie ca împărăția Ta să vină vizibil pe pământ și fie ca noi să trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Resurrected Christ is Propagating Himself to bring in the Kingdom of God Today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 8 cu tema: Trinitatea divină și împărăția lui Dumnezeu (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Mișcarea lui Dumnezeu de a răspândi biserica ne spulberă concepțiile și are nevoie de rugăciunea noastră într-un singur acord

01/01/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cartea Fapte ne arată răspândirea lui Cristos prin credincioșii în Cristos pentru ca El să fie răspândit pe tot pământul, iar acest lucru a spulberat și a zdrobit concepțiile eronate ale discipolilor, căci și-au dat seama că biserica este universală și eternă, nu doar a evreilor! Amin!

În caz după caz și situație după situație, cartea Fapte ne arată cum Dumnezeu dorește să răspândească Împărăția lui Dumnezeu prin discipoli. Ei L-au răspândit pe Cristosul înviat în înălțarea Sa pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu practicată în bisericile locale.

Mai întâi, în ziua cincizecimii, Domnul S-a revărsat ca Duh Sfânt, Cristosul înviat și înălțat, peste cei o sută douăzeci care s-au rugat într-un singur acord. Apoi, prin ei, Domnul a avut o cale de a se răspândi la trei mii de oameni într-o singură zi.

Aceștia au fost cei care au crezut în Domnul Isus prin predicarea lui Petru și a celor unsprezece apostoli și erau din multe zone ale lumii, căci au venit împreună la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui.

Domnul a avut o cale, în înțelepciunea Sa, să adune mii de evrei din întreaga lume și apoi Și-a turnat Duhul și S-a răspândit prin discipoli pentru a-i mântui. Aleluia!

Apoi, din Iudeea, Domnul a avut o cale să se răspândească în Samaria, căci unii au predicat evanghelia acolo. Samaritenii nu erau evrei puri – erau amestecați cu neamurile și mulți evrei nu-i plăceau, ci mai degrabă îi disprețuiau și îi urau.

Dar Domnul a avut o cale să se răspândească acolo, iar apostolii s-au dus acolo și și-au pus mâinile peste ei, iar ei au primit și ei Duhul Sfânt. Slavă Domnului, așa cum a promis, i-a făcut pe discipoli martori ai Săi din Iudeea până în Samaria!

Domnul vrea să se răspândească până la marginile pământului, dar noi, ca popor al Său, Îl limităm prin concepțiile noastre, prin trecutul nostru și prin sentimentele și ființa noastră.

El vrea să răspândească și să umple întregul pământ cu împărăția Sa, dar nouă nu ne plac anumiți oameni, nu vorbim cu anumite tipuri de oameni și credem că un anumit grup de oameni sau o anumită regiune este închisă Domnului, așa că nici măcar nu ne deranjăm să ne rugăm pentru ei sau să mergem acolo. O, Doamne!

Domnul a avut o cale de a-l îndemna pe Filip să meargă să predice Evanghelia famenului etiopian, iar acesta a fost mântuit și botezat în mod dinamic. Cel mai probabil, așa a fost răspândită Evanghelia în Etiopia și pe continentul african.

Fie ca noi să fim una cu Domnul în răspândirea Lui pe pământ!

Alegerea lui Saul (mai târziu Pavel) de către Dumnezeu este împotriva concepțiilor umane: o persoană poate persecuta biserica la un moment dat și apoi poate predica Evanghelia în următorul moment!

Fapte capitolul 9 ne spune povestea convertirii lui Pavel. El era un persecutor al bisericii, urându-i pe discipolii lui Cristos și suflând crimă împotriva lor. El a aprobat uciderea lui Ștefan (8:1) și a făcut mai mult decât alții din religia sa pentru a persecuta biserica.

A mers atât de departe încât a cerut scrisori de la preoții din Ierusalim pentru a-i lega și întemnița pe toți evreii creștini din Damasc. Voia să-i persecute și să-i rănească pe cei care credeau în numele Domnului (9:13-14).

