Îl trăim pe Cristos

Îl luăm pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere pentru a rămâne în părtășia vieții

22/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, cei care credem în Cristos, Îl putem lua pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere pentru a-L experimenta ca fiind Cel Răscumpărător, Cel strălucitor și Cel care domnește, pentru a-L savura ca sursă de viață în părtășia vieții; ne putem mărturisi păcatele, iar Dumnezeu este credincios și drept să ne ierte păcatele și îl putem lua pe Cristos ca Avocat al nostru la Tatăl.

Amin, Doamne Isuse, vrem să rămânem în părtășia vieții divine. Îți mulțumim că ai venit în duhul nostru ca părtășia vieții, curgerea vieții. Fie ca noi să rămânem în părtășia vieții divine în toate zilele vieții noastre, ca să putem crește în viață spre maturitate, pentru zidirea Trupului lui Cristos. Te iubim, Doamne, și ne dăm Ție astăzi! Aplicăm sângele Tău prețios și venim la Tine! Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, am savurat subiectul părtășiei vieții eterne – realitatea trăirii Trupului lui Cristos. În Epistolele lui Ioan, în special în prima sa epistolă, vedem dezvăluirea misterului părtășiei vieții eterne. Această părtășie este pur și simplu Dumnezeul Triunic care curge, curgerea Dumnezeului Triunic.

Am fost aduși în această părtășie prin primirea cuvântului lui Dumnezeu și ne lăsăm deoparte interesele private și ne unim cu alții pentru ca scopul lui Dumnezeu să fie împlinit. Această părtășie a vieții eterne, curgerea vieții divine în noi, este realitatea trăirii Trupului lui Cristos în unitatea Duhului.

Avem părtășie cu Dumnezeu și avem părtășie unii cu alții pur și simplu exersându-ne duhul omenesc pentru a-L atinge pe Dumnezeu ca Duh și pentru a fi zidiți împreună cu sfinții. Aceasta este o părtășie întrețesută: părtășie orizontală cu sfinții este întrețesută cu părtășie verticală, iar aceasta este contopirea lui Dumnezeu cu omul.

Părtășia divină este totul în viața creștină, căci atunci când părtășia dispare sau se oprește, și Dumnezeu dispare; Dumnezeu vine ca părtășie. Pe măsură ce rămânem în părtășia vieții, suntem uniți cu Dumnezeu și cu sfinții.

Totuși, pentru a rămâne în savurarea părtășiei divine, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul nostru, pentru păcatul care locuiește în noi, și ca ofrandă pentru abatere, pentru faptele păcătoase din conduita noastră. El este ofranda noastră pentru păcat și Îl putem lua ca ofrandă pentru păcat în părtășia iubitoare, vie și intimă cu Dumnezeu, care este lumină.

În părtășia noastră cu Dumnezeu, suntem expuși cât de păcătoși suntem și ne pocăim, renunțăm la tot ce este din noi și depindem complet de Dumnezeu. Amin!

Îl luăm pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere, pentru a rămâne în părtășia vieții

Pe de o parte, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul care locuiește în noi; pe de altă parte, trebuie să-L luăm pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere, pentru păcatele noastre, pentru faptele nelegiuite pe care le avem în conduita noastră.

A-L lua pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere înseamnă a-L experimenta ca fiind Cel Răscumpărător, Cel strălucitor și Cel care domnește, pentru a-L savura ca rezervă a vieții în părtășia vieții (1 Ioan 1:1—2:2; Apocalipsa 21:21, 23; 22:1-2).

Mielul, Cristos, este pe tron, iar Dumnezeu este în Cristos ca lampa care strălucește în și prin cetatea sfântă, Noul Ierusalim. Din El iese un râu, râul apei vieții, care este părtășie vieții divine. Din Dumnezeul răscumpărător, tronul lui Dumnezeu și al Mielului, curge un râu de apă a vieții.

Pentru a rămâne în părtășia vieții, trebuie să-L luăm pe Cristos ca realitatea ofrandei pentru abatere. Dacă acordăm atenție curgerii vieții din noi, sentimentele noastre interioare vor deveni mai tandre și mai sensibile și vom simți chiar și cel mai mic păcat, cea mai mică izolare și vom veni la Domnul pentru a mărturisi, astfel încât curgerea vieții să fie restabilită.

Când Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru abaterea noastră, trebuie să facem o mărturisire temeinică a tuturor păcatelor și impurităților noastre, pentru a putea avea o conștiință bună și curată (Fapte 24:16; 1 Timotei 1:5, 19; 3:9; 2 Timotei 1:3; Evrei 9:14; 10:22).

Trebuie să ne exersăm pentru a avea o conștiință fără ofensă față de Dumnezeu și față de oameni. În exersarea duhului nostru, prima funcție a duhului nostru este conștiința; nu putem spune că ne exersăm duhul dacă nu ne exersăm conștiința.

Trebuie să iubim dintr-o inimă curată, dintr-o conștiință bună și dintr-o credință neprefăcută. Conștiința noastră este un test și o verificare pentru a ne păstra în credință. Conștiința noastră este partea conducătoare a duhului nostru. Dacă vrem să ne exersăm duhul, dacă acordăm atenție duhului nostru, pentru a putea rămâne în părtășia vieții, trebuie să acordăm atenție simțului conștiinței noastre.

Dacă ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului, fiind de acord cu strălucirea Domnului asupra păcatelor noastre, Dumnezeu este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire (1 Ioan 1:7, 9). Slavă Domnului!

Când ne mărturisim păcatele, Dumnezeu este credincios în cuvântul Său ca să ne ierte păcatele și e drept în răscumpărarea Sa ca să ne curețe de orice nelegiuire. Mai mult, Cristos, ca Frate al nostru mai mare, este Avocatul nostru la Tatăl pentru a ne restabili părtășia întreruptă cu Tatăl, astfel încât să putem rămâne în savurarea părtășiei divine (1 Ioan 2:1-2).

Scopul este să rămânem în părtășia vieții; cu toate acestea, păcătuim în continuare, iar Domnul strălucește și ne expune păcatele, așa că ne mărturisim păcatele, suntem spălați și curățiți, iar Avocatul nostru ne restaurează părtășia cu Tatăl.

Cuvântul pentru avocat este parakletos, care este tradus și prin mângâietor în Evanghelia după Ioan. El este Mângâietorul și Avocatul nostru. Cristos este avocatul nostru spiritual care ne pledează cauza. Mai întâi, El Și-a vărsat sângele pentru a ne curăța; apoi, El vine alături de noi pentru a ne pleda cauza la Tatăl.

Avem atât sângele prețios al lui Cristos, cât și persoana prețioasă a lui Cristos ca Avocat al nostru. Faptul că El este Avocatul nostru la Tatăl, nu la Dumnezeu, înseamnă că este o afacere de familie, o treabă de familie. Păcatele noastre sunt împotriva Tatălui nostru, care nu este doar Dumnezeu, ci Dumnezeu Tatăl nostru. Suntem copiii Lui. Locuim în casa Lui. Îl iubim și Îl savurăm.

Dar uneori suntem ca niște copii obraznici, încălcând regulile Lui și păcătuind împotriva Lui. Așadar, El strălucește asupra noastră, ne expune păcatele și noi ne mărturisim păcatele. Pe măsură ce ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne curețe și să ne ierte păcatele.

Mai mult, Domnul Isus este Avocatul nostru la Tatăl, căci El, ca Frate al nostru mai mare, se roagă înaintea lui Dumnezeu în numele nostru pentru a ne restabili părtășia cu El. Curățirea cu sângele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, rezolvă problema separării de Dumnezeu, problema vinovăției din conștiința noastră și problema acuzațiilor din partea lui Satan, permițându-ne astfel să avem o viață zilnică plină de prezența lui Dumnezeu (Psalmul 103:1-4, 12-13; 32:1-2; Apocalipsa 12:10-11).

Îl biruim pe dușman prin sângele Mielului. Când ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului, uneori conștiința noastră devine sensibilă și simțim că nu suntem iertați; ne-am mărturisit, dar Satan încă ne acuză. Așadar, trebuie să credem cuvântul lui Dumnezeu și să ne bazăm pe cuvântul Lui, declarând că Domnul ne-a iertat, ne-a curățit și chiar ne-a uitat păcatele.

El ne-a îndepărtat păcatele departe de El și, cât de departe este răsăritul de apus, atât de departe ne-a îndepărtat păcatele și fărădelegile. El chiar aruncă păcatele noastre în adâncurile mării (Mica 7:19) și nu-Și mai aduce aminte de păcatele noastre (Evrei 8:12). Slavă Domnului!

Acum, că suntem iertați și spălați prin faptul că Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru abatere, prin mărturisirea păcatelor noastre în lumina divină, putem veni să-L bem pe Cristos ca apă vie pentru a deveni Noul Ierusalim (Ioan 4:14-18).

Rezultatul faptului că Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru abatere, prin mărturisirea păcatelor noastre, este că suntem aduși înaintea Domnului, ca izvor de apă, ca să bem din El și suntem zidiți împreună în El și cu sfinții pentru a deveni biserica în calitate de Trupul lui Cristos, finalizându-se în Noul Ierusalim! Slavă Domnului!

Faptul de a-L lua pe Cristos ca ofrandă pentru abatere, pentru a primi iertarea păcatelor, rezultă în frica noastră de Dumnezeu și în iubirea lui Dumnezeu de către noi, căci cui i se iartă mult, iubește mult (Psalmul 130:4; Luca 7:47-50).

