Experimentăm pe Cristos

Cristos ține mesagerii strălucitori ai bisericilor și Cuvântul Său este o sabie ascuțită

31/07/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Minunatul nostru Cristos este Cel care-i ține pe mesagerii strălucitori ai bisericilor în mâna Sa, are o sabie ascuțită cu două tăișuri care iese din gura Sa (care este cuvântul Său, vorbirea Sa prezentă), are o față care strălucește precum soarele strălucește în puterea sa, El este Cel dintâi și Cel de pe Urmă, asigurându-se că Își va termina lucrarea și are cheia morții și a Hadesului. O, ce Cristos minunat avem!

Amin, Doamne, Te lăudăm și ne închinăm Ție! Venim la Tine să Te cunoaștem, să Te savurăm și să ne împărtășim din bogățiile Tale astăzi! Ne dăm Ție, dragă Doamne. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Fă-ne mesagerii strălucitori din biserici astăzi! Fă-ne cei cărora și prin care Tu poți vorbi astăzi. Intensifică mântuirea Ta organică în noi, astfel încât să putem deveni biruitorii Tăi, cei care cooperează cu Tine până la capăt pentru a duce la îndeplinire economia Ta și a termina această epocă! Amin!

Săptămâna aceasta am savurat într-un mod rugativ faptul că Cristos, ca Fiu al Omului, umblă prin mijlocul lampadarelor de aur. Pentru a vedea viziunea unui astfel de Cristos, trebuie să fim mesagerii biruitori ai Domnului astăzi. Trebuie să fim în duhul nostru și să rămânem pe terenul bisericii, ca și participanți la necazul, împărăția și răbdarea în Isus.

Minunatul nostru Cristos de astăzi este Fiul Omului care umblă în mijlocul lampadarelor de aur și cu toții trebuie să vedem o viziune despre cine este El și ce face astăzi. El este îmbrăcat cu o haină care ajunge până la picioare și este încins la piept cu un brâu de aur. Foarte misterios. El este Fiul Omului în umanitatea Sa și este întărit cu dragoste în divinitatea Sa.

El îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa pentru a le face să se simtă plăcute, fericite și confortabile; El face acest lucru prin vorbirea Sa ca Duh și prin tăierea fitilurilor lămpilor pentru ca ele să strălucească mai tare.

Cristos hrănește, de asemenea, bisericile în divinitatea Sa cu dragostea Sa divină; El hrănește bisericile cu Sine Însuși ca fiind Cristosul atotinclusiv în slujba Sa completă în trei stadii, astfel încât noi să putem crește în viață spre maturitate și să fim produși ca biruitori ai Săi.

Dacă citim Apocalipsa, capitolul 1, vedem că Cristos are un caracter străvechi ceresc (reprezentat de părul și capul Său fiind albe ca lâna albă, ca zăpada) și cei șapte ochi ai Săi sunt ca o flacără de foc pentru a privi, observa, cerceta, judeca și infuza. Extraordinar, ce Cristos!

Picioarele Lui sunt ca arama strălucitoare, semnificând că umblarea Sa perfectă și luminoasă Îl califică să exercite judecata divină. Vocea Lui este ca sunetul multor ape, sunetul vocii Dumnezeului atotputernic în seriozitatea și solemnitatea sa. Ce Cristos extraordinar!

Cristos este Cel care-i ține pe mesagerii strălucitori ai bisericilor: noi aspirăm să fim mesagerii Domnului astăzi!

În Apocalipsa 1:16 și 20 vedem că Cristos, ca Fiu al Omului, Cel care umblă prin mijlocul lampadarelor de aur, este Cel care-i ține pe mesagerii strălucitori ai bisericilor. El ține șapte stele în mână; aceste șapte stele sunt mesagerii bisericilor.

Strict vorbind, Domnul nu vorbește întregii biserici, căci mulți dintre cei din biserici nu au urechi să audă ce vorbește Duhul bisericilor. Domnul, ca Duh, vorbește mesagerilor din biserici; trebuie să existe niște mesageri strălucitori în biserici, aceia care au urechi să audă ce vorbește Duhul bisericilor.

Este foarte interesant că nu se spune că Duhul vorbește prezbiterilor din biserici sau sfinților care slujesc; mesagerii strălucitori, stelele din biserici, sunt destinatarii. Astăzi, în bisericile locale, Domnul are niște prezbiteri, niște frați conducători, iar aceștia pot și ar trebui să fie mesagerii din biserici.

Este bine ca să aspirăm să fim mesageri strălucitori ai Domnului în biserici, cei care aud mesajul proaspăt al Domnului și cooperează cu El. Mesagerii sunt cei spirituali din biserici care poartă responsabilitatea mărturiei lui Isus. Ei sunt ca stelele, deci sunt de natură cerească și se află într-o poziție cerească.

Întrucât trăim în noaptea întunecată, chiar cea mai întunecată parte a nopții de dinaintea venirii Domnului, iar biserica este atât de degradată în jurul nostru, trebuie să existe strălucire atât a bisericilor în mod corporativ, cât și a mesagerilor individuali.

Bisericile trebuie să strălucească precum lampadarele, iar Cristos, ca Fiu al Omului, umblă în mijlocul lampadarelor pentru a îngriji cu drag și hrăni bisericile pentru a le intensifica strălucirea. Mesagerii strălucitori din biserici trebuie, de asemenea, să strălucească; noi toți trebuie să fim cei care poartă responsabilitatea mărturiei lui Isus.

Suntem de natură cerească și într-o poziție cerească și trebuie să purtăm responsabilitatea pentru mărturia Domnului pe pământ astăzi, oriunde ne-a așezat Domnul. Cei conducători sunt în mâna dreaptă a Domnului, căci El îi ține ca niște stele; noi vrem să fim mesagerii strălucitori, mesagerii care strălucesc, care sunt în mâna dreaptă a Domnului.

Fie ca noi să aspirăm să fim astfel de oameni astăzi. Fie ca noi să nu avem ambiția de a fi prezbiteri, ci mai degrabă să avem aspirația de a fi cei strălucitori, mesagerii strălucitori din biserici.

Mesagerii, care sunt de natură cerească și într-o poziție cerească precum stelele, sunt cei care au un mesaj proaspăt de la Domnul către poporul Său (Apocalipsa 2:1). Deoarece cei conducători sunt în mâna Sa dreaptă, nu trebuie ca ei să se retragă; Cristos Își asumă cu adevărat responsabilitatea pentru mărturia Sa. Cristos o face în noi și prin noi; noi cooperăm, iar El lucrează.

Doamne Isuse, Te lăudăm că ești Cel care-i ține pe mesagerii strălucitori ai bisericilor. Aspirăm să fim astfel de mesageri strălucitori astăzi. Ne deschidem Ție. Ne deschidem către vorbirea Ta. Luminează-ne. Strălucește asupra noastră. Expune-ne. Expune orice nu se potrivește cu Tine. Îndepărtează de la noi orice lucru cu care Tu nu ești de acord. Fie ca noi să avem urechi să auzim ce vorbește Duhul bisericilor. Amin, Doamne, fă-ne cei strălucitori în mâna Ta astăzi. Fie ca noi să ne dăm seama că suntem de natură cerească și într-o poziție cerească astăzi. Amin, Doamne, chiar în noaptea întunecată a degradării bisericii, fie ca noi să strălucim atât personal, ca mesageri strălucitori, cât și corporativ, ca biserici locale! Aspirăm să fim cei strălucitori ai Domnului, cei care primesc strălucirea Domnului și care Îi permit Domnului să strălucească prin ei! Amin, Doamne, dorim să fim o stea strălucitoare astăzi! Slavă Domnului, Cristos îi ține în mâna Sa dreaptă pe mesagerii strălucitori ai bisericilor!

Din gura lui Cristos iese o sabie ascuțită cu două tăișuri: Cuvântul Său discerne, judecă și ucide orice este negativ

În Apocalipsa 1:16, ni se spune că din gura lui Cristos iese o sabie ascuțită cu două tăișuri; conform cu Evrei 4:12, acesta este cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și pătrunde până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și poate discerne gândurile și intențiile inimii.

Astăzi Domnul ne vorbește cuvântul Său, iar cuvântul Său este ca o sabie cu două tăișuri. Pe măsură ce citim și ne rugăm, ne rugăm și citim asupra cuvântului, pe măsură ce asimilăm cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri, cuvântul devine sabia Duhului pentru a ucide adversarul și a ucide vrăjmașul.

Pe de o parte, cuvântul Domnului este plin de har și primim viață și provizia de viață din vorbirea Domnului, căci cuvintele Lui sunt duh și sunt viață (Ioan 6:63). Pe de altă parte, cuvintele Lui sunt ca o sabie ascuțită cu două tăișuri pentru a trata persoanele și lucrurile negative.

Cristos tratează orice este negativ prin vorbirea Sa, prin sabia ascuțită cu două tăișuri a cuvântului Său. El tratează orice este negativ din noi prin vorbirea Sa. Noi, cei care credem în Cristos, suntem astăzi sub vorbirea Domnului. Savurăm rezerva și încurajarea Lui prin cuvântul Său. În același timp, experimentăm judecata Lui prin vorbirea Lui.

Cu toții putem mărturisi că uneori ne îndepărtăm de Domnul, facem greșeli și păcătuim; când ne întoarcem la Domnul și primim vorbirea Lui, orice este negativ în noi este judecat de Domnul.

Cuvântul Domnului ne alimentează și judecă orice este negativ în noi. Vorbirea Lui de astăzi este un fel de judecată; cu cât Domnul ne vorbește mai mult, cu atât suntem mai expuși și judecați și, în același timp, suntem aprovizionați și hrăniți.

Domnul mai întâi expune, judecă prin iluminare și îndepărtează lucrurile negative, apoi aprovizionează. Fiecare cuvânt care iese din gura Domnului în bisericile de astăzi este ca un cuțit ascuțit care ne judecă. Cuvintele Domnului ne străpung ființa și, dacă ne deschidem Domnului, sufletul nostru este despărțit de duhul nostru.

