Îi dăm lui Cristos primul loc

Îi dăm lui Cristos primul loc în vorbirea și lucrarea noastră de a-L vorbi pe Cristos și de a-L sluji pe Dumnezeu

13/08/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristos trebuie să aibă primul loc nu doar în viața noastră, ci și în mesajele noastre, căci lucrăm pentru Cristos, îi aducem pe oameni înapoi la Cristos, Îl vorbim pe Cristos și avem o dragoste afectuoasă pentru El, așa că Îl lăudăm și mărturisim despre El, luându-L ca fiind centralitatea și universalitatea noastră.

Doamne Isuse, îți dăm primul loc în ființa noastră. Vrem să Te savurăm ca pom al vieții, iubindu-Te cu cea mai bună dragoste și dându-Ți primul loc în noi. Ai primul loc în lucrarea și vorbirea noastră. Fie ca să nu vorbim nimic altceva decât Cristos. Fie ca lucrarea noastră să nu fie pentru noi înșine, ci pentru Cristos. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Cristos și să-i aducem pe alții înapoi la Cristos, pentru ca ei să-L mănânce pe Cristos ca pom al vieții. Amin, Doamne, Te iubim și ne concentrăm doar asupra Ta! Amin!

Ce privilegiu este să ne împărtășim din Cristos ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi, având astfel o viață de biserică minunată ca o gustare anticipată a Paradisului lui Dumnezeu!

Dacă astăzi ne exersăm duhul doar pentru a-L savura pe Domnul, concentrându-ne nu pe lipsurile sau lucrurile negative din jurul nostru, ci pe Cristos Însuși, oferindu-I prima dragoste, vom savura o viață de biserică minunată și dulce în Domnul și cu sfinții.

Dacă Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi, cu siguranță ne vom împărtăși din pomul vieții în epoca împărăției care va veni. Dar dacă trăim astăzi în noi înșine, fiind doar ceea ce suntem, trăind în întunericul concepțiilor noastre umane, chiar dacă credem că avem dreptate, vom fi în moarte.

Putem fi în viața de biserică și totuși să trăim în moarte și întuneric atunci când nu ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Cristos ca pom al vieții!

În centrul ființei noastre și în centrul vieții de biserică îl avem pe Cristos ca pom al vieții; desigur, chiar lângă Cristos se află pomul cunoștinței binelui și răului. Fie ca astăzi să ne exersăm duhul pentru a-L savura și a-L experimenta pe Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pe tot parcursul zilei, astfel încât biserica să fie un paradis pentru noi! Amin!

Nu vorbim despre utopie și nici nu promovăm închiderea ochilor la problemele existente și neabordarea problemelor dintre sfinți. Pur și simplu vrem să ne întoarcem la pomul vieții. Când trăim după pomul vieții, depinzând de Cristos ca viață, El în noi se va ocupa de probleme, El va da viață altora și El va vindeca bolnavii și va alunga orice demon.

Fie ca noi să-L atingem cu adevărat pe Cristos și să rămânem în contact cu Cristos ca pom al vieții, în timp ce trăim viața creștină și viața de biserică astăzi!

Îi dăm lui Cristos primul loc în vorbirea noastră și lucrăm pentru Domnul pentru a-L vorbi pe Cristos și a-L sluji pe Dumnezeu

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să-I dăm lui Cristos primul loc în toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi; mai mult, trebuie să-I dăm primul loc în mesajul nostru (2 Corinteni 4:5; comp. cu Evrei 1:3; 8:1; 12:2; Psalmii 80:1, 17-19; 110:1-7).

În vorbirea noastră pentru Domnul și în lucrarea noastră pentru El, trebuie să-I dăm Lui primul loc. În primul rând, trebuie să venim la Domnul pentru a obține un mesaj proaspăt și nou de la El, chiar pentru a-L câștiga ca mesaj viu al lui Dumnezeu.

Trebuie să-I cerem să ne facă mesagerii Săi, cei care sunt umpluți cu Cristos ca mesaj viu al lui Dumnezeu și care îi infuzează pe alții cu Cristos. Dumnezeu ne-a făcut capodopera Sa, creați în Cristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele (Efeseni 2:10).

Aceste fapte bune sunt doar Cristos, căci țelul lucrării lui Dumnezeu este Cristos. Trebuie să umblăm în Cristos, să umblăm în faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi; aceasta înseamnă că trebuie să-I dăm lui Cristos primul loc în vorbirea și lucrarea noastră pentru Domnul.

Mulți oameni fac astăzi multe lucruri, iar țelul lor este să facă un nume pentru ei înșiși. Chiar și printre creștini, atât de mulți creștini lucrează, vorbesc și fac fapte mărețe pentru Domnul, dar cumva rezultatul este că își fac un nume pentru ei înșiși, fără a-L avea pe Cristos ca țel. O, Doamne Isuse!

Este posibil pentru noi să lucrăm pentru Dumnezeu, dar să nu-L slujim pe Dumnezeu. Țelul lui Dumnezeu din veșnicie în veșnicie este ca Fiul Său să aibă primul loc în toate lucrurile. Lucrarea și vorbirea noastră ar trebui să fie pentru Cristos.

Trebuie să venim la Domnul pentru a ne purifica motivația, intenția și scopul nostru atunci când vorbim cu alții. Lucrăm nu doar pentru a mântui păcătoșii, ci, mai mult, îi dăm lui Cristos primul loc în lucrarea noastră, astfel încât păcătoșii să fie aduși la Cristos.

Cât de mult succes are lucrarea noastră depinde de cât de mult Cristos este în ea. Lucrarea noastră nu este pentru propria noastră creștere, propriul nostru grup sau propriul nostru mesaj; lucrarea noastră este pentru Cristos, căci vrem ca Dumnezeu să obțină o creștere. Când Dumnezeu câștigă ceva, ar trebui să ne bucurăm, chiar dacă nu este prin propriile noastre mâini.

În lucrarea noastră, ar trebui să-i atragem continuu pe oameni înapoi în centru și să-i lăsăm să vadă că Isus Cristos este Domnul; trebuie să-I dăm Domnului Isus locul Său pe tron (vezi Cânt. cânt 1:1-4; Isaia 6:1, 3; Ioan 12:41).

Este un lucru urât în slujirea creștină atunci când lucrătorii caută să se înalțe pe ei înșiși sau să-și lărgească sfera de influență, să câștige mai mulți adepți și să-și mărească propriul grup. Putem câștiga mulți oameni pentru Domnul, totuși poate exista o ambiție ascunsă și o mândrie în ființa noastră, căutând un fel de respect sau admirație. O, Doamne.

Fie ca noi să ne dăm seama că nu suntem aici pentru a ne înălța pe noi înșine. Cristos trebuie să aibă primul loc în mesajele noastre, în vorbirea noastră și în lucrarea noastră pentru Domnul.

Ar trebui să-L predicăm pe Isus Cristos ca Domn (2 Corinteni 4:5) și ar trebui să ne hotărâm să-L cunoaștem doar pe Cristos și pe El crucificat printre sfinți (1 Corinteni 2:2).

Cristos este centrul și țelul. Îi aducem pe oameni înapoi la Cristos, Îl administrăm pe Cristos oamenilor și vrem doar ca alții să câștige mai mult din Cristos. Cristos este centrul planului lui Dumnezeu și centrul scopului lui Dumnezeu, iar crucea este centrul lucrării lui Dumnezeu.

Trebuie să permitem crucii să lucreze în noi în timp ce-L savurăm și experimentăm pe Cristosul crucificat și trebuie să-I dăm Domnului primul loc în toate lucrurile.