Nu mai există condamnare. Suntem curățiți. Îl iubim. Ne temem de El, temându-ne să nu-I pierdem prezența. Amin!

Doamne Isuse, Te luăm ca realitate a ofrandei pentru abatere, ca să Te putem experimenta ca fiind Cel Răscumpărător, Cel strălucitor și Cel care domnește! Venim la Tine, Doamne, și vrem să Te savurăm ca sursă de viață în părtășia vieții! Îți mulțumim pentru strălucirea Ta. Suntem de acord cu strălucirea Ta. Ne mărturisim păcatele, fărădelegile, greșelile și neajunsurile sub strălucirea Ta. Amin, Doamne, Îți mulțumim că putem face o mărturisire temeinică a tuturor păcatelor și impurităților noastre, ca să avem o conștiință bună și curată. Aleluia, dacă ne mărturisim păcatele, Dumnezeu este credincios în cuvântul Său pentru a ne ierta păcatele și drept în răscumpărarea Sa pentru a ne curăța de orice nedreptate! Amin, Doamne, Te lăudăm că ești Avocatul nostru la Tatăl pentru a ne restaura părtășia întreruptă cu Tatăl, pentru ca noi să rămânem în savurarea părtășiei divine!

Experimentăm ciclul spiritual al vieții eterne, părtășiei, luminii, și a sângelui pentru a rămâne în părtășia divină și a crește în viață spre maturitate

În 1 Ioan 1:1-9 vedem un ciclu spiritual în viața noastră creștină format din patru lucruri cruciale: viața eternă, părtășia vieții eterne, lumina divină și sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Scrierea apostolului Ioan este misterioasă, însă e atât de organică și încurajatoare; el scrie folosind cuvinte foarte comune, dar conceptul și experiența din spatele acestor lucruri sunt foarte profunde și dulci.

Noi, credincioșii în Cristos, am fost aduși în părtășia vieții divine atunci când am fost regenerați și am început să umblăm în lumină, așa cum Dumnezeu este în lumină. Pe măsură ce trăim în lumina divină, suntem sub strălucirea Domnului și suntem expuși.

Lumina divină expune, conform naturii divine a lui Dumnezeu și prin natura lui Dumnezeu în noi, toate păcatele, eșecurile, greșelile și defectele noastre care contrazic lumina pură a lui Dumnezeu, dragostea Sa perfectă, sfințenia Sa absolută și dreptatea Sa extraordinară.

Suntem pur și simplu expuși, iar conștiința noastră este luminată. Suntem condamnați în conștiința noastră, căci conștiința noastră este luminată. Avem nevoie de curățirea sângelui răscumpărător al Domnului Isus.

Ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului, fără a ne justifica păcatele și greșelile, nici a ne lupta cu lumina, iar sângele răscumpărător al Domnului Isus ne curăță în conștiința noastră. Pe măsură ce ne mărturisim păcatele, suntem spălați și curățiți, conștiința noastră este purificată și curățită, iar părtășia noastră cu Dumnezeu și unii cu alții este restaurată.

Pe de o parte, avem o relație neîntreruptă cu Dumnezeu, căci suntem copiii Lui și avem viața și natura Lui. Pe de altă parte, părtășia noastră cu Dumnezeu poate fi întreruptă din cauza păcatului, deci este condiționată. Putem să ne menținem părtășia cu Dumnezeu și să rămânem în părtășia divină prin curățirea constantă a sângelui lui Cristos.

Aici vedem un ciclu spiritual format din patru lucruri principale în experiența noastră creștină. Mai întâi, avem viața eternă, apoi există părtășia vieții eterne, apoi avem lumina divină și, în final, sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu.

În primul rând, pe măsură ce savurăm viața eternă, avem părtășia vieții, iar această părtășie cu viața eternă ne aduce în lumina divină. În lumina divină, suntem expuși să ne vedem păcatele și greșelile, așa că le mărturisim, iar sângele lui Isus ne curăță de toate păcatele noastre.

Pe măsură ce suntem curățiți de sângele lui Isus, avem mai multă viață eternă, care aduce părtășia vieții, iar lumina divină strălucește asupra noastră și ne mărturisim din nou păcatele, fiind spălați de sângele lui Cristos.

Aceasta este experiența noastră zi de zi; este un ciclu spiritual în viața noastră creștină, care ne duce mai departe în creșterea vieții divine până când ajungem la maturitatea vieții. Slavă Domnului că avem provizia vieții divine, părtășia vieții eterne, lumina divină și sângele lui Cristos pentru ca noi să mergem mai departe cu El!

Suntem în familia lui Dumnezeu și savurăm bogățiile ființei lui Dumnezeu în duhul nostru. Dar când greșim și încălcăm regulile familiei, când păcătuim, Domnul strălucește asupra noastră, mărturisim, El ne iartă, iar Avocatul nostru pledează cazul nostru înaintea Tatălui pentru a ne restabili părtășia cu El.

Trebuie pur și simplu să rămânem în acest ciclu spiritual în viața noastră spirituală, astfel încât să putem merge mai departe cu Domnul în creșterea vieții divine până când ajungem la maturitatea vieții. Amin!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Îți mulțumim că ne-ai împărtășit viața Ta eternă, aducându-ne în părtășia vieții eterne. Prețuim curgerea dulce a vieții. Vrem să trăim în părtășia vieții divine astăzi, umblând în lumină. Amin, Doamne, pe măsură ce trăim în lumină, Tu expui toate păcatele, fărădelegile, eșecurile și defectele noastre. O, Doamne, luminează-ne conștiința și expune orice obstacol din calea curgerii vieții. Ne mărturisim păcatele. Suntem de acord cu lumina Ta. Spunem Amin la ceea ce Tu spui că este păcat, fărădelege, impuritate, eșec și defect în noi. Amin, Doamne, curăță-ne cu sângele Tău prețios. Curăță-ne în conștiința noastră de toate păcatele noastre, ca să menținem părtășia noastră cu Dumnezeu și unii cu alții. O, Doamne, vrem să rămânem în acest ciclu spiritual în viața noastră creștină. Vrem să ne menținem părtășia cu Domnul și unii cu alții prin intermediul vieții eterne, al părtășiei vieții, al luminii divine și al sângelui lui Cristos, care contribuie la creșterea noastră în viața divină până când ajungem la maturitatea vieții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Take Christ as Reality of the Trespass Offering to Remain in the Fellowship of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 35 cu tema: Părtășia vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

În părtășie cu Dumnezeu, ne dăm seama că suntem păcătoși și Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat

20/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru a rămâne în savurarea părtășiei divine, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul care locuiește în natura noastră, și ca ofrandă pentru abatere, pentru faptele păcătoase din conduita noastră; ne împărtășim din El ca ofrandă pentru păcat, în sensul de a-L savura ca fiind viața noastră, chiar ca viața care poartă păcatul nostru și păcatele altora.

O, Doamne, vrem să menținem părtășia divină în viața noastră creștină. Te iubim, Doamne, și vrem să avem părtășie cu Tine! Păstrează-ne în părtășie astăzi. Fie ca noi să tratăm orice împiedică această părtășie. Te luăm, Doamne, ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul din natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere, pentru păcatele pe care le săvârșim zilnic. Adu-ne mai departe cu Tine și ține-ne în părtășie cu Tine! Amin!

Slavă Domnului că am fost aduși într-o relație pe viață cu Dumnezeu, căci El este Tatăl nostru și noi suntem copiii Lui. Pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, El este credincios să strălucească asupra noastră, căci El este lumină, iar păcatele noastre sunt expuse și luminate (1 Ioan 1:8-9; 3:20-21; Lev. 4:3; 5:6; Ioan 1:29; Romani 8:3; 2 Cor. 5:21; 1 Petru 2:24-25).

Ne dăm seama că trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul, astfel încât să putem rămâne în savurarea părtășiei divine. Dacă citim 1 Ioan 1, vom vedea că un lucru care împiedică părtășia noastră cu Dumnezeu este păcatul și, de asemenea, păcatele.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu iubitor și Îl iubim, pentru că dragostea Lui a fost turnată în inimile noastre. El Și-a distribuit viața în noi, iar acum avem părtășie cu El și cu sfinții, pentru că avem viața Lui și în viața Lui suntem una. Este ușor să intri în părtășie cu Dumnezeu, dar să menții această părtășie nu este atât de ușor. Cooperarea noastră este necesară pentru a ne menține părtășia cu Dumnezeu.

Trebuie să înțelegem diferența dintre relația noastră cu Dumnezeu și părtășia noastră cu Dumnezeu. Relația noastră cu Dumnezeu nu este condiționată și nu poate fi ruptă. Odată ce primim viața divină și suntem credincioși în Cristos, o persoană regenerată, Dumnezeu este Tatăl nostru. Suntem născuți din nou și nu putem fi niciodată nenăscuți.

Dar, la fel ca într-o familie, să presupunem că unul dintre copii este obraznic și poate chiar spune: „Nu te iubesc, tati!”. Acest lucru întrerupe părtășia, chiar dacă relația există. Copilul este încă copilul părinților, indiferent de cum se comportă, dar părtășia este întreruptă de diferite lucruri. Este nevoie să ne împăcăm pentru ca părtășia să fie restabilită.

În părtășia noastră cu Dumnezeu, primul lucru care întrerupe părtășia este păcatul. Și păcatul are două aspecte: în primul rând, există păcatul din natura noastră și, în al doilea rând, există păcatele din comportamentul nostru.

Vedem acest lucru în 1 Ioan 1:8-9; Dacă zicem că nu avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi. Acesta este păcatul din natura noastră. Dar dacă ne mărturisim păcatele – acestea sunt la plural, căci acestea sunt păcatele din purtarea noastră – El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.

