Îl trăim pe Cristos

Dumnezeu S-a odihnit și a fost împrospătat în om, iar noi lucrăm cu El după ce L-am savurat pe deplin

01/07/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Este un principiu divin că Dumnezeu nu ne cere să lucrăm până când nu L-am savurat; mai întâi Îl savurăm pe Dumnezeu, suntem umpluți cu Dumnezeu, ne odihnim cu Dumnezeu și suntem saturați cu Dumnezeu, apoi lucrăm împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu una cu Dumnezeu, căci Dumnezeu mai întâi a lucrat și apoi s-a odihnit și a fost împrospătat, și mai întâi ne odihnim și Îl savurăm pe El și apoi lucrăm una cu El.

Doamne Isuse, venim la Tine să Te savurăm și să ne odihnim în Tine și cu Tine! Aleluia, Dumnezeu a făcut totul, iar noi, ca credincioși în Cristos, trebuie pur și simplu să Îl savurăm și să participăm la ceea ce este și are Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca prioritatea noastră zi de zi să fie să Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu! Fie ca noi să avem o savurare deplină a lui Cristos, astfel încât să putem fi una cu Cristos în lucrarea noastră pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu! Amin!

Este destul de interesant să vedem cum Dumnezeu a creat toate lucrurile; El și-a făcut timp să creeze ceva în fiecare zi, iar în a șasea zi, l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa (Gen. 1:26). La sfârșitul fiecărei zile, Dumnezeu a văzut că tot ce făcea era bine și apoi, după ce omul a fost creat, a spus: „Foarte bine!”.

El S-a bucurat când omul a fost creat, căci acum îl are pe om după chipul și asemănarea Sa, astfel încât omul să-L exprime pe Dumnezeu și să-L reprezinte cu autoritatea Sa. Minunat!

Înainte însă ca omul să fie creat, totul fusese creat; Dumnezeu a creat totul pentru om, iar acum, când omul a venit la existență, pur și simplu avea totul acolo înaintea lui! Mai mult, după ce omul a fost creat, prima sa zi nu a fost o zi de muncă, ci o zi de odihnă.

Prima zi a omului a fost a șaptea zi a lui Dumnezeu, iar El S-a odihnit în acea zi. Aceasta stabilește principiul vieții noastre creștine; trebuie mai întâi să Îl savurăm pe Dumnezeu, să ne împărtășim din ceea ce este El și să participăm la ceea ce a făcut El pentru noi, iar apoi putem lucra cu El.

Mai ales astăzi, noi, ca și credincioși în Cristos, cărora ni s-a arătat îndurare să vedem ceva din economia lui Dumnezeu și avem o anumită povară de a-L sluji pe Domnul și de a avea grijă de ceilalți, vrem să lucrăm pentru Domnul, dar trebuie să ni se reamintească faptul că ÎNTÂI trebuie să Îl savurăm pe El și apoi să lucrăm una cu El.

Dacă nu suntem hrăniți, aprovizionați și odihniți corespunzător, lucrarea noastră nu va fi potrivită. Vom lucra cu puterea noastră, cu zelul nostru și pentru propriul nostru scop.

Dar dacă ne oprim și Îl savurăm pe Domnul, dacă Îl luăm pe Cristos ca viață, persoană și totul pentru noi, ne vom odihni în El și cu El, iar El ne va umple și ne va satura. Slavă Domnului, atunci putem lucra cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu fiind una cu Dumnezeu!

Dumnezeu S-a odihnit și a fost împrospătat când l-a obținut pe om după chipul și asemănarea Sa

Are Dumnezeu oare nevoie de odihnă? Se odihnește Dumnezeu? Conform cu Exod 31:15-17, Dumnezeu a creat toate lucrurile în șase zile, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a fost împrospătat. În șase zile Iehova a făcut cerul și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a fost împrospătat.

E minunat că Dumnezeu S-a odihnit! Uimitor, Dumnezeu a fost împrospătat! Putem spune că Dumnezeu nu are nevoie să se odihnească; totuși, când a terminat lucrarea creației și mai ales după ce a creat omul după chipul și asemănarea Sa, Dumnezeu a fost satisfăcut și S-a odihnit!

Nu numai că s-a odihnit, ci s-a și împrospătat. Pentru ca cineva să se odihnească, pur și simplu poate sta jos puțin sau să se întindă pe pat; pentru a fi împrospătat, însă, trebuie să mănânce sau să bea ceva.

De multe ori ne referim la mâncare și băuturi ca fiind ceva ce ne împrospătează. Pentru a fi împrospătați, avem nevoie de ceva care să ne învioreze. Unii pot bea o Coca-Cola sau un Dr Pepper, sau niște ceai dulce sau cu gheață și sunt împrospătați.

Dumnezeu a fost împrospătat după ce a creat toate lucrurile și mai ales după ce a terminat de creat omul!

Sabatul nu a fost doar o odihnă pentru Dumnezeu, ci și o împrospătare pentru El! Dumnezeu a fost pur și simplu împrospătat. El a fost atât de fericit, atât de satisfăcut și atât de mulțumit încât, după șase zile de creație și creație ulterioară, El S-a odihnit și a fost împrospătat.

În final, a găsit ceva care L-a împrospătat; Adam, omul creat după chipul lui Dumnezeu, L-a împrospătat pe Dumnezeu. Dumnezeu S-a odihnit după ce lucrarea Sa de creație a fost finalizată. El a privit la lucrarea mâinilor Sale, inclusiv cerurile, pământul și toate lucrurile vii, în special omul, și a spus: „Foarte bine!” (vezi Gen. 1:31).

El a considerat că este excelent, superb, foarte bun. Dumnezeu a fost împrospătat cu omul. El l-a creat pe om după chipul Său cu un duh, pentru ca omul să poată avea părtășie cu El (Gen. 1:26; 2:7; Ioan 4:31-34).

Când un designer sau creator proiectează și realizează ceva, se așează și privește la ceea ce a creat, se odihnește și se împrospătează. Când un meșteșugar realizează un scaun, lucrează la el multe zile; când îl termină, se așează pe el și se odihnește, fiind pe deplin satisfăcut și împrospătat.

Uneori, unele surori pot dori să confecționeze o anumită îmbrăcăminte; aleg materialul și lucrează la el, iar când îl termină, sunt satisfăcute.

În mod similar, după ce Dumnezeu l-a creat pe om, El a privit la lucrarea Sa – cerurile, pământul și toate lucrurile vii și a fost satisfăcut; prin urmare, S-a odihnit și a fost împrospătat. Noi, ființele umane, suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este satisfăcut și împrospătat când se uită la noi.

În Psalmul 110 vedem în continuare că Cristos, în timp ce luptă bătălia, bea din pârâul de pe drum și se împrospătează. Pârâul semnifică consacrarea noastră față de Domnul. Dumnezeu este satisfăcut când câștigă niște oameni consacrați.

El se poate odihni și este împrospătat atunci când un grup de oameni după chipul și asemănarea Lui Îi oferă terenul în ființa lor pentru ca El să facă ceea ce vrea El să facă! Aceasta este adevărata odihnă pentru Dumnezeu. Și când Dumnezeu Se odihnește, și noi ne odihnim.

Când Dumnezeu este în pace, când El se odihnește și este satisfăcut, și noi ne odihnim și suntem satisfăcuți. Dumnezeu a fost „burlac” înainte de a-L crea pe om (vezi Gen. 2:18, 22); El a vrut ca omul să fie soția Lui, mireasa Lui.

El a vrut ca omul să-L primească pe Dumnezeu, să-L iubească, să fie umplut de Dumnezeu și să-L exprime pe Dumnezeu pentru a deveni soția Lui (2 Cor. 11:2; Efes. 5:25).

Amin, în veșnicia viitoare Dumnezeu va avea o soție, Noul Ierusalim, care este numită soția Mielului (Apoc. 21:9-10). De aceea Dumnezeu S-a odihnit și a fost împrospătat; El a văzut că va câștiga o soție pentru El Însuși!

Omul a fost ca o băutură răcoritoare pentru a-I potoli setea lui Dumnezeu și a-L satisface. Când Dumnezeu Și-a terminat lucrarea și a început să Se odihnească, El l-a avut pe om ca tovarăș al Său.

Pentru Dumnezeu, ziua a șaptea era o zi de odihnă și de împrospătare; însă pentru om, tovarășul lui Dumnezeu, ziua de odihnă și de împrospătare era prima zi. Nu am fost creați să lucrăm pentru Dumnezeu, ci să intrăm în odihna și împrospătarea lui Dumnezeu, în savurarea Lui.

Dumnezeu vrea ca omul să fie tovarășul Său, partenera Sa; am fost creați după chipul lui Dumnezeu și avem un duh pentru a-L primi și a-L conține pe Dumnezeu (Ioan 4:24). Când ne exersăm duhul pentru a I ne închina în duh și adevăr, bem din El ca din apa vie, iar Dumnezeu este satisfăcut.

Când Îl contactăm pe Domnul și rămânem în contact cu Domnul, dându-I teren în ființa noastră pentru ca El să Se introducă în noi și să facă ceea ce vrea El să facă în noi, Dumnezeu este împrospătat și satisfăcut.

O, fie ca să trăim o viață pe pământ pentru satisfacția, odihna și împrospătarea lui Dumnezeu! Amin, vrem să trăim una cu Domnul astăzi, chiar să intrăm în odihna, satisfacția și împrospătarea Sa!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat după chipul lui Dumnezeu și după asemănarea lui Dumnezeu! Aleluia, când Dumnezeu a creat omul, El a fost satisfăcut, S-a odihnit și a fost împrospătat! Amin, Dumnezeu este plin de odihnă și este împrospătat când obține un om după chipul și asemănarea Sa! O, Doamne, vrem să intrăm în odihna Ta astăzi. Ne exersăm duhul pentru a avea părtășie cu Tine, ca să putem fi una cu Tine. Aleluia, Dumnezeu vrea ca omul să-L primească, să-L iubească, să fie umplut cu El și să-L exprime ca fiind soția Lui! Slavă Domnului, astăzi Dumnezeu este în procesul de a câștiga o soție și El va câștiga Noul Ierusalim, soția Mielului! O, Doamne, ne dăm Ție astăzi. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a fi umpluți de Tine! Fie ca noi să fim ca o băutură răcoritoare care să-I potolească setea lui Dumnezeu și să-L satisfacă pe Dumnezeu! Fie ca noi să fim tovarășii Tăi, alăturându-ne Ție în odihna Ta și apoi lucrând una cu Tine! O, Doamne, fie ca noi să alegem zilnic să Te contactăm și să fim umpluți cu Tine în duh!

