Experimentăm pe Cristos

Să avem o ureche să auzim ce vorbește Duhul bisericilor pentru a primi infuzarea lui Cristos

24/08/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Vorbirea Duhului ne întoarce întotdeauna la infuzarea lui Cristos, căci vorbirea Duhului este infuzarea lui Cristos pentru ca noi să fim transformați și zidiți; trebuie să avem o ureche să auzim ce vorbește Duhul bisericilor, ca să putem fi biruitorii Domnului astăzi.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Taie-ne împrejur urechea. Curăță-ne urechea. Fă ca urechea noastră să fie deschisă față de Tine. Vrem să auzim vorbirea Ta. Vrem să vedem ce faci astăzi. Ne dăm Ție astăzi. Fie ca noi să fim cei care au urechi să auzim ce vorbește Duhul bisericilor. Fie ca noi să fim proaspăt infuzați cu Cristos, ca să putem crește în viață spre maturitate, să fim transformați și zidiți! Amin, Doamne, fă-ne biruitorii Tăi! Amin!

Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care ne dăm seama că, pe măsură ce trăim la sfârșitul acestei epoci, trebuie să ne deschidem Domnului pentru a primi vorbirea Sa. Cristos este Fiul Omului ca Marele Preot care umblă printre bisericile locale și El vede situația din fiecare biserică.

El vede starea noastră, situația noastră și circumstanțele noastre. Așadar, El ne vorbește. El are un cuvânt specific de adresat fiecărei biserici. Noi trebuie să fim cei care Îi aud vorbirea.

Trebuie nu doar să Îl savurăm pe Domnul împreună cu sfinții din bisericile locale, ci, mai mult, să avem o ureche să auzim vorbirea Domnului.

Vorbirea Sa e în cuvântul Său și, pe măsură ce venim la cuvântul Domnului, ne exersăm duhul pentru a-L contacta, iar Duhul ne vorbește cuvântul Domnului într-un mod viu și lăuntric.

Cristosul care vorbește devine Duhul care vorbește; cuvântul rostit de Cristos ne este aplicat și ne este revelat în interior de către Duhul care vorbește bisericilor.

Slavă Domnului că Domnul astăzi este Duhul; ca Duh, El este cu duhul nostru și noi ne putem exersa duhul pentru a-L contacta, a-l savura, a ne împărtăși din El și a-L auzi. De îndată ce ne întoarcem către duhul nostru, de îndată ce suntem în duhul nostru, avem prezența Domnului și vorbirea Sa.

În această epocă a degradării bisericii și a corupției și întunericului din lume, fie ca noi să fim cei care au urechi să audă ce vorbește Duhul bisericilor.

Fie ca noi să ne exersăm duhul din nou și din nou. Pe măsură ce facem una și alta, fiind la serviciu, acasă, pe stradă sau oriunde ne-am afla, fie ca noi să-L contactăm pe Domnul în interior și să-L atingem.

Vrem să avem vorbirea Lui proaspătă, vorbirea Lui prezentă, pentru a putea fi infuzați cu Domnul și a fi produși ca biruitorii Săi astăzi.

Vorbirea Duhului ne întoarce către infuzarea lui Cristos: vorbirea Duhului este infuzarea lui Cristos!

Când avem vorbirea Duhului, când ne exersăm duhul și auzim vorbirea Duhului, suntem îndreptați către infuzarea lui Cristos; suntem pur și simplu infuzați cu Domnul (vezi 2 Corinteni 3:16-18).

Ori de câte ori inima noastră se întoarce către Domnul, vălul este luat și Îl privim pe Domnul, care este Duhul, cu fața descoperită.

Ca urmare a faptului că Îl privim pe Domnul cu fața descoperită, suntem infuzați cu El și suntem chiar transformați în imaginea Sa, din glorie în glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.

Vorbirea Duhului ne întoarce întotdeauna la infuzarea lui Cristos, căci vorbirea Duhului este infuzarea lui Cristos. Ori de câte ori ascultăm vorbirea celor șapte Duhuri ale lui Dumnezeu către biserici, suntem imediat sub infuzarea Lui.

Aceasta este o transfuzare prețioasă, dulce și dragă, o infuzare care ne schimbă, ne transformă, ne face materialul potrivit și ne zidește în clădirea lui Dumnezeu.

Modul în care Domnul obține ceea ce caută este prin vorbirea Sa. Atâta timp cât suntem sub vorbirea Duhului, atâta timp cât avem o ureche să auzim ce vorbește Duhul bisericilor, suntem infuzați cu Cristos și există un proces interior care are loc în noi pentru a ne face clădirea lui Dumnezeu.

Trebuie pur și simplu să ne menținem sub vorbirea celor șapte Duhuri. Fie ca noi să nu ne lăsăm duși sau păcăliți de dușmanul subtil. Am putea crede că trebuie să fim un frate sau o soră mai bun sau doar să facem puțin mai bine; chiar și astfel de eforturi sunt o distragere a atenției de la vorbirea Duhului.

Cu siguranță trebuie să fim mai buni, dar nu prin încercarea noastră de a fi mai buni; trebuie pur și simplu să ne plasăm sub vorbirea Duhului, astfel încât să putem fi infuzați cu Cristos.

Dacă încercăm să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, dacă încercăm să fim mai buni sau dacă încercăm să îmbunătățim un aspect sau altul al vieții sau caracterului nostru, suntem distrași de la vorbirea Duhului și, procedând astfel, pierdem infuzarea lui Cristos.

Infuzarea lui Cristos este cea care ne schimbă și ne transformă. Numai privindu-L pe Domnul față în față, chiar și cu o față descoperită, putem fi infuzați cu El pentru a fi transformați în aceeași imagine.

Ceea ce Domnul dorește în noi nu este îmbunătățirea comportamentului sau îmbunătățirea relațiilor noastre, ci să ne exersăm duhul și să ascultăm vorbirea Domnului ca Duh.

Când facem aceasta, El are temelia să-Și infuze viața în noi pentru a ne face material potrivit pentru clădirea lui Dumnezeu. Materialul potrivit pentru zidirea bisericii nu este natural; este atât divin, cât și uman, contopirea dintre Dumnezeu și om.

Avem nevoie ca elementul divin să fie infuzat în noi; acest lucru are loc prin vorbirea celor șapte Duhuri ale lui Dumnezeu către biserici. În întâlnire după întâlnire, conferință după conferință, instruire după instruire, Domnul are o cale de a ne vorbi.

Trebuie să rămânem în întâlniri cu sfinții, ospătând înaintea Domnului și împreună cu Domnul, fiind infuzați cu Cristos prin vorbirea Duhului, pentru a putea fi transformați, conformați imaginii Sale și zidiți împreună.

În epoca de astăzi, epoca degradării și a întunericului, Duhul este intensificat; pe măsură ce rămânem sub vorbirea Duhului, suntem infuzați cu Domnul, iar El Se introduce în ființa noastră.

Tot ce trebuie să meargă în lacul de foc este ars de cele șapte lămpi (Apocalipsa 4:5), iar noi suntem sub cei șapte ochi (5:6), fiind infuzați cu tot ceea ce este Cristos pentru a putea deveni parte a Noului Ierusalim!

Fie ca noi să rămânem sub vorbirea Duhului pentru infuzarea lui Cristos în ființa noastră!

Fie ca noi să ne dăm seama că numai atunci când suntem infuzați cu Cristos într-un mod proaspăt putem fi transformați și conformați imaginii Domnului pentru a fi materiale potrivite pentru clădirea lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, ne deschidem vorbirii Tale astăzi. Ne deschidem vorbirii Duhului pentru a putea fi infuzați cu Cristos. Amin, Doamne, renunțăm la luptele și strădaniile noastre; pur și simplu venim la Tine pentru a fi sub vorbirea Ta, pentru a fi infuzați cu Tine. Fie ca noi să ascultăm vorbirea celor șapte Duhuri ale lui Dumnezeu către biserici, pentru a putea fi sub infuzarea Ta! O, ce prețioasă, dulce și dragă transfuzare are loc în noi atunci când suntem sub vorbirea Duhului! Ne deschidem, Doamne dragă, și vrem să rămânem aici, sub vorbirea Duhului, pentru a putea fi infuzați cu Cristos! Amin, când suntem infuzați cu Cristos, suntem schimbați în interior, transformați și făcuți în materialul potrivit pentru a fi zidiți în clădirea lui Dumnezeu! Aleluia! O, Doamne, fă-Ți voia ca fiind cele șapte lămpi care ard ceea ce trebuie să ardă și ca fiind cei șapte ochi care să ne infuzeze cu tot ceea ce este Cristos, pentru a putea deveni parte a Noului Ierusalim! Aleluia, vorbirea Duhului este infuzarea lui Cristos!

Să avem o ureche să auzim ce vorbește Duhul bisericilor pentru a fi biruitorii Domnului

Cum putem noi auzi vorbirea Domnului? Pe măsură ce ne dăm seama că prin infuzarea Lui putem fi transformați, iar infuzarea Lui este prin vorbirea Lui, trebuie să fim cei care au o ureche să audă ce vorbește Duhul bisericilor.

Chiar dacă noi, credincioșii din biserici, suntem în măsură să auzim vorbirea Duhului și, prin urmare, putem avea cu ușurință urechi de auzit, nu toți vom urmări îndeaproape vorbirea Sa; acesta este motivul pentru care Domnul are o chemare pentru biruitori.

Trebuie să avem o ureche să auzim ce vorbește Duhul bisericilor, astfel încât să putem fi biruitorii Domnului astăzi. Cei care au urechi să audă ce vorbește Duhul bisericilor ar trebui să audă, iar cei care aud vor fi biruitori.

A birui nu înseamnă a fi un super-creștin, cineva mai sfânt decât alții și mai spiritual decât ei; a birui este ceva ce ține de a auzi ceea ce Duhul vorbește bisericilor.

