savurăm pe Cristosul atotinclusiv

Ne exersăm întreaga ființă să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca mister al lui Dumnezeu

31/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristosul nostru atotinclusiv este misterul lui Dumnezeu și, pentru ca noi să-L cunoaștem, să-L apreciem și să-L iubim ca mister al lui Dumnezeu, întreaga noastră ființă trebuie să fie exersată, căci trebuie să fim mângâiați în inima și mintea noastră, toate părțile ființei noastre interioare trebuind să fie îndreptate spre El.

Doamne Isuse, Te iubim! Ne îndreptăm întreaga ființă spre Tine! Dă-ne să vedem o viziune despre cine ești Tu, ca să Te putem iubi mai mult! Amin!

Cristos este într-adevăr un mister; El este misterul lui Dumnezeu. În primul rând, întregul univers este un mister, iar misterul universului este Dumnezeu. Care este sensul universului? Putem studia și aprecia vastitatea universului, dar dacă nu știm că Dumnezeu este sensul universului, totul este în zadar.

Dumnezeu este misterul universului. Iar Dumnezeu Însuși este un mister; nu-L putem vedea cu ochii noștri fizici și nici nu-L putem atinge cu mâinile noastre. Misterul lui Dumnezeu, conform Bibliei, este Cristos.

Cristos Îl exprimă pe Dumnezeu și Îl manifestă pe Dumnezeu. Dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu, trebuie să venim la Cristos. Și când venim la Cristos, ne dăm seama că Cristos este, de asemenea, un mister. Misterul lui Cristos, conform cu Efeseni, este biserica.

În Matei 16:16-18, Domnul Isus i-a întrebat pe discipolii Săi cine spun oamenii că este El. Unii au spus că este unul dintre profeți, în timp ce Petru, fiind inspirat de Dumnezeu Tatăl, a spus: Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. Ce revelație!

Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, misterul lui Dumnezeu. Dar Domnul Isus nu s-a oprit aici; El a continuat să spună: Voi zidi biserica Mea pe această piatră. Pe stânca revelației a cine este Cristos, El Își zidește biserica, și porțile Hadesului nu o vor birui. Uimitor!

Odată ce Îl vedem pe Cristos ca misterul lui Dumnezeu, El ne conduce să vedem biserica în calitate de misterul lui Cristos. Împreună, Cristos și biserica sunt marele mister. De fapt, Cristos și biserica, ca mare mister, sunt sensul existenței noastre umane.

De ce trăim pe acest pământ? Nu este doar pentru Dumnezeu; trăim aici pentru Cristos și biserică. Sensul nostru în existența și viața noastră umană este să Îl savurăm și să-L primim pe Cristos ca viață a noastră și să-L trăim pe Cristos pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Când ne împărtășim din Cristos ca mister al lui Dumnezeu, devenim biserica în calitate de mister al lui Cristos și, împreună, noi și Cristos, Cristos și noi ca biserică, suntem marele mister. Cât de minunat!

Cristosul atotinclusiv este misterul lui Dumnezeu – El este definiția, explicația și expresia lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu

Coloseni 2:2 ne spune că Cristos este misterul lui Dumnezeu; Cristosul atotinclusiv revelat în Biblie este misterul lui Dumnezeu. Mai întâi, Dumnezeu Însuși este un mister, iar apoi Cristos este misterul lui Dumnezeu; Cristos este misterul misterului.

Misterul lui Dumnezeu indică ceva de neînțeles și inexplicabil. Amin! Cristos este misterul lui Dumnezeu; Cristosul atotinclusiv este definiția, explicația și expresia lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu.

Ioan 1:1 ne spune că la început era Cuvântul, Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Apoi, versetul 14 ne spune că Cuvântul a devenit carne și a locuit printre noi, plin de har și realitate. Fiind misterul lui Dumnezeu, Cristosul atotinclusiv și vast este expresia și definiția lui Dumnezeu ca Cuvânt al lui Dumnezeu.

Versetul 18 spune în continuare că nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; totuși, singurul Fiu al lui Dumnezeu, care este în sânul Tatălui, L-a făcut cunoscut. Cristos a venit să-L declare pe Dumnezeu, să-L manifeste pe Dumnezeu și să-L facă real pentru noi.