După o savurare deplină a lui Dumnezeu și cu Dumnezeu, lucrăm împreună cu Dumnezeu, una cu Dumnezeu

Este un principiu divin în cuvântul lui Dumnezeu că Dumnezeu nu ne cere să lucrăm până când nu L-am savurat pe Dumnezeu; numai după ce Îl savurăm pe Dumnezeu putem fi umpluți de El și, prin urmare, putem lucra împreună cu El și pentru El.

În cazul Său, când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a lucrat mai întâi, apoi S-a odihnit și a fost împrospătat. În cazul nostru, mai întâi ne odihnim și suntem împrospătați cu Dumnezeu, iar apoi putem lucra împreună cu Dumnezeu, una cu Dumnezeu.

Dumnezeu nu ne cere niciodată să lucrăm pentru El până când nu L-am savurat pe deplin pe Dumnezeu. El acordă mai multă atenție vieții decât lucrării.

Când Domnul Isus era pe pământ, El a căutat să petreacă timp cu Tatăl din nou și din nou, căci baza, sursa și rezerva lucrării Sale era părtășia Sa cu Tatăl, pentru a fi una cu Tatăl în toate lucrurile (Marcu 1:35; Luca 5:16; 6:12; Marcu 6:46).

Dacă noi, cei care credem în Cristos, nu știm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu, cum să ne bucurăm cu Dumnezeu și cum să fim umpluți de Dumnezeu, atunci nu știm cum să lucrăm împreună cu El și să fim una cu El în lucrarea Sa.

Dumnezeu nu vrea ca noi să încercăm să lucrăm pentru El; El nu apreciază efortul nostru natural sau zelul în a lucra pentru El. Ceea ce vrea Dumnezeu este să petrecem timp cu El, să Îl savurăm pe El și să fim umpluți de El; apoi, după un timp în prezența Lui și după ce suntem umpluți cu Dumnezeu, putem lucra una cu Dumnezeu.

Dumnezeu vrea mai întâi să ne ofere pe Sine ca viață, savurare și totul pentru noi. Apoi, pe măsură ce suntem umpluți cu Dumnezeu, suntem în mod spontan una cu Dumnezeu și lucrăm împreună cu Dumnezeu.

Fie ca noi să fim cei care învățăm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu. Fie ca noi să învățăm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu Însuși. În viața noastră de zi cu zi, fie ca noi să învățăm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu. Fie ca noi să învățăm cum să fim umpluți de Dumnezeu.

Pe de o parte, învățăm să ne golim de noi înșine; pe de altă parte, învățăm cum să fim umpluți cu Dumnezeu (Efeseni 3:19; 5:18; Fapte 13:52; Ioan 6:57). Noi, ca ființe umane, trebuie să fim mai întâi umpluți de Dumnezeu și saturați de Dumnezeu, iar apoi ne vom alătura lui Dumnezeu în lucrarea Lui.

Lucrarea nu este a noastră, ci a Lui; El o plănuiește și o pregătește pentru noi, iar noi ne alăturăm Lui în lucrarea Lui. Pe măsură ce petrecem timp cu El și suntem umpluți cu El, va exista revărsarea vieții divine în noi, iar aceasta va fi lucrarea noastră.

Dumnezeu nu ne cere să lucrăm pentru El fără ca El să ne alimenteze mai întâi tot ceea ce este El. Fie ca noi să păstrăm acest principiu astăzi. Fie ca noi să nu profanăm Sabatul. Fie ca noi să nu nesocotim principiul Sabatului.

Dumnezeu vrea să Îl savurăm pe El mai întâi. Trebuie să începem asta dimineața devreme; primul lucru pe care ar trebui să-l facem dimineața este să-L căutăm pe Domnul. Trebuie să ne îndreptăm inima către El. Trebuie să-I chemăm Numele.

Trebuie să ne rugăm și să citim cuvântul Lui. În loc să ne aruncăm în activitățile zilnice, ar trebui să Îl savurăm mai întâi pe Domnul. Când ne adunăm pentru a ne coordona și a avea părtășie cu privire la multe lucruri practice din viața de biserică, ar trebui să păstrăm întotdeauna principiul Sabatului.

Nu ne adunăm pentru a ne coordona mai întâi și a desemna cine face ce și ce echipe se ocupă de diferite lucruri. Ne adunăm pentru a-L savura pe Domnul mai întâi.

În primul rând, Îl savurăm pe Cristos! Înainte de a vorbi despre orice lucru practic și înainte de a ne coordona despre una sau alta, Îl savurăm mai întâi pe Cristos. Fie ca să învățăm să ne facem timp să Îl savurăm pe Dumnezeu ca odihnă și împrospătare a noastră.

Fie ca să căutăm să fim umpluți de Dumnezeu, astfel încât să avem resursele necesare pentru a putea lucra pentru Dumnezeu. Fie ca să învățăm și să reînvățăm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu, cum să fim umpluți subiectiv cu El și cum să fim una cu El, astfel încât lucrarea noastră pentru Dumnezeu să fie o revărsare a vieții Sale din noi!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că nu ne-ai cerut să lucrăm mai întâi pentru Dumnezeu, ci mai degrabă Te dăruiești nouă pentru savurarea noastră! Fie ca să vedem principiul divin conform căruia Dumnezeu vrea să Îl savurăm pe El mai întâi și apoi să fim una cu El pentru a lucra pentru El! O, Doamne, vrem să învățăm și să exersăm să Îl savurăm pe Dumnezeu. Fie ca nu doar să-L cunoaștem pe Dumnezeu sau să-L experimentăm, ci, mai mult decât atât, să Îl savurăm pe Dumnezeu! Învață-ne cum să Te savurăm și cum să fim umpluți cu Tine! Amin, Doamne, ne oprim din a face, din lucrarea și din eforturile noastre și pur și simplu vrem să Te savurăm! Fie ca să fim umpluți de Dumnezeu până la refuz, astfel încât să putem fi una cu Dumnezeu în lucrarea Sa divină! Amin, Doamne, vrem să păstrăm principiul Sabatului savurându-L mai întâi pe Dumnezeu și fiind umpluți cu Dumnezeu și apoi lucrând cu Dumnezeu fiind una cu Dumnezeu! Oh, fie ca revărsarea plinătății vieții divine din noi să fie lucrarea noastră! Fie ca lucrarea noastră să fie trăirea noastră! Fie ca noi să ne unim cu Dumnezeu în lucrarea Lui, pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeu și suntem umpluți cu Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God Rested and was Refreshed in Man, and We Work with Him after Enjoying Him Fully, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Noi, cei care trudim și suntem împovărați, venim la Domnul și luăm voia Tatălui

28/06/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Trebuie să venim la Domnul, toți cei care trudim și suntem împovărați, și El ne va da odihnă; pe măsură ce luăm jugul Lui asupra noastră și învățăm de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre, căci atunci când luăm voia Tatălui și facem voia Lui, împărtășind cu Cristos jugul Său, suntem în pace, avem odihnă desăvârșită și satisfacție deplină.

Doamne Isuse, venim la Tine. Trudim și suntem împovărați cu atâtea lucruri; pur și simplu venim la Tine. Dă-ne odihnă. Luăm jugul Tău asupra noastră, Doamne dragă, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Fie ca noi să găsim odihnă pentru sufletele noastre. Doamne, sufletele noastre au nevoie de odihnă! Luăm voia Tatălui ca jug al nostru, împărtășim jugul Tău pentru a face voia Tatălui și luăm povara Ta, care este ușoară! Amin, Doamne, Te iubim!

Săptămâna aceasta, în considerarea noastră rugativă a Evangheliei după Matei pentru a-L vedea, a-L savura și a-L experimenta pe Cristosul atotinclusiv, venim la capitolul 11, versetele 28-30, pentru a-L vedea pe Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă.

De multe ori suntem într-un tumult interior. Se întâmplă multe lucruri în jurul nostru, există multe sentimente și gânduri în noi, iar întreaga situație a lumii este în tumult; în interior, suntem în tumult, așa că avem nevoie de odihnă.

Sufletul nostru are nevoie de odihnă. Avem nevoie nu doar de o situație exterioară pașnică, ci și de o stare interioară odihnitoare. Chiar și atunci când Îl slujim pe Domnul, când facem lucruri pentru Domnul, de multe ori suntem împovărați, nu suntem în pace și nu avem odihnă; avem lupte interioare, stres și tumult.

Fie ca noi să răspundem chemării Domnului de a veni la El și de a-L primi ca odihnă a noastră.

Lucrarea noastră pentru Domnul ar trebui să fie o revărsare a vieții interioare, căci viața și lucrarea creștină ar trebui să fie una, iar viața noastră este pur și simplu revărsarea Cristosului pe care Îl savurăm și Îl experimentăm.

Lucrarea noastră pentru Domnul nu este doar o mișcare născută din om, ci este puterea Domnului care mișcă; nu sunt doar faptele făcute în exterior, ci acțiunile interioare care dovedesc. Lucrarea noastră pentru Domnul și înaintea Domnului nu este doar o întreprindere sau o trudă, ci Domnul lucrează în noi.

Fie ca noi să venim la Domnul cu toate planurile, scopurile și energia noastră și să ne dăm Lui, pentru ca El să-Și poată îndeplini planul prin noi, exclusiv pentru scopul și obiectivul Său.

Din partea noastră, trebuie să dăm morții tot ceea ce suntem și avem, pentru ca Cristos să poată trăi prin noi cu bogățiile Sale și în splendoarea Sa. Fie ca noi să fim cei care se opresc și Îl savurează pe Cristosul atotinclusiv în viața noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să ne dăm seama că El este Cel atotinclusiv și fie ca noi să-L iubim, să-L apreciem și să venim la El, pentru a putea primi și găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Fiind cei care trudesc și sunt împovărați, noi venim la Domnul, iar El ne va da odihnă

Chemarea Domnului din Matei 11:28-30 răsună de-a lungul veacurilor: Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.

