Îl trăim pe Cristos

Să luăm aminte la cuvântul profetic până când Cristos, ca steaua dimineții, se ivește în inima noastră

29/09/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Avem cuvântul profetic făcut și mai tare, la care facem bine să luăm aminte ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până când ziua răsare și Cristos, ca steaua dimineții, se ivește în inimile noastre; în această epocă întunecată, trebuie să fim în Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod viu și să permitem Cuvântului să strălucească asupra noastră pe calea noastră, rămânând veghetori și căutându-L pe Domnul până când El va veni în secret pentru a ne răpi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat cuvântul profetic. Vrem să citim cu rugăciune Cuvântul Tău. Rămânem în Cuvântul Tău. Ne ținem de Cuvântul Tău. Nu ne agățăm de nimic altceva decât de Cuvântul Tău. Strălucește peste noi prin Cuvântul Tău. Fie ca cuvântul profetic să devină tot mai sigur. Vrem să luăm aminte la cuvântul profetic ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos! Amin, Doamne, fie ca în curând ziua să răsară și Cristos, ca steaua dimineții, să se ivească în inimile noastre! Amin!

În timp ce trăim la sfârșitul acestei epoci, tânjind după întoarcerea Domnului împreună cu împărăția Sa, trebuie să privim venirea Domnului ca fiind un stimulent și o avertizare în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să fim sclavi credincioși și prudenți, lucrând pentru Domnul și trăind înaintea Sa.

Pe de o parte, trebuie să fim ca fecioarele pure din Matei 25, care își pregătesc candelele, au ulei suplimentar în vasele lor și așteaptă venirea Domnului. Aceasta înseamnă că trebuie să-L iubim pe Domnul, să ne deschidem Lui și să câștigăm mai mult din Duh nu doar în duhul nostru, ci și în sufletul nostru, fiind transformați și umpluți de Duhul.

Pe de altă parte, trebuie să fim sclavi credincioși și prudenți, care Îl slujesc pe Domnul potrivit revelației Sale. Nu trebuie să fim sclavi răi care nu fac negoț pentru Domnul, gândind că Domnul Își amână venirea și că El este un Stăpân aspru. O, Doamne Isuse!

Cu toții vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Cristos și vom da socoteală Domnului cu privire la întreaga noastră viață, umblare și conduită din trecut. Trebuie să fim înaintea Sa, să trăim în unitate cu El și să-L slujim; mai mult, slujirea și lucrarea noastră pentru Domnul nu trebuie să se bazeze pe preferințele sau sentimentele noastre, ci pe revelația Sa și pe împlinirea voii Tatălui.

Cu toții dorim să primim cuvintele Domnului – „Bine ai făcut, rob bun și credincios; intră în bucuria stăpânului tău” – la scaunul de judecată al lui Cristos.

Fie ca noi să ne deschidem față de Domnul, să venim la El prin Cuvântul Său și să ne bizuim pe El în toate lucrurile, astfel încât El să trăiască în noi, noi să slujim în El, iar El să câștige viața noastră de zi cu zi și lucrarea noastră pentru El.

Îi mulțumim Domnului că suntem mântuiți pentru veșnicie; acum dorim să trăim și să lucrăm pentru Domnul într-un mod în care viața și lucrarea noastră să fie aprobate și chiar răsplătite de El la venirea Sa.

Să luăm aminte la cuvântul profetic ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până când Cristos, ca steaua dimineții, se ivește în inima noastră

Deși Domnul Isus nu este cu noi în mod fizic, așa cum a fost cu discipolii când Se afla pe pământ, noi avem Cuvântul Său. 2 Petru 1:19 este un verset foarte încurajator care spune: „Avem cuvântul profetic făcut mai sigur, la care faceți bine să luați aminte ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până când ziua răsare și steaua dimineții se ivește în inimile voastre.”

Înainte de întoarcerea Domnului, epoca devine tot mai întunecată, iar noi trăim într-o lume tot mai coruptă, corupătoare și rea. Mai mult, există întuneric în sufletul nostru; există un abis în ființa noastră, iar întunericul zace peste cele mai adânci părți ale sufletului nostru.

Trebuie să permitem Cuvântului Domnului să strălucească asupra noastră și înlăuntrul nostru. Trebuie să luăm aminte la cuvântul profetic ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos.

Pe măsură ce venim la Domnul prin Cuvântul Său, Cuvântul Său devine o lumină pentru picioarele noastre (Ps. 119:105). El strălucește asupra noastră. El expune întunericul din ființa noastră. Întunericul concepțiilor noastre umane este expus și înlăturat de cuvântul viu al Domnului. Nu trebuie să ne temem să venim la Domnul în cuvântul Său.

Nu trebuie să ezităm să venim în lumina pe care Domnul o răspândește prin cuvântul Său. Această lumină vine din dragoste; noi ne aflăm în împărăția Fiului dragostei Sale, iar pe măsură ce El strălucește și expune lucrurile ascunse, noi mărturisim, iar Domnul pătrunde tot mai adânc.

El dorește să lucreze tot mai profund în noi. El vrea să strălucească peste întunericul din ființa noastră și să-l risipească în întregime, astfel încât lumina Sa să aducă viață.

Apostolul Petru asemuiește cuvântul profetic din Scriptură cu o lumină care strălucește într-un loc întunecos. Acest lucru indică faptul că epoca în care trăim – și în special aceste zile de la sfârșitul epocii – este un loc întunecos, aflat în noaptea întunericului (Rom. 13:12), iar toți oamenii din această lume se mișcă și acționează în întuneric.

Cu cât înaintezi în viață în această lume, cu atât îți dai seama mai mult că epoca devine tot mai întunecată; situația de astăzi este mult mai întunecată decât era acum douăzeci sau treizeci de ani.

Pe de o parte, toți oamenii din această lume se mișcă și acționează în întuneric; pe de altă parte, sfinții de pe tot pământul devin lumină în Domnul, strălucind în această epocă întunecată pe măsură ce iau aminte la cuvântul profetic, asemenea unei lămpi ce luminează într-un loc întunecos.

Cuvântul profetic al Scripturii, asemenea unei lămpi care strălucește pentru credincioși, transmite o lumină spirituală ce strălucește în întunericul nostru. Cuvântul nu este doar o cunoaștere a literelor, destinată înțelegerii noastre mentale; el transmite lumină spirituală, iar pe măsură ce citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, suntem luminați!

Cuvântul viu și luminos al lui Dumnezeu ne călăuzește să intrăm într-o zi plină de lumină, ba chiar să trecem prin noaptea întunecată până când se ivește ziua apariției Domnului. Domnul ne păstorește, purtând de grijă întregii noastre ființe cu o grijă plină de tandrețe.

El nu dorește să Se ocupe doar de păcatele sau slăbiciunile noastre; El vrea să trateze și să risipească tot întunericul din ființa noastră, ajungând chiar până în cea mai adâncă și întunecată parte a ei. El face acest lucru într-un mod personal și plin de tandrețe.

Trebuie doar să-I spunem: „Doamne, mă deschid înaintea Ta; nu ascund nimic. Ai acces la fiecare parte a ființei mele. Strălucește peste mine prin Cuvântul Tău. Lucrează pentru a-Ți face domiciliul în mine în această epocă. Pătrunde în adâncurile ființei mele și transformă întunericul meu în lumină.”

Pe măsură ce comunicăm astfel cu Domnul, înălțând rugăciuni și deschizându-ne Lui, El va răsări în ființa noastră lăuntrică, iar noi Îl vom câștiga ca steaua dimineții. Înainte ca Domnul să răsară, înainte să vină ca lumina soarelui, avem nevoie de acest Cuvânt ca o lumină care să strălucească peste pașii noștri.

În timp ce pășim pe calea noastră creștină, avem nevoie ca Cuvântul Domnului să strălucească peste noi, să ne descopere, să risipească tot întunericul și să ne infuzeze cu ceea ce este El.

Când mergem la lucru, ne îndeplinim diversele activități, trăim în familie și practicăm viața de biserică, trebuie să ne deschidem luminii pe care Domnul o revarsă prin Cuvântul Său.

Trebuie să luăm aminte la cuvântul profetic ca la o lampă ce strălucește într-un loc întunecos, exersându-ne duhul pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu nu ca simplă cunoștință, ci ca viață și lumină (Ioan 6:63, 57). Este ușor să citim Biblia și să credem că îi înțelegem semnificația, dar nu este ușor să avem parte de strălucirea lui Dumnezeu.

El dorește să strălucească în locurile întunecate ale minții, emoțiilor și voinței noastre. El vrea să răsară în noi ca steaua dimineții. Fie ca noi să fim conștienți că litera omoară, dar Duhul dă viață (2 Cor. 3:6), și să luăm aminte la cuvântul profetic, făcând acest cuvânt și mai sigur! Amin!

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru cuvântul profetic care devine tot mai sigur! Vrem să luăm aminte la cuvântul profetic ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos. Citim Cuvântul Tău. Venim la Tine în Cuvântul Tău. Strălucește peste noi prin Cuvântul Tău. O, Doamne, fie ca acel cuvânt profetic să devină tot mai sigur în noi. Vrem să fim sub strălucirea Ta în timp ce citim cu rugăciune Cuvântul Tău. Cuvântul Tău este o lumină pentru picioarele noastre. Scoate la lumină orice întuneric din noi prin Cuvântul Tău viu și luminos. Amin, Doamne, strălucește în întunericul ființei noastre. Expune Tu orice loc întunecos. Vrem să luăm aminte la Cuvântul Tău, rugându-ne și cugetând cu rugăciune asupra lui până când tot întunericul din ființa noastră este risipit. Îți dăm acces, Doamne, la cea mai întunecată parte a ființei noastre. Adu întreaga noastră ființă în lumină. Fie să primim lumină spirituală care să strălucească în întunericul nostru. Călăuzește-ne prin Cuvântul Tău să intrăm într-o zi luminoasă! Fie ca să trecem prin noaptea întunecată până când va răsări ziua apariției Domnului! O, Doamne, arată-Te nouă ca steaua dimineții! Ivește-Te ca steaua dimineții în inimile noastre pe măsură ce luăm aminte la cuvântul profetic!