Biruitorii au urechi să audă și aud ceea ce Duhul vorbește bisericilor, fiind astfel transfuzați cu elementul Domnului și transformați în imaginea Sa.

Domnul vrea întotdeauna să ne deschidă urechile pentru a-I auzi glasul, ca să putem vedea lucrurile conform economia Lui (Iov 33:14-16; Isaia 50:4-5; Exod 21:6).

Trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne trezească urechea, chiar să ne facă urechea să fie ca a unei persoane instruite. Pe măsură ce El ne deschide urechea, fie ca noi să nu fim răzvrătiți și nici să ne întoarcem înapoi; fie ca noi să ne ocupăm de inima noastră, de ascultarea noastră, ca să putem primi vorbirea Domnului ca Duh.

Urechile noastre trebuie să fie circumcise (Ieremia 6:10; Fapte 7:51). Uneori Domnul ne vorbește, dar urechile noastre sunt închise, necircumcise; prin urmare, nu suntem capabili să ascultăm.

Avem nevoie de îndurarea Domnului; trebuie să avem urechi circumcise, urechi care sunt sunt tăiate împrejur. Trebuie să ne consacrăm urechile Domnului; trebuie să ne sfințim urechile pentru a primi vorbirea Duhului.

Auzim o mulțime de lucruri. Ascultăm o mulțime de lucruri. Ascultăm știrile, oamenii din jurul nostru, membrii familiei noastre și prietenii noștri. Ascultăm podcasturi, divertisment, rețele sociale și tot felul de lucruri. Dar trebuie să venim la Domnul în ceea ce privește auzirea noastră.

Trebuie să petrecem timp cu Domnul, astfel încât El să ne poată tăia împrejur urechile, astfel încât urechile noastre să fie curățite, spălate în sânge și deschise către El pentru a auzi vorbirea Duhului.

Mai ales când venim la Domnul în cuvântul Său pentru a petrece timp cu El și când venim la întâlnirile bisericii, trebuie să venim la Domnul în ceea ce privește urechile noastre.

Trebuie să avem o ureche ca să auzim ce vorbește Duhul bisericilor. Vrem să auzim nu numai cuvântul Domnului în general, ci și să câștigăm un cuvânt specific de la El, un cuvânt rhema, un cuvânt viu care devine cu adevărat semnificativ pentru noi și ne hrănește.

Fie ca noi să nu fim încăpățânați și necircumciși în inimi și urechi, cei care se împotrivesc Duhului Sfânt (Fapte 7:51). Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne circumcidă urechile.

Urechile păcătosului trebuie să fie curățite cu sângele răscumpărător și unse cu Duhul (Lev. 14:14, 17, 28). Sângele Domnului ne curăță. Venim la El, aplicăm sângele Lui, iar sângele Lui ne curăță atât auzul, faptele, cât și umblarea. Urechile noastre trebuie să fie curățite pentru a putea auzi vorbirea Domnului.

Când auzim vorbirea Domnului, putem pătrunde într-o vedere a ceea ce este în inima Lui într-un sens spiritual. Capacitatea noastră de a auzi ceea ce vorbește Duhul este crucială; dacă ratăm vorbirea Duhului, pierdem beneficiul și putem chiar deveni critici sau ne opunem Lui. O, Doamne Isuse!

Pentru a-I sluji Domnului ca preoți, trebuie să avem urechile curățite cu sângele răscumpărător al Domnului (Exod 29:20; Levitic 8:23-24).

În timp ce Duhul vorbește bisericilor, cu toții avem nevoie de o ureche deschisă, circumcisă, curățită și unsă pentru a auzi vorbirea Duhului.

Duhul vorbește mereu; problema este de partea noastră: auzim noi vorbirea Duhului? Este urechea noastră deschisă, circumcisă, curățită și unsă? Când urechea noastră este deschisă și curățită, când avem o ureche circumcisă și unsă, putem primi lucrurile Duhului și putem obține beneficiile vorbirii Sale.

De multe ori, experiența noastră este că suntem în întâlnirile bisericii, dar nu obținem atât de mult; s-ar putea chiar să fim critici față de cei care vorbesc în întâlnire. Problema nu este cu întâlnirea; problema este cu starea urechilor noastre, căci suntem ocupați cu atât de multe lucruri.

S-ar putea să avem ceva în minte, s-ar putea să ne simțim ofensați și nu vrem să-l ascultăm pe fratele care vorbește. O, Doamne! De aceea trebuie să ne ocupăm de urechile noastre pentru a avea o ureche să auzim ce vorbește Duhul bisericilor.

S-ar putea să plecăm de la o întâlnire cu sfinții fără să obținem atât de mult și să pierdem beneficiul Duhului care vorbește bisericilor.

Fie ca noi să fim cei care vin înaintea Domnului în ceea ce privește auzul și vederea noastră; avem nevoie ca El să ne deschidă ochii să vedem și urechile să auzim, căci vrem să-L vedem pe Domnul și economia Lui și să auzim vorbirea Duhului.

Doamne Isuse, dă-ne să avem o ureche să auzim ce vorbește Duhul bisericilor astăzi. Îți mulțumim că ne-ai pus în poziția potrivită pentru a-Ți auzi vorbirea; vrem să ne ocupăm de urechile noastre, ca să putem auzi! O, Doamne, fie ca noi să fim biruitorii de care ai nevoie astăzi, cei care au o ureche să-Ți audă vorbirea și care urmăresc îndeaproape vorbirea Ta! Deschide-ne urechile să-Ți auzim vocea. Fie ca noi să auzim vorbirea Duhului și să vedem lucrurile conform economiei lui Dumnezeu. Taie-ne împrejur urechile; ocupă-te de orice ne face greoi la auz! Curăță-ne urechile cu prețiosul Tău sânge. Unge-ne auzirea. O, Doamne, aplicăm sângele și apoi mirul, ca să putem atât vedea, cât și auzi! Te iubim și iubim vorbirea Ta. Fie ca noi să avem o ureche deschisă, circumcisă, curățită și unsă, ca să auzim vorbirea Duhului astăzi! Amin, Doamne, vorbește-ne! Ține-ne deschiși vorbirii Tale. Câștigă în noi ceea ce cauți prin vorbirea Ta! Fă-ne biruitorii Tăi prin vorbirea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have an Ear to Hear what the Spirit Says to the Churches to Receive Christ’s Infusing, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 43 cu tema: Cristos, Duhul care le vorbește bisericilor, Cel care are cheia lui David, și Cel care va cina cu biruitori (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Vorbirea lui Cristos devine vorbirea Duhului înăuntrul nostru în duh în mod subiectiv

23/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Apocalipsa 2 și 3, Cristos este Duhul care le vorbește tuturor bisericilor, căci îl vedem pe Cristosul vorbitor devenind Duhul vorbitor care vorbește tuturor bisericilor; avem nevoie ca vorbirea Domnului să devină vorbirea Duhului într-un mod subiectiv și interior, pentru a ne atinge și a avea un efect asupra noastră.

Doamne Isuse, Te lăudăm ca Duh vorbitor. Vorbește-ne astăzi. Dă-ne o ureche să auzim ce vorbește Duhul bisericilor. Îndepărtează tot ce este natural. Vorbește-ne în mod personal, intim și spiritual. Fie ca urechile noastre să fie deschise să auzim. Unge-ne auzirea. Vrem să fim cei mai buni ascultători pentru ca Tu să ne infuzezi cu cuvântul Tău! Amin, Doamne, ne deschidem vorbirii Domnului, astfel încât Duhul să ne poată vorbi astăzi! Amin!

Săptămâna aceasta, în contemplarea noastră plină de rugăciune a cărții Apocalipsa pentru a vedea principalele aspecte ale lui Cristos pe care le putem experimenta, savura și exprima, venim la capitolele 2 și 3 din Apocalipsa.

În special, vrem să-L vedem Duhul care le vorbește bisericilor, Cel care are cheia lui David, și Cel care va cina cu biruitorii.

Fie ca noi să fim cei care aud vorbirea Domnului astăzi. Pe măsură ce trăim la sfârșitul acestei epoci, trebuie să vedem, să savurăm, să experimentăm și chiar să exprimăm pe Cristosul văzut în această carte.

Pe de o parte, trebuie să cunoaștem profețiile pentru a putea fi încurajați să-L urmăm pe Domnul și să fim produși ca biruitori ai Săi. Pe de altă parte, trebuie să acordăm atenție vorbirii Domnului cu multă rugăciune.

Trebuie să fim în adevăr, să savurăm adevărul, să fim constituiți cu adevărul și să rostim adevărul. Aceasta înseamnă că trebuie să ne ostenim asupra Cuvântului lui Dumnezeu; trebuie să răscumpărăm timpul și să profităm de oportunitățile pe care Domnul ni le oferă zi de zi, pentru a putea fi constituiți cu adevărul.

Pe măsură ce venim la cuvântul lui Dumnezeu, ne dăm seama că este ca o mină de aur; trebuie să săpăm puțin pentru a putea obține pepitele de aur, adevărurile prețioase din cuvântul lui Dumnezeu. Această săpare necesită timp.

Zilele sunt rele, pline de atâtea lucruri rele și dăunătoare care ne pierd timpul; totuși, vrem să răscumpărăm timpul, adică să-l răscumpărăm, petrecându-l pe lucruri care contează cu adevărat.

Fie ca noi toți să avem aspirația de a fi în cuvântul lui Dumnezeu într-un mod rugativ, chiar să plătim prețul pentru a fi constituiți cu adevărul din cuvântul lui Dumnezeu.

Pe măsură ce adevărul ne constituie, pe măsură ce auzim pe Domnul vorbind în cuvântul Său și acordăm atenție cuvântului Său, devenim folositori Domnului în zidirea bisericii. Ființa noastră constituită de Dumnezeu va zidi biserica prin ceea ce facem și rostim.

