Îl trăim pe Cristos

Suntem înrădăcinați în Cristos, în care locuiește toată plinătatea, și suntem făcuți deplini în El

25/03/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, putem umbla în Cristos ca țară vie și Îl putem absorbi pe Cristos ca sol bogat, în care am fost înrădăcinați, astfel încât să putem crește cu elementele pe care le absorbim din sol; Cristos, ca sol, este Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii, iar când Îl absorbim, suntem făcuți deplini în El!

Aleluia, suntem înrădăcinați în Cristos, Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii, și Îl putem absorbi pentru a fi făcuți deplini în El! Slavă Domnului!

Este atât de bine pentru noi să vedem ce suntem, unde suntem și ce ni se dă. Noi, credincioșii în Cristos, suntem mântuiți de Dumnezeu din lume și de sub autoritatea lui Satan, astfel încât să putem fi aduși în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv.

Nu suntem aici doar pentru a trăi o viață creștină cât mai bine putem și a aștepta ca Domnul să vină și să ne aducă în rai. Mai degrabă, suntem aici pentru a intra în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării în care curge lapte și miere, astfel încât să putem fi constituiți cu El și să fim biserica Sa, Trupul lui Cristos ca și casă a lui Dumnezeu și Împărăția lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Cristosul nostru este atotinclusiv și Îl putem savura astăzi. În special, ne putem împărtăși din bogățiile lui Cristos rugându-ne asupra cuvântului Său și permițând cuvântului Său să lucreze în noi și să distribuie bogățiile lui Dumnezeu în ființa noastră. Zi de zi trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său și să acumulăm bogățiile lui Cristos, să depunem aceste bogății și să fim constituiți cu aceste bogății.

El devine un depozit bogat a lui Cristos în noi și avem lapte și miere sub limbă. Suntem atât de saturați și umpluți cu Cristos încât revărsăm cu Cristos, picurăm cu Cristos și Îl împărțim pe Cristos altora pentru ca ei să fie satisfăcuți.

Fie ca noi să avem această practică zi de zi, o perioadă lungă de adunare a bogățiilor lui Cristos, având multe activități interioare înaintea Domnului și depozitând cu grijă bogățiile Sale în ființa noastră. Când facem aceasta, avem dulceața dragostei lui Dumnezeu și bogăția harului Său în noi și suntem capabili să împărțim ceva din Cristos altora, în special celor aflați în nevoie.

Amin, lapte și miere sub limbă! Amin, putem fi umpluți cu bogățiile lui Cristos în așa măsură încât să putem distribui aceste bogății celor nevoiași la momentul potrivit! Fie ca Domnul să ne învețe și să ne dea limba unui învățăcel, astfel încât să-i putem susține pe cei obosiți cu un cuvânt. Fie ca vorbirea noastră să fie sfințită și saturată de Domnul cu harul și dragostea Sa.

Umblăm în Cristos ca țara noastră vie și-L absorbim pe Cristos ca solul nostru bogat în care suntem înrădăcinați

Pe de o parte, Cristos, ca țara atotinclusivă, ne-a fost repartizat pentru ca noi să Îl putem savura și să ne împărtășim în duh din bogățiile Sale. Pe de altă parte, putem umbla în Cristos ca țara noastră vie și-L putem absorbi pe Cristos ca solul nostru bogat, în care suntem înrădăcinați, astfel încât să putem crește cu elementele pe care le absorbim din pământ (Coloseni 2:6-7; comp. cu 1 Corinteni 3:6, 9; Coloseni 2:19).

Dacă vrem să umblăm în țara bună, să umblăm în Cristos, trebuie să știm cum să absorbim solul bogat al acestei țări bune. Umblarea se referă la viața noastră, la acțiunile noastre, la modul nostru de viață și la modul în care ne comportăm. Modul în care ne comportăm, însăși ființa noastră și viața cu toate acțiunile noastre trebuie să fie în Cristos ca țara vie.

Putem avea acest fel de viață doar atunci când Îl absorbim pe Cristos ca solul bogat. În Coloseni 2:8-15, avem o descriere și o definiție completă a lui Cristos ca solul în care suntem înrădăcinați. Suntem înrădăcinați în Cristos și în El nu ne lipsește nimic.

Pe măsură ce ne facem timp să-L absorbim pe Cristos ca solul atotinclusiv, faptele din aceste versete devin experiența noastră. Este nevoie de timp pentru a face acest lucru și trebuie să ne facem timp să absorbim bogățiile lui Cristos într-un mod detaliat, astfel încât acestea să devină experiența noastră în viața noastră de zi cu zi.

În primul rând, în versetul 8 ni se spune că ar trebui să fim atenți ca nimeni să nu ne ducă departe prin filozofia și înșelăciunea lui deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile lumii, și nu după Cristos. Pe măsură ce Pavel ne îndeamnă să umblăm în Cristos și să fim înrădăcinați în El pentru a-L absorbi cu toate bogățiile Sale, ne spune și să fim atenți.

Trebuie să ne ferim de toate filozofiile, să ne ferim de datina oamenilor și să ne ferim de învățăturile lumii. Acestea ne pot duce departe. Ne pot zgudui. Ne vor îndepărta de țara bună.

În acel moment, în biserica din Colose, existau unele dintre aceste lucruri care operau pentru a-i distrage pe credincioșii în Cristos de la savurarea lui Cristos ca țara bună, iar elementul principal era cultura. Cultura este invenția principală, aspectul principal al vieții umane; această cultură invada biserica.

Într-un fel, putem spune că cultura nu este păcătoasă; este plină doar de elementele lumii, exprimate în tradiție și având o mulțime de activități. Cu toate acestea, acestea îi distrag pe oameni de la Cristos Însuși. Trebuie să fim convertiți de la cultura noastră la Cristos. Nu-i putem permite culturii să-L înlocuiască pe Cristos.

Ar trebui să umblăm în Cristos ca țară vie și să-L absorbim pe Cristos ca sol bogat în viața noastră de zi cu zi și nu ar trebui să fim constituiți sau împiedicați de cultura noastră. Trebuie să fim convertiți de la atâtea lucruri exterioare, inclusiv multe lucruri bune, care sunt separate de Cristos.

Uneori, s-ar putea să nu fim deranjați de cultura din mediul nostru, dar s-ar putea să avem o „cultură a vieții de biserică” sau o „cultură de biserică locală”. Putem face lucrurile într-un mod obișnuit în jurul nostru, dar fără a ne exersa duhul sau a-L contacta pe Domnul.

Fără să știm, suntem îndepărtați de savurarea lui Cristos. O, Doamne! Fie ca noi să fim atenți la aceste lucruri și să ne întoarcem în continuare către duhul nostru. Pe măsură ce ne întoarcem către Domnul și petrecem timp cu El pentru a absorbi bogățiile Sale, El, ca sol bogat în duhul nostru, ne va hrăni pentru a crește în viață, pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său pentru a vedea, a cunoaște, a savura și a experimenta bogățiile lui Cristos ca pământ bogat în care suntem înrădăcinați.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție pentru a Te absorbi ca pământ bogat în care suntem înrădăcinați. Aleluia, am fost înrădăcinați în Cristos ca țara bună și acum putem absorbi bogățiile lui Cristos petrecând timp cu El în cuvântul Său! Amin, Doamne, venim la Tine din nou și din nou doar pentru a Te savura! Vrem să umblăm în Cristos ca țară vie și să absorbim bogățiile lui Cristos ca pământul bogat în care suntem înrădăcinați. Umple-ne cu bogățiile Tale. Salvează-ne de a fi în cultura noastră, fiind astfel îndepărtați de savurarea lui Cristos. O, Doamne, vrem să Te savurăm! Vrem să ne exersăm duhul, indiferent de ce se întâmplă! Vrem să petrecem mult timp cu Tine în secret pentru a absorbi bogățiile Tale. Strălucește asupra noastră. Expune orice în noi care Îl înlocuiește pe Cristos ca fiind Cel preeminent și atotinclusiv. Ne dăm Ție, Doamne Isuse, pentru a umbla în Cristos ca țară vie și a absorbi bogățiile lui Cristos pentru a fi constituiți cu Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Suntem înrădăcinați în Cristos, în care locuiește toată plinătatea și suntem făcuți deplini în El

Primul element al lui Cristos ca pământul bogat în care suntem înrădăcinați este văzut în Coloseni 2:9, Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Cine este Cristosul în care suntem înrădăcinați? El este solul bogat și în El locuiește trupește plinătatea Dumnezeirii. El este o țară vie, un pământ bogat, iar acest pământ are o istorie bogată.

Astăzi știm că pământul nu este ceva mort, ci ceva viu; pământul nu este doar o bucată moartă de pământ sau un lucru inert, ci ceva viu care poate susține și viața. Pământul este dinamic, în continuă schimbare, iar substanța sa în continuă schimbare reflectă istoria mediului prin care a trecut.

Oamenii de știință ne pot spune, privind o bucată de sol, cât de veche este, prin ce mediu a trecut și ce proprietăți are pentru a susține viața. Suntem înrădăcinați într-un sol bogat, Cristosul atotinclusiv care a fost procesat și finalizat, și acum există multe elemente bogate în acest sol în care suntem înrădăcinați.