Fiind luminați de Cuvântul Scripturii, căutăm cu ardoare prezența Domnului și veghem să nu ratăm venirea secretă a Domnului pentru a ne răpi

Cât Îi mulțumim Domnului pentru strălucirea Sa în Cuvântul Său! Cuvântul Său nu este doar o lumină pentru picioarele noastre, călăuzindu-ne pe calea vieții creștine, ci ne și luminează pentru a căuta prezența Domnului și a veghea, astfel încât să nu ratăm venirea Sa secretă pentru a ne răpi! Amin!

Trăim într-o epocă de mare întuneric, chiar în cea mai întunecată parte a nopții, cea care precede imediat venirea Domnului. În plan exterior, lumea devine tot mai întunecată, iar întreaga societate se prăbușește.

Nu doar că democrația se prăbușește, ci fiecare sistem se dovedește a fi rău, nedrept și imoral, iar violența și răul predomină peste tot. Chiar și în rândul poporului lui Dumnezeu, în așa-numitele biserici din întreaga lume, există o degradare profundă.

Și chiar și printre noi, în viața de biserică – în timp ce trăim viața de biserică în recâștigarea Domnului, căutându-L pe Domnul și savurându-L împreună cu sfinții – trebuie să recunoaștem că există încă mult întuneric și multă degradare.

Cu toții trebuie să luăm aminte la cuvântul profetic până când ziua răsare și steaua dimineții se ivește în inimile noastre. Trebuie să fim luminați și iluminați luând aminte la cuvântul strălucitor al profeției din Scriptură.

Aceasta nu înseamnă doar că ar trebui să cunoaștem profețiile și să urmărim modul în care situația mondială se aliniază cu ceea ce a rostit Domnul în Cuvântul Său, pentru a putea determina cu claritate momentul venirii Sale.

Mai mult, trebuie să fim luminați de cuvântul din Scriptură și să căutăm cu ardoare prezența Domnului, rămânând în prezența Sa în timp ce luăm aminte la cuvântul profetic, astfel încât să putem veghea.

Nu vrem să ratăm venirea secretă a Domnului. Vrem să fim „furați” de El în etapa secretă a *parousiei* Sale – venirea Sa în ascuns – atunci când El va veni ca un hoț (Matei 24:27; 2 Tesaloniceni 2:8).

Domnul vine în curând, iar când va veni, va începe epoca împărăției; în acea epocă, Cristos va fi Soarele dreptății (Maleahi 4:2), a cărui lumină va străluci pentru a străpunge negura nopții întunecate a acestei epoci.

Însă înainte de acel moment, în timp ce trăim în ceasul cel mai întunecat al nopții, Domnul dorește să răsară în noi ca steaua dimineții, ba chiar să ni Se arate ca steaua dimineții (Apocalipsa 2:28; 22:16).

El dorește să câștige oameni care veghează și care așteaptă cu drag apariția Sa (2 Timotei 4:8). Astfel de oameni sunt luminați de strălucirea cuvântului profetic, care este capabil să-i conducă spre ziua care răsare. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi.

Fie ca să fim luminați de cuvântul profetic, luând aminte la el ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos. Fie să conștientizăm că întreaga lume de astăzi este un loc întunecos, iar epoca de acum este o noapte întunecată.

Dacă nu am avea profețiile Bibliei, și noi am fi în întuneric, căci nu am avea o lumină. Dar, pe măsură ce luăm aminte la cuvântul profetic ca o lumină, lumina strălucește în întuneric și noi primim strălucirea luminii.

Timpul nostru de dimineață cu Domnul este foarte important. Avem nevoie de apariția Lui în fiecare zi. Trebuie să-L atingem într-un mod viu în Cuvântul Său; putem chiar să-I cerem să ne trezească dimineața și să ne acordeze urechea pentru a auzi Cuvântul Său.

Pe măsură ce luăm aminte la cuvântul profetic, primim strălucirea luminii. Această lumină strălucește neîncetat până când, în cele din urmă, o zi spirituală răsare în noi și steaua dimineții se ivește în inimile noastre. Cât de mult tânjim ca ziua să răsară ziua și ca Domnul, ca steaua dimineții, să se ivească în inimile noastre!

Fie să fim încurajați de cuvântul profetic să-L căutăm pe Domnul, chiar să căutăm cu ardoare prezența Sa, și să veghem pentru a nu rata venirea Sa secretă.

Doamne Isuse, vrem să luăm aminte la cuvântul profetic până când ziua răsare și steaua dimineții se ivește în inimile noastre. Strălucește în noi, Doamne, prin Cuvântul Tău. Vrem să fim luminați și iluminați luând aminte la cuvântul strălucitor al profeției din Scriptură. Strălucește prin întunericul apostaziei până când ziua răsare în noi. Fie ca să fim încurajați de Cuvântul Tău să căutăm cu ardoare prezența Domnului. Amin, Doamne, Te căutăm și căutăm cu ardoare prezența Ta. Vrem să veghem pentru a nu rata venirea Ta secretă, prin care îi vei răpi pe cei ce biruiesc. Fie ca Cristos, ca steaua dimineții, să Se ivească în inimile noastre! Amin, Doamne, fie ca lumina Ta să strălucească și să străpungă negura nopții întunecate a acestei epoci! Te căutăm. Vrem să Te vedem față în față. Vrem să rămânem în prezența Ta. Fie să fim dintre cei care veghează și așteaptă scumpa Ta arătare! Amin, Doamne, ridică-Te în noi ca steaua dimineții! Păstrează-ne într-un singur duh cu Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Give Heed to the Prophetic Word until Christ as the Morning Star Rises in our Heart, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 48 cu tema: Cristos care vine cu răsplată și pedeapsă, o lampă strălucind într-un loc întunecos și Cristos care le apare în mod privat biruitorilor Săi (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul vine curând cu răsplata Sa: ia aminte la lucrarea și slujirea ta pentru Dumnezeu

27/09/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Potrivit cu Apocalipsa 22:12, Domnul vine curând și răsplata Sa este cu El, pentru a da fiecăruia după cum e lucrarea sa; la venirea Sa, această răsplată ne va fi dată fiecăruia dintre noi la scaunul de judecată al lui Cristos, iar unii vor primi răsplata, în timp ce alții vor primi pedeapsa, în funcție de lucrările lor săvârșite în trup, în și prin viața divină.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta. Slavă Domnului, suntem copii ai lui Dumnezeu și suntem mântuiți pe vecie! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ești Mântuitorul și viața noastră. Vrem să Te slujim astăzi. Fie ca viața noastră de zi cu zi și slujirea Ta de către noi să aibă loc în și prin viața divină, astfel încât să putem primi o răsplată la venirea Ta. O, Doamne, Tu vii curând. Vrem să trăim în lumina venirii Tale. Fie ca viața noastră de zi cu zi și slujirea Domnului să-Ți fie plăcute Ție, astfel încât să putem primi răsplata la venirea Ta! Te iubim, Doamne, și iubim apariția Ta! Amin!

În această săptămână venim la ultima parte a înviorării de dimineață pe tema experimentării, savurării și exprimării lui Cristos, iar ne vom concentra în principal asupra capitolului 22 din Apocalipsa și, de asemenea, asupra versetului din 2 Petru 1:19. Subiectul nostru pentru această săptămână este Cristos care vine cu răsplată și pedeapsă, o lampă strălucind într-un loc întunecos și Cristos care le apare în mod privat biruitorilor Săi ca steaua dimineții.

Domnul vine curând. Venirea Sa este atât un îndemn, cât și o avertizare pentru noi.

Pe de o parte, pentru că Îl iubim pe Domnul, dorim să vedem venirea Sa și vrem ca El să Se întoarcă curând, căci dorim să fim cu El și vrem ca El să fie cu noi pentru veșnicie. El este Preaiubitul nostru și Îl urmărim în dragoste.

Pe de altă parte, venirea Domnului este o avertizare pentru noi, căci, deși El ne va răpi la un moment dat – sau vom muri și vom merge să-L întâlnim – El ne va judeca în funcție de ceea ce am făcut în timpul vieții noastre.

Trebuie să ne dăm seama că, din perspectivă pozitivă, am fost mântuiți și suntem mântuiți pentru veșnicie; nu trebuie să facem nimic prin noi înșine pentru a fi mântuiți, în afară de a ne pocăi și a-L primi pe Domnul ca viață. Atâta timp cât ne pocăim și Îl primim pe Domnul ca Mântuitor și ca viață a noastră, suntem mântuiți pentru veșnicie.

Însă faptul de a primi sau nu o răsplată la întoarcerea Domnului, în fața scaunului Său de judecată, depinde de felul lucrării pe care o săvârșim și de felul în care trăim aici, pe pământ. El va veni cu răsplata și pedeapsa Sa, iar noi dorim să fim dintre cei care primesc răsplata Sa, nu dintre cei care vor fi disciplinați pentru o anumită perioadă de timp.

Domnul vine curând cu răsplata Sa, pentru a da fiecăruia după cum e lucrarea sa!

Noi, credincioșii în Cristos, Îl iubim pe Domnul Isus și dorim ca El să Se întoarcă. În Apocalipsa 22:12, El a spus: „Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum e lucrarea sa”.

Pe de o parte, trebuie să Îl savurăm pe Domnul și să-L iubim; pe de altă parte, El vine cu răsplata Sa, ceea ce implică atât răsplătirea, cât și pedeapsa. Domnul va veni să-i judece nu doar pe oamenii din lume care sunt păcătoși și Îl resping, ci și pe credincioșii Săi, pe propriul Său popor.

Matei 7:21-24 este foarte clar în această privință: nu oricine Îi spune „Doamne, Doamne” va intra în împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Său care este în ceruri.

Mulți Îi vor spune Domnului în acea zi: „Doamne, Doamne, oare n-am prorocit noi în Numele Tău, n-am scos noi demoni în Numele Tău și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Ne-am aștepta ca Domnul să recunoască astfel de lucrări, dar, în realitate, El nu o face; dimpotrivă, le declară: „Nu v-am cunoscut niciodată; plecați de la Mine, voi, lucrători ai fărădelegii”.