Trăim atât de mult în sufletul nostru încât credem că suntem bine, dar de fapt suntem sufletești și chiar carnali. Poate că avem chiar o cultură a vieții de biserică, o cultură creștină, în care suntem stabiliți, dar nu-L trăim pe Cristos. Așadar, avem nevoie de vorbirea Domnului.

Avem o mulțime de opinii și, cu cât știm mai multe despre una sau alta, cu atât suntem mai înclinați spre păreri. Când ne adunăm, în loc să Îl împărțim pe Cristos unii altora, ne exprimăm propriile opinii și sentimente.

Dar când Domnul strălucește asupra noastră și auzim vorbirea Domnului, când noi, ca mesageri strălucitori ai Domnului în biserici, ne deschidem vorbirii Sale, suntem străpunși, sufletul nostru este despărțit de duhul nostru și ne vom alege duhul, renegând sinele și viața sufletească. Cât de mult avem nevoie de strălucirea Lui!

Cât de mult avem nevoie de cuvântul Său pătrunzător, de cuvântul Său care este ca o sabie ascuțită cu două tăișuri! De aceea trebuie să ne așezăm sub auzirea credinței pentru a avea o vorbire proaspătă a Lui. Nu trebuie doar să citim Biblia personal, ci și să fim prezenți la întâlnirile bisericii pentru a atinge ceva din ceea ce Domnul vorbește în Trupul Său.

Când El ne vorbește, cuvintele Sale sunt pătrunzătoare, pătrund în ființa noastră, despărțind sufletul nostru de duhul nostru și discernând intențiile inimii noastre.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție în cuvântul Tău. Fie ca noi să Te experimentăm și să Te savurăm ca fiind Cel care ne vorbește astăzi. Fie ca cuvântul Tău să fie viu și lucrător în noi. Lucrează în noi prin cuvântul Tău. Ai o cale, Doamne, să discerni sufletul nostru de duhul nostru în ființa noastră. Judecă în noi orice este negativ. Ucide dușmanul din noi. Tratează orice este negativ în ființa noastră, astfel încât să putem fi în duhul nostru, nu mai trăind în suflet sau conform cărnii. O, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău și spunem Amin vorbirii Tale. Fă-ne mesagerii strălucitori din bisericile de astăzi care savurează vorbirea Ta vie. Fie ca cuvintele pe care le auzim de la Tine să ne pătrundă în ființa noastră pentru a ne despărți sufletul de duhul nostru. Fie ca cuvântul Tău să lucreze în noi pentru a discerne intențiile inimii noastre și să ne facă să fim în duhul nostru una cu Tine! O, Doamne, ucide vrăjmașul din noi prin vorbirea Ta. Ai o cale să ne tai în bucăți opiniile și orice vrăjmaș care este în noi.

Fața lui Cristos strălucește ca soarele, El este Cel dintâi și Cel de pe urmă și El are cheile morții și ale Hadesului

Conform cu Apocalipsa 1:16, fața lui Cristos strălucește precum soarele strălucește în puterea sa (Daniel 10:6).

În Cântarea Cântărilor 5:10 și 13 ni se spune că fața lui Cristos apare frumoasă pentru aprecierea Lui de către cel care Îl caută. În Epistole, putem privi fața Domnului și putem vedea gloria lui Dumnezeu și Îl putem reflecta în gloria Sa (2 Corinteni 4:6; 3:18). O, este atât de bine să privim fața Domnului și să fim infuzați cu El, chiar să-L avem infuzat în ființa noastră astăzi!

Dar aici, în Apocalipsa 1, vedem că fața Domnului strălucește așa cum soarele strălucește în puterea sa; aceasta este judecata, iluminarea pentru a aduce împărăția (Apocalipsa 1:16c; 10:1; Matei 17:2; comp. cu Maleahi 4:2; Judecători 5:31; Matei 13:43).

Pentru ca El să aducă împărăția, fața Lui strălucește și El va aduce împărăția pe pământ în curând! Când era pe pământ, pe muntele schimbării la față, fața Lui a strălucit ca soarele; aceasta a fost manifestarea temporară a împărăției în El.

Dar în Apocalipsa, fața Sa strălucește ca soarele pentru a aduce împărăția Domnului! Slavă Domnului, când Cristos va veni să ia în stăpânire pământul pentru împărăție, fața Lui va fi ca soarele (Apocalipsa 10:1). Amin!

În Apocalipsa 1:17-18, vedem că Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă; El ne asigură că nu-Și va lăsa niciodată lucrarea neterminată. El va termina ceea ce a început. Ceea ce a început în noi, mântuirea noastră organică, El o va duce la finalizare.

El este Cel Viu pentru biserici, ca expresie a Trupului Său, ca să fim vii, proaspeți și puternici. Pe măsură ce savurăm această Persoană vie, El ne va face vii așa cum El este viu.

Mai mult, Cristos are cheile morții și ale Hadesului. Moartea este un colector, iar Hadesul este un păzitor, dar Cristos a anulat moartea pe cruce și a biruit Hadesul în învierea Sa (2 Timotei 1:10; Fapte 2:24).

Atâta timp cât Îi dăm Domnului terenul, oportunitatea și calea de a Se mișca și acționa printre noi, exersând renegarea sinelui, luarea crucii și pierderea vieții sufletești, moartea și Hadesul vor fi sub controlul Lui (Matei 16:18, 21-26).

Astăzi, în viața de biserică, vrem să fim cei care Îi dăm Domnului terenul în ființa noastră în orice fel posibil.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Cel dintâi și Cel de pe urmă. Aleluia, suntem siguri că Cristos nu-Și va lăsa niciodată lucrarea neterminată, căci El va duce la finalizare ceea ce a început în noi. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ești Cel Viu, pentru ca noi, cei din biserici, să putem fi expresia Ta vie pe pământ! Trăiește în noi, Doamne, și fă-ne vii așa cum trăiești Tu! Slavă Domnului, fața lui Cristos strălucește așa cum strălucește soarele în puterea sa, căci El va aduce împărăția Sa! Amin, Doamne, vie împărăția Ta și facă-se voia Ta! Judecă prin iluminare orice lucru din noi care trebuie judecat și adu împărăția Ta în ființa noastră și în viața de biserică de astăzi. Aleluia, Cristos are cheile morții și ale Hadesului! Amin, Doamne, Te lăudăm! Tu ai anulat moartea pe cruce. Tu ai biruit Hadesul în învierea Ta. Îți dăm terenul în ființa noastră. Mișcă-Te și acționează printre noi. Ai Tu calea Ta de a birui orice moarte din ființa noastră și din viața de biserică de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Holds the Bright Messengers of the Churches and His Word is a Sharp Sword, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne deschidem celor șapte ochi ai Domnului care ne cercetează, ne judecă și ne infuzează prin vorbirea Sa

30/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În Apocalipsa 1 avem o viziune a lui Cristos, iar detaliile pe care le vedem cu privire la El sunt uimitoare; caracterul Său ceresc străvechi este denotat de fața și părul Său alb, cei șapte ochi ai Săi sunt ca o flacără de foc pentru a privi, a observa, a cerceta și a judeca prin iluminare, picioarele Lui sunt ca arama strălucitoare, semnificând umblarea Sa perfectă și luminoasă, calificându-L să exercite judecata pină, iar vocea Lui este ca sunetul multor ape în seriozitate și solemnitate! Ce Cristos minunat avem!

Doamne Isuse, dă-ne să vedem o viziune a ceea ce Tu ești pentru noi astăzi. Fie ca noi să nu fim limitați în viziunea și savurarea noastră din Cristos. Fie ca noi să ne dăm seama și să savurăm caracterul Tău ceresc străvechi. Fie ca noi să ne deschidem celor șapte ochi ai Tăi pentru a ne cerceta, a ne observa, a ne privi, a ne judeca prin iluminare și a ne infuza! Amin, Doamne, ai Tu o cale în ființa noastră. Vorbește-ne și trezește-ne cu vocea Ta solemnă! Amin!

Pe de o parte, Cristos ca Dumnezeu este întotdeauna același, neschimbându-se niciodată și neavând nevoie să se schimbe sau să facă ceva pentru a Se perfecționa. Pe de altă parte, El este atotinclusiv și, în funcție de nevoie și de ceea ce Dumnezeu vrea să facă, El are multe aspecte și ni se prezintă într-un mod particular.

Pentru nevoia de restaurare și creație ulterioară din Geneza 1, îl vedem pe Dumnezeu într-un mod particular – Dumnezeu Tatăl fiind sursa și Creatorul, Cristos fiind mijlocul creației lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu plutind peste suprafața apelor. Aceasta este la începutul Bibliei.

Apoi, la sfârșitul Bibliei, îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în Cristos ca lampă în Noul Ierusalim, strălucind în întregul univers prin umanitatea răscumpărată și transformată ca difuzor (zidurile cetății), iar Duhul și mireasa fiind una.

Acesta este același Dumnezeu, dar El a trecut printr-un proces în economia Sa, a devenit ceva, a acumulat și a realizat ceva, iar acum El este un Dumnezeu Triunic procesat și finalizat. Ce Dumnezeu avem! Cristosul nostru este atât de minunat! El este atât de glorios! El este atât de prețios!

În cartea Apocalipsa, în special, vedem multe aspecte ale lui Cristos care nu se văd nicăieri în Biblie. În Evanghelii vedem un Cristos minunat, blând, bun și suferind, dar în Apocalipsa, Cristos pare a fi destul de feroce, arzător, strălucitor, judecător și pătrunzător, chiar luptător.

În Apocalipsa, îl vedem pe Cristos pe tron administrând întregul univers prin intermediul celor șapte lămpi de foc dinaintea tronului, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Dacă ne deschidem către Domnul și ne exersăm duhul pentru a citi cu rugăciune cuvântul Său, El are o cale de a ne infuza cu ceea ce este El astăzi și chiar acum pentru împlinirea economiei Sale.

