Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții

Când Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, biserica devine Paradisul lui Dumnezeu pentru noi

12/08/2026 by Credincios in Cristos 7 Comments

Pentru a-L putea mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm primul loc în toate lucrurile, adică trebuie să-L iubim cu prima dragoste, astfel încât să Îl putem savura ca viață în viața de biserică și să avem mărturia lui Isus; pe măsură ce facem acest lucru, viața de biserică devine Paradisul lui Dumnezeu, unde mâncăm pomul vieții împreună cu toți sfinții.

Doamne Isuse, Te iubim. Îți acordăm primul loc în ființa noastră. Te iubim cu prima dragoste. Îți oferim cea mai bună dragoste a noastră. O, Doamne, ne exersăm inima plină de dragoste doar pentru a Te iubi și a Te savura. Te primim ca pom al vieții. Hrănește-ne cu Tine însuți ca viață. Vrem să depindem de Tine în toate lucrurile ca viață. Amin, Doamne, fie ca să ne dăruim să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, astfel încât viața de biserică să devină Paradisul lui Dumnezeu pentru noi! Amin!

Intenția inițială a lui Dumnezeu cu privire la om implică pomul vieții, căci omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și a fost pus de Dumnezeu înaintea pomului vieții. Vedem pomul vieții în grădina Edenului în Geneza capitolul 2, iar în Apocalipsa 21-22, ultimele două capitole ale Bibliei, pomul vieții este din nou prezent.

Din veșnicie în veșnicie, Dumnezeu este viață și El vrea să Se dea pe Sine Însuși ca viață omului, astfel încât El să poată fi viața omului și totul al său. El vrea ca omul să se împărtășească din El ca viață și să depindă de El ca viață. Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care L-am primit pe Cristos ca viață a noastră, iar acum Cristos este viața noastră.

Zi de zi trebuie să permitem vieții lui Cristos să crească în noi, să se răspândească în noi și să curgă în noi, chiar să curgă din noi și către alții. Pentru aceasta, trebuie să ne confruntăm cu tot felul de probleme și obstacole din ființa noastră în calea vieții divine.

Totul în ființa noastră naturală este o piedică în calea vieții lui Dumnezeu, așa că trebuie să ne deschidem Domnului și să ne ocupăm de fiecare parte a ființei noastre înaintea Lui. Dumnezeu nu se va impune niciodată asupra noastră sau prin noi; El vrea să obțină cooperarea noastră.

Fie ca noi să fim dispuși să-L lăsăm pe Domnul să strălucească asupra întunericului concepțiilor noastre umane, a ipocriziei noastre, a răzvrătirii noastre și a capacității noastre naturale, astfel încât să putem trata aceste probleme prin cruce.

Există o singură soluție pentru toate obstacolele în calea vieții lui Dumnezeu în noi: trebuie să trecem prin cruce și să lăsăm crucea să ne zdrobească. Când Îi permitem Domnului să străpungă în noi și lăsăm crucea să lucreze în noi pentru a trata toate obstacolele din calea vieții lui Dumnezeu în ființa noastră, viața lui Cristos va fi liberă să curgă în noi.

Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Domnul în acest fel astăzi.

Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm primul loc în toate lucrurile, iubindu-L cu prima dragoste

Există o legătură între a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții și a-L lua ca prima noastră dragoste. Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm Domnului primul loc în toate lucrurile, adică să-L iubim cu prima dragoste (Apocalipsa 2:4-5; Coloseni 1:18b; 2 Corinteni 5:14-15; Marcu 12:30; Psalmul 73:25-26; 80:17-19).

Cristos este Capul Trupului și Cel dintâi în toate lucrurile; trebuie să-I acordăm primul loc. El este începutul, Cel Întâi Născut din morți, pentru ca El Însuși să aibă primul loc în toate lucrurile. Când Îi acordăm Lui primul loc în toate lucrurile, Îl iubim cu prima noastră dragoste. Totuși, când pierdem prima noastră dragoste pentru Domnul, intervine degradarea.

Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca primul în toate lucrurile, dându-I primul loc. Putem fi credincioși Domnului, să-i testăm pe profeți și apostoli și să facem multe lucrări ca o osteneală a dragostei înaintea Domnului, dar dacă părăsim prima noastră dragoste, suntem în pericolul ca Domnul să vină să ne ia lampadarul.

O, Doamne! Începutul degradării bisericii este să părăsim prima dragoste. Nimic altceva decât dragostea nu ne poate menține într-o relație adecvată cu Domnul. A-L iubi pe Domnul nu înseamnă că avem sentimente efervescente sau o emoție față de El; dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inima noastră și Îl iubim pe Domnul cu dragostea care este în noi.

Fie ca noi să ne întoarcem inima către Domnul doar pentru a-L iubi. A-L iubi pe Domnul cu cea dintâi dragoste, a-I da primul loc în toate lucrurile, înseamnă a-L mânca pe Cristos ca pomul vieții (Apocalipsa 2:7; Ioan 6:57, 63).

A-L savura pe Cristos ca rezervă de viață, adică a-L mânca pe Cristos ca rezerva vieții, ar trebui să fie lucrul principal din viața de biserică.

Poate că știm acest lucru, poate că suntem familiarizați cu acesta, dar trebuie să exersăm zilnic venirea la Domnul și să-L savurăm în cuvântul Său. Trebuie să ne exersăm inima iubitoare față de Domnul pentru a-L iubi cu cea mai bună dragoste și a-I da primul loc în toate lucrurile.

Când Îi dăm Domnului primul loc în lucruri mari și mici, Îl vom savura ca pomul vieții. Conținutul vieții de biserică depinde de savurarea lui Cristos; cu cât noi, frații și surorile, Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât mai bogat va fi conținutul vieții de biserică.

