Experimentăm pe Cristos

Când Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, biserica devine Paradisul lui Dumnezeu pentru noi

12/08/2026 by Credincios in Cristos 7 Comments

Pentru a-L putea mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm primul loc în toate lucrurile, adică trebuie să-L iubim cu prima dragoste, astfel încât să Îl putem savura ca viață în viața de biserică și să avem mărturia lui Isus; pe măsură ce facem acest lucru, viața de biserică devine Paradisul lui Dumnezeu, unde mâncăm pomul vieții împreună cu toți sfinții.

Doamne Isuse, Te iubim. Îți acordăm primul loc în ființa noastră. Te iubim cu prima dragoste. Îți oferim cea mai bună dragoste a noastră. O, Doamne, ne exersăm inima plină de dragoste doar pentru a Te iubi și a Te savura. Te primim ca pom al vieții. Hrănește-ne cu Tine însuți ca viață. Vrem să depindem de Tine în toate lucrurile ca viață. Amin, Doamne, fie ca să ne dăruim să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, astfel încât viața de biserică să devină Paradisul lui Dumnezeu pentru noi! Amin!

Intenția inițială a lui Dumnezeu cu privire la om implică pomul vieții, căci omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și a fost pus de Dumnezeu înaintea pomului vieții. Vedem pomul vieții în grădina Edenului în Geneza capitolul 2, iar în Apocalipsa 21-22, ultimele două capitole ale Bibliei, pomul vieții este din nou prezent.

Din veșnicie în veșnicie, Dumnezeu este viață și El vrea să Se dea pe Sine Însuși ca viață omului, astfel încât El să poată fi viața omului și totul al său. El vrea ca omul să se împărtășească din El ca viață și să depindă de El ca viață. Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care L-am primit pe Cristos ca viață a noastră, iar acum Cristos este viața noastră.

Zi de zi trebuie să permitem vieții lui Cristos să crească în noi, să se răspândească în noi și să curgă în noi, chiar să curgă din noi și către alții. Pentru aceasta, trebuie să ne confruntăm cu tot felul de probleme și obstacole din ființa noastră în calea vieții divine.

Totul în ființa noastră naturală este o piedică în calea vieții lui Dumnezeu, așa că trebuie să ne deschidem Domnului și să ne ocupăm de fiecare parte a ființei noastre înaintea Lui. Dumnezeu nu se va impune niciodată asupra noastră sau prin noi; El vrea să obțină cooperarea noastră.

Fie ca noi să fim dispuși să-L lăsăm pe Domnul să strălucească asupra întunericului concepțiilor noastre umane, a ipocriziei noastre, a răzvrătirii noastre și a capacității noastre naturale, astfel încât să putem trata aceste probleme prin cruce.

Există o singură soluție pentru toate obstacolele în calea vieții lui Dumnezeu în noi: trebuie să trecem prin cruce și să lăsăm crucea să ne zdrobească. Când Îi permitem Domnului să străpungă în noi și lăsăm crucea să lucreze în noi pentru a trata toate obstacolele din calea vieții lui Dumnezeu în ființa noastră, viața lui Cristos va fi liberă să curgă în noi.

Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Domnul în acest fel astăzi.

Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm primul loc în toate lucrurile, iubindu-L cu prima dragoste

Există o legătură între a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții și a-L lua ca prima noastră dragoste. Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm Domnului primul loc în toate lucrurile, adică să-L iubim cu prima dragoste (Apocalipsa 2:4-5; Coloseni 1:18b; 2 Corinteni 5:14-15; Marcu 12:30; Psalmul 73:25-26; 80:17-19).

Cristos este Capul Trupului și Cel dintâi în toate lucrurile; trebuie să-I acordăm primul loc. El este începutul, Cel Întâi Născut din morți, pentru ca El Însuși să aibă primul loc în toate lucrurile. Când Îi acordăm Lui primul loc în toate lucrurile, Îl iubim cu prima noastră dragoste. Totuși, când pierdem prima noastră dragoste pentru Domnul, intervine degradarea.

Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca primul în toate lucrurile, dându-I primul loc. Putem fi credincioși Domnului, să-i testăm pe profeți și apostoli și să facem multe lucrări ca o osteneală a dragostei înaintea Domnului, dar dacă părăsim prima noastră dragoste, suntem în pericolul ca Domnul să vină să ne ia lampadarul.

O, Doamne! Începutul degradării bisericii este să părăsim prima dragoste. Nimic altceva decât dragostea nu ne poate menține într-o relație adecvată cu Domnul. A-L iubi pe Domnul nu înseamnă că avem sentimente efervescente sau o emoție față de El; dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inima noastră și Îl iubim pe Domnul cu dragostea care este în noi.

Fie ca noi să ne întoarcem inima către Domnul doar pentru a-L iubi. A-L iubi pe Domnul cu cea dintâi dragoste, a-I da primul loc în toate lucrurile, înseamnă a-L mânca pe Cristos ca pomul vieții (Apocalipsa 2:7; Ioan 6:57, 63).

A-L savura pe Cristos ca rezervă de viață, adică a-L mânca pe Cristos ca rezerva vieții, ar trebui să fie lucrul principal din viața de biserică.

Poate că știm acest lucru, poate că suntem familiarizați cu acesta, dar trebuie să exersăm zilnic venirea la Domnul și să-L savurăm în cuvântul Său. Trebuie să ne exersăm inima iubitoare față de Domnul pentru a-L iubi cu cea mai bună dragoste și a-I da primul loc în toate lucrurile.

Când Îi dăm Domnului primul loc în lucruri mari și mici, Îl vom savura ca pomul vieții. Conținutul vieții de biserică depinde de savurarea lui Cristos; cu cât noi, frații și surorile, Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât mai bogat va fi conținutul vieții de biserică.

Dar pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca pomul vieții, să-L savurăm ca rezervă de viață, este necesar să-L iubim cu cea dintâi dragoste. Când Îi oferim Domnului prima dragoste, El devine primul în ființa noastră.

În toate lucrurile, de la lucruri mici, cum ar fi felul în care ne pieptănăm și hainele pe care le purtăm, până la lucruri mari, cum ar fi slujba pe care ar trebui să o luăm, orașul sau țara în care ar trebui să locuim și persoana cu care ar trebui să ne căsătorim, trebuie să-I acordăm Domnului primul loc.

Trebuie să avem multe conversații intime cu Domnul, aducând înaintea Lui dorințele, nevoile, scopurile și țintele noastre și să-I acordăm primul loc în toate lucrurile.

Într-un fel, putem spune că lui Dumnezeu nu-I pasă ce cămașă purtăm astăzi și cum ne pieptănăm, căci acestea sunt lucruri personale și nesemnificative, dar dacă în aceste lucruri Îl consultăm pe Domnul și Îl iubim, învățăm să-I acordăm primul loc și, prin urmare, Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții.

Cu cât Îi acordăm mai mult teren Domnului în ființa noastră, cu atât Îl iubim mai mult și cu atât ne împărtășim mai mult din pomul vieții.

Aceasta înseamnă a fi un biruitor, adică a fi o persoană care biruiește pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții. Intenția inițială a lui Dumnezeu a fost ca noi, ca oameni, să mâncăm din pomul vieții, dar din cauza decăderii omului, calea către pomul vieții a fost închisă omului (Gen. 2:9, 16; 3:22-24).

Dar slavă Domnului, prin răscumpărarea lui Cristos, calea pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții a fost deschisă din nou (Evrei 10:19-20).

Acum avem o cale nouă și vie de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții. Cu toate acestea, biserica este degradată, iar religia este peste tot; mulți creștini acordă atenție cunoștinței sau faptelor în loc să acorde atenție lui Cristos și să mănânce din pomul vieții.

Așadar, trebuie să biruim astăzi, adică să biruim pierderea dragostei noastre dintâi pentru Domnul, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții și dându-I Lui prima noastră dragoste, dându-I astfel primul loc în toate lucrurile.

Astăzi, Domnul îi cheamă pe biruitori să facă ceea ce ar trebui să facă biserica, să-I dea Domnului primul loc, să-L iubească cu prima dragoste și să mănânce din Cristos, pomul vieții.

Pentru a-I da Domnului preeminența în toate lucrurile, trebuie să fim dispuși să fim ajustați, să fim zdrobiți și să fim făcuți nimic, pentru ca Domnul să aibă o cale în noi, prin noi și printre noi pentru zidirea Trupului. Fie ca noi să fim sfinții biruitori ai Domnului astăzi, cei care Îl mănâncă pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te iubim. Te iubim cel mai mult. Prima noastră dragoste Îți aparține. Amin, Doamne, îți acordăm prioritate în dragostea noastră. Îți acordăm primul loc. Venim la Tine în toate lucrurile și în legătură cu toate lucrurile. Te iubim și avem nevoie de Tine. Te luăm ca viață și dragoste a noastră. Salvează-ne de a ne părăsi prima dragoste față de Domnul. Fie ca să-Ți acordăm primul loc în toate lucrurile, mari sau mici, pentru ca să putem intra în savurarea lui Cristos ca pom al vieții! O, Doamne Isuse, ne întoarcem la Tine ca prima noastră dragoste. Îți acordăm preeminența în orice fel și în orice lucru. Fie ca lucrul principal a vieții de biserică să fie savurarea lui Cristos de către noi ca pom al vieții. Amin, Doamne, Te iubim cu prima dragoste și venim să Te savurăm ca pom al vieții! Mântuiește-ne de a iubi orice sau pe oricine mai mult decât Tine! Suntem dispuși, Doamne, ca Tu să ai o cale în noi și printre noi. Suntem dispuși să fim ajustați, zdrobiți și să fim făcuți nimic, astfel încât Tu să poți avea primul loc în ființa noastră!

Când Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, biserica devine Paradisul lui Dumnezeu pentru noi

Dacă citim Apocalipsa 2:7, putem spune că, strict vorbind, a mânca din pomul vieții în Paradisul lui Dumnezeu se referă la savurarea specială a lui Cristos ca hrană pentru noi în Noul Ierusalim, în împărăția milenară care vine.

Dar, pe de altă parte, noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm pe Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții ca hrană în duhul nostru, ca fiind o pregustare în viața de biserică de astăzi!

Când facem asta, când Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, viața de biserică devine Paradisul lui Dumnezeu pentru noi, căci Cristos este pomul vieții în mijlocul vieții de biserică pentru ca noi să-L savurăm. Amin!