Pentru a-i aduce pe alții înapoi la Cristos, noi înșine trebuie să fim zdrobiți de Dumnezeu și să-I permitem lui Cristos să ocupe primul loc în noi; atunci, mesajul nostru nu va fi doar ceea ce știm, ci însăși persoana noastră, ființa noastră constituită de Dumnezeu (2 Corinteni 4:10-13; Ioan 12:24-26; comp. cu Luca 12:49-50).

Persoana noastră este lucrarea noastră, iar ceea ce le administrăm altora este ceea ce suntem în constituția noastră. Mesajul central nu ar trebui să fie lucruri precum dispensații, profeții, tipuri reprezentative și figuri, împărăția, botezul, vorbirea în limbi, păzirea Sabatului, sfințenia, victoria sau orice altceva de acest gen.

Mesajul nostru central este Cristos. Pur și simplu Îl administrăm pe Cristos altora, îi aducem la Cristos, iar țelul lucrării noastre este ca alții să câștige mai mult din Cristos.

Unui păcătos, Îl împărțim pe Cristos și îl conducem la Cristos. După ce un păcătos este mântuit, ar trebui să-l ajutăm să se consacreze pentru a fi un sclav al lui Cristos și a-L sluji pe Cristos. Trebuie să ne ajutăm unii pe alții să-I dăm lui Cristos primul loc în vorbirea și lucrarea noastră.

Fie ca fiecare dintre noi să luăm inițiativa, personal, pentru a-I acorda lui Cristos primul loc în viața noastră, în viața noastră de zi cu zi, în ființa noastră, în universul nostru personal, în vorbirea noastră, în lucrarea noastră și în toate lucrurile.

Când Domnul ne spune „bine ai făcut”, acest lucru întrece toate laudele lumii; fața zâmbitoare a cerului întrece toate fețele mânioase ale pământului; mângâierea cerului întrece toate lacrimile pământului (Matei 25:21, 23; Ieremia 1:7-9, 18-19; Daniel 4:26).

Doamne Isuse, Îți dăm primul loc în viața noastră de astăzi. Îți dăm primul loc în toate mesajele și vorbirile noastre. Fie ca să nu ne predicăm pe noi înșine, ci pe Cristos Isus ca Domn și pe noi înșine ca sclavi ai sfinților, pentru Domnul. Amin, Doamne, mântuiește-ne de la a lucra pentru Dumnezeu fără să-I slujim lui Dumnezeu. Mântuiește-ne de la a face lucruri pentru Dumnezeu sau în numele lui Dumnezeu, dar cu țelul de a ne face un nume pentru noi înșine. Curăță-ne inima, Doamne, și curăță-ne intenția și scopul în a Te căuta și a Te sluji. Fie ca noi să fim cei care aduc continuu oamenii înapoi la Cristos ca fiind centrul, astfel încât să-L întroneze pe Cristos Isus ca Domn. Îți dăm, dragă Doamne Isuse, locul Tău pe tron în ființa și lucrarea noastră. Ai Tu o cale de a ne zdrobi. Îți permitem să ai primul loc în noi. Fie ca Tu să ne umpli, să ne saturezi și să curgi prin noi ca mesajul nostru. Ceea ce dorim este să auzim „bine făcut”-ul Tău și nu laudele celor din jurul nostru. Ceea ce ne dorim este fața zâmbitoare a cerului și mângâierea cerului! Te iubim, Doamne, și Îți dăm primul loc astăzi!

Îl iubim pe Domnul cu o dragoste afectuoasă și-L luăm ca fiind centralitatea și universalitatea noastră, astfel încât să-I putem da lui Cristos primul loc

Cum putem da unei alte persoane, lui Cristos, primul loc în toate lucrurile? Conform a ceea ce vedem în cuvântul lui Dumnezeu și pe baza experienței noastre, pentru a-I da lui Cristos primul loc în toate lucrurile, trebuie să avem o dragoste afectuoasă pentru El ca Împărat al nostru (Psalmul 45:1-2; 2 Corinteni 3:3, 6).

Când Îl iubim pe Domnul cu o dragoste afectuoasă, limba noastră va fi pana unui scriitor priceput, gata să scrie dragostea noastră pentru El și lauda noastră către El, cu savurarea și experimentarea Lui de către noi, conform cu tot ceea ce este El.

Trebuie doar să ne dăm pe noi înșine să-L iubim pe Domnul. Zi de zi, învățăm să dezvoltăm o relație intimă, personală și afectuoasă cu Domnul, petrecând timp cu El în duh.

Apoi, pur și simplu Îi dăm Lui primul loc în mod spontan, iar când îi întâlnim pe alții, vorbim despre El, căci limba noastră va fi gata, chiar ca pana unui scriitor priceput. Îl vom vorbi pe Cristos și Îl vom împărți pe Cristos la timp și nelatimp, căci Îl iubim pe Domnul cu o dragoste afectuoasă.

Nu doar frații conducători sau cei care transmit mesaje ar trebui să vorbească în numele Domnului; cu toții ar trebui să vorbim în numele lui Cristos, căci Îl iubim, suntem plini de o dragoste afectuoasă pentru El și suntem gata să-L transmitem și altora.

A-L iubi pe Domnul cu prima dragoste, a-I acorda primul loc în toate lucrurile, înseamnă a-L lua ca fiind centralitatea și universalitatea noastră; trebuie să-L luăm ca fiind centrul de susținere și totul pentru noi (Coloseni 1:17-18).

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca centru, conținut și circumferință ale universului nostru personal.

Toate adevărurile din Biblie sunt legate ca o roată cu spițe și butuc; Cristos este centrul și toate adevărurile din Biblie sunt legate de Cristos. Economia lui Dumnezeu este concentrată pe Cristos și este legată de Cristos.

Nu neglijăm anumite adevăruri din Biblie, ci mai degrabă vedem cum se leagă ele de Cristos și ne concentrăm asupra lui Cristos atunci când vorbim cu ceilalți. Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca fiind centralitatea noastră – centrul nostru de susținere și, de asemenea, ca universalitatea noastră, totul al nostru.

În toate lucrurile, fie ca noi să-L contactăm pe Domnul, să ne deschidem către El și să-L luăm ca totul al nostru și ca fiind centrul nostru. În lucrurile mari și în cele mici, în toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi, fie ca noi să-L dăm lui Cristos pe primul loc.

Când îl experimentăm pe Cristos ca și centru și totul al nostru, nu vom avea nimic altceva de oferit altora în afară de Cristos. Orice am citi în Biblie, îl vedem pe Cristos. Când întâlnim păcătoși, vrem doar să-i aducem la Cristos și să-i facem să-L cunoască pe minunatul Cristos.

Când ne întâlnim cu sfinții, limba noastră este gata să vorbească despre minunatul și dragul Cristos pe care L-am savurat și L-am experimentat.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să lucreze în noi și să ne zdrobească, chiar să răzbată în noi, astfel încât El să poată avea primul loc în toate lucrurile.

Înainte de a-i putea conduce pe alții la Domnul, trebuie mai întâi să trăim o viață dându-I lui Cristos primul loc, căci vorbirea noastră cu ceilalți și lucrarea noastră pentru Domnul reprezintă pur și simplu persoana noastră, ceea ce suntem.

Vom compune lucruri pentru Domnul, fie prin mesaje text, mesaje WhatsApp, postări pe rețelele sociale sau chiar imnuri – vom revărsa pur și simplu pe Cristosul pe care l-am savurat și l-am experimentat.

Fie ca noi să învățăm zilnic, în viața noastră de zi cu zi, să-I dăm Domnului primul loc în toate lucrurile. Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca și centru, conținut și circumferință a universului nostru personal. Și să-L lăsăm să curgă din noi atunci când îi întâlnim pe alții, fără să ne fie rușine să-L împărtășim pe Cristos vorbind despre Cel pe care îl iubim!