Dar pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca pomul vieții, să-L savurăm ca rezervă de viață, este necesar să-L iubim cu cea dintâi dragoste. Când Îi oferim Domnului prima dragoste, El devine primul în ființa noastră.

În toate lucrurile, de la lucruri mici, cum ar fi felul în care ne pieptănăm și hainele pe care le purtăm, până la lucruri mari, cum ar fi slujba pe care ar trebui să o luăm, orașul sau țara în care ar trebui să locuim și persoana cu care ar trebui să ne căsătorim, trebuie să-I acordăm Domnului primul loc.

Trebuie să avem multe conversații intime cu Domnul, aducând înaintea Lui dorințele, nevoile, scopurile și țintele noastre și să-I acordăm primul loc în toate lucrurile.

Într-un fel, putem spune că lui Dumnezeu nu-I pasă ce cămașă purtăm astăzi și cum ne pieptănăm, căci acestea sunt lucruri personale și nesemnificative, dar dacă în aceste lucruri Îl consultăm pe Domnul și Îl iubim, învățăm să-I acordăm primul loc și, prin urmare, Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții.

Cu cât Îi acordăm mai mult teren Domnului în ființa noastră, cu atât Îl iubim mai mult și cu atât ne împărtășim mai mult din pomul vieții.

Aceasta înseamnă a fi un biruitor, adică a fi o persoană care biruiește pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții. Intenția inițială a lui Dumnezeu a fost ca noi, ca oameni, să mâncăm din pomul vieții, dar din cauza decăderii omului, calea către pomul vieții a fost închisă omului (Gen. 2:9, 16; 3:22-24).

Dar slavă Domnului, prin răscumpărarea lui Cristos, calea pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții a fost deschisă din nou (Evrei 10:19-20).

Acum avem o cale nouă și vie de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții. Cu toate acestea, biserica este degradată, iar religia este peste tot; mulți creștini acordă atenție cunoștinței sau faptelor în loc să acorde atenție lui Cristos și să mănânce din pomul vieții.

Așadar, trebuie să biruim astăzi, adică să biruim pierderea dragostei noastre dintâi pentru Domnul, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții și dându-I Lui prima noastră dragoste, dându-I astfel primul loc în toate lucrurile.

Astăzi, Domnul îi cheamă pe biruitori să facă ceea ce ar trebui să facă biserica, să-I dea Domnului primul loc, să-L iubească cu prima dragoste și să mănânce din Cristos, pomul vieții.

Pentru a-I da Domnului preeminența în toate lucrurile, trebuie să fim dispuși să fim ajustați, să fim zdrobiți și să fim făcuți nimic, pentru ca Domnul să aibă o cale în noi, prin noi și printre noi pentru zidirea Trupului. Fie ca noi să fim sfinții biruitori ai Domnului astăzi, cei care Îl mănâncă pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te iubim. Te iubim cel mai mult. Prima noastră dragoste Îți aparține. Amin, Doamne, îți acordăm prioritate în dragostea noastră. Îți acordăm primul loc. Venim la Tine în toate lucrurile și în legătură cu toate lucrurile. Te iubim și avem nevoie de Tine. Te luăm ca viață și dragoste a noastră. Salvează-ne de a ne părăsi prima dragoste față de Domnul. Fie ca să-Ți acordăm primul loc în toate lucrurile, mari sau mici, pentru ca să putem intra în savurarea lui Cristos ca pom al vieții! O, Doamne Isuse, ne întoarcem la Tine ca prima noastră dragoste. Îți acordăm preeminența în orice fel și în orice lucru. Fie ca lucrul principal a vieții de biserică să fie savurarea lui Cristos de către noi ca pom al vieții. Amin, Doamne, Te iubim cu prima dragoste și venim să Te savurăm ca pom al vieții! Mântuiește-ne de a iubi orice sau pe oricine mai mult decât Tine! Suntem dispuși, Doamne, ca Tu să ai o cale în noi și printre noi. Suntem dispuși să fim ajustați, zdrobiți și să fim făcuți nimic, astfel încât Tu să poți avea primul loc în ființa noastră!

Când Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, biserica devine Paradisul lui Dumnezeu pentru noi

Dacă citim Apocalipsa 2:7, putem spune că, strict vorbind, a mânca din pomul vieții în Paradisul lui Dumnezeu se referă la savurarea specială a lui Cristos ca hrană pentru noi în Noul Ierusalim, în împărăția milenară care vine.

Dar, pe de altă parte, noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm pe Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții ca hrană în duhul nostru, ca fiind o pregustare în viața de biserică de astăzi!

Când facem asta, când Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, viața de biserică devine Paradisul lui Dumnezeu pentru noi, căci Cristos este pomul vieții în mijlocul vieții de biserică pentru ca noi să-L savurăm. Amin!

Fie ca noi să avem urechi deschise să auzim ce vorbește Duhul bisericilor, ca să putem fi biruitorii Domnului astăzi, cei care mănâncă din pomul vieții astăzi.

Pomul vieții este în Paradisul lui Dumnezeu. Dacă ne îndepărtăm de Domnul neiubindu-L cu cea mai bună dragoste și neacordându-I primul loc în toate lucrurile, chiar dacă facem multe lucrări pentru Domnul, El ne sfătuiește să ne pocăim și să ne întoarcem la cea mai bună dragoste și să facem primele lucrări.

O, fie ca noi să fim cei care Îi dau Domnului cea mai bună dragoste astăzi, acordându-I primul loc în fiecare detaliu al vieții noastre creștine și al vieții de biserică! Fie ca noi să-L înălțăm pe Cristos în toate lucrurile!

Când Îi dăm Domnului primul loc în toate și ne menținem mâncatul din Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pe tot parcursul zilei, biserica va fi un paradis pentru noi. Indiferent de starea în care se află biserica, atâta timp cât Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, biserica devine un Paradis pentru noi!