Dar slavă Domnului, Cristos i s-a arătat în drum spre Damasc și el s-a convertit la Cristos. Alegerea lui Saul (mai târziu Pavel) de către Dumnezeu a fost împotriva concepțiilor umane. Conceptul nostru uman îngust și eronat trebuie să fie zdrobit și spulberat prin răspândirea bisericii.

Discipolii lui Cristos din vremea lui Pavel se temeau de Pavel, dar Domnul i s-a arătat lui Anania ca să-l trimită să-l vadă pe Pavel. I-a spus că Pavel era un vas ales de Cristos pentru a-I purta numele atât înaintea neamurilor, cât și a împăraților și a fiilor lui Israel.

Anania nu putea înțelege de ce Evanghelia ar trebui predicată lui Saul, care era un persecutor al bisericii. Conceptul său eronat a fost zdrobit când a urmat călăuzirea Domnului pentru răspândirea Lui.

Trebuie să credem că o persoană poate persecuta și se poate opune bisericii cu o oră înainte și poate predica Evanghelia în ora următoare. Dumnezeu poate face asta.

Dumnezeu este capabil să transforme un persecutor al bisericii într-un urmăritor fervent al lui Cristos și predicator al Evangheliei, pentru că El vrea să Se răspândească. Dumnezeu dorește să Se răspândească și El poate face mult mai mult decât credem sau sperăm noi.

Chiar dacă discipolii se temeau de Pavel, în cele din urmă l-au primit. Această reticență arată că este cu adevărat dificil pentru oameni să primească rapid și ușor pe cineva ca Saul.

Concepțiile umane pe care le avem și sentimentele față de alți oameni, mai ales când auzim că ne urăsc, pot fi o mare piedică pentru biserică.

Dumnezeu poate transforma un adversar într-un mare predicator al Evangheliei. Dar concepțiile noastre umane înguste și eronate trebuie zdrobite și spulberate. Acest lucru se poate întâmpla prin răspândirea bisericii. Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I spunem:

Doamne Isuse, dorim să fim una cu Tine pentru ca Tu să te răspândești prin noi! Zdrobește concepțiile noastre umane. Zdrobește orice concepție care Te împiedică să te miști liber în noi și prin noi. O, Doamne, fie ca noi să ne deschidem pe deplin către Tine așa cum Tu dorești să te răspândești prin noi și printre noi. Fie ca noi să vedem că Dumnezeu este capabil să transforme un persecutor al bisericii într-un predicator al Evangheliei! Fie ca noi să nu judecăm, să clasificăm sau să urâm oamenii, ci să fim deschiși către Tine, căci Tu dorești să răspândești! Aleluia, Dumnezeu are multe vase alese care Îi vor purta numele înaintea tuturor oamenilor! Fie ca noi să-I dăm lui Dumnezeu o cale să curgă liber prin noi pentru răspândirea bisericii, fără să ne uităm la fețele oamenilor și nici să-i judecăm în funcție de trecutul lor!

Mișcarea evanghelistică a Domnului pe pământ este sub administrația Sa, iar Evanghelia trebuie să fie răspândită pe tot pământul pentru a aduna tot felul de oameni păcătoși, a-i curăța și a-i înnoi!

Fapte capitolul 10 ne vorbește despre Corneliu, un sutaș dintre neamuri, care Îl căuta pe Dumnezeu și care s-a rugat Domnului ca să-i vorbească; l-a chemat pe Petru să vină și să-i vorbească Evanghelia.

În același timp, Petru se ruga pe acoperiș în timp ce i se pregătea mâncarea, iar Domnul i-a dat o viziune. El i-a arătat lui Petru „o față de masă mare” (v. 11), care reprezintă Evanghelia.

Tot felul de animale erau pe acea față de masă, inclusiv animale necurate; acestea se referă la tot felul de oameni pe care Domnul vrea să-i mântuiască prin predicarea Evangheliei.

O voce i-a spus lui Petru să se ridice și „să taie și să mănânce” (v. 13), ceea ce înseamnă că Dumnezeu voia ca Petru să fie amestecat cu ei. Petru s-a împotrivit Domnului, spunând că el mănâncă doar animale curate, dar Domnul a reușit în cele din urmă să răzbească în Petru.