Doamne Isuse, Te iubim. Te iubim cu prima dragoste. Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință. Te luăm ca fiind centralitatea noastră și universalitatea noastră. O, Doamne, Tu ești centrul nostru. Tu ești conținutul nostru. Tu ești circumferința. Tu ești totul. Fie ca Cristos să fie totul și în toți pentru noi. Ne deschidem Ție și vrem doar să Te iubim mai mult! Vrem să dezvoltăm relația noastră personală, intimă și spirituală cu Tine pe tot parcursul zilei. O, fie ca noi să fim cei care au o dragoste afectuoasă pentru Domnul ca Împărat al nostru! Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim atât de mult încât revărsăm cu lucrurile bune pe care le-am compus pentru Tine! Amin, Doamne, Te iubim, iar limba noastră este ca pana unui scriitor iscusit, gata să scrie dragostea noastră pentru Domnul! Te lăudăm! Vrem să vorbim de bine despre Tine, căci Te-am savurat și Te-am experimentat și vrem să Te împărțim și altora! Amin, Doamne, fie ca să ne întoarcem mereu la Tine pe tot parcursul zilei. Fie ca să nu dorim nimic altceva decât pe Cristos și fie ca să nu vorbim nimic altceva decât pe Cristos! Te iubim, Doamne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Give Christ the First Place in our Speaking and Work to Speak Christ & Serve God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 41 cu tema: Pomul vieții (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Când Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, biserica devine Paradisul lui Dumnezeu pentru noi

12/08/2026 by Credincios in Cristos 7 Comments

Pentru a-L putea mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm primul loc în toate lucrurile, adică trebuie să-L iubim cu prima dragoste, astfel încât să Îl putem savura ca viață în viața de biserică și să avem mărturia lui Isus; pe măsură ce facem acest lucru, viața de biserică devine Paradisul lui Dumnezeu, unde mâncăm pomul vieții împreună cu toți sfinții.

Doamne Isuse, Te iubim. Îți acordăm primul loc în ființa noastră. Te iubim cu prima dragoste. Îți oferim cea mai bună dragoste a noastră. O, Doamne, ne exersăm inima plină de dragoste doar pentru a Te iubi și a Te savura. Te primim ca pom al vieții. Hrănește-ne cu Tine însuți ca viață. Vrem să depindem de Tine în toate lucrurile ca viață. Amin, Doamne, fie ca să ne dăruim să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, astfel încât viața de biserică să devină Paradisul lui Dumnezeu pentru noi! Amin!

Intenția inițială a lui Dumnezeu cu privire la om implică pomul vieții, căci omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și a fost pus de Dumnezeu înaintea pomului vieții. Vedem pomul vieții în grădina Edenului în Geneza capitolul 2, iar în Apocalipsa 21-22, ultimele două capitole ale Bibliei, pomul vieții este din nou prezent.

Din veșnicie în veșnicie, Dumnezeu este viață și El vrea să Se dea pe Sine Însuși ca viață omului, astfel încât El să poată fi viața omului și totul al său. El vrea ca omul să se împărtășească din El ca viață și să depindă de El ca viață. Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care L-am primit pe Cristos ca viață a noastră, iar acum Cristos este viața noastră.

Zi de zi trebuie să permitem vieții lui Cristos să crească în noi, să se răspândească în noi și să curgă în noi, chiar să curgă din noi și către alții. Pentru aceasta, trebuie să ne confruntăm cu tot felul de probleme și obstacole din ființa noastră în calea vieții divine.

Totul în ființa noastră naturală este o piedică în calea vieții lui Dumnezeu, așa că trebuie să ne deschidem Domnului și să ne ocupăm de fiecare parte a ființei noastre înaintea Lui. Dumnezeu nu se va impune niciodată asupra noastră sau prin noi; El vrea să obțină cooperarea noastră.

Fie ca noi să fim dispuși să-L lăsăm pe Domnul să strălucească asupra întunericului concepțiilor noastre umane, a ipocriziei noastre, a răzvrătirii noastre și a capacității noastre naturale, astfel încât să putem trata aceste probleme prin cruce.

Există o singură soluție pentru toate obstacolele în calea vieții lui Dumnezeu în noi: trebuie să trecem prin cruce și să lăsăm crucea să ne zdrobească. Când Îi permitem Domnului să străpungă în noi și lăsăm crucea să lucreze în noi pentru a trata toate obstacolele din calea vieții lui Dumnezeu în ființa noastră, viața lui Cristos va fi liberă să curgă în noi.

Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Domnul în acest fel astăzi.

Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm primul loc în toate lucrurile, iubindu-L cu prima dragoste

Există o legătură între a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții și a-L lua ca prima noastră dragoste. Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-I acordăm Domnului primul loc în toate lucrurile, adică să-L iubim cu prima dragoste (Apocalipsa 2:4-5; Coloseni 1:18b; 2 Corinteni 5:14-15; Marcu 12:30; Psalmul 73:25-26; 80:17-19).

Cristos este Capul Trupului și Cel dintâi în toate lucrurile; trebuie să-I acordăm primul loc. El este începutul, Cel Întâi Născut din morți, pentru ca El Însuși să aibă primul loc în toate lucrurile. Când Îi acordăm Lui primul loc în toate lucrurile, Îl iubim cu prima noastră dragoste. Totuși, când pierdem prima noastră dragoste pentru Domnul, intervine degradarea.

Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca primul în toate lucrurile, dându-I primul loc. Putem fi credincioși Domnului, să-i testăm pe profeți și apostoli și să facem multe lucrări ca o osteneală a dragostei înaintea Domnului, dar dacă părăsim prima noastră dragoste, suntem în pericolul ca Domnul să vină să ne ia lampadarul.

O, Doamne! Începutul degradării bisericii este să părăsim prima dragoste. Nimic altceva decât dragostea nu ne poate menține într-o relație adecvată cu Domnul. A-L iubi pe Domnul nu înseamnă că avem sentimente efervescente sau o emoție față de El; dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inima noastră și Îl iubim pe Domnul cu dragostea care este în noi.

Fie ca noi să ne întoarcem inima către Domnul doar pentru a-L iubi. A-L iubi pe Domnul cu cea dintâi dragoste, a-I da primul loc în toate lucrurile, înseamnă a-L mânca pe Cristos ca pomul vieții (Apocalipsa 2:7; Ioan 6:57, 63).

A-L savura pe Cristos ca rezervă de viață, adică a-L mânca pe Cristos ca rezerva vieții, ar trebui să fie lucrul principal din viața de biserică.

Poate că știm acest lucru, poate că suntem familiarizați cu acesta, dar trebuie să exersăm zilnic venirea la Domnul și să-L savurăm în cuvântul Său. Trebuie să ne exersăm inima iubitoare față de Domnul pentru a-L iubi cu cea mai bună dragoste și a-I da primul loc în toate lucrurile.

Când Îi dăm Domnului primul loc în lucruri mari și mici, Îl vom savura ca pomul vieții. Conținutul vieții de biserică depinde de savurarea lui Cristos; cu cât noi, frații și surorile, Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât mai bogat va fi conținutul vieții de biserică.

Dar pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca pomul vieții, să-L savurăm ca rezervă de viață, este necesar să-L iubim cu cea dintâi dragoste. Când Îi oferim Domnului prima dragoste, El devine primul în ființa noastră.

În toate lucrurile, de la lucruri mici, cum ar fi felul în care ne pieptănăm și hainele pe care le purtăm, până la lucruri mari, cum ar fi slujba pe care ar trebui să o luăm, orașul sau țara în care ar trebui să locuim și persoana cu care ar trebui să ne căsătorim, trebuie să-I acordăm Domnului primul loc.

Trebuie să avem multe conversații intime cu Domnul, aducând înaintea Lui dorințele, nevoile, scopurile și țintele noastre și să-I acordăm primul loc în toate lucrurile.