Sentimentele și atitudinea noastră față de biserică depind de situația noastră. Ne putem uita la biserica locală în care ne aflăm și la viața de biserică pe care o avem și ne putem gândi că acesta nu este Paradisul lui Dumnezeu.

Ei bine, avem nevoie de o ajustare; trebuie să mâncăm din pomul vieții! Când Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții, atitudinea noastră se va schimba, căci vom realiza că, într-adevăr, biserica este Paradisul lui Dumnezeu! O, Doamne!

Acest lucru este atât de adevărat în experiența noastră. Dacă permitem oricărui gând sau oricărei atitudini negative sau critice să se strecoare în ființa noastră, chiar dacă ne bazăm critica pe fapte reale și pe probleme și nevoi tangibile din viața de biserică, atitudinea noastră față de biserică s-ar putea să nu fie atât de pozitivă și chiar putem părăsi viața de biserică.

De-a lungul anilor, pe măsură ce trăim viața de biserică, atitudinea noastră față de biserică înseamnă mult. Dacă ne formăm o opinie despre biserică, că există o problemă acolo, că există niște deficiențe, că biserica nu este la nivelul standardelor, ne aflăm într-o situație periculoasă.

S-ar putea să avem perfectă dreptate, căci există o mare nevoie de păstorire, nu există suficiente vizitare printre sfinți, cei noi nu sunt îngrijiți corespunzător și pot fi prezente multe alte probleme, dar evaluând aceste lucruri, Îl mâncăm noi oare pe Cristos ca pom al vieții sau doar trecem în revistă niște observații sau critici?

Cine suntem noi să spunem ceva despre viața de biserică? Singura noastră datorie este să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții. Dacă nu-L mâncăm în prezent pe Cristos ca pom al vieții, ne aflăm în întunericul concepțiilor noastre umane.

Avem concepții despre cum ar trebui să fie viața de biserică, putem avea o atitudine față de ceilalți sau așteptări de la ei; totuși, este posibil să nu mâncăm din pomul vieții.

În loc să ne plângem sau să vorbim despre nevoile bisericii, ar trebui să ne rugăm; ar trebui să ne rugăm și să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții.

Dacă Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi, vom participa la pomul vieții în epoca împărăției, iar biserica devine un paradis pentru noi. Trebuie să practicăm acest lucru. Vedem nevoile. Simțim nevoia pentru una sau alta în viața de biserică. Fie ca să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să nu vorbim negativ sau să facem observații critice cu privire la sfinți sau la biserică.

Motivul intrinsec al pustiirii și degradării bisericii este că Cristos nu este înălțat de poporul lui Dumnezeu, adică nu-I dau preeminența, primul loc, în toate. Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, Îl înălțăm pe Cristos, dându-I preeminența în fiecare aspect al vieții noastre, vom avea restaurare și trezire (Psalmul 80:17-19).

Putem crede că biserica are multe nevoi și este destul de rece, putem simți că avem nevoie de păstorire și nimeni nu ne păstorește, fie ca să venim la Domnul și să-I dăm primul loc. Fie ca noi, ca biserică, să-I dăm lui Cristos preeminența, recunoscându-L ca fiind Cel care este la dreapta lui Dumnezeu. Fie ca noi să-L chemăm și să fim restaurați și înviorați astăzi!

Înălțarea lui Cristos este calea spre trezire și restaurare! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Îți acordăm primul loc în toate lucrurile. Vrem să ne menținem mâncatul din Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pe tot parcursul zilei. Amin, Doamne, fie ca noi să ne concentrăm asupra mâncării lui Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, ca paradis al lui Dumnezeu! Cât de minunat este când Îl acordăm lui Cristos primul loc, Îi acordăm prima dragoste și Îl mâncăm ca pom al vieții! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că aceasta este nevoia noastră astăzi: doar să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții! Ne deschidem Ție. Îți aducem nevoile noastre, nevoile din biserică și lipsurile pe care le vedem în viața de biserică. Salvează-ne de la a-i judeca sau critica pe sfinți sau pe biserică; fie ca mai degrabă să ne rugăm și să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții. Amin, Doamne, Te înălțăm. Îți acordăm primul loc. Îți dăm preeminența în fiecare aspect al vieții noastre, ca să putem experimenta restaurarea și trezirea! Amin, Doamne, restaurează-ne! Trezește-ne! Fă din biserică Paradisul lui Dumnezeu în realitate, unde toți sfinții Îl mănâncă pe Cristos ca pom al vieții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Eat Christ as the Tree of Life, the Church becomes the Paradise of God to us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 41 cu tema: Pomul vieții (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să vedem că țelul creației lui Dumnezeu și țelul mântuirii Sale complete este viața

09/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos ca viață este realitatea pomului vieții, care este centrul universului; viața este țelul creației lui Dumnezeu și al mântuirii complete a lui Dumnezeu, căci atât țelul, cât și centrul creației lui Dumnezeu și al mântuirii Sale sunt viața, conducând la viață și concentrându-se pe viață.

Aleluia pentru Cristos ca viață! Slavă Domnului, Cristos nu este doar viață, ci El este și viața noastră! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi pentru Te savura și a ne împărtăși din Tine ca viață. Vrem să savurăm bogățiile vieții Tale. Fie ca să vedem că Tu ești realitatea pomului vieții și fie ca să ne concentrăm doar pe viață astăzi! Crești în noi ca viață. Fie ca să acordăm atenție vieții mai mult decât oricărui altceva. Ține-ne în părtășie cu Tine, părtășia vieții! Amin!

Săptămâna aceasta, în cugetarea noastră rugativă a cărții Apocalipsa pentru a-L vedea pe minunatul Cristos pe care îl putem experimenta, savura și exprima în această carte, venim la subiectul Pomului Vieții. Unicul nostru obiectiv este Cristos și, în afară de El, nu vrem să vedem sau să știm nimic altceva, căci El este centrul și circumferința.