În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Plinătatea se referă nu doar la bogățiile lui Dumnezeu, ci la exprimarea bogățiilor lui Dumnezeu; ceea ce locuiește în Cristos nu este doar bogăția Dumnezeirii, ci mai mult, expresia bogățiilor a ceea ce este Dumnezeu (v. 9; 1:15, 19; 3:10-11).

Când suntem înrădăcinați în Cristos ca sol, când absorbim bogățiile lui Cristos ca fiind Cel atotinclusiv, chiar Cel în care locuiește toată plinătatea Dumnezeirii, suntem făcuți deplini în El! Amin, când suntem înrădăcinați în Cristos ca sol, suntem făcuți deplini în El; suntem umpluți cu toate bogățiile divine pentru a deveni expresia Sa (Efeseni 3:8, 19).

Atâta timp cât Îl absorbim, trimițându-ne rădăcinile adânc în El, petrecând timp cu El pentru a-L savura, suntem făcuți deplini în El. Acest cuvânt deplin implică perfecțiune și plenitudine; nu ducem lipsă de Cristos, ci mai degrabă suntem umpluți cu toate bogățiile divine pentru a deveni expresia Lui.

În Cristos, ca pământ, suntem umpluți, desăvârșiți, perfecționați, satisfăcuți și pe deplin aprovizionați; nu ducem lipsă de nimic în El (Filipeni 1:19).

Atâta timp cât rămânem în contact cu Domnul, absorbind bogățiile Sale, nu ducem lipsă de nimic în El. Ce Cristos bogat avem! În El locuiește trupește plinătatea Dumnezeirii. Această plinătate este inepuizabilă. Dumnezeu ne-a sădit într-un pământ bogat, iar acum suntem în Cristos, absorbindu-L ca pământ bogat.

Fie ca noi să petrecem zilnic timp pentru a absorbi bogățiile lui Cristos. Pe măsură ce Îl absorbim pe Cristos, savurându-L pe El, venind la cuvântul Său, savurăm plinătatea Dumnezeirii. Pe măsură ce absorbim bogățiile lui Cristos ca fiind Cel în care locuiește trupește plinătatea Dumnezeirii, în această plinătate am fost făcuți deplini. Aleluia, nu ducem lipsă de nimic!

Nu trebuie să ne închinăm îngerilor, care sunt ființe create de Dumnezeu, chiar duhuri care ne slujesc; acum trebuie doar să absorbim bogățiile lui Cristos. Tot ce este necesar a fost realizat și în Cristos suntem satisfăcuți, împliniți și mulțumiți. Cristos, ca sol, este istoria și misterul lui Dumnezeu cu toate bogățiile persoanei și proceselor Sale (Coloseni 2:2).

Tot ceea ce a realizat El, tot ceea ce a trecut și toată istoria Lui se află în solul bogat în care suntem înrădăcinați. Trebuie pur și simplu să ne facem timp să-L absorbim. El este plinătatea, iar această plinătate este atotinclusivă.

Când absorbim bogățiile lui Cristos ca plinătate, avem dreptate, sfințire, sfințenie, îndreptățire și tot ce avem nevoie. De fapt, nu știm de ce avem nevoie, dar atâta timp cât petrecem timp cu Domnul pentru a-L savura și a-L absorbi, vom fi împliniți din belșug și în El nu ne lipsește nimic, căci suntem făcuți deplini în El.

Fie ca să ne dăm seama că noi, credincioșii în Cristos, am fost sădiți în plinătate și ar trebui pur și simplu să absorbim hrană din ea. Când venim zilnic la Domnul în cuvântul Său pentru a-L absorbi în timpul nostru personal, intim, privat și spiritual cu El, descoperim că nu ducem lipsă de nimic.

Experiența crucificării și învierii Domnului ni se aplică nouă, căci în această plinătate avem tot ce ne trebuie! Suntem făcuți deplini în El, iar această plinătate ne face, împreună cu sfinții, plinătatea Celui care umple totul și în toți. Fie ca noi să-L vedem. Fie ca noi să-L savurăm. Fie ca noi să ne deschidem Lui.

Cristos, ca sol bogat, este Capul oricărei domnii și autorități (Coloseni 2:10). Când suntem înrădăcinați în El și absorbim bogățiile Sale, ne împărtășim din calitatea Sa de Cap. Slavă Domnului pentru Cristosul cel bogat în care suntem înrădăcinați!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai făcut să fim înrădăcinați în Cristos, solul bogat al țării bune. Aleluia, Cristos, ca sol, este Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii! Slavă Domnului, suntem înrădăcinați în Cristos ca plinătate și suntem făcuți deplini în El! Amin, Doamne, slavă Ție pentru că ai realizat totul și ai devenit un sol atotinclusiv pe care să-l absorbim! Ne deschidem Ție. Vrem să petrecem timp cu Tine. O, Doamne, ne adâncim rădăcinile în Tine, ca solul bogat, pentru a absorbi tot ceea ce Tu ești. Slavă Domnului, avem dreptate, sfințire, sfințenie și îndreptățire prin absorbirea bogățiilor lui Cristos, solul în care suntem înrădăcinați! Slavă Domnului, în Cristos nu ducem lipsă de nimic! Amin, Doamne, Tu ești totul pentru noi. Vrem să Te savurăm ca plinătatea universală, eternă, extinsă și atotinclusivă! Aleluia, suntem înrădăcinați în această plinătate și în ea suntem făcuți deplini, desăvârșiți și perfecți! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We are Rooted in Christ in whom All Fullness Dwells and we are made Full in Him, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 27 cu tema: Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună — porția noastră repartizată (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca fiind Cel preeminent și atotinclusiv pentru a fi casa și împărăția lui Dumnezeu

22/03/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos, ca fiind Cel preeminent și atotinclusiv, este porția repartizată sfinților, iar astăzi trebuie să savurăm bogățiile nepătrunse ale lui Cristos în Duhul dătător de viață din belșug pentru a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos, casă a lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu!

Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv astăzi în viața noastră de zi cu zi. Continuăm să savurăm bogățiile Tale nepătrunse, ca să putem zidi casa lui Dumnezeu și să aducem împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

Săptămâna aceasta venim la cartea Coloseni, în special la primele două capitole, și ne concentrăm asupra subiectului: Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună — porția noastră repartizată.

Ce Cristos minunat avem! Noi, credincioșii în Cristos, trebuie nu doar să-L cunoaștem pe Cristos; trebuie să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos. Trebuie să citim Biblia și să vedem numeroasele aspecte minunate ale Cristosului atotinclusiv pentru a le experimenta, savura și exprima în viața noastră de zi cu zi.

De multe ori Îl experimentăm pe Cristos, dar s-ar putea să nu-L savurăm; toți credincioșii în Cristos îl experimentează pe Cristos în multe feluri, dar s-ar putea să nu-L savureze.

Pe de o parte, atunci când ne exersăm duhul și învățăm să-L contactăm pe Domnul pe parcursul zilei, Îl experimentăm pe Cristos. Pe de altă parte, trebuie nu doar să-L experimentăm pe Cristos, ci și să-L savurăm pe Cristos. Nevoia noastră astăzi este să Îl savurăm pe Cristos. Cu toții trebuie să recunoaștem că ne lipsește savurarea lui Cristos.

S-ar putea să știm multe. S-ar putea să știm despre Cristosul atotinclusiv, s-ar putea să știm că El este de o bogăție nepătrunsă, dar aceasta poate rămâne doar o cunoștință pentru noi; s-ar putea să nu experimentăm, să nu savurăm și să nu exprimăm pe acest Cristos bogat. Ceea ce avem nevoie astăzi este să învățăm să Îl savurăm pe Cristos.

Savurarea noastră din Cristos, însă, se bazează pe experimentarea noastră cu Cristos. Nu este vorba doar de a-L cunoaște pe Cristos sau de a avea o revelație cu privire la El; este ceva ce ține de a Îl savura pe Cristos.

Când Îl savurăm pe Cristos și Îl experimentăm pe Cristos, îl vom exprima pe Cristos. Cristosul pe care îl experimentăm și pe care savurăm va fi exprimat prin noi. Pe măsură ce analizăm cu rugăciune cărțile din Noul Testament pentru a vedea aspectele minunate ale Cristosului atotinclusiv pentru a-L experimenta și a-L savura, pentru a-L exprima, venim la cartea Coloseni.

Ce revelație minunată a lui Cristos vedem în cartea Coloseni! Fie ca Domnul să lumineze ochii inimilor noastre pentru ca noi să-L vedem pe Cristos, să-L cunoaștem pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos așa cum se vede în cartea Coloseni!

Cristos, ca fiind Cel preeminent și atotinclusiv, este porțiunea repartizată sfinților

Coloseni 1:12 ne spune că am fost calificați de Tatăl pentru o porțiune repartizată, chiar pentru o parte din porțiunea repartizată sfinților în lumină. Chiar de la începutul acestei cărți, Pavel ne spune că noi, credincioșii în Cristos, trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu Tatăl care ne-a calificat pentru o parte din porțiunea repartizată sfinților în lumină.