În Apocalipsa 2 și 3, Cristos este Duhul care le vorbește tuturor bisericilor: Cristos vorbește și Duhul vorbește

Dacă citim cu atenție și cu rugăciune capitolele 2 și 3 din Apocalipsa, vom vedea multe lucruri minunate, iar Domnul are o cale de a ne spune ceea ce este în inima Lui pentru bisericile Sale de astăzi.

În special, în aceste capitole, Cristos este Duhul care le vorbește tuturor bisericilor. El este Cel care ține cele șapte stele în mâna dreaptă, Cel care umblă prin mijlocul celor șapte lampadare de aur (Apocalipsa 2:1).

El este Fiul Omului, Marele Preot care umblă prin mijlocul bisericilor locale, văzând, înțelegând și cunoscând situația fiecărei biserici și vorbind bisericilor.

La începutul fiecăreia dintre cele șapte epistole, Domnul este Cel care vorbește unei anumite biserici (vezi Apocalipsa 2:1, 8, 12, 18; 3:1, 7, 14). La sfârșitul fiecărei epistole, Duhul este Cel care vorbește tuturor bisericilor (2:7, 11, 17, 29; 3:6, 13, 22). Cristos este Cel care vorbește bisericilor, ca Duh.

Ceea ce vedem în aceste capitole este vorbirea Cristosului nelimitat, eliberator de viață, intensificat în șapte ori și pneumatic către cele șapte biserici la începutul fiecărei epistole, care devine vorbirea Duhului dătător de viață, intensificat în șapte ori, atotinclusiv, către toate cele șapte biserici la sfârșitul fiecărei epistole în mod universal. Ce minunat!

La începutul fiecărei epistole, Cristos este Cel care vorbește bisericilor și El se prezintă mai întâi într-un mod particular, apoi diagnostichează situația din acea biserică. El Se prezintă ca fiind însăși soluția la problemele din acea biserică și apoi strălucește asupra situației acelei biserici.

Apoi, El le oferă soluția, un avertisment și, de asemenea, răsplata, iar epistola se încheie cu: Cine are urechi să audă ce vorbește Duhul bisericilor. Cristos este Cel care vorbește bisericilor, dar Duhul este Cel care vorbește și noi trebuie să avem urechi ca să auzim vorbirea Duhului.

Vorbirea lui Cristos nu este diferită de vorbirea Duhului; mai degrabă, vorbirea lui Cristos și vorbirea Duhului sunt una.

Cristosul care vorbește este Duhul și El vorbește în Duh, cu Duhul și prin Duh. Când Cristos vorbește, Duhul vorbește, iar vorbirea Duhului este vorbirea lui Cristos. Domnul este Duhul (2 Corinteni 3:17), iar când auzim vorbirea Duhului, auzim vorbirea Domnului.

Cristosul care vorbește în Apocalipsa este Cristosul pneumatic, Cristos în învierea și înălțarea Sa, Cristos ca Duh; El este Cristosul pneumatic nelimitat, eliberator de viață, intensificat de șapte ori.

Vorbirea Sa este adresată unei anumite biserici, dar pe măsură ce Duhul vorbește, această vorbire este adresată întregului Trup al lui Cristos. Fiecare cuvânt al vorbirii Domnului este adresat nouă, căci Duhul ni-l vorbește.

Cristosul care vorbește devine Duhul vorbitor; Duhul vorbitor vorbește tuturor bisericilor. Fie ca noi să ne dăm seama și să savurăm că Cristos este Duhul și fie ca noi să ne deschidem vorbirii Sale astăzi.

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi, exersându-ne duhul și îndreptându-ne inima către El, pentru ca Cristos, ca Duh, să ne vorbească și să aplice vorbirea Sa ființei noastre.

Mai ales în aceste zile de la sfârșitul epocilor, când este atât de mult întuneric în lume și atât de multă degradare în biserică în general, avem nevoie de vorbirea Duhului, căci Duhul a fost intensificat de șapte ori pentru a duce la îndeplinire economia lui Dumnezeu și a împlini administrația Sa.

Fie ca noi să ne deschidem vorbirii Domnului astăzi. Fie ca noi să ne exersăm duhul să spunem Amin vorbirii Sale, astfel încât Duhul să ne poată aplica vorbirea Domnului în duh.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Duhul care ne vorbește astăzi. Ne deschidem vorbirii Tale. Vorbește-ne astăzi. Aleluia, Cristos astăzi este Fiul Omului ca Mare Preot în înălțarea Sa și El umblă în mijlocul lampadarelor de aur. Amin, Doamne, ne deschidem vorbirii Tale. Tu știi situația noastră. Tu vezi care este problema. Vorbește-ne astăzi. Fie ca noi să avem vorbirea lui Cristos astăzi. Venim la Tine în cuvântul Tău pentru ca Tu să ne infuzezi cu Tine Însuți. Aleluia, astăzi Cristos este Duhul care le vorbește bisericilor! Amin, Doamne, ne deschidem vorbirii Cristosului nelimitat, eliberator de viață, intensificat în șapte ori, pneumatic! Fie ca noi să avem urechi deschise să auzim ce vorbește Duhul bisericilor. Fie ca noi să avem astăzi vorbirea personală și intimă a Duhului intensificat în șapte ori, atotinclusiv și dătător de viață! Aleluia, Cristos, așa cum ne vorbește Duhul astăzi! Cât de mult avem nevoie ca Duhul intensificat în șapte ori să ne vorbească astăzi! Amin!

Vorbirea lui Cristos devine vorbirea Duhului înăuntrul nostru în mod subiectiv, în duh

Este foarte misterios și, în același timp, atât de minunat să vedem că vorbirea lui Cristos de la începutul celor șapte epistole către cele șapte biserici din Apocalipsa 2-3 devine vorbirea Duhului la sfârșitul epistolelor.

Acest lucru ne arată că, pe de o parte, Cristos vorbește fiecărei biserici în particular, având un mesaj specific pentru fiecare dintre bisericile locale, iar pe de altă parte, Duhul aplică acest lucru și vorbește acest lucru întregului Trup al lui Cristos.

Pe de o parte, Cristos vorbește astăzi acelei biserici anume, diagnosticând situația, dându-se lor într-un mod particular ca soluție și chemându-i pe biruitori. Pe de altă parte, Duhul vorbește acest cuvânt tuturor sfinților, tuturor credincioșilor în Cristos, de-a lungul epocilor.

Cristos vorbește fiecăreia dintre cele șapte biserici, respectiv, iar la încheiere, Duhul atotinclusiv și dătător de viață vorbește Trupului lui Cristos în mod universal.

Aceasta înseamnă că cuvintele rostite bisericilor de către Cristos devin un cuvânt rostit nouă, chiar și înăuntrul nostru, subiectiv, de către Duhul.

Când ne exersăm duhul pentru a veni la Domnul în cuvântul Său, atingem Duhul vorbitor, care ne vorbește intim și subiectiv ceea ce Cristos le vorbește bisericilor în cuvântul Său. Trebuie să primim vorbirea Domnului ca Duh astăzi.

Cuvântul rostit de Cristos bisericilor locale din Apocalipsa 2 și 3 trebuie să devină un cuvânt rostit de Duhul dătător de viață către noi, indiferent cine suntem și unde ne aflăm.

De aceea, trebuie să venim în mod personal la Domnul în cuvântul Său, să săpăm mai adânc în cuvântul lui Dumnezeu, să ne dezvoltăm cunoașterea Cuvântului și să intrăm într-o viziune care este conectată cu și guvernată de Cuvântul lui Dumnezeu. Cristosul care vorbește trebuie să devină Duhul vorbitor.

Slavă Domnului că Domnul este Duhul și Duhul este Domnul și mulțumim Domnului că astăzi, în degradarea bisericii, Duhul este intensificat de șapte ori pentru a ne vorbi și a ne aplica vorbirea lui Cristos în mod subiectiv și intim.

Tot ce ne vorbește Domnul este consemnat în Biblie; Domnul este întrupat în cuvântul Său și trebuie să venim la cuvântul Domnului cu exersarea duhului nostru și cu o inimă întoarsă către El pentru a avea vorbirea Duhului.

Cuvintele Domnului din Biblie trebuie să devină Duh și viață pentru noi (Ioan 6:63).

Domnul nu a vorbit cuvântul Său doar unor anumiți oameni sau biserici dintr-un anumit oraș și țară, și acesta era doar pentru ca ei să audă aceste lucruri. Mai degrabă, această vorbire a Domnului ne este adresată de Duhul Sfânt pentru a fi către noi, aplicată nouă și intimă și subiectivă pentru noi.

Dacă Vorbitorul ar fi doar Cristos și nu Duhul vorbitor, El nu ar putea rosti cuvinte în duhul nostru, iar vorbirea Lui nu ar fi subiectivă pentru noi.

Dar slavă Domnului, așa cum mărturisesc experiența noastră creștină și cuvântul Domnului, putem veni la cuvântul Domnului în duh, iar Duhul ne vorbește imediat ceva despre Cristos, chiar și înăuntrul nostru, căci El este Duhul vorbitor din noi, subiectiv și personal.

Literele negru-pe-alb ale Bibliei devin vorbirea vie a Domnului către noi pe măsură ce ne exersăm duhul și avem vorbirea Duhului înăuntrul nostru. Cât de extraordinar este să-L cunoaștem și să-L savurăm pe Cristosul vorbitor ca Duhul care ne vorbește, Duhul vorbitor!

Ceea ce avem nevoie nu sunt așa-numitele „daruri ale Duhului Sfânt” sau „vorbirea în limbi”; ceea ce avem nevoie este ca Cristosul vorbitor să devină Duhul vorbitor în duhul nostru, aplicând cuvântul lui Dumnezeu la noi și schimbându-ne însăși constituția în interior.

