Pentru a-L putea mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm primul loc în toate lucrurile, adică trebuie să-L iubim cu prima dragoste, astfel încât să Îl putem savura ca viață în viața de biserică și să avem mărturia lui Isus; pe măsură ce facem acest lucru, viața de biserică devine Paradisul lui Dumnezeu, unde mâncăm pomul vieții împreună cu toți sfinții.
Doamne Isuse, Te iubim. Îți acordăm primul loc în ființa noastră. Te iubim cu prima dragoste. Îți oferim cea mai bună dragoste a noastră. O, Doamne, ne exersăm inima plină de dragoste doar pentru a Te iubi și a Te savura. Te primim ca pom al vieții. Hrănește-ne cu Tine însuți ca viață. Vrem să depindem de Tine în toate lucrurile ca viață. Amin, Doamne, fie ca să ne dăruim să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, astfel încât viața de biserică să devină Paradisul lui Dumnezeu pentru noi! Amin!
Intenția inițială a lui Dumnezeu cu privire la om implică pomul vieții, căci omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și a fost pus de Dumnezeu înaintea pomului vieții. Vedem pomul vieții în grădina Edenului în Geneza capitolul 2, iar în Apocalipsa 21-22, ultimele două capitole ale Bibliei, pomul vieții este din nou prezent.
Din veșnicie în veșnicie, Dumnezeu este viață și El vrea să Se dea pe Sine Însuși ca viață omului, astfel încât El să poată fi viața omului și totul al său. El vrea ca omul să se împărtășească din El ca viață și să depindă de El ca viață. Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care L-am primit pe Cristos ca viață a noastră, iar acum Cristos este viața noastră.
Zi de zi trebuie să permitem vieții lui Cristos să crească în noi, să se răspândească în noi și să curgă în noi, chiar să curgă din noi și către alții. Pentru aceasta, trebuie să ne confruntăm cu tot felul de probleme și obstacole din ființa noastră în calea vieții divine.
Totul în ființa noastră naturală este o piedică în calea vieții lui Dumnezeu, așa că trebuie să ne deschidem Domnului și să ne ocupăm de fiecare parte a ființei noastre înaintea Lui. Dumnezeu nu se va impune niciodată asupra noastră sau prin noi; El vrea să obțină cooperarea noastră.
Fie ca noi să fim dispuși să-L lăsăm pe Domnul să strălucească asupra întunericului concepțiilor noastre umane, a ipocriziei noastre, a răzvrătirii noastre și a capacității noastre naturale, astfel încât să putem trata aceste probleme prin cruce.
Există o singură soluție pentru toate obstacolele în calea vieții lui Dumnezeu în noi: trebuie să trecem prin cruce și să lăsăm crucea să ne zdrobească. Când Îi permitem Domnului să străpungă în noi și lăsăm crucea să lucreze în noi pentru a trata toate obstacolele din calea vieții lui Dumnezeu în ființa noastră, viața lui Cristos va fi liberă să curgă în noi.
Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Domnul în acest fel astăzi.
Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm primul loc în toate lucrurile, iubindu-L cu prima dragoste
Există o legătură între a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții și a-L lua ca prima noastră dragoste. Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm Domnului primul loc în toate lucrurile, adică să-L iubim cu prima dragoste (Apocalipsa 2:4-5; Coloseni 1:18b; 2 Corinteni 5:14-15; Marcu 12:30; Psalmul 73:25-26; 80:17-19).
Cristos este Capul Trupului și Cel dintâi în toate lucrurile; trebuie să-I acordăm primul loc. El este începutul, Cel Întâi Născut din morți, pentru ca El Însuși să aibă primul loc în toate lucrurile. Când Îi acordăm Lui primul loc în toate lucrurile, Îl iubim cu prima noastră dragoste. Totuși, când pierdem prima noastră dragoste pentru Domnul, intervine degradarea.
Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca primul în toate lucrurile, dându-I primul loc. Putem fi credincioși Domnului, să-i testăm pe profeți și apostoli și să facem multe lucrări ca o osteneală a dragostei înaintea Domnului, dar dacă părăsim prima noastră dragoste, suntem în pericolul ca Domnul să vină să ne ia lampadarul.