Aleluia, ne putem mărturisi păcatele, luându-L pe Cristos ca ofrandă pentru abatere și putem lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră, astfel încât părtășia noastră cu Dumnezeu să fie menținută!

Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru a trata natura păcătoasă din carnea noastră

Ce este păcatul? Păcatul este natura rea a lui Satan, care s-a injectat în om prin căderea lui Adam și a devenit acum natura păcătoasă a fărădelegii care locuiește, acționează și lucrează ca o lege în noi, oamenii decăzuți (Romani 5:12, 19a, 21a; 6:14; 7:11, 14, 17-23; Psalmul 51:5; 1 Ioan 3:4; comp. cu 2 Tesaloniceni 2:3, 7-8).

Păcatul nu este doar un lucru; păcatul este o persoană, chiar persoana lui Satan, natura malefică a lui Satan, iar acest păcat este în noi astăzi, căci suntem ființe umane decăzute. Suntem păcătoși constituiți pentru că păcatul domnește în noi, ne stăpânește și profită de ocazie pentru a ne înșela și a ne ucide.

De multe ori comitem păcate nu pentru că vrem, ci din cauza păcatului care locuiește în noi; prin urmare, nu mai suntem noi cei care lucrăm, ci păcatul care locuiește în noi, chiar răul care este prezent cu noi. Cu toții avem această conștientizare; avem păcat în ființa noastră.

Chiar și ca cei care Îi slujesc Domnului, ca oameni regenerați care Îl iubesc pe Domnul și Îi slujesc, ne dăm seama, așa cum a făcut Moise, că suntem plini de lepră, că avem carnea și că păcatul este în noi.

Nu putem fugi de noi înșine; avem păcat în însăși natura noastră. Așadar, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat. Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru păcatul din natura noastră. Când Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat prin rugăciune, nu mai suntem condamnați, ci trăim o viață de dependență. Depindem de Domnul tot timpul.

Ne dăm seama că putem săvârși păcate în orice moment; avem potențialul de a săvârși păcate, căci păcatul este acolo, așteptând o oportunitate de a rupe părtășia noastră cu Dumnezeu. Părtășia noastră cu Dumnezeu ne va aduce să devenim Noul Ierusalim, căci este însăși realitatea Trupului lui Cristos.

Dacă nu suntem în părtășie, Dumnezeu dispare, dar când suntem în părtășia divină, îl avem pe Dumnezeu și avem tot ce ne trebuie pentru a împlini scopul lui Dumnezeu. Așadar, Satan vrea să distrugă și să întrerupă părtășia noastră cu Dumnezeu prin intermediul păcatului. Nu ar trebui niciodată să credem că păcatele sunt ceva insignificativ.

Putem aplica sângele lui Cristos atunci când ne mărturisim păcatele, faptele rele pe care le săvârșim și putem să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. A-L lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat înseamnă că omul nostru cel vechi este tratat (Romani 6:6), că păcatul din natura omului căzut este condamnat (8:3), că Satan, ca păcat în sine, este distrus (Evrei 2:14), că lumea este judecată și că stăpânitorul lumii este aruncat afară (Ioan 12:31).

Aceste cinci lucruri negative – omul nostru cel vechi, păcatul, Satan, lumea și stăpânitorul lumii – toate sunt tratate de Cristos ca ofrandă pentru păcat. Stăpânitorul acestei lumi implică autoritate sau putere și lupta pentru putere (vezi Luca 4:5-8; comp. cu Matei 20:20-21, 24; 3 Ioan 9).

Satan este adversarul lui Dumnezeu, dușmanul Său, căci el luptă pentru putere. Și acum întreaga omenire, inclusiv tu și cu mine, ne luptăm pentru putere. Chiar și în slujirea Domnului, de multe ori suntem ca mama fiilor lui Zebedei, încercând să obținem mai multă putere sau poziție pentru noi înșine sau pentru cei apropiați nouă. O, Doamne Isuse!

Trebuie să-I dăm Domnului preeminența în toate lucrurile și să-I acordăm primul loc în toate lucrurile. Atunci când facem lucruri precum cumpărăturile, mersul la serviciu, treburile casnice sau chiar odihna, în toate lucrurile, trebuie să-I dăm lui Cristos preeminența. Trebuie să-I acordăm primul loc.

Lupta pentru putere este rezultatul cărnii, a păcatului, a lui Satan, a lumii și a conducătorului lumii (Galateni 5:16-17, 24-26). Fie ca noi să nu ne provocăm sau invidiem unii pe alții. Uneori, chiar și printre noi, ne putem invidia unii pe alții sau provoca. Când alții apreciază un alt frate sau o soră și se pare că noi nu suntem atât de apreciați, invidia se ridică în noi.

Satan este conducătorul acestei lumi în această epocă și vrea închinare. Dar noi trebuie să ne închinăm doar lui Dumnezeu și să-I dăm doar lui Cristos primul loc. Legea păcatului în carnea noastră este puterea, tăria și energia spontană de a lupta cu Dumnezeu. O, Doamne!

Există o astfel de lege a păcatului în carnea noastră, care ne învinge întotdeauna, căci permite cărnii să se lupte cu Dumnezeu. Legea ofrandei pentru păcat este legea vieții Cristosului pneumatic, pe care-L savurăm, pentru a ne elibera automat și spontan de legea păcatului (Romani 7:23; 8:2; Levitic 6:24-30; comp. cu 7:1-10).

Aleluia pentru legea Duhului vieții în duhul nostru! Fie ca noi să învățăm să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră și ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase pe care le săvârșim în viața noastră!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să ne menținem părtășia cu Tine zi de zi. Vrem să rămânem în savurarea părtășiei divine. Amin, Doamne, vrem să umblăm în lumină, așa cum Tu ești în lumină, ca să avem părtășie unii cu alții. Te luăm ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul care locuiește în natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere, pentru faptele păcătoase din conduita noastră. O, Doamne, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră, căci însăși natura rea a lui Satan a fost injectată în noi pentru a deveni natura păcătoasă a fărădelegii care locuiește, acționează și lucrează ca o lege în fiecare om decăzut. Ne întoarcem la Tine, Doamne, și Te luăm ca ofrandă pentru păcat. Depindem de Tine. Te luăm ca viața noastră și ca totul pentru noi. Tu ești ofranda noastră pentru păcat. Slavă Domnului, atunci când Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat, omul nostru cel vechi este terminat, păcatul din natura omului căzut este condamnat, Satan, ca păcat, este distrus, lumea este judecată și conducătorul lumii este alungat! Slavă Domnului!

Prin părtășia noastră vie cu Dumnezeu, ne dăm seama că suntem păcătoși și Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere

Cum ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere? De ce trebuie să ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat? Și cum o facem? Pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, care este lumină, suntem expuși de păcatele noastre, faptele nelegiuite din conduita noastră și, de asemenea, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră, în carnea noastră.

Prin părtășia noastră autentică, intimă, vie și iubitoare cu Dumnezeu, care este lumină (1 Ioan 1:5; Coloseni 1:12), ne vom da seama că suntem păcătoși și Îl vom lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere.

Nu prin introspecție sau autoanaliză vedem cât de păcătoși suntem și cum însăși natura noastră este păcătoasă; ci sub lumina Domnului, pe măsură ce avem părtășie cu El. Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și Îl savurăm, cu atât vom ști mai mult cât de răi suntem.

Avem aceasta ca experiență în viața noastră creștină de multe ori. Pe măsură ce ne facem timp să-L contemplăm pe Domnul, petrecând timp cu El în cuvântul Său sau chiar doar să ne mărturisim păcatele Lui, ne dăm seama cât de păcătoși suntem.

Pe de o parte, Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm; pe de altă parte, ne dăm seama cât de păcătoși și răi suntem (Isaia 6:5; Luca 5:8; Romani 7:18). Pe de o parte, Dumnezeu este dragoste; pe de altă parte, Dumnezeu este lumină. Faptul că El este lumină înseamnă faptul că El este dragoste, căci atunci când El strălucește asupra noastră în dragostea Sa, nu suntem lăsați în autoamăgire.

Nu ar trebui să luăm strălucirea și expunerea Lui într-un mod negativ; mai degrabă, pe măsură ce El ne atinge și expune păcatele din conduita noastră și chiar păcatul din natura noastră, fie ca noi să rămânem cu El și să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ca ofrandă pentru abatere.

Putem aplica sângele Său prețios pentru toate păcatele noastre, pentru a fi spălate și curățite, și putem lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru păcatul din natura noastră. Putem să punem deoparte ceva timp pentru a fi cu Domnul într-un loc retras, unde nu avem distrageri, și pur și simplu să-I permitem să strălucească asupra noastră și în noi pentru a ne expune păcatele.

Sub lumina Lui, ne dăm seama cât de păcătoși suntem. Cu cât ne mărturisim mai mult păcatele, cu atât ne dăm seama că avem mai multe de mărturisit. În timpul nostru singur cu Domnul, chiar și îngenunchind înaintea Lui, ne mărturisim păcatele, iar lumina Lui expune tot mai multe păcate.

Suntem o constituție a păcatului, o fabrică producătoare de păcate, și chiar natura noastră este păcat în carne. O, Doamne Isuse! Pe măsură ce avem părtășie cu Dumnezeu, care este lumină, ne vedem păcatele, ne mărturisim păcatele și ne menținem părtășia cu Dumnezeu luându-L pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră și ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase din comportamentul nostru.