Când Petru a coborât să mănânce, au sosit cei de la Corneliu, iar Petru s-a dus cu ei. Petru a ascultat de Domnul și, în timp ce vorbea încă, Duhul Sfânt S-a pogorât peste toți cei care ascultau cuvântul (v. 44). Ce minunat!

Acest lucru le-a arătat lui Petru și celor cu el că biserica nu este doar a evreilor, ci că trebuie să se răspândească la neamuri. Biserica nu este locală, ci universală.

Capitolul 10 din Fapte indică faptul că lucrarea evanghelistică a Domnului pe pământ este sub administrația Sa pe tronul din ceruri și că evanghelia trebuie răspândită în cele patru colțuri ale pământului locuit pentru a aduna tot felul de oameni necurați (păcătoși), curățindu-i cu sângele răscumpărător al lui Cristos și spălându-i cu înnoirea Duhului Sfânt (Fapte 10:11-12, 15, 28; cf. Evrei 8:1; Fapte 7:56).

Pentru ca Domnul să avanseze în lucrarea Sa evanghelistică pe pământ, El trebuie să răzbată în noi, în special în concepțiile noastre. Trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne spulbere concepțiile și să biruiască orice diviziune culturală și trebuie pur și simplu să fim sub călăuzirea Domnului în răspândirea bisericii.

Dumnezeu dorește ca Evanghelia să fie răspândită în cele patru colțuri ale pământului locuit și El vrea să adune tot felul de oameni, mulți dintre ei fiind necurați și păcătoși, pentru a-i putea curăța cu sângele răscumpărător al lui Cristos și a-i putea spăla cu Duhul Sfânt înnoitor.

Fie ca noi să nu-L împiedicăm în lucrarea Sa, ci fie ca să-L lăsăm să curgă liber prin noi. Trebuie pur și simplu să mergem acolo unde Domnul vrea să mergem și să ne deschidem gura larg, iar El ne va umple gura și îi va umple pe cei din jurul nostru cu Duhul Sfânt!

Doamne Isuse, vrem să fim una cu Tine în lucrarea Ta evanghelistică pe pământ! Amin, Doamne, credem că Te miști sub administrația Ta pe tronul din ceruri, ca să poți răspândi Evanghelia și să câștigi multe vase! Ne deschidem Ție, Doamne, și Îți permitem să curgi prin noi. Iată-ne, Doamne, trimite-ne unde vrei Tu să mergem. Fie ca Evanghelia să se răspândească în cele patru colțuri ale pământului locuit pentru a aduna tot felul de oameni necurați, pentru ca ei să fie curățiți cu sângele Tău răscumpărător și spălați cu Duhul Sfânt! Amin, Doamne, spunem Amin dorinței Tale de a răspândi biserica pretutindeni! Zdrobește Tu concepțiile noastre. Dărâmă orice diviziune națională și culturală. Fie ca Tu să ai o cale liberă de a curge prin noi ca Evanghelie pentru a câștiga multe feluri de oameni pentru biserică!

Cooperăm cu mișcarea lui Dumnezeu de a răspândi biserica prin rugăciune într-un singur acord

Fapte 13 ne arată biserica din Antiohia, unde erau multe feluri de oameni în unitate și într-un singur acord. Biserica din Antiohia a făcut parte din povestea răspândirii bisericii.

În Fapte 13:1 vedem că în Antiohia erau cinci profeți și învățători. Primul a fost Barnaba, un levit. Al doilea a fost Simeon, care se numea Niger; probabil era de origine africană. Al treilea a fost Lucius Cirineanul; Cirene se află în Africa de Nord, așa că cel mai probabil Lucius era și el african.

Al patrulea a fost Manaen, fratele vitreg al lui Irod tetrarhul; era un nobil, nu neapărat evreu. Ultimul a fost Pavel, un fariseu instruit la picioarele lui Gamaliel, care a respectat cu zel toate rânduielile din iudaism (22:3); prin urmare, concepțiile sale evreiești era foarte puternice.

Acești cinci Îi slujeau Domnului și se rugau în unitate, iar Domnul a avut o cale de a-Și continua lucrarea pe pământ prin ei. Ei erau de rase și naționalități diferite, totuși biserica din Antiohia era fără dezbinări. Doar Duhul Sfânt ar fi putut realiza acest lucru.