Nu toți cei mântuiți vor fi răsplătiți cu împărăția cerurilor, ci doar cei care fac voia Tatălui care este în ceruri. Aceasta înseamnă că trebuie să împlinim voia perfectă a lui Dumnezeu.

Există milioane de creștini pe tot pământul, iar mulți dintre ei desfășoară o lucrare pentru Dumnezeu; unii fac chiar o lucrare măreață, o lucrare care schimbă vieți, ba chiar o lucrare care schimbă cursul vieții oamenilor sau destinul unei națiuni.

Cu siguranță, s-ar putea spune, o astfel de lucrare trebuie să fie răsplătită de Domnul. Însă aici vedem că Domnul nu-i recunoaște pe aceștia dacă nu fac voia Tatălui.

Putem ridica biserici, putem ajuta mulți oameni să fie mântuiți, putem extinde împărăția lui Dumnezeu, putem săvârși mari lucrări de putere și putem rosti lucruri mărețe în numele Domnului; totuși, dacă nu împlinim voia perfectă a lui Dumnezeu, s-ar putea ca Domnul să nu ne recunoască la scaunul Său de judecată.

Putem face toate aceste lucrări mărețe, dar ele nu reprezintă voia perfectă a lui Dumnezeu, ci voia Sa permisivă; El îngăduie ca toate acestea să fie făcute. Sunt lucruri frumoase, lucruri pozitive, iar mulți dintre noi ne-am dori să facem o astfel de lucrare.

Dar Domnul le spune acelora că nu i-a cunoscut niciodată și le cere să se depărteze de El. El nu-i va recunoaște pe cei care nu au făcut voia Tatălui, iar aceștia nu vor domni împreună cu Cristos în epoca viitoare.

Din perspectiva lui Dumnezeu, atât de multe lucrări săvârșite în numele Său nu sunt conforme cu voia Sa perfectă și, prin urmare, nu vor fi răsplătite de El. Acest lucru ar trebui să ne determine să ne oprim și să verificăm cu Domnul, întrebându-L:

Doamne, este lucrarea pe care o fac pentru Tine voia Tatălui? Fac eu voia Tatălui în timp ce lucrez pentru Tine? Nu vreau să fac o lucrare sau alta pentru Tine ori în viața de biserică fără a fi un singur duh cu Tine. Vreau să fiu un rob credincios care intră în bucuria Stăpânului său, nu un rob disciplinat de Tine. Strălucește asupra lucrării mele. Expune Tu încrederea mea în sine. Scoate la iveală lipsa dependenței de Tine. Mântuiește-mă de a face o lucrare măreață pentru Dumnezeu fără a împlini voia perfectă a lui Dumnezeu! Amin!

Ceea ce dorim să auzim în acea zi este: „Bine, rob credincios; intră în bucuria Stăpânului tău”. Domnul vine cu răsplata Sa, oferind fiecăruia dintre credincioșii Săi – după răpire și în fața scaunului de judecată al lui Cristos – fie o răsplată, fie o pedeapsă. El îi va răsplăti pe cei care nu săvârșesc fărădelegea, ci permit autorității Sale să pătrundă în adâncul ființei lor și să lucreze sub guvernarea Sa.

Matei 12:36-37 constituie un alt pasaj cu privire la scaunul de judecată și la răsplata sau pedeapsa pe care o vom primi înaintea Domnului. Aici, Domnul ne spune că oamenii vor da socoteală în ziua judecății pentru orice cuvânt deșert pe care l-au rostit.

Prin cuvintele noastre vom fi îndreptățiți și tot prin ele vom fi condamnați. O, Doamne Isuse! Vorbirea noastră va fi judecată de Domnul. Dacă vorbim în mod deșert, cu ușurință sau bârfind, vorbirea noastră va fi judecată.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să păstrăm tăcerea pentru a nu păcătui atunci când vorbim; dimpotrivă, trebuie să ne rugăm, să fim plini de Cristos și să rostim cuvinte pline de viață.

După cum spune 2 Corinteni 10:13, nu trebuie să ne lăudăm peste măsură, ci potrivit măsurii regulii pe care Dumnezeul măsurii ne-a repartizat-o. Trebuie să-I permitem Domnului să domnească în noi și să ne măsoare.

Trebuie să acceptăm limitarea impusă de Dumnezeu – să nu mergem unde vrem, să nu facem ce vrem și să nu spunem ce vrem, ci să-I permitem Dumnezeului măsurii să ne măsoare în lucrarea, viața, vorbirea și slujirea noastră.

Domnul Își repetă avertismentul: „Vin curând” (Apocalipsa 3:11; 22:7), pentru ca noi să avem în vedere răsplata pe care o va oferi la întoarcerea Sa. Chiar și noi, cei care Îl slujim pe Domnul în viața de biserică, trebuie să fim avertizați cu privire la acest lucru. Trebuie să aducem acest lucru înaintea Domnului, spunându-I:

Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru a trăi și a lucra într-un singur duh cu Tine astăzi. Îți mulțumim, Doamne, că vii curând și că răsplata Ta este cu Tine, pentru a răsplăti fiecăruia după cum este lucrarea sa. Vrem să facem astăzi o lucrare care să fie răsplătită de Tine. Salvează-ne de la a fi plini de îngâmfare atunci când facem lucruri pentru Domnul. Fie ca noi să căutăm să facem voia Tatălui. Fie ca să nu lucrăm dacă Tu nu lucrezi și fie ca să nu vorbim dacă Tu nu vorbești. Fie ca noi să privim întoarcerea Ta iminentă ca fiind o avertizare și un imbold în viața și lucrarea noastră creștină de astăzi. Vino curând, dragă Doamne, căci Te iubim și iubim apariția Ta! Fie ca noi să fim pregătiți să Te întâlnim și să fim judecați de Tine în timp ce ne trăim viața creștină și ne îndeplinim lucrarea creștină astăzi. O, Doamne, Îți încredințăm lucrarea noastră pentru Domnul, vorbirea noastră și toate lucrurile pe care le facem pentru Tine și în numele Tău. Vrem să fim una cu Tine și să facem voia perfectă a Tatălui, nu voia Sa permisivă. Fie ca vorbirea noastră să fie plină de har, transmițându-L pe Cristos celor care ascultă, și să nu rostim cuvinte deșarte. Pregătește-ne pentru întoarcerea Ta!

Să luăm aminte la lucrarea noastră pentru Domnul, căci El o va judeca la venirea Sa

Fiecare dintre noi va fi răsplătit potrivit ostenelii noastre pentru Domnul și în Domnul (1 Cor. 3:8). Când Domnul Isus Se va întoarce, la a doua Sa venire, El ne va răsplăti potrivit faptelor noastre (Mat. 16:27).

Pe de o parte, noi, credincioșii în Cristos, am primit viața veșnică și suntem mântuiți pentru veșnicie; nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la existența noastră veșnică alături de Domnul. Pe de altă parte, faptul dacă vom fi răsplătiți prin a domni împreună cu Cristos în epoca viitoare – epoca împărăției – depinde de modul în care trăim, Îl slujim pe Dumnezeu și lucrăm pentru El în viața noastră de astăzi.

Mântuirea nu se obține prin fapte, ci doar prin credință, și Îl lăudăm pe Domnul pentru că ne-a mântuit. Răsplata, însă, este în funcție de faptele noastre; nu este necesar ca faptele noastre să fie numeroase, ci trebuie să fie aprobate de Domnul.

Fiecare persoană mântuită va apărea înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să primească răsplata pentru lucrurile făcute în trup, potrivit cu ceea ce a înfăptuit, fie bine, fie rău (2 Corinteni 5:10). Cei care fac binele vor primi o răsplată, iar cei care fac răul vor primi pedeapsă.

De aceea, apostolul Pavel a spus că nu el însuși se judeca pe sine, ci Cel care îl cerceta era Domnul (1 Corinteni 4:3-5). O, Doamne Isuse! Nu este suficient ca noi, credincioșii în Cristos, să avem doar o conștiință fără vină înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor; trebuie să mergem mai departe și să înțelegem că Domnul va judeca, de asemenea, modul în care Îl slujim.

El a încredințat fiecăruia dintre noi cel puțin un talant; unii au primit doi, alții cinci, dar fiecare dintre noi a primit cel puțin un talant (vezi Matei 25). Fiecare dintre noi a primit cel puțin un dar spiritual de la Domnul. El ne-a dat viața divină, Duhul Sfânt și un dar spiritual; nu trebuie să neglijăm aceste lucruri, ci să ne folosim talantul în mod corespunzător și să aducem câștig Domnului (vv. 14-30).

Dacă suntem leneși sau neglijenți și ne îngropăm talantul în pământ, gândindu-ne că Domnul este un Stăpân sever care ne va pedepsi dacă nu aducem un câștig, Domnul ne va aplica o pedeapsă pentru o vreme, în funcție de faptele noastre. Însă, dacă suntem credincioși în folosirea singurului nostru talant și aducem mai mult câștig pentru Domnul, El ne va aduce în bucuria Sa – bucuria Stăpânului nostru – și vom fi răsplătiți de El la venirea Sa.

Aceasta înseamnă că, deși suntem mântuiți, trebuie totuși să-I slujim Domnului și să lucrăm pentru El, iar lucrarea și slujirea noastră trebuie să-I fie plăcute și chiar să aibă aprobarea Sa. Trebuie să-L slujim pe Domnul cu credincioșie pentru a împlini voia Tatălui nostru și trebuie să folosim viața divină, Duhul Sfânt și talantul primit de la Domnul în slujirea noastră față de El.

Nu trebuie să credem că, odată mântuiți, nu mai avem nicio problemă; modul în care Îi slujim Domnului și lucrăm pentru El este un lucru de mare însemnătate. Fiecare dintre noi trebuie să ia seama la modul în care zidește (1 Cor. 3:10).

Trebuie să fim atenți la lucrarea noastră. Dacă zidim cu aur, argint și pietre prețioase, lucrarea noastră va rezista focului judecății lui Dumnezeu. Dar dacă zidim cu lemn, fân și paie – materiale specifice omului nostru natural, cărnii noastre și sinelui nostru – lucrarea ne va fi mistuită și vom suferi o pierdere. O, Doamne!