Într-un fel, putem spune că lui Dumnezeu nu-I pasă ce cămașă purtăm astăzi și cum ne pieptănăm, căci acestea sunt lucruri personale și nesemnificative, dar dacă în aceste lucruri Îl consultăm pe Domnul și Îl iubim, învățăm să-I acordăm primul loc și, prin urmare, Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții.

Cu cât Îi acordăm mai mult teren Domnului în ființa noastră, cu atât Îl iubim mai mult și cu atât ne împărtășim mai mult din pomul vieții.

Aceasta înseamnă a fi un biruitor, adică a fi o persoană care biruiește pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții. Intenția inițială a lui Dumnezeu a fost ca noi, ca oameni, să mâncăm din pomul vieții, dar din cauza decăderii omului, calea către pomul vieții a fost închisă omului (Gen. 2:9, 16; 3:22-24).

Dar slavă Domnului, prin răscumpărarea lui Cristos, calea pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții a fost deschisă din nou (Evrei 10:19-20).

Acum avem o cale nouă și vie de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții. Cu toate acestea, biserica este degradată, iar religia este peste tot; mulți creștini acordă atenție cunoștinței sau faptelor în loc să acorde atenție lui Cristos și să mănânce din pomul vieții.

Așadar, trebuie să biruim astăzi, adică să biruim pierderea dragostei noastre dintâi pentru Domnul, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții și dându-I Lui prima noastră dragoste, dându-I astfel primul loc în toate lucrurile.

Astăzi, Domnul îi cheamă pe biruitori să facă ceea ce ar trebui să facă biserica, să-I dea Domnului primul loc, să-L iubească cu prima dragoste și să mănânce din Cristos, pomul vieții.

Pentru a-I da Domnului preeminența în toate lucrurile, trebuie să fim dispuși să fim ajustați, să fim zdrobiți și să fim făcuți nimic, pentru ca Domnul să aibă o cale în noi, prin noi și printre noi pentru zidirea Trupului. Fie ca noi să fim sfinții biruitori ai Domnului astăzi, cei care Îl mănâncă pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te iubim. Te iubim cel mai mult. Prima noastră dragoste Îți aparține. Amin, Doamne, îți acordăm prioritate în dragostea noastră. Îți acordăm primul loc. Venim la Tine în toate lucrurile și în legătură cu toate lucrurile. Te iubim și avem nevoie de Tine. Te luăm ca viață și dragoste a noastră. Salvează-ne de a ne părăsi prima dragoste față de Domnul. Fie ca să-Ți acordăm primul loc în toate lucrurile, mari sau mici, pentru ca să putem intra în savurarea lui Cristos ca pom al vieții! O, Doamne Isuse, ne întoarcem la Tine ca prima noastră dragoste. Îți acordăm preeminența în orice fel și în orice lucru. Fie ca lucrul principal a vieții de biserică să fie savurarea lui Cristos de către noi ca pom al vieții. Amin, Doamne, Te iubim cu prima dragoste și venim să Te savurăm ca pom al vieții! Mântuiește-ne de a iubi orice sau pe oricine mai mult decât Tine! Suntem dispuși, Doamne, ca Tu să ai o cale în noi și printre noi. Suntem dispuși să fim ajustați, zdrobiți și să fim făcuți nimic, astfel încât Tu să poți avea primul loc în ființa noastră!

Când Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, biserica devine Paradisul lui Dumnezeu pentru noi

Dacă citim Apocalipsa 2:7, putem spune că, strict vorbind, a mânca din pomul vieții în Paradisul lui Dumnezeu se referă la savurarea specială a lui Cristos ca hrană pentru noi în Noul Ierusalim, în împărăția milenară care vine.

Dar, pe de altă parte, noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm pe Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții ca hrană în duhul nostru, ca fiind o pregustare în viața de biserică de astăzi!

Când facem asta, când Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, viața de biserică devine Paradisul lui Dumnezeu pentru noi, căci Cristos este pomul vieții în mijlocul vieții de biserică pentru ca noi să-L savurăm. Amin!

Fie ca noi să avem urechi deschise să auzim ce vorbește Duhul bisericilor, ca să putem fi biruitorii Domnului astăzi, cei care mănâncă din pomul vieții astăzi.

Pomul vieții este în Paradisul lui Dumnezeu. Dacă ne îndepărtăm de Domnul neiubindu-L cu cea mai bună dragoste și neacordându-I primul loc în toate lucrurile, chiar dacă facem multe lucrări pentru Domnul, El ne sfătuiește să ne pocăim și să ne întoarcem la cea mai bună dragoste și să facem primele lucrări.

O, fie ca noi să fim cei care Îi dau Domnului cea mai bună dragoste astăzi, acordându-I primul loc în fiecare detaliu al vieții noastre creștine și al vieții de biserică! Fie ca noi să-L înălțăm pe Cristos în toate lucrurile!

Când Îi dăm Domnului primul loc în toate și ne menținem mâncatul din Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pe tot parcursul zilei, biserica va fi un paradis pentru noi. Indiferent de starea în care se află biserica, atâta timp cât Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, biserica devine un Paradis pentru noi!

Sentimentele și atitudinea noastră față de biserică depind de situația noastră. Ne putem uita la biserica locală în care ne aflăm și la viața de biserică pe care o avem și ne putem gândi că acesta nu este Paradisul lui Dumnezeu.

Ei bine, avem nevoie de o ajustare; trebuie să mâncăm din pomul vieții! Când Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții, atitudinea noastră se va schimba, căci vom realiza că, într-adevăr, biserica este Paradisul lui Dumnezeu! O, Doamne!

Acest lucru este atât de adevărat în experiența noastră. Dacă permitem oricărui gând sau oricărei atitudini negative sau critice să se strecoare în ființa noastră, chiar dacă ne bazăm critica pe fapte reale și pe probleme și nevoi tangibile din viața de biserică, atitudinea noastră față de biserică s-ar putea să nu fie atât de pozitivă și chiar putem părăsi viața de biserică.

De-a lungul anilor, pe măsură ce trăim viața de biserică, atitudinea noastră față de biserică înseamnă mult. Dacă ne formăm o opinie despre biserică, că există o problemă acolo, că există niște deficiențe, că biserica nu este la nivelul standardelor, ne aflăm într-o situație periculoasă.

S-ar putea să avem perfectă dreptate, căci există o mare nevoie de păstorire, nu există suficiente vizitare printre sfinți, cei noi nu sunt îngrijiți corespunzător și pot fi prezente multe alte probleme, dar evaluând aceste lucruri, Îl mâncăm noi oare pe Cristos ca pom al vieții sau doar trecem în revistă niște observații sau critici?

Cine suntem noi să spunem ceva despre viața de biserică? Singura noastră datorie este să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții. Dacă nu-L mâncăm în prezent pe Cristos ca pom al vieții, ne aflăm în întunericul concepțiilor noastre umane.

Avem concepții despre cum ar trebui să fie viața de biserică, putem avea o atitudine față de ceilalți sau așteptări de la ei; totuși, este posibil să nu mâncăm din pomul vieții.

În loc să ne plângem sau să vorbim despre nevoile bisericii, ar trebui să ne rugăm; ar trebui să ne rugăm și să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții.

Dacă Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi, vom participa la pomul vieții în epoca împărăției, iar biserica devine un paradis pentru noi. Trebuie să practicăm acest lucru. Vedem nevoile. Simțim nevoia pentru una sau alta în viața de biserică. Fie ca să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să nu vorbim negativ sau să facem observații critice cu privire la sfinți sau la biserică.

Motivul intrinsec al pustiirii și degradării bisericii este că Cristos nu este înălțat de poporul lui Dumnezeu, adică nu-I dau preeminența, primul loc, în toate. Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, Îl înălțăm pe Cristos, dându-I preeminența în fiecare aspect al vieții noastre, vom avea restaurare și trezire (Psalmul 80:17-19).