De multe ori aceste versete sunt folosite de noi atunci când predicăm Evanghelia, căci îi chemăm pe toți păcătoșii care sunt înrobiți, se luptă, și se străduiesc legat de orice problemă, să vină la Domnul.

De exemplu, cineva poate munci pentru a-și câștiga existența, a-și crește o familie, a avea o afacere de succes și a-și îngriji gospodăria. Sau cineva poate fi o persoană religioasă, care se străduiește să fie bună, să fie etică, să fie absolut morală și dreaptă din punct de vedere religios; toate acestea pun multe poveri asupra lui, așa că este sub poveri, trudind.

Și chiar și noi, credincioșii în Cristos, care avem îndurarea Domnului asupra noastră, să-L vedem pe Cristos și biserica, economia lui Dumnezeu și scopul Său veșnic.

Când vedem aceste lucruri, chiar și atunci când trăim viața de biserică în recâștigarea Domnului, ne străduim, ne luptăm, trudim și suntem împovărați să ducem la îndeplinire aceste lucruri, căci vrem să fim o mărturie a lui Dumnezeu în toate aceste lucruri.

Toate acestea sunt o povară uriașă, iar noi trudim și ne luptăm să facem aceste lucrări. Poate că nu există altă povară la fel de grea ca povara de a lucra la ceea ce este în inima lui Dumnezeu. Așadar, Domnul ne cheamă să venim la El. El nu cheamă doar păcătoșii, necredincioșii, ci mai ales pe noi, credincioșii în Cristos.

El a spus aceste cuvinte discipolilor Săi, nu evreilor în general; El ne cheamă pe noi, discipolii Săi, să venim la El. Suntem sub povară, trebuie să fim liberi și trebuie să fim eliberați și să găsim odihnă. În contextul acestor versete, noi, ca urmași ai Domnului, suntem chemați să venim la Domnul.

Domnul Isus predica Evanghelia în cetate după cetate, dar El era respins în multe cetăți; întregul oraș L-a respins. În acest context, Domnul L-a preamărit pe Tatăl; nu numai că L-a lăudat pe Tatăl, dar, chiar mai mult, L-a preamărit cu o recunoaștere semnificativă.

Când alții ne resping, când ne resping în timp ce lucrăm pentru Domnul și le aducem Evanghelia, trebuie pur și simplu să-L lăudăm pe Dumnezeu cu un anumit fel de înțelegere a cine este Tatăl nostru.

Totul a fost dat lui Cristos de către Tatăl și nimeni nu-L cunoaște pe deplin pe Fiul în afară de Tatăl, nici nimeni nu-L cunoaște pe deplin pe Tatăl în afară de Fiul și acela pe care Fiul voiește să-L descopere. Slavă Domnului!

Mulți astăzi Îl resping pe Domnul și ne resping și pe noi; par a fi deștepți, inteligenți și străluciți, dar nu văd nimic despre Dumnezeu, nu știu nimic despre Dumnezeu și nu pot primi lucrurile lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, El ne-a revelat aceste lucruri, chiar pruncilor; pe măsură ce venim la Domnul, El ne dezvăluie să-L vedem pe El, voia Lui și economia Lui.

Fie ca noi să venim la Domnul cu toate poverile noastre, cu truda noastră și cu toată munca și trudirea noastră grea pentru Domnul sau lupta pentru a împlini voia Lui și fie ca noi să primim și să savurăm odihna Lui.

În timp ce lucrăm pentru Domnul, putem fi obosiți, extenuați, căci suntem sub o povară grea și trudim pentru El. Pe măsură ce venim la Domnul, El ne dă odihnă.

Truda de aici se referă nu doar la truda de a respecta poruncile legii și regulile religioase, ci și la truda de a avea succes în orice lucrare; oricine trudește astfel este întotdeauna greu împovărat. Putem trudi destul de mult, căutând să facem lucruri care să-I fie plăcute lui Dumnezeu și să avem succes fie în lucrarea noastră pentru Dumnezeu, fie în lucrarea noastră în lume.

Putem dori să îndeplinim ceva într-un mod bun, să terminăm ceea ce am început și ne dăm seama că suntem greu împovărați. O, Doamne.

Această chemare a Domnului este pentru noi, pentru fiecare dintre noi. Nu este pentru cei care sunt relaxați, care nu trudesc pentru Domnul, care nu sunt împovărați pentru interesul Lui și care nu se luptă; este pentru cei care Îl caută pe Domnul, pentru cei care trudesc pentru El.

Fie ca noi să venim la El și să găsim odihnă pentru sufletele noastre. Pe măsură ce suntem împovărați să trăim o viață creștină normală, să fim biruitori, să ducem la îndeplinire economia lui Dumnezeu și să ducem la îndeplinire Noul Ierusalim, suntem împovărați și trudim.

Așadar, Domnul ne cheamă să venim la El. Suntem astfel de oameni; putem veni la El! Când venim la El, primim odihnă pentru sufletele noastre. Nu suntem doar eliberați de truda și povara legii sau religiei sau de orice lucrare sau responsabilitate, ci avem și pace perfectă și satisfacție deplină.

Asta nu înseamnă că suntem fără poveri sau fără trudă; mai degrabă, suntem plini de pace și satisfacție pe măsură ce trudim și suntem împovărați.

Suntem sârguincioși să fim una cu Domnul, să-L slujim și să trudim pentru El și, în mijlocul acestui proces, avem pace perfectă și satisfacție deplină. Asta vrea Domnul ca noi să experimentăm în mijlocul muncii și ostenelii noastre.

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție pentru a lucra pentru Tine, a trudi pentru Tine și a fi împovărați pentru Tine. Amin, Doamne, ne pasă de economia Ta și de zidirea bisericii. Vrem să trăim și să lucrăm Noul Ierusalim, astfel încât Tu să poți câștiga o biserică zidită, Trupul lui Cristos, în realitate pe pământ astăzi. O, Doamne, pe măsură ce trudim pentru Tine și suntem împovărați, venim la Tine pentru a Te primi ca odihnă a noastră. Avem nevoie de odihnă pentru sufletele noastre, pe măsură ce trudim și suntem împovărați. Amin, Doamne, venim la Tine. În Tine și cu Tine, găsim odihnă. Vrem să învățăm de la Tine, căci Tu ai trudit pentru Dumnezeu, totuși Tu ai fost blând și smerit cu inima. O, Doamne Isuse, dă-ne să găsim odihnă pentru sufletele noastre, pe măsură ce trudim pentru Domnul, suntem împovărați pentru El și facem lucrurile în Domnul și pentru Domnul! Amin, Doamne, dă-ne pace desăvârșită și satisfacție deplină astăzi. În timp ce trudim pentru Tine, în timp ce trudim în Tine și cu Tine, Te primim ca pacea noastră desăvârșită și satisfacția noastră deplină. Amin, Doamne, Te iubim și venim la Tine!

Luăm și suntem constrânși de voia Tatălui prin viața de supunere a Domnului în noi

Domnul Isus nu ne-a spus că, dacă venim la El cu truda și poverile noastre, El ne va da odihnă și ne va salva de truda noastră pentru Domnul. Dimpotrivă, El a spus că trebuie să luăm jugul Lui asupra noastră și să învățăm de la El, căci El a făcut același lucru: El a luat voia Tatălui ca jug și l-a purtat (Matei 11:29).

A lua jugul Domnului înseamnă a lua voia Tatălui; nu trebuie să fii reglementat sau controlat de vreo obligație a legii sau a religiei sau să fii înrobit de vreo lucrare, ci trebuie să fii constrâns de voia Tatălui.

Jugul Domnului este voia Tatălui. Domnul a spus că trebuie să luăm jugul Lui; El deja poartă jugul și vrea să-l purtăm împreună cu El.

A purta un jug înseamnă a fi înjugat cu cineva și a purta ceva greu, a trage ceva sau a îndeplini o lucrare care este grea și necesită mai mult de o persoană pentru a face lucrarea.

În vremurile de demult și chiar și astăzi, două animale sunt înjugate împreună pentru a ara pământul. Domnul Isus a purtat un jug și vrea să luăm jugul Lui. El vrea să ne alăturăm Lui și să venim sub jugul Lui pentru a-L purta împreună cu El.

Aceasta este singura cale prin care jugul poate fi ușor și pașnic, dacă purtăm jugul Domnului împreună cu Domnul. Jugul Domnului este plăcut, ușor și prețios; datoria se transformă în plăcere, iar rugăciunea în laudă, pe măsură ce ne alăturăm Domnului pentru a purta jugul Său.

Acest jug este voia Tatălui. Orice ne iese în cale este voia Tatălui; chiar și atunci când suntem respinși când facem o lucrare bună pentru Domnul, aceasta este voia Tatălui. Nu suntem aici pentru a câștiga popularitate sau pentru a fi primiți de oameni; nu suntem aici pentru a câștiga ceva pentru noi înșine, ci suntem aici pentru voia Tatălui.

Când spunem: „Tată, facă-se voia Ta”, suntem plini de odihnă și satisfacție. Când luăm voia Tatălui și o purtăm ca jug al nostru, cu Domnul, suntem în pace, suntem în odihnă deplină și suntem plini de satisfacție.

Dar dacă lucrăm pentru Domnul sau trudim în orice și ne luptăm, fără să avem odihnă, aceasta nu este voia Tatălui, ci a devenit lucrarea noastră, deci este aspră și great.

Domnul Isus a trăit o viață în care nu i-a păsat de nimic altceva decât de voia Tatălui Său (Ioan 4:34; 5:30; 6:38). El S-a supus pe deplin voii Tatălui (Matei 26:39, 42) și ne cere să învățăm de la El.

El este exemplul nostru, modelul nostru; nu i-a păsat de nimic altceva decât de voia Tatălui. Hrana Sa era să facă voia Tatălui și să-i isprăvească lucrarea. El nu a căutat voia Lui, ci voia Celui care L-a trimis.