Sub lumina Lui, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră și păcate în comportamentul nostru. Realizarea faptului că avem o natură păcătoasă și luarea lui Cristos ca ofrandă pentru păcat ne face să fim judecați și supuși, iar această realizare ne păstrează, căci ne face să nu avem nicio încredere în noi înșine (Filipeni 3:3; Exod 4:6).

Ne dăm seama că suntem păcătoși și nu avem nicio încredere în noi înșine; îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și, de asemenea, ca ofrandă pentru abatere. O, Doamne!

Ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat, în sensul de a-L savura ca viața noastră, viața care poartă păcatele altora, pentru a putea purta problemele poporului lui Dumnezeu, administrându-L pe Cristos ca viața care purtă păcatul, pentru ca ei să fie păstrați în unitatea Duhului (vezi 1 Ioan 5:16; Levitic 10:17).

Pe de o parte, Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră; pe de altă parte, putem fi una cu El în aceasta, purtând păcatele altora, administrându-L pe Cristos ca viața care purtă păcatul.

Fie ca noi să avem o astfel de experiență astăzi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, prin menținerea părtășiei noastre cu Dumnezeu.

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem; vrem să Te atingem și să umblăm în lumină, așa cum Tu ești lumină. Vrem să rămânem într-o părtășie intimă, iubitoare, vie și autentică cu Tine zi de zi. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Ne deschidem luminii Tale. Strălucește asupra noastră. Strălucește în noi. Fie ca noi să ne dăm seama că suntem păcătoși și să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. Amin, Doamne, Te iubim și Te savurăm și, sub lumina Ta, vedem cât de păcătoși suntem. O, cât de răi suntem în natura noastră, căci însăși natura noastră în carne este păcat! Venim la Tine pentru a avea părtășie cu Tine într-un mod intim, viu și iubitor; spunem Amin strălucirii Tale. O, Doamne, cu cât Te iubim mai mult și Te savurăm, cu atât vedem și ne dăm seama cât de păcătoși suntem. Ne dăm Ție astăzi. Te luăm ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase din conduita noastră. Vrem să ne menținem părtășia cu Tine pe tot parcursul zilei! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, In Fellowship with God we Realise we’re Sinful & we take Christ as our Sin Offering, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 35 cu tema: Părtășia vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos

18/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos în unitatea duhului prin trăirea și intrarea noastră în aspectele verticale și orizontale ale părtășiei, chiar trăind în părtășia întrețesută și permițând părtășiei divine să ne limiteze și să ne mențină în unitate.

Amin, Doamne, vrem să rămânem în părtășia divină astăzi! Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție! Vrem să avem părtășie cu Tine și, de asemenea, părtășie cu sfinții. Păstrează-ne în duhul nostru contopit astăzi. Fie ca noi să menținem părtășia dintre noi și Tine și dintre noi și sfinți, astfel încât să putem trăi în realitatea Trupului lui Cristos! Amin!

Cât de minunat este să vedem că noi, credincioșii în Cristos, suntem în părtășia vieții eterne, căci prin regenerarea noastră cu viața lui Dumnezeu, am fost aduși în curgerea vieții lui Dumnezeu!

Așa cum avem curgerea vieții umane în trupul nostru omenesc și atâta timp cât această curgere este neîntreruptă, suntem vii; în mod similar, spiritual, suntem în curgerea vieții divine.

Trebuie să avem părtășie constantă cu Domnul și, de asemenea, cu sfinții, căci suntem atât în părtășie cu Dumnezeu, cât și cu sfinții. A avea părtășie înseamnă că punem deoparte interesele noastre private și suntem uniți cu alții pentru scopul lui Dumnezeu.

Pentru a fi în părtășia divină, trebuie să lăsăm deoparte orice interes pe care îl avem și să ne unim cu apostolii și cu Dumnezeul Triunic pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu. Facem acest lucru venind la Domnul în cuvântul Său și permițându-I să ne ajusteze, să ne corecteze și să ne vorbească.

Pe măsură ce venim la cuvântul Domnului și suntem infuzați de învățătura apostolilor, suntem păstrați în unitate și suntem aduși într-o părtășie mai profundă cu Domnul și cu sfinții. Cu toții putem mărturisi că de multe ori, atunci când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, deschizându-ne către Domnul din interior și exersându-ne duhul pentru a-L atinge, vedem ceva proaspăt de la Domnul.

El ne infuzează cu Sine Însuși, iar noi Îi permitem să strălucească și să expună orice lucru cu care El nu este de acord în ființa noastră. Ne deschidem către El și El ni se deschide. El ne vorbește și noi vorbim cu El. El ne expune și ne infuzează, spunem Amin și Îi dăm Lui problemele noastre. Există o părtășie bidirecțională între Domnul și noi.

În mod similar, când ne întâlnim cu sfinții și rămânem în părtășia divină, avem părtășie unii cu alții, iar sângele lui Isus ne curăță de orice păcat. Aleluia pentru părtășia divină!

Părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos în unitatea Duhului

Realitatea Trupului lui Cristos în unitatea Duhului este părtășia vieții eterne; când trăim în părtășia vieții eterne, trăim în realitate în Trupul lui Cristos (1 Corinteni 10:16-18; Fapte 2:42; Efeseni 4:3).

Această părtășie a vieții divine are două aspecte: aspectul vertical și aspectul orizontal. Aspectul vertical este părtășia noastră cu Dumnezeul Triunic, iar aspectul orizontal este părtășia noastră unii cu alții.

Obișnuiam să fim păcătoși, departe de Dumnezeu, dar într-o zi am fost aduși să-L atingem pe Dumnezeu; prin predicarea Evangheliei, am atins ceva din Dumnezeu și am intrat în părtășia cu Dumnezeu, părtășia verticală.

Intrăm în aspectul vertical al părtășiei divine prin Duhul divin, Duhul Sfânt (2 Corinteni 13:14; 1 Ioan 1:3, 6; Marcu 12:30). Acest aspect al părtășiei se referă la părtășia noastră cu Dumnezeul Triunic în dragostea noastră față de El.

Prin regenerare am primit viața divină, iar această viață curge în noi; pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, savurăm părtășia vieții eterne și atingem ceva din Dumnezeu, chiar primim ceva din Dumnezeu în noi.

Mai întâi, apostolii au fost cei care au văzut ceva despre viața eternă și au intrat în părtășie cu Tatăl și cu Fiul. Apoi, ne-au adus pe toți în această părtășie raportându-ne acest lucru. Ne-au raportat viața eternă, iar noi intrăm în acest aspect al vieții eterne contactându-L pe Domnul în duh.

Aceasta este părtășia Duhului Sfânt. Aleluia, acum avem părtășie cu Dumnezeul Triunic în duh!

Dar cum rămâne cu aspectul orizontal al părtășiei? Intrăm în aspectul orizontal al părtășiei divine prin intermediul duhului omenesc (Filipeni 2:1; Apocalipsa 1:10; 1 Ioan 1:2-3, 7; 1 Corinteni 16:18; Marcu 12:31; Romani 13:8-10; Galateni 5:13-15).

Aspectul orizontal al părtășiei divine se referă la părtășia noastră unii cu alții prin exersarea duhului nostru în dragostea noastră unii pe alții.

Pe verticală, ne exersăm să-L contactăm pe Domnul ca Duh în duhul nostru și ne îndreptăm inima către El pentru a-L iubi. Pe orizontală, ne exersăm duhul omenesc pentru a avea părtășia cu sfinții și a ne iubi unii pe alții.

Dacă există vreo mângâiere a dragostei, dacă există vreo părtășie a duhului – asta facem astăzi, ne iubim unii pe alții și avem părtășie în duh. Trebuie să avem grijă de ambele aspecte ale părtășiei, căci părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos.

Nu putem spune că părtășia verticală este cea care vine pe primul loc; de multe ori, părtășia noastră verticală este afectată de părtășia noastră orizontală. De multe ori, când nu avem o părtășie adecvată cu ceilalți sau când părtășia este întreruptă, suntem împiedicați în părtășia noastră cu Dumnezeu.

În mod similar, dacă nu-L contactăm pe Domnul, dacă nu avem o părtășie adecvată cu El zi de zi, suntem împiedicați în părtășia noastră cu sfinții. Când ne întâlnim cu sfinții, trebuie să ne exersăm duhul și să rămânem în părtășia divină. Trebuie să avem grijă atât de părtășia verticală cu Domnul, cât și de părtășia orizontală cu sfinții.

O bună ilustrare a acestui lucru este electricitatea, curentul electric. Într-o anumită clădire, electricitatea a fost instalată și tot ce trebuie să facem pentru a aprinde lumina este pur și simplu să apăsăm întrerupătorul, iar lumina va fi aprinsă.

În experiența noastră spirituală, tot ce trebuie să facem este să ne exersăm duhul pentru a-L iubi pe Domnul și a-i iubi pe sfinți, a avea părtășie cu Domnul și cu sfinții, și suntem în părtășia vieții eterne, realitatea trăirii în Trupul lui Cristos.

Există o singură părtășie, părtășia divină, părtășia vieții eterne, iar aceasta are două aspecte.

Dacă ne certăm cu soțul/soția sau cu colegul/colega de cameră, dacă avem o disensiune la locul de muncă și ne certăm cu cineva, părtășia noastră cu Domnul va fi, de asemenea, afectată. În mod similar, dacă uităm de Domnul și nu-L contactăm o perioadă de timp, părtășia noastră cu sfinții este afectată.