Aceasta se referă cu siguranță la imaginea țării bune din Vechiul Testament, unde poporului lui Israel i s-a repartizat fiecăruia o porțiune din țara bună după ce i-au învins și i-au alungat pe oamenii de acolo. Porțiunea repartizată ne aduce înapoi la repartizarea țării bune din Vechiul Testament.

Cel mai probabil, Pavel avea o imagine completă a acelei situații în care copiii lui Israel intrau în țara bună și li se repartizau porțiuni în țară. Fiecărei seminții din Israel i s-a dat o bucată de țară ca moștenire pentru a se bucura de ea.

Apostolul Pavel a aplicat acest lucru la noi, credincioșii din Noul Testament; astăzi ni s-a repartizat o porțiune. Cristos, ca fiind Cel preeminent și atotinclusiv, este porția repartizată sfinților în lumină. Țara bună a fost un lucru important în Vechiul Testament; scopul lui Dumnezeu putea fi împlinit doar în țara bună.

Poporul lui Dumnezeu a decăzut în Egipt și a fost în sclavie acolo timp de patru sute de ani, iar Dumnezeu a decis să-i salveze prin Moise și să-i scoată din Egipt. Eliberarea lor din Egipt a fost doar primul pas; după ce au ieșit din Egipt și au traversat Marea Roșie, au rătăcit prin pustie și apoi au intrat în țara bună.

Țelul lui Dumnezeu în salvarea poporului Său din Egipt nu a fost doar ca ei să fie liberi, ci să intre în țara bună unde să poată zidi templul lui Dumnezeu ca și casă a Lui și să fie împărăția lui Dumnezeu pentru stăpânirea Lui pe pământ.

Intenția lui Dumnezeu în eliberarea noastră din Egipt nu este doar ca noi să fim mântuiți și apoi să mergem în cer; intenția Lui este ca noi să intrăm în savurarea lui Cristos ca fiind Cel preeminent și atotinclusiv ca porție a noastră repartizată, realitatea țării bune.

Nu ar trebui să ne mulțumim niciodată doar cu faptul că suntem mântuiți de la pierzare. Îi lăudăm și Îi mulțumim Domnului că avem viața eternă a lui Dumnezeu și suntem mântuiți de la pierzarea eternă, păcatele noastre sunt iertate și suntem răscumpărați.

Dar vrem să mergem mai departe și să ajungem la țelul lui Dumnezeu, care este ca noi să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca porție a noastră.

Țelul lui Dumnezeu cu poporul Său în Vechiul Testament a fost să-i aducă într-o țară bună și spațioasă, în care curge lapte și miere. Toate experiențele lor din Egipt, traversarea Mării Roșii, rătăcirea prin pustie și traversarea râului Iordan sunt pentru aceasta, pentru ca ei să savureze țara bună, astfel încât să poată fi zidiți ca și casă a lui Dumnezeu și împărăția Lui.

Poate că astăzi ne aflăm în pustia sufletului nostru, savurându-L pe Cristos ca mană zilnică, iar acest lucru este minunat, căci suntem pe drumul spre țara bună; totuși, nu ar trebui să ne mulțumim cu asta. Trebuie să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos ca fiind Cel atotinclusiv, porția noastră repartizată de Dumnezeu.

Țara bună este tipul reprezentativ perfect, complet și cel mai minunat al lui Cristos, fiind atât de atotinclusiv, abundent, plin de viață și fără nici o lipsă. Ce Cristos avem!

Când intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv, când suntem constituiți cu bogățiile lui Cristos, putem zidi biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu și aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Porția repartizată sfinților în lumină se referă la porția de moștenire, așa cum este ilustrată de repartizarea țării bune al Canaanului, dată copiilor lui Israel ca moștenire (Iosua 14:1).

Țara bună dată copiilor lui Israel era bogată și atotinclusivă, având tot ce le trebuia pentru a exista, a trăi și a fi poporul lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Cristosul preeminent și atotinclusiv este tot ce ne trebuie pentru a exista, a trăi și a zidi biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Slavă Tatălui că ne-a calificat pentru o parte din porția repartizată sfinților în lumină, adică pentru ca noi să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristosul preeminent și atotinclusiv!

Acum, că suntem în Cristos ca țară bună, fiind în duhul nostru contopit, ducem bătălia în Domnul, ne ostenim asupra lui Cristos, trăim și umblăm în Cristos și zidim biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Îți mulțumim, Tată, că ne-ai calificat pentru o parte din porția repartizată sfinților în lumină! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am fost calificați să-L savurăm pe Cristosul preeminent și atotinclusiv ca porție repartizată nouă de Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi doar pentru a Te savura. Slavă Domnului că am fost eliberați de sub autoritatea întunericului și am fost transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai adus în Cristos, în Cristosul atotinclusiv ca porție repartizată nouă de Dumnezeu. Îți mulțumim nu numai pentru că ne-ai mântuit și ne-ai salvat de la pierzarea eternă, ci, mai mult decât atât, pentru că ne-ai dat o porție repartizată din Cristos pentru savurarea noastră. Vrem să savurăm Tine astăzi. Vrem doar să Te savurăm. Ne dăm Ție pentru a ne împărtăși bogățiile nepătrunse ale lui Cristos ca porție a noastră în duhul nostru. Amin, Doamne, stăm în Cristos, umblăm în Cristos, suntem înrădăcinați în Cristos, Îl savurăm pe Cristos, îl experimentăm pe Cristos și suntem zidiți în Cristos! Slavă Domnului!

Savurăm bogățiile nepătrunse ale lui Cristos pentru a fi zidiți ca și casă și împărăție a lui Dumnezeu

Dacă citim primele două capitole din Coloseni, nu putem să nu observăm că Pavel avea în vedere țara bună care a fost repartizată poporului Israel atunci când vorbea despre experiența noastră ca și creștini. În Coloseni 1:12 ne spune că Cristos este porția repartizată sfinților, apoi în 2:6 ne spune să umblăm în Cristos și în versetul 7 spune în continuare că suntem înrădăcinați în Cristos.

Suntem înrădăcinați în Cristos ca țară bună, solul și umblăm în Cristos ca țară bună pentru a lua în stăpânire țara. Când Pavel a scris aceasta, el avea în minte repartizarea țării bune din Vechiul Testament.

Nouă, credincioșilor în Cristos, nu ni s-a repartizat o porție dintr-o țară fizică; este Cristosul atotinclusiv ca Duh dătător de viață (Coloseni 2:6-7; Galateni 3:14). Trebuie să înțelegem că țara bună a Canaanului este un tip reprezentativ al lui Cristos cel bogat și atotinclusiv, ca Duh dătător de viață pentru savurarea noastră.

Țara îl semnează nu doar pe Cristosul atotinclusiv, ci în special pe Cristosul atotinclusiv ca Duh dătător de viață. Cristos este atotinclusiv și, atât în Evanghelii, cât și în Epistole, vedem multe aspecte ale bogățiilor nepătrunse ale lui Cristos.

El este viața, lumina, calea, pâinea vieții, apa vie, dreptatea, sfințenia, pacea, bucuria, răbdarea, îndurarea și atâtea alte lucruri minunate. Dar cum Îl putem savura pe Cristosul atotinclusiv ca porție a noastră repartizată de Dumnezeu? Prin faptul că El este Duhul dătător de viață în duhul nostru.

Prin regenerare, am fost înrădăcinați în Cristos ca țară bună și am fost aduși în El ca țară bună; acum trebuie să absorbim bogățiile Sale și să umblăm în El, să-L luăm în stăpânire și să ne împărtășim din bogățiile Sale nepătrunse.

Cristosul atotinclusiv este finalizat și realizat ca Duhul dătător de viață; atunci când ne exersăm duhul și trăim în duhul contopit, Îl savurăm pe Cristosul preeminent și atotinclusiv cu toate bogățiile Sale nepătrunse pentru zidirea bisericii.

În Vechiul Testament, poporul lui Israel a luat în stăpânire țara bună, fiecare cu porția lui repartizată, și au muncit asupra pământului, au cules roadele bogate ale țării și au trăit datorită țării.

Mai mult, aveau un surplus de adus lui Dumnezeu la sărbătorile lor stabilite la templu pentru a se ospăta cu Dumnezeu și a zidi casa lui Dumnezeu, chiar pentru a fi împărăția lui Dumnezeu în țara bună.

Astăzi, trebuie să facem același lucru în domeniul spiritual. Trebuie să savurăm bogățiile nepătrunse ale lui Cristos în Duhul dătător de viață prin exersarea duhului nostru, pentru a fi zidiți ca și casă a lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Cristosul nostru este atât de bogat! El este realitatea grâului, orzului, rodiilor, măslinelor, viței de vie și a atâtor alte aspecte. Trebuie nu doar să-L cunoaștem ca atare, ci și să experimentăm și să savurăm bogățiile nepătrunse ale lui Cristos pentru a zidi Trupul lui Cristos ca și casă a lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu.

Facem acest lucru pur și simplu întorcându-ne de la mintea noastră la duhul nostru și chemând numele Domnului. Fie ca noi să fim înnoiți și întăriți în ceea ce privește exersarea duhului nostru; nu este vorba despre a striga cu voce tare, Doamne Isuse, ci despre exersarea ființei noastre interioare.