Să vedem caracterul ceresc străvechi a lui Cristos și să ne deschidem către cei șapte ochi ai Domnului pentru privire, observare, cercetare, judecare prin iluminare și infuzare

În Apocalipsa 1:14-15 vedem o viziune a lui Cristos diferită de oricare alta din Noul Testament. În Evanghelii, El obișnuia să fie un om smerit, blând, umil, un om al suferinței și foarte plin de grijă și de compasiune. Apostolul Ioan și-a sprijinit capul pe pieptul Domnului, fiind îngrijit și iubit de El.

Dar în Apocalipsa 1, capul și părul Domnului erau albe ca lâna albă, ca zăpada. Ce semnifică aceasta? În Cântarea Cântărilor 5:11 vedem că El are părul negru, semnificând puterea Lui veșnică.

Aici, însă, în Apocalipsa 1, El are părul alb, semnificând caracterul Său ceresc străvechi (vezi Iov 5:10). Aceasta nu înseamnă că El este bătrân; mai degrabă, capul și părul Lui erau albe ca lâna albă. Lâna albă izvorăște din natura vieții, iar zăpada albă coboară din cer, din ceruri. Acest lucru este semnificativ.

Culoarea naturii lui Cristos este albă; caracterul Său ceresc străvechi este din natura Lui. Așa cum zăpada este albă pentru că vine din ceruri, tot așa natura lui Cristos este pură, albă și cerească, nefiind pătată cu nimic pământesc.

Lâna albă, atât în Apocalipsa 1:14, cât și în Daniel 7:9, semnifică faptul că caracterul Său străvechi este din natura Lui – nu din faptul că este bătrân, iar zăpada albă semnifică faptul că caracterul Său străvechi este ceresc, nu pământesc. Extraordinar!

Caracterul ceresc străvechi a Domnului este descris prin capul și părul Său albe ca lâna albă, ca zăpada. Nu putem decât să-L lăudăm pentru ceea ce este!

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru vechimea Ta cerească! Amin, capul și părul lui Cristos sunt albe ca lâna albă, ca zăpada! Fie ca noi să Te vedem, Doamne dragă, așa cum ești Tu pentru noi astăzi. Fie ca noi să ne dăm seama de natura Ta cerească și să apreciem caracterul Tău ceresc străvechi! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție. Tu ești pur, ceresc și curat, nefiind întinat sau pătat de nimic din lucrurile pământești. Fă-ne la fel cum ești Tu, cerești, curați și puri! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi!

Al doilea aspect al lui Cristos din Apocalipsa 1:14 este că ochii Lui erau ca o flacără de foc. În Cântarea Cântărilor 5:12, ochii lui Cristos sunt ca niște porumbei pentru exprimarea dragostei Sale. În Evanghelii, El a fost bun și blând, iar ceilalți nu au fost amenințați, ci mai degrabă îngrijiți de faptul că El era cu ei.

Însă în Apocalipsa 1:14, ochii Domnului erau șapte, ca o flacără de foc; aceasta este pentru a privi, a observa, a cerceta, a judeca prin iluminare și a infuza (Apocalipsa 5:6; Daniel 10:6).

Cristos observă și cercetează pentru a putea exercita judecata prin iluminare. Chiar acum, Cristos are șapte ochi ca o flacără de foc și nimic nu scapă vederii Sale. Șapte este numărul împlinirii în lucrarea lui Dumnezeu; cei șapte ochi ai lui Cristos sunt pentru lucrarea lui Dumnezeu, pentru lucrarea Sa.

Mai târziu, în Apocalipsa 5:6, vedem că cei șapte ochi ai lui Cristos sunt șapte lămpi de foc, cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, arzând înaintea tronului.

Cristos este pe tron și, ca Duh, este intensificat de șapte ori, fiind chiar ca flăcări de foc care aleargă înainte și înapoi pentru a îndeplini economia lui Dumnezeu și a îndeplini administrația lui Dumnezeu.

În special în ceea ce ne privește pe noi, cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu sunt trimise pe tot pământul pentru lucrarea lui Dumnezeu pe pământ, iar Domnul ne privește cu cei șapte ochi ai Săi pentru a-Și îndeplini economia în noi și prin noi.

Când venim la Domnul în cuvântul Său, când suntem în întâlnirile bisericii și ne deschidem Domnului, Cristos cu cei șapte ochi ai Săi ne privește, ne observă, ne cercetează, ne judecă prin iluminare și infuzare.

Putem mărturisi că, mai ales în viața noastră de zi cu zi, când vorbim cu soțul/soția noastră și suntem pe cale să ne certăm sau să ne ridicăm vocea, cei șapte ochi ai Domnului strălucesc asupra noastră și ne luminează, ne judecă și ne opresc să facem acest lucru. De multe ori Domnul vine la noi cu ochii Săi pătrunzători și în flăcări.

Putem conversa cu colegii sau vecinii noștri de muncă și, dintr-o dată, avem o strălucire interioară, un sentiment că ar trebui să ne oprim din vorbit și să nu ne implicăm. Putem ascunde ceva de soțul/soția noastră sau de managerul nostru, iar Domnul vine cu cei șapte ochi ai Săi, pătrunzând în ființa noastră și expunându-ne adevărata stare.

Este posibil să avem sentimente negative față de unii dintre sfinții care ne-au spus sau care ne-au făcut ceva; pe măsură ce ne deschidem Domnului în cuvântul Său, El strălucește asupra noastră, străpunge sentimentele și emoțiile noastre rănite și judecă ce trebuie judecat și apoi ne infuzează cu ceea ce este El.

Pe partea negativă, suntem judecați prin iluminare, căci cei șapte ochi ai Domnului străpung, iar pe partea pozitivă, suntem infuzați cu mai mult din Cristos pentru lucrarea și economia Sa.

Putem mărturisi că am avut această experiență de multe ori; este posibil să ne certăm cu alții sau să spunem ceva negativ cuiva, în special celor apropiați, dar ochii strălucitori ai Domnului erau ațintiți asupra noastră și nu puteam continua să vorbim. Strălucirea Domnului ne oprește gura.

Ochii Domnului, fiind ca o flacără de foc, sunt în principal pentru judecata Sa (Daniel 7:9-10; Apocalipsa 2:18; 19:11-12). Pe măsură ce ne deschidem către El și spunem Amin vorbirii Sale, fără a ne certa cu strălucirea Sa interioară, multe lucruri negative din noi sunt curățate și judecate, iar Domnul are o cale de a ne infuza cu Sine Însuși.

Tuturor ne place să primim infuzarea Lui, dar înainte ca El să ne poată infuza, El arde și judecă prin iluminare. Adevărata noastră stare este expusă atunci când Domnul strălucește asupra noastră.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către cei șapte ochi ai Săi și să-I permitem să ne privească, să ne observe, să ne cerceteze, să ne judece prin iluminare și să ne infuzeze.

Doamne Isuse, ne deschidem strălucirii Tale astăzi. Îți mulțumim, Doamne, că ești Cel care ai șapte ochi ca o flacără de foc. O, Doamne, pur și simplu ne deschidem iluminării Tale. Fie ca să-Ți permitem să ne privești, să ne observi și să ne cercetezi. Cercetează-ne, o, Doamne, și cunoaște-ne inima. Strălucește asupra noastră, strălucește în noi și străpunge-ne cu cei șapte ochi ai Tăi. Ne deschidem privirii, observării și cercetării Tale. Ne deschidem judecății Tale prin iluminare. Amin, Doamne, ne deschidem infuzării Tale. Infuzează-ne cu ceea ce Tu ești astăzi. Îndeamnă-ne să fim fierbinți pentru Tine! O, Doamne, păstrează-ne sub strălucirea Ta! Îndepărtează de la noi, prin strălucire, orice nu se potrivește cu natura Ta sfântă! Câștigă în noi ceea ce cauți Tu. Purifică-ne. Curăță-ne. Infuzează-ne. Infuzează ceea ce ești Tu în ființa noastră. Fă-ne la fel cum ești Tu, sfinți și strălucitori! Amin, Doamne, fă-ne cetatea sfântă, Noul Ierusalim!

Umblarea perfectă și luminoasă a Domnului Îl califică să exercite judecata, iar vocea Lui este vocea Dumnezeului Atotputernic în seriozitatea și solemnitatea ei!

În Apocalipsa 1:15 vedem că picioarele Domnului erau ca o aramă strălucitoare, ca arsă într-un cuptor. Extraordinar!

Când era pe pământ, o femeie a venit și a plâns la picioarele Lui, spălându-I picioarele cu lacrimile ei și ștergându-le cu părul ei; El era atât de abordabil și drag. Dar aici, în Apocalipsa, vedem că picioarele Lui erau ca o aramă strălucitoare, ca arsă într-un cuptor. Aceasta semnifică faptul că umblarea Lui perfectă și luminoasă Îl califică să exercite judecata Sa(Ezechiel 1:7; Daniel 10:6).

Focul este pentru judecată (1 Corinteni 3:13; Evrei 6:8; 10:27). Dumnezeul nostru este un foc mistuitor (12:29). Tronul Lui este o flacără de foc, iar roțile lui sunt foc arzător și un râu de foc izvorăște și iese dinaintea Lui, așa cum se vede în Daniel 7:9-10. Toate acestea sunt pentru judecată.

Când Cristos era pe pământ, El a fost încercat și testat mai mult decât orice ființă umană; alții L-au persecutat, I-au pus întrebări și au vorbit lucruri rele despre El imediat după ce L-au lăudat, și El a fost înțeles greșit.

El a fost lepădat, vorbit de rău, judecat greșit și persecutat până la cel mai înalt grad. Umblarea Lui a fost testată și încercată și El a ieșit strălucind. Acum El are picioare ca arama strălucitoare.

În epoca bisericii, El ne infuzează cu însăși ființa Lui ori de câte ori Îl privim. Umblarea perfectă și luminoasă a lui Cristos Îl califică să exercite judecata Sa. Judecata începe din casa Lui; astăzi suntem sub cercetarea Domnului, judecând prin iluminare și infuzare, iar într-o zi El va judeca și lumea și toate lucrurile.