Putem crede că biserica are multe nevoi și este destul de rece, putem simți că avem nevoie de păstorire și nimeni nu ne păstorește, fie ca să venim la Domnul și să-I dăm primul loc. Fie ca noi, ca biserică, să-I dăm lui Cristos preeminența, recunoscându-L ca fiind Cel care este la dreapta lui Dumnezeu. Fie ca noi să-L chemăm și să fim restaurați și înviorați astăzi!

Înălțarea lui Cristos este calea spre trezire și restaurare! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Îți acordăm primul loc în toate lucrurile. Vrem să ne menținem mâncatul din Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pe tot parcursul zilei. Amin, Doamne, fie ca noi să ne concentrăm asupra mâncării lui Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, ca paradis al lui Dumnezeu! Cât de minunat este când Îl acordăm lui Cristos primul loc, Îi acordăm prima dragoste și Îl mâncăm ca pom al vieții! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că aceasta este nevoia noastră astăzi: doar să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții! Ne deschidem Ție. Îți aducem nevoile noastre, nevoile din biserică și lipsurile pe care le vedem în viața de biserică. Salvează-ne de la a-i judeca sau critica pe sfinți sau pe biserică; fie ca mai degrabă să ne rugăm și să Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții. Amin, Doamne, Te înălțăm. Îți acordăm primul loc. Îți dăm preeminența în fiecare aspect al vieții noastre, ca să putem experimenta restaurarea și trezirea! Amin, Doamne, restaurează-ne! Trezește-ne! Fă din biserică Paradisul lui Dumnezeu în realitate, unde toți sfinții Îl mănâncă pe Cristos ca pom al vieții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Eat Christ as the Tree of Life, the Church becomes the Paradise of God to us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 41 cu tema: Pomul vieții (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim pe Domnul pentru a deveni mărturia lui Isus

27/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, pentru a putea deveni mărturia lui Isus pe pământ astăzi.

Principalul lucru în viața bisericii ar trebui să fie să mâncăm din pomul vieții, adică să să-L savurăm pe Cristos ca rezervă a vieții; facem acest lucru mai întâi iubindu-L pe Domnul cu prima dragoste și, prin urmare, acordându-I Lui primul loc și savurându-L pentru a putea avea strălucirea Lui și a fi mărturia lui Isus. Amin!

Slavă Domnului că El ne readuce la Sine, înapoi la savurarea lui Cristos ca pom al vieții! Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, ne aflăm într-o situație triunghiulară, așa cum a fost Adam la început: trebuie să alegem între pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.

Diferența dintre Adam și noi este că noi avem deja viața divină, în timp ce Adam nu a avut-o; totuși, chiar dacă am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu, tot trebuie să alegem să mâncăm din pomul vieții zi de zi.

A mânca din pomul vieții ar trebui să fie principala noastră preocupare în viața noastră creștină și în viața de biserică. Când Îl mâncăm pe Cristos ca viață, împărtășindu-ne din El în duh și rămânând în părtășie cu El, suntem pe linia vieții.

Dar dacă nu facem alegerea de a ne întoarce către duhul nostru și de a ne concentra mintea asupra duhului, implicit suntem în carne, iar sinele este exprimat; rezultatul este moartea. O, Doamne Isuse!

În întreaga Biblie și de-a lungul istoriei umane, vedem aceste două linii – linia vieții și linia morții. Linia vieții începe cu pomul vieții și se termină cu Noul Ierusalim. Linia morții începe cu pomul cunoștinței binelui și răului și se termină cu lacul de foc.

Dacă citim Biblia având în vedere aceste două linii, ne vom da seama că toate persoanele menționate în Biblie au fost fie pe linia vieții, fie pe linia morții. Mai mult, unii au fost pe linia morții, dar apoi au trecut la linia vieții și apoi au mers pe linia morții.

Suntem la fel și noi astăzi. Ne putem trezi dimineața și să-L contactăm pe Domnul în timpul nostru personal cu El și alegem calea vieții; dar după câteva ore, când trebuie să ne ocupăm de anumite lucruri sau când cineva ne vorbește, pur și simplu trecem la linia morții.

Linia vieții și linia morții pot fi văzute în Romani 5 până la 8, iar noi, credincioșii în Cristos, trebuie să știm cum să fim pe linia vieții și să rămânem pe linia vieții astăzi.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim cu dragostea dintâi, dându-I primul loc în toate lucrurile

Fie ca Domnul să ne lumineze să vedem că a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, adică a-L savura pe Cristos ca rezervă a vieții, ar trebui să fie lucrul principal în viața bisericii de astăzi (Gen. 2:9, 16; Apoc. 2:7). Atât personal, cât și colectiv, trebuie să fim cei care mănâncă pe Cristos ca pom al vieții, împărtășindu-ne zilnic din Cristos și din bogățiile Sale și rămânând în savurarea lui Cristos.

Conținutul vieții de biserică depinde de savurarea lui Cristos. Dacă să-L savurăm pe Cristos, avem multă mulțumire în viața de biserică, dar dacă nu o facem, viața de biserică poate părea săracă. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos ca pom al vieții, cu atât mai bogat va fi conținutul vieții de biserică!

Fie ca noi să fim cei care Îl aleg pe Domnul Isus zi de zi. Fie ca noi să alegem nu doar să cunoaștem despre El citind Scripturile, ci și mai mult, să venim la El în cuvântul Său pentru a-L cunoaște subiectiv, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții (Ioan 5:39-40).

În Apocalipsa 2:7, Domnul Isus promite biruitorului că îi va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Primul și cel mai important lucru în viața de biserică nu este să lucrăm pentru Domnul, ci să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții.

Trebuie să-L mâncăm pe Domnul zi de zi, chiar oră de oră. Trebuie să chemăm Numele Domnului, să ne rugăm Lui și să avem părtășie cu El pe tot parcursul zilei. Pe măsură ce citim cuvântul Lui, citim cu rugăciune cuvântul Lui și Îl mâncăm pe El ca pom al vieții.

Cu cât Îl mâncăm mai mult pe Cristos, cu atât mai bine. Cu cât mâncăm mai mult din pomul vieții, cu atât primim mai multă rezervă de viață și cu atât vom umbla mai mult pe linia vieții.

Dar pentru a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, este nevoie să-L iubim cu prima noastră dragoste; dacă părăsim prima noastră dragoste față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus (Apocalipsa 2:4-7).

Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-L iubim, chiar să-L iubim cu prima noastră dragoste. Trebuie să-I acordăm Domnului primul loc, preeminența, în toate lucrurile (Coloseni 1:18). El trebuie să aibă preeminența. Cristos trebuie să fie primul în noi.

Fie ca noi să recâștigăm prima dragoste față de Domnul considerându-L pe Domnul Isus ca fiind primul în toate lucrurile. Fie ca noi să facem din Cristos totul în viața noastră, biruind astfel pierderea dragostei dintâi.

Gândește-te la situația ta înaintea Domnului: este Cristos primul în toate lucrurile pentru tine? Ocupă Cristos primul loc în felul în care te îmbraci, în lucrurile pe care le porți, în felul în care umbli și în felul în care vorbești? Trebuie să ne întoarcem la Domnul și să ne pocăim pentru pierderea dragostei noastre dintâi.

Trebuie să ne pocăim și să ne amintim de unde am căzut și trebuie să facem primele fapte, faptele care vin din dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Fie ca niciodată să nu lăsăm dragostea noastră pentru Domnul să se învechească.

Dacă părăsim dragostea noastră dintâi față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus! O, Doamne! Prima cauză a degradării, așa cum se vede în vorbirea Domnului către biserica din Efes în Apocalipsa 2, este părăsirea dragostei dintâi.