Cristos trebuie să fie real și personal pentru noi în bogățiile Sale nepătrunse. Bogățiile țării bune simbolizează bogățiile nepătrunse ale lui Cristos în diferite aspecte, ca rezervă îmbelșugată pentru credincioșii Săi în Duhul Său (Deuteronom 8:7-10; Efeseni 3:8; Filipeni 1:19).

Când savurăm bogățiile nepătrunse ale lui Cristos, noi, credincioșii în Cristos, suntem zidiți pentru a fi Trupul lui Cristos, casa lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu (Efeseni 1:22-23; 2:21-22; 1 Timotei 3:15; Matei 16:18-19; Romani 14:17).

Pe de o parte, suntem zidiți pentru a fi casa lui Dumnezeu pentru expresia Sa. Pe de altă parte, suntem împuterniciți și întăriți să luptăm bătălia în Domnul și să învingem dușmanii lui Dumnezeu. Dușmanii sunt întotdeauna învinși atunci când Îl savurăm pe Cristos!

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi, cei care savurează și experimentează bogățiile nepătrunse ale lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos ca și casă a lui Dumnezeu și împărăție a lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a ne împărtăși astăzi din bogățiile nepătrunse ale lui Cristos. Aleluia, Cristosul atotinclusiv este porția noastră repartizată de Dumnezeu și Îl putem savura astăzi în și ca Duh dătător de viață! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a chema numele Tău din adâncul ființei noastre. O, Doamne Isuse! Ne deschidem Ție! Te luăm ca țara noastră bună. Savurăm bogățiile Tale în duh. Amin, Cristosul nostru preeminent și atotinclusiv are multe bogății nepătrunse pentru a fi rezerva îmbelșugată pentru noi în Duhul Său! Aleluia, Duhul dătător de viață este cu duhul nostru astăzi și ne putem exersa duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a fi umpluți de bogățiile Sale! Amin, Doamne, fie ca nu numai să cunoaștem despre bogățiile lui Cristos, ci și mai mult, să savurăm bogățiile nepătrunse ale lui Cristos în duh și să fim zidiți ca Trup al lui Cristos! Vrem să savurăm bogățiile lui Cristos, pentru ca biserica să poată fi zidită ca și casă a lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Preeminent and All-inclusive One to be God’s House and Kingdom, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 27 cu tema: Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună — porția noastră repartizată (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, Îl vom trăi pe Cristos ca viața noastră de supunere

20/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Mântuirea ne aduce nu numai bucurie, ci și supunere, căci viața de supunere a Domnului este infuzată în noi prin regenerare, iar noi ne supunem Domnului și unii altora; Îl lăudăm pe Domnul pentru viața Sa de supunere, care a dus la a fi făcut Domn al tuturor, înălțat la cel mai înalt loc din univers!

Slavă Domnului Isus Cristos, Dumnezeul care a devenit om și omul care a devenit Dumnezeu și care a fost făcut Domn al tuturor! În numele Lui, toate genunchii se vor pleca și orice limbă va mărturisi deschis că Isus este Domnul! Aleluia!

Săptămâna aceasta, am considerat cu rugăciune și am savurat cunoașterea și luarea lui Cristos ca model al nostru, așa cum se vede în Filipeni capitolul 2. Ce Cristos minunat avem! El este modelul nostru. El a trecut printr-un proces special, pe care Pavel îl descrie în versetele de la 5 la 11 din Filipeni 2, iar Acesta a devenit modelul nostru; trebuie să lăsăm ca mintea Sa să fie în noi astăzi.

El era egal cu Dumnezeu, dar nu a considerat aceasta o comoară de apucat și păstrat. Mai degrabă, S-a golit pe Sine Însuși, lăsând deoparte ceea ce poseda – chipul lui Dumnezeu. Forma și expresia exterioară a dumnezeirii Sale au fost lăsate deoparte și El a devenit asemenea oamenilor. A fost găsit la chip ca om și S-a smerit și mai mult, devenind ascultător până la moarte – moartea crucii.

S-a smerit pe Sine însuși până la capăt și a fost ascultător până la moarte. El a creat supunerea; Dumnezeu reprezintă autoritatea, iar Cristos a venit să creeze supunere, pentru ca să existe autoritate și supunere.

Apoi, după ce a fost ascultător până la moarte și a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit, a fost înălțat de Tatăl și înălțat în rang până la cel mai înalt grad. Dumnezeu I-a dăruit numele care este mai presus de orice nume. Acum, în numele lui Isus, fiecare om este mântuit, iar El este Domnul tuturor! Slavă Domnului!

Principiul aici este că cineva cu cea mai înaltă viață și poziție ar fi dispus să trăiască într-un mod smerit. Aici îl vedem pe Dumnezeu care a devenit om, fiind ascultător de Tatăl, trăind prin viața divină în toate lucrurile și alegând să trăiască într-un mod smerit, fără răzvrătire și fără opinii.

El este modelul nostru. El este modelul nostru nu doar în mod obiectiv, ci și în mod subiectiv, adică într-un mod experimental. El lucrează în noi ca Dumnezeul care locuiește în noi. El trăiește în noi și este exprimat prin noi. Slavă Domnului!

Putem lua viața crucificată ca model al nostru, astfel încât ușa să fie deschisă pentru ca învierea să vină și să ne aducă în puterea învierii!

Cristos S-a smerit pe Sine până la capăt și a fost înălțat în rang de Dumnezeu ca Om pentru a fi Domnul tuturor

Dacă citim Filipeni 2:5-11, putem crede că este ușor să înțelegem cât de mult S-a smerit Domnul Isus, S-a golit pe Sine și a învățat ascultarea chiar până la moarte, iar apoi Dumnezeu L-a înălțat în rang până la cel mai înalt grad. Putem crede că înțelegem și are sens, că Domnul a trecut printr-un astfel de proces, iar rezultatul final este uimitor.

Însă această porțiune este atât misterioasă, cât și ușor de înțeles greșit, căci aici vedem autoritate și supunere. Aici vedem cum Dumnezeu a devenit om și S-a golit de forma exterioară a divinității Sale, smerindu-Se și devenind ascultător de Dumnezeu.

Făcând aceasta, El și-a asumat un risc; S-ar fi putut întoarce în gloria Sa ca Fiu al lui Dumnezeu fie după ce S-a smerit până la capăt și a fost ascultător până la moarte, fie forțându-Se să se întoarcă în glorie. Dacă Domnul ar fi realizat o supunere perfectă și pură, Tatăl L-ar fi readus în glorie, și asta s-a și întâmplat.

Domnul Isus a putut să se întoarcă pentru că a realizat o supunere perfectă și pură. Chiar dacă suferință după suferință a fost acumulată asupra Lui, El a rămas absolut supus. Nu a existat nicio răzvrătire în El. Nu a existat nicio reacție negativă din partea Lui. Nu a căutat să scape de procesul de smerire și umilință.

Nu a căutat să umple ceea ce fusese golit din El; mai degrabă, a vrut să fie adus la Dumnezeu prin acest proces de smerire și supunere. Slavă Domnului, pentru că Cristos S-a smerit pe Sine însuși până la capăt, Dumnezeu L-a înălțat în rang nespus și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume (Filipeni 2:9)!

Acum, în Numele lui Isus, se va pleca orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă va mărturisi deschis, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domn (vv. 10-11). Cât de scump și minunat este Numele lui Isus! Nu este alt nume în univers ca El!

Când a fost pe cruce, El a declarat: „S-a isprăvit”. Aceasta nu însemna doar că mântuirea fusese asigurată, ci că tot ce a spus El fusese împlinit. El a realizat și a creat supunerea, iar Tatăl L-a aprobat, L-a apreciat și L-a înălțat în rang până la cel mai înalt grad.

Domnul Isus a primit un nume care este mai presus de orice nume și în numele Lui este gloria și puterea! În numele lui Isus, fiecare genunchi se va pleca și fiecare limbă va mărturisi deschis că Isus este Domnul!

Slavă Domnului! Isus este Domnul! Mărturisim că Isus este Domnul! Mărturisim deschis că numele lui Isus este cel mai înalt nume din univers! Din momentul în care Domnul Isus a înviat, s-a înălțat și a fost întronat de Tatăl, El nu a fost doar Dumnezeu, ci și Domn al tuturor!

El a fost făcut de Dumnezeu Domn al tuturor în umanitatea Sa și a devenit Domn peste toate lucrurile! Ce minunat! El a fost Dumnezeu și a rămas Dumnezeu, dar a devenit și Domn al tuturor! El este Cristosul în relația cu biserica și este Domn în relația cu toate lucrurile și cu Dumnezeu! Slavă Domnului!

Aceasta a fost intenția Domnului de la bun început, când s-a decis în Dumnezeire că Tatăl reprezintă autoritatea, iar Fiul reprezintă supunerea. Când Domnul Isus a ieșit de la Dumnezeu, El nu a intenționat să se întoarcă prin divinitatea Sa; mai degrabă, El a intenționat să se întoarcă prin înălțarea în rang Sa ca om.

Domnul Isus a menținut principiul supunerii; El S-a supus Tatălui în toate lucrurile și până la capăt și a fost înălțat în rang de Dumnezeu. Extraordinar! Domnul Isus S-a întors în cer prin faptul că este om și este supus în formă de om; de aceea a fost înălțat în rang de Dumnezeu!