Fie ca noi să avem urechi deschise să auzim ce vorbește Duhul bisericilor, ca să putem fi biruitorii Domnului astăzi, cei care mănâncă din pomul vieții astăzi.

Pomul vieții este în Paradisul lui Dumnezeu. Dacă ne îndepărtăm de Domnul neiubindu-L cu cea mai bună dragoste și neacordându-I primul loc în toate lucrurile, chiar dacă facem multe lucrări pentru Domnul, El ne sfătuiește să ne pocăim și să ne întoarcem la cea mai bună dragoste și să facem primele lucrări.

O, fie ca noi să fim cei care Îi dau Domnului cea mai bună dragoste astăzi, acordându-I primul loc în fiecare detaliu al vieții noastre creștine și al vieții de biserică! Fie ca noi să-L înălțăm pe Cristos în toate lucrurile!

Când Îi dăm Domnului primul loc în toate și ne menținem mâncatul din Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pe tot parcursul zilei, biserica va fi un paradis pentru noi. Indiferent de starea în care se află biserica, atâta timp cât Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, biserica devine un Paradis pentru noi!

Sentimentele și atitudinea noastră față de biserică depind de situația noastră. Ne putem uita la biserica locală în care ne aflăm și la viața de biserică pe care o avem și ne putem gândi că acesta nu este Paradisul lui Dumnezeu.

Ei bine, avem nevoie de o ajustare; trebuie să mâncăm din pomul vieții! Când Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții, atitudinea noastră se va schimba, căci vom realiza că, într-adevăr, biserica este Paradisul lui Dumnezeu! O, Doamne!

Acest lucru este atât de adevărat în experiența noastră. Dacă permitem oricărui gând sau oricărei atitudini negative sau critice să se strecoare în ființa noastră, chiar dacă ne bazăm critica pe fapte reale și pe probleme și nevoi tangibile din viața de biserică, atitudinea noastră față de biserică s-ar putea să nu fie atât de pozitivă și chiar putem părăsi viața de biserică.

De-a lungul anilor, pe măsură ce trăim viața de biserică, atitudinea noastră față de biserică înseamnă mult. Dacă ne formăm o opinie despre biserică, că există o problemă acolo, că există niște deficiențe, că biserica nu este la nivelul standardelor, ne aflăm într-o situație periculoasă.

S-ar putea să avem perfectă dreptate, căci există o mare nevoie de păstorire, nu există suficiente vizitare printre sfinți, cei noi nu sunt îngrijiți corespunzător și pot fi prezente multe alte probleme, dar evaluând aceste lucruri, Îl mâncăm noi oare pe Cristos ca pom al vieții sau doar trecem în revistă niște observații sau critici?

Cine suntem noi să spunem ceva despre viața de biserică? Singura noastră datorie este să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții. Dacă nu-L mâncăm în prezent pe Cristos ca pom al vieții, ne aflăm în întunericul concepțiilor noastre umane.

Avem concepții despre cum ar trebui să fie viața de biserică, putem avea o atitudine față de ceilalți sau așteptări de la ei; totuși, este posibil să nu mâncăm din pomul vieții.

În loc să ne plângem sau să vorbim despre nevoile bisericii, ar trebui să ne rugăm; ar trebui să ne rugăm și să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții.

Dacă Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi, vom participa la pomul vieții în epoca împărăției, iar biserica devine un paradis pentru noi. Trebuie să practicăm acest lucru. Vedem nevoile. Simțim nevoia pentru una sau alta în viața de biserică. Fie ca să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să nu vorbim negativ sau să facem observații critice cu privire la sfinți sau la biserică.

Motivul intrinsec al pustiirii și degradării bisericii este că Cristos nu este înălțat de poporul lui Dumnezeu, adică nu-I dau preeminența, primul loc, în toate. Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, Îl înălțăm pe Cristos, dându-I preeminența în fiecare aspect al vieții noastre, vom avea restaurare și trezire (Psalmul 80:17-19).

Putem crede că biserica are multe nevoi și este destul de rece, putem simți că avem nevoie de păstorire și nimeni nu ne păstorește, fie ca să venim la Domnul și să-I dăm primul loc. Fie ca noi, ca biserică, să-I dăm lui Cristos preeminența, recunoscându-L ca fiind Cel care este la dreapta lui Dumnezeu. Fie ca noi să-L chemăm și să fim restaurați și înviorați astăzi!

Înălțarea lui Cristos este calea spre trezire și restaurare! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Îți acordăm primul loc în toate lucrurile. Vrem să ne menținem mâncatul din Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pe tot parcursul zilei. Amin, Doamne, fie ca noi să ne concentrăm asupra mâncării lui Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, ca paradis al lui Dumnezeu! Cât de minunat este când Îl acordăm lui Cristos primul loc, Îi acordăm prima dragoste și Îl mâncăm ca pom al vieții! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că aceasta este nevoia noastră astăzi: doar să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții! Ne deschidem Ție. Îți aducem nevoile noastre, nevoile din biserică și lipsurile pe care le vedem în viața de biserică. Salvează-ne de la a-i judeca sau critica pe sfinți sau pe biserică; fie ca mai degrabă să ne rugăm și să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții. Amin, Doamne, Te înălțăm. Îți acordăm primul loc. Îți dăm preeminența în fiecare aspect al vieții noastre, ca să putem experimenta restaurarea și trezirea! Amin, Doamne, restaurează-ne! Trezește-ne! Fă din biserică Paradisul lui Dumnezeu în realitate, unde toți sfinții Îl mănâncă pe Cristos ca pom al vieții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Eat Christ as the Tree of Life, the Church becomes the Paradise of God to us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 41 cu tema: Pomul vieții (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îi permitem crucii să trateze obstacolele din calea vieții lui Dumnezeu în noi, sub strălucirea Lui

11/08/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Pe măsură ce învățăm să savurăm și să trăim prin pomul vieții, Dumnezeu în Cristos ca viață în duhul nostru, ne dăm seama că există unele obstacole pe care viața lui Dumnezeu le întâlnește în noi și ne deschidem strălucirii Domnului, astfel încât crucea Lui să poată lucra în noi și să ne zdrobească, pentru ca viața Domnului să curgă în noi și din noi într-un mod neîmpiedicat.

Doamne Isuse, venim să Te mâncăm astăzi ca pom al vieții. Ne deschidem Ție. Vrem să tratăm orice problemă din ființa noastră. Strălucește asupra noastră, Doamne, și dezvăluie-ne care sunt obstacolele pe care viața Ta le întâlnește în noi. Fie ca noi să tratăm orice obstacole subiective din calea vieții Tale în noi, astfel încât viața Ta să poată curge. Permitem luminii Tale să ne expună și ne rugăm ca crucea Ta să trateze toate aceste probleme, astfel încât viața Ta să poată curge în noi într-un mod neîmpiedicat! O, fie ca viața Ta să curgă în noi și din noi astăzi! Amin!

Cu toții trebuie să ne vedem nevoia de pomul vieții; de atâtea ori, în timp ce ne trăim viața creștină, suntem pe pilot automat, pentru că facem lucrurile pentru că suntem obișnuiți să le facem, fără să-L contactăm pe Domnul. Putem chiar merge la întâlniri, citi Biblia, cânta și îngriji pe cei noi fără să-L contactăm pe Domnul sau să depindem de El ca viață.

Există o mare lipsă de viață în noi și printre noi. Putem fi plini de activități, putem merge la multe întâlniri și putem părea că suntem bine, dar care este nivelul de creștere în viață din noi și cât de mult depindem noi de Domnul?

Trebuie cu adevărat să ne deschidem Domnului, astfel încât viața Lui să poată curge în noi și chiar să crească în noi. Concepția noastră trebuie schimbată. Dacă vrem cu adevărat să intrăm în realitatea savurării lui Dumnezeu, trebuie să avem o viziune a pomului vieții care ne controlează.

Dacă nu depindem de Domnul în toate lucrurile, dacă nu rămânem în unirea organică cu El în duhul nostru, tot ceea ce facem separat de El – oricât de bun și încurajator ar fi – nu este acceptabil pentru Domnul. Puținul pe care îl facem în unirea organică cu Domnul contează mai mult decât marea lucrare pe care o facem în afara unirii noastre organice cu El.

Avem cu adevărat nevoie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să expună obstacolele din ființa noastră, lucrurile din noi care împiedică viața Lui să crească în noi, să curgă în noi și să se reverse prin noi.

Poate că am auzit că există aceste obstacole în calea vieții lui Dumnezeu în noi și poate chiar suntem capabili să le enumerăm și să le descriem, dar trebuie să fim înaintea Domnului și să ne rugăm mult înaintea Lui, pentru ca El să le trateze.

Există o singură soluție pentru toate obstacolele din calea vieții lui Dumnezeu în noi: trebuie să trecem prin cruce și să lăsăm ca crucea să ne zdrobească. Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem ca viața lui Cristos să fie neîmpiedicată în noi, trebuie să experimentăm zdrobirea crucii și să permitem ca aceste obstacole să fie biruite și înlăturate (Matei 16:24-25).

Fie ca noi să ne deschidem Domnului în rugăciune, astfel încât nu numai să cunoaștem obstacolele, ci și să lăsăm crucea Lui să le trateze, astfel încât viața Lui să aibă o cale neîmpiedicată în ființa noastră.

Să realizăm întunericul concepțiilor noastre omenești și să ne îngrijim de Cristosul viu din noi

Prima problemă pe care viața lui Dumnezeu o întâlnește în noi este că nu ne dăm seama de întunericul concepțiilor noastre omenești. Pur și simplu nu vedem că concepțiile noastre sunt în întuneric și răspândesc întuneric.

Cu toții avem concepții omenești; toți avem propriile noastre concepții și credem că avem dreptate în concepțiile noastre. Trăim conform concepțiilor noastre. Concepțiile noastre sunt derivate din educația noastră, din mediul familial, din societatea în care trăim și din propria noastră dispoziție și natură umană. Toate acestea transmit un anumit tip de concepție în gândirea noastră.

Conform concepțiilor noastre, evaluăm lucrurile, facem lucruri și trăim într-un anumit fel. Sistemul nostru de valori este conform concepțiilor noastre. Credem că concepțiile noastre sunt destul de rezonabile, altfel nu le-am avea. Dacă o concepție ar fi nechibzuită sau ridicolă, o nebunie, nu o vom susține; dar credem că este rezonabil să gândim așa cum gândim.