Domnul este Duhul, atât de disponibil și aproape de noi. În timp ce trăim în această epocă a harului, Domnul este aici cu noi ca Duhul, chiar unit cu noi ca un singur duh (1 Corinteni 6:17).

Dar cât de real este Domnul pentru noi? Câtă experiență avem cu Domnul? Când ne exersăm duhul, ne dăm seama că Domnul este Duhul cu duhul nostru și noi suntem un singur duh cu El. Cât de minunat!

Acum, Cristos nu este doar obiectiv pentru noi, înălțat la ceruri; El este Duhul unit și contopic cu duhul nostru. El ne vorbește nu doar cu literele și cuvintele Bibliei; El ne vorbește ca Duhul vorbitor în duhul nostru.

Odată ce auzim vorbirea Domnului ca Duh, ceva de neșters este introdus înăuntrul nostru și nimic nu îl poate lua. Avem nevoie de vorbirea Domnului ca Duh în mod subiectiv și intim astăzi!

Doamne Isuse, Te lăudăm că ai devenit Duhul pentru a veni în duhul nostru și a te uni cu noi ca un singur duh! Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi. Vorbește-ne. Venim la Tine în cuvântul Tău prin exersarea duhului nostru. Fie ca Cristosul vorbitor să ne vorbească în calitate de Duh vorbitor. Aleluia! Vorbirea Domnului în cuvântul Său ne este rostită de Duhul vorbitor într-un mod subiectiv! Amin, Doamne, ne deschidem vorbirii Tale ca Duh. Aplică cuvântul Tău la ființa noastră și fă-l subiectiv pentru noi în experiența noastră creștină. Ne deschidem duhul către Tine; intră ca Duh pentru a ne vorbi ceva despre Cristos. Aleluia! Cel care ne vorbește nu este Cineva din exterior, ci Duhul interior și subiectiv! Aleluia! Domnul ne vorbește nu numai cu literele și cuvintele din Biblie, ci și în duhul nostru! Amin, Doamne, vorbește-ne în duhul nostru și introduce-Te în noi! Ne exersăm duhul și spunem Amin vorbirii Tale ca Duh astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ’s Speaking becomes the Spirit’s Speaking within us Subjectively in Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 43 cu tema: Cristos, Duhul care le vorbește bisericilor, Cel care are cheia lui David, și Cel care va cina cu biruitori (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu pentru a fi biserica, misterul lui Cristos astăzi

22/08/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

https://open.spotify.com/episode/4pjyHY7MzTsaPzag38Lq3k?si=dKPEdl2KQI64IJUoG87Cxg

Trăind în epoca misterului astăzi, înainte ca misterul lui Dumnezeu să se sfârșească, trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi biserica în calitate de mister al lui Cristos, expresia corporativă a lui Cristos; suntem misterul unui mister, căci Cristos trăiește în noi ca încarnare a lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ. Amin!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea misterul lui Dumnezeu, Cristos! Fie ca să vedem că tot ceea ce este Dumnezeu, tot ceea ce are și tot ceea ce a făcut este încarnat în Cristos! Vrem să-L savurăm pe Cristos. Ne dăm Ție nu pentru a face lucruri pentru Tine, ci doar pentru a Te savura! Amin, Doamne, fii savurarea și experiența noastră astăzi! Aleluia, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos, devenim misterul lui Cristos pentru a-L exprima pe Cristos, căci Cristos trăiește în noi și Se manifestă prin noi! Slavă Domnului! Amin!

Săptămâna aceasta am considerat cu rugăciune capitolele 10 și 11 din cartea Apocalipsa pentru a vedea ceva despre Cristos ca Împărat etern care vine să stăpânească pământul și să sfârșească misterul lui Dumnezeu.

Cristos este Împăratul etern și El vine să stăpânească pământul. Chiar acum, pământul se află sub stăpânirea ilegală a lui Satan, căci el uzurpă pământul și toate lucrurile și oamenii de pe el.

Dar Cristos se va întoarce în curând și El îl va judeca pe Satan, îi va distruge lucrările și va revărsa judecata lui Dumnezeu asupra pământului corupt pentru a-l înnoi și a-l face noul pământ cu noul cer unde El își poate stabili împărăția.

Înainte de a veni, însă, El caută să câștige niște biruitori. Noi suntem cei care vedem corupția, imoralitatea, răutatea și răul din lumea de astăzi și ne rugăm ca împărăția Domnului să vină și ca voia Lui să se facă, căci suntem una cu El pentru ca împărăția Lui să vină.

Mai întâi, lăsăm împărăția Lui să vină în noi și ne așezăm sub stăpânirea și domnia Lui. Vrem să fim produși ca biruitori ai Lui. Vrem ca El să ne ia, să ne răpească, la venirea Sa secretă. El vine îmbrăcat într-un nor, în secret, pentru a-i răpi pe sfinții biruitori; apoi, El va veni pe nor, deschis, pentru ca toți să-L vadă.

Când vine, El are curcubeul pe cap, fața Lui este ca soarele, picioarele Lui ca niște stâlpi de foc și Își pune piciorul drept pe mare și pe cel stâng pe uscat. Cristosul care vine cu judecata lui Dumnezeu este aprig și înflăcărat și El judecă ceea ce trebuie judecat! Amin!

În curând, misterul lui Dumnezeu se va sfârși, căci atunci când această epocă se va sfârși, va veni epoca împărăției și eternia, unde toate lucrurile sunt clarificate, nu mai sunt învăluite în mister.

Amin, astăzi trăim în epoca misterului și trebuie să-L savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi misterul lui Cristos până când epoca misterului se va sfârși!

Misterul universului este Dumnezeu, misterul lui Dumnezeu este Cristos, iar misterul lui Cristos este biserica

Coloseni 2:2 spune că misterul lui Dumnezeu este Cristos. În primul rând, universul este un mister; cu măreția și amploarea sa, mereu în expansiune și foarte vast, universul este un mister.

Care este misterul universului? Ce dă universului un sens, un scop? Misterul universului este Dumnezeu. Dacă nu există Dumnezeu, universul nu are sens, nu are scop. Dar Dumnezeu este sensul universului, iar când îl vedem pe Dumnezeu, universul are sens.

Cum îl putem cunoaște pe Dumnezeu? Biblia ne spune că Dumnezeu locuiește într-o lumină de neapropiat (1 Timotei 6:16); omenește vorbind, nu-L putem vedea pe Dumnezeu sau atinge pe Dumnezeu, pentru că nu-L putem vedea cu adevărat cu ochii noștri și nici nu-L putem auzi cu urechile noastre.

Misterul universului, care este Dumnezeu, este, de asemenea, un mister; Dumnezeu este un mister. Misterul lui Dumnezeu este Cristos. Cristos a venit să-L definească pe Dumnezeu, să-L exprime pe Dumnezeu și să-L explice.

Dumnezeu este un mister, iar Cristos, ca încarnarea lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu, este misterul lui Dumnezeu. Cristos este povestea lui Dumnezeu, definiția și explicația lui Dumnezeu.

Când încercăm să-L găsim pe Dumnezeu, este dificil și chiar imposibil, dar dacă venim la Cristos, Îl vedem pe Dumnezeu exprimat și definit.

În acest om unic, un om-Dumnezeu, Isus Cristos, Îl vedem pe Dumnezeu definit și explicat. Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este încarnarea, definiția și explicația lui Dumnezeu; tot ceea ce Dumnezeu intenționează să facă și tot ceea ce este El, este în Cristos și este legat de Cristos.

În afara lui Cristos, nu există Dumnezeu; dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu, trebuie să venim la Cristos. În Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii trupește; adică plinătatea Dumnezeului Treimic locuiește în Cristos într-o formă trupească (Coloseni 2:9). Uimitor!

Cum putem să-L vedem pe Cristos, să-L atingem pe Cristos și să-L cunoaștem pe Cristos? Unde este Cristos astăzi? Cum Îl putem cunoaște și cum Îl putem atinge?

Conform cu Efeseni 3:4, trebuie să avem o înțelegere a misterului lui Cristos; misterul lui Cristos, conform acestei cărți, este biserica. Dacă vrem să-L vedem pe Cristos astăzi, trebuie să venim nu doar la Cuvântul lui Dumnezeu, căci Cristos este încarneat în cuvintele Sale, ci și la biserică, misterul lui Cristos.

Dumnezeu este un mister, Cristos este misterul lui Dumnezeu, iar biserica este misterul lui Cristos. Trăim cu adevărat în epoca misterului.

În vremurile de demult, când trăiau profeții și psalmiștii, chiar și când trăia David, toți încercau să știe ce este ascuns în inima lui Dumnezeu, dar nu puteau să-l vadă sau să-l cunoască.

Misterul lui Dumnezeu ne-a fost revelat doar nouă în Noul Testament, în spirit (Efeseni 3:9). Trebuie să ne exersăm duhul pentru a percepe și a înțelege că misterul lui Dumnezeu este Cristos, iar misterul lui Cristos este biserica.

Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; totuși, singurul Fiu al lui Dumnezeu a venit să-L facă cunoscut (Ioan 1:18). Dumnezeu este un mister; totuși, acest Dumnezeu misterios este încarnat în Cristos.

Cristos nu este doar Dumnezeu; El este Dumnezeu încarnat, Dumnezeu definit, Dumnezeu explicat și Dumnezeu exprimat. Cristos L-a făcut pe Dumnezeu vizibil; ne-a spus că cine L-a văzut pe El a văzut pe Tatăl (Ioan 14:9).

Primul mister din economia lui Dumnezeu este Cristos, care este Dumnezeu exprimat; Cristos este misterul lui Dumnezeu.

Al doilea mister din economia lui Dumnezeu este biserica în calitate de mister al lui Cristos (Efeseni 3:4). Dumnezeu a voit să facă cunoscute care sunt bogățiile gloriei acestei taine printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei. Ce mister: Cristos este în noi ca speranța gloriei!