Când S-a încarnat, Domnul Isus Și-a luat rămas bun de la forma Sa divină pentru o vreme și a luat carnea ca formă a Sa. Nu a existat nicio urmă de neascultare în El; El S-a supus lui Dumnezeu până la capăt. Prin urmare, El a fost înălțat în rang de Dumnezeu în umanitatea Sa.

Deși Cristos a ieșit din glorie în umanitate, ca urmare a supunerii Sale perfecte și pure, El a fost înălțat în rang de Dumnezeu până la cel mai înalt vârf și gloria I-a fost acordată ca om! Slavă Domnului!

El și-a revendicat gloria nu cerând-o de la Dumnezeu, bazându-se pe faptul că este Dumnezeu, ci pe baza supunerii Sale față de Dumnezeu ca om! Acum există un om în glorie, Isus Cristos, omul-Dumnezeu!

El a învățat ascultarea prin suferință (Evrei 5:8), a avut adevărata supunere în ciuda suferinței și El este acum viața de ascultare în duhul nostru! Când vedem aceasta, când înțelegem principiul autorității și al supunerii, vom realiza și că nu există păcat mai mare sau mai urât decât răzvrătirea. De asemenea, nu există nimic mai important decât supunerea. Slavă Domnului!

Cât de bine este să fim iluminați să-L vedem pe Domnul în acest fel și chiar să ne deschidem către El și să-I spunem:

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru încarnarea Ta. Te lăudăm că ai devenit om, ieșind din glorie pentru a fi îmbrăcat cu umanitate și a fi găsit la înfățișare ca om. Îți mulțumim că Te-ai smerit până la capăt, fiind ascultător până la moarte. Doamne, Te lăudăm pentru supunerea Ta perfectă și adevărată. Îți mulțumim că ai creat supunere. Ne deschidem Ție astăzi. Ne deschidem distribuirii Tale interioare. Distribuie-Te în noi. Trăiește în noi o viața de supunere față de Dumnezeu și față de cei din jurul nostru. Vrem doar să Te lăsăm să trăiești în noi. Întărește-ne credința. Te lăsăm să fii exprimat prin noi în supunerea Ta perfectă și pură. O, Doamne, Te lăudăm! Te lăudăm pentru că ești înălțat de Tatăl! Lăudăm numele lui Isus, cel mai înalt nume din univers! Aleluia, Isus, omul, a fost făcut de Dumnezeu, Domn al tuturor! Slavă Domnului, cel mai înalt nume din univers este numele lui Isus! Ne place să chemăm Numele Tău, Doamne! Isus Cristos este Domnul tuturor!

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, Îl vom trăi pe Cristos ca viața noastră de supunere

Când am fost mântuiți, nu numai că am intrat în savurarea lui Cristos, ci și în împărăția lui Dumnezeu. Mântuirea nu aduce doar bucurie; aduce și supunere (Romani 1:5; 16:19, 26; Tit 3:1).

Pe de o parte, am primit viața Domnului în duhul nostru și ne-am născut din Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu. Pe de altă parte, am intrat în împărăția lui Dumnezeu și acum Îl experimentăm pe Domnul ca viața noastră de supunere.

Doar cei supuși vor experimenta plinătatea mântuirii. Trebuie să fim supuși, așa cum Domnul a fost supus. El este modelul nostru; învățăm de la El. El a trăit o viața de supunere și ascultare și a devenit sursa mântuirii noastre prin ascultare (Evrei 5:8-9).

Domnul are voia Sa permisivă, dar are voia Sa perfectă; în voia Sa perfectă, El vrea să câștige mulți care Îi sunt supuși pentru ca El să poată face ceea ce vrea El să facă. Dar în voia Sa permisivă, El permite multe lucruri și situații pe care noi vrem să le întâmple, dar El nu este mulțumit de noi în acestea. O, Doamne!

Fie ca în ființa noastră să fie stabilit că ne dorim voia Sa perfectă. Fie ca să ne fie clar că Îl trăim pe Cristos ca viața noastră de supunere. Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, supunerea este un lucru simplu. Dumnezeu este credincios să ne aducă la întâlnirea cu autoritatea Sa și, când vedem autoritatea Sa, pur și simplu ne vom supune.

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, cunoașterea voinței lui Dumnezeu este un lucru simplu. Pur și simplu Îl vom trăi pe Cristos ca viața noastră de supunere, căci Domnul ne-a dat viața Sa.

Trebuie să ne dăm seama că, în calitate de credincioși în Cristos, avem viața Domnului. Domnul Isus, care a fost supus de-a lungul vieții Sale, ne-a dat deja viața Sa de supunere (Ioan 11:25).

Fiecare credincios în Cristos are viața de supunere a Domnului în duhul său. Dar nu fiecare credincios în Cristos Îl cunoaște pe Cristos ca model, astfel încât să-I permită Domnului să trăiască o astfel de viață în noi.

Dacă vedem supunerea Domnului, vom urî răzvrătirea noastră. Dacă vedem cum Fiul a suferit și a fost smerit până la capăt, creând supunere, vom sta departe de orice răzvrătire. Numai atunci când cunoaștem și vedem principiul supunerii putem sluji cu adevărat lui Dumnezeu. Dumnezeu acceptă slujirea numai de la cei care I se supun, așa cum Domnul I s-a supus.

Viața de supunere a Domnului este în noi. Acum suntem în procesul de a învăța să fim ascultători de Domnul prin lucrurile pe care le suferim. Suferința este porția noastră. Învățăm să fim ascultători în suferință.

Când Domnul Isus a venit pe pământ, El nu a adus ascultarea cu El; dimpotrivă, a învățat-o prin suferință. Nu avem ascultare în ființa noastră naturală, dar avem viața de supunere a Domnului în duhul nostru. Domnul Isus este sursa mântuirii noastre prin ascultare.

Acum avem ascultare prin credință. Dumnezeu ne-a mântuit cu speranța că ne vom supune voinței Sale. Voința Lui ne este clarificată atunci când ne supunem Domnului. Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, vom realiza pur și simplu că avem viața de supunere a Domnului în noi și vom trăi această viață.

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, supunerea va fi un lucru simplu și vom cunoaște voia lui Dumnezeu. Cum se poate întâmpla asta? De ce este așa? Pentru că Domnul Isus, care a fost supus de-a lungul vieții Sale, ne-a dat deja viața Sa de supunere.

Acest lucru este foarte practic pentru noi în viața noastră de zi cu zi. Trebuie să ne rugăm Domnului pentru asta. Chiar și în viața noastră de zi cu zi, în multe lucruri mici și mari, trebuie să trăim în principiul supunerii, realizând că Domnul ne-a dat viața Lui de supunere.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat viața Ta de supunere. Îți mulțumim că ai devenit o ființă umană și ai trecut prin toate procesele. Îți mulțumim că ești supus lui Dumnezeu până la capăt. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem bucurie și avem supunere! Ce minunat e că viața de supunere a Domnului este a noastră, căci El ne-a dat viața Lui de supunere astăzi! Amin, Doamne, fie ca noi să fim supuși așa cum Domnul a fost supus. Te luăm ca sursă a mântuirii noastre prin supunere. Fie ca noi să ne supunem voinței Tale. Amin, Doamne, fie ca noi să întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, astfel încât supunerea să fie un lucru simplu. Amin, Doamne, Îți mulțumim că nu ești doar pe tronul din ceruri, ci și mai mult, că ești viața noastră de supunere în duhul nostru! Aleluia, Domnul Isus ca om este pe tron, pe cel mai înalt vârf din univers și, în același timp, El este în noi ca viață a noastră de supunere astăzi! Amin, Doamne, învață-ne să trăim o viață de supunere. Vrem să Te urmăm pas cu pas împreună, până când vom deveni sfinții Tăi biruitori, savurându-Te la ospățul nunții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Meet God’s Authority, we will Live out Christ as our Life of Submission, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 26 cu tema: Să-L cunoaștem și să-L luăm pe Cristos ca model al nostru (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos a învățat ascultarea prin suferință și noi slujim în principiul supunerii

19/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Autoritatea și supunerea sunt un lucru măreț, căci ar trebui să ne supunem autorității, iar singurul care se poate supune este Cristos Însuși, așa că trebuie să lăsăm mintea lui Cristos să fie în noi; Cristos a învățat ascultarea prin suferință și a creat supunere, iar El este în noi astăzi! Amin!

Înainte de a ne putea supune lui Dumnezeu, trebuie să vedem că nu există supunere în noi; supunerea este doar în Cristos, căci El a creat supunerea și a perfecționat-o prin lucrurile pe care le-a suferit în viața Sa de zi cu zi.

Trebuie să vedem și să cunoaștem supunerea Fiului. El a fost Dumnezeu care a devenit om și, ca om, S-a golit pe Sine și S-a smerit până la capăt. Mai întâi, S-a golit pe Sine; a lăsat deoparte gloria exterioară a divinității Sale și S-a coborât pentru a fi om, chiar pentru a fi un sclav umil.

Apoi, S-a umilit; în umanitatea Sa, S-a umilit și a devenit ascultător de Dumnezeu până la capăt. Și-a fixat inima să fie sclav; El a fost dispus să fie restricționat în timp și spațiu ca om.