Noi, ca și credincioși, Îl imităm pe Domnul în duhul nostru, luând jugul Său – voia lui Dumnezeu – și trudind pentru economia lui Dumnezeu după modelul Său (Matei 11:29; 1 Petru 2:21).

Suntem uniți la un jug împreună cu Domnul; avem părtășia suferințelor Sale, umblăm împreună cu El în același jug și luăm voia Tatălui astăzi.

Domnul Isus, care a fost supus și ascultător față de Tatăl de-a lungul vieții Sale, ne-a dat viața Sa de supunere și ascultare (Filipeni 2:5-11; Evrei 5:7-9).

Noi nu ne putem supune; nu putem lua voia nimănui drept voia noastră, dar Domnul S-a supus pe deplin și a fost pe deplin ascultător față de voia Tatălui. El ne-a dat acum viața Sa de supunere și putem fi ascultători și supuși prin viața Sa de supunere și ascultare.

Fie ca această minte să fie în noi astăzi, aceeași minte care a fost în Cristos. Cristos a fost primul om-Dumnezeu, iar noi suntem mulții oameni-Dumnezeu; trebuie să învățăm de la El în supunerea Sa absolută față de Dumnezeu și în satisfacția Sa deplină față de Dumnezeu.

Dumnezeu face în noi ceea ce este plăcut înaintea Lui prin Isus Cristos, ca să putem face voia Sa (13:20-21). Dumnezeu lucrează astăzi în noi atât voința, cât și lucrarea, spre buna Sa plăcere (Filipeni 2:13). El o face în noi, iar noi cooperăm. Suntem uniți la un jug împreună cu El; luăm voia Tatălui, iar El lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea.

Doamne Isuse, venim la Tine să luăm jugul Tău. Nu vrem să ne purtăm propriul jug, care este aspru și greu; ne deschidem Ție și venim la Tine ne unim cu Tine la jug. Fie ca noi să luăm voia Tatălui și să fim ascultători și supuși Tatălui. O, Doamne, vrem să Te copiem în duhul nostru, luând voia lui Dumnezeu ca jug și trudă pentru economia lui Dumnezeu, după modelul Tău! Amin, Doamne, putem face aceasta doar prin viața Ta din noi. Îți mulțumim că ne-ai dat viața Ta de supunere și ascultare. Vrem să trăim prin viața Ta, ca să putem fi supuși și ascultători Tatălui pe tot parcursul vieții noastre! Amin, Doamne, Tu în noi poți fi supus și ascultător Tatălui, pentru ca voia Tatălui să se facă! Aleluia, Dumnezeu face în noi ceea ce este plăcut înaintea Lui prin Isus Cristos, ca să putem face voia Lui! Amin, Doamne, ne deschidem lucrării Tale interioare: lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Ta plăcere!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we who Toil and are Burdened come to the Lord and take the Will of the Father, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos prin prezența Domnului și devenim parte a Marelui Emanuel

19/06/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Dacă vrem să savurăm și să ne împărtășim din Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune, trebuie să avem prezența Domnului, zâmbetul Său, chiar prezența directă a Domnului; pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca Emanuel al nostru, vom deveni Emanuelul finalizat, Noul Ierusalim, Dumnezeu cu noi, cetatea numită: Iehova este acolo.

Amin, Doamne, păstrează-ne în prezența Ta astăzi. Prețuim prezența Ta. Ne place să fim împreună cu Tine. Nu vrem doar ajutorul și binecuvântarea Ta; vrem și mai mult să avem însăși prezența Ta. Venim la Tine și ne deschidem Ție. Ne golim de noi înșine pentru a fi umpluți cu Tine! Amin, Doamne, fă-ne persoane după inima Ta, cei care au prezența Ta tot timpul! Amin!

Săptămâna aceasta am savurat două nume minunate ale Domnului Isus – Isus ca nume dat de Dumnezeu și Emanuel ca nume dat de oameni. Când S-a născut, Cristos a fost numit Isus; acesta a fost numele dat de Dumnezeu, iar Isus înseamnă Iehova, Mântuitorul nostru, sau mântuirea lui Iehova.

El a venit să ne mântuiască de păcatele noastre; mai mult, El a venit ca marele Eu care este pentru a fi tot ce avem nevoie. Pe partea pozitivă, Cristos a venit și a devenit totul pentru noi – viața noastră, lumina noastră, pâinea noastră, hrana noastră, băutura noastră, pacea noastră, calea noastră și tot ce avem nevoie. Pe partea negativă, El ne mântuiește de orice este negativ.

Trebuie doar să chemăm numele Domnului; numele lui Isus este mai presus de orice nume! În numele lui Isus credem, suntem botezați, suntem mântuiți, suntem vindecați, suntem spălați, sfințiți și îndreptățiți, Îl chemăm și respirăm, căci atunci când chemăm numele Lui, primim Duhul. Aleluia!

Astăzi chemăm numele Domnului pentru a putea fi mântuiți, salvați din necaz, a participa la bunătatea și îndurarea Domnului, a ne împărtăși cu mântuirea Domnului, a primi Duhul, a bea apa spirituală și a mânca hrana spirituală, a savura bogățiile Domnului și a ne înviora.

Numele lui Isus este pentru ca noi să ne rugăm în el, pentru a fi adunați în el, pentru a scoate demoni, pentru a vorbi cu îndrăzneală în el și pentru a-l proclama. Avem puțină putere, dar nu Îi renegăm Numele, ci mai degrabă Îi chemăm Numele!

Când chemăm numele lui Isus, îl primim pe Emanuel, Dumnezeu cu noi. Emanuel este Mântuitorul nostru, Răscumpărătorul nostru, dătătorul nostru de viață și Duhul atotinclusiv care locuiește în noi. Astăzi Emanuel este cu noi practic ca Duhul realității, prezența lui Dumnezeu în duhul nostru. Avem prezența Sa cu noi tot timpul și vrem să fim în prezența Lui.

Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv prin prezența Domnului: prezența lui Dumnezeu este totul pentru noi, căci prețuim zâmbetul Lui și prezența Lui directă

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să intrăm în Cristos, să-L luăm în posesie și să Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune, trebuie să facem acest lucru prin prezența Domnului. Domnul i-a promis lui Moise că prezența Lui va merge cu el și că îi va da odihnă (Exod 33:14).

Prezența lui Dumnezeu este calea Lui, chiar harta care ne arată nouă, poporului Său, calea pe care ar trebui să o urmăm. Isus este Emanuel, Dumnezeu cu noi; aceasta nu înseamnă doar că Domnul este cu noi tot timpul, ci că trebuie să Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv prin prezența Domnului. Trebuie să avem prezența Lui directă, de primă mână, chiar și prezența Lui clipă de clipă astăzi.

Pentru a-L câstiga și a-L poseda pe Cristos pe deplin ca țară atotinclusivă pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să ne ținem de principiul că prezența lui Dumnezeu este criteriul pentru orice problemă (Matei 1:23; 2 Timotei 4:22; Galateni 6:18; Psalm 27:4, 8; 51:11).

Ne putem bucura și fi de acord cu faptul că Isus este Emanuel și putem fi cu adevărat încurajați că Dumnezeu este cu noi; totuși, avem prezența Domnului cu noi chiar acum? Indiferent de ceea ce facem, trebuie să fim atenți nu doar la binecuvântarea sau ajutorul lui Dumnezeu, ci mai mult decât atât, la prezența lui Dumnezeu.

Dacă avem prezența lui Dumnezeu, avem totul, dar dacă pierdem prezența lui Dumnezeu, pierdem totul. Singura cale prin care Îl putem savura pe Cristos ca fiind Cel atotinclusiv, realitatea țării bune, este să fim în prezența Lui.

Una este ca Domnul să fie cu noi și cu totul altceva este ca prezența Lui să fie cu noi. De multe ori Domnul va merge cu noi, căci El este în noi, dar prezența Lui nu este cu noi.

De multe ori Domnul ne poate chiar ajuta și ne poate da lucruri și ne poate chiar binecuvânta, dar El nu este fericit cu noi. Putem primi ajutorul Lui și o oarecare binecuvântare, dar pierdem prezența Lui. El ne poate aduce la destinație și ne poate binecuvânta, dar pe tot parcursul călătoriei, este posibil să nu simțim prezența Lui. O, Doamne Isuse!

Cu toții putem mărturisi că de atâtea ori Domnul ne-a ajutat; am vrut să facem ceva, aveam nevoie de ceva, ne-am gândit că avem nevoie cu adevărat de un lucru și ne-am rugat, așa că El ne-a dat ajutorul de care aveam nevoie.

Poate că ne-am dorit chiar o anumită persoană ca soț/soție, iar Domnul ne-a îndeplinit dorința. Dar prezența Lui nu era cu noi. O, Doamne! Pentru că El este în noi, El este cu noi oriunde ne-am afla; totuși, zâmbetul Lui, prezența Lui, s-ar putea să nu fie cu noi.

Este ca exemplul unui grup de frați care au călătorit împreună cu trenul, dar pentru că unul dintre ei avea o problemă cu ceilalți, călătorea într-un vagon diferit de ei. Cu toții erau în același tren, mergând spre aceeași destinație, dar el nu avea prezența lor și ei nu o aveau pe a lui.

Domnul poate fi cu noi, dar prezența Lui poate să nu fie cu noi. Uneori El ne poate ajuta și poate chiar binecuvânta ceea ce facem, dar prezența Lui nu este cu noi. O, Doamne Isuse! Uneori ne putem convinge că avem prezența Domnului, căci El ne-a ajutat cu adevărat și ceea ce facem pare a fi sub binecuvântarea Lui; totuși, noi nu avem zâmbetul Lui. O, Doamne Isuse!

Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne lumineze cu privire la această chestiune, astfel încât să putem fi guvernați nu de binecuvântarea Domnului sau de ajutorul Său, ci de prezența Sa, de zâmbetul Său.

Factorul care guvernează nu este ajutorul Său. Chiar și în lucrarea Domnului, factorul care guvernează nu este ajutorul Domnului sau binecuvântarea Sa; este prezența Sa. Este bine să ne oprim înaintea Domnului, să fim tăcuți înaintea Lui și să-L întrebăm: Doamne, am eu zâmbetul Tău? Am eu oare prezența Ta? Trăiesc în persoana Ta, în indicele ochilor Tăi?