Aici vedem că cei cinci profeți și învățători care Îi slujeau Domnului erau compuși din evrei și neamuri, fiecare având un trecut, o educație și un statut diferit.

Aceasta indică faptul că biserica este alcătuită din oameni de toate rasele și clasele, indiferent de originea lor, și că darurile și funcțiile spirituale date membrilor Trupului lui Cristos nu se bazează pe statutul lor natural (Fapte 4:36; Romani 16:21; Luca 9:7-9; Fapte 22:3). Aleluia!

Prin acești cinci dragi membri credincioși și căutători ai Trupului lui Cristos, Domnul a avut o cale de a face un pas important pentru a-i pune deoparte pe Barnaba și Saul pentru lucrarea Sa și pentru a răspândi evanghelia Împărăției Sale în lumea neamurilor.

Ei au fost uniți și armonizați într-un singur acord, iar Duhul a avut o cale de a le vorbi și de a-i conduce să pună deoparte doi dintre ei pentru lucrarea la care îi chemase.

Această mișcare a fost absolut prin Duh, în Duh și cu Duhul; în același timp, s-a făcut prin coordonarea membrilor credincioși și căutători ai Trupului lui Cristos de pe pământ cu Capul în ceruri.

Duhul i-a pus deoparte pe acești doi, totuși cei cinci i-au trimis, iar ei, fiind trimiși de Duhul Sfânt, s-au dus să facă lucrarea pe care Domnul i-a pus să o facă (Fapte 13:1-4).

Domnul vrea să miște și să răspândească biserica pretutindeni, nu doar la evrei, ci mai ales la neamuri; pentru aceasta, El are nevoie de cooperarea noastră în rugăciune și într-un singur acord.

Mișcarea lui Dumnezeu de a răspândi biserica este prin Duhul, în Duhul și cu Duhul; această mișcare trebuie să fie însoțită de coordonarea membrilor credincioși și căutători ai Trupului cu Capul în ceruri.

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi. Indiferent de originea noastră, naționalitatea, culoarea pielii sau rasa, fie ca noi să ne dăm Domnului pentru a ne ruga întru un singur gând și a-I sluji Domnului împreună cu sfinții, pentru ca Duhul Sfânt să aibă o cale să ne trimită pentru mișcarea Sa.

Fie ca noi să nu-L împiedicăm pe Domnul, ci mai degrabă să-I oferim cea mai bună cooperare, pentru ca Duhul Sfânt să poată merge mai departe și să se răspândească fără nicio limitare.

În prima călătorie a apostolului Pavel pentru a răspândi Evanghelia, el a mers în Cipru și apoi în Asia Mică pentru a întemeia multe biserici locale (Fapte 13:4—14:28; Apocalipsa 1:4).

După ce Pavel s-a despărțit de Barnaba, a pornit în a doua sa călătorie de slujire în Europa (Filipi, Tesalonic, Bereea, Atena, Corint și întoarcere prin Efes înapoi la Antiohia) – vezi Fapte 15:35-40; 16:6—18:22.

A treia călătorie a lui Pavel a fost din Antiohia în Galatia, Frigia, Efes, Macedonia și Grecia până la Ierusalim (v. 23—21:17). În cele din urmă, a patra călătorie a lui Pavel a fost din Cezareea la Roma (27:1—28:31).

Pavel a avut o neînțelegere cu Barnaba și s-au despărțit în lucrarea lor; Barnaba l-a luat cu el pe Marcu, vărul său, și a mers pe o cale, în timp ce Pavel și Sila au fost trimiși de biserică să meargă mai departe.

Pavel nu a vrut să-l ia pe Marcu cu ei, deoarece îi părăsise odată; cu toate acestea, Barnaba a avut un sentiment diferit și a mers pe un alt drum. Cu toate acestea, lucrarea și mișcarea Domnului au continuat prin Pavel și Sila. Mai târziu, Marcu s-a vindecat, dar nu mai auzim de Barnaba.

Fie ca noi să ne amintim de acest lucru și să fim avertizați să nu introducem relații naturale sau preferințe naturale în lucrarea Domnului. În acest caz, a existat o divizare în lucrare și Barnaba și-a urmat drumul; în alte cazuri, când apar relații naturale, pot apărea tulburări. O, Doamne!

Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru a Te sluji și a ne ruga într-un singur acord cu sfinții. Ne lăsăm deoparte, nu ne bazăm de trecutul nostru sau pe nimic din trecut și vrem doar să fim în rugăciune într-un singur acord cu sfinții, slujindu-L pe Domnul. Amin, Doamne, fie ca noi să fim uniți și fie ca noi să fim zidiți împreună, astfel încât Tu să ai o cale să ne vorbești. Fă-ne membrii credincioși și căutători ai Trupului lui Cristos folosiți de Tine pentru a continua să te miști printre noi și să răspândești Evanghelia! Da, Doamne, răspândește Evanghelia împărăției în întreaga lume. Amin, Doamne, fie ca predicarea Evangheliei de către noi să fie o mișcare a Duhului, în Duh și cu Duhul, cu coordonarea noastră cu Capul! Unește-ne într-un singur acord. Condu-ne și mișcă-te prin noi. Ai o cale liberă, ca Duh, pentru a trimite pe unii la lucrarea la care i-ai chemat. Salvează-ne de preferințele și relațiile noastre naturale. O, Doamne, ai o cale prevalentă de a acționa pentru răspândirea bisericii! Câștigă cooperarea noastră astăzi în rugăciune într-un singur acord!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s move to Spread the Church Shatters our Concept and Needs our Prayer in One Accord, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Răspândirea bisericii prin creșterea vieții lui Cristos rezolvă orice problemă

29/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Principiul fundamental al bisericii este că biserica este universală și eternă, așadar biserica trebuie să se răspândească constant pe pământ; răspândirea bisericii este adusă de creșterea vieții Domnului și de curgerea Lui, iar atunci când biserica se răspândește, orice concepții eronate sunt spulberate și orice îngustime a minții este eliminată. Amin!

Slavă Domnului pentru Dumnezeul nostru care curge mereu, se răspândește mereu și crește mereu! Dumnezeu curge din veșnicie în timp și, în timp, El curge până când va curge până în Noul Ierusalim!

Și curgerea lui Dumnezeu este una; Dumnezeu are un singur curent divin, care este curentul divin al vieții Sale, părtășia vieții și curentul lucrării Sale.

Orice face Dumnezeu este un singur lucru; în fiecare epocă, El a făcut un singur lucru, curgând într-un mod particular, iar noi trebuie să ne unim cu curentul divin și să rămânem în curentul vieții divine.

Slavă Domnului că, prin regenerare, curentul divin a ajuns la noi, iar acum Dumnezeul Triunic curge în noi. Ce miracol este acesta că Dumnezeul Triunic a venit în noi pentru a curge în ființa noastră și, de asemenea, pentru a curge din noi!

Dumnezeu Tatăl este sursa, Cristos Fiul este cursul, iar Duhul ne dă viață. Fie ca noi să-L lăsăm pe Domnul să curgă în noi astăzi și în fiecare zi!

Cartea Fapte ne arată că există un singur curent divin, care a început în ziua cincizecimii în Ierusalim și a curs spre Samaria, Antiohia, Asia, Europa și până la marginile pământului.

Când curentul divin curge într-un loc, viața lui Dumnezeu este acolo, oamenii regenerați intră în părtășia Trupului, iar mărturia lui Isus este prezentă, căci lucrarea lui Dumnezeu este prezentă. Slavă Domnului!

Modul în care ne putem menține în curgerea divină, în unicul curent divin, este dându-I Domnului preeminența în ființa noastră și iubindu-L.

Trebuie doar să-L iubim pe Domnul Isus și să-I acordăm primul loc. Când Îi acordăm Domnului primul loc, El are o cale de a curge în ființa noastră și de a ne umple cu Sine Însuși și, de asemenea, El va curge din noi pentru a ajunge la alții ca râu divin.

Fie ca noi să ne dăruim Domnului astăzi pentru a fi înflăcărați în dragostea noastră pentru El și pentru a-L iubi cu dragostea cea dintâi. Fie ca noi să plătim prețul de a-I da Domnului preeminența în toate lucrurile, astfel încât El să poată curge în noi și din noi, pentru ca râul divin să ajungă la atât de mulți alții din jurul nostru!