Dacă citim Evangheliile, suntem pur și simplu uimiți, căci Domnul Isus a fost Însuși Dumnezeu, totuși El a devenit om, S-a umilit până la capăt și a fost ascultător de Dumnezeu, chiar până la moarte.

El a fost ascultător de Tatăl; această ascultare în Dumnezeire este cel mai minunat lucru din univers. Viața Sa este acum în noi. El poate fi ascultător în noi. El poate asculta de Dumnezeu și poate fi supus lui Dumnezeu în noi. Mintea Sa este în noi.

Dacă doar ne întoarcem către El, dacă ne întoarcem inima către El și ne exersăm duhul pentru a-L atinge și a fi una cu El, El poate trăi această viață în noi.

Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem către Domnul în duh și să-L luăm ca viață și persoană a noastră. Fie ca noi să venim la El în cuvântul Său și să-L lăsăm să ne infuzeze cu Sine Însuși, astfel încât să putem avea mintea lui Cristos astăzi.

Fie ca El să câștige o continuare în noi. Fie ca noi să fim reproducerea și continuarea Lui, cei care trăiesc același fel de viață astăzi, fiind în duhul nostru contopit.

Când trăim una cu Domnul, El în noi se poate supune soțului sau soției noastre în Domnul, căci viața Lui este o viață de supunere. Când suntem un singur duh cu El în viața noastră de zi cu zi, ne putem supune prezbiterilor și persoanelor aflate în autoritate în societate, căci supunerea Domnului devine supunerea noastră.

Fie ca noi să cunoaștem supunerea lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu și fie ca El să-L lăsăm să trăiască în noi astăzi.

Domnul a învățat ascultarea prin suferință: El a creat supunere

Evrei 5:8 ne spune că ascultarea Domnului a fost învățată prin suferință; El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit. Este adevărat că Dumnezeu nu are nevoie să învețe nimic, căci El știe deja totul; însă chiar dacă Cristos era Fiul lui Dumnezeu, El a învățat ascultarea din lucrurile pe care le-a suferit.

În dumnezeirea Sa, El era egal cu Dumnezeu și era una cu Dumnezeu. Dar El nu fusese încă făcut Domn peste toate; a fi făcut Domn peste toate era ceva bazat pe ceea ce El a făcut.

Divinitatea lui Isus este ceva bazat pe ceea ce este El; a fi Dumnezeu a fost poziția Sa originală. Dar atingerea poziției de Domn al tuturor s-a bazat pe ceea ce El a făcut. El a renunțat la forma Sa divină pentru a deveni om și a menținut pe deplin principiul supunerii.

Această porțiune din Filipeni 2:5-11 este una profundă, foarte dificil de explicat și foarte controversată. Dar, în același timp, este un pasaj extrem de divin, căci ne arată ceva despre Dumnezeire.

Se pare că a existat o conferință în Dumnezeire la început și s-a făcut un plan pentru a crea universul. În acest plan, persoanele divine ale Dumnezeirii au fost de acord între ele și au ajuns la înțelegerea că Tatăl va fi reprezentarea autorității.

De asemenea, s-a convenit ca Fiul să devină om pentru a putea crea supunere, chiar pentru a reprezenta principiul supunerii. Aceasta nu înseamnă că Fiul este inferior Tatălui. Mai degrabă, pentru că Tatăl este autoritatea, trebuie să existe supunere.

Satan s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și mulți dintre îngeri l-au urmat în răzvrătirea sa. Dumnezeu a creat două feluri de ființe: îngerii, care sunt duhuri, și omul, care este un suflet.

Dumnezeu știa dinainte că îngerii se vor răzvrăti și omul va falimenta și Și-a dat seama că autoritatea Lui nu putea fi construită pe îngeri sau pe urmașii lui Adam. Ce decizie armonioasă a fost aceasta în Dumnezeire și ce lucru minunat este să vezi că a fost dusă la îndeplinire!

Fiul a fost dispus să Se golească de Sine și să devină un om creat și El a fost reprezentarea supunerii față de autoritate.

Omul s-a răzvrătit și a păcătuit și era nevoie de un om autentic care să creeze supunere și să fie pe deplin supus lui Dumnezeu. Numai prin supunerea unui om putea fi stabilită autoritatea lui Dumnezeu.

Așadar, Domnul Isus a venit pe pământ pentru a deveni om, chiar o creatură, un sclav, pentru a învăța ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și a creat supunerea.

A suferit foarte mult. Suferința face parte din existența umană; nu ar trebui să ne temem de suferință. Cristos a trecut prin multe suferințe și a învățat ascultarea și a perfecționat supunerea prin lucrurile pe care le-a suferit.

Suferința i-a adus ascultare. Adevărata supunere se găsește atunci când există încă ascultare în ciuda suferinței. Noi nu avem ascultare adevărată. Doar Domnul Isus are și chiar este ascultare adevărată.

Când a devenit om, Și-a asumat un risc; odată ce a ieșit din forma lui Dumnezeu, exista posibilitatea ca El să nu se mai poată întoarce ca om. Dacă El, Domnul Isus, nu ar fi fost supus, El ar fi putut recupera forma divină a dumnezeirii Sale doar în poziția Sa de Fiu al lui Dumnezeu; cu toate acestea, principiul supunerii ar fi fost încălcat pentru totdeauna.

Dar Domnul Isus a devenit om, S-a golit pe Sine și S-a umilit și a desăvârșit supunerea; El a fost pe deplin supus lui Dumnezeu și a întemeiat supunerea. Din această cauză, Dumnezeu L-a putut ridica înapoi și face Domn peste toate.

Cristos S-a umilit pe Sine până la capăt pentru a deveni ca un rob umil și a fost ascultător de Dumnezeu până la moarte, chiar până la moartea crucii. El a experimentat slăbiciune, limitări și suferințe, dar supunerea nu a fost mai presus de El.

El nu Și-a forțat drumul spre glorie, crezând că este prea greu să fie supus lui Dumnezeu; mai degrabă, El a perfecționat supunerea și a avut o supunere adevărată și perfectă. În ciuda suferinței, în ciuda limitărilor și persecuției, în ciuda tuturor neînțelegerilor, Domnul a avut o supunere adevărată.

Când a venit pe pământ, nu a adus ascultarea cu Sine; mai degrabă, a învățat-o prin suferință. Nu trebuie să ne rugăm pentru suferințe; suferințele vor veni, dar trebuie să fim un vas deschis și să-I permitem Domnului să-Și trăiască viața Sa de supunere în noi și prin noi.

El este supunere, El a avut o supunere adevărată și El a perfecționat supunerea. Acum El trăiește în noi. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ești dispus să Te golești de Tine însuți și să Te smerești până la capăt. Îți mulțumim că ai devenit ca noi, îmbrăcând carnea și coborându-Te până la capăt pentru a fi un rob. Amin, Doamne, cât de mult Te apreciem ca Cel care a avut adevărata supunere! Chiar dacă nu ai adus ascultare cu Tine, ai învățat-o prin suferință. O, Doamne, Tu ai avut ascultare perfectă față de Tatăl și Tu ai creat supunere. Venim la Tine ca niște vase deschise. Trăiește în noi astăzi. Exprimă-Te prin noi. Vrem să trăim un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Nu ne putem supune în noi înșine și prin noi înșine, dar Te avem pe Tine ca viață de supunere. Slavă Domnului, El trăiește în noi pentru a trăi o viață de supunere astăzi! Amin, Doamne, pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi în viața de biserică și viața de familie, oriunde ne-am afla, vrem doar să Te trăim, astfel încât Tu să poți fi exprimat prin noi!

Luăm calea Domnului de a trăi și a sluji în principiul supunerii

Autoritatea este un lucru important; ar trebui să ne supunem autorității. Dumnezeu este autoritatea supremă, iar Cristos este Cel care a creat supunerea; deoarece Cristos, ca supunere, este în noi, ne putem supune lui Dumnezeu, adică ne putem supune autorității.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să avem în noi mintea care era în Cristos Isus (Filipeni 2:5). Cu toții trebuie să luăm calea Domnului nostru, luând principiul Său de supunere ca principiu al nostru de supunere.

El a creat supunerea. El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și a avut adevărata supunere. Acum trebuie să fim una cu El și să-L lăsăm să trăiască în noi. Aceasta înseamnă că trebuie să fie stabilit în noi că Dumnezeu este autoritatea și tot ce avem este doar supunere.

Nu comparăm situația noastră cu situația altora și nici nu dorim circumstanțele altora; dorim doar să fim una cu Domnul și să trăim un singur duh cu El, avându-L pe Cristos ca supunere a noastră. Cu toții trebuie să luăm calea Domnului pentru a trăi și a sluji în principiul supunerii astăzi.

Oricine cunoaște acest principiu își va da seama că niciun păcat nu este mai urât decât răzvrătirea și că nimic nu este mai important decât supunerea (Iuda 11; Romani 1:5; 16:26).

Numai atunci când vedem principiul supunerii putem noi să-L sluji cu adevărat pe Dumnezeu (Matei 4:10; 20:28; Fapte 6:2; Romani 1:9; 16:18; Evrei 12:28; Apocalipsa 22:3).