Când alții se uită la noi, nu-L pot vedea pe Cristos, căci noi suntem cei care trăim, ființele umane, dar în noi îl avem pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu care trăiește și se exprimă.

Cristos este un mister, iar noi, ca biserică, suntem Trupul lui Cristos pentru a-L exprima și noi suntem misterul lui Cristos. Biserica este povestea lui Cristos.

Dacă vrei să-L vezi pe Cristos, să-L savurezi pe Cristos, să-L cunoști pe Cristos și să-L atingi pe Cristos, trebuie să vii la biserică. Când cineva vine la biserică, nu vede doar ființe umane care se adună ca grup social și fac lucruri religioase; el îl vede sau ar trebui să-L vadă pe Cristos.

Biserica nu este altceva decât Dumnezeu manifestat în carne (1 Timotei 3:16); Dumnezeu a fost manifestat în carne nu doar individual în Cristos, ci și corporativ în și ca biserică.

Biserica este cu adevărat misterul lui Cristos, căci Dumnezeu este manifestat în carne în biserică și prin biserică.

Acesta este misterul economiei lui Dumnezeu, care este de a-L distribui pe Cristos ca încarnare a lui Dumnezeu în noi, poporul ales al lui Dumnezeu, pentru ca El să producă un Trup care să fie creșterea încarnării lui Dumnezeu în Cristos, pentru ca Dumnezeu să aibă o expresie corporativă. Amin!

În cele din urmă, Cristos și biserica în calitate de un singur duh sunt marele mister (Efeseni 5:32). Amin, mare este misterul lui Cristos și a bisericii – încarnarea lui Dumnezeu și expresia lui Cristos!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne ca să vedem că misterul universului este Dumnezeu și misterul lui Dumnezeu este Cristos. Amin, fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu venind la Cristos pentru a-L savura pe Cristos. O, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru, ca să Te putem cunoaște și să Te savurăm. Aleluia, misterul universului este Dumnezeu, căci Dumnezeu este sensul și înțelesul universului! Slavă Domnului, chiar dacă Dumnezeu locuiește în lumină de neatins, putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să-L atingem pe Dumnezeu venind la Cristos! Amin, Doamne Isuse, venim la Tine ca încarnare a lui Dumnezeu. Vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Vrem să-L experimentăm și să-L exprimăm pe Dumnezeu savurându-L pe Cristos. Fie ca să-L cunoaștem pe Cristos ca definiție, explicație și expresie a lui Dumnezeu. O, Doamne, vrem să venim la Tine în cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru pentru a Te cunoaște. Fă-ne misterul lui Cristos, biserica, ca expresie corporativă a lui Dumnezeu. Aleluia pentru Cristos și biserică, marele mister! Amin, Doamne, fie ca să vedem acest mare mister și să fim parte din el astăzi!

Îl savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu pentru a fi biserica, misterul lui Cristos astăzi

În Apocalipsa 10:7 ni se spune că misterul lui Dumnezeu s-a sfârșit; când va suna trâmbița a șaptea, misterul lui Dumnezeu s-a sfârșit. Astăzi suntem încă în epoca misterului; suntem încă în misterul lui Dumnezeu, căci tot ce are legătură cu Dumnezeu este un mister.

Împărăția cerurilor, Evanghelia, locuirea lui Cristos și învierea și transfigurarea viitoare a sfinților ca sfârșit al dispensației misterului sunt toate mistere.

La sunarea trâmbiței a șaptea, toate aceste mistere vor fi sfârșite; prin urmare, misterul lui Dumnezeu se va sfârși. Până atunci, însă, suntem în epoca misterului.

Trebuie să învățăm să-L savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi biserica în calitate de mister al lui Cristos astăzi.

Suntem încă aici, savurând de acest mister. Nu suntem doar persoane mântuite care așteaptă ca Cristos să vină și să ne aducă în cer, unde este El, și până atunci, facem tot posibilul să trăim viața creștină. Mai degrabă, Îl savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trăim viața creștină și viața de biserică în această epocă a misterului, învățăm secretul pentru a înțelege și experimenta toate aceste mistere: ne exersăm duhul de credință (2 Corinteni 4:13).

Tot ce are legătură cu Dumnezeu, Cristos, economia lui Dumnezeu și biserica este ceva ce ține de credință, iar credința este în duhul nostru.

Ne exersăm duhul de credință pentru a-L savura pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu și ne exersăm duhul de credință pentru a trăi viața creștină și viața de biserică.

Pe măsură ce călătorim prin această epocă a misterului, suntem oameni ai credinței. Nu privim la lucrurile care se văd, căci sunt trecătoare; privim la lucrurile care nu se văd, care sunt eterne (v. 18).

Ne exersăm duhul de credință pentru a susține ceea ce este de la Dumnezeu și de la Cristos. Credem în Domnul, avem o unire organică cu El în duh și ne exersăm duhul pentru a-L atinge, a-L savura și a-L experimenta.

Mai mult, ne exersăm duhul de credință pentru a vorbi și despre Cristos ca mister al lui Dumnezeu. În noi înșine, falimentăm din nou și din nou; totuși, nu privim la falimentele noastre, ci la Domnul, pentru a fi infuzați cu El ca credință.

Ne îndreptăm privirea spre Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2), pentru a fi infuzați cu El ca credință și a alerga în cursa creștină.

Pe măsură ce ne exersăm duhul de credință, ne dăm seama că există un tron așezat în ceruri și, de asemenea, în duhul nostru, iar Cristos este Împăratul etern. Ne supunem tronului Său, Îl întronăm în ființa noastră și Îi permitem să domnească și să conducă în noi.

De exemplu, când mergem la cumpărături și casierul ne dă mai mult rest decât ar trebui să primim, nu-l băgăm în buzunar și ne bucurăm; mai degrabă, înapoiem ceea ce nu este al nostru.

Acest lucru este misterios pentru cei din jurul nostru, căci nu trăim pentru noi înșine sau prin noi înșine, ci prin viața divină din duhul nostru.

Ne adunăm cu sfinții și Îl savurăm pe Domnul; nu doar facem lucruri împreună, ci ne exersăm duhul pentru a chema numele Domnului Isus, căci Îl iubim. Ne adunăm la instruiri și conferințe și petrecem timp cu Domnul pentru ca El să fie distribuit în noi.

În această epocă a misterului, care este și epoca credinței, ne exersăm duhul de credință pentru a trăi prin credință (Romani 1:17). Suntem oameni ai credinței, trăim prin credință și vrem să ne sporim credința cooperând cu Domnul în toate detaliile vieții noastre creștine.

Vedem ceva din Cristos ca mister al lui Dumnezeu și vedem ca într-o oglindă, în mod obscur, dar știm că, atunci când va veni El, Îl vom vedea față în față (1 Corinteni 13:12).

Avem un gust anticipat al gustului deplin a ceea ce este Cristos și ceea ce va fi El pentru noi.

Când Se va întoarce, credem că credința se va transforma în fapte și lauda va înlocui rugăciunea noastră. Dragostea se va desăvârși într-o perfecțiune fără umbră și Îi vom sluji Domnului în domeniul fără păcat! Aliluia!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a Te contacta și a Te savura ca mister al lui Dumnezeu. O, ce mister este că că Cristos locuiește în noi pentru a fi viața noastră! Slavă Domnului, Dumnezeu a voit să facă cunoscute care sunt bogățiile gloriei acestui mister printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei! Amin, Cristos ca mister al lui Dumnezeu, este în noi și avem speranța gloriei! O, Doamne, ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi biserica în calitate de mister al lui Cristos! Ne exersăm duhul pentru a substanția ceea ce este de la Dumnezeu; vrem să realizăm și să înțelegem ceea ce este Cristos ca mister al lui Dumnezeu. Ne deschidem distribuirii Tale divine. Continuă să Te distribui în noi și menține-ne deschiși Ție. Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață spre maturitate până când Tu vei fi pe deplin exprimat prin noi ca biserică, misterul lui Cristos! Slavă Domnului, suntem oameni ai credinței care ne exersăm duhul de credință pentru a trăi prin credință în această epocă a misterului, până când misterul lui Dumnezeu se va sfârși!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Mystery of God to be the Church as the Mystery of Christ today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 42 cu tema: Cristos, Împăratul etern, care vine pentru a stăpâni pământul și încheierea misterului lui Dumnezeu (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne exersăm duhul și trăim în duh până când misterul lui Dumnezeu se va sfârși

20/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

La sunetul celei de-a șaptea trâmbițe, misterul lui Dumnezeu se sfârșește; astăzi trăim într-o epocă a misterului, căci tot ce are legătură cu Dumnezeu, Cristos, mântuirea noastră și faptul că suntem biserica este un mister, care poate fi văzut, savurat și trăit doar în duhul nostru.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dezvăluit misterul lui Dumnezeu, misterul lui Cristos și marele mister, Cristos și biserica. Fie ca noi să rămânem în duhul nostru astăzi, astfel încât toate lucrurile legate de Dumnezeu și Cristos și mântuirea noastră să ne fie făcute reale. Amin, Doamne, vrem să ne întoarcem către duhul nostru pe tot parcursul zilei. Fii atât de real pentru noi în duhul nostru. Fie ca noi să fim în realitate misterul lui Cristos, biserica, pentru a-L manifesta pe Cristos pe acest pământ. Aleluia, într-o zi misterul lui Dumnezeu se va sfârși! Slavă Domnului! Amin!

În capitolul 10 din Apocalipsa, vedem două lucruri principale: venirea lui Cristos să ia în stăpânire pământul și faptul că misterul lui Dumnezeu se sfârșește. Cartea Apocalipsa este revelația lui Isus Cristos și a lucrurilor care trebuie să se întâmple la sfârșitul acestei epoci, iar această revelație ne este dată în duh.