El este calificat. El a fost judecat, încercat și găsit vrednic, căci umblarea Lui a fost perfectă și luminoasă. Într-o zi, El va veni să stăpânească pământul judecându-l, iar picioarele Lui vor fi ca stâlpii de foc (Apocalipsa 10:1). Ce Cristos extraordinar avem!

Dacă ne deschidem judecății Sale astăzi, El ne va infuza și pe noi cu ceea ce este El pentru a ne face la fel ca El, iar umblarea noastră va fi, de asemenea, perfectă și luminoasă, căci El se va exprima prin noi și va trăi în noi.

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru umblarea Ta perfectă și luminoasă pe pământ. Te lăudăm pentru că trăiești conform lui Dumnezeu și manifești ceea ce este Dumnezeu altora. Amin, Doamne, umblarea Ta pământească și umblarea Ta zilnică au fost încercate și testate, iar Tu ești acum strălucitor! Te lăudăm, Doamne! Ne deschidem Ție! Acum ești calificat să exerciți judecata pină. Ne deschidem strălucirii, cercetării și judecății Tale. Strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău. Expune orice aspect al vieții noastre zilnice care nu se potrivește cu Tine. Ne deschidem, Doamne, și suntem de acord cu lumina Ta. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Fă-ne la fel cum ești Tine. Fie ca viața noastră zilnică să fie Cristos trăind în noi și exprimat prin noi. Amin!

În a doua parte a versetului 15 din Apocalipsa 1 vedem că vocea lui Cristos este ca vuietul multor ape (Apocalipsa 14:2). Acesta este un sunet tumultos, sunetul vocii Dumnezeului atotputernic (Ezechiel 1:24; 43:2) în seriozitatea și solemnitatea sa (comp. cu Apocalipsa 10:3).

În Evanghelii, vedem un Cristos a cărui voce este primitoare, bună și blândă față de noi, păcătoșii, și expunătoare față de cei care se cred îndreptățiți. În Epistole, auzim vocea Domnului și o ascultăm, și suntem întăriți, zidiți și perfecționați.

Dar în Apocalipsa, vocea Domnului este serioasă și solemnă, chiar ca sunetul vocii Dumnezeului Atotputernic. În experiența noastră de astăzi, de multe ori vocea Domnului este blândă și tandră, iar noi suntem îngrijiți cu drag de vorbirea Lui. Alteori, însă, vocea Domnului ne șochează ca un tunet. Vocea Lui este cea a Dumnezeului Atotputernic și suntem avertizați și treziți.

Trebuie să auzim vocea Domnului astăzi. Trebuie să fim sub vorbirea Sa. Trebuie să ne deschidem vorbirii Sale. El ne trezește. El ne face să nu mai dormim sau să rămânem într-o amorțeală de beție ca restul oamenilor din jurul nostru. Fie ca noi să ne deschidem Lui!

Doamne Isuse, ne deschidem vorbirii Tale astăzi. Îți mulțumim pentru vocea Ta blândă și dulce. Ne place să-Ți auzim vocea, căci vocea Ta este atât de frumoasă, atât de primitoare și atât de liniștitoare. Suntem îngrijiți cu drag de vorbirea Ta. O, Doamne, continuă să ne vorbești. Vorbește-ne chiar și atunci când vocea Ta este ca sunetul multor ape, sunetul vocii Dumnezeului atotputernic. Ai Tu o cale în noi, Doamne, prin vorbirea Ta. Fie ca noi să fim avertizați și treziți prin vorbirea Ta. Fie ca Tu să câștigi în noi ceea ce Tu cauți prin vorbirea Ta! Amin, Doamne, Te iubim și iubim vorbirea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Open to the Lord’s Seven Eyes for Searching, Judging, and Infusing by His Speaking, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos hrănește bisericile în divinitatea Sa pentru a produce biruitori pentru economia Sa

29/07/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos are grijă de biserici în divinitatea Sa cu dragostea Sa divină pentru a hrăni bisericile, căci El umblă printre biserici pentru a le cunoaște starea și le vorbește ca Duhul pentru a ajusta și umple lampadarele; Cristos hrănește bisericile în divinitatea Sa și le îngrijește cu drag în umanitatea Sa pentru a ne ajuta să creștem și să ne maturizăm în viața divină, pentru a fi biruitorii Săi și a împlini economia Sa.

Doamne Isuse, ne deschidem îngrijirii Tale cu drag și hrănirii Tale. Îngrijește-ne în umanitatea Ta pentru a ne face să ne simțim confortabil și plăcuți. Îndepărtează tot ceea ce nu este din Cristos, orice este negativ și orice împiedică strălucirea. Amin, Doamne, avem nevoie de hrănirea Ta! Hrănește-ne cu ceea ce ești Tu, astfel încât nevoia noastră să fie satisfăcută, să devenim biruitorii Tăi și să împlinim economia Ta eternă! Amin!

Slavă Domnului că este Fiul Omului care umblă în mijlocul lampadarelor de aur. El cunoaște situația noastră atât personal, cât și corporativ, atât ca creștini individuali, cât și ca biserici locale. El are grijă de noi cu dragoste.

El ne dăruiește rezerva de viață în ființa noastră. Dacă ne deschidem către El și Îl lăsăm să ne îngijească cu drag, El poate îndepărta orice este negativ din noi și poate adăuga mai mult din Sine în ființa noastră.

El este Cel care trăiește în vecii vecilor și trăiește ca să mijlocească pentru noi, chiar să aibă grijă de noi în veci. Cristos nu numai că trăiește, dar trăiește în vecii vecilor. El a murit o singură dată și a înviat o singură dată. După ce a înviat, El trăiește în vecii vecilor. Nu va mai muri, ci va trăi în vecii vecilor.

Cristos nu este doar glorificat cu gloria pe care o avea la Dumnezeu înainte de a fi lumea; El a fost învestit și mai mult cu umanitatea glorificată! Ce minunat! Cristos trăiește în acest fel nu doar pentru Sine, ci și pentru noi, căci El trăiește mereu ca să mijlocească pentru noi. El este chiar acum și apare continuu înaintea feței lui Dumnezeu ca să mijlocească pentru noi.

Pentru că El trăiește, și noi trăim (Ioan 14:19). El trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos. Trăim datorită Lui. El trăiește în vecii vecilor, iar noi trăim și noi într-un singur duh cu El. Trebuie doar să rămânem în prezența Lui, chiar să avem prezența Lui în duhul nostru tot timpul, și vom trăi, așa cum și El trăiește.

Slavă Domnului că El este Dumnezeul care trăiește în vecii vecilor; putem fi siguri de prezența Lui în duhul nostru tot timpul. Nimic nu ne întărește mai mult decât prezența sigură a Domnului; aceasta nu este un sentiment sau o imaginație și nici nu este o iluzie psihologică. El este cu noi. El este în noi.

El este Cel veșnic, Cel atotputernic, Cel care este sursa vieții și Cel care este în noi. Suntem uniți cu El ca un singur duh și, pentru că El trăiește, și noi trăim! Slavă Domnului!

Cristos are grijă de biserici în divinitatea Sa cu dragostea Sa divină: El hrănește bisericile pentru ca noi să creștem și să ne maturizăm în viață, pentru a fi biruitorii Lui și a împlini economia Sa eternă

Pe de o parte, Cristos, ca Fiu al Omului, ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa pentru a ne face să ne simțim confortabil, plăcuți și dulci; pe măsură ce face acest lucru, ne deschidem către El, iar El are o cale de a ne hrăni.

În Apocalipsa 1:13 vedem că Cristos are grijă de biserici în divinitatea Sa cu dragostea Sa divină, semnificată prin brâul de aur de pe pieptul Său, pentru a hrăni bisericile. Există un brâu de aur cu care Cristos, ca Fiu al Omului, este încins la pieptul Său; aceasta semnifică faptul că toată lucrarea este făcută, El are grijă de noi cu dragoste și, în grija Sa pentru noi, este întărit și energizat de divinitatea Sa.

Divinitatea lui Cristos este exercitată atunci când El are grijă de biserici. El trăiește întotdeauna pentru a mijloci și Se distribuie nouă pentru a ne hrăni și a ne face să creștem în viață.

Cristos nu este doar uman, ci și divin; El nu este doar Fiul Omului, ci și Fiul lui Dumnezeu. Ca Fiu al Omului, El îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa, făcându-le să se simtă confortabil și, de asemenea, ajustând lămpile pentru a le face potrivite.

Ca Fiu al lui Dumnezeu, El hrănește bisericile în divinitatea Sa pentru a produce biruitori care să-i îndeplinească economia eternă. Divinitatea lui Cristos, ca energie divină, hrănește bisericile în multe feluri.

Vedem acest lucru în cele șapte epistole către cele șapte biserici din Apocalipsa 2-3. Pe de o parte, Cristos, ca Duh, a vorbit pentru a expune problemele, defectele și neajunsurile din biserici; aceasta a fost îngrijirea Sa cu drag, căci El vrea să elimine orice este negativ și împiedică strălucirea lampadarelor.

Pe de altă parte, El S-a prezentat în multe aspecte diferite și minunate pentru ca bisericile locale să-L savureze, astfel încât să poată fi restabilite la intenția Sa inițială.

În umanitatea Sa, El face ca bisericile să se simtă confortabile și fericite și El înlătură, prin eliminarea lucrurilor rele, a lipsurilor, a eșecurilor și a defectelor menționate în cele șapte epistole către cele șapte biserici.

Pe de altă parte, Cristos hrănește bisericile în divinitatea Sa, în dragoste. El nu doar înlătură ceea ce este negativ prin strălucirea Sa; El le oferă bisericilor și bogățiile ființei Sale.

Cristos ne hrănește cu Sine Însuși ca Cristosul atotinclusiv în slujba Sa completă în trei stadii, astfel încât să putem crește în viața divină și să ne maturizăm în viață pentru a fi biruitorii Lui.

Ceea ce este El satisface fiecare nevoie a noastră. El ne dezvăluie pentru a vedea ce este El și ne hrănește cu bogățiile ființei Sale, chiar cu tot ceea ce este, are și a realizat El.