El este Martorul credincios al lui Dumnezeu, Cel care are cheile morții și ale Hadesului, Fiul Omului care umblă prin mijlocul lampadarelor de aur și Mielul-Leu. El este atât Leul, cât și Mielul și, în același timp, El este piatra; ca Mielul și piatra, El are șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pământul.

El ne privește cu cei șapte ochi ai Săi, El ne infuzează cu Sine Însuși și El judecă arzând orice nu este de la El în ființa noastră. Cât de mult Îl iubim pe Domnul Isus Cristos! Chiar dacă în cartea Apocalipsa vedem multe profeții, evenimente și lucruri care sunt legate de sfârșitul acestei epoci, obiectivul nostru este Cristos, căci aceasta este revelația lui Isus Cristos.

În special, vrem să-L vedem pe Cristos ca pomul vieții. Revenim iar și iar la subiectul pomului vieții, căci Cristos este viață pentru noi. De la începutul până la sfârșitul Bibliei, vedem pomul vieții. În Geneza, în primele capitole, vedem pomul vieții, iar în Apocalipsa vedem pomul vieții.

Noi, cei care credem în Cristos, avem de ales astăzi: pomul vieții sau pomul cunoștinței binelui și răului. Facem majoritatea lucrurilor în viața noastră de zi cu zi în pomul cunoștinței, căci acumulăm cunoștințe, aplicăm cunoștințe și alegem binele și respingem răul.

Dar Domnul vrea să ne întoarcem la pomul vieții și să-L savurăm pe Cristos ca viață și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh, chiar să trăim datorită Lui. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, Îl vom trăi și nu ne vom împărtăși din pomul morții, pomul cunoștinței binelui și răului.

Să vedem că țelul creației lui Dumnezeu și țelul mântuirii Sale complete este viața

Este uimitor să vedem că țelul creației lui Dumnezeu în Vechiul Testament și țelul răscumpărării lui Dumnezeu în Noul Testament sunt același: viața. Țelul este viața. Viața este țelul creației lui Dumnezeu (Gen. 1:26-28, 31; 2:7-9) și țelul mântuirii complete a lui Dumnezeu (Ioan 19:34; Romani 5:10; Apoc. 22:1-2, 14, 19).

Centrul universului este pomul vieții, iar țelul creației lui Dumnezeu este viața. În Vechiul Testament vedem creația lui Dumnezeu, iar în Noul Testament avem răscumpărarea lui Dumnezeu; atât în creația lui Dumnezeu, cât și în răscumpărarea Sa, țelul și centrul lui Dumnezeu este viața.

În primele două capitole ale Genezei vedem cum Dumnezeu a creat toate lucrurile. Pe măsură ce citim cu rugăciune aceste două capitole, vedem că țelul creației lui Dumnezeu nu este doar acela de a crea toate lucrurile, ci țelul este viața.

Creația lui Dumnezeu implică viață și produce viață, căci viața este centrul și țelul creației lui Dumnezeu. La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul; El a creat toate lucrurile din nimic. El a avut un proces ordonat de creare a tuturor lucrurilor. Mai întâi, Dumnezeu a creat obiecte neînsuflețite, apoi a creat lucruri organice.

Iar când a creat ființele vii, a început de la cel mai de jos nivel de viață și a avansat pas cu pas către niveluri superioare de viață. În ziua a șasea, Dumnezeu a creat cel mai înalt nivel de viață, care este omul; omul este cea mai înaltă viață din creația lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa (Gen. 1:26-27).

Și Dumnezeu i-a dat acestui om creat după chipul Său autoritatea de a stăpâni peste toate lucrurile (vv. 26, 28). Dintre toate lucrurile și ființele create, omul este la fel ca Dumnezeu pentru că are chipul lui Dumnezeu și Îl reprezintă pe Dumnezeu pentru că are autoritatea lui Dumnezeu. Uimitor!

Când Dumnezeu a văzut tot ce făcuse, de la lucrurile neînsuflețite la toate lucrurile organice și până la om, a văzut că era foarte bine (v. 31). El a considerat că este foarte bine, deoarece în acest univers vast, printre miile de lucruri create, Dumnezeu a obținut un om cu chipul și asemănarea Sa, care poate exprima gloria Sa și reprezenta autoritatea Sa.

Acest lucru L-a făcut fericit pe Dumnezeu și Dumnezeu a fost satisfăcut și înviorat; prin urmare, S-a odihnit în ziua a șaptea, după ce Și-a terminat lucrarea de creație (2:2). Mulți cred că Dumnezeu S-a odihnit pentru că totul era terminat; totuși, după aceasta, vedem că Dumnezeu a continuat să facă lucruri, inclusiv unul dintre cele mai importante lucruri: l-a pus pe om în fața pomului vieții (v. 9).

Mai întâi, Dumnezeu a plantat o grădină numită Eden, iar în centrul grădinii era pomul vieții (vv. 8-9). Apoi i-a spus omului să mănânce din toți pomii din grădină, inclusiv din pomul vieții, dar să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului.

Țelul lui Dumnezeu în creația Sa este viața; El a vrut să creeze viață, chiar și cea mai înaltă viață după chipul și asemănarea Sa, iar această viață creată supremă tot nu era țelul. El a vrut ca omul să se împărtășească din Dumnezeu ca viață, căci Dumnezeu, în Cristos, este pomul vieții din care omul se poate împărtăși și prin care poate trăi.

Dumnezeu l-a adus pe omul pe care l-a creat la pomul vieții și l-a pus acolo; El a vrut ca omul să se împărtășească din Dumnezeu și din viață. Dacă omul nu se împărtășește din pomul vieții și viața divină nu vine în om, țelul lui Dumnezeu nu este împlinit.