Trebuie să învățăm să menținem zilnic atât aspectul vertical, cât și cel orizontal al părtășiei noastre, pentru a fi sănătoși spiritual. Trebuie să ne ocupăm de orice problemă, orice izolare și orice obstacol din calea curgerii vieții divine în noi, astfel încât să putem rămâne în părtășia divină. Când trăim în părtășia vieții eterne, trăim în realitatea Trupului lui Cristos.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai adus în părtășia divină pentru ca noi să ne bucurăm de tot ceea ce ești Tu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem părtășie cu Dumnezeul Triunic pe verticală și avem, de asemenea, părtășie cu sfinții din Trup pe orizontală! Amin, Doamne, fie ca să vedem că părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos în unitatea Duhului. Fie ca noi să intrăm în aspectul vertical al părtășiei divine prin Duhul divin! Amin, Doamne, Te iubim și ne exersăm duhul pentru a avea părtășie cu Tine astăzi! Fie ca noi să intrăm în aspectul orizontal al părtășiei divine prin duhul omenesc! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a-i iubi pe sfinți și a avea părtășie unii cu alții în Trup! Păstrează-ne în această părtășie divină, contactându-L pe Dumnezeu și contactându-i pe sfinți prin exersarea duhului nostru! Fie ca noi să fim sănătoși spiritual, menținând atât aspectele orizontale, cât și cele verticale ale părtășiei divine!

Învățăm să avem părtășie cu Dumnezeu și cu sfinții pentru a trăi în realitatea Trupului

Poate că știm că părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos, poate că suntem de acord cu asta, dar poate că nu trăim în acest fel.

Problema noastră de multe ori este că nu avem obiceiul de a avea părtășie. Multor dintre noi poate că nici nu ne place să avem părtășie. Poate că avem multe scuze pentru a nu avea părtășie. Dar trebuie să ne dăm seama că, atunci când avem părtășie, Domnul este implicat.

Când avem părtășie cu Dumnezeu, când intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu, auzim vorbirea Domnului și vedem starea reală a lucrurilor (Psalmul 73); acest lucru ne motivează să mergem mai departe cu Domnul. Când învățăm să avem părtășie cu sfinții din Trup, Domnul ne hrănește, ne conduce și ne face să mergem mai departe în părtășia divină.

Trebuie să învățăm să avem părtășie cu Domnul și să avem părtășie cu sfinții cât mai mult posibil.

Dacă nu avem părtășie, dacă ne îndepărtăm de părtășie sau dacă oprim părtășia cu frații noștri credincioși, Domnul este ținut departe. Dar dacă avem părtășie cu Domnul și, de asemenea, părtășie cu sfinții, suntem împliniți, suntem păstrați într-o stare sănătoasă și avem realitatea trăirii în Trupul lui Cristos.

Părtășia divină ne corectează, ne modelează și ne reconstituie. Pe măsură ce avem părtășie cu Dumnezeu și cu sfinții, elementul divin este distribuit în ființa noastră și are loc o schimbare interioară în noi.

Părtășia divină este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos. Ceea ce caută Domnul astăzi este realitatea Trupului lui Cristos și putem trăi în această realitate rămânând în părtășia divină.

Domnul Isus a spus în Apocalipsa 22:20 că El vine repede, dar au trecut mai mult de două mii de ani și El încă nu a venit. Unul dintre motivele pentru care Domnul întârzie întoarcerea Sa este că noi, credincioșii în Cristos, suntem atât de individualiști, independenți, înclinați spre opinii și dezbinători.

Dacă ne uităm la creștinii de astăzi, ni se pare că sunt ca niște cai fără frâu; ei fac ce vor, spun ce vor și nimic nu pare să-i controleze. Dacă ceva îi deranjează într-o anumită „biserică”, merg în altă parte sau își înființează propria biserică. O, Doamne!

Singurul lucru care ne poate controla nu este nicio autoritate sau învățătură umană, ci părtășia divină. Ceea ce ar trebui să ne conducă astăzi este părtășia divină. Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne restricționeze pe măsură ce avem părtășie cu El și părtășie cu sfinții. Pe măsură ce suntem restricționați în părtășia divină, Trupul lui Cristos este păstrat în unitate, iar lucrarea slujbei continuă.

Dacă privim la modelul apostolului Pavel, el nu a mers doar oriunde a vrut să predice Evanghelia, ci a fost condus atât de Domnul, cât și de părtășia din Trup, iar ieșirea lui a fost ieșirea Trupului pentru a predica Evanghelia și a înființa biserici.

Trebuie să învățăm să avem părtășie. Trebuie să învățăm să avem părtășie cu Domnul în toate lucrurile și, de asemenea, trebuie să avem părtășie cu sfinții din Trup.

Pe măsură ce avem părtășie atât pe verticală cu Domnul, cât și pe orizontală cu sfinții, suntem limitați de această părtășie, suntem hrăniți de Domnul, elementul divin ni se adaugă și primim multe beneficii.

Ce privilegiu este ca noi, credincioșii în Cristos, să avem părtășie cu Dumnezeu și, de asemenea, părtășie unii cu alții! Cu cât avem mai multă părtășie, cu atât rămânem mai mult în părtășia divină, cu atât avem mai multă realitate a trăirii în Trupul lui Cristos.

Doamne Isuse, fie ca să învățăm să avem părtășie. Ne deschidem Ție, Doamne, cu privire la toate lucrurile. Vrem să venim la Tine cu privire la lucrurile mari și mici din viața noastră de zi cu zi. Vrem să ne menținem părtășia cu Tine pe tot parcursul zilei. Amin, Doamne, tratăm orice obstacole sau izolații dintre noi și Tine. Fie ca noi să fim cei care umblăm în lumină, așa cum Dumnezeu este în lumină, ca să putem avea părtășie cu Dumnezeu și, de asemenea, unii cu alții. Salvează-ne, Doamne, de a nu fi în părtășia divină. Salvează-ne de a nu avea părtășie cu Dumnezeu și cu sfinții. Fie ca să permitem părtășiei divine să domnească în noi și să ne restricționeze. Fie ca noi să savurăm toate beneficiile minunate ale faptului de a fi în părtășia divină. Amin, Doamne, fie ca noi să ne dăm seama că atunci când trăim în părtășia divină, suntem în realitatea trăirii în Trupul lui Cristos astăzi! Slavă Domnului pentru părtășia divină! Ține-ne aici, Doamne, în părtășia vieții eterne astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Fellowship of the Eternal Life is the Reality of Living in the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 35 cu tema: Părtășia vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Misterul părtășiei vieții eterne: Dumnezeul Triunic curge în noi!

17/05/2026 by Credincios in Cristos 7 Comments

Dacă citim Epistolele lui Ioan, în special prima epistolă, vom vedea dezvăluirea misterului părtășiei vieții eterne, care este Dumnezeul Triunic care curge, curgerea vieții eterne în toți credincioșii, împărțirea Dumnezeului Triunic în noi pe măsură ce lăsăm deoparte interesele noastre private și ne alăturăm lui Dumnezeu pentru interesele Sale și rămânem în învățătura apostolilor.

Amin, Doamne, dezvăluie-ne pentru a vedea misterul părtășiei vieții eterne! Slavă Ție că vii în noi nu doar ca viață, ci ca un Dumnezeu Triunic care curge! Aleluia, Dumnezeu curge în noi ca viață și fiecare credincios în Cristos are curgerea vieții eterne, părtășia vieții, în duhul său! Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi, savurând viața eternă și rămânând în părtășie! Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Epistolele lui Ioan și vrem să ne concentrăm asupra Părtășiei vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos. Este un subiect atât de minunat, aspectul părtășiei vieții eterne, căci fiecare dintre noi, ca credincioși în Cristos, a primit curgerea vieții.

Acum prețuim dulcea curgere a vieții. Sufletul nostru este satisfăcut în Domnul, căci curgerea vieții este tot ce avem nevoie.

Subiectul primei epistole a lui Ioan este părtășia vieții, curgerea vieții. Apostolul Ioan a scris într-un mod foarte misterios, simplu, dar minunat despre subiectul vieții eterne, arătându-ne nu numai că am primit viața divină, ci și mai mult, că avem părtășia în viața eternă, iar acesta este un mister.

Dacă citim primele versete din 1 Ioan capitolul 1, vom fi destul de nedumeriți și, în același timp, uimiți și încurajați în ceea ce privește viața noastră creștină. Ceea ce era la început – ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit cu privire la Cuvântul vieții, și viața s-a arătat!

Cristos ca viață s-a manifestat, iar apostolii au văzut-o, au mărturisit despre ea și ne-au vestit viața eternă, care era cu Tatăl și li s-a manifestat. Ceea ce apostolii au văzut și au auzit, ne-au și vestit, ca să avem părtășie cu apostolii. Și această părtășie este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Cristos.

Pe măsură ce citim aceasta, pe măsură ce savurăm această porțiune a Cuvântului în duh, suntem umpluți de bucurie, iar bucuria noastră este deplină! Părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Cristos! Slavă Domnului!

Prima Epistolă a lui Ioan dezvăluie misterul părtășiei vieții eterne

Epistolele lui Ioan, în special prima sa epistolă, dezvăluie misterul părtășiei vieții eterne (vezi 1 Ioan 1:3-4, 6-7). Ce este părtășia vieții eterne? Părtășia este curgerea vieții eterne în toți credincioșii în Cristos; este ilustrată de curgerea apei vieții în Noul Ierusalim (Apocalipsa 22:1).

Realitatea Trupului lui Cristos, viața de biserică în realitate, este curgerea Domnului Isus în noi, iar această curgere trebuie să aibă preeminența în noi (Coloseni 1:18; Ezechiel 47:1). Părtășia este o curgere a vieții; este o mișcare a vieții, curgerea vieții, viața în acțiune.