Trebuie să ne exersăm duhul atunci când citim cartea Apocalipsa, altfel, ceea ce primim sunt evenimente, judecăți, peceți, potire, Anticristul, fiara și o cetate numită Noul Ierusalim. Însă când ne exersăm duhul în timp ce citim această carte, Îl vom savura pe Cristos, vom intra în experimentarea lui Cristos și Îl vom exprima pe Cristos, astfel încât să putem fi astăzi biruitorii Domnului care Îl aduc înapoi.

Pe de o parte, este bine să știm ce se va întâmpla la sfârșitul acestei epoci, căci acest lucru ne va oferi o viziune clară asupra evenimentelor care duc la venirea Domnului și la venirea Noului Ierusalim.

Pe de altă parte, ceea ce avem nevoie nu este mai multă cunoaștere a evenimentelor, judecăților și lucrurilor exterioare care vor avea loc; ceea ce avem nevoie este să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos, astfel încât să putem fi produși ca biruitori ai Săi.

Ceea ce Domnul vrea să câștige astăzi sunt cei care Îi oferă terenul în ființa lor pentru ca El să-Și ducă la îndeplinire economia. El va face una și alta, va judeca, va aranja situația lumii și va realiza multe lucruri, căci cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu lucrează pentru a aranja situația lumii pentru venirea Domnului.

Însă El nu poate face prea multe în exterior decât dacă ne potrivim cu El în interior; trebuie să-I oferim cooperarea de care are nevoie, astfel încât El să poată câștiga un grup de sfinți biruitori care sunt capul de pod pentru ca El să se întoarcă, să stăpânească pământul și să aducă împărăția lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi!

La sunetul celei de-a șaptea trâmbițe, misterul lui Dumnezeu se termină!

În Apocalipsa 10:7 ni se spune că, în zilele glasului îngerului al șaptelea, când va suna din trâmbiță, atunci se va termina misterul lui Dumnezeu, așa cum a anunțat El vestea bună sclavilor Săi, prorocii. Ce minunat e că misterul lui Dumnezeu se va împlini, se va sfârși, la momentul sunetului celei de-a șaptea trâmbițe! Este foarte interesant.

Când a venit Cristos, a început epoca misterului; acum suntem în epoca misterului, numită și epoca harului și epoca bisericii. Dar când al șaptelea înger va suna din trâmbiță, misterul lui Dumnezeu se va sfârși. Slavă Domnului!

Dacă citim Biblia cu atenție, vedem că există diferite dispensațiuni, diferite epoci în care Dumnezeu se raportează la poporul Său într-un mod specific. În dispensațiunile de la Adam la Moise și de la Moise la Cristos, adică în Vechiul Testament, totul a fost dezvăluit și manifestat; nu exista niciun mister.

În Vechiul Testament, oamenii vedeau clar cine era poporul lui Dumnezeu și, când Dumnezeu Și-a binecuvântat poporul, toată lumea vedea acest lucru. Ei simțeau prezența lui Dumnezeu în exterior și, atâta timp cât respectau legea și Îi făceau pe plac lui Dumnezeu, Dumnezeu era cu ei.

Era o situație clară; dacă ascultau de Dumnezeu și Îi slujeau, Dumnezeu îi elibera de dușmanii lor, dar dacă cineva păcătuia sau congregația se închina idolilor, Dumnezeu își retrăgea binecuvântarea și protecția.

Profeții au auzit chiar și vocea lui Dumnezeu în exterior, iar Moise vorbea cu Dumnezeu față în față.

Dar apoi, când a venit Cristos, a început misterul, căci aici era un om care nu vorbea cu Dumnezeu în exterior, ci Îl avea pe Dumnezeu contopit cu El în interior. Cristos este primul om-Dumnezeu și El era Dumnezeu manifestat în carne (1 Timotei 3:16).

Extraordinar, Dumnezeu nu a vorbit omului doar în exterior sau nu l-a condus pe om prin semne și evenimente exterioare, ci El a fost contopit cu omul! Uimitor, dar misterios! În persoana lui Isus Cristos vedem un om-Dumnezeu – Dumnezeu contopit cu omul.

Dumnezeul Triunic în întregime a fost încarnat în Isus Cristos; nu doar Fiul lui Dumnezeu a fost încarnat, ci întregul Dumnezeu a fost încarnat. Ioan 1:1 spune că la început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Versetul 14 spune în continuare că Cuvântul s-a făcut carne; nu doar Fiul lui Dumnezeu, ci Dumnezeul Triunic în întregime – Tatăl, Fiul și Duhul – a fost încarnat în persoana lui Isus Cristos.

Acest lucru este cu adevărat misterios. Dumnezeu a fost manifestat în carne, îndreptățit în Duh, văzut de îngeri, predicat printre neamuri, crezut în lume și înălțat în glorie!

Prin credința în Cristos, când auzim Evanghelia, ne pocăim și credem în Domnul Isus, primim în mod misterios viața divină pentru a deveni copii ai lui Dumnezeu, cei născuți nu din carne sau din voia omului, ci din Dumnezeu (Ioan 1:12-13).

Prin credință, intrăm în mister și devenim un mister. Tot ce are legătură astăzi cu Dumnezeu, Cristos, economia lui Dumnezeu și viața noastră creștină este un mister.

Cristos este un mister (Coloseni 2:2), biserica este un mister (Efeseni 3:4-6), împărăția cerurilor este un mister (Matei 13:11), Evanghelia este un mister (Efeseni 6:19), locuirea lăuntrică a lui Cristos în noi este un mister (Coloseni 1:26-27), iar învierea și viitoarea transfigurare a sfinților, ca sfârșit al acestei dispensații, sunt un mister (1 Corinteni 15:51-52).

Toate acestea sunt mistere, iar aceste mistere au fost ascunse în vremurile veacurilor (Romani 16:25; Efeseni 3:5; Coloseni 1:26), dar ne-au fost revelate în duh. Felul în care putem trăi în această epocă a misterului o viață pentru împlinirea scopului veșnic al lui Dumnezeu este în duhul nostru.

După această epocă a misterului, însă, în dispensațiunea împărăției milenare și în cerul nou și pământul nou, totul va fi dezvăluit și nu va mai exista niciun mister. La trâmbița celei de-a șaptea trâmbițe, misterul lui Dumnezeu se va sfârși.

Astăzi încă trăim în epoca misterului și trebuie să ne exersăm duhul și să fim în duhul nostru pentru a fi misterul lui Cristos, biserica, chiar pentru a face parte din marele mister, Cristos și biserica. Dar într-o zi misterul lui Dumnezeu se va sfârși și vom vedea toate lucrurile clar.

Când va suna trâmbița a șaptea, vestea bună pe care Dumnezeu a anunțat-o propriilor Săi slujitori, profeții (Isaia 2:4; 11:1-10, 65; 65:17-20; 66:22) se va împlini: împărăția va veni în manifestarea ei (Apocalipsa 11:15).

Când împărăția va veni în manifestarea ei, toate lucrurile vor fi clare și nu va mai exista niciun mister. Apoi, în cerul nou și pământul nou cu Noul Ierusalim pentru veșnicie, nu va mai exista niciun mister (Apocalipsa 21:1-3).

Astăzi suntem în dispensațiunea de la Cristos la împărăția milenară și totul este un mister; într-o zi, însă, misterul lui Dumnezeu se va sfârși! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne ca să vedem că acum suntem în epoca misterului. Aleluia, Dumnezeu Însuși a devenit om, căci Dumnezeul Triunic a fost încarnat ca să fie o ființă umană, un om-Dumnezeu, care este Dumnezeu contopit cu omul. Ce mister este ca Dumnezeu să Se contopească cu omul! Dumnezeu a devenit om pentru a-l face pe om Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire – ce mister! Amin, Doamne, îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta într-un mod misterios, dar minunat, pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu, cei născuți din Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să Te savurăm astăzi ca mister al lui Dumnezeu, pentru a deveni misterul lui Cristos. Aleluia, mare este misterul evlaviei: Dumnezeu manifestat în carne! O, ce mister este pentru noi să fim biserica, împărăția lui Dumnezeu, predicând Evanghelia, pentru ca Cristos să locuiască în mulți oameni! Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi până când se va sfârși misterul lui Dumnezeu! Păstrează-ne în exprimarea corporativă a lui Cristos până când Te vom vedea față în față și nu va mai exista niciun mister!

Ne exersăm duhul și trăim în duh pentru a-L vedea, a-L savura, a-L experimenta și a-L exprima pe Cristos în epoca misterului

Când necredincioșii citesc Biblia, ei preferă să citească Vechiul Testament, căci este clar când Dumnezeu îl binecuvântează pe om, face lucruri pentru om, vorbește cu om și este printre poporul Său.

Ei iubesc în mod special psalmii, care sunt expresii poetice ale căutătorilor lui Dumnezeu care și-au vărsat inima înaintea lui Dumnezeu fie pentru a se plânge, fie pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Tinerii credincioși se identifică, de asemenea, cu acești căutători iubitori ai Domnului din Vechiul Testament.

În creștinismul de astăzi, mulți iubesc declarațiile din Vechiul Testament, pentru că par atât de reale și practice. Dar când venim la Noul Testament, totul pare atât de misterios.

În Noul Testament, vedem nu numai Evangheliile, cele patru biografii ale primului om-Dumnezeu Isus Cristos, ci și cartea Fapte și Epistolele, încheind cu cartea Apocalipsa.

În Epistole, ni se spun lucruri precum: Cristos este în voi ca speranță a gloriei; când Se va arăta Cristos, și voi veți fi arătați împreună cu El în glorie; suntem transformați după chipul lui Cristos; omul nostru din afară este mistuit, dar totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește, și suntem conformați morții lui Cristos prin puterea învierii Sale.