Pe măsură ce suntem hrăniți din belșug de Cristos cu ceea ce El este în întreaga Sa slujbă, creștem și ne maturizăm în viața divină pentru a fi biruitorii Săi și a împlini economia Sa eternă. Slavă Domnului!

De exemplu, în Apocalipsa 2:7, El hrănește biserica din Efes cu pomul vieții, care este în Paradisul lui Dumnezeu. Cristos este pomul vieții pentru ca sfinții biruitori să-L savureze, să se împărtășească din El și să fie constituiți cu El. Aceasta este atât o promisiune pentru viitor, în epoca împărăției și în veșnicie, cât și ceva ce ar trebui să facem astăzi.

Cristos hrănește bisericile dându-Se lor ca pom al vieții din care ei să ia parte, pentru ca sfinții să crească și să se maturizeze pentru a fi biruitorii Domnului, împlinind economia Sa eternă.

În fiecare biserică și în fiecare biserică, indiferent cât de profunde sunt degradarea și corupția, Domnul prezintă un aspect al ființei Sale pentru a hrăni biserica, chiar pentru a hrăni toți sfinții, pentru ca aceștia să crească în viață spre maturitate pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Cea de-a șaptea biserică, biserica din Laodiceea, Domnul o sfătuiește să cumpere aur, haine albe și alifie pentru ochi, ca să fie mântuită de degradarea ei în starea de căldicel (Apocalipsa 3:18). El promite că va cina cu cei care Îi deschid ușa (v. 20). Acesta este modul în care Cristos hrănește bisericile în divinitatea Sa.

În noi înșine, falimentăm și suntem degradați, așa că avem nevoie ca Domnul, ca Fiul Omului, să vină să ne îngrijească cu drag în umanitatea Sa și să ne hrănească în divinitatea Sa, pentru a putea merge mai departe cu Domnul.

Avem nevoie de El ca fiind aurul nostru adevărat, ca natura noastră divină, ca hainele noastre albe, ca dreptatea noastră trăită din noi și ca alifia pentru ochi, de Duhul ungerii care ne face să-L vedem pe Dumnezeu și scopul Său.

Fie ca noi să ne deschidem lucrării Domnului în divinitatea Sa pentru a hrăni bisericile în dragostea Sa. Fie ca noi să-L mâncăm, să-L bem și să fim hrăniți din belșug cu El, pentru a putea crește și a ne maturiza în viața Sa și a deveni biruitorii în intensificarea Sa înșeptită!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Fiul Omului care Te îngrijești de biserici, îngrijindu-le cu drag în umanitatea Ta și hrănindu-le în divinitatea Ta. Îți mulțumim, Doamne, că hrănești bisericile în divinitatea Ta, pentru ca noi să putem crește în viață spre maturitate și să fim biruitorii Tăi. Ne deschidem Ție, Doamne. Ne deschidem îngrijirii și hrănirii Tale. Ne deschidem pentru a Te savura, a ne împărtăși din bogățiile Tale și a fi hrăniți din belșug cu ceea ce ești Tu astăzi! Amin, Doamne, hrănește-ne astăzi! Fie ca să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv în slujba Sa completă în trei etape, astfel încât să putem crește spre maturitate și să devenim biruitori ai Domnului pentru împlinirea economiei Sale! Te iubim, Doamne! Ne deschidem Ție! Ne deschidem grijii Tale pentru biserici în divinitatea Ta cu dragostea Ta divină. Te luăm ca pom al vieții; ne împărtășim din Tine ca viață și sursă de viață a noastră, astfel încât să putem trăi datorită Ție. Deschidem ușa inimii noastre: intră, Doamne, și ospătează-te cu noi! Fă-ne sfinții Tăi biruitori în biserici astăzi!

Să fim în biserici și să ne deschidem îngrijirii cu drag și hrănirii Domnului

Domnul Isus revelat în Apocalipsa 1 și 2 este Fiul Omului care umblă în mijlocul bisericilor locale, cunoscând situația fiecăreia și îngrijind cu drag și hrănind bisericile.

El este Cristosul umblător; El ajunge să cunoască starea fiecărei biserici. El este, de asemenea, Cristosul vorbitor și El ajustează și umple lampadarele cu ulei proaspăt, rezerva Duhului (Apocalipsa 2:1, 7).

Pentru ca noi să participăm la lucrarea Lui și să savurăm grija Sa, trebuie să fim în biserici. Slavă Domnului că suntem în bisericile locale din recâștigarea Domnului sub bogata grijă a lui Cristos ca Fiu al Omului, dragul nostru Mare Preot!

El este Marele nostru Preot și este ușor atins în umanitatea Sa de simțul slăbiciunilor noastre (Evrei 4:15). Pe măsură ce venim la El sau El vine la noi, El vede starea ființei noastre și starea bisericii și este atins; Se îndură de noi, ne vorbește și ne expune situația în care ne aflăm.

El simpatizează cu slăbiciunea noastră, căci El a fost ispitit în toate privințele la fel ca noi. Ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa; face acest lucru prin însăși prezența Sa, căci prezența Sa ne face să ne simțim confortabil, dulci și plăcuți.

Pe măsură ce ne îngrijește cu drag, El expune și îndepărtează, prin eliminare, toate lucrurile negative. Noi spunem pur și simplu amin strălucirii Sale, iar El face toată lucrarea în noi; El elimină și îndepărtează ceea ce împiedică strălucirea. Apoi, El ne hrănește.

O, pe măsură ce ne simțim confortabil și plăcuți în prezența Lui, Domnul are o cale de a ne distribui ceva din Sine Însuși. El ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa pentru a ne face potriviți, astfel încât să putem fi fericiți, plăcuți și confortabili.

El ne hrănește în divinitatea Sa, astfel încât să putem crește și să ne maturizăm în viața divină, pentru a fi biruitorii Săi și a împlini economia Sa eternă.

Iubim îngrijirea cu drag a Domnului; El ne îngrijește cu drag prin însăși prezența Sa, așa cum un copil este îngrijit cu drag de prezența mamei sale. Pe măsură ce ne îngrijește cu drag, ne deschidem către El.

Îi permitem să-Și facă domiciliul în inima noastră. Îl lăsăm să expună ceea ce este negativ și Îl lăsăm să înlăture ceea ce împiedică strălucirea. Slavă Domnului că, pe măsură ce rămânem în prezența Domnului, ne aflăm într-o atmosferă de tandrețe și căldură, căci ființa noastră este îngrijită cu drag.

Pe măsură ce ne îngrijește cu drag, El ne și hrănește, adăugându-ne mai mult din Sine și dezvăluind un aspect al Său care ne-ar hrăni și ne-ar face să avansăm în Domnul. Experimentăm acest lucru atât personal, cât și corporativ; în special, experimentăm îngrijirea cu drag a și hrănirea Lui în cadrul întâlnirilor bisericilor locale.

Experimentăm o bună părtășie cu Domnul personal, pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și savurăm ceva din Cristos atunci când ne adunăm cu familia și avem părtășie în propria noastră casă. Dar savurăm și mai mult îngrijirea cu drag a și hrănirea din partea Domnului atunci când ne adunăm cu sfinții în întâlnirile bisericii!

Pe măsură ce venim împreună în prezența Domnului, savurăm odihna, mângâierea, vindecarea, curățirea și încurajarea Lui. În atmosfera prezenței Sale, suntem curățiți, suntem mângâiați, suntem vindecați și suntem încurajați.

De atâtea ori, pur și simplu am ajuns la întâlnire și ne-am deschis puțin Domnului, iar El ne-a îngrijit cu drag și ne-a hrănit, făcându-ne să ne simțim plăcuți și hrănindu-ne cu bogățiile ființei Sale! Prin hrănirea pe care o primim de la Domnul, savurăm provizia de viață în interior. Prin îngrijirea cu drag a oferită de Domnul, experimentăm atmosfera mângâietoare și liniștitoare în exterior.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să savurăm îngrijirea cu drag și hrănirea Sa în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică. Fie ca pur și simplu să ne deschidem și să-L lăsăm să ne îngrijească cu drag și să ne hrănească, astfel încât să putem crește spre maturitate și să devenim biruitorii Domnului, pentru a împlini economia Sa eternă.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție astăzi. Ne deschidem îngrijirii și hrănirii Tale. Îți mulțumim că ești Fiul Omului care umblă în mijlocul bisericilor locale astăzi. Îți mulțumim că ești Cristosul umblător care ajunge să cunoască starea fiecărei biserici și chiar starea fiecărui credincios în Cristos. Amin, Doamne, Tu ești Duhul vorbitor care aranjează și umple lampadarele cu ulei proaspăt, rezerva Duhului. Ne deschidem îngrijirii Tale în umanitatea Ta și hrănirii Tale în divinitatea Ta. Aleluia, prin îngrijirea cu drag a Domnului experimentăm atmosfera liniștitoare și reconfortantă în exterior! Slavă Domnului, prin hrănirea Domnului savurăm rezerva de viață în interior. Amin, Doamne, păstrează-ne în bisericile locale, savurându-L și experimentându-L pe Cristos ca Fiu al Omului care îngrijește cu drag și hrănește bisericile. Înaintează în noi. Înaintează printre noi. Păstrează-ne deschiși Ție atât personal, cât și corporativ. O, Doamne, fie ca Tu să câștigi biruitorii din biserici de care Tu ai nevoie pentru împlinirea scopului Tău!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Nourishes the Churches in His Divinity to Produce Overcomers for His Economy, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa și ajustează lămpile pentru a le menține strălucitoare

28/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristos, ca Fiu al Omului, este Marele Preot care umblă printre lampadarele de aur (bisericile locale) pentru a îngriji cu drag bisericile în umanitatea Sa și a le hrăni în divinitatea Sa; El ajustează lămpile, adaugă uleiul și retează mucul lămpilor pentru a le face potrivite.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție ca Mare Preot al nostru. Îți mulțumim că ești Fiul Omului care umblă printre bisericile locale pentru a vedea situația din fiecare biserică. Îți mulțumim că ne observi, ne privești și ai grijă de noi. Ai o cale, Doamne, să elimini ceea ce este negativ și natural printre noi. Îndepărtează orice împiedică strălucirea. Adaugă mai mult din Tine însuți ca ulei la lămpi, chiar la toți sfinții, pentru ca noi să putem străluci mai tare cu Tine ca lumină! Amin!