Aceasta este o curgere în două sensuri. Chiar acum, în toți credincioșii autentici în Cristos, nu există doar curgerea vieții umane care îi face să fie vii din punct de vedere uman, ci și mai mult curgerea vieții divine. Când menținem curgerea vieții eterne, suntem în realitatea Trupului lui Cristos.

Dacă nu menținem această curgere, putem chiar să fim în întâlnirile bisericii, dar nu suntem în realitate în curgere. Fie ca noi să fim atenți la curgerea vieții eterne în duhul nostru. Părtășia este esența vieții eterne; este de fapt curgerea vieții eterne în toți credincioșii care au primit și au posedat viața divină. Toți credincioșii autentici sunt în această părtășie.

Putem mărturisi că, atunci când vedem sau întâlnim un alt credincios în Cristos, simțim pur și simplu că suntem una, căci avem aceeași viață și ne bucurăm în Domnul. Această curgere a vieții ne face pe toți una în Domnul.

Părtășia vieții eterne este realizată de Duhul în duhul nostru regenerat; de aceea, se numește părtășia Duhului Sfânt și părtășia Duhului cu duhul nostru. În această părtășie a vieții eterne, noi, credincioșii, ne împărtășim din tot ceea ce sunt și au făcut Tatăl și Fiul pentru noi.

În această părtășie savurăm dragostea Tatălui și harul Fiului prin intermediul părtășiei Duhului. Părtășia este Dumnezeul Triunic care curge – Tatăl este fântâna vieții, Fiul este izvorul vieții, iar Duhul este râul vieții (Ioan 4:14; Apocalipsa 22:1-2). Această curgere rezultă în totalitatea vieții eterne – Noul Ierusalim.

Părtășia vieții eterne nu este un lucru; este o persoană care se mișcă, o persoană în acțiune în noi. Ceva din Dumnezeu vine la noi și ceva din noi merge la El. Slavă Domnului! În Evanghelia după Ioan vedem viață și zidire, iar în Apocalipsa vedem finalizarea răscumpărării, care este viață și zidire, finalizându-se în Noul Ierusalim.

În Noul Ierusalim vedem o expresie corporativă consolidată a Dumnezeului Triunic, cu viața Sa distribuită în poporul Său, iar pe tron este Mielul lui Dumnezeu, iar din tron curge un râu de apă a vieții. Aleluia! Fie ca noi să fim atenți la curgerea vieții eterne în ființa noastră.

Părtășia este împărțirea Dumnezeului Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – în noi, credincioșii în Cristos, pentru a fi porțiunea și binecuvântarea noastră unică spre savurarea noastră atât astăzi, cât și pentru veșnicie (1 Corinteni 1:9; 2 Corinteni 13:14; Numeri 6:22-27).

În Numeri 6 vedem binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic: Iehova să te binecuvânteze și să te păzească, Iehova să facă să strălucească fața Lui peste tine și să fie îndurător de tine, Iehova să-Și înalțe chipul peste tine și să-ți dea pace.

Când suntem în duhul nostru, când Îl atingem pe Domnul în duh, Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic, binecuvântându-ne și păzindu-ne, păstrându-ne, făcând ca fața Lui să strălucească peste noi din interiorul nostru, fiind har pentru noi și înălțând chipul Lui spre noi. Trebuie doar să fim atenți la curgerea vieții în ființa noastră, exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Domnul clipă de clipă.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea misterul părtășiei vieții eterne! Fie ca să ne dăm seama că viața eternă este în noi ca o curgere, părtășia vieții, curgerea vieții! Aleluia, părtășia este curgerea vieții eterne în toți credincioșii în Cristos! Amin, Doamne, curgi în noi astăzi. Ne deschidem curgerii vieții. Prețuim curgerea vieții. Fie ca viața Ta să curgă în noi și, de asemenea, să curgă din noi. Fie ca noi să fim în realitatea Trupului lui Cristos prin curgerea Domnului Isus în noi! Fie ca noi să fim în viața de biserică în realitate, menținând curgerea vieții! O, Doamne, Îți mulțumim că ai venit în noi ca Dumnezeul Triunic care curge: Tatăl ca fântână a vieții, Fiul ca izvor al vieții și Duhul ca râu al vieții! Aleluia, Dumnezeul Triunic curge în noi, iar această curgere rezultă în totalitatea vieții eterne – Noul Ierusalim! Amin, Doamne, ajută-ne să savurăm curgerea Dumnezeului Triunic ca porțiune și binecuvântare unică pentru noi, atât astăzi, cât și pentru veșnicie!

Părtășia este o participare comună: suntem uniți cu apostolii și cu Dumnezeul Triunic pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu, așa cum se vede în învățătura apostolilor

Un alt aspect al părtășiei vieții eterne este acela că este o renunțare la interesele noastre private pentru a fi uniți cu alții pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu.

Cuvântul grecesc pentru părtășie este koinonia, care înseamnă „participare în comun, participare comună”. Mai întâi, apostolii au intrat în această părtășie văzând ceva de la Dumnezeul Triunic, iar apoi, raportându-ne ceea ce au văzut, am intrat și noi în părtășia vieții eterne.

Când vedem o dezvăluire a misterului părtășiei vieții eterne, vom fi uimiți, încurajați și întăriți, căci și noi putem fi uniți cu apostolii și cu Dumnezeul Triunic pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu (Fapte 2:42; 1 Ioan 1:3).

Noi participăm în mod corporativ la ceva – prin intermediul curgerii vieții divine în ființa noastră și sub învățătura apostolilor, suntem uniți cu sfinții, cu apostolii și cu Dumnezeul Triunic pentru ducerea la îndeplinire a scopului lui Dumnezeu.

Părtășia este ceva unit, ceva în comun, ceva din care participăm împreună. Personal, nu este vorba doar de Dumnezeu care ne hrănește: ne deschidem către El, El ni se deschide, primim distribuirea Lui și Îi dăm ceea ce suntem.

Iar Dumnezeu nu ne hrănește doar cu viața Sa curgătoare pentru ca noi să fim fericiți; există un rezultat, adică ducerea la îndeplinire a scopului lui Dumnezeu de a finaliza Noul Ierusalim! Slavă Domnului!

Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos astăzi, exersându-ne duhul, avem o pregustare a Noului Ierusalim și trăim și lucrăm Noul Ierusalim. Cum putem realiza un scop atât de înalt? Prin a avea grijă de curgerea vieții în ființa noastră.

Părtășia vine din învățătură; dacă dăm ca învățătură în mod greșit și diferit de învățătura apostolilor, învățătura despre economia lui Dumnezeu, învățătura noastră va produce o părtășie sectară, dezbinătoare (Fapte 2:42; 1 Timotei 1:3-6; 6:3-4; 2 Corinteni 3:8-9; 5:18).

Putem fi una în părtășia vieții eterne, deoarece avem o singură învățătură, care este învățătura apostolilor, și o singură părtășie, părtășia apostolilor. Trebuie să continuăm cu statornicie în învățătura și părtășia apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni.

Când ne întâlnim cu sfinții la Masa Domnului, frângem pâinea și rostim rugăciuni, ne amintim de Domnul și ne închinăm Tatălui, așa cum vedem în învățătura apostolilor. Când ne întâlnim să ne rugăm cu sfinții în întâlnirea de rugăciune, ne rugăm conform învățăturii apostolilor, pentru a putea aprofunda curgerea vieții, părtășia vieții divine.

Cu toții învățăm să lăsăm deoparte interesele noastre private, propriile obiective, scopul și dorințele noastre și să ne unim cu ceilalți în curgerea vieții eterne, astfel încât să putem fi una cu Domnul și cu Trupul pentru a împlini scopul lui Dumnezeu.

În 1 Timotei 1:3-6 vedem că învățături diferite pot produce o părtășie diferită, iar acest lucru aduce dezbinare. Nimeni nu are libertatea în economia divină să dea ca învățătură ce vrea el; trebuie să ținem de învățătura apostolilor. Altfel, vor exista probleme, dezbinări și confuzie printre sfinții din viața de biserică.

Dacă rămânem în învățătura apostolilor, învățătura economiei lui Dumnezeu din Noul Testament, vom fi păstrați în părtășia vieții, iar misterul părtășiei vieții eterne se va manifesta printre noi.

În prima epistolă a lui Ioan, vedem principiile părtășiei divine. În a doua Epistolă a lui Ioan vedem că nu trebuie să avem părtășie cu cei care Îl reneagă pe Cristos (2 Ioan 1:7-11).

În a treia Epistolă a lui Ioan vedem că ar trebui să rămânem în părtășia familiei lui Dumnezeu, trimițându-i mai departe pe cei care călătoresc pentru Evanghelie și slujba cuvântului într-un mod vrednic de Dumnezeu și nedorind să fim cei dintâi în biserică (3 Ioan 1:5-10).