Pavel a iertat un anumit frate în indicele ochilor Domnului, chiar în însăși persoana Domnului (2 Corinteni 2:10). Când privim fața cuiva, ochii lui, vedem dacă este fericit cu noi sau nu. Prezența Domnului, zâmbetul Domnului, ar trebui să fie principiul care guvernează viața noastră.

Fie ca noi să învățăm să fim păziți, conduși, guvernați și călăuziți nu doar de binecuvântarea Domnului sau de ajutorul Său, ci și de prezența directă, de primă mână a Domnului (Psalmul 27:8; 80:3, 7, 17-19). Trebuie să ne rugăm mult pentru aceasta înaintea Domnului. Trebuie să fim înaintea Lui și să-L rugăm să ne păstreze în prezența Sa.

Trebuie să-I cerem să facă fața Lui să strălucească peste noi, pentru ca să putem fi mântuiți. Când vedem fața Lui, suntem mântuiți; iluminarea cunoștinței lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos ne mântuiește și Îl infuzează pe Dumnezeu în noi.

În Vechiul Testament îl vedem pe Iosif care, ca reprezentant al aspectului domnitor al unei vieți mature, savura prezența Domnului și, odată cu aceasta, autoritatea, prosperitatea și binecuvântarea Domnului (Geneza 39:2-5, 21; Fapte 7:9). El se afla în situații neplăcute și chiar groaznice, dar era călăuzit de prezența Domnului și avea zâmbetul Domnului.

În mod similar, Moise a fost o persoană foarte apropiată de inima lui Dumnezeu; prin urmare, el a avut prezența lui Dumnezeu în deplină măsură (Exod 33:11).

Apostolul Pavel a trăit și a acționat în prezența lui Cristos conform indicelui întregii Sale persoane exprimate în ochii Săi (2 Corinteni 2:10). Ceea ce avem nevoie nu sunt doar căi diferite de a birui, de a fi victorioși, de a fi sfinți și de a fi spirituali; niciuna dintre aceste căi nu funcționează – doar prezența Domnului funcționează.

Prezența Lui cu noi este totul pentru noi. Este bine să fim înaintea Domnului în această privință, căci suntem plini de putere și tărie pentru a-L poseda pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună atunci când savurăm prezența directă a Domnului! Amin!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim prezența Ta. Prețuim prezența Ta. O, Doamne, prețuim prezența Ta mai presus de orice. Ceea ce ne dorim nu este doar binecuvântarea Ta și ajutorul Tău; vrem să fim călăuziți chiar de prezența Ta! Zâmbetul Tău este principiul care ne călăuzește viața creștină. Fie ca noi să fim păziți, conduși, guvernați și călăuziți de prezența directă, de primă mână a Domnului în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, fie ca prezența Ta să meargă cu noi. Fie ca prezența Ta să ne dea odihnă. Fie ca prezența Ta să fie calea noastră, harta care să ne arate drumul pe care ar trebui să-l urmăm. O, Doamne, vrem să-L câștigăm și să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv pentru clădirea lui Dumnezeu, așa că luăm prezența Ta ca și criteriu pentru fiecare problemă! Vrem să fim atenți dacă avem sau nu prezența Ta. Amin, Doamne, dacă avem prezența Ta, avem totul, dar dacă nu avem prezența Ta, pierdem totul! Păstrează-ne în prezența Ta astăzi. Fie ca prezența Ta să ne conducă și să ne călăuzească. Păstrează-ne în indicele ochilor Tăi astăzi!

Noul Testament este un Emanuel și suntem parte din marele Emanuel care se finalizează în Noul Ierusalim!

Slavă Domnului că ne-a dezvăluit să vedem că Isus este Emanuel al nostru, Dumnezeu cu noi. Întregul Nou Testament este un Emanuel, iar noi suntem acum o parte din Marele Emanuel care se va finaliza în Noul Ierusalim, în cerul nou și pământul nou, pentru eternitate (Matei 1:23; 1 Corinteni 6:17; Fapte 9:4; 1 Timotei 3:15-16; Apocalipsa 21:3, 22; Ezechiel 48:35). Ce minunat!

Noul Testament începe cu un om-Dumnezeu, Isus Cristos, care este „Dumnezeu cu noi” și se termină cu un mare om-Dumnezeu, Noul Ierusalim, care este „Iehova este Acolo”.

Întregul Nou Testament este un Emanuel, iar noi, ca și credincioși în Cristos, nu numai că Îl avem pe Cristos ca Emanuel al nostru, dar devenim parte din marele Emanuel, „Dumnezeul cu noi” corporativ oriunde ne-am afla! Amin!

Noul Testament începe cu faptul că Dumnezeu este cu noi – Emanuel, numele dat lui Isus de către oameni. Apoi vedem că noi, credincioșii în Cristos, prin credința în Cristos, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh; acum suntem un singur duh cu Domnul. Oriunde suntem, El este, și unde este El, acolo suntem și noi.

Pe măsură ce suntem călăuziți, guvernați și îndrumați de prezența directă, de primă mână a lui Dumnezeu, suntem parte din Emanuel de astăzi, Dumnezeu cu noi astăzi.

Suntem una cu Cristos; suntem parte din Cristosul corporativ, Cristos și Trupul lui Cristos; biserica este casa lui Dumnezeu, biserica Dumnezeului celui viu. Acum Dumnezeu este manifestat în noi, ființele umane, căci noi suntem expresia Sa corporativă astăzi.

În Apocalipsa 12:3 vedem că, în Noul Ierusalim, tabernaculul lui Dumnezeu este cu omul și El va locui cu ei, iar ei vor fi poporul Lui, iar Dumnezeu Însuși va fi cu ei și va fi Dumnezeul lor. Dumnezeu este cu noi, noi suntem poporul Lui, El trăiește în noi, El locuiește în noi și El locuiește cu noi și în noi.

Noi suntem tabernaculul lui Dumnezeu pentru ca El să locuiască în noi și El este templul în care să locuim noi. Slavă Domnului! Și numele acestui loc este: Iehova este acolo (Ezechiel 48:35). Cristos este Isus, Iehova Mântuitorul și Emanuel – Dumnezeu cu noi.

El este Botezătorul, lumina, învățătorul, vindecătorul, iertătorul, mirele, păstorul, prietenul, înțelepciunea, odihna și templul mai mare. Cristos este adevăratul David, Domnul Sabatului, Iona cel mai mare, Solomon cel mai mare, Semănătorul, sămânța și hrănitorul.

El este firimiturile de sub masă, Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu, stânca bisericii, Ziditorul bisericii, Întemeietorul împărăției, Moise cel actual, Ilie cel actual, capul unghiului, Domnul, Cel înviat, Cel cu autoritate și Cel mereu prezent cu poporul Său în înviere.

El este bogat și atotinclusiv pentru noi și El este cu noi până la finalizarea epocii. El ne mântuiește și este mântuirea noastră și El este Emanuel, Dumnezeu cu noi. Când Îl experimentăm pe Cristos, suntem aduși în realitatea împărăției.

Pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos ca fiind Cel atotinclusiv, Marele Eu sunt care este Emanuel al nostru, devenim una cu El, devenim reproducerea Lui și El este exprimat prin noi.

El și noi suntem una și El trăiește în noi și este exprimat prin noi. Devenim parte din marele Emanuel și, când alții vin printre noi, ei spun: Dumnezeu este acolo!

Amin, Dumnezeu este cu noi și printre noi ori de câte ori suntem în duhul nostru, rămânând în prezența Domnului și având grijă de prezența Lui directă, prezența Lui de primă mână cu noi! Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Dumnezeu cu noi. Îți mulțumim că ești tot ce avem nevoie în duhul nostru. Ne deschidem Ție, Doamne. Vrem să Te savurăm. Vrem să rămânem în prezența Ta. O, Doamne, suntem un singur duh cu Tine astăzi! Amin, Doamne, trăiește în noi și exprimă-Te prin noi astăzi. Fă-ne parte din marele Emanuel, Dumnezeu cu noi, prezența Ta printre oameni astăzi! Zidește-ne împreună, dragă Doamne, și câștigă în noi ceea ce cauți. Salvează-ne de orice lucru negativ și adu-ne la deplina savurare a tot ceea ce ești Tu ca Emanuel al nostru! Fie ca noi să fim conduși și guvernați de prezența directă a Domnului în viața noastră de zi cu zi. O, Doamne, fă-ne la fel cum ești Tu, marele Emanuel, Cristos și Trupul Său, pentru ca alții să vadă că Dumnezeu este cu noi și printre noi! Fie ca noi să fim cei care Te exprimă și aduc prezența Ta altora. Fie ca prezența Ta să fie printre noi și fie ca noi să-i aducem și pe alții în prezența Ta în viața noastră de zi cu zi și în întâlnirile bisericii! Aleluia, devenim un mare Emanuel, Iehova este acolo!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ by the Presence of the Lord and become Part of the Great Emmanuel, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 3 cu tema: Isus — numele Mântuitorului-Împărat dat de Dumnezeu și Emanuel — numele Mântuitorului-Împărat denumit de om (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este în contrast cu religia: să-L cunoaștem pe Cristos în afara religiei și să avem realitate interioară

07/06/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Evanghelia după Matei dezvăluie că Cristos este în contrast cu religia, lucrurile lui Cristos și lucrurile cu privire la Cristos sunt în afara religiei, iar Domnului Isus nu-i pasă de tradiția religioasă, ci de realitatea interioară; fie ca să-L găsim pe Cristos nu căutând să fim religioși, ci venind la El ca o persoană vie!

Amin, Doamne Isuse, fie ca noi să fim cei care ne exersăm duhul astăzi pentru a veni la Tine! Venim așa cum suntem. Nu vrem să ne îmbunătățim sau să facem lucruri pentru a ne îmbunătăți, astfel încât să putem fi plăcuți Ție. Pur și simplu vrem să Te atingem. Vrem să Te cunoaștem. Fie ca să Te găsim și să Te savurăm. O, Doamne, mântuiește-ne de orice religie și adu-ne într-o atingere vie cu Tine! Amin!