Fie ca Domnul să ne dea harul și îndurarea Sa pentru ca noi să-L vedem pe Cristos ca Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur. Fie ca noi să avem un duh exersat pentru a fi mesagerii de astăzi, sfinții biruitori care aud ceea ce Duhul vorbește bisericilor și care Îl văd pe Cristos în lucrarea Sa cerească, îngrijindu-se de biserici.

Pe de o parte, trebuie să fim în duh, căci revelația lui Cristos este în duhul nostru. Pe de altă parte, trebuie să fim pe terenul autentic al unității, căci numai atunci când suntem în bisericile locale potrivite putem primi o viziune a lui Cristos.

Aceasta înseamnă că ar trebui să fim întotdeauna una, fără dezbinări între noi, iar numele unic în care ar trebui să-l adunăm ar trebui să fie numele lui Isus, niciun alt nume.

De asemenea, ne întâlnim în locul locuinței lui Dumnezeu, locul ales de El, care este duhul nostru, cu aplicarea altarului, care este crucea. Permitem crucii să ne trateze și ne întâlnim în numele lui Isus. De asemenea, suntem împreună-părtași la necazul, la împărăția și la răbdarea în Isus.

La fel ca apostolul Ioan, suntem împreună părtași la necazul în Isus, știind că prin multe necazuri intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Nu iubim viața sufletului nostru, ci suntem dispuși să o dăm pentru frați.

Suntem împreună-părtași la împărăție în Isus, trăind viața de biserică și urmărindu-L pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Și ne îngrijim de frații păcătoși, cerând în rugăciune și dându-le viață.

Suntem împreună-părtași la răbdarea în Isus, fiind conștienți de tacticile de epuizare ale lui Satan și îndurând cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și am experimentat-o. Amin!

Cristos, ca Fiu al Omului, Se îngrijește de biserici în umanitatea Sa pentru a le îngriji cu drag

În Apocalipsa 1:13 vedem că Cristos este Fiul Omului îmbrăcat cu o haină care ajunge până la picioare și încins la piept cu un brâu de aur pentru ca El să îngrijească cu drag bisericile în umanitatea Sa și să le hrănească în divinitatea Sa. O, ce Cristos minunat avem!

Când suntem în duh, pe terenul unității și părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus, vedem o viziune a lui Cristos ca Fiu al Omului. Faptul că El este Fiul Omului ne arată umanitatea Sa, brâul de aur semnifică divinitatea Sa, iar pieptul este un semn al dragostei.

Cristos este astăzi Fiul Omului în învierea și înălțarea Sa și El umblă printre bisericile locale ca lampadarele de aur pentru a avea grijă de ele. El este Fiul omului, având grijă de biserici în umanitatea Sa pentru a le îngriji cu drag.

Faptul că El este încins la piept semnifică faptul că El a făcut toată lucrarea și acum El are grijă de biserici în dragoste. În Vechiul Testament, preoții erau încinși la coapsele lor pentru slujirea lor (Exod 28:4), iar în Daniel 10:5 Cristos era încins la coapsele cu aur curat. Acest lucru este pentru a se întări pentru lucrare.

Dar Cristosul pe care îl vedem în Apocalipsa 1 este încins la piept; El Și-a terminat lucrarea divină de a produce bisericile și acum, prin dragostea Sa, El are grijă de bisericile pe care le-a produs prin dragostea Sa.

Brâul de aur, în plus, semnifică divinitatea lui Cristos ca energie divină; faptul că acest brâu de aur este la piept semnifică faptul că energia aurie a lui Cristos este exercitată și motivată de și cu dragostea Lui pentru a hrăni bisericile.

Slavă Domnului că astăzi El este Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur, a bisericilor locale, pentru a avea grijă de biserici în umanitatea Sa ca Fiu al Omului, în principal pentru a le îngriji cu drag! El ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa.

A îngriji cu drag pe cineva înseamnă a-l face fericit și confortabil; a hrăni pe cineva înseamnă a-l hrăni dându-i ceva de mâncare. Cristos este Fiul omului ca Marele nostru Preot și El îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa și, în același timp, El hrănește bisericile în divinitatea Sa. Slavă Domnului pentru un astfel de Mare Preot!

El ne îngrijește cu drag, făcându-ne fericiți și confortabili și ne hrănește, de asemenea, dându-ne ceva din El însuși cu care să fim hrăniți. Cristos este cel mai bun model de îngrijire cu drag și hrănire; El are grijă de toate bisericile locale fiind Fiul Omului cu o haină lungă, care este haina preoțească (Exod 28:33-35).

El este marele nostru Preot. El are grijă de noi în dragoste. El nu lucrează și nu trudește; El a făcut toată lucrarea și acum ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa.

Totalitatea lui Cristos în divinitatea Sa a devenit un brâu, întărindu-L cu o energie divină pentru a ne îngriji în dragoste. Energia divină a lui Cristos este exercitată prin și cu dragostea Sa pentru a hrăni bisericile.

Fie ca noi să ne deschidem îngrijirii Sale cu drag și hrănirii Lui. Fie ca atât personal, cât și corporativ, să avem o viziune a lui Cristos ca Fiul Omului umblând printre lampadarele de aur și să ne deschidem Lui pentru a-I permite să ne îngrijească cu drag în umanitatea Sa și să ne hrănească în divinitatea Sa, astfel încât să putem fi vii în mod intens și strălucitori în mod intens.

Când venim la El atât personal, cât și corporativ, El ne face să ne simțim plăcuți, fericiți și confortabili. Pe măsură ce ne deschidem către El, El ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa și ne hrănește în divinitatea Sa pentru a Se asigura că biserica strălucește puternic ca mărturie a lui Isus.

Doamne Isuse, vrem să fim în duhul nostru, pe terenul unității și să fim părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus, ca să Te putem vedea! Amin, Doamne, fie ca să avem o viziune a lui Cristos ca Fiu al Omului, fiind Marele Preot umblând printre biserici! Fie ca să ne dăm seama că astăzi Cristos este Marele nostru Preot, îmbrăcat cu o haină care ajunge până la picioare și încins la piept cu un brâu de aur. Aleluia, Cristos umblă printre bisericile locale pentru a observa situația, astfel încât să le poată îngriji cu drag în umanitatea Sa și să le hrănească în divinitatea Sa! Amin, Doamne, ne deschidem îngrijirii Tale cu drag și hrănirii Tale. Ne deschidem grijii Tale plină de dragoste. Îți mulțumim că ești energizat și motivat să ai grijă de noi cu dragoste. Cât de mult ne place să fim aici, în bisericile locale, sub grija și îngrijirea iubitoare a Fiului Omului, marele nostru Mare Preot! O, Doamne, ne deschidem astăzi îngrijirii Tale cu drag în umanitatea Ta și hrănirii Tale în divinitatea Ta!

Cristos ne îngrijește cu drag în dragoste și îndepărtează toate lucrurile negative care ne frustrează strălucirea

Ce înseamnă ca Cristos să îngrijească cu drag bisericile în umanitatea Sa? Cum face El acest lucru? În capitolele 1-3 din Apocalipsa vedem cum Cristos umblă printre bisericile locale și le vorbește; prin vorbirea Sa, El Se prezintă bisericilor cine este, El luminează situația lor, El evidențiază anumite probleme și El oferă soluția.

El îngrijește cu drag bisericile atât în umanitatea Sa, cât și le hrănește în divinitatea Sa. În ceea ce privește îngrijirea cu drag, Cristos ajustează lămpile pentru a le face potrivite; El ne îngrijește cu drag pentru ca noi să fim fericiți, plăcuți și confortabili.

Așa cum preoții din Vechiul Testament trebuiau să reteze lămpile pentru a le face potrivite, tot așa face Cristos astăzi printre biserici (Exod 30:7).

O aplicație a acestui lucru poate fi văzută în Psalmul 42:5 și 11, unde vedem mântuirea feței Sale devenind mântuirea feței noastre. Când privim la El, când Îl privim pe Domnul, vedem fața Lui zâmbitoare și însăși fața noastră este mântuită, căci devenim fericiți așa cum El este fericit.

Înainte de a putea merge la alții pentru a-i îngriji cu dragoste, trebuie să fim făcuți fericiți și să ne simțim confortabil de către Domnul, altfel suntem nefericiți și alții nu vor accepta grija sau vizita noastră. Fie ca niciodată să nu contactăm pe cineva cu o înfățișare tristă.

Spurgeon a spus odată că o persoană care nu are veselie pe chip ar fi mai bine să fie antreprenor de pompe funebre. O, Doamne! Chiar și ca slujitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, putem fi cei care nu au o înfățișare veselă.

Înfățișarea noastră trebuie să fie mântuită. Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și ne deschidem Lui, El ne mântuiește în interior și ne face să ne simțim fericiți, confortabili și plăcuți. Prezența Domnului, atunci când venim în prezența Lui, oferă o atmosferă de tandrețe și căldură pentru a ne îngriji cu drag ființa.

Când Îl contactăm pe Domnul, savurăm tandrețea Lui, ne simțim încălziți și întreaga noastră ființă este îngrijită cu drag. Prezența Domnului ne oferă odihnă, mângâiere, vindecare, curățare și încurajare.

Putem mărturisi acest lucru din propria noastră experiență; uneori, Îl atingem pe Domnul personal sau poate suntem în întâlniri și ne deschidem către Domnul, iar El pur și simplu ne dă alinare și odihnă, ne vindecă și ne curăță, iar acest lucru ne încurajează.

Putem savura atmosfera îngrijirii cu drag a prezenței Domnului în biserică pentru a primi rezerva hrănitoare a vieții (Efeseni 5:29; 1 Timotei 4:6; Efeseni 4:11). Pe măsură ce venim la întâlnirile bisericii, atingem prezența lui Cristos ca Fiu al Omului care umblă în mijlocul bisericilor și suntem hrăniți cu rezerva bogată a vieții.