De exemplu, societatea de astăzi ne spune că ar trebui să primim cea mai bună educație, să obținem cel mai bun loc de muncă, să ne creștem o familie și să trăim o viață bună în societate. Nu este nimic greșit în niciunul dintre aceste lucruri.

De fapt, chiar și în viața de biserică putem vorbi despre obținerea celei mai bune educații, dar scopul nu este să trăim o viață umană bună, ci să fim instruiți de Domnul; există o motivație și un scop diferit aici.

Mergem la școală, ni se împart anumite concepții; mergem la muncă și suntem din nou influențați de alții să avem anumite concepții. Din cauza societății și a modului de gândire din jurul nostru, putem crede, de exemplu, că este prea mult să-I acordăm Domnului o parte din timpul nostru pentru a fi instruiți pentru scopul Său, căci vom pierde cariera sau viața noastră (Matei 16:22-23).

Nu ne dăm seama de întunericul concepțiilor noastre omenești. Dacă nu ne deschidem Domnului pentru a ne lumina, suntem în întuneric, în întunericul concepțiilor noastre omenești.

Trebuie să înțelegem că singurul lucru care contează în viața noastră creștină este modul în care avem grijă de Cristosul viu din noi (Galateni 1:16; 2:20; 4:19; Filipeni 1:19-21; Efeseni 4:13; 2 Corinteni 3:18).

De multe ori putem lua o decizie sau face ceva fără să venim la Domnul, căci știm că El va spune NU acelui lucru. Dar dacă ne deschidem către Domnul și Îi permitem să strălucească asupra noastră, vom realiza întunericul concepțiilor noastre omenești și vom lăsa ca crucea să opereze pentru a le pune capăt.

A fi creștin înseamnă că nu luăm nimic altceva decât pe Cristos ca scop al nostru. Cu toate acestea, mulți oameni au dificultăți în viața lor spirituală după ce sunt mântuiți, deoarece nu cunosc calea vieții și nu-L iau pe Cristos ca viața lor.

Viața noastră creștină este ceva ce ține de Cristosul care trăiește în noi; trebuie să acordăm atenție Cristosului care trăiește în noi și locuiește înăuntrul nostru.

În noi înșine, suntem un eșec, Îl dezamăgim pe Dumnezeu și suntem plini de concepții; când ne deschidem Domnului, El va străluci asupra noastră. Fie ca El să-L lăsăm să strălucească și fie ca El să trateze toate concepțiile pe care le avem!

Doamne Isuse, ne deschidem strălucirii Tale astăzi. Expune-ne concepțiile. Expune întunericul concepțiilor noastre omenești. Dă-ne harul de a renunța la concepțiile noastre. Fie ca noi să realizăm că concepțiile noastre sunt în întuneric și răspândesc întuneric. O, Doamne, fie ca noi să vedem că singurul lucru care contează în viața noastră creștină este cum avem grijă de Cristosul viu din noi! Ne întoarcem către Tine. Vrem să Te contactăm și să depindem de Tine. Fie ca Cristos să fie revelat în noi. Fie ca Cristos să trăiască în noi. Fie ca Cristos să fie format în noi. Fie ca noi să-L învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus. Fie ca noi să fim transformați în imaginea lui Cristos. Amin, Doamne, Te luăm ca scop al nostru! Fie ca noi să cunoaștem calea vieții și fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca viață în tot ceea ce facem astăzi!

Să-I permitem Domnului să ne expună ipocrizia și să nu mai trăim sau să facem lucrurile după dispoziția sau ființa noastră naturală

A doua problemă pe care viața lui Dumnezeu o întâlnește în noi este ipocrizia (vezi Matei 6:2, 5; 7:5; 23:13-29). Viața noastră creștină nu este ceva ce ține de aparență exterioară sau prefăcătorie. Nu este vorba de a încerca să fim ceva ce nu suntem. Nu este vorba de a ne îmbunătăți pe noi înșine, ci de cum ne îngrijim de Cristosul care locuiește înăuntrul nostru.

Spiritualitatea noastră nu este determinată de modul în care încercăm să ne comportăm sau să vorbim, ci de cum avem grijă de Cristosul care locuiește înăuntrul nostru. Adevărul este că bunătatea noastră naturală este o spiritualitate falsă și, de fapt, este un mare obstacol în calea vieții.

Putem fi buni și amabili din fire; dacă trăim în bunătatea noastră naturală, deși am putea crede că suntem autentici și adevărați, rezultatul este întotdeauna fățărnicia.

Expresia vieții divine implică respingerea dispoziției și preferințelor noastre naturale și permiterea lui Cristos să lucreze în noi și să ne zdrobească, astfel încât Cristos să trăiască în noi (Galateni 2:20).

Petrecem atât de mult timp și energie urmărind un fel de bunătate naturală, chiar o bunătate conform „standardelor vieții de biserică”, culturii vieții de biserică, de exemplu. Putem crede că acesta este modul de a ne comporta ca un frate sau o soră bună și încercăm să trăim în acest fel. Însă aceasta este o piedică în calea vieții lui Dumnezeu în noi.

Este în regulă să păcătuim; nu recomandăm nici nu căutăm să păcătuim, dar nu ar trebui să fim condamnați atunci când păcătuim, ci pur și simplu să ne întoarcem către Cristosul care locuiește înăuntrul nostru.

Dacă facem întotdeauna lucrurile conform dispoziției și ființei noastre naturale, rezultatul va fi întotdeauna ipocrizia.

Dar dacă Îi permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne expună dispoziția și ființa noastră naturală, dacă Îi spunem doar Amin în timp ce El ne expune și noi confirmăm, crucea este aplicată ființei noastre naturale și dispoziției noastre. Fie ca Domnul să ne expună ipocrizia și să ne mântuiască de a avea doar o aparență exterioară.

Fie ca noi să nu ne disprețuim eșecurile, ci mai degrabă să venim la Domnul din nou și din nou, pentru ca sinele să fie crucificat, ființa naturală să fie omorâtă și Cristos să trăiască în noi. Fie ca noi să-I permitem Domnului ca viață să crească în noi, să lucreze în noi și să ne zdrobească. Numai sub strălucirea Sa și prin cruce putem trata ipocrizia noastră.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție: strălucește asupra ipocriziei noastre. Salvează-ne de a avea doar o aparență exterioară, fără ca Cristosul viu să fie exprimat prin noi. O, Doamne, fie ca să ne pese mai mult de Cristosul care locuiește înăuntrul nostru decât de încercarea de a ne îmbunătăți sau de a ne asuma o anumită aparență. Îndură-Te de noi, Doamne. Salvează-ne de orice spiritualitate falsă. Fie ca să fim creștini adevărați care depind constant de Domnul și permit crucii să lucreze în noi. O, Doamne, fie ca să fim cei care resping înclinația și preferințele noastre naturale. Fie ca să-Ți permitem să lucrezi în noi și să ne zdrobești, astfel încât să-L putem avea pe Cristos trăind în noi. Amin, fie ca Cristos să trăiască în noi. Fie ca să nu mai trăim și să facem lucrurile conform înclinației și ființei noastre naturale. O, Doamne, răzbește în noi. Curgi în noi și din noi ca viață!

Învățăm să ascultăm de simțământul și călăuzirea Domnului din interior și lăsăm crucea să trateze răzvrătirea noastră

A treia problemă pe care viața lui Dumnezeu o întâlnește în noi este răzvrătirea. Am putea crede că, în calitate de creștini, nu suntem răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu, ci mai degrabă Îl ascultăm; însă dacă ne uităm la experiența noastră, suntem încă foarte răzvrătiți.

Cristos lucrează și se mișcă în noi pentru a ne face clari cu privire la voia și cerințele Sale pentru noi, precum și cu privire la îndrumarea și modul în care ne tratează. Însă dacă nu ascultăm, ci mergem împotriva simțământului dinlăuntrul nostru, neacceptând îndrumarea Lui sau plătind prețul, această reticență și opoziție sunt răzvrătire.

E adevărat că Îl iubim pe Domnul și că suntem creștini care Îl urmăm, dar dacă nu suntem dispuși să ascultăm simțul interior al lui Cristos din noi și să-l urmăm, suntem răzvrătiți. Dacă suntem sinceri cu noi înșine sub lumina Domnului, ne vom da seama că suntem plini de răzvrătire.

Putem spune că nu simțim îndrumarea și vorbirea Domnului; totuși, prezența Lui este întotdeauna cu noi, dar s-ar putea să nu-i acordăm atenție. Putem fi atât de ocupați cu divertismentul din lume, cu evenimentele mondiale sau cu mintea, emoțiile și voința noastră, încât pierdem simțul interior al Domnului.

El lucrează în noi pentru a ne vorbi și a ne da un simț în lucrurile mari și mici, dar s-ar putea să nu-L ascultăm. Poate că vorbim cu un frate și avem un simțământ în interior că nu trebuie să spunem un anumit lucru, dar totuși mergem mai departe și îl spunem; ignorăm simțul interior al Domnului.

Păcatul pe care îl săvârșim cel mai frecvent și cel mai grav nu este exterior sau vizibil; este păcatul neascultării de simțul lui Cristos din noi.

Cristos trăiește în noi și El ne dă constant un simț interior al vieții (Romani 8:6; 1 Ioan 2:27). Ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, există un simț în duhul nostru, iar călăuzirea Domnului ne este clară.

Dar dacă nu învățăm să fim acordați la acest simț interior, ci mai degrabă căutăm un simțământ sau o emoție exterioară, s-ar putea să nu simțim călăuzirea Domnului în noi.

Domnul este în noi astăzi, locuind în noi și mișcându-se în noi; trebuie să dezvoltăm simțul interior și să fim mai acordați la Cristosul care locuiește înăuntrul nostru și trebuie să onorăm simțul vieții.