Fie ca noi toți să rămânem în părtășia vieții eterne, rămânând sub învățătura și părtășia apostolilor. Fie ca noi să savurăm curgerea Dumnezeului Triunic în ființa noastră, dând curgerii vieții preeminența în noi, pentru a putea trăi o viață pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Fie ca noi să învățăm să lăsăm deoparte interesele noastre private și să fim uniți cu Dumnezeul Triunic și cu apostolii pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, lăsăm deoparte interesele noastre private și suntem uniți cu Dumnezeul Triunic și cu sfinții pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu! Amin, Doamne, păstrează-ne în părtășia vieții eterne, ca să putem fi una cu Tine și una cu apostolii pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu! Te iubim, Doamne, și iubim curgerea vieții. Prețuim curgerea vieții și îi dăm acestei curgeri preeminența în ființa noastră. Păstrează-ne în învățătura și părtășia apostolilor, fără a da ca învățătură ceva greșit sau diferit de învățătura apostolilor. Amin, Doamne, ne place să fim aici, sub învățătura economiei lui Dumnezeu, pentru a păstra unitatea Trupului și a împlini scopul veșnic al lui Dumnezeu. Ne dăm Ție astăzi. Păstrează-ne în unirea organică cu Tine, primind distribuirea Ta divină și dându-Ți tot ce suntem în părtășie. Amin, Doamne, ce privilegiu este ca noi să fim în părtășia vieții eterne, uniți cu Dumnezeul Triunic și cu sfinții, pentru ca Dumnezeu să împlinească ceea ce este în inima Lui pe pământ! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Mystery of the Fellowship of the Eternal Life: the Triune God is Flowing in us!, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 35 cu tema: Părtășia vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Păstorim conform lui Dumnezeu fiind constituiți cu Dumnezeu, trăindu-L pe Dumnezeu și împărțindu-L pe Dumnezeu

15/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să fim constituiți cu Dumnezeu, să-L trăim pe Dumnezeu, să-L reprezentăm și să funcționăm ca Dumnezeu care acționează și să-L împărțim pe Dumnezeu altora; trebuie să fim una cu Domnul în lucrarea Sa cerească de a păstori turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu, în măsura noastră, prin păstorire și învățătură reciprocă.

Amin, Doamne, ridică-Te în toți sfinții în ceea ce privește păstorirea! Fie ca nu numai să savurăm minunata Ta păstorire, ci și mai mult, să cooperăm cu Tine pentru a ne păstori unii pe alții! Amin, Doamne, suntem una cu Tine astăzi. Te savurăm. Tu ești Păstorul din duhul nostru. Fie ca noi să fim una cu Tine pentru a îngriji oile, a hrăni oile și a păstori oile conform lui Dumnezeu! Fie ca toți sfinții să intre în această minunată funcție organică în viața de biserică de astăzi! Amin!

Săptămâna aceasta am savurat minunata expresie scrisă de Petru în epistola sa, Păstoriți turma lui Dumnezeu… conform lui Dumnezeu. Ce este păstorirea? Un păstor are grijă de turmă cu toată blândețea, având grijă de toate nevoile oilor.

În păstorirea spirituală, există două elemente: îngrijirea cu drag pentru a-i face pe oameni fericiți în Domnul, conform umanității lui Isus, și hrănirea pentru a-i hrăni pe oameni cu Domnul ca viață în divinitatea lui Cristos.

În viața de biserică de astăzi există o nevoie urgentă de păstorire; aceasta este cu adevărat cea mai mare lipsă dintre noi astăzi. Dumnezeul Triunic ne păstorește pe noi, oile Sale, mai întâi prin regenerarea Tatălui, apoi Duhul ne distribuie viața lui Dumnezeu, iar Fiul, ca Păstor, are grijă de noi, astfel încât să putem exista și să creștem în viața Lui pentru eternitate.

Pe măsură ce ne deschidem Domnului să fim păstoriți de El și suntem deschiși sfinților pentru păstorirea în Trup, putem crește în viață spre maturitate pentru zidirea Trupului lui Cristos. Amin! Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul și suntem constituiți cu El, devenim și una cu El pentru a-i păstori pe alții.

Constituția lui Cristos în noi are un aspect al păstoririi. În noi înșine, ne păstorim doar pe noi înșine și pe cei pe care îi iubim; dar când Îl savurăm pe Cristos și suntem constituiți cu El, avem o inimă pentru oile Domnului.

Slavă Domnului că Cristos este Păstorul – El este Păstorul cel bun, Păstorul cel Mare, Păstor de frunte și Păstorul sufletelor noastre. Pe măsură ce ne deschidem păstoririi Sale minunate, suntem însărcinați de El și împuterniciți prin viața Lui să păstorim turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu.

Nu doar prezbiterii ar trebui să păstorească turma lui Dumnezeu; noi toți suntem în turmă și noi toți suntem atât oi, cât și păstori.

Păstorirea conform lui Dumnezeu necesită să fim constituiți cu Dumnezeu și să-L trăim pe Dumnezeu

Pentru a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu, trebuie să știm cine este Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu, să fim umpluți cu Dumnezeu și să fim constituiți cu Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm ca Tatăl să ne întărească în omul nostru lăuntric prin Duhul Său, astfel încât Cristos să-Și facă domiciliul în inima noastră prin credință (Efeseni 3:17).

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos în mod subiectiv și să fim umpluți cu El, chiar să fim constituiți cu Cristos în măsura în care Cristos devine totul în toți în omul cel nou (Coloseni 3:10-11). Când Cristos ne constituie și devine totul pentru noi, devenim cei care păstoresc conform lui Dumnezeu, căci suntem constituiți cu Dumnezeu și îi păstorim pe alții conform cu ceea ce ne constituie.

O, Cristos trebuie să devină totul pentru noi! El trebuie să devină totul pentru noi toți. Ființa noastră trebuie să fie constituită cu Cristos ca totul pentru noi. El este răbdarea noastră, El este compasiunea noastră și El este mila noastră.

El este Cel care ne motivează să avem grijă de ceilalți și El este calea noastră de a ne îngriji de ceilalți. Tot ceea ce este Cristos trebuie să fie constituit în ființa noastră pe măsură ce ne deschidem către El din nou și din nou, permițându-I să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră.

Ca Ființa divină, Dumnezeu ne infuzează cu elementul Său, făcându-ne să fim la fel ca El în viață și natură, dar nu în Dumnezeire (2 Corinteni 13:14). El ne constituie cu Sine Însuși. Se introduce pe Sine în noi. Atributele Sale devin virtuțile noastre.

2 Petru 1:4 ne spune că suntem părtași la natura divină prin promisiunile prețioase și nespus de mari pe care ni le-a acordat Dumnezeu. Pe măsură ce ne împărtășim din promisiunile lui Dumnezeu din cuvântul Său, nu suntem doar încurajați și iluminați, ci devenim părtași ai naturii divine și suntem constituiți cu Dumnezeu pentru a fi cei care păstoresc conform lui Dumnezeu. Amin!

Mai mult, trebuie nu doar să fim constituiți cu Dumnezeu, ci și să-L trăim pe Dumnezeu. Numai cei care trăiesc pe Dumnezeu pot păstori conform lui Dumnezeu (Filipeni 1:21).

Apostolul Pavel a fost un exemplu excelent în acest sens. El a fost în închisoare, fără nicio dată de eliberare previzibilă, iar mulți chiar au predicat o evanghelie diferită pentru a încerca să-i îndepărteze pe credincioși de slujba lui Pavel. Au existat atacuri înăuntru și în afară, totuși, Pavel L-a savurat pe Dumnezeu, a fost constituit cu Dumnezeu și L-a trăit pe Dumnezeu.

Rezultatul unei astfel de constituții și a unei astfel de trăiri a fost că el i-a păstorit spontan pe sfinți conform lui Dumnezeu. Nu i-a mustrat și nu i-a certat pe alții și nici nu a avut vreo amărăciune sau dorință de răzbunare. Pur și simplu L-a trăit pe Dumnezeu și L-a administrat pe Cristos altora.

Poate că îl avem pe Dumnezeu în înțelegerea noastră și poate că avem o teologie cu privire la Dumnezeu, dar oare Îl trăim noi pe Dumnezeu? Poate că Îl avem pe Dumnezeu în mintea noastră, ne gândim la Dumnezeu și poate că citim Biblia, dar oare Îl avem pe Dumnezeu la îndemână? O, Doamne!

Pentru a fi cei care păstoresc conform lui Dumnezeu, trebuie să fim constituiți cu Dumnezeu și să-L trăim pe Dumnezeu. Trebuie să fim una cu Dumnezeu și să-L trăim pe Dumnezeu păstorindu-i pe alții. Economia lui Dumnezeu este să Se introducă pe Sine în noi, astfel încât să-L putem primi ca viață și sursă de viață pentru a-L trăi (Ioan 11:25; 6:48, 57).

El Se introduce pe Sine în noi. Pe măsură ce ne deschidem către El, pe măsură ce venim la cuvântul Său și citim cu rugăciune cuvântul Său, Domnul distribuie ceea ce este El în ființa noastră pentru a ne constitui, astfel încât să-L putem trăi pe Dumnezeu și să păstorim conform lui Dumnezeu.

Zi de zi trebuie să ne exersăm să-L trăim pe Dumnezeu; îl trăim pe Dumnezeu mâncându-L, ca să putem trăi datorită Lui. Pe măsură ce Îl trăim pe Dumnezeu, Îl exprimăm pe Dumnezeu și îi putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu. Când contactăm oamenii și îi vizităm în casele lor, Îl trăim pe Dumnezeu, iar această viață îi va păstori.