Dacă lucrarea pe care o zidim pe temelie va dăinui, vom primi o răsplată (v. 14). Nu este vorba despre mântuirea noastră, care este veșnică și sigură, ci despre a fi răsplătiți de Domnul pentru a domni împreună cu El în epoca viitoare.

Răsplata noastră depinde de modul în care Îl slujim pe Domnul după ce am fost mântuiți. La venirea Domnului, această răsplată îi va fi dată fiecăruia dintre credincioșii Săi la scaunul de judecată al lui Cristos (vezi 2 Cor. 5:10; 1 Cor. 4:5; Rom. 14:10; Mat. 16:27).

El ne va da plata noastră. Fie ca noi să fim înaintea Domnului cu privire la lucrarea noastră pentru El și la slujirea noastră față de El. Fie ca noi să ne deschidem față de El și să ne bizuim pe El în toate lucrurile, ba chiar să fim una cu El în ceea ce lucrăm pentru Dumnezeu și facem pentru Domnul.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat cel puțin un talant pentru a Te sluji și a aduce câștig împărăției Tale. Îți mulțumim că ne-ai dat viața Ta divină, Duhul Sfânt și un talant pentru a-L sluji pe Domnul. Vrem să fim sârguincioși în a face negoț pentru Domnul. Amin, Doamne, vrem să Te slujim astfel încât să primim răsplata Ta la venirea Ta. Fie ca noi să ne folosim talantul în mod corespunzător și să aducem câștig Domnului. Fie ca noi să fim cei răsplătiți de Tine la venirea Ta, pentru a intra în bucuria Ta! Fie ca noi să zidim cu aur, argint și pietre prețioase, și nu cu lemn, iarbă sau paie. O, Doamne, vrem să luăm aminte la modul în care zidim astăzi. Fie ca noi să zidim biserica și să-L slujim pe Domnul în unitate cu El și împărtășindu-L pe Cristos altora. Îți încredințăm viața noastră de zi cu zi și lucrarea noastră pentru Dumnezeu! Ne smerim, ne deschidem Ție și Îți permitem să ne judeci astăzi, oprindu-ne din ceea ce vrem noi să facem și călăuzindu-ne să facem ceea ce vrei Tu să facem.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord Is Coming Quickly with His Reward: Take Heed to Your Work & Service to God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 48 cu tema: Cristos care vine cu răsplată și pedeapsă, o lampă strălucind într-un loc întunecos și Cristos care le apare în mod privat biruitorilor Săi (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Devenim un curcubeu care reflectă dreptatea, sfințenia și gloria lui Dumnezeu, împreună cu credincioșia Sa

25/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În Ezechiel 1, precum și în jurul tronului din Noul Ierusalim, există un curcubeu ca o strălucire în jurul Omului care șade pe tron; Dumnezeul nostru este credincios nu doar în a ne salva de la pierzarea veșnică, ci și în a ne face expresia Sa glorioasă, astfel încât să devenim un curcubeu care reflectă strălucirea dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu, mărturisind pentru totdeauna că Dumnezeu este drept și credincios.

Doamne Isuse, Te punem pe tron în ființa noastră. Vrem să avem un cer senin între noi și Tine. Strălucește peste noi și prin noi. Ne deschidem Ție pentru a Te savura ca dreptate, sfințire și răscumpărare de la Dumnezeu pentru noi. Infuzează-ne cu Tine însuți. Fă-ne reflectarea Omului de pe tron! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine pentru a deveni expresia glorioasă a lui Dumnezeu! Aleluia, devenim un curcubeu care reflectă strălucirea dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Dumnezeul nostru este drept și credincios! Amin!

În această săptămână am considerat în rugăciune privitor la faptul că Dumnezeul-Miel e pe tron, în interiorul cetății. Cel care stă pe tronul lui Dumnezeu în Noul Ierusalim este Mielul, iar El guvernează și domnește împreună cu Dumnezeu; Dumnezeu este în Cristos, iar Dumnezeul-Miel Se află pe tron.

Dumnezeu în Cristos guvernează și domnește, iar Duhul, ca apă vie, curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Tronul este centrul vieții noastre creștine. Aceasta înseamnă că, încă din momentul în care ne trezim, Îl punem pe Domnul pe tron în ființa noastră.

Aducem totul sub autoritatea Sa de Cap. Pe măsură ce Îl punem pe Cristos pe tron și Îi acordăm preeminența, apare o curgere al vieții, însoțită de aprovizionarea cu viață și de calea vieții; în această curgere a vieții Îi slujim lui Dumnezeu, Îl vedem pe Dumnezeu și domnim împreună cu Cristos.

Punctul culminant al experienței noastre spirituale este să avem un cer senin, având tronul lui Dumnezeu deasupra acestuia. Acest lucru cere să păstrăm o conștiință curată, fără nicio ofensă față de Dumnezeu și față de oameni, și să trăim zilnic sub prezența domnitoare a lui Cristos.

Trăim în duh și potrivit duhului, exersându-ne mereu duhul pentru a trăi sub guvernarea Domnului. El guvernează în noi în toate lucrurile. Cel care șade pe tron are înfățișarea unui om și înfățișarea gloriei lui Iehova; El este contopirea dintre Dumnezeu și om.

Cristos este pe tron și ne conduce pe noi, numeroșii fii ai lui Dumnezeu, în glorie; în același timp, Dumnezeu lucrează în noi pentru a ne aduce până la tron. El strălucește peste noi, ne cercetează, arde în noi și îndepărtează, prin judecată, tot ceea ce nu se potrivește cu El.

El vrea să ne facă la fel ca El. Slavă Domnului, toate lucrurile negative din noi sunt arse și eliminate de Domnul – care este foc mistuitor – pentru ca noi să devenim la fel ca Cristos, ajungând chiar asemenea electrumului, expresia radiantă a Dumnezeului răscumpărător! Slavă Domnului, Amin!

Curcubeul din jurul Omului care șade pe tron: dreptatea, sfințenia și gloria lui Dumnezeu ca mărturie a credincioșiei lui Dumnezeu

În Ezechiel 1:28 vedem că, asemenea înfățișării curcubeului care apare în nori într-o zi ploioasă, așa era înfățișarea strălucirii din jurul Omului de pe tron. Există un curcubeu în jurul Omului care șade pe tron, simbolizând splendoarea și gloria din jurul Domnului de pe tron.

Acest lucru este menționat și în Apocalipsa 4:3, unde ni se spune că Cel care șade pe tron avea înfățișarea unei pietre de iaspis și a ca un sardiu, iar în jurul tronului era un curcubeu. Foarte interesant. Ce este acest curcubeu? Care este semnificația lui și cum se aplică aceasta la experiența noastră?

Pe vremea lui Noe, vedem că Dumnezeu i-a dat un semn; curcubeul din nori era un semn al credincioșiei lui Dumnezeu în păstrarea legământului Său cu omul și cu orice ființă vie (Gen. 9:13). Când privim curcubeul din nori, știm că Dumnezeu a promis să nu mai distrugă niciodată omenirea printr-un potop.

Cel de pe tron are un curcubeu ca strălucire în jurul Său; splendoarea și gloria din jurul Domnului de pe tron sunt un curcubeu. Minunat!

Dumnezeu a judecat pământul o dată printr-un potop și a promis că nu va mai face niciodată acest lucru. Dumnezeu a promis că nu va mai distruge niciodată toate ființele vii printr-un potop, așa că a așezat un curcubeu în nori ca semn al acestui legământ.

Dacă privim un curcubeu, vedem multe culori: roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet. Culorile de bază ale curcubeului sunt doar trei: roșu, galben și albastru; atunci când acestea strălucesc și se îmbină, ele produc alte culori, precum portocaliu, verde și violet.

Tronul arată ca o piatră de safir albastru, electrumul este galben, iar focul este roșu. Când aceste trei culori strălucesc și se refractă, ele se combină pentru a forma un curcubeu. Ce semnifică aceste culori și cum le putem aplica în experiența noastră creștină?

Culoarea albastră semnifică tronul; Psalmul 89:14 ne spune că temelia tronului lui Dumnezeu este dreptatea. Tronul albastru (piatra de safir) semnifică dreptatea lui Dumnezeu. Roșul semnifică focul care sfințește, separă și mistuie; așadar, roșul se referă la sfințenia lui Dumnezeu. Galbenul semnifică gloria lui Dumnezeu, reflectată în electrumul incandescent și în strălucirea Sa.

Cu alte cuvinte, roșul, culoarea focului, se referă la sfințenia lui Dumnezeu; galbenul, culoarea electrumului, semnifică gloria lui Dumnezeu; iar albastrul, culoarea tronului de safir, semnifică dreptatea lui Dumnezeu.

Aceste trei aspecte pot fi văzute în Geneza 3:24, unde Dumnezeu, după ce l-a izgonit pe om din grădina Edenului, a pus un heruvim cu o sabie de flăcări să păzească calea către pomul vieții. Heruvimul semnifică gloria lui Dumnezeu, sabia semnifică dreptatea lui Dumnezeu, iar flacăra semnifică sfințenia lui Dumnezeu.

Dreptatea, sfințenia și gloria lui Dumnezeu sunt trei atribute divine care îi țin pe păcătoși departe de Dumnezeu. Dumnezeu a trebuit să mențină închisă calea către pomul vieții, căci dacă omul ar mânca din pomul vieții în starea sa decăzută, ar trăi veșnic și ar rămâne veșnic decăzut. O, Doamne!

Dar slavă Domnului, Cristos a venit și a murit pe cruce pentru a satisface cerințele dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu; El a înviat și, mai mult decât atât: El este acum dreptatea, sfințenia și gloria noastră (1 Corinteni 1:30).

Datorită lui Dumnezeu suntem noi în Cristos Isus, care a devenit pentru noi dreptate, sfințire și răscumpărare de la Dumnezeu. Slavă Domnului!