Slavă Domnului pentru îndurarea Lui care a strălucit asupra noastră și ne-a expus răzvrătirea; fie ca să învățăm să ascultăm de simțământul și călăuzirea Domnului din noi și să lăsăm crucea să trateze răzvrătirea noastră, astfel încât viața Lui să poată curge în noi și prin noi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Cristosul care locuiește în duhul nostru. Ne întoarcem către Tine. Vrem să fim atenți la Cristosul viu din noi. Vorbește-ne. Strălucește asupra noastră. Strălucește în noi. Expune orice răzvrătire din noi. O, Doamne, mântuiește-ne de a merge împotriva vorbirii și călăuzirii Tale din noi. Fie ca să învățăm să acceptăm călăuzirea Ta și să plătim prețul pentru a spune Amin vorbirii Tale. Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune-ne lipsa de dispobilitate de a Te asculta. Fie ca să vedem cât de mult ne supunem simțului lui Cristos din noi și fie ca să permitem crucii să trateze răzvrătirea noastră. O, Doamne, vrem să dezvoltăm simțul interior de a Te asculta și de a urma călăuzirea Ta, astfel încât Tu să poți curge în noi ca viață. Fie ca să fim mai în acord cu Cristosul viu din noi și să urmăm ungerea interioară în toate lucrurile!

Permitem crucii să ne zdrobească capacitățile naturale, astfel încât viața lui Dumnezeu să poată curge în noi

A patra problemă sau obstacol principal pe care viața lui Dumnezeu îl întâlnește în noi este capacitatea noastră naturală. Este ceva cu care ne naștem și pe care îl dezvoltăm de-a lungul vieții noastre omenești.

Ceea ce împiedică viața lui Dumnezeu să iasă din noi este ființa noastră naturală, dispoziția noastră și sinele nostru; mai mult, problema capacității și abilității noastre naturale este și mai serioasă, căci acestea sunt obstacole puternice în calea vieții lui Dumnezeu care se revarsă din noi.

Mulți frați și surori Îl iubesc cu adevărat pe Domnul, sunt zeloși pentru Domnul și sunt foarte evlavioși; cu toate acestea, au capacități și abilități naturale mari, care nu sunt tratate de cruce, iar Cristos nu are niciun teren sau cale în ei. O, Doamne!

Poate că suntem destul de capabili și putem crede că acest lucru este util Domnului pentru lucrarea Sa; cu toate acestea, dacă nu permitem crucii să ne zdrobească capacitățile naturale, viața lui Dumnezeu nu poate curge prin noi și în noi.

Domnul este credincios în a aranja multe situații și lucruri să se întâmple în viața noastră, astfel încât să putem trece prin eșec și dezamăgire.

Nu ar trebui să ne disprețuim eșecurile, ci mai degrabă să-I permitem Domnului să lucreze în noi prin cruce, în eșecurile noastre, astfel încât El să ne poată zdrobi încrederea în sine, încrederea în forțele proprii și încrederea în capacitățile noastre naturale.

Motivul pentru care suntem atât de independenți este că avem anumite capacități naturale și credem că acestea sunt suficiente pentru a funcționa și a face lucruri pentru Domnul.

Dar Domnul are o cale, prin lucrurile și evenimentele din viața noastră umană, din viața noastră de biserică, de a aduce multe eșecuri și dezamăgiri pentru ca El să ne zdrobească capacitățile naturale și încrederea în forțele proprii.

El folosește multe lucruri și situații pentru a trata independența noastră de Domnul; suntem prea încrezători, așa că El permite să se întâmple lucruri care sunt prea greu de gestionat pentru noi.

Principiul pomului vieții este dependența de Domnul, dar suntem atât de independenți de Domnul și de Trup și avem și încredere în noi înșine. O, Doamne! Cum putem fi dependenți de Domnul? O cale este prin eșecurile noastre, prin circumstanțe copleșitoare, prin tragedie, prin tristețe, prin suferință și prin multe dezamăgiri.

Toate aceste lucruri operează în noi, pe măsură ce ne deschidem Domnului și Îl lăsăm să strălucească în noi și să opereze prin cruce, pentru a ne face să realizăm că avem nevoie de Domnul.

Când avem o astfel de realizare, Îi vom da Domnului terenul în ființa noastră. Putem fi capabili și talentați, dar este posibil să nu considerăm aceste lucruri drept păcat sau murdărie; mai degrabă, în loc să disprețuim capacitățile noastre naturale, putem chiar să le prețuim. O, Doamne!

Dacă acestea rămân nezdrobite în noi, ele vor deveni o problemă pentru viața lui Cristos și, de asemenea, pentru viața Trupului (1 Samuel 15:22-23).

Fie ca noi să-I permitem Domnului să lucreze în noi prin cruce, chiar dacă El aranjează multe circumstanțe și lucruri care sunt prea grele pentru noi să le suportăm, astfel încât capacitățile noastre naturale să fie zdrobite și aduse în înviere.

Singura soluție este să trecem prin cruce și să lăsăm crucea să ne zdrobească (Matei 16:24-25). Dacă vrem cu adevărat ca viața divină să fie neîmpiedicată în noi, trebuie să experimentăm zdrobirea crucii și să permitem ca aceste obstacole să fie biruite și înlăturate.

Poate că nu ne place zdrobirea, dar Domnul aranjează multe circumstanțe și situații în care experimentăm eșec și dezamăgire, iar dacă ne întoarcem către El în aceste lucruri, El are o cale în ființa noastră.

El vrea să curgă prin noi. Dar dacă putem să facem multe lucruri, dacă putem face asta și aia, dacă nu avem nevoie de Domnul ca viață a noastră clipă de clipă, cum poate El să curgă în noi și prin noi?

Fie ca Domnul să Se îndure de noi în această privință, ca să poată răzbate în noi prin cruce, ca să poată câștiga mai mult teren în ființa noastră pe măsură ce începem să ne deschidem și să ne dăm seama de nevoia noastră de El.

Doamne Isuse, ne deschidem strălucirii Tale astăzi. Strălucește asupra capacității noastre naturale și asupra încrederii noastre în sine. Îndură-Te de noi, Doamne, și expune cât de mult avem încredere în capacitatea și abilitatea noastră. Fie ca să vedem problema capacităților și abilităților noastre. O, Doamne, chiar dacă Te iubim și suntem zeloși pentru Tine, strălucește asupra noastră pentru a ne expune independența și încrederea în sine! Fie ca să ne considerăm capacitățile și abilitățile ca fiind ceva murdar și fie ca să permitem crucii să lucreze în noi. Ai Tu o cale, Doamne, să tratezi orice lucru natural și independența noastră față de Tine. Pur și simplu ne deschidem. Fie ca să trecem prin cruce și fie ca crucea să ne zdrobească. Fie ca viața Ta să curgă în noi fără nicio piedică. O, Doamne, dăruiește-ne experiențele de care avem nevoie pentru a avea zdrobirea crucii pentru eliberarea vieții divine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Allow the Cross to Deal with the Obstacles to God’s Life in us under His Shining, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 41 cu tema: Pomul vieții (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne împărtășim din Cristosul crucificat și înviat ca realitate a pomului vieții

10/08/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să fim aduși înapoi la savurarea lui Cristos ca pom al vieții, în special, la mâncatul Cristosului crucificat și înviat ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi, astfel încât să ne putem împărtăși dintr-o porție specială din pomul vieții în epoca viitoare și să savurăm pomul vieții în Noul Ierusalim pentru veșnicie.

Doamne Isuse, adu-ne înapoi de la orice altceva la savurarea lui Cristos ca pom al vieții astăzi. Ne întoarcem către Tine, dragă Doamne. Venim la Tine în duhul nostru și în cuvântul Tău pentru a fi hrăniți de Tine și hrăniți de Tine. Depindem de Tine ca pom al vieții. Tu ești viața noastră. O, Doamne, arată-ne ce înseamnă să mâncăm din pomul vieții! Arată-ne că pomul vieții este Cristosul crucificat și înviat pentru savurarea și hrana noastră astăzi! Amin!

Nu putem niciodată să subliniem prea mult subiectul pomului vieții, căci atât în Geneza 1-2, cât și în Apocalipsa 21-22 vedem pomul vieții, ceea ce ne arată că intenția eternă a lui Dumnezeu este legată de faptul că mâncăm din acest pom.

Este ușor, însă, ca să credem că știm ce este pomul vieții și să credem că mâncăm din pomul vieții, în timp ce, în realitate, avem doar cunoștința binelui și a răului, ceea ce ne ajută să nu facem răul, ci să alegem binele.

Trebuie să-L lăsăm pe Domnul să strălucească asupra noastră într-un mod proaspăt astăzi, pentru a putea vedea nevoia noastră de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții.

Cât de mult am văzut din pomul vieții? Poate că facem lucrurile de care trebuie să ne ocupăm de obicei în viața noastră de zi cu zi, dar cât de mult îl vedem și-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții?

Fie ca noi să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne expună, astfel încât să ne putem da seama că fiecare fel de problemă pe care o avem, indiferent de care ar fi, este rezultatul unei lipse de viață. Ne lipsește viața. Avem nevoie de mai multă viață. Când vom vedea lipsa noastră de viață, vom avea remușcări și vom mărturisi înaintea Domnului.

Când Domnul va străluci cu adevărat asupra noastră și vom vedea nevoia noastră de mai multă viață din partea lui Dumnezeu, când vom realiza că nu Îl trăim pe Cristos atât de mult, chiar dacă suntem creștini de mulți ani, ne vom pocăi înaintea Domnului.

Vom avea multe tratări cu El. Chiar ne vom opri din a fi și din a lucra și ne vom întoarce pur și simplu la Cristos. Suntem atât de obișnuiți să facem una și alta, să mergem ici și colo și să spunem una și alta, făcând totul în noi înșine și prin noi înșine. Nu depindem atât de mult de Domnul ca pom al vieții.

Fie ca Domnul să strălucească cu adevărat asupra noastră în viața noastră de zi cu zi pentru a ne arăta cât de mult avem nevoie de El, cât de mult trebuie să depindem de El și cât de mult trebuie să ne împărtășim din pomul vieții în realitate și în mod practic astăzi.

Ne împărtășim din Cristosul crucificat și înviat ca realitate a pomului vieții

În Apocalipsa 2:7, Domnul le promite credincioșilor biruitori din Efes că le va da să mănânce din pomul vieții, care este în Paradisul lui Dumnezeu. Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi, astfel încât, atunci când Se va întoarce cu răsplata Sa, să ne răsplătească cu o porție specială din Cristos ca pom al vieții, porția rezervată biruitorilor.

Cuvântul pentru „pom” din „pomul vieții” din Apocalipsa 2:7 este același ca în 1 Petru 2:24, unde ni se spune că Cristos a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate. Acest lucru este foarte interesant. Ne putem întreba ce este pomul vieții, căci nicăieri în Biblie nu avem un capitol sau o carte care să descrie în detaliu ce este pomul vieții.