Domnul Isus a putut să-L slujească pe Dumnezeu pentru că S-a supus pe deplin lui Dumnezeu; noi Îl putem sluji pe Dumnezeu numai atunci când vedem principiul supunerii și aplicăm acest principiu în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică.

Așa cum Domnul Isus a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit, tot așa trecem și noi prin multe suferințe, încercări, greșeli și eșecuri pentru a putea învăța supunerea.

Pe de o parte, trebuie să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru și să-L contactăm pe Domnul în toate lucrurile, astfel încât El să poată trăi în noi o viață de supunere. Pe de altă parte, cu toții învățăm să slujim conform principiului supunerii prin lucrurile pe care le suferim. Îi slujim lui Dumnezeu în duhul nostru, în evanghelia Fiului Său, și slujim conform principiului supunerii.

Pe măsură ce Îl slujim pe Domnul, nu căutăm să fim cineva sau să câștigăm glorie și nici nu ne ținem de o oarecare autoritate ca fiind ceva de prețuit; mai degrabă, învățăm să ne supunem lui Dumnezeu și unii altora.

Principiul supunerii la adresa lui Dumnezeu poate fi menținut doar prin supunerea în felul în care Domnul S-a supus. În noi înșine nu ne supunem și nu ne putem supune; prin natura noastră, suntem răzvrătiți.

Chiar și în viața de biserică, chiar și ca copii ai lui Dumnezeu, nu există supunere în noi decât dacă Îl lăsăm pe Domnul să trăiască în noi viața Sa de supunere. Dumnezeu este autoritate, iar noi suntem cei care preluăm inițiativa de a ne supune lui Dumnezeu în slujirea noastră către El.

Nu noi inițiem slujirea, nu slujim în și prin noi înșine și nu ne îndeplinim slujirea prin propria noastră energie sau conform ideilor noastre. Și dacă facem asta, dacă slujim în omul nostru natural sau prin efortul nostru, Domnul este credincios să expună acest lucru în Trup și ne întoarcem la principiul supunerii.

Slavă Domnului pentru îndurarea Lui față de noi astăzi. Slavă Domnului că El strălucește asupra noastră și ne expune în această privință. Fie ca noi toți să luăm calea Domnului nostru, luând principiul Său de supunere ca principiu al nostru de supunere. Fie ca noi să ne dăm seama că numai atunci când vedem principiul supunerii, Îl putem noi sluji pe Domnul.

Doamne Isuse, vrem să lăsăm mintea Ta să fie în noi astăzi. Fie ca noi să avem aceeași minte care a fost în Cristos Isus. Fie ca noi toți să luăm calea Domnului nostru, luând principiul Său de supunere ca principiu al nostru de supunere. Amin, Doamne, așa cum Tu ai trăit și ai slujit lui Dumnezeu ascultând de Dumnezeu și fiind supus lui Dumnezeu, așa vrem să trăim șin noi. Ne dăm Ție astăzi pentru a-L sluji pe Dumnezeu în evanghelia Fiului Său. Vrem să Te slujim în duhul nostru. Luăm principiul Tău de supunere, Doamne, ca principiu al nostru de supunere în slujba noastră față de Dumnezeu. Fie ca noi să ne dăm seama că numai atunci când vedem și păstrăm principiul supunerii putem noi să-L slujim pe Dumnezeu. Salvează-ne, Doamne, de la încercarea de a Te sluji în noi înșine sau prin zelul nostru natural. Fie ca noi să păstrăm principiul lui Dumnezeu astăzi, supunându-ne în felul în care Domnul S-a supus. O, Doamne, Te luăm ca supunere a noastră astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine și să trăim o viață de supunere, chiar să slujim conform principiului supunerii.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Son’s Submission: Christ Learned Obedience through Suffering & we Serve in the Principle of Submission, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 26 cu tema: Să-L cunoaștem și să-L luăm pe Cristos ca model al nostru (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Supunerea Fiului: Cristos S-a golit și S-a umilit, fiind supus lui Dumnezeu

18/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să cunoaștem supunerea Fiului; Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, S-a golit în divinitatea Sa de gloria exterioară și S-a umilit, supunându-se lui Dumnezeu; Tatăl reprezenta autoritatea, iar Fiul reprezenta supunerea.

Amin, Doamne Isuse, fie ca să vedem supunerea Ta și fie ca să trăim supunerea Ta astăzi! Fii supunerea noastră în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică! Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, Îl avem pe Cristos ca model, așa cum este prezentat în Noul Testament; El este atât în cer, la dreapta lui Dumnezeu, cât și în duhul nostru, ca însăși viața noastră.

Pe de o parte, trebuie să-L luăm pe Cristos ca model în exterior, căutând să-L imităm; facem acest lucru nu încercând să fim așa cum este El, ci întorcându-ne către El. Pe de altă parte, trebuie să-L trăim pe Cristos, chiar să-L luăm ca viață și persoană a noastră și să permitem minții Lui să devină mintea noastră, astfel încât să putem trăi în același mod în care a trăit El.

Fie ca noi să fim cei care lasă „această minte” – care era și în Cristos Isus – să fie și în noi. Ce fel de minte era în Cristos? El nu a venit să caute glorie și apreciere de la om și nici nu a cerut ascultare de la alții, din moment ce El era Dumnezeu. Dimpotrivă, S-a golit pe Sine Însuși, s-a umilit, a luat chip de rob și S-a umilit, fiind găsit în chip de om.

A fi goliți și smeriți este un lucru important; nu suntem înclinați în mod natural să ne golim sau să ne smerim. Mai degrabă, suntem înclinați în mod natural să ne înălțăm și să căutăm glorie și apreciere de la alții. O, Doamne! Și chiar dacă suntem blânzi și docili prin fire, tot nu suntem dispuși să ne golim sau să ne smerim. Numai Cristos poate face asta. Și El trăiește în noi. Mintea Lui este în noi. Avem mintea lui Cristos.

Prin regenerare, l-am primit pe Cristos, însăși viața și natura lui Cristos cu persoana Lui, în duhul nostru. Dacă doar ne întoarcem la duhul nostru și Îl contactăm pe Domnul din nou și din nou, mintea Sa va deveni mintea noastră.

Dacă doar ne îndreptăm mintea spre lucrurile de sus și citim cuvântul lui Dumnezeu cu rugăciune, vom avea mintea lui Cristos. Fie ca noi să ne formăm obiceiul de a petrece timp cu Domnul și de a-I permite să lucreze în noi, chiar să-Și infuzeze mintea în mintea noastră.

Fie ca noi să ne deschidem către El din adâncul părților noastre interioare, astfel încât părțile Sale interioare să devină și ale noastre și să fim una cu El în adâncul părților noastre interioare.

Să vedem supunerea Fiului – Cristos S-a golit pe Sine și S-a umilit, fiind supus lui Dumnezeu până la capăt

În Filipeni 2:5-11 vedem nu numai că Cristos S-a golit pe Sine și S-a umilit până la capăt, ci și că a fost ascultător de Dumnezeu, supus lui Dumnezeu până la capăt. Trebuie să cunoaștem supunerea Fiului (Evrei 5:7-8).

Ce înseamnă supunere? Cuvântul „a se supune” înseamnă a ceda autorității. Trebuie să cunoaștem autoritatea divină, chiar să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să ne supunem autorității, așa cum Domnul Isus a fost supus lui Dumnezeu până la capăt.

Numai văzând supunerea putem noi deveni supunerea. Când vedem supunerea Fiului, când ne dăm seama că Cristos S-a golit pe Sine, S-a umilit și a fost ascultător de Dumnezeu până la moarte, această supunere va fi infuzată în noi. Când îl atingem pe Cristos, El atinge ființa noastră. Fie ca noi să fim deschiși către El în această privință, astfel încât El să ne poată infuza cu ceea ce este El.

În Ioan 1:1 și 14 vedem că la început era Cuvântul, Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu; apoi, acest Cuvânt care era Dumnezeu S-a încarnat pentru a fi om, Isus Cristos. Tatăl și Fiul sunt una (Ioan 10:30). În Dumnezeire există o unitate absolută și frumoasă. Cuvântul a creat cerurile și pământul și toate lucrurile au venit în ființă prin El.

Cu Dumnezeu la început, a fost glorie; El locuiește într-o glorie de neapropiat, gloria Fiului. Tatăl și Fiul sunt egali, echipotenți, coexistă și există simultan. Cât de minunat! Însă există o diferență de persoană între Tatăl și Fiul. Nu există absolut nicio distincție în natura intrinsecă, dar în aranjamentul în Dumnezeire, Fiul se supune Tatălui.

În Dumnezeire, Tatăl este Capul, iar Fiul se supune Tatălui. Filipeni 2:6 ne spune că, deși Cristos era Dumnezeu Însuși încarnat ca om, El nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu o comoară de atins. El nu și-a asumat prin forță egalitatea Sa cu Dumnezeu, nici nu a căutat-o și nici nu a pretins-o. Uimitor!

Acest lucru este dincolo de domeniul uman, dincolo de capacitatea noastră umană de a înțelege, dar putem spune Amin la aceasta și putem savura această supunere a Fiului în duhul nostru astăzi!