Pe cruce, El a plătit prețul suprem și a împlinit toate cerințele dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu. În învierea Sa, El a devenit pentru noi dreptate, sfințenie și glorie de la Dumnezeu. El a devenit înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu: atât dreptate, cât și sfințire (adică sfințenie) și răscumpărare (adică glorie).

Acum, prin credința în Cristos, nu doar că suntem salvați de la pierzarea veșnică, ci și savurăm dreptatea, sfințenia și gloria lui Dumnezeu distribuite în noi! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce pentru a împlini toate cerințele dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu. Te iubim, credem în Tine și ne deschidem Ție! Vrem să Îl savurăm pe Cristos ca înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu: atât dreptate, cât și sfințire și răscumpărare. Aleluia! Deși noi nu putem împlini cerințele drepte, sfinte și glorioase ale Dumnezeului nostru, Cristos a murit în locul nostru, iar noi putem acum să credem în El! Slavă Domnului că, prin moartea Sa, Cristos a împlinit cerințele lui Dumnezeu, iar acum, în învierea Sa, El este dreptatea, sfințirea și gloria noastră! Amin, Doamne, Îți mulțumim și Te lăudăm. Ne sprijinim pe credincioșia Ta astăzi. Îți mulțumim pentru promisiunea Ta de a nu mai distruge niciodată omul prin ape; privim spre curcubeu și Te lăudăm! Aleluia, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al legământului, credincios Cuvântului Său și promisiunii Sale! Slavă Domnului, Dumnezeul nostru lucrează asupra noastră și în noi pentru a ne face expresia Sa glorioasă – curcubeul din jurul tronului – ca să-L exprimăm pe Dumnezeu într-un mod glorios! Slavă Domnului!

Viața creștină și viața de biserică se finalizează într-un curcubeu care reflectă strălucirea dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu și care mărturisește pentru totdeauna că Dumnezeu este drept și credincios

Curcubeul are o semnificație profundă în Biblie, căci Biblia culminează cu Noul Ierusalim, unde Cel de pe tron are un curcubeu în jurul Său, iar întreaga cetate este un curcubeu ce manifestă dreptatea și credincioșia lui Dumnezeu pentru eternitate.

Ca de obicei, Satan a intervenit pentru a uzurpa și a folosi greșit semnificația curcubeului; astăzi, curcubeul este folosit în mod neadecvat de oameni aflați sub influența vrăjmașului, însă noi, credincioșii în Cristos, trebuie să venim la revelația divină cu privire la curcubeu.

Dreptatea lui Dumnezeu (simbolizată de culoarea albastru), sfințenia lui Dumnezeu (simbolizată de culoarea roșu) și gloria lui Dumnezeu (simbolizată de culoarea galben) sunt trei atribute divine care îi țin pe păcătoși departe de Dumnezeu.

Prin noi înșine, suntem lipsiți de gloria lui Dumnezeu (Rom. 3:23) și ne aflăm sub judecata dreaptă a lui Dumnezeu, fiind ținuți la distanță de sfințenia Sa. Însă Domnul Isus a venit și a împlinit toate cerințele dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu; prin credința în El, Îl primim pe Cristos ca dreptate, sfințenie și glorie a noastră.

Chiar acele atribute ale lui Dumnezeu care ne excludeau din prezența Sa sunt acum introduse în noi, pentru a fi trăite și exprimate prin noi. Uimitor! Deoarece suntem în Cristos, Îl purtăm acum pe Cristos ca dreptate, sfințenie și glorie.

Pe măsură ce ne întoarcem zilnic către Domnul, Îl savurăm, avem un cer senin, Îl punem pe Domnul pe tron, Îi permitem să judece tot ce este natural în noi și Îi îngăduim să Se introducă pe Sine în noi, ajungem să purtăm înfățișarea Sa, iar ceilalți văd în noi dreptatea, sfințenia și gloria lui Dumnezeu.

Deoarece suntem în Cristos, în ochii lui Dumnezeu, noi reflectăm dreptatea, sfințenia și gloria Sa. De asemenea, când alții ne văd, ei simt că avem un cer senin, că avem un tron și că suntem drepți și cuviincioși, nicidecum neglijenți sau lipsiți de rigoare.

În noi strălucește un electrum, o lumină interioară care conferă greutate și substanță ființei noastre. Iar înfățișarea noastră este asemenea unui curcubeu, căci nu ne etalăm propria dreptate, ci dreptatea lui Dumnezeu, sfințenia și gloria Sa.

Aceasta este realitatea vieții noastre creștine atunci când ne exersăm duhul și trăim în duh; lumea, demonii și Satan văd curcubeul exprimat și manifestat în noi. Am fost oameni decăzuți, dar am fost salvați și devenim o mărturie a credincioșiei lui Dumnezeu în mântuirea noastră.

Purtăm înfățișarea unui curcubeu ca mărturie a credincioșiei lui Dumnezeu în a ne cruța și a ne salva — pe noi, cei decăzuți — de judecata Sa asupra păcătoșilor. Efeseni 2:10 ne spune că devenim capodopera lui Dumnezeu, *poiema* Sa, acea operă de artă care exprimă înțelepciunea infinită și planul divin al lui Dumnezeu.

Iată ce este biserica: biserica este capodopera lui Dumnezeu, exprimând înțelepciunea infinită și planul divin al lui Dumnezeu.

În prezent, s-ar putea părea că suntem mai degrabă un „dezastru” decât o capodoperă, căci greșim de atâtea ori, avem multe slăbiciuni și trăim atât de des în ființa noastră naturală. Însă continuăm să ne întoarcem spre duhul nostru, permițându-I Domnului să lucreze în noi și asupra noastră pentru a ne face asemenea Lui.

Devenim capodopera Sa. Suntem constituiți cu bogățiile lui Cristos, astfel încât, prin intermediul bisericii, înțelepciunea felurită a lui Dumnezeu să fie făcută cunoscută tuturor conducătorilor și autorităților îngerești, precum și întregului univers. Biserica este manifestarea plină de înțelepciune a lui Dumnezeu și a tot ceea ce este și face El.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca înțelepciunea lui Dumnezeu pentru noi – ca dreptate, sfințire și răscumpărare – aceste atribute ale lui Dumnezeu sunt introduse în noi pentru a deveni expresia noastră, făcându-ne realitatea curcubeului: mărturia corporativă și strălucitoare a lui Dumnezeu în univers.

În Noul Ierusalim, o cetate ale cărei temelii au aspectul unui curcubeu (vezi Apocalipsa 21:19-20), vom fi un curcubeu care reflectă strălucirea dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu, mărturisind pentru totdeauna că Dumnezeu este drept și credincios.

Când privești spre Noul Ierusalim – care este o persoană corporativă, nu o cetate fizică – vezi aspectul unui curcubeu.

Realitatea spirituală a acestui curcubeu trebuie să se manifeste astăzi în biserică. Trebuie să-I permitem lui Dumnezeu să ne umple cu prezența Sa a dreptății, oferindu-I ocazia deplină de a lucra în noi ca foc al sfințeniei, pentru splendoarea gloriei Sale prin noi.

Trăim sub legământul lui Dumnezeu și nu credem în eșec, slăbiciune sau întuneric; nu credem în niciun lucru negativ. Suntem poporul legământului, având un Dumnezeu al legământului, și avem un verset cu o promisiune pentru a face față oricărei situații.

Credem că Dumnezeu păcii Însuși ne va sfinți pe deplin, făcând sfinte duhul, sufletul și trupul nostru și păstrându-le întregi și fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos (1 Tesaloniceni 5:23). Credem că Cel care ne-a chemat este credincios și că El va și face acest lucru (v. 24).

El este capabil să ne păzească de poticnire (Iuda 24). Slavă Domnului! Așa cum este înfățișat în Ezechiel 1 și văzut în Apocalipsa 21-22, viața creștină și viața de biserică vor culmina într-un curcubeu; în acel moment, planul veșnic al lui Dumnezeu va fi împlinit. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, credem în Tine și rămânem în Tine. Aleluia, suntem în Cristos și, înaintea lui Dumnezeu, noi reflectăm dreptatea, sfințenia și gloria Sa! Slavă Domnului; Cristos este pentru noi înțelepciune de la Dumnezeu – dreptate, sfințire și răscumpărare. Venim la Tine, Doamne, și dorim să Te savurăm și să Te experimentăm. Dorim să avem un cer senin, cu un tron deasupra lui. Adu-ne până la tron și fă din noi oameni adevărați, prin care strălucește Dumnezeu. Fie ca dreptatea, sfințenia și gloria Ta să fie introduse în noi, puțin câte puțin, zi de zi, până când vom deveni capodopera Ta, exprimându-Te pe Tine celor din jur! Doamne, constituie-ne cu bogățiile Tale, astfel încât, ca biserică, să faci cunoscută tuturor înțelepciunea Ta felurită! Amin, Doamne, câștigă Tu în noi și printre noi înfățișarea curcubeului. Fie ca viața noastră creștină și viața de biserică să culmineze în curcubeu – expresia corporativă glorioasă a dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu, mărturia credincioșiei Sale în păstrarea legământului Său! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Becoming a Rainbow Reflecting God’s Righteousness, Holiness, and Glory with His Faithfulness, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 47 cu tema: Dumnezeul-Miel este pe tronul din interiorul cetății (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim sub prezența domnitoare a lui Cristos pentru a avea un cer senin cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui

22/09/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Punctul culminant al experienței noastre spirituale este să avem un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui; calea de a ajunge în acest punct este să tratăm orice aspect din conștiința noastră asupra căruia Domnul strălucește și să-I permitem lui Dumnezeu să aibă preeminența în toate, fiind pe deplin supuși autorității și administrației Sale.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Vrem să avem un cer senin între noi și Tine. Fie ca între noi și Tine – și, de asemenea, între noi și ceilalți – să existe un cer limpede precum cristalul, un cer senin care se extinde. O, Doamne, vrem să tratăm orice ne întunecă cerul și vrem să Te vedem față în față. Te așezăm pe tron în ființa noastră. Fie ca un tron să fie stabilit în centrul ființei noastre și fie ca Dumnezeu să fie Cel care e pe tron! Amin, Isus este Domnul! Amin!