În Vechiul Testament, Israel L-a falimentat pe Dumnezeu pentru că L-a părăsit pe Dumnezeu, izvorul apelor vii; în Noul Testament, prima cauză a degradării bisericii este părăsirea dragostei dintâi pentru Domnul. A-L părăsi pe Cristos înseamnă doar a-L părăsi pe El, a nu-L lua ca primul în toate lucrurile.

Fie ca noi să ne deschidem către Domnul în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, acordându-I primul loc în toate lucrurile. Pe măsură ce ne îmbrăcăm, pe măsură ce ne ocupăm de atâtea lucruri, fie ca noi să să verificăm cu Domnul ce simte El în legătură cu una sau alta.

Chiar și atunci când ne îmbrăcăm cu o anumită cămașă sau un pantalon, putem să verificăm cu Domnul să ne lumineze, chiar să ne dezvăluie ce simte El în legătură cu aceasta. Trebuie să avem multe discuții intime cu Domnul în legătură cu toate lucrurile și în toate lucrurile.

A recâștiga dragostea dintâi înseamnă a-L considera pe Domnul Isus ca fiind primul în toate; dacă facem din Cristos totul în viața noastră, aceasta înseamnă că am biruit pierderea dragostei dintâi (Coloseni 1:18b; Ioan 14:21, 23; Psalmul 90:1; 91:1; Filipeni 3:13-14).

Fie ca noi să ne rugăm mult înaintea Domnului cu privire la acest lucru, pocăindu-ne într-un mod sincer și întorcându-ne la El din nou și din nou. Fie ca să învățăm să ne întoarcem inima către El în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, astfel încât să-I putem da primul loc în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi! Amin, Doamne, fie ca mâncatul lui Cristos ca pom al vieții să fie lucrul principal în viața de biserică! Fă-ne să venim la Tine pentru a Te savura și a ne împărtăși din Tine ca viața și sursa noastră de viață. Fie ca toți sfinții să aibă o savurare bogată a lui Cristos, astfel încât conținutul vieții de biserică să fie bogat în Cristos! Amin, Doamne, Te iubim! Ne întoarcem inima către Tine. Vrem să Te iubim cu cea mai bună dragoste, cu prima dragoste. Fă-ne să venim la Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. O, Doamne, iartă-ne că ne-am părăsit prima dragoste față de Tine. Vrem să Te iubim mai mult. Recâștigă-ne prima dragoste pentru Tine. Fie ca să Te iubim cu cea mai bună dragoste. O, Doamne, Îți dăm preeminența în toate lucrurile. Fie ca Tu să fii primul în toate. Ai Tu preeminența în viața noastră de zi cu zi, cu toate lucrurile zilnice în care suntem implicați. Vrem să-L facem pe Cristos totul pentru noi, astfel încât să-L putem iubi cu cea mai bună dragoste și să-L mâncăm astăzi ca pomul vieții!

Îl iubim pe Domnul, mâncăm din pomul vieții, avem strălucirea Sa și suntem mărturia lui Isus

În Apocalipsa 2:1-7, Domnul a adresat un cuvânt bisericii din Efes în care a folosit patru cuvinte – dragoste, viață, lumină și lampadar. Mai întâi, le-a spus că avea ceva împotriva lor, adică, că își părăsiseră dragostea dintâi. Apoi a spus că trebuie să se pocăiască și să-și amintească de unde au căzut și să facă lucrările dintâi, altfel lampadarul va fi luat de la ei (aceasta implică lumina).

În cele din urmă, El le promite biruitorilor că le va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Putem spune că vorbirea Domnului către biserica din Efes poate fi rezumată în aceste patru cuvinte cruciale – dragoste, viață, lumină și lampadar.

Fiind credincioși în Cristos care Îl urmăresc și doresc să fie salvați de orice degradare, venim la Domnul zi de zi pentru a-L iubi, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, a rămâne sub lumina Domnului și a fi mărturia lui Isus, lampadarul ținându-L pe El sus ca lumină.

Fie ca noi să biruim pierderea dragostei dintâi, astfel încât să putem continua să mâncăm din Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul. Aceasta înseamnă că trebuie să-I dăm Domnului preeminența în orice fel și în toate, astfel încât să putem recâștiga dragostea dintâi.

Când Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, Îl vom savura ca pom al vieții, iar aceasta va fi lucrul principal din viața de biserică. Pe măsură ce să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, vom avea strălucirea Sa, căci viața Sa este lumina vieții (Ioan 8:12).

Amin, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții face ca viața divină să strălucească asupra noastră și să ne aducă în lumina divină! În lumina divină, mărturisim ceea ce Domnul expune în noi și avem mai multă părtășie cu Dumnezeu și unii cu alții (1 Ioan 1:7, 9). Atunci, vom străluci în viața noastră de zi cu zi și împreună, ca lampadar.

Însă dacă nu-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, nu vom avea apetit să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și nu va exista strălucire; acest lucru ne va face să pierdem mărturia lui Isus, căci Domnul va veni și va lua lampadarul. O, Doamne!

A-L iubi pe Domnul, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții și a fi sub strălucirea Lui sunt atât de importante pentru a fi mărturia lui Isus astăzi! Dacă avem dragoste față de Domnul, chiar și cea mai bună dragoste, vom avea viață și Îl vom mânca pe Cristos ca pom al vieții.

Pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, lumina divină strălucește asupra noastră și devenim mărturia lui Isus, lampadarul care Îl ține pe Cristos ca lumină.

Fie ca noi să ne păstrăm în savurarea lui Cristos ca dragoste, viață și lumină a noastră, astfel încât să putem păstra mărturia lui Isus ca strălucire a lampadarului în localitatea noastră (Apocalipsa 12:17).

Dacă avem mărturia lui Isus, vom mărturisi despre persoana lui Cristos ca Dumnezeu și ca om și vom mărturisi despre viața umană a lui Cristos, crucificarea, învierea, înălțarea, coborârea și a doua venire a Sa. Amin!

Starea rea a celor răi, însă, este că ei nu vin la Domnul ca să mănânce și să-L savureze pe Domnul (vezi Isaia 55:1-2, 6-7; 57:20-21). O, Doamne! Cei răi fac multe lucruri, dar ei nu vin să-L contacteze pe Domnul, să-L ia, să-L primească, să-L guste și să să-L savureze. În ochii lui Dumnezeu, nimic nu este mai rău decât aceasta (Ieremia 2:13).

Fie ca noi să ne oprim din a face lucruri pentru El și din lucrarea noastră și pur și simplu să să-L savurăm pe Domnul, iubindu-L cu prima dragoste și permițându-I să strălucească asupra noastră. Fie ca noi să venim la El să bem din El, chiar să mâncăm bunătatea Sa, lăsând sufletul nostru să se desfăteze de grăsimea Sa.

Fie ca noi să-L căutăm pe Domnul cât timp se poate găsi, să-L chemăm cât timp este aproape și să părăsim orice cale rea sau gânduri rele pe măsură ce ne întoarcem la Iehova!

Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru Domnul și în viața de biserică, dar țelul nostru principal este să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, să-L iubim cu prima dragoste și-L lăsăm să strălucească asupra noastră, căci în acest fel devenim și ținem mărturia lui Isus.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în orice fel și în toate lucrurile, ca să ne putem recâștiga dragostea dintâi. Te iubim, Doamne Isuse, și Îți dăm cea mai bună dragoste a noastră. O, Doamne, venim la Tine cu dragoste pentru a Te savura astăzi ca pom al vieții. Fie ca Tu să devii viața și sursa noastră de viață în toate lucrurile astăzi. Fie ca viața Ta să strălucească în noi și să expună orice întuneric și păcat! Vrem să ne mărturisim păcatele și să rămânem în lumină, așa cum Tu ești în lumină. O, Doamne Isuse, strălucește în noi și strălucește prin noi! Fie ca noi să fim cei care țin mărturia lui Isus, permițându-I lui Cristos să strălucească prin ei în toate lucrurile, atât personal, cât și corporativ! Amin, Doamne, vrem să biruim părăsirea dragostei dintâi, să menținem mâncatul lui Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul! Aleluia, suntem mărturia lui Isus, expresia corporativă a lui Cristos pe care Îl mâncăm ca pom al vieții și pe care Îl iubim cu dragostea dintâi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Eat Christ as the Tree of Life and Love the Lord to become the Testimony of Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos în atotinclusivitatea Sa și Îi dăm primul loc în toate lucrurile

13/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, Cristos are primul loc, preeminența, în toate lucrurile; în această împărăție îl experimentăm și îl savurăm pe Cristos ca fiind Cel preeminent și Cel atotinclusiv, căci El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive pentru savurarea noastră astăzi. Amin!

Săptămâna aceasta am considerat cu rugăciune cele două aspecte vitale ale războiului spiritual pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu și trăirea în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Pe partea negativă, trebuie să fim conștienți de faptul că, pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu, trebuie să luptăm războiul spiritual.

Voința satanică este în contrast cu voința divină, iar Satan se ridică împotriva Domnului și a scopului Său, căutând să-L împiedice să-Și împlinească economia. Dumnezeu este măreț și El nu va trata o creatură, Satan, El Însuși; El ar fi putut pur și simplu să-l distrugă pe Satan, dar El a creat omul, o creatură după chipul și asemănarea Lui, pentru a-l trata pe Satan.

Noi, ca biserică, am fost readuși la intenția inițială a lui Dumnezeu de a-l trata atât pe dușmanul lui Dumnezeu, cât și de a-L exprima pe Cristos în mod corporativ.

Pe partea negativă, biserica stă de partea lui Dumnezeu pentru a lupta războiul spiritual, astfel încât voința satanică să poată fi supusă și dușmanul lui Dumnezeu să poată fi învins.

Suntem aici pentru împărăția lui Dumnezeu și stăm de partea lui Dumnezeu, una cu Cristosul victorios, pentru a răsturna puterea lui Satan prin puterea lui Dumnezeu! Amin, ne dăm de bunăvoie lui Dumnezeu în ziua războiului Său, în splendoarea consacrării noastre.

Ne consacrăm Lui și ne exersăm pentru a fi una cu El pe pământ pentru ca împărăția Lui să vină și dușmanul Său să fie supus. Amin!

Pe partea pozitivă, trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu trăind în împărăția dragostei Fiului lui Dumnezeu. Slavă Domnului că El ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Aleluia!

Acum suntem în împărăția lui Dumnezeu, ca împărăție a Fiului dragostei Tatălui. Suntem într-un domeniu al dragostei, luminii și vieții și aici suntem conduși de Dumnezeu cu viața Lui, cu lumina Lui și cu dragostea Lui.

Îl iubim pe Domnul, ne supunem Lui, ne dăruim Lui și Îi permitem să domnească și să guverneze în noi. Învățăm să facem voia lui Dumnezeu, căci Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care are un scop. Voia lui Dumnezeu este să zidească biserica pe Cristos ca stâncă, așa că suntem aici pentru clădirea lui Dumnezeu.

Mai mult, luăm o singură persoană – Cristos – și o singură cale – crucea, căci Cristos și crucea sunt punctul central și focal al universului. Amin!

Astăzi vrem să vedem că în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, Cristos are primul loc în toate lucrurile și aici Îl savurăm pe Cristosul preeminent ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

În împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, Cristos are primul loc în toate lucrurile – El este Cel Preeminent

Noi, cei care credem în Cristos, suntem în împărăția lui Dumnezeu ca împărăție a Fiului dragostei lui Dumnezeu, iar aici Cristos are primul loc în toate lucrurile. După cum vedem în Coloseni 1:18, Cristos este Capul Trupului, bisericii; El este începutul, Cel Întâi Născut din morți, pentru ca El Însuși să aibă primul loc în toate lucrurile.

Cartea Coloseni, în special, dezvăluie că Cristos este preeminent; El este Cel Preeminent atât în prima creație, cât și în noua creație (vv. 15, 18). Când Dumnezeu a creat universul, Cristos a ocupat primul loc în el, căci El este Cel dintâi în toate lucrurile.

Când Dumnezeu a adus la lumină noua creație prin moartea și învierea lui Cristos, Cristos are din nou preeminența în noua creație, căci El este Întâiul Născut din morți. Aleluia! Cristos este primul atât în creație, cât și în înviere; El este primul în vechea creație – universul – și în noua creație – biserica. Ce minunat!

Universul există pentru a-I da lui Cristos preeminența și pentru a-L exprima, iar biserica există ca Trup al lui Cristos pentru a-L exprima pe Cristos în plinătatea Sa. Aleluia!

Pentru Dumnezeu și la Dumnezeu, Cristos este Cel Preeminent; orice face Dumnezeu, orice este El și orice dorește El, totul este legat de Cristos și concentrat asupra lui Cristos, Cel Preeminent.

Când Cristos a venit pe pământ, Dumnezeu a fost interesat și concentrat nu în principal pe lucrarea pe care Cristos a făcut-o pentru El, ci El a fost focalizat pe Cristos, pe persoana lui Cristos, căci Cristos are primul loc în toate lucrurile.

Dar cum rămâne cu noi astăzi, în calitate de credincioși în Cristos? Pe măsură ce trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, trebuie să-I dăm lui Cristos primul loc în toate lucrurile. În viața noastră de căsătorie, în viața de familie, în viața profesională și în viața personală, Cristos trebuie să ocupe primul loc.

Cristos ar trebui să ocupe primul loc nu doar în creația veche și în creația nouă, ci și mai mult, în tine și în mine.

Pe măsură ce ne trăim viața creștină astăzi, pe măsură ce trăim o viață creștină normală și o viață de biserică pentru a fi în realitatea împărăției, trebuie să-I dăm lui Cristos primul loc în toate lucrurile.

El trebuie să aibă preeminența în noi. Când ne trezim dimineața, trebuie să-I dăm lui Cristos primul loc; când ne culcăm, trebuie să-I dăm preeminența. Pe măsură ce facem lucruri, decidem lucruri, mergem în locuri și suntem implicați în diferite activități, trebuie să-I dăm lui Cristos primul loc în toate lucrurile.

Dacă vom vedea viziunea preeminenței lui Cristos, viața noastră creștină și viața noastră de biserică vor fi revoluționate, căci vom realiza că în toate lucrurile, Cristos trebuie să fie primul. În toate, El trebuie să fie primul.

Când suntem bolnavi, trebuie să-I dăm lui Cristos primul loc. Când suntem sănătoși, trebuie să-I dăm în continuare preeminența în toate lucrurile.

A-I da Domnului primul loc în toate lucrurile înseamnă a-L iubi cu prima dragoste, cea mai bună dragoste (Apocalipsa 2:4). Când Îl iubim pe Domnul cu prima dragoste, Îi dăm în mod spontan primul loc în toate lucrurile, dându-I preeminența în noi.

Pentru a-I da lui Cristos preeminența, trebuie să fim dispuși să fim ajustați, să fim zdrobiți și să fim transformați în nimic, astfel încât El să poată avea o cale în noi, prin noi și printre noi pentru zidirea Trupului Său organic. Amin!

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât Îi dăm mai mult preeminența în toate lucrurile. Cu cât îi dăm lui Cristos mai mult primul loc, cu atât suntem mai dispuși să-I permitem să ne ajusteze și să ne zdrobească, chiar să ne facă nimic.