Păstorirea noastră nu va fi conform conceptului sau dorinței noastre naturale, ci conform atributelor lui Dumnezeu. Îl vom exprima pe Dumnezeu în viața, natura, expresia și funcția Sa. Acum participăm la viața divină și la natura divină, astfel încât să-L putem trăi pe Dumnezeu în umanitatea noastră (Galateni 2:20). O astfel de viață este o păstorire pentru alții, iar aceasta este păstorirea conform lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, venim la Tine ca Păstor și Supraveghetor al sufletului nostru. Îți mulțumim că ne păstorești având grijă de sufletul nostru, de ființa noastră interioară și de persoana noastră reală. Ne deschidem păstoririi Tale. Tată, întărește-ne în omul dinăuntru conform bogățiilor Duhului, pentru ca Cristos să-Și facă domiciliul în inima noastră. Amin, Doamne, vrem să fim constituiți cu Tine astăzi. Constituie-ne cu Dumnezeu. Pur și simplu ne deschidem Ție: curgi în ființa noastră, astfel încât ființa noastră să fie constituită cu ființa Ta! Fie ca ființa noastră și ființa Ta să fie pe deplin una, chiar o singură constituție! Amin, fie ca Cristos să fie totul în toți! Infuzează-ne, Doamne, cu elementul Tău, pentru a ne face să fim la fel cum ești Tu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire! Fie ca noi să fim cei constituiți de Dumnezeu care Îl trăiesc pe Dumnezeu, astfel încât să putem păstori conform lui Dumnezeu. Distribuie-Te în noi, Doamne dragă, și îngrijește-ne zilnic pentru a-L trăi pe Cristos! Fie ca viața noastră să fie Cristos trăind în noi. Fie ca păstorirea noastră să fie Cristos păstorind prin noi!

Pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să-L reprezentăm pe Dumnezeu și să funcționăm ca Dumnezeu care acționează și să-L împărțim pe Dumnezeu altora

Pentru a fi cei care păstoresc conform lui Dumnezeu, trebuie să-L reprezentăm pe Dumnezeu; a face orice conform lui Dumnezeu înseamnă a-L reprezenta pe Dumnezeu, chiar a deveni la fel ca Dumnezeu în a face ceva. Fiind cei care vor să păstorească conform lui Dumnezeu, trebuie să-L reprezentăm pe Dumnezeu și să funcționăm ca Dumnezeu care acționează.

Vedem acest lucru în povestea lui Moise și a lui Faraon din Exod; Iehova l-a făcut pe Moise „Dumnezeu pentru Faraon”. În Moise, Dumnezeu a avut o persoană care Îl reprezenta pentru a-I executa voia (Exod 7:1; 3:16-18; 5:1).

Este imposibil pentru noi să încercăm să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu în noi înșine; indiferent cât de mult încercăm, în cel mai bun caz putem păstori pe alții conform cu voia noastră. Trebuie să fim constituiți de Dumnezeu și să trăim conform lui Dumnezeu și trebuie să-L reprezentăm pe Dumnezeu și să funcționăm ca Dumnezeu care acționează în păstorirea noastră.

Dacă ne uităm la modelul Domnului Isus, păstorirea Sa nu a fost întotdeauna conform a ceea ce credem noi că este frumos. El nu a fost „bun” cu toată lumea; mai degrabă, El a fost sincer, El a fost autentic și a făcut toate lucrurile conform lui Dumnezeu. Uneori El a mustrat anumiți oameni și chiar anumite orașe, iar alteori I-a primit cu brațele deschise chiar și pe cei mai răi dintre păcătoși.

Întrucât suntem una cu Dumnezeu pentru a-L trăi pe Dumnezeu în păstorirea noastră conform lui Dumnezeu, s-ar putea să nu fim atât de drăguți, amabili sau dulci, dar putem fi sinceri, spunând un anumit cuvânt unei persoane rătăcite. Poate fi un cuvânt oarecum puternic, dar va fi un cuvânt plin de dragoste care să-l călăuzească înapoi. Noi suntem acolo, funcționând ca Dumnezeu care acționează.

Poate că acelei persoane nu-i va fi ușor să accepte acel cuvânt, dar după aceea, își va da seama că Dumnezeu îl păstorea și se va întoarce de la calea sa greșită înapoi la Dumnezeu. O, Doamne!

Acest lucru nu ar trebui să scuze în niciun caz faptul că suntem duri sau răi față de ceilalți; mai degrabă, înseamnă că trebuie să fim constituiți cu Dumnezeu, să-L trăim pe Dumnezeu și să păstorim conform lui Dumnezeu, fiind Dumnezeu care acționează, una cu Dumnezeu în duhul nostru.

Ca reprezentant al lui Dumnezeu, Samuel era Dumnezeu care acționează (1 Samuel 1:11; 2:35; 7:3; 8:22). El putea fi Dumnezeu care acționează pentru că ființa sa și inima lui Dumnezeu erau una (2:35). Samuel a făcut toate lucrurile după cum era în inima și mintea lui Dumnezeu. Viața și lucrarea lui erau pentru a îndeplini tot ceea ce era în inima lui Dumnezeu.

În mod similar, profetul Elisei, ca om al lui Dumnezeu, s-a comportat ca reprezentant al lui Dumnezeu, ca Dumnezeu care acționează (2 Împ. 4:9). Astăzi, noi, ca credincioși în Cristos, putem fi la fel (1 Timotei 6:11). Trebuie să fim oameni ai lui Dumnezeu. Trebuie să fim una cu Dumnezeu.

Aceasta nu înseamnă că ne înălțăm pe noi înșine sau că ne gândim mai presus decât ar trebui să credem. Mai degrabă, suntem una cu Domnul și suntem constituiți cu Dumnezeu pentru a fi Dumnezeu care acționează. Transmitem gândurile și dorințele lui Dumnezeu altora.

În păstorirea noastră conform lui Dumnezeu, trebuie să-L împărțim pe Dumnezeu altora (2 Corinteni 13:14). Conținutul păstoririi noastre ar trebui să fie Dumnezeu Însuși. Ceea ce le împărtășim altora ar trebui să fie Dumnezeu, chiar Dumnezeul pe care Îl savurăm, cu care suntem constituiți și pe care Îl experimentăm.

Dumnezeul Triunic este întrupat în Cristos și realizat ca Duhul finalizat (Coloseni 2:9; 1 Corinteni 15:45b; 2 Corinteni 1:3-4, 12, 15-16; 2:10; 13:14). Dumnezeul pe care Îl venerăm, Îl proclamăm și Îl împărțim altora este Dumnezeul Triunic procesat și finalizat.

Trebuie să fim cei care păstoresc conform lui Dumnezeu, împărțindu-L pe Cristos altora. Ce înseamnă să-L împărțim pe Cristos altora? Îl împărțim pe Dumnezeu unii altora rostind cuvinte de har, adevăr, duh și viață, împărțindu-L pe Dumnezeul procesat care a fost introdus în ființa noastră (Efeseni 3:16-17a; 4:25, 29; Ioan 6:63).

Pe măsură ce-L savurăm zilnic pe Domnul și Îl experimentăm, suntem constituiți cu Dumnezeu și Îl trăim pe Dumnezeu. Apoi, suntem una cu Dumnezeu pentru a fi Dumnezeul care acționează și, atunci când îi întâlnim pe alții, Îl împărțim pe Cristos lor; aceasta este păstorirea conform lui Dumnezeu.

Nu trebuie să încercăm să ne amintim ce am savurat din Cristos sau ce am citit în Biblie ca să le împărtășim și altora; pur și simplu Îl curgem înafară pe Cristosul pe care Îl savurăm și Îl experimentăm.

Pe măsură ce trăim viața creștină și viața de biserică, ne preocupă cei mai slabi, cei care au dat înapoi și cei mai tineri în Domnul. Pur și simplu ne rugăm pentru ei, îi luăm în considerare și vrem să le împărțim ceva din Cristos.

De asta avem nevoie astăzi: păstorirea reciprocă conform lui Dumnezeu în viața de biserică, pentru zidirea bisericii. Nu doar prezbiterii din biserică ar trebui să păstorească conform lui Dumnezeu; cu toții trebuie să învățăm să facem acest lucru.

Așa cum mamele își îngrijesc copiii și îi învață acasă, împărtășindu-le cunoștințele lor și hrănindu-i cu cea mai bună hrană în dragoste, tot așa trebuie să avem grijă și noi de cei noi, de cei mai slabi și de cei care au dat înapoi conform lui Dumnezeu în viața de biserică.

Trebuie să existe multă păstorire și învățătură de acasă în viața de biserică, în viața de biserică de tip familie. Fie ca toți să învățăm să practicăm acest lucru. Fie ca toate membrele Trupului să fie aduse în funcția lor în Trup pentru a fi cei care păstoresc conform lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să recâștige acest lucru printre noi astăzi.

Doamne Isuse, vrem să fim constituiți cu Dumnezeu și să-L trăim pe Dumnezeu, astfel încât să putem păstori conform lui Dumnezeu. Amin, Doamne, trăiește Tu în noi astăzi. Exprimă-Te prin noi. Fă-ne reprezentanții Tăi pe pământ astăzi, cei prin care Tu poți fi exprimat și reprezentat. Fie ca inima Ta să devină inima noastră și mintea Ta să devină mintea noastră, astfel încât să putem face toate lucrurile conform cu ființa și inima Ta. Fie ca viața și lucrarea noastră să fie pentru îndeplinirea a tot ceea ce este în inima Ta. O, Doamne, recâștigă păstorirea conform lui Dumnezeu printre noi în viața de biserică de astăzi! Fie ca noi să învățăm să păstorim conform lui Dumnezeu, împărțindu-L pe Dumnezeu altora! Aleluia, Dumnezeul pe care Îl venerăm, îl proclamăm și Îl împărțim altora este Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos și realizat ca Duhul finalizat! Amin, Doamne, fie ca noi să-L împărțim pe Dumnezeu altora rostind cuvinte de har, adevăr, duh și dragoste! Fie ca noi să fim cei care-L împart pe Dumnezeul Triunic procesat care a fost introdus în ființa noastră și altora!