Biserica este universală și eternă: biserica trebuie să se răspândească constant prin creșterea vieții Domnului și revărsarea vieții Sale

Dacă citim cartea Fapte, vom vedea că principiul de bază al bisericii este că nu este doar locală sau regională, ci eternă și universală, așa că biserica trebuie să se răspândească constant pe pământ (Fapte 1:8; 8:1; 9:31).

Încă de la început, Domnul Isus le-a spus discipolilor Săi că vor primi putere atunci când Duhul Sfânt va veni peste ei și că vor fi martorii Lui atât în Ierusalim, cât și în toată Iudeea și Samaria și până la marginile pământului.

Domnul Isus a intenționat ca biserica să se răspândească tot timpul, chiar până la marginile pământului. După ce biserica a fost formată la ziua cincizecimii, ea s-a răspândit constant în ultimii două mii de ani și se răspândește și astăzi.

Biserica a fost formată în Ierusalim, dar nu a rămas acolo; biserica este universală, așa că biserica trebuie să se răspândească. Răspândirea bisericii nu se face conform metodelor, planurilor sau organizării omenești; răspândirea bisericii nu este realizată de mâini omenești.

Mai degrabă, răspândirea bisericii este adusă de creșterea vieții Domnului și de revărsarea vieții Domnului, de revărsarea vieții (Efeseni 4:16; Ioan 7:37-39; Fapte 2:42, 46-47; 5:20; 6:4, 7; 12:24; 19:20).

Putem mărturisi că atunci când Domnul crește în noi și curge în noi și din noi putem predica Evanghelia și să-L revărsăm la alții. Uneori, poate vrem să predicăm Evanghelia mult, dar Domnul stabilește anumite limite; alteori, Domnul vrea să curgă din noi, iar noi Îl limităm. O, Doamne!

Dumnezeu vrea ca biserica să se răspândească. El vrea ca biserica să se răspândească atât de mult încât, în cazul primilor discipoli, El a permis să aibă loc o persecuție, astfel încât discipolii să fie împrăștiați și să meargă peste tot să predice Evanghelia.

Fie ca noi să vedem că răspândirea bisericii este adusă de creșterea vieții Domnului. Trebuie să lăsăm viața Domnului să crească în noi puțin câte puțin, zi de zi.

Pe măsură ce El crește în noi și strălucește în noi, moartea noastră este expusă și eliminată, întunericul nostru este îndepărtat, iar Domnul are o cale de a curge liber în noi și prin noi. Fie ca noi să-I cerem Domnului să crească în noi zi de zi și să facă toate celelalte lucruri să se retragă.

Fie ca noi să ne apropiem de El, să ne întoarcem inima spre El și să-I permitem să ne elibereze de păcat, să ne sprijine în slăbiciunea noastră și să facă să dispară orice întuneric în lumina Sa.

Fie ca zilnic să-I cerem Domnului să crească în noi și să ne dea partea de creștere în viață pentru ziua aceea. Și indiferent unde ne-am afla, fie ca să ne exersăm duhul pentru a vorbi în numele Domnului și a-L vesti pe Domnul.

Domnul vrea să răspândească biserica și face asta prin noi. El vrea să câștige pe unii dintre cei din jurul nostru. Poate că suntem la un eveniment special sau poate pur și simplu vorbim cu cineva pe stradă; în timp ce facem una și alta, fie ca să-L lăsăm pe Domnul să curgă în noi și să curgă din noi.

Domnul aranjează toate lucrurile și toate situațiile pentru ca noi să creștem în viața divină și, de asemenea, să răspândim viața divină altora, pentru ca biserica să crească.

În Fapte 5:20, îngerul care l-a eliberat pe Petru din închisoare i-a spus: „Du-te și vorbește cuvintele acestei vieți.” Noi avem această viață, viața divină; trebuie să stăm și să vorbim cuvintele acestei vieți.

Viața divină trebuie să fie atât de vizibilă și reală în noi încât chiar și îngerii să o poată vedea și să ne încurajeze să vorbim cuvintele acestei vieți.