Dar, pur și simplu privind cuvintele „pomul vieții”, în semnificația și sensul lor în greacă, putem spune că pomul vieții este Cristosul crucificat (implicat de pom) și înviat (implicat de viață). Cristos a murit pe lemn; pomul vieții îl include pe Cristosul crucificat și este El Însuși. Cristos este viața noastră, chiar învierea și viața (Ioan 11:25); pomul vieții îl include și este Cristosul înviat. Acest lucru este minunat!

În întreaga Biblie, pomul vieții îl semnifică întotdeauna pe Cristos ca întrupare a tuturor bogățiilor lui Dumnezeu (Coloseni 2:9) pentru hrana noastră (Geneza 2:9; 3:22, 24; Apocalipsa 22:2, 14, 19).

Dumnezeu este întrupat în Cristos pentru a fi hrana noastră; El a venit pentru ca noi să ne împărtășim din bogățiile a ceea ce este Dumnezeu și El a trecut printr-un proces pentru ca noi să-L putem savura pe Dumnezeu.

În special, pomul vieții pe care îl vedem atât în grădina Edenului, cât și în Noul Ierusalim îl semnifică pe Cristosul crucificat și înviat pentru savurarea și experimentarea noastră.

Putem mărturisi că aceasta este experiența noastră. Ne putem afla într-o anumită situație în care suntem presați și constrânși și ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul; de îndată ce facem acest lucru, crucea lui Cristos ni se aplică pentru a omorî orice din sine și din carne (Matei 16:24) și, de asemenea, îl experimentăm pe Cristosul înviat însuflețindu-ne și nerămânând în niciun fel de moarte sau situație de moarte.

Pe partea negativă, lucrurile negative din ființa noastră, atitudinea noastră, comportamentul nostru și viața noastră de zi cu zi sunt date la moarte pe măsură ce ne împărtășim din Cristos ca pom al vieții. Pe partea pozitivă, trăim în înviere, un singur duh cu Domnul.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou pentru a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, adică să ne împărtășim din Cristosul crucificat și înviat ca realitate a pomului vieții.

Unde-L putem savura pe acest Cristos? În viața de biserică, căci Cristos astăzi este pomul vieții în viața de biserică, ca pregustare a Noului Ierusalim. Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos astăzi, pe măsură ce ne întoarcem către El și rămânem în unirea organică cu El, permițându-I să omoare orice din vrăjmașul din noi și să ne aducă în învierea Lui pentru a trăi într-un singur duh cu El, Îl trăim pe Cristos.

Aceasta înseamnă a birui: a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, adică a ne împărtăși din Cristosul crucificat și înviat în viața noastră de zi cu zi. Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos zilnic în acest fel, vom trăi o viață crucificată și o viață înviată; îl trăim pe Cristosul crucificat și înviat cu care am fost uniți în duh.

Sinele, carnea și omul natural sunt omorâte, iar noi Îl avem pe Cristos trăind în noi, căci nu numai că Îl mâncăm, ci și trăim datorită Lui, depinzând de El pentru toate (Ioan 6:57; 15:1-5). Suntem în El și El este în noi, depindem de El și Îi permitem să facă totul în noi, iar El își aplică moartea și învierea ființei noastre.

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi. Aleluia, pomul vieții este Cristosul crucificat și înviat pentru savurarea și experimentarea noastră de astăzi. Îți mulțumim, Doamne, că ai murit pentru noi pe lemn ca să ne răscumperi și să ne ridici toate păcatele. Îți mulțumim că ai intrat în înviere și chiar că ești înviere pentru noi. Venim la Tine așa cum suntem; aplicăm sângele Tău prețios. Vrem să trăim o viață crucificată prin puterea învierii Tale. Salvează-ne de la a trăi în și prin noi înșine. Fie ca să permitem crucii Tale să lucreze în ființa noastră pentru a da la moarte orice negativ și vechi. Amin, Doamne, adu-ne pe deplin în savurarea și experimentarea Cristosului crucificat și înviat în viața noastră de zi cu zi, ca să putem mânca din pomul vieții și să-L trăim pe Cristos! Aleluia, astăzi Cristosul crucificat și înviat este în biserică, a cărei finalizare este Noul Ierusalim! Slavă Domnului, pentru veșnicie Îl vom savura pe Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pentru hrana noastră!

Să fim recâștigați la a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi

Încă de la crearea omului, principala preocupare a lui Dumnezeu a fost mâncatul omului; El nu i-a spus omului să nu facă una sau alta, ci S-a asigurat că omul știe să nu mănânce ceva din moarte, ci să mănânce ceva din viață.

Dumnezeu S-a pus pe Sine însuși ca pom al vieții în fața omului în Geneza 2:9, iar astăzi noi, credincioșii în Cristos, îl avem pe Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții în duhul nostru.

Lucrul de care avem nevoie astăzi pentru o viață de biserică adecvată nu este mai multă cunoaștere mentală a doctrinelor sau învățăturilor, ci mâncatul Domnului Isus ca pâine a vieții, pomul vieții, în duhul nostru (Ioan 6:57).

Trebuie să citim Biblia, dar nu ar trebui doar să câștigăm mai multe cunoștințe sau doctrine pentru a ne învăța mintea, ci mai multă hrană pentru a ne hrăni duhul din cuvântul lui Dumnezeu (Matei 4:4; Evrei 5:12-14). Domnul este preocupat de hrana noastră; El vrea să fim recâștigați la a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică.

Biruitorului din biserica din Efes, Domnul îi promite că îi va da să mănânce din pomul vieții, care este în Paradisul lui Dumnezeu (Apocalipsa 2:7).

Biruitorului din biserica din Pergam, Domnul îi promite că va mânca din mana ascunsă (2:17), care se referă la mâncarea manei de către copiii lui Israel în pustie (Exodul 16:14-16, 31).

Biruitorului din biserica din Laodiceea, celui care deschide ușa pentru ca Domnul să intre, El îi promite că va intra și va cina cu el (Apocalipsa 3:20).

Domnul dorește să recâștige mâncatul hranei potrivite de către poporul lui Dumnezeu – pomul vieții, mana ascunsă și ospățul, toate acestea fiind tipuri reprezentative ale diferitelor aspecte ale lui Cristos ca hrană pentru noi.

Fie ca noi să fim aduși înapoi la mâncatul lui Cristos ca pom al vieții astăzi. Fie ca nu doar să cunoaștem despre Cristos și să citim Biblia, ci, mai mult decât atât, să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristosul crucificat și înviat în viața de biserică de astăzi.

Nu ar trebui să așteptăm doar până când Domnul va veni să ne dea din pomul vieții ca răsplată; trebuie să-L mâncăm zilnic pe Cristos ca pom al vieții.

Pomul vieții se află în Paradisul lui Dumnezeu, care este Noul Ierusalim; putem avea o gustare anticipată a pomului vieții în viața de biserică de astăzi. Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi, vom fi conduși la gustul deplin al pomului vieții pentru veșnicie.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi, vom fi conduși la o mai mare savurare a pomului vieții ca răsplată în epoca viitoare și, pentru veșnicie, pomul vieții va fi rezerva și porția noastră veșnică, împreună cu toți cei mântuiți de Dumnezeu! Aleluia!

După cum vedem în Apocalipsa 22:2 și 14, savurarea lui Cristos ca pom al vieții în Noul Ierusalim, în cerul nou și pe pământul nou, va fi porția noastră comună ca oameni răscumpărați ai lui Dumnezeu.

Acesta este destinul nostru: să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să bem apa vieții pentru veșnicie, ceea ce ne va face parte din expresia corporativă a lui Dumnezeu, mireasa lui Cristos, pentru a-L străluci pe Dumnezeu în întregul univers. Aleluia!

Fie ca noi să alegem astăzi să fim cei care Îl mănâncă pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să căutăm să-L savurăm pe Domnul ca viață, lăsând deoparte orice cunoștință, bine, rău și alte lucruri, pentru a putea fi biruitorii Domnului astăzi. Biruim mâncându-L pe Isus și Îl mâncăm pe Isus pentru a birui.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, venind la El în cuvântul Său pe calea vieții pentru a ne împărtăși din Cristosul crucificat și înviat în duhul nostru, suntem constituiți să fim credincioșii biruitori ai Domnului astăzi.

Cei biruitori vor fi răsplătiți de Cristos cu o porție specială de a mânca din pomul vieții și din mana ascunsă în epoca viitoare. Fie ca noi să rămânem astăzi în gustul anticipat până când vom fi răsplătiți cu o porție specială în epoca viitoare și vom intra în gustul deplin în Noul Ierusalim!

Fie ca noi să ne întoarcem la cuvântul lui Dumnezeu, rămânând în revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu legat de a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții.

Pomul vieții ne aduce înapoi la început, unde nu există nimic altceva decât Dumnezeu Însuși: Dumnezeu în Cristos ca să fie viața noastră. Astăzi putem munci, ne putem trudi și putem face multe lucruri, dar pe măsură ce facem una și alta, fie ca noi să fim atenți și să ne întoarcem la mâncatul lui Cristos ca pom al vieții.

Pe măsură ce trăim viața creștină în viața de biserică astăzi, fie ca noi să fim aduși înapoi la început, astfel încât să putem uita toate celelalte lucruri și să-L savurăm pe Dumnezeu Însuși ca pom al vieții. El este porția noastră, El este viața noastră și El este rezerva noastră.

Doamne Isuse, adu-ne înapoi la început, unde nu există nimic altceva decât Dumnezeu Însuși în Cristos ca pom al vieții pentru savurarea noastră! Amin, Doamne, fie ca noi să fim aduși înapoi la a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții în toată viața noastră de zi cu zi. Te iubim, Doamne, și venim la Tine în duh din nou. Menține-ne în contact cu Tine pe tot parcursul zilei. Menține-ne în părtășie cu Tine. Ne exersăm duhul pentru a Te atinge și a fi în duh. Luăm cuvântul Tău în noi în calea vieții, astfel încât să-L putem mânca pe Cristos ca pom al vieții. Fie ca noi să ne împărtășim și să-L savurăm pe Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi. Amin, Doamne, sporește-ne savurarea lui Cristos ca pom al vieții în viața de biserică. Fie ca noi să rămânem în pregustarea savurării pomului vieții în această epocă până când vom fi răsplătiți cu o porțiune specială din Cristos în epoca viitoare și cu savurarea deplină a pomului vieții în veșnicie! Aleluia, destinul nostru este să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții pentru veșnicie, pentru a fi expresia Lui corporativă în univers! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Partake of the Crucified and Resurrected Christ as the Reality of the Tree of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 41 cu tema: Pomul vieții (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să vedem că țelul creației lui Dumnezeu și țelul mântuirii Sale complete este viața

09/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos ca viață este realitatea pomului vieții, care este centrul universului; viața este țelul creației lui Dumnezeu și al mântuirii complete a lui Dumnezeu, căci atât țelul, cât și centrul creației lui Dumnezeu și al mântuirii Sale sunt viața, conducând la viață și concentrându-se pe viață.