În această săptămână, în considerația noastră rugătoare asupra aspectelor cruciale ale Cristosului atotinclusiv din Evanghelia după Matei, venim la două subiecte minunate: Cristos ca fiind Medicul și Mirele.

Poate că folosim expresia, Cristosul atotinclusiv, fără prea multă considerație; este posibil să luăm atât de multe lucruri ca de la sine înțeles în Cuvântul lui Dumnezeu și în slujba epocii. Dar când atingem aspect după aspect al Cristosului atotinclusiv, când Îl luăm ca înțelepciune, putere și pace, vom realiza că El este atât de vast și atotinclusiv.

Suntem atât de recunoscători lui Dumnezeu pentru Cristosul nostru atotinclusiv. El este atât de minunat!

Poate am auzit că El este Medicul și Mirele, poate am atins ceva legat de aceste aspecte ale lui Cristos, dar vrem să-L atingem și să-L cunoaștem într-un mod proaspăt, chiar să facem noi descoperiri despre Cristos în cuvântul Său pentru savurarea și experimentarea noastră.

Aceasta înseamnă că trebuie să fim dezvăluiți. Trebuie să fim dezvăluiți și dezveliți de orice văl al religiei. Fie ca nu numai să fim familiarizați cu cuvântul lui Dumnezeu ci să și avem inimă pentru Domnul.

Preoții și fariseii din vremea Domnului, împreună cu cărturarii, cunoșteau cuvântul lui Dumnezeu și profeția referitoare la locul unde se va naște Mesia, dar nu aveau inimă pentru Domnul. Fie ca noi să avem o inimă pentru Domnul, o inimă care Îl caută. Fie ca să-I permitem Lui, asemenea stelei dimineții, să răsară în inimile noastre, pe măsură ce luăm aminte la cuvântul profetic.

Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos este în afara religiei și fie ca noi să nu aducem în noi gânduri sau concepte religioase. Pe măsură ce Îl căutăm pe Domnul pentru a a-L savura, ne dăm seama că El este în afara domeniului religiei și în afara domeniului mentalității noastre naturale. Fie ca noi să ne deschidem către Domnul și să-I cerem să ne dea o inimă pentru a-L căuta într-un mod autentic și pur.

Să vedem că Cristos este în contrast cu religia și lucrurile referitoare la Cristos sunt în afara religiei

În Evanghelia după Matei vedem ceva destul de interesant: Cristos este în contrast cu religia, iar lucrurile referitoare la Cristos sunt în afara religiei. Este aproape ca și cum Dumnezeu nu ar fi vrut să aibă nimic de-a face cu religia în venirea lui Cristos și în tot ceea ce are legătură cu Cristos.

De exemplu, dacă citim această Evanghelie, vedem că nașterea lui Cristos, găsirea lui Cristos, recomandarea lui Cristos și urmarea lui Cristos au fost toate în afara religiei (vezi Matei 1:18-23; 2:1-12; 3:1-12; 4:12-22).

Nașterea lui Cristos nu a avut loc în Ierusalim și nici într-un casă preoțească; a fost prin intermediul unei fete tinere săracă din Nazaret, un oraș disprețuit din Galileea.

Cristos nu s-a născut în Ierusalim și nici nu a avut legătură cu slujba templului. Mai degrabă, Dumnezeu a trimis îngerul Său într-un orășel dintr-o regiune disprețuită, Nazaretul Galileii, la o fecioară, o fată, într-o familie săracă. Nașterea lui Cristos nu a avut nicio legătură cu religia; a fost săvârșită absolut în afara religiei.

Mai mult, modul în care oamenii L-au găsit pe Cristos nu a fost în religie sau prin intermediul practicilor religioase; a fost în afara religiei. Magii, înțelepții din răsărit, nu L-au căutat pe Dumnezeu, nu au avut nicio gândire religioasă și nu au citit Biblia. Mai degrabă, steaua lui Cristos li s-a arătat și au urmat steaua pentru a-L găsi pe Domnul.

Au luat o deviere când și-au exersat mintea naturală și s-au dus la Ierusalim, crezând că acolo trebuia să se nască Împăratul Iudeilor; aceasta a dus la pierderea multor vieți tinere.

Cărturarii și preoții din Ierusalim cunoșteau Biblia și puteau indica versetul corect din Mica 5:2 pentru a-i instrui pe magi să meargă la Betleem și să-L găsească pe Mesia, dar nu aveau inima să-L găsească pe Domnul. Ei cunoșteau Biblia, dar nu s-au dus să-L vadă pe Cristos. O, Doamne!

Oamenii religioși din vremea Domnului cunoșteau Scripturile, erau pentru Scripturi și puteau cita cu exactitate Biblia, dar nu erau pentru Cristos.

Mai târziu, în Matei 3, vedem cum Domnul Isus a fost prezentat oamenilor în slujba Sa. Nu a fost prezentat de un preot în templu, ci de un om sălbatic în pustie. Ioan Botezătorul L-a prezentat pe Domnul Isus; el însuși s-a născut preot, dar nu a rămas în preoție și nici nu a locuit în templu și nici măcar în orașul Ierusalim.

Dimpotrivă, el a fost în pustie, trăind într-un loc sălbatic, îmbrăcat în haine făcute din păr de cămilă (care era un animal necurat). Ioan Botezătorul nu i-a învățat pe oameni despre religie; mai degrabă, i-a chemat să se pocăiască, să aibă o schimbare a minții și a concepției despre religie și cultură.

Nu le-a cerut să facă mai multe lucruri pentru Dumnezeu, pentru a-I fi plăcut lui Dumnezeu; mai degrabă, i-a botezat, îngropându-i pentru a-i da la moarte. Și el a spus că îi botează în apă, dar Cel ce vine după el va boteza oamenii în Duhul Sfânt (Matei 3:11).

Domnul Isus S-a născut, a fost găsit și introdus nu în sau prin religie, ci complet în afara religiei. El a fost recomandat de această persoană sălbatică care nu avea nimic de-a face cu religia.

Acest lucru ne arată că Cristos nu este în religie sau pentru religie; așa cum aveau să arate acțiunile Sale ulterioare, Cristos este în contrast cu religia.

În Matei 4 vedem cum, după ce a fost prezentat, au existat unii care L-au urmat pe Domnul Isus; aceștia nu erau preoți sau cărturari și nici nu erau din cetatea sfântă, ci erau pescari galileeni. Urmașii Domnului Isus erau dintre cei care pescuiau în mare sau își reparau mrejele; erau oameni neînvățați care au fost atrași de El și L-au urmat.

Domnul și urmașii Săi nu erau în Iudeea sau în Ierusalim; erau în Galileea neamurilor (Matei 4:15). Domnul Isus nu Și-a început slujba în centrul orașului Ierusalim, unde Se putea prezenta ca Mesia; mai degrabă, Și-a început slujba departe de templul sfânt, de pământul sfânt și de practicile religioase din cetatea sfântă.

Este atât de uimitor să vezi că nașterea lui Cristos, găsirea lui Cristos, prezentarea lui Cristos și urmarea lui Cristos au fost complet separate de religie. Este aproape ca și cum Dumnezeu ar fi vrut să facă ceva nou și nu ar fi vrut să facă nimic cu religia în acest sens.

Cristos este în contrast cu religia. Cristos este în afara religiei. Pentru a-L găsi pe Cristos, trebuie să fim în afara religiei. Fie ca noi să ne deschidem Domnului Isus în această privință, căci vrem cu adevărat să-L găsim, să-L urmăm și să fim cu El, iar El este în afara religiei.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea că Cristos este în contrast cu religia! Salvează-ne de la a Te căuta într-un mod religios. Salvează-ne de orice observare religioasă sau mod de a Te căuta sau de a Te sluji. O, Doamne, fie ca noi să realizăm că Cristos este în afara religiei și că a-L găsi pe Cristos nu are nicio legătură cu religia. O, Doamne, vrem doar să Te vedem, să Te cunoaștem și să Te urmăm ca pe o persoană vie. Ne întoarcem inima către Tine. Arată-ni-Te. Ne exersăm duhul pentru a Te atinge. Stăm departe de orice concept sau observare religioasă și vrem doar să Te cunoaștem ca persoană vie. Îți mulțumim că ești atât de real și atât de disponibil pentru noi. O, Doamne, Tu ești chiar aici în noi, acolo unde suntem noi, și nu există nicio practică religioasă pe care trebuie să o respectăm pentru a Te cunoaște sau a Te atinge! Slavă Domnului, Cristos este în contrast cu religia! Aleluia, pentru a-L găsi pe Cristos trebuie să fim departe de religie, căci Cristos este în afara religiei! Amin, Doamne, Te iubim și Te adorăm ca persoană vie în noi. Te iubim, Doamne Isuse!

Domnului Isus nu-i pasă de tradiția religioasă: El Se preocupă de realitatea interioară!

Evanghelia după Matei și toate evangheliile ne arată că Domnului Isus nu-i pasă de tradiția religioasă: El Se preocupă de realitatea interioară. El nu a venit într-un mod religios, într-un loc religios, pentru a aduce o religie sau pentru a ne face să avem mai multă religie; El a venit ca o persoană vie, într-un mod viu, pentru ca noi să-L savurăm și să fie realitatea noastră interioară.

În Matei 4:5-7, vedem că diavolul L-a ispitit pe Domnul Isus să facă ceva miraculos în religie, dar Domnul a refuzat să o facă. Orice gând de a face lucruri miraculoase în religie este o ispită a diavolului. O, Doamne Isuse!

Nu ar trebui să-L testăm pe Domnul Dumnezeul nostru în căutarea unor lucruri miraculoase. Adesea, în religie, se manifestă miracole și lucruri miraculoase; aceasta este pentru a-L ispiti pe Domnul Dumnezeul nostru.

Oamenilor le plac miracolele, dar Domnul nu este atât de interesat de vindecarea oamenilor bolnavi. El are grijă de realitatea interioară; Cristos este în afara religiei și vrea să facă ceva interior în noi toți.