Fie ca viața, lucrarea și vorbirea noastră să facă viața divină atât de reală și prezentă încât alții să creadă în Domnul Isus și să devină parte a răspândirii bisericii.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață pentru a ne regenera și a ne face parte din biserică, creșterea lui Cristos! Aleluia, biserica este eternă și universală, așa că biserica trebuie să se răspândească constant pe pământ! Amin, Doamne, crești în noi pentru răspândirea bisericii. Dă-ne porția de har de astăzi, ca să putem crește în viață pentru biserică. Fie ca să vedem că răspândirea bisericii este adusă de creșterea în viața Domnului și de revărsarea vieții Domnului! Amin, Doamne, crești în noi puțin mai mult astăzi. Curgi din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră și saturează ființa noastră interioară cu Tine însuți ca viață. Fie ca să existe multă creștere în viață astăzi. Fie ca să existe revărsarea vieții în noi și prin noi. Îți permitem să crești în noi și să te răspândești din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Crești în noi, Doamne dragă, și fie ca toate celelalte lucruri să se retragă. Fie ca inima noastră să fie zilnic mai aproape de Tine și fie ca noi să fim eliberați de păcat! Curgi în noi și curgi prin noi astăzi!

Când biserica se răspândește, concepțiile eronate sunt spulberate și îngustimea minții noastre este eliminată

Unul dintre efectele minunate ale răspândirii bisericii este expunerea și eliminarea lucrurilor negative și ciudate din noi și dintre noi. Când biserica începe să se răspândească, concepțiile eronate sunt spulberate!

Răspândirea bisericii poate străpunge multe bariere și poate elimina multe practici nedorite. Vedem acest lucru la începutul vieții de biserică din Ierusalim.

Când biserica a început să se răspândească, multe bariere au fost dărâmate, multe practici nedorite au fost expuse și eliminate, iar sfinții au fost mântuiți de la a fi înguști la minte.

În Ierusalim, mulți dintre sfinți au păstrat tradițiile și învățăturile Vechiului Testament, iar acest lucru i-au făcut să se închidă față de ceilalți. Într-un fel, s-au sigilat și i-au disprețuit pe ceilalți oameni și, mai rău, nu au comunicat cu ceilalți.

Între ei, au avut o oarecare creștere în viață și o creștere numerică, dar când a venit vorba de răspândirea bisericii, erau înguști la minte, chiar închiși la minte. O, Doamne!

Așa că Domnul a adus o persecuție și mulți dintre discipoli au fost împrăștiați în toată Iudeea și Samaria și, oriunde mergeau, predicau Evanghelia pentru a răspândi biserica.

Apostolul Petru a fost cel mai important apostol; el a avut viziunea misterului lui Dumnezeu și a auzit profețiile despre taina lui Cristos. Cu toate acestea, chiar dacă știa atât de multe și a văzut atât de multe, aproape că a adus biserica în limitele iudaismului.

În mintea lui, biserica aparținea Ierusalimului și evreilor și nu ar trebui să meargă în țările neamurilor sau la poporul neamurilor. Cu toate acestea, Domnul vrea ca biserica să se răspândească, așa că Domnul a trebuit să răzbească în Petru!

Când biserica începe să se răspândească, orice concepții eronate sunt spulberate, indiferent dacă concepțiile sunt regionale, rasiale sau reciproc discriminatorii (vezi 1 Corinteni 12:24; Coloseni 3:10-11).

Prin răspândirea bisericii este eliminată îngustimea noastră mentală. Nu ne dăm seama cât de înguști suntem și concentrați pe aspecte locale până când mergem să vizităm alte localități sau participăm la conferințe și instruri.

Este ușor să fii într-o biserică locală și să simți o aromă locală și un gust aparte, și chiar dacă biserica poate merge bine, este ușor să existe anumite practici în biserica noastră locală care ne disting de alte biserici. O, Doamne!

De aceea avem nevoie ca biserica să se răspândească și trebuie să acționăm în interesul Domnului! Când ne mutăm într-o altă localitate și aducem viața de biserică acolo, vom fi mântuiți de îngustimea noastră mentală și orice concepții eronate vor fi înlăturate!