Pe de o parte, ne simțim confortabil, odihniți și încurajați; pe de altă parte, pe măsură ce ne deschidem către Domnul într-o astfel de atmosferă de dragoste și îngrijire cu drag, primim rezerva hrănitoare a vieții.

Domnul Isus, ca Fiu al Omului, îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa; El face acest lucru făcându-ne mai întâi fericiți și confortabili, apoi eliminând orice este negativ. Așa cum preoții din Vechiul Testament ajustau lămpile îndepărtând prin tăiere orice fitil carbonizat al lămpilor, astfel încât lampadarul să strălucească puternic, tot așa Domnul astăzi ajustează fitilul lămpilor lampadarului (Exod 25:38).

El ajustează lămpile pentru a le face potrivite și strălucitoare. El ajustează fitilul lămpilor lampadarului prin tăierea tuturor lucrurilor negative care ne împiedică strălucirea.

Am putea crede că strălucim, dar de fapt scoatem fum, căci există lucruri negative în ființa noastră și printre noi care ne împiedică strălucirea; avem nevoie ca Domnul, ca Mare Preot, să vină ca Fiul Omului pentru a îndepărta prin tăiere orice lucru negativ care ne împiedică strălucirea.

În cazul lămpilor lampadarului din Vechiul Testament exista partea carbonizată a fitilului, fitilul care împrăștia fum; aceasta trebuia tăiată, astfel încât lămpile să strălucească puternic (Leviticul 24:4).

Această parte carbonizată semnifică lucruri care nu sunt conform scopului lui Dumnezeu și trebuie îndepărtate. Astfel de lucruri sunt carnea noastră, omul nostru natural, sinele nostru și vechea noastră creație. Domnul Isus îndepărtează toate aceste elemente și lucruri negative, astfel încât să putem străluci intens ca mărturie a lui Isus.

Lampadarele sunt organice – sunt lampadare vii, iar fiecare biserică este un lampadar viu, având mult simțământ. Când există lucruri negative, acestea împiedică strălucirea și este nevoie ca Fiul Omului să vină și să le îndepărteze.

Cristos elimină toate diferențele dintre biserici – El elimină faptele rele, lipsurile, eșecurile și defectele – astfel încât bisericile să fie la fel în esență, înfățișare și expresie (vezi 1 Corinteni 1:10; 2 Corinteni 12:18; Filipeni 2:2).

Bisericile ar trebui să fie la fel în esență și înfățișare, chiar în expresia lor, astfel încât Domnul, ca Fiu al Omului, să expună și să îndepărteze orice împiedică strălucirea și orice face ca bisericile să fie diferite, orice element negativ.

În experiența noastră, pe măsură ce venim la Domnul, pe măsură ce venim la tronul harului, El, ca Mare Preot al nostru, este atins de simțul slăbiciunilor noastre și are grijă de noi, îngrijindu-ne cu drag în umanitatea Sa și hrănindu-ne în divinitatea Sa (Evrei 4:15-16).

Fie ca noi să ne deschidem Lui și să venim la El așa cum suntem, permițându-I să expună și să înlăture orice împiedică strălucirea.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Fiul Omului care Te îngrijești de biserici în umanitatea Ta pentru a le îngriji cu drag. Ne deschidem Ție. Ai Tu o cale de a ajusta lămpile pentru a le face potrivite. Ne deschidem îngrijirii Tale cu drag; Tu ne faci să fim fericiți, plăcuți și confortabili. Mântuirea feței Tale devine mântuirea feței noastre. Ne place să fim în prezența Ta, căci prezența Ta oferă o atmosferă de tandrețe și căldură. Prezența Ta îngrijește cu drag ființa noastră și ne dă odihnă și mângâiere, vindecare și încurajare. O, cât de minunat este să fim în atmosfera îngrijirii cu drag a prezenței Domnului în biserică, astfel încât să putem primi rezerva hrănitoare a vieții! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem îngrijirii Tale cu drag. Fă în așa fel încât să înlături orice este negativ, orice ne frustrează strălucirea. Fă în așa fel, Doamne, ca să înlături orice nu este conform scopului Tău. Îndepărtează toate diferențele dintre biserici, astfel încât bisericile să fie la fel în esență, înfățișare și expresie! Amin, Doamne, câștigă lampadarele strălucitoare și glorioase, mărturia lui Isus!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Cherishes the Churches in His Humanity & Trims the Lamps to Keep them Shining, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem împreună-părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus

27/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, suntem împreună-părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus, căci aspirăm să fim mesagerii biruitori ai Domnului, care nu numai că primesc și sunt una cu mesajul viu al lui Dumnezeu, ci și participă împreună cu Cristos și cu sfinții la necazul, împărăția și răbdarea în Isus.

O, Doamne Isuse, Te iubim și Te urmăm astăzi! Suntem una cu Tine. Fă-ne sfinții Tăi biruitori. Fă-ne mesagerii din biserici astăzi, cei care aud ceea ce Duhul vorbește bisericilor. Fie ca noi să fim dispuși să fim împreună-părtași nu numai la natura divină, ci și la necazul, împărăția și răbdarea în Isus! Amin, Doamne, fă-ne cei pe care Tu îi poți folosi pentru a schimba această epocă! Amin!

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care vor să audă ceea ce Domnul vorbește bisericilor; vrem să vedem o viziune a lui Cristos ca Fiu al Omului umblând în mijlocul bisericilor locale și vrem să acordăm atenție vorbirii Sale.

Pe măsură ce ascultăm de vorbirea Sa, suntem una cu El; cu cât citim cu rugăciune mai mult cuvântul lui Dumnezeu, ceva se întâmplă în ființa noastră, fără ca noi să încercăm să facem ceva sau să ne schimbăm, și devenim la fel ca Cristos Însuși.

Slavă Domnului că avem Biblia, cuvântul lui Dumnezeu, și, de asemenea, avem slujba care deschide Biblia pentru a ne arăta economia lui Dumnezeu pe fiecare pagină a Bibliei și ne aduce în dorința inimii lui Dumnezeu.

Devenim ceea ce citim. Dacă citim Biblia în fiecare zi, dacă nu închidem cartea, ci o deschidem și o citim cu rugăciune în fiecare zi, devenim ceea ce citim. Treptat, devenim o altă persoană. Nu trebuie să citim Biblia și apoi să ne hotărâm să facem ceva; acest lucru nu va funcționa niciodată.

Calea religioasă este să citim ceva din Biblie și să încercăm să o facem; calea lui Dumnezeu este ca noi pur și simplu să citim și să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, iar cuvântul va lucra în noi.

Pe măsură ce suntem dezvăluiți când venim la cuvântul lui Dumnezeu, vedem viziune după viziune și, în cele din urmă, devenim ceea ce citim. Pe măsură ce citim cărțile slujbei care deschid cuvântul lui Dumnezeu, pătrundem în adâncurile adevărului din cuvântul lui Dumnezeu și devenim ceea ce citim.

Binecuvântat este cel care citește Cuvântul și care citește slujba care deschide Cuvântul, căci este adus în semnificația intrinsecă a Cuvântului și este luminat de Domnul prin cuvântul Său.

Așa s-a întâmplat cu famenul etiopian; a citit Scripturile, dar nu a înțeles, dar a primit lumină când Filip s-a apropiat de carul său și i s-a alăturat. Apoi, pe baza a ceea ce a citit, a avut o reacție: iată apă, ce mă împiedică să fiu botezat?

Citirea Bibliei cu ajutorul slujbei va provoca o reacție în noi, care ne va face o persoană diferită. Slavă Domnului!

Suntem împreună-părtași la necazul în Isus

Apostolul Ioan a spus că se afla pe insula Patmos pentru mărturia lui Isus și că a fost împreună-părtaș la necazul în Isus (Apocalipsa 1:9). El nu a fost doar părtaș la necaz, ci la necazul în Isus.

În Isus înseamnă că suferim și suntem persecutați pe măsură ce Îl urmăm pe Isus Nazarineanul prin Duhul lui Isus care locuiește înăuntrul nostru, Duhul unui om cu putere din belșug pentru suferință (Fapte 16:6-7).

Avem Duhul lui Isus; acesta este Duhul omului cu putere din belșug pentru suferință. Pavel și conlucrătorii săi au experimentat acest Duh în slujba lor; Duhul Sfânt le-a interzis să vestească cuvântul în Asia și au venit în Misia. Apoi, au încercat să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a permis. În cele din urmă, au mers direct în Europa, unde îi așteptau multe persecuții.

La fel ca Domnul Isus, și noi suferim. Conform faptelor din viața Lui, numele Isus denotă o persoană suferindă, un om al durerilor (Isaia 53:3). Suntem împreună-părtași la necazul în Isus prin Duhul lui Isus care ne aprovizionează din belșug cu puterea pentru suferință.

Chiar dacă suntem conduși de Duhul lui Isus în situații în care suferințele sunt porția noastră, noi, ca împreună-părtași la necazul în Isus, suntem hrăniți din interior pentru a înfrunta suferința.

În timp ce suferim astăzi, Domnul Isus suferă în noi și cu noi (Apocalipsa 9:4-5; Evrei 13:13). Intrăm în împărăție prin multe necazuri (Fapte 14:22). Dar slavă Domnului, prin puterea învierii Sale, suntem în stare să participăm la suferințele Sale și să trăim o viață crucificată, fiind conformați morții Sale (Filipeni 3:10; Coloseni 1:24; Cânt. cânt. 2:8-9, 14).

Vrem să-L cunoaștem pe Cristos și puterea învierii Sale și să avem părtășia suferințelor Sale, fiind făcuți asemenea morții Sale.

Vrem să auzim glasul Preaiubitului nostru; iubim glasul Lui și El vine sărind pe munți și sărind pe dealuri. Cristosul nostru este în înviere și înălțare, mult deasupra oricăror probleme și suferințe de pe pământ.