Dar dacă omul ia din pomul vieții și, prin urmare, îl primește pe Dumnezeu ca viață, țelul lui Dumnezeu în creație este împlinit. Slavă Domnului! Când omul se împărtășește din Dumnezeu ca viață, viața divină vine în om și el poate trăi una cu Dumnezeu, chiar datorită vieții lui Dumnezeu.

Țelul lui Dumnezeu este viața; întreaga Biblie ne arată țelul vieții.

În Noul Testament, în răscumpărarea și mântuirea lui Dumnezeu, țelul este viața. Cristos a venit să moară pentru noi nu doar pentru ca noi să fim salvați de la pierzarea veșnică, ci chiar mai mult, pentru ca noi să avem viață veșnică (Ioan 3:16).

Cristos este viața noastră (Coloseni 3:4), căci El a venit să ne răscumpere și să fie viața noastră. Pe de o parte, Cristos a venit ca Mielul lui Dumnezeu pentru a ridica păcatul lumii, murind pe cruce pentru răscumpărarea noastră. Pe de altă parte, El a venit să fie viață pentru noi; El a venit pentru ca noi să avem viață și s-o avem din belșug (Ioan 10:10).

El este pâinea vieții, apa vieții și suflarea vieții. El Însuși este viața și în El era viața; El este calea, realitatea și viața (14:6).

Astăzi trebuie să venim la Domnul și să-L savurăm ca viață, împărtășindu-ne din Cristos ca pom al vieții, ca să putem trăi datorită Lui (Ioan 6:57) și să-L exprimăm. Și pentru veșnicie, Îl vom savura ca râul de apă a vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului, iar pomul vieții crește și aduce rod în fiecare lună (Apocalipsa 22:1-2).

Destinul nostru este să-L savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca pom al vieții pentru veșnicie. Suntem conectați la Dumnezeu în viață și suntem una în viața Lui. Acum, viața divină care este în Dumnezeu este și în noi, iar noi savurăm această viață, trăim prin această viață, exprimăm această viață și curgem această viață.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne ca să vedem că țelul creației lui Dumnezeu și al mântuirii Sale este viața. Ce minunat e că Dumnezeu nu numai că a creat toate lucrurile, ci, mai mult decât atât, L-a creat pe om după chipul și asemănarea Lui și l-a pus pe om în fața pomului vieții! O, Doamne, vrem să Te vedem ca pom al vieții. Nu vrem doar să înțelegem mental că Tu ești viață, ci să primim de fapt o revelație interioară cu privire la pomul vieții. Fie ca să vedem că viața este țelul creației lui Dumnezeu și al răscumpărării lui Dumnezeu! Aleluia, Cristos ne-a răscumpărat și ne-a mântuit pentru ca noi să avem viața lui Dumnezeu și să o avem din belșug! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi și venim la Tine ca viață. Te luăm ca viață a noastră. Crești în noi ca viață. Fie ca viața Ta să se răspândească în ființa noastră pentru a ne satura întreaga ființă. Fie ca noi să fim atenți la viață în toate lucrurile și fie ca noi să permitem ca viața Ta să fie exprimată prin noi! Vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, pentru ca Cristos să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi!

Dumnezeu vrea ca omul să-L primească ca viață, pentru a fi viața omului și constituentul ființei omului

Fie ca noi să vedem o viziune a lui Cristos ca pom al vieții. Fie ca noi să vedem o revelație a ceea ce Dumnezeu dorește să obțină astăzi, pentru ca noi să nu greșim ținta în viața noastră creștină și în viața de biserică.

În Biblie, pomul vieții îl semnifică întotdeauna pe Cristos ca întrupare a bogățiilor lui Dumnezeu pentru hrana noastră (Coloseni 2:9; Gen. 2:9; Ioan 1:4; 10:10; 14:6; 15:1; 6:35, 57, 63; 1 Corinteni 15:45). Atât în creația Sa, cât și în mântuirea Sa, țelul este viața; Dumnezeu Se prezintă omului ca pomul vieții pentru a fi viața omului și totul al nostru.

Faptul că Dumnezeu l-a așezat pe om în fața pomului vieții indică faptul că Dumnezeu a vrut ca omul să-L primească ca viață a omului, mâncându-L organic și asimilându-L metabolic, astfel încât Dumnezeu să devină însăși constituentul ființei omului.

Dumnezeu nu vrea doar ca omul să fie viu și să se bucure de viața sa în timp ce el trăiește pe pământ; Dumnezeu vrea să ne deschidem către El, să venim la El și să-L primim ca pomul vieții, astfel încât Dumnezeu să devină însăși constituentul nostru.

În creația Sa, Dumnezeu l-a așezat pe om într-o grădină, pe care El Însuși o plantase; aceasta arată că Dumnezeu vrea ca omul să fie fericit, chiar să fie satisfacția omului.

Apoi, Dumnezeu l-a pus pe om în fața pomului vieții; pe lângă toți pomii care sunt plăcuți la vedere și buni de mâncat, există pomul vieții și, de asemenea, pomul cunoștinței binelui și răului. El vrea ca omul să se împărtășească din Dumnezeu ca viață, ceea ce îl va face fericit pe Dumnezeu, și nu să se împărtășească din pomul cunoștinței, care duce la moarte.

Când ne exersăm duhul și ne împărtășim din Cristos ca pom al vieții, mâncându-L ca pom al vieții, vom fi satisfăcuți și sătui, iar Dumnezeu va fi fericit și satisfăcut.

Din păcate, însă, omul nu s-a împărtășit din viața lui Dumnezeu sub forma pomului vieții din Geneza, ci s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, fiind instigat de Satan, dușmanul lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, Cristos a venit ca Mielul răscumpărător al lui Dumnezeu și l-a adus din nou pe om în poziția în care omul se poate împărtăși din Dumnezeu ca viață.