Ca Medic și Mire, Cristos este în contrast cu religia (Matei 9:12, 15). El este Medicul care ne vindecă bolile și este Mirele nostru care ne iubește și ne curtează în dragoste; ca o astfel de persoană, Cristos este în afara religiei.

Cristos nu are nicio legătură cu religia. Religia este de fapt o invenție umană, un produs al minții umane decăzute. Putem chiar spune că religia este cea mai bună invenție a culturii umane; totuși, în ceea ce privește economia lui Dumnezeu, religia este cel mai mare dușman al lui Dumnezeu.

Religia este absolut împotriva economiei lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are nicio intenție de a întemeia o religie. El vrea să ne dea cuvântul Său sfânt, ca să-L putem vedea pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, în care Își găsește plăcerea.

El vrea să-L vedem pe Cristos ca o persoană vie, să-L primim ca mântuire și viață și să trăim pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Persoana care a inventat religia a fost Cain și urmașii săi. Iuda 11 vorbește despre calea lui Cain, arătând că mulți au mers pe calea lui Cain. Care este calea lui Cain? Este să facem binele și să încercăm să fim plăcuți lui Dumnezeu și să ne închinăm lui Dumnezeu prin propriile noastre eforturi, dar fără Cristos.

Religia este efortul propriu al omului, conform propriei sale invenții, sub motivația diavolului, de a ne închina lui Dumnezeu și de a-I fi plăcuți lui Dumnezeu, dar fără Cristos. Calea unică a lui Dumnezeu ca noi să-L contactăm, să-L cunoaștem și să-I fim plăcuți este în Cristos și prin Cristos.

Satan, însă, a motivat și a instigat multe ființe umane să-și facă propria invenție, propria religie, să I se închine lui Dumnezeu în mod religios fără Cristos.

Într-un fel, calea lui Cain – religia – nu este rea, căci este cea mai bună invenție a culturii umane. A fost prima și cea mai importantă invenție a culturii umane, conform Bibliei, căci Cain a făcut tot posibilul, conform propriilor eforturi, pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, dar fără vărsare de sânge. Nu Cain, însă, a inventat religia; ci Satan, ca motivator din interiorul său. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi toți să vedem asta. Fie ca noi să ne dăm seama că nu suntem aici pentru a critica religia sau oamenii religioși; însă trebuie să vedem că Cristos este în afara religiei, iar savurarea și experimentarea noastră din Cristos nu sunt o chestiune religioasă.

Poate că ne putem angaja în lucruri religioase și putem face multe lucruri bune, dar aceste lucruri pot fi o distragere a atenției noastre de la persoana lui Cristos! Poate că facem atât de multe lucruri mărețe pentru Dumnezeu, inclusiv lucruri care salvează viețile oamenilor și le schimbă viața în bine, dar putem face asta într-un mod religios, nu atingând persoana vie a lui Cristos.

Nu asta urmărește Dumnezeu. Dumnezeu nu caută o religie mai bună sau o practică religioasă mai bună. El vrea ca noi să-L cunoaștem pe Cristos, să-L găsim pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să fim una cu Cristos, iar Cristos este în afara religiei. Lucrul de care Îi pasă Domnului este realitatea interioară, nu religia exterioară.

Doamne Isuse, Te iubim! Renunțăm la orice concepții și gânduri religioase și pur și simplu venim la Tine. Fie ca noi să Te găsim exersându-ne duhul. Salvează-ne de ispita de a face lucruri miraculoase în religie. Salvează-ne de la căutarea miracolelor și a lucrurilor spectaculoase exterioare pentru Dumnezeu. O, Doamne, fie ca noi să Te cunoaștem ca Medicul nostru care ne vindecă și ca Mirele care ne curtează și ne iubește. Fie ca noi să realizăm că Cristos este în contrast cu religia și fie ca noi să-L căutăm în puritate, chiar în afara oricăror gânduri sau practici religioase. Aleluia, Domnului Isus nu-I pasă de tradiția religioasă, ci de realitatea interioară! Amin, Doamne, ne pasă de persoana Ta vie. Vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm și să ne împărtășim din Tine în duh. Curăță-ne inima pe măsură ce Te căutăm. Vrem să Te cunoaștem și să Te savurăm ca mântuire și viață a noastră pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu. Salvează-ne de a lua calea lui Cain, calea de a face bine, de a-I fi plăcuți lui Dumnezeu și de a ne închina lui Dumnezeu, dar fără Cristos. O, Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is Versus Religion: Know Christ outside of Religion and Have Inward Reality, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 2 cu tema: Cristos ca fiind Medicul și Mirele (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim într-o relație intimă cu Domnul și iubim apariția Lui pentru a-L găsi pe Cristos

02/06/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Pentru a-L găsi pe Cristos, avem nevoie de călăuzirea vie a Domnului și trebuie să fim corectați de Scripturi; pentru aceasta, trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul, chiar să fim una cu El, și Îl vom găsi, nu vom fi tulburați când Se va întoarce și vom fi diferiți după ce Îl atingem.

Doamne Isuse, vrem să Te găsim și să Te savurăm! Păstrează-ne într-o părtășie intimă cu Tine astăzi. O, Doamne, ne îndreptăm inima către Tine chiar acum. Nu vrem să facem nimic separat de Tine. Păstrează-ne în dragoste față de Tine. Păstrează-ne deschiși către Tine. Păstrează-ne în cuvântul Tău, ca să putem fi îndreptați și corectați de cuvântul Tău. Te iubim, Doamne, ne deschidem Ție și vrem să Te atingem și să fim una cu Tine! Amin!

Suntem atât de recunoscători Domnului pentru cuvântul Său, pentru viața Sa în noi, pentru Duhul Său al realității care ne călăuzește și pentru slujba acestei epoci care deschide cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne conduce spre o experiență și o savurare mai profundă a lui Cristos.

De multe ori citim Biblia și obținem fapte, cunoștințe și doctrine; putem crede că înțelegem și s-ar putea să plecăm cu o mulțime de cunoștințe scripturale. După cum spune Biblia, cunoașterea ne îngâmfă, iar litera Bibliei, atunci când nu este luată pe calea vieții, ne poate chiar ucide. Extraordinar, slova ucide, dar Duhul dă viață!

Pe măsură ce venim la Matei 2 pentru a-L vedea pe Domnul Isus, a-L găsi pe Domnul Isus și a fi căutători iubitori ai lui Cristos care sunt una cu El, trebuie să ne deschidem cu adevărat către El din adâncul sufletului.

Trebuie să avem atât Scriptura în mâinile noastre, cât și călăuzirea vie a Domnului în duhul nostru. A-L cunoaște pe Cristos și a-L găsi pe Cristos este ceva viu, nu ceva ce ține de doctrine și cunoaștere. Este ușor să vedem ceva din Cristos și apoi să ne folosim concepțiile omenești naturale pentru a încerca să-L găsim pe Cristos și să-L slujim pe Cristos.

Așa au făcut magii; au văzut steaua vie, dar apoi s-au dus la Ierusalim să-i întrebe unde este împăratul nou-născut. Când ne bazăm pe conceptele noastre religioase, când trăim conform concepțiilor noastre naturale, nu-L putem găsi pe Domnul, ci, dimpotrivă, chiar provocăm multe probleme.

Fie ca să învățăm să ne exersăm duhul în toate lucrurile. Fie ca să învățăm să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul în duh și, de asemenea, să venim la cuvântul lui Dumnezeu cu exersarea duhului nostru.

În duhul nostru putem vedea revelația divină, chiar revelația vie, care ne conduce la Cristos. În duhul nostru putem vedea viziunea vie care ne conduce la Cristos. În duhul nostru primim călăuzirea vie pentru a ajunge la Cristos, a-L savura pe Cristos și a fi una cu Cristos.

Îl iubim pe Domnul și apariția Sa, așteptăm să fim răpiți și nu suntem tulburați de venirea Sa

În Matei 2:3 ni se spune că atunci când magii au ajuns la Ierusalim și au întrebat unde urma să se nască Împăratul Iudeilor, atât împăratul Irod, cât și tot Ierusalimul au fost tulburați. În loc să fie fericiți că Cristos vine, căci Mesia urma să vină, au fost tulburați.

Fără îndoială, împăratul Irod credea că va fi detronat, așa că a fost tulburat. Dar de ce a fost tulburat tot orașul la vestea că tocmai se născuse împăratul iudeilor? Ar fi trebuit să fie extaziați, dar nu au fost.

Am putea crede că, dacă am fi acolo, ne-am bucura că Cristos vine. Dar ce se întâmplă astăzi: dacă Domnul ar veni astăzi, suntem noi plini de bucurie? Așteptăm noi cu nerăbdare venirea Domnului? Îl iubim oare pe Domnul și apariția Lui? Facem noi toate lucrurile pentru a grăbi venirea Lui?

Sau suntem distrași de atâtea lucruri lumești? Unii sunt distrași de fotbal și se gândesc doar la fotbal. Alții sunt distrași de golf și cred că, dacă Domnul ar veni curând, le-ar strica jocul de golf. Fie ca noi să fim astăzi căutătorii iubitori ai Domnului.

Fie ca noi să fim cei care Îl iubim pe Domnul și să iubim venirea Lui, chiar să ne așteptăm să fim răpiți, căci Îl iubim și vrem să facem totul pentru a grăbi întoarcerea Lui!

Când oamenii din Ierusalim au auzit vestea că Mesia va veni, ar fi trebuit să se bucure; în schimb, au fost tulburați. Acest lucru nu se datorează altui motiv decât faptului că nu Îl căutau cu adevărat pe Mântuitor (Proverbe 4:23).

Noi, cei care credem în Cristos, nu ar trebui să fim tulburați când auzim despre venirea Domnului, ci mai degrabă să-L iubim și să dorim venirea Lui. Dacă noi, cei care credem în Domnul, nu suntem afectați de Domnul ca dragoste în emoțiile noastre interioare, nu suntem vrednici să fim numiți creștini (2 Timotei 4:8; Marcu 12:30; 1 Corinteni 2:9).