Aleluia pentru Cristos ca viață! Slavă Domnului, Cristos nu este doar viață, ci El este și viața noastră! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi pentru Te savura și a ne împărtăși din Tine ca viață. Vrem să savurăm bogățiile vieții Tale. Fie ca să vedem că Tu ești realitatea pomului vieții și fie ca să ne concentrăm doar pe viață astăzi! Crești în noi ca viață. Fie ca să acordăm atenție vieții mai mult decât oricărui altceva. Ține-ne în părtășie cu Tine, părtășia vieții! Amin!

Săptămâna aceasta, în cugetarea noastră rugativă a cărții Apocalipsa pentru a-L vedea pe minunatul Cristos pe care îl putem experimenta, savura și exprima în această carte, venim la subiectul Pomului Vieții. Unicul nostru obiectiv este Cristos și, în afară de El, nu vrem să vedem sau să știm nimic altceva, căci El este centrul și circumferința.

El este Martorul credincios al lui Dumnezeu, Cel care are cheile morții și ale Hadesului, Fiul Omului care umblă prin mijlocul lampadarelor de aur și Mielul-Leu. El este atât Leul, cât și Mielul și, în același timp, El este piatra; ca Mielul și piatra, El are șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pământul.

El ne privește cu cei șapte ochi ai Săi, El ne infuzează cu Sine Însuși și El judecă arzând orice nu este de la El în ființa noastră. Cât de mult Îl iubim pe Domnul Isus Cristos! Chiar dacă în cartea Apocalipsa vedem multe profeții, evenimente și lucruri care sunt legate de sfârșitul acestei epoci, obiectivul nostru este Cristos, căci aceasta este revelația lui Isus Cristos.

În special, vrem să-L vedem pe Cristos ca pomul vieții. Revenim iar și iar la subiectul pomului vieții, căci Cristos este viață pentru noi. De la începutul până la sfârșitul Bibliei, vedem pomul vieții. În Geneza, în primele capitole, vedem pomul vieții, iar în Apocalipsa vedem pomul vieții.

Noi, cei care credem în Cristos, avem de ales astăzi: pomul vieții sau pomul cunoștinței binelui și răului. Facem majoritatea lucrurilor în viața noastră de zi cu zi în pomul cunoștinței, căci acumulăm cunoștințe, aplicăm cunoștințe și alegem binele și respingem răul.

Dar Domnul vrea să ne întoarcem la pomul vieții și să-L savurăm pe Cristos ca viață și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh, chiar să trăim datorită Lui. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, Îl vom trăi și nu ne vom împărtăși din pomul morții, pomul cunoștinței binelui și răului.

Să vedem că țelul creației lui Dumnezeu și țelul mântuirii Sale complete este viața

Este uimitor să vedem că țelul creației lui Dumnezeu în Vechiul Testament și țelul răscumpărării lui Dumnezeu în Noul Testament sunt același: viața. Țelul este viața. Viața este țelul creației lui Dumnezeu (Gen. 1:26-28, 31; 2:7-9) și țelul mântuirii complete a lui Dumnezeu (Ioan 19:34; Romani 5:10; Apoc. 22:1-2, 14, 19).

Centrul universului este pomul vieții, iar țelul creației lui Dumnezeu este viața. În Vechiul Testament vedem creația lui Dumnezeu, iar în Noul Testament avem răscumpărarea lui Dumnezeu; atât în creația lui Dumnezeu, cât și în răscumpărarea Sa, țelul și centrul lui Dumnezeu este viața.

În primele două capitole ale Genezei vedem cum Dumnezeu a creat toate lucrurile. Pe măsură ce citim cu rugăciune aceste două capitole, vedem că țelul creației lui Dumnezeu nu este doar acela de a crea toate lucrurile, ci țelul este viața.

Creația lui Dumnezeu implică viață și produce viață, căci viața este centrul și țelul creației lui Dumnezeu. La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul; El a creat toate lucrurile din nimic. El a avut un proces ordonat de creare a tuturor lucrurilor. Mai întâi, Dumnezeu a creat obiecte neînsuflețite, apoi a creat lucruri organice.

Iar când a creat ființele vii, a început de la cel mai de jos nivel de viață și a avansat pas cu pas către niveluri superioare de viață. În ziua a șasea, Dumnezeu a creat cel mai înalt nivel de viață, care este omul; omul este cea mai înaltă viață din creația lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa (Gen. 1:26-27).

Și Dumnezeu i-a dat acestui om creat după chipul Său autoritatea de a stăpâni peste toate lucrurile (vv. 26, 28). Dintre toate lucrurile și ființele create, omul este la fel ca Dumnezeu pentru că are chipul lui Dumnezeu și Îl reprezintă pe Dumnezeu pentru că are autoritatea lui Dumnezeu. Uimitor!

Când Dumnezeu a văzut tot ce făcuse, de la lucrurile neînsuflețite la toate lucrurile organice și până la om, a văzut că era foarte bine (v. 31). El a considerat că este foarte bine, deoarece în acest univers vast, printre miile de lucruri create, Dumnezeu a obținut un om cu chipul și asemănarea Sa, care poate exprima gloria Sa și reprezenta autoritatea Sa.

Acest lucru L-a făcut fericit pe Dumnezeu și Dumnezeu a fost satisfăcut și înviorat; prin urmare, S-a odihnit în ziua a șaptea, după ce Și-a terminat lucrarea de creație (2:2). Mulți cred că Dumnezeu S-a odihnit pentru că totul era terminat; totuși, după aceasta, vedem că Dumnezeu a continuat să facă lucruri, inclusiv unul dintre cele mai importante lucruri: l-a pus pe om în fața pomului vieții (v. 9).

Mai întâi, Dumnezeu a plantat o grădină numită Eden, iar în centrul grădinii era pomul vieții (vv. 8-9). Apoi i-a spus omului să mănânce din toți pomii din grădină, inclusiv din pomul vieții, dar să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului.

Țelul lui Dumnezeu în creația Sa este viața; El a vrut să creeze viață, chiar și cea mai înaltă viață după chipul și asemănarea Sa, iar această viață creată supremă tot nu era țelul. El a vrut ca omul să se împărtășească din Dumnezeu ca viață, căci Dumnezeu, în Cristos, este pomul vieții din care omul se poate împărtăși și prin care poate trăi.

Dumnezeu l-a adus pe omul pe care l-a creat la pomul vieții și l-a pus acolo; El a vrut ca omul să se împărtășească din Dumnezeu și din viață. Dacă omul nu se împărtășește din pomul vieții și viața divină nu vine în om, țelul lui Dumnezeu nu este împlinit.

Dar dacă omul ia din pomul vieții și, prin urmare, îl primește pe Dumnezeu ca viață, țelul lui Dumnezeu în creație este împlinit. Slavă Domnului! Când omul se împărtășește din Dumnezeu ca viață, viața divină vine în om și el poate trăi una cu Dumnezeu, chiar datorită vieții lui Dumnezeu.

Țelul lui Dumnezeu este viața; întreaga Biblie ne arată țelul vieții.

În Noul Testament, în răscumpărarea și mântuirea lui Dumnezeu, țelul este viața. Cristos a venit să moară pentru noi nu doar pentru ca noi să fim salvați de la pierzarea veșnică, ci chiar mai mult, pentru ca noi să avem viață veșnică (Ioan 3:16).

Cristos este viața noastră (Coloseni 3:4), căci El a venit să ne răscumpere și să fie viața noastră. Pe de o parte, Cristos a venit ca Mielul lui Dumnezeu pentru a ridica păcatul lumii, murind pe cruce pentru răscumpărarea noastră. Pe de altă parte, El a venit să fie viață pentru noi; El a venit pentru ca noi să avem viață și s-o avem din belșug (Ioan 10:10).

El este pâinea vieții, apa vieții și suflarea vieții. El Însuși este viața și în El era viața; El este calea, realitatea și viața (14:6).

Astăzi trebuie să venim la Domnul și să-L savurăm ca viață, împărtășindu-ne din Cristos ca pom al vieții, ca să putem trăi datorită Lui (Ioan 6:57) și să-L exprimăm. Și pentru veșnicie, Îl vom savura ca râul de apă a vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului, iar pomul vieții crește și aduce rod în fiecare lună (Apocalipsa 22:1-2).

Destinul nostru este să-L savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca pom al vieții pentru veșnicie. Suntem conectați la Dumnezeu în viață și suntem una în viața Lui. Acum, viața divină care este în Dumnezeu este și în noi, iar noi savurăm această viață, trăim prin această viață, exprimăm această viață și curgem această viață.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne ca să vedem că țelul creației lui Dumnezeu și al mântuirii Sale este viața. Ce minunat e că Dumnezeu nu numai că a creat toate lucrurile, ci, mai mult decât atât, L-a creat pe om după chipul și asemănarea Lui și l-a pus pe om în fața pomului vieții! O, Doamne, vrem să Te vedem ca pom al vieții. Nu vrem doar să înțelegem mental că Tu ești viață, ci să primim de fapt o revelație interioară cu privire la pomul vieții. Fie ca să vedem că viața este țelul creației lui Dumnezeu și al răscumpărării lui Dumnezeu! Aleluia, Cristos ne-a răscumpărat și ne-a mântuit pentru ca noi să avem viața lui Dumnezeu și să o avem din belșug! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi și venim la Tine ca viață. Te luăm ca viață a noastră. Crești în noi ca viață. Fie ca viața Ta să se răspândească în ființa noastră pentru a ne satura întreaga ființă. Fie ca noi să fim atenți la viață în toate lucrurile și fie ca noi să permitem ca viața Ta să fie exprimată prin noi! Vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, pentru ca Cristos să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi!

Dumnezeu vrea ca omul să-L primească ca viață, pentru a fi viața omului și constituentul ființei omului

Fie ca noi să vedem o viziune a lui Cristos ca pom al vieții. Fie ca noi să vedem o revelație a ceea ce Dumnezeu dorește să obțină astăzi, pentru ca noi să nu greșim ținta în viața noastră creștină și în viața de biserică.