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, ne aflăm din nou în fața pomului vieții, care este în duhul nostru; de asemenea, avem pomul cunoștinței prezent cu noi. Avem o alegere astăzi. Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni comestibil și plăcut omului; El vrea să vină în noi ca viață pentru a ne constitui organic.

Când ne exersăm duhul și Îl contactăm pe Domnul chemând numele Lui și rugându-ne cuvântul Său, îl primim pe Dumnezeu în Cristos ca pom al vieții. Când îl mâncăm pe Cristos organic, Îl asimilăm metabolic, iar Dumnezeu în Cristos ca viață devine însăși constituentul ființei noastre.

Viața care este în Dumnezeu poate fi și în noi, căci Cristos a venit să ne dea viață, să fie viața noastră și să facă întreaga noastră ființă interioară viață. El este acum Duhul dătător de viață; El nu este doar un Duh, ci Duhul dătător de viață. Aceasta înseamnă că misiunea Lui cu normă întreagă este să ne împartă viața, ori de câte ori venim la El.

Atâta timp cât ne deschidem către El și chemăm numele Lui, viața este distribuită în ființa noastră. Atâta timp cât ne exersăm duhul și-L contactăm pe Domnul, primim și ne bucurăm mai mult din viața Lui.

Pe parcursul zilei, Îl putem atinge pe Domnul în duhul nostru, pur și simplu deschizându-ne către El, rostind rugăciuni scurte către El și spunând Amin vorbirii Sale interioare.

De cele mai multe ori, răspunsul Lui către noi este Nu, nu face asta sau Nu, nu spune asta; dacă ascultăm vorbirea Sa interioară, viața Lui se va răspândi în ființa noastră și Îl vom asimila metabolic pentru a fi constituiți cu elementul Său în ființa noastră interioară.

Acesta este un proces de creștere pe tot parcursul vieții spre maturitate, până când El ne saturează și pătrunde pe deplin ființa interioară cu viața Sa pentru a fi exprimat prin noi și a curge prin noi ca viață.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea că Cristos este pomul vieții în duhul nostru. Întărește-ne în omul nostru interior pentru a alege viața. Amin, Doamne, alegem pomul vieții. Alegem să ne împărtășim din Tine ca viață. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a ne împărtăși din Tine ca viață. Îți mulțumim că ai dorința de a fi primit și savurat de om ca viață. Aleluia, Dumnezeu vrea să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, astfel încât El să poată intra în noi și să ne constituie cu Sine Însuși. Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Continuăm să venim la Tine pe tot parcursul zilei în multe feluri și prin multe conversații intime cu Tine. Vrem să Te primim ca viața noastră, mâncându-Te organic și asimilându-Te metabolic. Amin, Doamne, fie ca Dumnezeu să devină însăși constituentul ființei noastre interioare. Umple-ne cu Tine Însuși ca viață. Constituie-ne cu Tine Însuși ca viață. Amin, Doamne Isuse, învață-ne și perfectează-ne să Te luăm pe Tine ca viață a noastră astăzi. Salvează-ne de la a mânca pomul cunoștinței binelui și răului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See that the Goal of God’s Creation and the Goal of His Complete Salvation is Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 41 cu tema: Pomul vieții (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim pe Domnul pentru a deveni mărturia lui Isus

27/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, pentru a putea deveni mărturia lui Isus pe pământ astăzi.

Principalul lucru în viața bisericii ar trebui să fie să mâncăm din pomul vieții, adică să să-L savurăm pe Cristos ca rezervă a vieții; facem acest lucru mai întâi iubindu-L pe Domnul cu prima dragoste și, prin urmare, acordându-I Lui primul loc și savurându-L pentru a putea avea strălucirea Lui și a fi mărturia lui Isus. Amin!

Slavă Domnului că El ne readuce la Sine, înapoi la savurarea lui Cristos ca pom al vieții! Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, ne aflăm într-o situație triunghiulară, așa cum a fost Adam la început: trebuie să alegem între pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.

Diferența dintre Adam și noi este că noi avem deja viața divină, în timp ce Adam nu a avut-o; totuși, chiar dacă am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu, tot trebuie să alegem să mâncăm din pomul vieții zi de zi.

A mânca din pomul vieții ar trebui să fie principala noastră preocupare în viața noastră creștină și în viața de biserică. Când Îl mâncăm pe Cristos ca viață, împărtășindu-ne din El în duh și rămânând în părtășie cu El, suntem pe linia vieții.

Dar dacă nu facem alegerea de a ne întoarce către duhul nostru și de a ne concentra mintea asupra duhului, implicit suntem în carne, iar sinele este exprimat; rezultatul este moartea. O, Doamne Isuse!

În întreaga Biblie și de-a lungul istoriei umane, vedem aceste două linii – linia vieții și linia morții. Linia vieții începe cu pomul vieții și se termină cu Noul Ierusalim. Linia morții începe cu pomul cunoștinței binelui și răului și se termină cu lacul de foc.

Dacă citim Biblia având în vedere aceste două linii, ne vom da seama că toate persoanele menționate în Biblie au fost fie pe linia vieții, fie pe linia morții. Mai mult, unii au fost pe linia morții, dar apoi au trecut la linia vieții și apoi au mers pe linia morții.

Suntem la fel și noi astăzi. Ne putem trezi dimineața și să-L contactăm pe Domnul în timpul nostru personal cu El și alegem calea vieții; dar după câteva ore, când trebuie să ne ocupăm de anumite lucruri sau când cineva ne vorbește, pur și simplu trecem la linia morții.