În Apocalipsa 22 vedem că, în centrul Noului Ierusalim, se află tronul lui Dumnezeu și al Mielului; din acest tron izvorăște un râu cu apa vieții care udă întreaga cetate și curge, de asemenea, prin porțile Noului Ierusalim, ajungând până la marginile pământului. Aleluia!

Acest tron nu apare doar în cartea Apocalipsa, ci poate fi văzut de-a lungul întregii Biblii. Unul dintre locurile în care este înfățișat tronul este capitolul 1 din cartea Ezechiel. Acest capitol din Ezechiel este cel mai profund din Biblie; dacă îl citim fără a ne exersa duhul și fără ajutorul slujbei, este ușor să observăm tot felul de lucruri interesante – chiar supranaturale – și să rămânem uimiți.

Însă, dacă ne exersăm duhul și abordăm acest capitol cu ajutorul slujbei epocii, vom pătrunde în profunzimile revelației divine pe care o conține.

Ezechiel a văzut cerul deschis și a avut viziuni de la Dumnezeu. Nu se afla în Țara Sfântă, ci în Babilon, lângă râul Chebar. Cu toate acestea, deși se afla în captivitate, el era deschis Domnului, avea cerul deschis și a primit o vizitație specială din partea lui Dumnezeu, însoțită de cuvântul Său.

Avem nevoie de vizitația Domnului oriunde ne-am afla. Avem nevoie să avem viziunile Sale, revelațiile Sale. Vrem ca Cuvântul să vină la noi în mod specific, așa cum a venit la Ezechiel, preotul. Avem nevoie de cuvintele speciale, proaspete, vii și dătătoare de viață ale lui Dumnezeu, care transmit revelația divină și care ne fac capabili să proclamăm și să explicăm ceea ce am văzut.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru a vedea și a primi vorbirea Sa, chiar pentru a primi cuvintele Sale speciale, cuvintele Sale proaspete, cuvintele Sale vii și cuvintele Sale dătătoare de viață, care transmit revelația divină și explică ceea ce am văzut.

Să avem un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui, tratându-ne conștiința și supunându-ne autorității și administrației lui Dumnezeu

Capitolul 1 din Ezechiel ne arată că punctul culminant al experienței noastre spirituale este să avem un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui (vezi Ezechiel 1:22, 26). Care am spune că este punctul culminant al experienței noastre spirituale? Este să avem un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui.

Pentru a ajunge în acest punct, trebuie să facem două lucruri: în primul rând, trebuie să tratăm orice aspect din conștiința noastră, căci cerul nostru este conștiința noastră; și în al doilea rând, trebuie să-I permitem lui Dumnezeu să aibă preeminența în toate și să fim pe deplin supuși autorității și administrației Sale.

În Ezechiel, vedem patru făpturi vii, care ne reprezintă pe noi, credincioșii în Cristos; deasupra capetelor lor era asemănarea unei întinderi, ca aspectul unui cristal strălucitor. Iar deasupra întinderii era asemănarea unui tron, ca înfățișarea unei pietre de safir, iar pe tron, deasupra, era Cineva cu înfățișare de om.

Cele patru făpturi vii Îl semnifică pe Cristosul corporativ și, în mod special, semnifică coordonarea Cristosului corporativ, coordonarea în Trupul lui Cristos. În expresia coordonată a Trupului lui Cristos, există un cer senin deasupra capetelor lor.

Acest cer este ca un cristal strălucitor. Și există Cineva pe tron, un Om; Acesta este Isus Cristos, omul-Dumnezeu. Iată, în cer Isus șade, Cristos Domnul e întronat; ca om, de Dumnezeu înălțat, cu gloria Sa e încununat.

Când avem un cer senin între noi și Domnul, vedem tronul lui Dumnezeu, iar Cristos este pe tron. Înainte de a fi mântuiți, eram în întuneric, iar cerul nostru era înnorat, întunecat și cețos; de asemenea, era îngust, lipsit de orice întindere. Însă, într-o zi, prin îndurarea Domnului, ne-am pocăit, ne-am mărturisit păcatele și L-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitor al nostru (Marcu 1:15; 2 Corinteni 7:10).

După ce am făcut o mărturisire deplină, am simțit că, pentru prima dată, cerul de deasupra noastră era senin. Se crăpa de ziuă, norii se risipeau, iar ceața se ridica. Mai mult, cerul nostru se lărgea. Aceasta deoarece ne-am tratat conștiința noastră.

Felul de cer pe care îl avem ca creștini depinde de conștiința noastră. Trebuie să păstrăm o conștiință curată, o conștiință fără nicio ofensă față de Dumnezeu și față de oameni (Fapte 24:16).

Povestea cerului nostru este povestea conștiinței noastre. Dacă cerul nostru nu este senin, dacă conștiința noastră are ofense și pete înaintea Domnului, nu Îl putem vedea pe Domnul, nu există tron și nu avem râul cu apa vieții curgând.

Dacă există vreo ofensă în conștiința noastră, trebuie să o tratăm; trebuie să ne mărturisim păcatele în lumina Domnului (1 Ioan 1:7, 9). Suntem ființe vii și tratăm conștiința noastră până când avem un cer senin, deschis și în continuă expansiune; nu dorim să existe nimic între noi și Dumnezeu și nimic între noi și ceilalți, ci doar un cer senin.

Dorim să înlăturăm toți norii, barierele și negura, astfel încât să avem un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui. Dorim să avem un cer pe deplin senin, care se lărgește continuu, ba chiar un cer limpede ca cristalul.

Dorim să Îl vedem pe Domnul față în față și chiar să avem tronul Său așezat în centrul ființei noastre. Tronul lui Dumnezeu este centrul universului și locul unde Se află Domnul; în același timp, acest tron este așezat în centrul ființei noastre.

Atunci când avem un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui, El domnește în noi. Prezența Domnului nu poate fi niciodată separată de tronul Său; tronul Său se află în al treilea cer și, în același timp, tronul Său este în duhul nostru. Tronul Domnului este cu noi în permanență.

Fie ca noi să trăim și să ne aflăm sub un cer limpede ca cristalul, un cer senin cu tronul lui Dumnezeu deasupra, ba chiar un cer vast, având tronul Domnului deasupra. Când avem un cer senin, ne aflăm în mod spontan sub guvernarea tronului Domnului.

Nu suntem guvernați de lege într-un mod exterior, nici de poliție sau de instanțele de judecată, ci de prezența domnitoare a Domnului. Fie ca să ne păstrăm o conștiință curată, fără nicio ofensă față de Dumnezeu și față de oameni, mărturisindu-ne mereu păcatele și cerând iertare celorlalți.

Fie ca să-L întronăm pe Domnul în ființa noastră și să-I permitem lui Dumnezeu să aibă preeminența în noi. Fie să fim pe deplin supuși autorității și administrației Sale.

Totul depinde de menținerea unui cer senin. Prin noi înșine și de la noi înșine, nu ne putem supune lui Dumnezeu și nici nu dorim acest lucru; însă, atunci când ne îngrijim de conștiința noastră și avem un cer senin cu tronul lui Dumnezeu deasupra, ne supunem în mod spontan tronului Său.

Acesta este punctul culminant al experienței noastre spirituale: să avem un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui.

Doamne Isuse, fie să atingem punctul culminant al experienței noastre spirituale având un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra. Venim la Tine, Doamne. Vrem să avem un cer senin. Strălucește peste noi. Spunem „Amin” strălucirii Tale și tratăm orice ofensă, păcat sau călcare de lege. Vrem să Te vedem față în față. Fie să existe un cer limpede ca cristalul între noi și Tine, precum și între noi și ceilalți. Amin, Doamne, fie ca cerul nostru să fie senin, stabil, neschimbător și chiar să se extindă! Fie ca să existe o întindere vastă de cristal minunat între noi și Tine, astfel încât să Te putem vedea pe tron! Vrem să ne păstrăm o conștiință curată, o conștiință fără nicio ofensă față de Dumnezeu și față de oameni. Ne pocăim, Doamne, și mărturisim; vrem să cerem iertare celorlalți pentru că i-am ofensat. Fie ca în viața noastră creștină să avem un cer senin, având tronul lui Dumnezeu deasupra lui. Îți permitem să ai preeminența în noi. Ne supunem tronului Tău și acceptăm autoritatea și administrarea Ta. Domnește și împărățește în noi. Păstrează-ne sub tronul lui Dumnezeu în toate lucrurile, astăzi!

Atunci când ne exersăm duhul și ne tratăm conștiința, avem prezența domnitoare a lui Cristos – tronul lui Dumnezeu

Unii creștini ar putea spune că nu știu ce este tronul lui Dumnezeu; s-ar putea gândi că tronul lui Dumnezeu se află sus în cer și că nu-l putem vedea sau cunoaște.

În experiența noastră, tronul lui Dumnezeu este prezența domnitoare a lui Cristos. Când avem un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui, simțim prezența domnitoare a lui Cristos; prezența Sa guvernează în noi.

Noi, cei care credem în Cristos, nu trăim în teamă de un Dumnezeu sfânt care ne va pedepsi dacă facem ceva greșit; dimpotrivă, Îl iubim pe Domnul Isus, ne rugăm pentru a avea părtășie cu El și iubim prezența Sa. Noi prețuim prezența Sa, iar prezența domnitoare a lui Cristos este în noi și cu noi.

Ne temem de un singur lucru: să pierdem prezența Domnului. Nu trebuie să ne temem de oameni sau de lucruri, ci de pierderea prezenței Domnului. Prezența Domnului este întotdeauna împreună cu tronul Său, iar tronul Domnului se află atât în al treilea cer, cât și în duhul nostru (Apoc. 4:2-3; Evr. 4:16; comp. cu 2 Tim. 4:22).

Dumnezeu este pe tron în al treilea cer și guvernează universul, administrând toate lucrurile; în același timp, tronul lui Dumnezeu este în duhul nostru.

Însuși Cristos, care șade pe tron în cer (Rom. 8:34), este acum și în noi (v. 10), adică în duhul nostru, unde se află locuința lui Dumnezeu. Prin regenerare, am fost uniți cu Domnul ca un singur duh, iar tronul lui Dumnezeu – prezența domnitoare a lui Cristos – se află acum în duhul nostru.