În Biblie, pomul vieții îl semnifică întotdeauna pe Cristos ca întrupare a bogățiilor lui Dumnezeu pentru hrana noastră (Coloseni 2:9; Gen. 2:9; Ioan 1:4; 10:10; 14:6; 15:1; 6:35, 57, 63; 1 Corinteni 15:45). Atât în creația Sa, cât și în mântuirea Sa, țelul este viața; Dumnezeu Se prezintă omului ca pomul vieții pentru a fi viața omului și totul al nostru.

Faptul că Dumnezeu l-a așezat pe om în fața pomului vieții indică faptul că Dumnezeu a vrut ca omul să-L primească ca viață a omului, mâncându-L organic și asimilându-L metabolic, astfel încât Dumnezeu să devină însăși constituentul ființei omului.

Dumnezeu nu vrea doar ca omul să fie viu și să se bucure de viața sa în timp ce el trăiește pe pământ; Dumnezeu vrea să ne deschidem către El, să venim la El și să-L primim ca pomul vieții, astfel încât Dumnezeu să devină însăși constituentul nostru.

În creația Sa, Dumnezeu l-a așezat pe om într-o grădină, pe care El Însuși o plantase; aceasta arată că Dumnezeu vrea ca omul să fie fericit, chiar să fie satisfacția omului.

Apoi, Dumnezeu l-a pus pe om în fața pomului vieții; pe lângă toți pomii care sunt plăcuți la vedere și buni de mâncat, există pomul vieții și, de asemenea, pomul cunoștinței binelui și răului. El vrea ca omul să se împărtășească din Dumnezeu ca viață, ceea ce îl va face fericit pe Dumnezeu, și nu să se împărtășească din pomul cunoștinței, care duce la moarte.

Când ne exersăm duhul și ne împărtășim din Cristos ca pom al vieții, mâncându-L ca pom al vieții, vom fi satisfăcuți și sătui, iar Dumnezeu va fi fericit și satisfăcut.

Din păcate, însă, omul nu s-a împărtășit din viața lui Dumnezeu sub forma pomului vieții din Geneza, ci s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, fiind instigat de Satan, dușmanul lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, Cristos a venit ca Mielul răscumpărător al lui Dumnezeu și l-a adus din nou pe om în poziția în care omul se poate împărtăși din Dumnezeu ca viață.

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, ne aflăm din nou în fața pomului vieții, care este în duhul nostru; de asemenea, avem pomul cunoștinței prezent cu noi. Avem o alegere astăzi. Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni comestibil și plăcut omului; El vrea să vină în noi ca viață pentru a ne constitui organic.

Când ne exersăm duhul și Îl contactăm pe Domnul chemând numele Lui și rugându-ne cuvântul Său, îl primim pe Dumnezeu în Cristos ca pom al vieții. Când îl mâncăm pe Cristos organic, Îl asimilăm metabolic, iar Dumnezeu în Cristos ca viață devine însăși constituentul ființei noastre.

Viața care este în Dumnezeu poate fi și în noi, căci Cristos a venit să ne dea viață, să fie viața noastră și să facă întreaga noastră ființă interioară viață. El este acum Duhul dătător de viață; El nu este doar un Duh, ci Duhul dătător de viață. Aceasta înseamnă că misiunea Lui cu normă întreagă este să ne împartă viața, ori de câte ori venim la El.

Atâta timp cât ne deschidem către El și chemăm numele Lui, viața este distribuită în ființa noastră. Atâta timp cât ne exersăm duhul și-L contactăm pe Domnul, primim și ne bucurăm mai mult din viața Lui.

Pe parcursul zilei, Îl putem atinge pe Domnul în duhul nostru, pur și simplu deschizându-ne către El, rostind rugăciuni scurte către El și spunând Amin vorbirii Sale interioare.

De cele mai multe ori, răspunsul Lui către noi este Nu, nu face asta sau Nu, nu spune asta; dacă ascultăm vorbirea Sa interioară, viața Lui se va răspândi în ființa noastră și Îl vom asimila metabolic pentru a fi constituiți cu elementul Său în ființa noastră interioară.

Acesta este un proces de creștere pe tot parcursul vieții spre maturitate, până când El ne saturează și pătrunde pe deplin ființa interioară cu viața Sa pentru a fi exprimat prin noi și a curge prin noi ca viață.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea că Cristos este pomul vieții în duhul nostru. Întărește-ne în omul nostru interior pentru a alege viața. Amin, Doamne, alegem pomul vieții. Alegem să ne împărtășim din Tine ca viață. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a ne împărtăși din Tine ca viață. Îți mulțumim că ai dorința de a fi primit și savurat de om ca viață. Aleluia, Dumnezeu vrea să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, astfel încât El să poată intra în noi și să ne constituie cu Sine Însuși. Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Continuăm să venim la Tine pe tot parcursul zilei în multe feluri și prin multe conversații intime cu Tine. Vrem să Te primim ca viața noastră, mâncându-Te organic și asimilându-Te metabolic. Amin, Doamne, fie ca Dumnezeu să devină însăși constituentul ființei noastre interioare. Umple-ne cu Tine Însuși ca viață. Constituie-ne cu Tine Însuși ca viață. Amin, Doamne Isuse, învață-ne și perfectează-ne să Te luăm pe Tine ca viață a noastră astăzi. Salvează-ne de la a mânca pomul cunoștinței binelui și răului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See that the Goal of God’s Creation and the Goal of His Complete Salvation is Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 41 cu tema: Pomul vieții (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ca Mielul-Leu, Cristos este vrednic să deschidă sulul și să îndeplinească economia lui Dumnezeu

07/08/2026 by Credincios in Cristos 2 Comments

În Apocalipsa 5:9 vedem un cântec de laudă, chiar un nou cântec de laudă, care spune că Mielul este vrednic să ia sulul și să-i deschidă pecețile, căci El a răscumpărat oameni din fiecare seminție și națiune; ca Leu biruitor și Miel răscumpărător, Cristos este vrednic și calificat să deschidă și să îndeplinească misterul economiei lui Dumnezeu!

Slavă Domnului pentru Mielul răscumpărător și Leul biruitor! Aleluia, vrednic este Mielul care a fost junghiat să deschidă pecețile economiei lui Dumnezeu și să îndeplinească economia divină în întregul univers! Amin, Doamne, dezvăluie-ne ca să vedem și să apreciem vrednicia Ta! Fie ca să vedem cine ești, ce ai făcut, ce ai realizat și ce faci astăzi! Crește-ne aprecierea pentru Tine ca Miel vrednic, ca să-Ți putem cânta un nou cântec de laudă! Slavă Domnului! Amin!

Săptămâna aceasta L-am considerat și L-am apreciat cu rugăciune pe Cristos ca Mielul-Leu, așa cum este dezvăluit în Apocalipsa capitolul 5. El nu este doar Mielul și nu este doar Leul; El este Mielul-Leu vrednic. Cristos este Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David; El a biruit și l-a distrus pe diavol.

Mai mult, în viața noastră de zi cu zi, El distruge lucrările diavolului și noi suntem una cu El pentru a-I permite să înlăture și să distrugă orice lucruri negative din noi. El este, de asemenea, Mielul lui Dumnezeu, stând ca și cum tocmai ar fi fost junghiat, având șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe tot pământul.

Pentru dușmanul lui Dumnezeu, Cristos este Leul; pentru noi, poporul Său, El este Mielul lui Dumnezeu. El a luptat pentru a ne răscumpăra, El a realizat răscumpărarea lui Dumnezeu, iar răscumpărarea Sa ne poate fi aplicată prin credința în sângele Său.

De asemenea, cei șapte ochi ai Săi sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, ca niște flăcări de foc, iar acești ochi sunt pentru a observa și a cerceta, chiar pentru a judeca și a purifica, și, de asemenea, pentru a infuza și a transfuza.

El este, de asemenea, piatra pentru clădirea lui Dumnezeu; El este Piatra-Mielul-Leu pentru ca noi să fim infuzați cu Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu. Slavă Domnului! Și chiar acum, El Își îndeplinește mântuirea organică într-un mod intensificat în noi, fiind cele șapte Duhuri, adică fiind Duhul intensificat de șapte ori.

Din cauza degradării bisericii, Duhul a fost intensificat de șapte ori pentru a contracara această degradare și pentru a produce biruitori, astfel încât Noul Ierusalim să poată fi finalizat.

Slavă Domnului că astăzi cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu sunt ca niște flăcări de foc peste tot pământul și, de asemenea, în ființa noastră, pentru a îndepărta orice este negativ din ființa noastră și a-L infuza pe Dumnezeu în noi, astfel încât să putem fi mărturia strălucitoare de aur a lui Isus. Aleluia!

Cristos ca Leu biruitor și Miel răscumpărător, este vrednic să deschidă sulul și să îndeplinească economia divină

Apocalipsa 5:9 este un nou cântec de laudă adus lui Cristos ca Leu biruitor și Miel răscumpărător: El este vrednic să ia sulul și să-i deschidă pecețile, căci a fost junghiat și a răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Său, oameni din fiecare seminție, limbă, popor și neam. Aleluia!

Acesta este un cântec nou, căci Mielul care este lăudat tocmai fusese junghiat; acest cântec laudă vrednicia Mielului. Nimeni nu este vrednic să deschidă misterul economiei lui Dumnezeu, în afară de Cristos. El este vrednic. El este calificat.

El nu este doar Mielul răscumpărător al lui Dumnezeu care a luat asupra Sa păcatul lumii, ci și Leul biruitor care a învins vrăjmașul. El a avut grijă de nevoia lui Dumnezeu învingându-l pe vrăjmașul lui Dumnezeu, și El are grijă de nevoia noastră, răscumpărându-ne pe noi.

Cristos este Leul biruitor care l-a învins pe Satan pentru Dumnezeu. Cristos este Mielul răscumpărător care a îndepărtat păcatul pentru noi. Numai El este calificat să dezvăluie, să dezlege și să îndeplinească misterul economiei lui Dumnezeu în acest univers.

Există ceva ascuns în Dumnezeu; El a creat toate lucrurile, El a făcut universul și toate lucrurile din el, dar S-a ascuns. Căutătorii Săi din Vechiul Testament și-au dat seama că, deși Îl iubeau pe Dumnezeu și cugetau cu rugăciune la cuvântul Său, nu știau ce era în inima lui Dumnezeu, ce era ascuns în inima Lui.