Linia vieții și linia morții pot fi văzute în Romani 5 până la 8, iar noi, credincioșii în Cristos, trebuie să știm cum să fim pe linia vieții și să rămânem pe linia vieții astăzi.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim cu dragostea dintâi, dându-I primul loc în toate lucrurile

Fie ca Domnul să ne lumineze să vedem că a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, adică a-L savura pe Cristos ca rezervă a vieții, ar trebui să fie lucrul principal în viața bisericii de astăzi (Gen. 2:9, 16; Apoc. 2:7). Atât personal, cât și colectiv, trebuie să fim cei care mănâncă pe Cristos ca pom al vieții, împărtășindu-ne zilnic din Cristos și din bogățiile Sale și rămânând în savurarea lui Cristos.

Conținutul vieții de biserică depinde de savurarea lui Cristos. Dacă să-L savurăm pe Cristos, avem multă mulțumire în viața de biserică, dar dacă nu o facem, viața de biserică poate părea săracă. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos ca pom al vieții, cu atât mai bogat va fi conținutul vieții de biserică!

Fie ca noi să fim cei care Îl aleg pe Domnul Isus zi de zi. Fie ca noi să alegem nu doar să cunoaștem despre El citind Scripturile, ci și mai mult, să venim la El în cuvântul Său pentru a-L cunoaște subiectiv, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții (Ioan 5:39-40).

În Apocalipsa 2:7, Domnul Isus promite biruitorului că îi va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Primul și cel mai important lucru în viața de biserică nu este să lucrăm pentru Domnul, ci să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții.

Trebuie să-L mâncăm pe Domnul zi de zi, chiar oră de oră. Trebuie să chemăm Numele Domnului, să ne rugăm Lui și să avem părtășie cu El pe tot parcursul zilei. Pe măsură ce citim cuvântul Lui, citim cu rugăciune cuvântul Lui și Îl mâncăm pe El ca pom al vieții.

Cu cât Îl mâncăm mai mult pe Cristos, cu atât mai bine. Cu cât mâncăm mai mult din pomul vieții, cu atât primim mai multă rezervă de viață și cu atât vom umbla mai mult pe linia vieții.

Dar pentru a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, este nevoie să-L iubim cu prima noastră dragoste; dacă părăsim prima noastră dragoste față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus (Apocalipsa 2:4-7).

Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-L iubim, chiar să-L iubim cu prima noastră dragoste. Trebuie să-I acordăm Domnului primul loc, preeminența, în toate lucrurile (Coloseni 1:18). El trebuie să aibă preeminența. Cristos trebuie să fie primul în noi.

Fie ca noi să recâștigăm prima dragoste față de Domnul considerându-L pe Domnul Isus ca fiind primul în toate lucrurile. Fie ca noi să facem din Cristos totul în viața noastră, biruind astfel pierderea dragostei dintâi.

Gândește-te la situația ta înaintea Domnului: este Cristos primul în toate lucrurile pentru tine? Ocupă Cristos primul loc în felul în care te îmbraci, în lucrurile pe care le porți, în felul în care umbli și în felul în care vorbești? Trebuie să ne întoarcem la Domnul și să ne pocăim pentru pierderea dragostei noastre dintâi.

Trebuie să ne pocăim și să ne amintim de unde am căzut și trebuie să facem primele fapte, faptele care vin din dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Fie ca niciodată să nu lăsăm dragostea noastră pentru Domnul să se învechească.

Dacă părăsim dragostea noastră dintâi față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus! O, Doamne! Prima cauză a degradării, așa cum se vede în vorbirea Domnului către biserica din Efes în Apocalipsa 2, este părăsirea dragostei dintâi.

În Vechiul Testament, Israel L-a falimentat pe Dumnezeu pentru că L-a părăsit pe Dumnezeu, izvorul apelor vii; în Noul Testament, prima cauză a degradării bisericii este părăsirea dragostei dintâi pentru Domnul. A-L părăsi pe Cristos înseamnă doar a-L părăsi pe El, a nu-L lua ca primul în toate lucrurile.

Fie ca noi să ne deschidem către Domnul în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, acordându-I primul loc în toate lucrurile. Pe măsură ce ne îmbrăcăm, pe măsură ce ne ocupăm de atâtea lucruri, fie ca noi să să verificăm cu Domnul ce simte El în legătură cu una sau alta.

Chiar și atunci când ne îmbrăcăm cu o anumită cămașă sau un pantalon, putem să verificăm cu Domnul să ne lumineze, chiar să ne dezvăluie ce simte El în legătură cu aceasta. Trebuie să avem multe discuții intime cu Domnul în legătură cu toate lucrurile și în toate lucrurile.

A recâștiga dragostea dintâi înseamnă a-L considera pe Domnul Isus ca fiind primul în toate; dacă facem din Cristos totul în viața noastră, aceasta înseamnă că am biruit pierderea dragostei dintâi (Coloseni 1:18b; Ioan 14:21, 23; Psalmul 90:1; 91:1; Filipeni 3:13-14).

Fie ca noi să ne rugăm mult înaintea Domnului cu privire la acest lucru, pocăindu-ne într-un mod sincer și întorcându-ne la El din nou și din nou. Fie ca să învățăm să ne întoarcem inima către El în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, astfel încât să-I putem da primul loc în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi! Amin, Doamne, fie ca mâncatul lui Cristos ca pom al vieții să fie lucrul principal în viața de biserică! Fă-ne să venim la Tine pentru a Te savura și a ne împărtăși din Tine ca viața și sursa noastră de viață. Fie ca toți sfinții să aibă o savurare bogată a lui Cristos, astfel încât conținutul vieții de biserică să fie bogat în Cristos! Amin, Doamne, Te iubim! Ne întoarcem inima către Tine. Vrem să Te iubim cu cea mai bună dragoste, cu prima dragoste. Fă-ne să venim la Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. O, Doamne, iartă-ne că ne-am părăsit prima dragoste față de Tine. Vrem să Te iubim mai mult. Recâștigă-ne prima dragoste pentru Tine. Fie ca să Te iubim cu cea mai bună dragoste. O, Doamne, Îți dăm preeminența în toate lucrurile. Fie ca Tu să fii primul în toate. Ai Tu preeminența în viața noastră de zi cu zi, cu toate lucrurile zilnice în care suntem implicați. Vrem să-L facem pe Cristos totul pentru noi, astfel încât să-L putem iubi cu cea mai bună dragoste și să-L mâncăm astăzi ca pomul vieții!