Fie ca noi să ne dăm Domnului doar pentru a-L iubi. Fie ca noi să ne deschidem către El din adâncul ființei noastre și să ne îndreptăm inimile către El doar pentru a-L iubi. Fie ca noi să fim iubitorii nebuni ai Domnului. Și când ne întâlnim cu sfinții, fie ca noi să ne ajutăm unii pe alții să-L iubim pe Domnul Isus.

Când Îl savurăm pe Cristos, crucea lui Cristos este aplicată ființei noastre; toate lucrurile rele din ființa noastră sunt respinse și toate distragerile și divertismentele lumești vor dispărea, căci El este Cel Mai Minunat.

Fie ca noi să ne dăm să-L iubim pe Domnul în fiecare zi. Degradarea vine atunci când pierdem prima noastră dragoste pentru Domnul. În zilele din urmă, oamenii vor fi iubitori de bani, iubitori de sine și iubitori de plăceri; nu doar necredincioșii sunt asemenea oameni, ci chiar și mulți credincioși în Cristos sunt în felul acesta.

Fie că vor exista zile grele de declin în biserică sau dacă vor exista zile glorioase de victorie pentru gloria lui Cristos în biserică, depinde de ce fel de iubitori suntem.

Ce iubim astăzi? Ne iubim sinele? Iubim banii? Iubim plăcerile? Sau Îl iubim pe Dumnezeu? Fie ca Domnul să ne facă iubitori de Dumnezeu. În fiecare dimineață trebuie să-I spunem Domnului: Doamne Isuse, Te iubesc! Mai ales în aceste zile de la sfârșitul acestei epoci, trebuie să fim cei care Îl iubesc pe Domnul.

Un creștin care așteaptă ca Domnul să vină sau care așteaptă să fie răpit ar trebui să considere venirea Domnului ca un avertisment și, de asemenea, ca un stimulent (2 Timotei 4:8; Tit 2:13; Apocalipsa 2:28; 22:20; Matei 24:40-44; 25:8-13).

Domnul vrea să Se întoarcă repede; Apocalipsa 22:20 ne spune că Domnul intenționează să vină curând și ne rugăm: Vino, Doamne Isuse! Îi chemăm Numele, citim cu rugăciune cuvântul Lui și Îl iubim pe Domnul. Fie ca noi să ne dăruim să-L iubim pe Domnul și să iubim venirea Lui.

Fie ca noi să venim la El în cuvântul Său, să ne rugăm asupra cuvântului Său și să-I chemăm Numele, ca să putem trăi în lumina venirii Sale și să luăm venirea Lui ca un stimulent și o avertizare în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne dăruim doar să Te iubim. O, Doamne, ne îndreptăm inima către Tine. Fă ca inima noastră să se întoarcă spre Tine. Vrem să Te căutăm într-un mod sincer și iubitor. Salvează-ne de a iubi orice sau pe oricine mai presus de Tine. Vrem să fim iubitori de Dumnezeu astăzi. Salvează-ne de a fi iubitori de plăceri, iubitori de bani sau iubitori de sine. Influențează-ne emoțiile interioare prin dragostea Ta. Fie ca dragostea Ta din inima noastră să crească și să ardă în noi până când toată zgura iubirii pământești este arsă. Amin, Doamne, Te iubim și iubim apariția Ta. Credem în Tine și Te iubim din toată inima noastră. Te iubim cu mintea, sufletul și puterea noastră. Fă-ne cei care așteaptă întoarcerea Ta cu multă dragoste și nerăbdare. Fie ca noi să trăim în lumina venirii Tale astăzi. Fie ca noi să fim cei care așteaptă să fie răpiți, luând venirea Domnului ca pe un avertisment și un stimulent pentru viața noastră de zi cu zi. O, Doamne Isuse, Te iubim și Te căutăm! Amin, vino, Doamne Isuse!

Să trăim într-o relație intimă cu Domnul, una cu El și să fim corectați de Scripturi pe măsură ce căutăm să-L găsim pe Cristos

După ce magii au fost corectați de Scripturi (Matei 2:4-6), ei au mers la Betleem (vv. 8-9) și steaua li s-a arătat din nou, conducându-i la locul unde era Cristos. Când au văzut steaua, s-au bucurat nespus de mult de mare bucurie (v. 10).

Când Îl vedem pe Cristos, când vedem o nouă viziune a lui Cristos, ne bucurăm nespus de mult, cu o mare bucurie. Când Domnul ni se arată și Îl vedem într-un mod viu, este mai presus de domeniul conceptului nostru natural de realizare umană.

Cu toții putem mărturisi că, pur și simplu fiind în întâlnirile bisericii, Domnul strălucește asupra noastră prin ceea ce sfinții împărtășesc din savurarea lor din Cristos; Îl vedem cu adevărat pe Cristos într-un mod viu în și prin sfinți.

În cazul magilor, aceștia au fost corectați de Scripturi când au auzit profeția din Mica 5:2 și au fost readuși pe calea cea dreaptă; apoi, steaua li s-a arătat din nou, căci viziunea vie însoțește întotdeauna Scripturile.

Pentru a-L găsi pe Cristos, trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul, chiar una cu El, și trebuie să fim corectați și ajustați de Scripturi.

În cazul magilor, ei s-au dus la religie pentru a încerca să-L găsească pe Cristos, iar când au atins religia, steaua vie i-a părăsit; însă de îndată ce au părăsit religia, steaua vie li s-a arătat și s-au bucurat.

Când părăsim orice religie, când lăsăm orice concept religios și îl dăm deoparte, Îl vom vedea pe Cristos ca steaua vie. Religia are Biblia astăzi, dar nu are steaua vie; noi trebuie să avem nu doar cuvântul Bibliei, ci mai mult, trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul și să fim una cu El.

Preoții erau cei care îi învățau pe oameni legea (Mal. 2:7), iar cărturarii erau cei care cunoșteau Scripturile (Ezra 7:6). Însă chiar dacă atât preoții, cât și cărturarii aveau cunoștințe despre nașterea lui Cristos (Matei 2:5-6), ei nu au avut viziunea și nici nu au avut inima să-L caute pe Cristos, așa cum au avut magii. O, Doamne Isuse!

Trebuie să cunoaștem Scripturile, dar trebuie să le cunoaștem într-un mod viu, nu pe calea cunoștinței, ci pe calea vieții. Și trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul în toate lucrurile. Fie ca noi să-I cerem Domnului să ne dea o inimă să-L căutăm.

În mod natural, inima noastră nu este înclinată să-L caute pe Dumnezeu, dar ne putem ruga Domnul să ne încline inima spre El. Indiferent cât de „scripturali” suntem, dacă pierdem prezența Domnului, greșim complet (Ioan 5:39-40; Isaia 45:15; Exod 33:11, 14; comp. cu 2 Corinteni 5:16).

Calea din Noul Testament de a-L găsi și de a-L urma pe Domnul este de a rămâne continuu în prezența Lui ascunsă. Aceasta înseamnă că trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Se ascunde; trebuie să prețuim prezența Lui ascunsă. Trebuie să rămânem continuu în prezența Lui ascunsă. Dacă prezența Sa nu merge cu noi, nu putem merge; prețuim prezența Sa la maximum. Vrem să fim companionii Domnului, cei care trăiesc într-o relație intimă cu Domnul.

Moise a avut prezența lui Dumnezeu în deplină măsură, vorbindu-i lui Dumnezeu față în față, așa cum un om ar vorbi cu companionul său.

Avraam a fost, de asemenea, tovarășul lui Dumnezeu, prietenul lui Dumnezeu, până la măsura în care Dumnezeu Și-a deschis inima cu privire la distrugerea Sodomei și a Gomorei înaintea lui, ca el să poată mijloci.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că este ușor să acumulăm cunoștințe scripturale, dar dacă vrem călăuzire vie, trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul; trebuie să fim una cu El (Matei 2:10-14).

Trebuie să avem o relație personală, privată, afectuoasă și spirituală cu Domnul. Relația noastră cu El trebuie să fie personală și intimă, nu doar în întâlniri sau când ne aducem aminte. Trebuie să avem o relație personală și afectuoasă cu Domnul. Amin!

Când magii L-au văzut pe Cristos, I s-au închinat; apoi, au fost avertizați de Dumnezeu în vis să nu se întoarcă la Irod (care le-a cerut să-i spună unde se află împăratul nou-născut, ca să I se poată „închina”), așa că au plecat în țara lor „pe alt drum” (v. 12).

Acest lucru ne arată că odată ce L-am văzut pe Cristos, nu vom mai merge niciodată pe aceeași cale, care este calea religiei separate de Cristos. Apariția Lui ne atinge și ne schimbă cursul vieții noastre. Când Îl vedem pe Cristos, nu vom mai fi niciodată la fel.

Pe măsură ce trăim într-o relație intimă cu Domnul, vom merge pe un alt drum, fără să ne întoarcem la practici și ritualuri religioase, ci căutând persoana vie a lui Cristos.

Când Îl vedem pe Cristos, ne dăm seama că am venit pe calea greșită; Domnul ne corectează, ne vorbește și ne conduce pe calea Lui, o cale separată de orice religie.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să trăim astăzi într-o relație intimă cu Tine. Amin, Doamne, venim la Tine să Te căutăm și să Te atingem. Fie ca să avem călăuzirea vie în duhul nostru și cuvântul strălucitor al lui Dumnezeu în mâinile noastre. Salvează-ne de a avea doar o mulțime de cunoștințe scripturale fără o relație intimă cu Domnul! O, Doamne, vrem să avem călăuzire vie de la Tine, așa că alegem să avem o relație personală, intimă, spirituală și privată cu Tine. Fie ca să venim la Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Vrem să fim una cu Tine în toate lucrurile. Prețuim prezența Ta. Nu vrem să pierdem prezența Ta vie. O, Doamne, fie ca să-L găsim și să-L urmăm pe Cristos rămânând continuu în prezența Sa ascunsă! Păstrează-ne în prezența Ta astăzi, în toate lucrurile. Vorbește-ne. Dezvăluie-ne. Schimbă-ne concepțiile. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Vrem să mergem pe calea Ta, departe de orice religie sau practică religioasă. Amin, Doamne, vrem ca să Te căutăm și să Te găsim prin călăuzirea vie și prin corectarea Scripturilor!