Deoarece nu este ușor să răzbatem în concepțiile regionale din noi, biserica trebuie să se răspândească și mai mult! Și dacă nu ne mutăm pentru răspândirea Domnului, trebuie să ne integrăm vizitând alte biserici locale, participând la conferințe și omogenizându-ne cu alți sfinți din regiunile și localitățile lor.

Acest lucru ne va salva de a fi închiși la minte și vom pierde gustul și aroma locală din localitatea noastră. Putem proveni dintr-o anumită țară sau zonă a țării unde oamenii vorbesc într-un anumit fel și cu un anumit accent; putem, de asemenea, să însușim anumite practici pe care numai noi le facem în biserica noastră locală.

Nu există britanic în omul nou, nici californian sau texan. Nu există polonez, german și american în omul nou, nici grec, evreu, coreean, chinez sau portughez.

Cristos trebuie să devină toți și în toți, iar pentru aceasta trebuie să creștem în viață, să fim umpluți cu El și să-I permitem să curgă. Chiar mai mult, trebuie să răspândim biserica și să fim parte a răspândirii bisericii!

În Fapte 8 vedem în special primul pas în împrăștierea discipolilor – mai întâi, au fost împrăștiați în Samaria (vv. 1-25). Evreilor ortodocși nu le plăceau samaritenii pentru că erau un popor mixt; erau evrei amestecați cu neamurile. În ochii lor, a fi samaritean era mai rău decât a fi parte dintre neamuri.

Dar Domnul a răzbit prin concepțiile și îngustimea minții discipolilor și a răspândit evanghelia în Samaria pentru a-i mântui pe mulți dintre ei!

Filip a predicat evanghelia, apostolii au venit și s-au rugat pentru samariteni, iar Duhul Sfânt s-a coborât imediat peste ei; prin urmare, Dumnezeu a confirmat răspândirea bisericii!

Dumnezeu vrea ca biserica să se răspândească la toți oamenii, de la Ierusalim până la Samaria și până la marginile pământului.

Al doilea pas al răspândirii bisericii, văzut în Fapte 8, a fost prin faptul că Filip a fost călăuzit de Duhul Sfânt să predice evanghelia famenului etiopian (vv. 26-39).

Evreii nu s-au gândit niciodată că Dumnezeu îi va chema pe neamuri să audă evanghelia, să primească mântuirea și să devină parte a bisericii.

Într-o zi, însă, un înger al Domnului a venit la Filip și i-a spus să meargă spre sud pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza și apoi să se apropie de carul famenului etiopian.

El a urmat îndrumarea Domnului și a început o conversație cu famenul și, începând de la Scriptura pe care o citea, i-a predicat evanghelia famenului și chiar l-a botezat.

Apoi, mai târziu, a fost luat de Duhul și a plecat. Ce minunat! Domnul vrea să răspândească! Cel mai probabil, prin famenul etiopian, Domnul a avut o cale de a aduce evanghelia în Africa!

Doamne Isuse, ai Tu o cale de a crește în noi și de a răspândi biserica pe tot pământul! Amin, Doamne, fie ca noi să fim una cu Tine pentru răspândirea bisericii pe pământ astăzi. Fie ca noi să permitem vieții Tale în noi să crească și fie ca Te lăsăm să curgi în noi și din noi pentru răspândirea bisericii. Fie ca, Doamne, să expui și să spulberi orice concepții eronate pe care le-am putea avea. Fie ca implicarea noastră în evanghelie pentru răspândirea bisericii să expună și să înlăture orice concepții regionale, rasiale sau reciproc discriminatorii! Fie ca toată îngustimea noastră la minte să fie eliminată! Fie ca Cristos să fie toți și în toți, în noi și printre noi! O, Doamne, vrem să Te lăsăm să crești în noi și să Te răspândești prin noi! Fie ca noi să urmăm călăuzirea Duhului în toate lucrurile pentru a vorbi altora, a le predica Evanghelia și chiar a ne muta în locul unde vrei Tu să răspândești biserica! Amin, Doamne, curgi în noi, curgi în noi și curgi din noi în mulți ființe umane pentru răspândirea bisericii de astăzi!