Când ne exersăm duhul și ne tratăm conștiința – mărturisindu-ne păcatele și rezolvând orice ofensă în lumina Domnului – avem prezența domnitoare a lui Cristos, tronul lui Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că, pe de o parte, Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi în permanență, iar pe de altă parte, Cristos este în noi, în duhul nostru. Duhul nostru este locuința Sa (Efes. 2:22).

Vedem acest lucru ilustrat în Geneza 28:12-17, unde Iacov – dintre toți oamenii de pe pământ, Iacov a primit această viziune – a văzut Betelul, casa lui Dumnezeu, poarta cerului. În Ioan 1:51, Domnul Isus a spus că El este poarta cerului, căci îngerii urcă și coboară peste Fiul Omului. Uimitor!

Iar astăzi, Cristos este în duhul nostru, fiind chiar unit cu noi ca un singur duh. Când ne întoarcem spre duhul nostru, Îl atingem pe Cristos și avem tronul lui Dumnezeu, deoarece prezența domnitoare a lui Dumnezeu se află în duhul nostru.

Nu trebuie să ne descurajăm dacă falimentăm din nou și din nou; s-ar putea să falimentăm atât de mult, încât să simțim nevoia să fugim de ceilalți și să ne refugiem în altă parte.

Așa a făcut Iacov, dar Dumnezeu l-a întâlnit și i-a dat o viziune a casei lui Dumnezeu. Atâta timp cât ne deschidem Domnului, El ne va arăta că Cristos Însuși, Cel care șade pe tron în cer, este acum în noi, în duhul nostru.

La Betel – casa lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu, care este poarta cerului – Cristos este scara ce unește pământul cu cerul și aduce cerul pe pământ. Duhul nostru este locul locuinței lui Dumnezeu; duhul nostru este poarta cerului, unde Cristos este scara ce ne unește pe noi, oamenii de pe pământ, cu cerul, și El aduce cerul la noi.

Când ne întoarcem spre duhul nostru și ne exersăm duhul, avem un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui, căci prezența domnitoare a lui Dumnezeu este în noi.

Îl atingem pe Domnul Isus Cristos, iar El ne unește cu Dumnezeu; avem sentimentul prezenței lui Dumnezeu, iar prezența Sa guvernează și domnește în noi. Aceasta este experiența tronului lui Dumnezeu în viața noastră.

Ori de câte ori ne întoarcem spre duhul nostru, intrăm prin poarta cerului și atingem tronul harului din cer prin Cristos, ca scară cerească. Cristosul din duhul nostru ne unește cu cerul, ne aduce cerul și ne introduce în cer; avem în noi prezența domnitoare a lui Dumnezeu.

Tronul de deasupra întinderii cristaline indică faptul că, ori de câte ori avem un cer senin în viața noastră creștină și în viața de biserică, vom fi sub guvernarea tronului; autoritatea din biserică este tronul de deasupra cerului senin.

Fie ca noi să aducem acest lucru înaintea Domnului și să fim sub prezența Sa domnitoare astăzi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că locuiești în duhul nostru. Aleluia, duhul nostru este locașul lui Dumnezeu, locuința lui Cristos! Slavă Domnului, noi suntem locuința lui Dumnezeu în duh! Ne întoarcem astăzi spre duhul nostru. Te așezăm pe tron în ființa noastră. Vrem să avem un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui. Amin, Doamne, fie ca să avem în noi prezența domnitoare a lui Cristos. Guvernează Tu și domnește în ființa noastră. Fie să vedem că Cristosul care șade pe tron în cer este acum și în noi, în duhul nostru, unit cu noi ca un singur duh! Slavă Domnului, Îl avem acum pe Cristos ca scară cerească ridicată în duhul nostru! Amin, Doamne, suntem uniți cu Tine și, când suntem în duhul nostru, cerul este adus la noi, iar noi suntem aduși în cer! Slavă Domnului, duhul nostru este locuința lui Dumnezeu, chiar poarta cerului! Vrem să ne întoarcem spre duhul nostru astăzi. Ne exersăm duhul pentru a atinge tronul harului din cer prin Cristos, ca scară cerească. Te așezăm pe tron, Doamne, și vrem să avem în noi prezența Ta domnitoare, tronul practic al lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being under Christ’s Ruling Presence to have a Clear Sky with God’s Throne Above it, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 47 cu tema: Dumnezeul-Miel este pe tronul din interiorul cetății (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu în duhul nostru ca să fim alimentați și să domnim

21/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos care Îl iubim pe Domnul și dorim să rămânem în curgerea vieții, trebuie să practicăm supunerea față de tronul Domnului în duhul nostru; căci atunci când facem acest lucru, un râu cu apa vieții curge pentru a ne potoli setea, Îi vedem fața Domnului, Îi slujim și domnim în viață ca împărați împreună cu Cristos.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție astăzi. Stabilește-Ți tronul în centrul ființei noastre. Ne supunem Ție. Venim la Tine, Doamne, și dorim să Te savurăm. Dorim să ne împărtășim din toate bogățiile Tale. Rămânem sub tron și primim apa vieții. O, râul cu apa vieții curge și pomul vieții este atât de disponibil atunci când rămânem sub tron! Fie ca tronul lui Dumnezeu să fie centrul ființei noastre astăzi!

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim un mic Nou Ierusalim, având realitatea spirituală a ceea ce vedem în cetatea Noului Ierusalim ca o realitate în ființa noastră. Nu trebuie să fim ca Muntele Sinai, având legea și fiind plini de fum și fulgere, judecându-i pe cei din jur și nepermițând nimănui să se apropie de noi.

Mai degrabă, trebuie să savurăm râul cu apa vieții, să mâncăm din pomul vieții, să-L întronăm pe Cristos ca Împărat și Domn și să fim transformați și zidiți împreună pentru a face parte din lucrarea de zidire a zidului.

Fiecare credincios ar trebui să fie un mic Nou Ierusalim, iar fiecare biserică locală ar trebui să fie o miniatură a Noului Ierusalim. Toate aspectele, trăsăturile și caracteristicile Noului Ierusalim ar trebui să fie ale noastre, ca membri individuali ai Trupului lui Cristos, și ar trebui să fie trăsăturile și caracteristicile fiecărei biserici locale de pe acest pământ.

Fie ca să ne rugăm Domnului să ne facă un mic Nou Ierusalim astăzi, trăind și lucrând Noul Ierusalim, astfel încât în epoca viitoare să putem intra în gustarea anticipată a Noului Ierusalim, în manifestarea împărăției!

Fie ca viața noastră zilnică să se desfășoare în savurarea lui Cristos, sub tronul lui Dumnezeu și în curgerea apei vii. Fie să trăim și, de asemenea, să lucrăm Noul Ierusalim. A trăi Noul Ierusalim înseamnă a deveni Noul Ierusalim, iar a lucra Noul Ierusalim înseamnă a zidi Noul Ierusalim.

Noul Ierusalim este o persoană corporativă. Cetatea sfântă care noi devenim nu este ceva fizic sau exterior; ea este o persoană corporativă, un mare om-Dumnezeu. Noul Ierusalim este Dumnezeul Triunic procesat, căsătorit cu omul tripartit transformat.

Noul Ierusalim este Duhul și mireasa devenind una. Este divinitatea și umanitatea contopite împreună pentru a forma o singură entitate. Ce minunat! Fie ca noi să trăim în realitatea acestei contopiri astăzi, pentru a putea trăi și lucra Noul Ierusalim!

Să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu din duhul nostru, pentru ca tronul să fie centrul vieții noastre creștine

În centrul universului se află tronul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu și Mielul sunt așezați pe el. Nu este o canapea pentru două persoane, ci un tron, iar Dumnezeu în Cristos domnește de pe tron.

Modul în care domnește Dumnezeu este prin curgerea Sa, căci din tronul lui Dumnezeu și al Mielului curge un râu cu apa vieții (Apoc. 22:1). Însă pentru ca râul cu apa vieții să curgă în ființa noastră, trebuie să-L întronăm pe Domnul în ființa noastră.

Când tronul nu este prezent în noi, când Domnul nu este Domnul și Capul în noi, nu există nicio sursă pentru curgerea vieții și nu curge niciun râu cu apa vieții. O, Doamne!

De multe ori, avem sentimentul că suntem uscați sau chiar secătuiți; acest lucru se întâmplă deoarece nu există niciun tron stabilit în ființa noastră. Trebuie să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu din duhul nostru.

Tronul se află în duhul nostru. Trebuie să venim înaintea tronului harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la vremea potrivită (Evrei 4:16). Zi de zi venim la Domnul pentru a ne supune tronului Său.

Acceptăm și recunoaștem domnia, calitatea de Cap și autoritatea Dumnezeului Triunic chiar în centrul ființei noastre. Fără tronul lui Dumnezeu așezat în centrul ființei noastre, nu există nicio curgere de apă vie.

Dacă nu ar exista un tron în Noul Ierusalim, întreaga cetate s-ar usca și chiar ar muri de foame. Însă, deoarece tronul lui Dumnezeu se află în centrul Noului Ierusalim, apa vieții curge din tron, iar pomul vieții crește pe ambele părți ale râului cu apa vieții, ca o viță care produce roade la vremea potrivită pentru cei răscumpărați de Dumnezeu, pentru veșnicie.

Atât râul vieții, cât și pomul vieții izvorăsc din tron. Cum putem avea râul cu apa vieții curgând în noi? Trebuie să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu din duhul nostru.

Ori de câte ori ne întoarcem spre duhul nostru, atingem tronul. Nu trebuie să încercăm să facem una sau alta pentru a-I plăcea Domnului și nici să încercăm să lucrăm pentru Dumnezeu prin noi înșine, fără a atinge tronul.

În loc să ne străduim atât de mult, ar trebui să ne întoarcem spre duhul nostru pentru a atinge tronul. În discuțiile cu soțul sau soția noastră și în relația cu copiii noștri, trebuie să existe un tron interior care să domnească peste noi și să ne reglementeze.