O, Doamne! Începutul degradării bisericii este să părăsim prima dragoste. Nimic altceva decât dragostea nu ne poate menține într-o relație adecvată cu Domnul. A-L iubi pe Domnul nu înseamnă că avem sentimente efervescente sau o emoție față de El; dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inima noastră și Îl iubim pe Domnul cu dragostea care este în noi.
Fie ca noi să ne întoarcem inima către Domnul doar pentru a-L iubi. A-L iubi pe Domnul cu cea dintâi dragoste, a-I da primul loc în toate lucrurile, înseamnă a-L mânca pe Cristos ca pomul vieții (Apocalipsa 2:7; Ioan 6:57, 63).
A-L savura pe Cristos ca rezervă de viață, adică a-L mânca pe Cristos ca rezerva vieții, ar trebui să fie lucrul principal din viața de biserică.
Poate că știm acest lucru, poate că suntem familiarizați cu acesta, dar trebuie să exersăm zilnic venirea la Domnul și să-L savurăm în cuvântul Său. Trebuie să ne exersăm inima iubitoare față de Domnul pentru a-L iubi cu cea mai bună dragoste și a-I da primul loc în toate lucrurile.
Când Îi dăm Domnului primul loc în lucruri mari și mici, Îl vom savura ca pomul vieții. Conținutul vieții de biserică depinde de savurarea lui Cristos; cu cât noi, frații și surorile, Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât mai bogat va fi conținutul vieții de biserică.
Dar pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca pomul vieții, să-L savurăm ca rezervă de viață, este necesar să-L iubim cu cea dintâi dragoste. Când Îi oferim Domnului prima dragoste, El devine primul în ființa noastră.
În toate lucrurile, de la lucruri mici, cum ar fi felul în care ne pieptănăm și hainele pe care le purtăm, până la lucruri mari, cum ar fi slujba pe care ar trebui să o luăm, orașul sau țara în care ar trebui să locuim și persoana cu care ar trebui să ne căsătorim, trebuie să-I acordăm Domnului primul loc.
Trebuie să avem multe conversații intime cu Domnul, aducând înaintea Lui dorințele, nevoile, scopurile și țintele noastre și să-I acordăm primul loc în toate lucrurile.
Într-un fel, putem spune că lui Dumnezeu nu-I pasă ce cămașă purtăm astăzi și cum ne pieptănăm, căci acestea sunt lucruri personale și nesemnificative, dar dacă în aceste lucruri Îl consultăm pe Domnul și Îl iubim, învățăm să-I acordăm primul loc și, prin urmare, Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții.
Cu cât Îi acordăm mai mult teren Domnului în ființa noastră, cu atât Îl iubim mai mult și cu atât ne împărtășim mai mult din pomul vieții.
Aceasta înseamnă a fi un biruitor, adică a fi o persoană care biruiește pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții. Intenția inițială a lui Dumnezeu a fost ca noi, ca oameni, să mâncăm din pomul vieții, dar din cauza decăderii omului, calea către pomul vieții a fost închisă omului (Gen. 2:9, 16; 3:22-24).
Dar slavă Domnului, prin răscumpărarea lui Cristos, calea pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții a fost deschisă din nou (Evrei 10:19-20).
Acum avem o cale nouă și vie de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții. Cu toate acestea, biserica este degradată, iar religia este peste tot; mulți creștini acordă atenție cunoștinței sau faptelor în loc să acorde atenție lui Cristos și să mănânce din pomul vieții.
Așadar, trebuie să biruim astăzi, adică să biruim pierderea dragostei noastre dintâi pentru Domnul, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții și dându-I Lui prima noastră dragoste, dându-I astfel primul loc în toate lucrurile.
Astăzi, Domnul îi cheamă pe biruitori să facă ceea ce ar trebui să facă biserica, să-I dea Domnului primul loc, să-L iubească cu prima dragoste și să mănânce din Cristos, pomul vieții.