Acest lucru ne-a fost revelat în Noul Testament, căci misterul economiei lui Dumnezeu ne-a fost revelat în duh (Efeseni 3:5, 9). Însă Cel care îndeplinește economia lui Dumnezeu este Cristos; El este singurul calificat să facă acest lucru. Cristos este Mielul-Leu vrednic care a adus autoritatea lui Dumnezeu pe pământ și ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu. Trebuie să vedem vrednicia lui Cristos.

El este vrednic nu doar pentru că este Dumnezeu încarnat ca om sau pentru că a murit pentru noi pe cruce. El este vrednic într-un mod suprem pentru că ne-a răscumpărat din fiecare seminție, limbă și neam pentru Dumnezeu și l-a biruit pe vrăjmaș! Cristos este victorios.

El este Leul biruitor din seminția lui Iuda și Mielul care a realizat o răscumpărare deplină pentru poporul ales al lui Dumnezeu. El este complet calificat și poziționat pentru a deschide misterul economiei lui Dumnezeu.

Majoritatea creștinilor apreciază moartea lui Cristos pentru ei pe cruce, căci El a murit pentru noi ca să ne răscumpere, vărsându-Și sângele și salvându-ne de la pierzarea eternă prin credința în El. Dar cine își dă seama că Cristos este vrednic să deschidă pecețile economiei lui Dumnezeu? Vedem noi vrednicia Lui de a deschide pecețile secretului economiei lui Dumnezeu?

Acest aspect al vredniciei Domnului este universal și incomensurabil, căci asta face El și va face pentru totdeauna! Ceea ce este ascuns în inima lui Dumnezeu, economia divină izvorând din dorința inimii Sale și bazată pe scopul Său, este dus la îndeplinire de Cristos ca Mielul-Leu vrednic!

Numai Cristos, ca Leul biruitor și Mielul răscumpărător, poate descuia, dezvălui, desluși, deschide și duce la îndeplinire misterul economiei lui Dumnezeu în acest univers, iar El este vrednic de laudele noastre! Cristos este cu adevărat vrednic de laudele noastre; El este vrednic de viețile noastre.

Fie ca noi să avem o apreciere sporită a lui Cristos ca fiind Cel calificat să descopere secretul economiei lui Dumnezeu și să-l ducă la îndeplinire prin intermediul celor șapte Duhuri ale lui Dumnezeu astăzi. Fie ca noi să vedem vrednicia Lui.

Fie ca noi să aplicăm sângele Său prețios, chiar și să biruim prin sângele Său (Apocalipsa 12:11), și fie ca să-I permitem să fie Leul biruitor din noi pentru a înghiți orice moarte și a îndepărta orice este negativ din ființa noastră.

Fie ca noi să fim una cu El în ducerea la îndeplinire a economiei lui Dumnezeu. Misterul universului, pe care nimeni de pe pământ nu-l poate desluși, poate fi deschis și dus la îndeplinire numai de Cristos.

Astăzi, oamenii de știință încearcă tot posibilul să descifreze universul și să-i explice misterele. Ei descoperă lucruri noi în fiecare zi și sunt plini de uimire față de măreția universului.

Dar ei nu au descoperit sau văzut încă sensul universului și scopul existenței umane, deoarece acest secret le este ascuns. O singură persoană este vrednică: Cristos ca Leu biruitor și Miel răscumpărător.

Doar Mielul-Leu vrednic este calificat să deschidă pecețile misterului economiei lui Dumnezeu și să-l îndeplinească pe pământ. El face acest lucru atât prin judecată, cât și prin infuzare; El trebuie să judece orice lucru de la vrăjmașul și terenul său în ființa noastră și în univers și El își răscumpără poporul ales și îl transformă pentru a-l face la fel ca Cristos.

Tot ce putem spune este: Slavă Domnului, El este vrednic! Amin!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne să vedem vrednicia Ta ca Leu biruitor și ca Miel răscumpărător! Amin, Doamne, fie ca noi să ne dăm seama că Tu ești Mielul-Leu vrednic astăzi, care este calificat să dezlege misterele economiei lui Dumnezeu! Doamne, Tu ești vrednic! Te lăudăm! Ne închinăm Ție! Tu ești vrednic să iei sulul și să-i deschizi pecețile! Tu ești vrednic pentru că ai fost junghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din fiecare seminție, limbă, popor și neam! Aleluia, am fost răscumpărați de Mielul lui Dumnezeu și suntem făcuți o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru! Slavă Domnului pentru Mielul-Leu vrednic! Aleluia! Te iubim, Doamne, și Te apreciem! Cântăm un cântec nou pentru a ne închina Ție și a-Ți aprecia vrednicia! Amin, vrednic este Mielul! Slavă Domnului ca Mielul-Leu! Descoperă-ne să Te vedem, Doamne, și să Te apreciem! Tu ești universal și incomensurabil de vrednic și Te lăudăm pur și simplu! Tu ne faci să vedem secretul universului și sensul existenței noastre omenești! Slavă Domnului!

Cristos este vrednic să deschidă pecețile economiei divine și să îndeplinească misterul economiei lui Dumnezeu

Este o mare bucurie și multă laudă în cer din partea bătrânilor îngerești când Îl văd pe Cristos ca Mielul-Leu vrednic care a venit și a fost calificat să deschidă sulul din mâna Celui de pe tron (Apocalipsa 5). Aleluia, vrednic este Mielul-Leu!

Întrebarea este: Ce este acest sul? Într-un fel, nu ni se spune ce este sulul, dar într-un alt sens, putem ști ce este sulul astăzi. Acest sul este noul legământ promulgat prin sângele Domnului; fără acest sul, acest univers nu are niciun sens. Acest sul conține misterele economiei lui Dumnezeu.

Toate misterele ascunse în Dumnezeu, toate lucrurile care s-au întâmplat, se întâmplă și se vor întâmpla în universul creat, toate sunt consemnate în acest sul. Restul cărții Apocalipsa ne arată lucrurile care se vor întâmpla până la Noul Ierusalim.

Noi, ființele umane, căutăm, bâjbâim și facem tot posibilul să găsim care este sensul vieții noastre umane, care este sensul universului și ce se întâmplă cu adevărat astăzi; singurul care ne poate ajuta să vedem aceste lucruri este Cristos, Mielul-Leu vrednic.

Un sul este un sul de pergament sau alt material, iar acest sul anume, în mâna Celui de pe tron, este rulat; nu este ușor de determinat cât de lung este. Acest sul din Apocalipsa 5 este veșnic lung și este scris pe față și pe spate. Mulți încearcă să vadă ce este în sul și mulți încearcă să găsească ce este scris în el, căci există eternitate în inima omului.

Însă numai Cristos, Mielul-Leu vrednic, este calificat să deschidă misterul economiei lui Dumnezeu și să-l ducă la îndeplinire. Când Îl contactăm pe Domnul în duh, când ne exersăm duhul pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său, vedem din ce în ce mai multe aspecte ale economiei veșnice a lui Dumnezeu.

Chiar și pentru eternitate, vom vedea din ce în ce mai mult din economia lui Dumnezeu, căci Domnul va dezlega și va îndeplini conținutul economiei lui Dumnezeu pentru eternitate. Minunat!

Cristosul nostru, Mielul-Leu vrednic, a primit de la Dumnezeu autoritatea de a administra întregul univers (Apocalipsa 5:1, 6-7). El este adevăratul Administrator al cerurilor și al tuturor națiunilor de pe pământ. După ce a trecut prin încarnare, moarte și înviere, în învierea Sa I s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ (Matei 28:18).

El este Mielul lui Dumnezeu care stă în mijlocul celor patru făpturi vii și al bătrânilor angelici înaintea tronului lui Dumnezeu. El este calificat să ia sulul care are șapte peceți și să le descuie, să deschidă sulul și să-l ducă la îndeplinire.

De-a lungul secolelor, mulți înțelepți au încercat să înțeleagă care este scopul universului. Au descoperit planete, constelații și multe principii ale fizicii, astronomiei și biologiei, dar nu au înțeles care este scopul și semnificația universului.

Care este adevăratul motiv din spatele tuturor acestor lucruri? Biblia ne arată că există un program al administrării lui Dumnezeu în univers, care este economia eternă a lui Dumnezeu; există un program al ceea ce se va întâmpla de la înălțarea lui Cristos la Noul Ierusalim.

Acesta este sulul noului legământ promulgat prin sângele Domnului, iar cele șapte peceți ale sale pot fi descuiate de Cristos ca Mielul-Leu vrednic. El poate descuia pecețile misterului economiei lui Dumnezeu și este calificat să îndeplinească economia eternă a lui Dumnezeu.

Ce Cristos minunat avem! El este Mielul-Leu, pe deplin calificat să deschidă sulul misterului economiei lui Dumnezeu și să-l ducă la îndeplinire! Slavă Domnului că a trecut prin încarnare, crucificare și înviere pentru a fi Mielul-Leu vrednic astăzi!

Trebuie să ne închinăm lui Cristos ca Mielul-Leu vrednic și ca Administrator în ceruri care administrează toate lucrurile pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu! Amin!

Doamne Isuse, Tu ești Mielul-Leu vrednic! Te lăudăm! Ne închinăm Ție! Tu ești vrednic, căci Tu ai toată autoritatea în cer și pe pământ! Aleluia, Cristos este calificat să descuie pecețile sulului misterelor economiei lui Dumnezeu și El este Mielul-Leu vrednic care îndeplinește economia lui Dumnezeu astăzi! Amin, Doamne, ne întoarcem către Tine chiar acum. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a fi în cuvântul Tău. Dezvăluie-ne pentru a vedea misterele economiei lui Dumnezeu. Fie ca să vedem care este sensul existenței noastre umane și care este scopul universului! Amin, Doamne, Tu ești vrednic! Tu ai rezolvat toate problemele dintre noi și Dumnezeu și Tu ai rezolvat toate problemele lui Dumnezeu! Tu ești Cel unic! Tu ești Cel vrednic! Slavă Domnului Isus Cristos, Leul biruitor din seminția lui Iuda și Mielul răscumpărător care este vrednic să deschidă sulul misterelor economiei lui Dumnezeu și să îndeplinească economia eternă a lui Dumnezeu în acest univers! Slavă Domnului!