El sare peste orice obstacol și sare peste orice barieră, căci El este Cristosul care sare muntele și dealurile. Pe măsură ce Îl savurăm, Îl privim și devenim asemenea Lui. El dorește să ne audă glasul, căci suntem una cu El în suferințele Sale, fiind împreună-părtași la necazul în Isus. Pe măsură ce luăm parte la necazul în Isus, Domnul vrea să ne audă glasul.

Ne deschidem Lui, Îl savurăm și El, cu puterea Sa de înviere, ne transportă în Sine ca fiind crăpăturile stâncii, pentru ca noi să putem fi una cu Cristosul crucificat. Prin puterea învierii Sale, intrăm în El ca Cristosul crucificat și acolo El vrea să ne audă glasul, căci este dulce, și să privească fața noastră, căci este plăcută Lui.

Fie ca noi să nu ne iubim viața-suflet până la moarte, ci mai degrabă să ne dăm viața pentru frați (Apocalipsa 12:11; 1 Ioan 3:16). Pe de o parte, ne pierdem viața-suflet pentru Domnul; pe de altă parte, vrem să le administrăm viață altora.

Cristos ne-a iubit și Și-a dat viața pentru noi (Ioan 3:16). Acum, noi, când vedem un frate păcătos, ne dăm viața sufletului și ne rugăm, cerem și îi dăm viață (1 Ioan 3:16).

El, în noi, ne face capabili să ne renegăm viața-suflet pentru Domnul și pentru frații noștri și putem administra viață altora, fiind astfel împreună-părtași la necazul în Isus.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că suntem împreună-părtași la necazul în Isus pentru mărturia lui Isus! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Te iubim. Vrem să fim umpluți cu Tine! Fie ca să fim umpluți și călăuziți de Duhul lui Isus. Îți mulțumim că ești Duhul lui Isus care locuiește înăuntrul nostru, Duhul unui om cu putere abundentă pentru suferință. Amin, Doamne, în suferința noastră, Tu ești puterea noastră. Slavă Domnului, puterea lui Isus cel suferind este în noi ca Duh și putem fi împreună-părtași la necazul în Isus prin Duhul lui Isus! Îți mulțumim, Doamne, că suferi împreună cu noi și în noi astăzi, pe măsură ce noi suferim. Fie ca să vedem că intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin multe necazuri. Fie ca noi să experimentăm puterea învierii Tale pentru a fi în stare să participăm la suferințele Tale și să trăim o viață crucificată, fiind conformați morții Tale! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte! Fie ca mai degrabă să ne dăm viața pentru Domnul și pentru frați, una cu Cristosul jertfitor de sine din duhul nostru!

Suntem împreună-părtași la împărăția în Isus

Pe de o parte, suntem împreună-părtași la necazul în Isus; pe de altă parte, suntem împreună-părtași la împărăția în Isus și la răbdarea în Isus.

Împărăția este viața de biserică, în care noi, în calitate de credincioși fideli, trăim pentru creșterea noastră în viață și transformarea noastră în viață (Matei 16:18-19; Romani 14:17; 1 Corinteni 3:7; 2 Corinteni 3:18).

Prin regenerare, ne-am născut în împărăția lui Dumnezeu; acum suntem împreună-părtași la împărăția lui Dumnezeu. Ce minunat e că ne împărtășim din împărăția lui Dumnezeu!

Facem acest lucru practicând viața împărăției în viața de biserică de astăzi. Pentru a practica viața împărăției, trebuie să urmărim dreptatea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură (2 Timotei 2:22).

Așa ne împărtășim la împărăție, practicând viața împărăției. Creștem în viață pentru împărăție, suntem transformați în viață pentru împărăție și Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace, împreună cu sfinții care cheamă Numele Domnului dintr-o inimă pură.

De asemenea, pentru a practica viața împărăției, trebuie să avem grijă de frații care păcătuiesc pentru a-i vindeca (Matei 18:15-22). Dacă există un frate care păcătuiește, trebuie să mergem să-l mustrăm între noi și el; dacă ne ascultă, l-am câștigat pe fratele tău. Scopul este să-l câștigăm pe fratele nostru.

Apoi, ne rugăm și îi dăm viață – vezi 1 Ioan 5:16; ne rugăm, Îl rugăm pe Domnul și îi dăm viață fratelui păcătos. Nu vorbim despre ceea ce face, nu bârfim și nu criticăm; pur și simplu ne rugăm și îi dăm viață.

Aceasta înseamnă să trăim viața împărăției, adică să fim împreună-părtași la împărăția în Isus. Căutăm să fim umpluți cu Duhul dătător de viață și curgem Duhul, în unitate cu Domnul, pentru a da viață fratelui nostru. Cerem și dăm viață.

Noi suntem cei care cer, cei care caută să rămână în Domnul și să fie una cu Domnul și le administrăm viață altora. Cristos a venit ca viață; El a venit să ne dea viață și El vrea să avem viață din belșug (Ioan 10:4, 10).

El Însuși este viață, El a murit pe cruce pentru a-Și elibera viața divină și El este acum în înviere ca Duh dătător de viață pentru a Se distribui ca viață în noi.

El este în noi ca lege a Duhului vieții (Romani 8:2) pentru a distribui viața Sa divină în fiecare parte a ființei noastre – duh, suflet și trup (vv. 6, 10, 11). Slavă Domnului că putem fi umpluți cu viața divină și putem fi mântuiți în viața Lui (Romani 5:10) și putem domni în viața Lui (v. 17).

În cele din urmă, devenim cetatea vieții, Noul Ierusalim, unde pentru veșnicie Îl savurăm pe Tatăl ca lumină a vieții, pe Fiul ca pom al vieții și pe Duhul ca râu de apă a vieții și domnim în viață pentru veșnicie! Slavă Domnului!

El domnește în vecii vecilor (Apocalipsa 11:15) și noi vom domni și noi cu El în vecii vecilor! Ca astfel de persoane, ca persoane ale vieții, le administrăm viață altora rugându-ne pentru ei și apoi fiind una cu Domnul pentru a le da viață. Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și ne-ai adus în împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, acum suntem împreună-părtași la împărăția în Isus! Amin, Doamne, vrem să trăim astăzi în împărăția lui Dumnezeu, viața de biserică, pentru creșterea noastră în viață și transformarea în viață. Crești în noi și transformă-ne pentru împărăția Ta! Vrem să practicăm viața de biserică urmărind dreptatea, credința, dragostea și pacea alături de cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Amin, Doamne, vrem să Te urmărim împreună cu sfinții! Fie ca noi să căutăm să fim umpluți de viață, să domnim în viață și să administrăm viață altora! Dă-ne inima Ta iubitoare și plină de dragoste să-i îngrijim pe frații păcătoși pentru a-i vindeca! Amin!

Suntem împreună-părtași la răbdarea în Isus

Suntem împreună-părtași la răbdarea în Isus. Răbdarea este doar în Isus, căci El este Cel care poate îndura suferințele omenești. Trebuie să rezistăm tacticilor epuizante ale lui Satan (Daniel 7:25).

Satan ne epuizează, mai ales pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul acestei epoci. El nu ne atacă brusc; el epuizează consacrarea noastră, dragostea noastră pentru Domnul și căutarea Domnului de către noi puțin câte puțin, așa cum cineva ar diminua intensitatea luminii puțin câte puțin.

Lucrarea diabolică a lui Satan este de a-i epuiza pe sfinți; el epuizează zi de zi până când, invizibil, imperceptibil, dar într-un mod debilitant, suntem complet epuizați. O, Doamne! Satan îi epuizează pe copiii lui Dumnezeu treptat, în mod repetat, frecvent și zilnic.

Domnul ne-a avertizat că, la sfârșitul acestei epoci, dragostea multora se va răci (Matei 24:12). Dragostea noastră nu se răcește brusc; ea se răcește din cauza tacticilor repetate și frecvente de epuizare ale inamicului. Satan vrea să epuizeze trupul și inima omului.

Când am fost mântuiți, eram fericiți cu Domnul, iar când am atins viața de biserică, eram împăcați și plini de bucurie. Dar, pe măsură ce se întâmplă lucruri, putem fi nefericiți, supărați, ne putem pierde pacea și bucuria și putem fi obosiți, chiar deprimați. Este un proces gradual care durează mulți ani.

Fie ca noi să ne dăm seama de tacticile de epuizare ale lui Satan și să ne opunem lui. Fie ca noi să vedem că el caută să ne epuizeze consacrarea, așa cum a făcut Dalila cu Samson.

El folosește multe lucruri, persoane și situații pentru a ne apăsa, a ne epuiza și a ne face să ne pierdem consacrarea față de Domnul. Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi.

Fie ca noi să rămânem în Cristos, căci numai atunci când rămânem în El putem păstra cuvântul răbdării Sale și putem avea răbdarea de a îndura suferința și opoziția (Apocalipsa 3:10). Putem răbda cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și experimentat-o (2 Tesaloniceni 3:5).

Amin, răbdarea este în Isus și El este în duhul nostru! Deși întreaga lume de astăzi I se opune și Îl respinge, El nu ripostează; El pur și simplu îndură totul. Pe măsură ce avem părtășie cu El și rămânem în El, ne împărtășim din răbdarea Lui. Îl urmăm pe aceeași cale cu răbdare (Evrei 12:1).

Pe măsură ce Îl urmăm pe Domnul, El devine răbdarea noastră și putem îndura persecuția, zvonurile, respingerea și opoziția. Aceasta este experiența noastră în timp ce așteptăm întoarcerea Domnului astăzi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne faci împreună-părtași la răbdarea în Isus! Aleluia, Cristos este răbdarea noastră. Amin, Doamne, în noi înșine nu avem răbdare, iar Satan lucrează pentru a ne epuiza dragostea pentru Domnul, consacrarea și răbdarea noastră. Venim la Tine. Vrem să venim la Tine în cuvântul Tău. Rămânem în Tine ca să putem păzi cuvântul răbdării Tale și să avem răbdarea de a îndura suferința și împotrivirea! Slavă Domnului, putem îndura persecuția, zvonurile, respingerea și împotrivirea avându-L pe Cristos ca răbdarea noastră! Amin, Doamne, fie ca să răbdăm cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și am experimentat-o!