Pentru a-I da Domnului preeminența în toate lucrurile, trebuie să fim dispuși să fim ajustați, să fim zdrobiți și să fim făcuți nimic, pentru ca Domnul să aibă o cale în noi, prin noi și printre noi pentru zidirea Trupului. Fie ca noi să fim sfinții biruitori ai Domnului astăzi, cei care Îl mănâncă pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu.
Doamne Isuse, Te iubim. Te iubim cel mai mult. Prima noastră dragoste Îți aparține. Amin, Doamne, îți acordăm prioritate în dragostea noastră. Îți acordăm primul loc. Venim la Tine în toate lucrurile și în legătură cu toate lucrurile. Te iubim și avem nevoie de Tine. Te luăm ca viață și dragoste a noastră. Salvează-ne de a ne părăsi prima dragoste față de Domnul. Fie ca să-Ți acordăm primul loc în toate lucrurile, mari sau mici, pentru ca să putem intra în savurarea lui Cristos ca pom al vieții! O, Doamne Isuse, ne întoarcem la Tine ca prima noastră dragoste. Îți acordăm preeminența în orice fel și în orice lucru. Fie ca lucrul principal a vieții de biserică să fie savurarea lui Cristos de către noi ca pom al vieții. Amin, Doamne, Te iubim cu prima dragoste și venim să Te savurăm ca pom al vieții! Mântuiește-ne de a iubi orice sau pe oricine mai mult decât Tine! Suntem dispuși, Doamne, ca Tu să ai o cale în noi și printre noi. Suntem dispuși să fim ajustați, zdrobiți și să fim făcuți nimic, astfel încât Tu să poți avea primul loc în ființa noastră!
Când Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, biserica devine Paradisul lui Dumnezeu pentru noi
Dacă citim Apocalipsa 2:7, putem spune că, strict vorbind, a mânca din pomul vieții în Paradisul lui Dumnezeu se referă la savurarea specială a lui Cristos ca hrană pentru noi în Noul Ierusalim, în împărăția milenară care vine.
Dar, pe de altă parte, noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm pe Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții ca hrană în duhul nostru, ca fiind o pregustare în viața de biserică de astăzi!
Când facem asta, când Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, viața de biserică devine Paradisul lui Dumnezeu pentru noi, căci Cristos este pomul vieții în mijlocul vieții de biserică pentru ca noi să-L savurăm. Amin!
Fie ca noi să avem urechi deschise să auzim ce vorbește Duhul bisericilor, ca să putem fi biruitorii Domnului astăzi, cei care mănâncă din pomul vieții astăzi.
Pomul vieții este în Paradisul lui Dumnezeu. Dacă ne îndepărtăm de Domnul neiubindu-L cu cea mai bună dragoste și neacordându-I primul loc în toate lucrurile, chiar dacă facem multe lucrări pentru Domnul, El ne sfătuiește să ne pocăim și să ne întoarcem la cea mai bună dragoste și să facem primele lucrări.
O, fie ca noi să fim cei care Îi dau Domnului cea mai bună dragoste astăzi, acordându-I primul loc în fiecare detaliu al vieții noastre creștine și al vieții de biserică! Fie ca noi să-L înălțăm pe Cristos în toate lucrurile!
Când Îi dăm Domnului primul loc în toate și ne menținem mâncatul din Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pe tot parcursul zilei, biserica va fi un paradis pentru noi. Indiferent de starea în care se află biserica, atâta timp cât Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, biserica devine un Paradis pentru noi!
Sentimentele și atitudinea noastră față de biserică depind de situația noastră. Ne putem uita la biserica locală în care ne aflăm și la viața de biserică pe care o avem și ne putem gândi că acesta nu este Paradisul lui Dumnezeu.
Ei bine, avem nevoie de o ajustare; trebuie să mâncăm din pomul vieții! Când Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții, atitudinea noastră se va schimba, căci vom realiza că, într-adevăr, biserica este Paradisul lui Dumnezeu! O, Doamne!