Când devenim nimic, când ne dăm seama că suntem nimic, Domnul va găsi o cale în noi și prin noi. Când Moise a ajuns la sfârșitul resurselor lui umane, când și-a dat seama că nu poate face asta, Dumnezeu a putut veni și să facă totul în el și prin el.

Noi nu suntem nimic, dar Cristos este totul. Ne deschidem vasul și El vine să ne umple și să facă toate lucrurile în noi. Fie ca noi să fim dispuși să-I dăm preeminența, astfel încât El să poată avea o cale printre noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Doamne Isuse, Te iubim! Îți dăm primul loc în ființa noastră. Îți dăm primul loc în lucrarea și viața noastră. Tu ești Cel preeminent în noi. Tu ești Capul nostru și noi suntem Trupul Tău. Tu ești începutul, Cel Întâi Născut din morți, pentru ca Tu să ai primul loc în toate lucrurile. Amin, Doamne Isuse, Te iubim și Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință. Vrem să Te iubim cu prima dragoste, cu cea mai bună dragoste. O, Doamne, fie ca noi să fim dispuși să fim schimbați, să fim zdrobiți și să fim făcuți nimic, ca Tu să ai o cale în noi, prin noi și printre noi pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, ai Tu o cale în noi astăzi. Noi nu suntem nimic, Doamne, dar Tu ești totul. Ne golim de noi înșine și vrem să fim proaspăt umpluți cu Tine! Îți dăm preeminența în toate lucrurile. Vrem să ne consultăm cu Tine în toate lucrurile și să aflăm simțămintele și decizia Ta cu privire la toate lucrurile. Amin, Doamne, fie ca Tu să ai primul loc în ființa noastră și în tot ce are legătură cu noi. O, Doamne Isuse, Te iubim!

În împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos în atotinclusivitatea Sa

În împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos în atotinclusivitatea Lui. Această împărăție este Cristos Însuși; este creșterea lui Cristos, răspândirea lui Cristos, lărgirea lui Cristos.

Coloseni 1:19 spune că în Cristos i-a făcut plăcere întregii plinătăți să locuiască. Ce este această plinătate? Într-un fel, se referă la Dumnezeu, dar într-un alt sens, există ceva în acest univers numit plinătate, iar această plinătate a binevoit să locuiască în Cristos.

Plinătatea denotă expresia bogățiilor a tot ceea ce este Dumnezeu; plinătatea Dumnezeirii, cu expresia a tot ceea ce este Dumnezeu, a binevoit să locuiască în Cristos. Ce Cristos avem!

Biserica este plină de acest Cristos, care este expresia bogățiilor lui Dumnezeu. Acesta este un Cristos plăcut, un Cristos atât de bogat, atât de darnic și atât de minunat. Expresiei lui Dumnezeu, chiar lui Dumnezeu Însuși, îi găsește plăcerea să locuiască în Cristos.

El este Cel Preeminent și Îi dăm primul loc în toate lucrurile. În împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos în atotinclusivitatea Sa.

Cristos este atotinclusiv și vast și El este conținutul împărăției lui Dumnezeu. El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers.

Dacă citim Biblia și purtăm ochelarii economiei lui Dumnezeu, vom realiza că Cristos este realitatea cerurilor, a pământului, a soarelui, a vieții, a stelelor, a pomilor, a florilor, a apei, a aerului și a hranei. Tot ceea ce este pozitiv în jurul nostru este un tip reprezentativ al lui Cristos; Cristos este realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Mai mult, Cristos este realitatea tuturor atributelor divine ale lui Dumnezeu. Cristos este realitatea puterii, sfințeniei, dreptății, bunătății și dragostei. Cristos este realitatea smereniei și a răbdării și El este realitatea tuturor virtuților umane.

Dumnezeu ni-L dă doar pe Cristos, iar acest Cristos este atotinclusiv și vast. El este întruparea plinătății Dumnezeirii și El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers. El este realitatea soarelui și a ploii și El este realitatea mâncării și băuturii pe care le mâncăm și le consumăm.

Cristos este realitatea lui Dumnezeu și a omului și El este biserica și fiecare membru al bisericii. Cristos în tine și Cristos în mine este biserica; El este realitatea bisericii și, fără El, nu există biserică.

Motivul pentru care există atât de multe așa-numite biserici astăzi care nu-L exprimă pe Cristos și nici nu-L manifestă pe Dumnezeu este că Cristos nu este în ele, deci ele nu sunt biserica, ci doar cochilii goale, entități religioase și cercuri sociale lipsite de Cristos. O, Doamne!

Cristos este realitatea bisericii și El este în toți și chiar este totul. Cristos este totul și în toți (Coloseni 3:10-11). În împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos în atotinclusivitatea Sa.

Pur și simplu Îl savurăm și Îl experimentăm în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi, considerându-L ca fiind realitatea tuturor lucrurilor pozitive, ca Cel care ne poate satisface toate nevoile, ca fiind realitatea atributelor divine și ca realitatea fiind tuturor virtuților umane.

Ce Cristos avem! Unii, însă, ar putea denatura astfel de cuvinte și ne-ar putea acuza în mod fals că învățăm sau promovăm panteismul, care este credința satanică ce-L identifică pe Dumnezeu cu universul. Un astfel de concept sau credință este diabolică și o repudiem fără rezerve.

Credem că Cristos are primul loc în toate lucrurile și că El este Cel preeminent și Îl considerăm realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers. Totuși, nu spunem că pâinea pe care o mâncăm este Dumnezeu și nici nu credem că biserica este Dumnezeu; mai degrabă, credem că Cristos este realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Cristos este adevărata hrană (Ioan 6:55), dar asta nu înseamnă că hrana fizică pe care o mâncăm este Dumnezeu; un astfel de concept este atât absurd, cât și satanic. O, cât de bine este să ne întoarcem la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu și să Îl savurăm pe Cristos ca fiind totul pentru noi!

El este atât centralitatea, cât și universalitatea lui Dumnezeu. În economia lui Dumnezeu, Cristos este centrul și circumferința; El este totul. În împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos în atotinclusivitatea Sa (Coloseni 1:12, 27; 2:9, 16-17; 3:1, 4, 11).

Cristos este întruparea Dumnezeului Triunic, Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii (2:9). Cristos este porția noastră alocată, țara noastră bună – moștenirea divină pentru savurarea noastră (1:12).

Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv din univers (2:16-17). Cristos este Cel care stă la dreapta lui Dumnezeu (3:1). Cristos locuiește în noi ca nădejde a gloriei noastre (1:27). Cristos este viața noastră (3:4). Cristos este constituentul singurului om nou (vv. 10-11).

Aleluia, în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos în atotinclusivitatea Lui! Slavă Domnului, Cristosul nostru este atotinclusiv și vast și Îl putem savura și experimenta astăzi! Ce minunat e, Doamne, că Tu ești întruparea Dumnezeului Triunic, Cel în care locuiește toată plinătatea Dumnezeirii! Venim la Tine, Doamne, și Te savurăm ca porție a noastră, moștenirea noastră divină spre savurarea noastră. Tu ești realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers și tot ceea ce este pozitiv indică spre Tine ca realitate! Amin, Doamne, Tu ești realitatea tuturor atributelor divine și virtuților umane și Tu ești în noi ca Cel atotinclusiv! Tu ești realitatea bisericii și Tu ești realitatea fiecărui membru al bisericii! Aleluia, Cristos este totul și în toți în biserică ca omul nou! Te iubim, Doamne, și Te savurăm ca fiind Cel care stă la dreapta lui Dumnezeu și, în același timp, locuiește în noi ca speranță a noastră a gloriei! Amin, Doamne, Te luăm ca viață a noastră și vrem să trăim datorită Ție astăzi!