Când Domnul Isus era pe pământ, El era atât pe pământ, cât și în ceruri; El umbla atât printre oameni, cât și cu Tatăl, trăind în două domenii în același timp. Ioan 3:13 ne arată acest lucru și s-ar putea să nu înțelegem cum este posibil, dar Fiul era atât pe pământ, cât și în ceruri, trăind atât în trup, cât și în duh în ceruri cu Tatăl.

Însă El a trăit sub autoritatea Tatălui și L-a luat pe Tatăl ca autoritate a Sa. El a ascultat de Tatăl și a învățat să fie supus Tatălui în toate lucrurile. El a fost ascultător până la moarte, chiar până la moartea de cruce.

În primul rând, în Filipeni 2:5-7 vedem cum Cristos S-a golit pe Sine însuși, iar în al doilea rând, în versetul 8, vedem cum S-a umilit în umanitatea Sa. Domnul S-a umilit de două ori – mai întâi, S-a golit pe Sine în dumnezeirea Sa și apoi S-a umilit în umanitatea Sa. S-a golit pe Sine de forma exterioară a divinității și a păstrat viața și natura divină. S-a smerit și S-a umilit în umanitatea Sa.

Deoarece S-a golit de toată gloria, puterea, poziția și chipul dumnezeirii Sale, când a fost pe pământ, cei fără revelație nu L-au recunoscut ca fiind Dumnezeu, considerând că El este doar un om obișnuit.

El a mers chiar mai departe: S-a supus de bunăvoie lui Dumnezeu, luându-L pe Tatăl drept cap al Său și supunându-se autorității Tatălui. El a spus că Tatăl este mai mare decât El (Ioan 14:28) și S-a supus Tatălui. Poziția Sa a fost voluntară; nimeni nu L-a obligat să o facă – El pur și simplu a luat inițiativa de a se supune Tatălui și de a fi supus lui Dumnezeu.

Trebuie să vedem supunerea Fiului. Trebuie să venim la Domnul în rugăciune și să-L lăsăm să strălucească asupra noastră, astfel încât supunerea Fiului să ne fie clară. El nu numai că S-a golit de gloria, puterea, poziția și chipul dumnezeirii Sale, luând chip de om, chiar de rob; El a fost supus lui Dumnezeu.

Tatăl a devenit reprezentarea autorității, iar Fiul a devenit reprezentarea supunerii. Cât de frumos este acest lucru! În noi înșine nu suntem dispuși să ne supunem și nici nu ne place să ne supunem nimănui altcuiva; dar iată o persoană care S-a supus Tatălui până la capăt.

Cât de mult trebuie să ne deschidem Lui care trăiește acum în noi, locuind în noi, căutând să trăiască același fel de viață în noi astăzi!

Doamne Isuse, fă-ne să vedem supunerea Fiului față de Tatăl. Ne deschidem Ție. Descoperă-ne ca să Te vedem. Salvează-ne de la a ne concentra asupra noastră înșine. Salvează-ne de a ne concentra doar asupra lucrurilor care ne privesc. Fă ca inima noastră să se întoarcă către Tine ca să Te vadă față în față. Amin, Doamne Isuse, Tu ești Cel mai minunat! Îți mulțumim că Te-ai golit de chipul, gloria, puterea și poziția dumnezeirii Tale. Îți mulțumim că Te-ai umilit și Te-ai golit de Tine. Te lăudăm pentru supunerea Ta față de Dumnezeu. Îți mulțumim că ești modelul nostru ca fiind Cel care se supune Tatălui până la capăt. O, Doamne, vrem să învățăm de la Tine. Apreciem supunerea Ta față de Dumnezeu. Îți mulțumim că ai devenit reprezentarea supunerii, așa cum Tatăl a devenit reprezentarea autorității! O, Doamne, trăiește în noi același fel de viață astăzi. Fii supunerea noastră. Fii totul pentru noi. Ne deschidem pe deplin către Tine astăzi. Fii exprimat prin noi ca supunere față de Dumnezeu și unii față de alții!

Supunerea Domnului este un lucru mare – ascultarea în Dumnezeire este cel mai minunat lucru!

Astăzi, în lume, mulți caută să aibă putere și să fie în poziții de autoritate, iar mulți oameni au o tânjire interioară de a fi deasupra celorlalți și de a avea autoritate. Asta și-a dorit Satan; răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu a fost mai întâi pentru că și-a privit propria frumusețe și apoi a vrut să aibă autoritate, respingând autoritatea lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Dar cu Domnul Isus vedem opusul acestui lucru. El era Dumnezeu, era Dumnezeu încarnat ca om, totuși nu căuta să aibă autoritate; mai degrabă, era ascultător de Dumnezeu în toate lucrurile.

Tatăl era autoritatea Lui. Cristos S-a supus Tatălui în toate lucrurile și era ascultător de Tatăl în toate lucrurile, chiar până la moarte și chiar până la moartea crucii. Supunerea Domnului nu este un lucru simplu; este un lucru important.

Putem spune că, într-un fel, supunerea Domnului este mai dificilă decât crearea cerurilor și a pământului de către El. El putea crea toate lucrurile prin cuvântul Său, dar El a ales să fie ascultător de Tatăl și supus lui Dumnezeu.

Pentru ca Cristos să se supună lui Dumnezeu, El a trebuit să Se golească de tot ce are legătură cu gloria exterioară a divinității Sale și să ia chip de rob. Apoi, El a putut primi calificarea supunerii. Supunerea este ceva creat de Fiul lui Dumnezeu.

Ne putem supune ici și colo unora pe care îi apreciem sau de care ne temem, dar iată o persoană, Isus Cristos, care a fost supusă lui Dumnezeu în toate lucrurile. El a creat supunerea. Pe de o parte, Cristos a renunțat la autoritate, iar pe de altă parte, a ales supunerea.

Și-a pus inima să împlinească scopul etern al lui Dumnezeu și, prin urmare, Și-a pus inima să devină rob, să fie restricționat în timp și spațiu ca om. Dar asta nu este tot: El a mers chiar mai departe pentru a Se smeri, devenind ascultător până la capăt.

Când privim la asta, când vedem ascultarea în Dumnezeire, ne dăm seama că este cel mai minunat lucru din univers! Aleluia pentru supunerea Fiului! Cristos a devenit ascultător până la moarte, și chiar moartea crucii. El a fost dispus să îndure această moarte dureroasă și rușinoasă pentru a fi supus lui Dumnezeu.

Acest lucru trebuie să ne devină clar ca cristalul. Cristos a atins autoritatea lui Dumnezeu și a trăit sub autoritatea Lui. Prin urmare, Tatăl L-a putut înălța până la cel mai înalt punct. Dar mai întâi, Cristos a trebuit să se supună Tatălui. Cu Cristos nu vedem înălțare, ci principiul supunerii. Când îl acceptăm pe Cristos, acceptăm să fim umpluți de El ca supunere a noastră.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să-L luăm pe Cristos ca model și să învățăm de la El; facem acest lucru permițându-I să trăiască în noi o viață de supunere.

Mulți astăzi, în această lume rebelă, se întreabă de ce trebuie să se supună autorității, din moment ce acești oameni sunt oameni ca și ei. Unii chiar și în biserică ar putea spune: De ce trebuie să mă supun ție? Tu ești frate și eu sunt frate. De ce trebuie să mă supun ție?

La fel este și în viața de căsnicie; supunerea nu este prezentă implicit, ci răzvrătirea și căutarea autorității sunt în fiecare dintre noi. O, Doamne Isuse!

Când Îl trăim pe Cristos, când trăim un singur duh cu Domnul și Îl lăsăm să trăiască în noi, trăim o viață de supunere. Ne dăm seama că nici măcar nu avem dreptul să ne întrebăm de ce trebuie să ne supunem altora, căci Cristos în noi este dornic și gata să se supună.

El a creat supunerea, El este supunere, iar viața Sa este în noi astăzi. Mulți astăzi vor să cunoască autoritatea și să aibă autoritate, dar nu mulți cunosc supunerea sau sunt supuși. Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la acest lucru și să ne deschidem către El din adâncul ființei noastre, astfel încât El să-Și poată trăi viața de supunere în noi astăzi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că iei inițiativa de a nu căuta să ai autoritate, ci să Te supui lui Dumnezeu! Cât de mult apreciem viața Ta de supunere față de Tatăl. Te iubim, Doamne, pentru că ești atât de minunat! Îți mulțumim că ai renunțat la autoritate și ai luat calea supunerii, supunându-Te lui Dumnezeu Tatăl în toate lucrurile. O, Doamne, Tu ai trăit o viață de ascultare a Tatălui în toate lucrurile și Tu ai creat supunerea. Ce minunat e că Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a creat supunerea și a învățat supunerea, iar acum El este supunerea noastră! Amin, Doamne, fie ca noi să învățăm acest principiu al supunerii astăzi. Te luăm ca model astăzi. Ne întoarcem către Tine. Trăiește în noi astăzi o viață de supunere. O, Doamne, numai Tu, în noi, poți fi supus. Recunoaștem că nu există niciun os supus în trupul nostru, în ființa noastră naturală. Dar slavă Domnului, viața de supunere este în duhul nostru! Amin, Doamne, fie ca noi să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să ne supunem autorității Sale trăind într-un singur duh cu Cristos, care este supunerea noastră astăzi!