Acest lucru este atât de adevărat în experiența noastră. Dacă permitem oricărui gând sau oricărei atitudini negative sau critice să se strecoare în ființa noastră, chiar dacă ne bazăm critica pe fapte reale și pe probleme și nevoi tangibile din viața de biserică, atitudinea noastră față de biserică s-ar putea să nu fie atât de pozitivă și chiar putem părăsi viața de biserică.
De-a lungul anilor, pe măsură ce trăim viața de biserică, atitudinea noastră față de biserică înseamnă mult. Dacă ne formăm o opinie despre biserică, că există o problemă acolo, că există niște deficiențe, că biserica nu este la nivelul standardelor, ne aflăm într-o situație periculoasă.
S-ar putea să avem perfectă dreptate, căci există o mare nevoie de păstorire, nu există suficiente vizitare printre sfinți, cei noi nu sunt îngrijiți corespunzător și pot fi prezente multe alte probleme, dar evaluând aceste lucruri, Îl mâncăm noi oare pe Cristos ca pom al vieții sau doar trecem în revistă niște observații sau critici?
Cine suntem noi să spunem ceva despre viața de biserică? Singura noastră datorie este să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții. Dacă nu-L mâncăm în prezent pe Cristos ca pom al vieții, ne aflăm în întunericul concepțiilor noastre umane.
Avem concepții despre cum ar trebui să fie viața de biserică, putem avea o atitudine față de ceilalți sau așteptări de la ei; totuși, este posibil să nu mâncăm din pomul vieții.
În loc să ne plângem sau să vorbim despre nevoile bisericii, ar trebui să ne rugăm; ar trebui să ne rugăm și să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții.
Dacă Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi, vom participa la pomul vieții în epoca împărăției, iar biserica devine un paradis pentru noi. Trebuie să practicăm acest lucru. Vedem nevoile. Simțim nevoia pentru una sau alta în viața de biserică. Fie ca să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să nu vorbim negativ sau să facem observații critice cu privire la sfinți sau la biserică.
Motivul intrinsec al pustiirii și degradării bisericii este că Cristos nu este înălțat de poporul lui Dumnezeu, adică nu-I dau preeminența, primul loc, în toate. Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, Îl înălțăm pe Cristos, dându-I preeminența în fiecare aspect al vieții noastre, vom avea restaurare și trezire (Psalmul 80:17-19).
Putem crede că biserica are multe nevoi și este destul de rece, putem simți că avem nevoie de păstorire și nimeni nu ne păstorește, fie ca să venim la Domnul și să-I dăm primul loc. Fie ca noi, ca biserică, să-I dăm lui Cristos preeminența, recunoscându-L ca fiind Cel care este la dreapta lui Dumnezeu. Fie ca noi să-L chemăm și să fim restaurați și înviorați astăzi!
Înălțarea lui Cristos este calea spre trezire și restaurare! Slavă Domnului!
Doamne Isuse, Îți acordăm primul loc în toate lucrurile. Vrem să ne menținem mâncatul din Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pe tot parcursul zilei. Amin, Doamne, fie ca noi să ne concentrăm asupra mâncării lui Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, ca paradis al lui Dumnezeu! Cât de minunat este când Îl acordăm lui Cristos primul loc, Îi acordăm prima dragoste și Îl mâncăm ca pom al vieții! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că aceasta este nevoia noastră astăzi: doar să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții! Ne deschidem Ție. Îți aducem nevoile noastre, nevoile din biserică și lipsurile pe care le vedem în viața de biserică. Salvează-ne de la a-i judeca sau critica pe sfinți sau pe biserică; fie ca mai degrabă să ne rugăm și să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții. Amin, Doamne, Te înălțăm. Îți acordăm primul loc. Îți dăm preeminența în fiecare aspect al vieții noastre, ca să putem experimenta restaurarea și trezirea! Amin, Doamne, restaurează-ne! Trezește-ne! Fă din biserică Paradisul lui Dumnezeu în realitate, unde toți sfinții Îl mănâncă pe Cristos ca pom al vieții!