Toate acestea sunt lucruri misterioase; nu putem identifica anumite experiențe care să arate clar cum savurăm și experimentăm acest lucru. Însă trebuie să ne dăm seama că, înainte ca misterul lui Dumnezeu să se termine, astăzi trebuie să ne exersăm duhul și să trăim în duh, astfel încât să-L putem vedea, savura, experimenta și exprima pe Cristos în această epocă a misterului.

Misterele din această epocă a misterelor ne sunt făcute cunoscute în duh (Efeseni 3:3-9). Când ne exersăm duhul, Îl vedem pe Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu și Îl experimentăm pe Dumnezeu. Toate acestea sunt lăuntrice; chiar dacă lucrurile se pot întâmpla în exterior, experimentarea și savurarea noastră de Dumnezeu sunt interioare.

În Vechiul Testament, înainte de epoca misterelor, când cineva prospera în poporul lui Dumnezeu, aceasta se întâmpla pentru că Dumnezeu îl binecuvântase datorită păzirii legii și urmăririi lui Dumnezeu.

Dar în Noul Testament, îl vedem pe apostolul Pavel, care a fost în închisoare mult timp; totuși, chiar și acolo, L-a savurat pe Cristos, L-a experimentat și a binecuvântat pe tot poporul lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor cu niște scrieri minunate.

Pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu astăzi, pentru a trăi în misterul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul. Când ne exersăm duhul și umblăm conform duhului, cerințele drepte ale legii sunt împlinite spontan în noi (Romani 8:4).

Când umblăm conform duhului, contactându-L pe Domnul în interior și trăindu-L pe Cristos în exterior, Îl exprimăm pe Cristos și Îl manifestăm. Alții văd o ființă umană normală, fără nimic ieșit din comun în ea, dar există o mireasmă a lui Cristos, care pentru unii este de la moarte la moarte, în timp ce pentru alții este de la moarte la viață (2 Corinteni 2:15).

Ne adunăm în adunări creștine nu pentru a plănui și a face lucrări mărețe pentru Dumnezeu în exterior, ci pentru a-L savura pe Cristos și a ne împărtăși de bogățiile Sale în duh.

Ne adunăm în conferințe, întâlniri de omogenizare, instruiri și tot felul de adunări creștine nu pentru a face lucruri care schimbă lumea în exterior, ci pentru a-L savura pe Cristos în mod corporativ, astfel încât să putem fi expresia Lui corporativă pe pământ. Acest lucru este misterios.

Plătim un preț mare pentru a călători în locuri îndepărtate pur și simplu pentru a-i vizita pe sfinții de acolo, a petrece timp cu ei și a ne exersa duhul pentru a fi zidiți împreună cu ei; acesta este un mister.

Fie ca să ne exersăm duhul zi de zi și să trăim și să umblăm conform duhului, ca să putem trăi în misterul lui Dumnezeu și să devenim parte a misterului lui Cristos, biserica în calitate de manifestare corporativă a lui Dumnezeu în carne.

Fie ca să ne întoarcem de la lucrurile văzute la cele nevăzute, căci viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu (Coloseni 3:3).

Doamne Isuse, ne exersăm duhul astăzi. Chemăm Numele Tău și citim cu rugăciune cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru, ca să putem trăi în misterul lui Dumnezeu astăzi! Aleluia, înainte ca misterul lui Dumnezeu să se sfârșească, noi astăzi suntem oameni misterioși care trăiesc într-un mod misterios, trăind și umblând în duhul nostru! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai regenerat cu viața Ta pentru a ne face oameni-Dumnezeu, copii ai lui Dumnezeu! Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Păstrează-ne exersând duhul nostru pe tot parcursul zilei. Fie ca să vedem că viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Fie ca să rămânem în duhul nostru, în unirea organică cu Tine, ca Cristos să trăiască în noi și noi să-L putem exprima pe Cristos. Trăiește în noi astăzi, dragă Doamne. Fii exprimat prin noi. Fie ca noi să fim manifestarea corporativă a Dumnezeului încarnat. Aleluia, economia lui Dumnezeu este în credință și ne putem exersa duhul credinței pentru a-L vedea pe Dumnezeu, a-L savura pe Cristos, a-L experimenta pe Cristos și a-L exprima pe Cristos! Amin, Doamne, Te iubim, Cel nevăzut, și Te lăudăm pentru că ești viața și totul pentru noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May We Exercise our Spirit & Live in Spirit until the Mystery of God is Finished, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 42 cu tema: Cristos, Împăratul etern, care vine pentru a stăpâni pământul și încheierea misterului lui Dumnezeu (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină

Ca Proprietar de drept al pământului, Cristos vine cu judecată pentru a stăpâni pământul

19/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos este proprietarul de drept al pământului și El vine să ia în stăpânire pământul, așa cum se vede în Apocalipsa 10; când El vine, fața Lui e ca soarele, picioarele Lui ca niște stâlpi de foc. Și-a pus piciorul drept pe mare și pe stângul pe uscat și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu; El Își exercită judecata și vine să-Și ia moștenirea de drept.

Doamne Isuse, Te iubim și Te primim cu brațele deschise în ființa noastră astăzi. Fă-Ți domiciliul în toată inima noastră. Te întronăm ca Împărat al nostru. Îți dăm întregul teren în noi. O, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină și voia Ta să se facă în noi astăzi. Judecă în noi ceea ce trebuie judecat. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Ia în stăpânire tot pământul din ființa noastră. Fă-ne biruitori ai Tăi care Îți dau oportunitatea de a face ceea ce vrei Tu să faci în ființa noastră! Amin!

Fie ca noi toți să vedem ceea ce a văzut apostolul Ioan în Apocalipsa capitolul 10, o viziune clară a lui Cristos care vine să ia în stăpânire pământul. Fie ca să-L vedem ca un alt Înger puternic, Slujitorul lui Dumnezeu, venind să facă voia lui Dumnezeu și să îndeplinească economia lui Dumnezeu.

El coboară din ceruri și, în drumul Său spre pământ pentru a lua în stăpânire pământul, El este într-un mod particular și au loc unele evenimente specifice. Întoarcerea lui Cristos, venirea Lui pentru a stăpâni pământul și a aduce împărăția Lui, nu este un eveniment brusc; are loc pe o perioadă lungă de timp.

El vine mai întâi în secret, îmbrăcat într-un nor; înainte de a veni deschis pe nor, El vine în secret. De ce vine El în secret și ce înseamnă asta? El vine în secret pentru a-i răpi pe biruitorii Săi. Cei care sunt pregătiți, copți și maturi vor fi răpiți de Domnul în prezența Sa secretă, la tron, astfel încât să fie cu El. El va răpi multe feluri de oameni, iar noi vrem să fim astăzi biruitorii vii care vor fi răpiți de Domnul la tronul Său în venirea Sa secretă.

Apoi, El va veni în mod deschis și toți ochii Îl vor vedea. În special, El va veni să mântuiască Israelul, și toți cei care au mai rămas în Israel Îl vor vedea, se vor pocăi și vor fi mântuiți de Domnul. Cât de minunat!

Domnul nostru este atât de milostiv, atât de îndurător și atât de atotinclusiv în îndurarea și harul Său!

Astăzi suntem în epoca harului, care este și epoca misterului. Chiar dacă se pare că nu putem vedea o mare parte din economia lui Dumnezeu întâmplându-se în exterior, Domnul lucrează în adâncul ființei noastre pentru a ne face biruitori ai Săi care Îi oferim capul de pod pentru ca El să se întoarcă și să ia în stăpânire pământul. Fie ca noi să cooperăm cu El astăzi!

Ca proprietar de drept al pământului, Cristos vine cu judecată să stăpânească pământul

Apocalipsa 10:1 vorbește despre Domnul, a cărui față era ca soarele și picioarele Lui ca niște stâlpi de foc. Amin, când Domnul va veni ca Proprietar de drept al pământului, El va lua în stăpânire marea și pământul!

În Evanghelii, fața Lui era frumoasă la privit, iar în Cântarea Cântărilor, căutătoarea iubitoare era atrasă de El când privea fața Lui. În Epistole, fața Domnului este plină de glorie, iar când privim fața Lui, suntem transformați din glorie în glorie în același chip, întocmai ca de la Duhul Domnului (2 Corinteni 3:18).

Dar aici, în Apocalipsa 10, fața Lui strălucește ca soarele; aceasta este pentru îndeplinirea judecății Sale, pentru a aduce împărăția Sa. Astăzi, fața lui Cristos strălucește ca soarele; avem nevoie ca fața Lui să strălucească peste noi pentru a ne expune și a judeca orice în noi care nu este compatibil cu El.

Picioarele Sale, cu care Și-a avut umblarea strălucitoare și perfectă, Îl califică să-Și îndeplinească judecata cu statornicie, conform sfințeniei lui Dumnezeu.

Aproape de vremea venirii Sale la oamenii de pe pământ, în mod deschis, Cristos va fi ca soarele, nu ca luceafărul, care apare înainte de timpul cel mai întunecat, înainte de zori, pentru cei care Îl iubesc și Îl așteaptă. Vrem să-L vedem și să-L câștigăm ca luceafăr astăzi!

Faptul că picioarele Lui sunt ca stâlpii de foc arată sfințenia lui Dumnezeu (Exod 19:18; Evrei 12:29), conform căruia Cristos își va executa judecata asupra pământului.

Ca Proprietar de drept al pământului, Cristos vine cu judecata ca să-l stăpânească. Și-a pus piciorul drept pe mare și pe cel stâng pe uscat (Apocalipsa 10:2). Faptul că Cristos Își pune picioarele pe mare și pe uscat arată că El calcă pe ele, iar a călca pe ele înseamnă a le lua în stăpânire (vezi Deut. 11:24; Iosua 1:3; Psalmul 8:6-8).