Trebuie să practicăm supunerea față de tronul interior. Fiecare credincios în Cristos are tronul lui Dumnezeu și al Mielului așezat în centrul ființei sale, iar acest tron trebuie să devină centrul vieții sale creștine.

Motivul pentru care nu mergem în anumite locuri, nu spunem anumite lucruri, nu ne implicăm în anumite activități și nu facem anumite lucruri este acela că există un tron în ființa noastră.

Tronul lui Dumnezeu și al Mielului trebuie să aibă preeminența în centrul ființei noastre. Când ne desfășurăm activitatea la birou sau oriunde mergem, trebuie să existe un tron în ființa noastră. Când suntem acasă, vorbind cu vecinii și având grijă de treburile gospodărești, trebuie să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu în duhul nostru.

Aceasta nu înseamnă că ne este teamă să facem ceva sau să spunem anumite lucruri de teama ca Dumnezeu ne va pedepsi; dimpotrivă, venim zi de zi la tronul harului și-L savurăm pe Domnul, iar în același timp practicăm supunerea față de tronul Său.

Suntem în împărăția Fiului dragostei Sale (Col. 1:12-13) și aici savurăm guvernarea plină de dragoste a Domnului asupra noastră. De cele mai multe ori, răspunsul Său pentru noi este „NU”: nu face asta, nu spune asta, încetează să mai faci lucrul acesta.

Pe măsură ce dăm ascultare guvernării și domniei lăuntrice a Domnului, savurăm curgerea vieții și suntem alimentați din belșug cu roadele pomului vieții.

Doamne Isuse, stabilește-Ți tronul în centrul ființei noastre. Te iubim și ne deschidem Ție. Te primim și Te întronăm. O, Doamne Isuse, ne place să chemăm Numele Tău și să Te savurăm. Ești atât de minunat. Ești atât de bogat. Ne place să bem din râul cu apa vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Amin, Doamne, curgi în ființa noastră lăuntrică. Fie ca astăzi să existe în noi o curgere bogată a vieții! Ne întoarcem spre Tine, Doamne, și practicăm supunerea față de tronul din duhul nostru. Amin, Doamne, există un tron în duhul nostru, în centrul ființei noastre, iar pe tron șade Cineva: Dumnezeu în Cristos! Nu vrem să ignorăm sau să fim neascultători față de tron. Vrem să ne aliniem deciziilor și cuvintelor tronului, pentru ca râul cu apa vieții să curgă în ființa noastră lăuntrică. O, Doamne, guvernează peste noi din interior. Guvernează peste trăirea noastră, peste felul în care vorbim cu ceilalți și peste acțiunile noastre. Fie ca tronul lui Dumnezeu să fie în centrul vieții noastre creștine astăzi!

Pe măsură ce Îl întronăm pe Cristos, bem din apa vieții, mâncăm din pomul vieții, Îl slujim pe Dumnezeu și domnim în viață, împărtășindu-ne din autoritatea Sa

Faptul că râul cu apa vieții, împreună cu pomul vieții, izvorăște din tronul lui Dumnezeu, din mijlocul cetății Noul Ierusalim, ne arată că Dumnezeul Triunic dorește să Se distribuie în noi – cei răscumpărați de El – pentru veșnicie.

Astfel ne aduce și ne păstrează El sub autoritatea Sa de Cap și tot astfel primim o aprovizionare bogată. Trebuie însă să ne dăm seama că există și un alt scaun de domnie.

Domnul îi spune bisericii din Pergam: „Știu unde locuiești: acolo unde este tronul lui Satan” (Apocalipsa 2:13). Și Satan are un scaun de domnie. El a fost cel mai onorabil arhanghel, chiar cel mai frumos înger din univers, având responsabilități extraordinare și fiind luceafărul de dimineață; totuși, el a spus: „Mă voi sui pe tron” (Isaia 14).

El a vrut să fie asemenea lui Dumnezeu, ba chiar să-L detroneze pe Dumnezeu. În acel moment, a apărut o altă voință în univers: nu doar voia lui Dumnezeu, ci și voia lui Satan. Acum există un război între voia lui Dumnezeu și voia lui Satan, între tronul lui Dumnezeu și tronul lui Satan.

Fie ca noi să spunem „nu” vrăjmașului și să spunem „da” Domnului și tronului Său. Dacă nu practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu în duhul nostru, ne aflăm automat sub tronul lui Satan, căci suntem decăzuți în ființa noastră.

Tronul lui Satan înseamnă răzvrătire, înălțare de sine și respingerea guvernării lui Dumnezeu. Înseamnă a-L detrona pe Dumnezeu. Satan a păcătuit răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu (Ezechiel 28:15-18). El este primul păcătos, căci inima i s-a înălțat din pricina frumuseții sale.

Fie ca noi să ne ferim de mândrie. Mândria se află în fiecare dintre noi. Ea pândește în adâncurile ființei noastre, așteptând momentul potrivit pentru a ieși la suprafață. Fie ca Domnul să ne izbăvească de complexul de superioritate și de un duh trufaș.

Vrem să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu în duhul nostru. Dacă credem că suntem ceva ce noi nu suntem, ne înșelăm singuri (Galateni 6:3). Noi nu suntem nimic, dar ne aflăm sub tronul lui Dumnezeu.

Noi Îl întronăm pe Domnul în ființa noastră. Pe măsură ce Îl întronăm pe Domnul, El curge în noi. Pe măsură ce El curge în noi, bem din apa vieții și mâncăm din pomul vieții (Apocalipsa 22:2-3). De asemenea, Îi slujim și Îi vedem fața (v. 4).

Pe măsură ce bem apa vieții, primim o aprovizionare bogată și setea ne este potolită, iar pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, suntem reconstituiți cu Cristos, depinzând de El în toate privințele.

În acest fel, întronându-L pe Cristos, bând din El și mâncând din El, Îl slujim pe Dumnezeu. Nu trebuie să credem că Îl putem sluji pe Dumnezeu pentru că știm ce avem de făcut sau pentru că există o nevoie.

Ar trebui pur și simplu să-L mâncăm și să-L bem pe El. Dumnezeu nu dorește și nici nu are nevoie ca noi să facem lucruri pentru El. El nu caută oameni care să facă lucrarea Sa; El caută oameni care să-L mănânce și să-L bea pe El, întronându-L în centrul ființei lor.

Dumnezeu vrea ca noi să-L mâncăm. El vrea ca noi să-L bem. Vrea ca noi să-L savurăm. Poate dorim să fim misionari sau să predicăm Evanghelia pe stradă, dar nu trebuie pur și simplu să trecem la acțiune; mai întâi, trebuie să-L mâncăm și să-L bem pe Cristos!

Mai întâi Îl întronăm pe Domnul, Îl mâncăm și Îl bem, iar apoi El ne va călăuzi să-L slujim. Pe măsură ce Îl primim ca și Cap al nostru, întronându-L în inima noastră, vedem fața Domnului și Îl slujim. El ne dă putere. El ne călăuzește. El este energia pentru slujirea noastră.

Odată ce-L întronăm pe Domnul, imediat curge apa vie și crește pomul vieții, iar noi avem ce să mâncăm și ce să bem. Suntem salvați de la răzvrătire. Fărădelegea este dată pe față și îndepărtată din noi. Ne mărturisim păcatele, Îl bem pe Domnul și Îl mâncăm. În această curgere de apă vie care izvorăște din tron, Îl slujim pe Domnul și Îi vedem fața.

De asemenea, domnim ca împărați (Apoc. 22:5). Nu doar că Îl savurăm pe Domnul, Îi vedem fața neîncetat și Îl slujim, ci și domnim și împărățim împreună cu El. Oriunde mergem și orice facem, trebuie să stăm sub tron. Dacă Domnul ne călăuzește să predicăm Evanghelia, trebuie să practicăm supunerea față de tronul lui Dumnezeu; astfel predicăm noi.

Dacă Domnul ne călăuzește să păstorim pe cineva sau pur și simplu să ne odihnim, în toate lucrurile trebuie doar să rămânem sub tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Mergerea noastră va fi mergerea Sa.

Domnul Isus a spus că I-a fost dată toată autoritatea în cer și pe pământ și ne-a trimis cu autoritatea Sa să facem ucenici din toate neamurile (Mat. 28:18-19). Pornim la drum cu autoritatea Împăratului ceresc, care Se află pe tron în ființa noastră. El ocupă tronul din centrul ființei noastre și, pe măsură ce rămânem sub autoritatea Sa, înaintăm purtând autoritatea Sa.

Astfel avem putere și impact în vestirea Evangheliei: avându-L pe Cel care este Domnul tuturor, Capul întregului univers, întronat în centrul ființei noastre. Fie ca noi să practicăm acest lucru în fiecare zi. Fie ca să rămânem sub tron în fiecare zi!

Doamne Isuse, vrem să practicăm să Te întronăm în centrul ființei noastre în fiecare zi. Amin, Doamne, ne supunem astăzi domniei și autorității Tale de Cap. Te primim ca fiind Capul și Domnul nostru. Te întronăm în inima noastră. Tu ești pe tron, Doamne, iar noi suntem sub tronul Tău. Aleluia, în timp ce Îl întronăm pe Cristos pe tron, un râu cu apa vieții curge de la tron! Slavă Domnului, un pom crește de-a lungul râului cu apa vieții! Hrănește-ne, Doamne Isuse, și dă-ne să bem în timp ce Te întronăm în ființa noastră. Călăuzește-ne unde să mergem și ce să facem. Nu vrem să facem nimic fără Tine. Depindem de Tine. O, Doamne, ne place să fim aici, privind la Tine față în față. Ne place să fim în prezența Ta, să vedem fața Ta și să-Ți slujim! Aleluia, pe măsură ce Îl întronăm pe Cristos în ființa noastră, domnim ca împărați, căci domnim în vecii vecilor, una cu Cristos! Amin, Doamne, fie ca tronul lui Dumnezeu să fie în centrul ființei noastre. Fie ca Cristos să fie pe tron astăzi! Ne supunem Ție și Te primim ca Domn și Împărat al nostru! Amin!