Îl iubim pe Domnul, mâncăm din pomul vieții, avem strălucirea Sa și suntem mărturia lui Isus

În Apocalipsa 2:1-7, Domnul a adresat un cuvânt bisericii din Efes în care a folosit patru cuvinte – dragoste, viață, lumină și lampadar. Mai întâi, le-a spus că avea ceva împotriva lor, adică, că își părăsiseră dragostea dintâi. Apoi a spus că trebuie să se pocăiască și să-și amintească de unde au căzut și să facă lucrările dintâi, altfel lampadarul va fi luat de la ei (aceasta implică lumina).

În cele din urmă, El le promite biruitorilor că le va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Putem spune că vorbirea Domnului către biserica din Efes poate fi rezumată în aceste patru cuvinte cruciale – dragoste, viață, lumină și lampadar.

Fiind credincioși în Cristos care Îl urmăresc și doresc să fie salvați de orice degradare, venim la Domnul zi de zi pentru a-L iubi, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, a rămâne sub lumina Domnului și a fi mărturia lui Isus, lampadarul ținându-L pe El sus ca lumină.

Fie ca noi să biruim pierderea dragostei dintâi, astfel încât să putem continua să mâncăm din Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul. Aceasta înseamnă că trebuie să-I dăm Domnului preeminența în orice fel și în toate, astfel încât să putem recâștiga dragostea dintâi.

Când Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, Îl vom savura ca pom al vieții, iar aceasta va fi lucrul principal din viața de biserică. Pe măsură ce să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, vom avea strălucirea Sa, căci viața Sa este lumina vieții (Ioan 8:12).

Amin, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții face ca viața divină să strălucească asupra noastră și să ne aducă în lumina divină! În lumina divină, mărturisim ceea ce Domnul expune în noi și avem mai multă părtășie cu Dumnezeu și unii cu alții (1 Ioan 1:7, 9). Atunci, vom străluci în viața noastră de zi cu zi și împreună, ca lampadar.

Însă dacă nu-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, nu vom avea apetit să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și nu va exista strălucire; acest lucru ne va face să pierdem mărturia lui Isus, căci Domnul va veni și va lua lampadarul. O, Doamne!

A-L iubi pe Domnul, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții și a fi sub strălucirea Lui sunt atât de importante pentru a fi mărturia lui Isus astăzi! Dacă avem dragoste față de Domnul, chiar și cea mai bună dragoste, vom avea viață și Îl vom mânca pe Cristos ca pom al vieții.

Pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, lumina divină strălucește asupra noastră și devenim mărturia lui Isus, lampadarul care Îl ține pe Cristos ca lumină.

Fie ca noi să ne păstrăm în savurarea lui Cristos ca dragoste, viață și lumină a noastră, astfel încât să putem păstra mărturia lui Isus ca strălucire a lampadarului în localitatea noastră (Apocalipsa 12:17).

Dacă avem mărturia lui Isus, vom mărturisi despre persoana lui Cristos ca Dumnezeu și ca om și vom mărturisi despre viața umană a lui Cristos, crucificarea, învierea, înălțarea, coborârea și a doua venire a Sa. Amin!

Starea rea a celor răi, însă, este că ei nu vin la Domnul ca să mănânce și să-L savureze pe Domnul (vezi Isaia 55:1-2, 6-7; 57:20-21). O, Doamne! Cei răi fac multe lucruri, dar ei nu vin să-L contacteze pe Domnul, să-L ia, să-L primească, să-L guste și să să-L savureze. În ochii lui Dumnezeu, nimic nu este mai rău decât aceasta (Ieremia 2:13).

Fie ca noi să ne oprim din a face lucruri pentru El și din lucrarea noastră și pur și simplu să să-L savurăm pe Domnul, iubindu-L cu prima dragoste și permițându-I să strălucească asupra noastră. Fie ca noi să venim la El să bem din El, chiar să mâncăm bunătatea Sa, lăsând sufletul nostru să se desfăteze de grăsimea Sa.

Fie ca noi să-L căutăm pe Domnul cât timp se poate găsi, să-L chemăm cât timp este aproape și să părăsim orice cale rea sau gânduri rele pe măsură ce ne întoarcem la Iehova!

Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru Domnul și în viața de biserică, dar țelul nostru principal este să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, să-L iubim cu prima dragoste și-L lăsăm să strălucească asupra noastră, căci în acest fel devenim și ținem mărturia lui Isus.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în orice fel și în toate lucrurile, ca să ne putem recâștiga dragostea dintâi. Te iubim, Doamne Isuse, și Îți dăm cea mai bună dragoste a noastră. O, Doamne, venim la Tine cu dragoste pentru a Te savura astăzi ca pom al vieții. Fie ca Tu să devii viața și sursa noastră de viață în toate lucrurile astăzi. Fie ca viața Ta să strălucească în noi și să expună orice întuneric și păcat! Vrem să ne mărturisim păcatele și să rămânem în lumină, așa cum Tu ești în lumină. O, Doamne Isuse, strălucește în noi și strălucește prin noi! Fie ca noi să fim cei care țin mărturia lui Isus, permițându-I lui Cristos să strălucească prin ei în toate lucrurile, atât personal, cât și corporativ! Amin, Doamne, vrem să biruim părăsirea dragostei dintâi, să menținem mâncatul lui Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul! Aleluia, suntem mărturia lui Isus, expresia corporativă a lui Cristos pe care Îl mâncăm ca pom al vieții și pe care Îl iubim cu dragostea dintâi!