Mai întâi El Și-a pus piciorul drept pe mare, unde sunt demonii, și Și-a pus piciorul stâng pe uscat, unde locuiesc oamenii. Mai întâi, El tratează demonii și îi judecă, apoi ia în stăpânire pământul cu tot ce este în el. Așa ia în stăpânire Cristos, Împăratul nostru etern, pământul.

Cristos este vrednic să deschidă sulul economiei lui Dumnezeu și este calificat să stăpânească pământul. El a plătit cel mai mare preț pentru a cumpăra pământul, astfel încât să-Și poată stabili împărăția aici, iar la a doua Sa venire, El ia în stăpânire pământul.

Vedem în cartea lui Iosua că fiecare parte a pământului pe care a călcat poporul lui Israel, unde și-au pus talpa picioarelor și au călcat, era a lor. Ei trebuiau să umble prin țara bună și, oriunde ar fi umblat și ar fi pus picioarele lor, aceea ar fi fost moștenirea lor.

În mod similar, Cristos, ca un alt Înger trimis de Dumnezeu, va veni să calce pe mare și pe pământ, căci atât marea, cât și pământul I-au fost date ca moștenire (Psalmul 2:8). El posedă pământul și marea, căci El este proprietarul de drept și El judecă ce trebuie judecat.

Pe de o parte, El Își îndeplinește judecata, iar pe de altă parte, El își exercită domnia și stăpânirea.

Astăzi, pământul și marea sunt sub uzurparea lui Satan, dușmanul lui Dumnezeu. Dumnezeu a tolerat acest lucru timp de secole, dar, slavă Domnului, într-o zi El nu va mai tolera acest lucru.

Cristos se va întoarce să-Și revendice moștenirea de drept și Își va pune picioarele pe mare și pe pământ pentru a le lua în stăpânire. Cu toții așteptăm cu nerăbdare acea zi și tânjim ca acea zi să vină curând.

El este Piatra-Leul-Miel, care este vrednic să deschidă sulul economiei lui Dumnezeu și să o ducă la bun sfârșit. El este calificat să stăpânească pământul, căci pământul și marea sunt moștenirea Lui.

Cât de mult Îl lăudăm! Cât de mult Îl venerăm! Și cât de mult dorim să cooperăm cu El astăzi pentru a-I da terenul deplin în ființa noastră, pentru ca El să se răspândească în noi, să crească în noi, să ne umple și să ia în stăpânire ființa noastră.

Înainte ca Domnul să poată lua pământul și marea fizice, El vrea să câștige terenul deplin în ființa noastră; El vrea să fie totul pentru noi, chiar să fie centralitatea și universalitatea noastră.

El vrea să domnească și să conducă în noi. Suntem în împărăția Lui, care este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, și trebuie să-I primim cu brațele deschise domnia, permițându-I să conducă și să domnească în noi.

Fie ca să-I permitem să conducă și să domnească în ființa noastră, primind și savurând abundența harului și a darului dreptății, ca să putem domni în viață prin Cristos (Romani 5:17).

Pe măsură ce facem aceasta, pe măsură ce rămânem în duhul contopit și Îl lăsăm pe Domnul să facă în noi ceea ce vrea El să facă, ne vom ruga pentru venirea Lui, vom dori ceea ce El dorește și vom grăbi întoarcerea Lui!

Doamne Isuse, Te lăudăm ca fiind Cel care ești Proprietarul de drept al pământului și al mării! Aleluia, Dumnezeu i-a dat lui Cristos pământul și marea ca moștenirea Lui, iar Cristos vine în curând să ia în stăpânire pământul! Amin, Doamne, ne rugăm ca să te întorci curând! Vino, Doamne Isuse! Tu ești vrednic să deschizi sulul economiei lui Dumnezeu și să-l duci la bun sfârșit! Tu ești calificat să iei în stăpânire pământul! Amin, Doamne, așteptăm cu nerăbdare să Te vedem venind și punându-Ți piciorul drept pe mare și piciorul stâng pe uscat pentru a lua în stăpânire pământul și marea! Aleluia, Cristos, ca un alt Înger, va păși pe mare și pe pământ, căci atât marea, cât și pământul I-au fost date ca moștenire a Lui! Amin, Doamne, Te iubim și Îți dăm mai mult teren în ființa noastră! Câștigă-ne astăzi ca să fim biruitori ai Tăi. Vrem să trăim o viață pentru împlinirea scopului Tău. Fie ca viața și lucrarea noastră de astăzi să grăbească întoarcerea Ta. Amin, Doamne, vino să iei în stăpânire pământul și marea pentru a-Ți instaura împărăția!

Cristos este provocat la mânie și răcnește ca un leu, judecă totul și se întoarce să stăpânească pământul!

În Apocalipsa 10:3 ni se spune că Cristos a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. În Proverbe, ni se spune că răcnetul unui leu este ca mânia unui împărat; când împăratul este mânios, este ca un leu care răcnește (Prov. 19:12; 20:2).

Aceasta indică faptul că Cristos, ca Împărat al pământului, este provocat la mânie; El este provocat la mânie. În Evanghelii, îl vedem pe Cristos ca un Miel al lui Dumnezeu blând și smerit, iar toți oamenii au fost atrași de El.

În Epistole, ni se spune că, pe măsură ce ne îndreptăm privirea spre Isus, suntem infuzați cu credință pentru a alerga în cursa cerească. Dar în Apocalipsa, vedem un Cristos care este provocat la mânie de situația și lucrurile de pe pământ și El revarsă judecata lui Dumnezeu și se întoarce să stăpânească pământul! Amin!

El este Proprietarul de drept al pământului și, de asemenea, Împăratul etern care vine să ia în stăpânire pământul.

Un leu răcnește pentru a-și declara puterea și autoritatea și, de asemenea, pentru a-și apăra teritoriul. Dacă auzi răcnetul unui leu, care poate fi auzit până la opt kilometri, este un sunet destul de îngrozitor.

Cristos, ca Împărat al pământului, este provocat la mânie și în curând Se va întoarce să exercite și să reverse judecata lui Dumnezeu și va lua în stăpânire pământul.

Nu ar trebui să ne descurajăm astăzi când vedem răutatea oamenilor și tacticile de epuizare ale vrăjmașului. Mai degrabă, pe măsură ce omul nostru din afară este mistuit, fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru a fi înnoiți în omul nostru dinăuntru (2 Corinteni 4:16).

Și fie ca noi să ne punem speranța în venirea Lui, căci Cristos va veni să judece totul și să ia în stăpânire pământul. El se pregătește să stăpânească pământul exercitându-Și domnia, stăpânirea, să judece pe partea negativă, astfel încât să poată clarifica toate situațiile negative și, de asemenea, să-Și exercite domnia pe partea pozitivă.

Când Cristos a strigat cu glas tare, cele șapte tunete au tunat; acestea trebuie să fie declarațiile supreme ale mâniei depline a lui Dumnezeu.

Când apostolul Ioan era pe cale să scrie ce au spus tunetele, i s-a spus să nu scrie acestea, ci să pecetluiască lucrurile pe care le-au spus cele șapte tunete. Astăzi nu știm ce au spus cele șapte tunete, dar într-o zi s-ar putea să aflăm! Aleluia!

În Apocalipsa 10:5-6 ni se spune: „Și îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ, și-a ridicat mâna dreaptă spre cer și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care a creat cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile din el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi zăbavă.”

Nu mai există nicio întârziere la venirea judecății lui Dumnezeu și la întoarcerea lui Cristos pentru a lua în stăpânire pământul. Vine vremea când Dumnezeu nu va mai tolera ceea ce se întâmplă pe pământ și Cristos va veni să reverse judecățile lui Dumnezeu.

Sfinții martiri se roagă (Apocalipsa 6:10) și în curând Cristos Se va întoarce să judece vrăjmașul și toate lucrările lui, oamenii răi și toate faptele lor și chiar pământul va fi judecat, căci totul trebuie purificat prin foc.

Toate aceste lucruri se vor întâmpla în istoria lumii. Poate că nu ne place să auzim asta și poate că ne este puțin frică de ceea ce se va întâmpla, dar noi, ca credincioși în Cristos, trebuie să tânjim după prezența Domnului, parousia Sa.

Vrem să cooperăm cu El astăzi, astfel încât, înainte de ziua încercării, să fim răpiți! Așadar, vrem să fim maturi astăzi; vrem să ne coacem devreme, astfel încât să fim cruțați de judecata lui Dumnezeu pe pământ. Domnul ne dă multe șanse; am putea fi răpiți chiar și în timpul necazului cel mare, dar am putea trece prin diferite tratări și suferințe.

Dar astăzi vrem să cooperăm cu Domnul în viața de biserică pentru a fi sfinții Săi biruitori, care sunt luați în prezența Sa secretă, la tronul lui Dumnezeu! Amin!

Doamne Isuse, aspirăm să fim sfinții Tăi biruitori astăzi. Crești în noi spre maturitate. Vrem să fim copți mai devreme pentru a fi primele roade luate de Tine la venirea Ta secretă. Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție. Chiar dacă învățăm despre ce se va întâmpla la sfârșitul acestei epoci, judecata și venirea Domnului, fie ca să ne dăruim să cooperăm cu Tine chiar mai mult. Amin, Doamne, venim la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp. Fie ca să trăim o viață prin harul lui Dumnezeu. Fie ca să învățăm să trăim și să umblăm prin Duhul, făcând toate lucrurile în unirea organică cu Tine! Amin, Doamne, vrem să fim răpiți de Tine și să ne întoarcem împreună cu Tine pentru a stăpâni pământul! Te lăudăm, Doamne Isuse! Ne deschidem strălucirii Tale pentru a judeca orice în noi și despre noi care nu este compatibil cu Tine. Amin, Doamne, îndepărtează orice urmă de vrăjmaș din ființa noastră și adu împărăția Ta în noi și prin noi! Dă-ne să fim cei care biruiesc astăzi, ca să putem fi răpiți la întoarcerea Ta!