Cum îl putem cunoaște pe Dumnezeu? El locuiește într-o lumină de neapropiat și nicio ființă umană nu-L poate vedea; cu toate acestea, El este exprimat, explicat și manifestat în Cristos. Cristos este misterul lui Dumnezeu. El Îl demonstrează pe Dumnezeu. El Îl explică pe Dumnezeu. El Îl definește pe Dumnezeu. El Îl exprimă pe Dumnezeu.

De exemplu, Biblia ne spune că Dumnezeu este dragoste; cum îl putem cunoaște pe Dumnezeu ca dragoste și cum este Dumnezeu dragoste? Trebuie doar să ne uităm la Domnul Isus; când era pe pământ, El L-a exprimat pe Dumnezeu ca dragoste.

Odată, mergea pe drum și era o procesiune funerară, căci singurul fiu al unei văduve murise și erau pe cale să-l îngroape. Domnul Isus L-a exprimat pe Dumnezeu ca dragoste în acest caz, atingând sicriul și apoi înviind acest om și dându-l înapoi mamei sale (Luca 7). Aceasta este dragoste.

Deși nu I s-a cerut acest lucru, El a arătat compasiune, îndurare și dragoste; L-a exprimat și l-a definit pe Dumnezeu ca dragoste. Acesta este Dumnezeu ca dragoste.

Apoi a existat un alt caz în care o femeie a fost prinsă în adulter și toți cei din jurul ei știau asta; erau pe cale să o ucidă cu pietre, dar L-au întrebat pe Domnul ce să facă, ce părere are El despre asta.

Pe de o parte, Cristos a exprimat dreptatea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este drept; pe de altă parte, El L-a exprimat pe Dumnezeu ca dragoste. Răspunsul Lui a fost: „Cine este fără păcat să arunce primul cu piatra”. Acesta este Dumnezeu ca dragoste exprimat prin Isus Cristos, care este misterul lui Dumnezeu.

Când cei de acolo au auzit cuvântul Domnului, au plecat, unul câte unul, începând de la cel mai în vârstă la cel mai tânăr. Apoi Domnul a iertat-o de păcatele ei și a trimis-o să nu mai păcătuiască. Acesta este Dumnezeu ca dragoste.

Pentru a vedea cine este Dumnezeu, ce este Dumnezeu și cum este El, trebuie să venim la Isus, căci Cristos este misterul lui Dumnezeu.

El este definiția, expresia și explicația lui Dumnezeu; ca Cuvânt al lui Dumnezeu, El nu numai că L-a vorbit pe Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu în vorbirea Sa, ci, mai mult decât atât, L-a trăit pe Dumnezeu pentru a-L manifesta pe Dumnezeu și a-L face real pentru noi.

Viața omenească a Domnului a fost minunată și misterioasă, căci El nu S-a exprimat pe Sine și nici nu Și-a făcut propria lucrare; El nu Și-a rostit propriile cuvinte, nu Și-a căutat propria glorie și El nu a exprimat ceea ce era El. El pur și simplu L-a exprimat pe Dumnezeu, fiind pe deplin una cu Dumnezeu, și L-a definit pe Dumnezeu, L-a manifestat și L-a explicat pe Dumnezeu.

Odată, Domnul Isus era în templu și i-a văzut pe schimbătorii de bani făcând comerț în casa lui Dumnezeu și S-a umplut de zelul casei lui Dumnezeu, care L-a motivat și i-a alungat pe toți. Aceasta era sfințenia lui Dumnezeu exprimată prin persoana lui Cristos.

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, trebuie să citim Evangheliile și îl vom vedea pe Cristos ca misterul lui Dumnezeu, exprimându-L pe Dumnezeu, manifestându-L pe Dumnezeu și făcându-L real pentru noi.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție astăzi. Vrem să Te cunoaștem ca misterul lui Dumnezeu. Aleluia, Cristosul atotinclusiv este misterul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca să vedem acest mister astăzi. Fie ca să ne dăm seama că Dumnezeu este un mister, iar Cristos este misterul acestui mister! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pe măsură ce venim la cuvântul Tău astăzi, ca să putem vedea cine este Dumnezeu. Aleluia, Dumnezeu este lumină, viață, sfințenie și dreptate, iar Dumnezeu este exprimat prin Cristos! Ce minunat e că Cristos L-a exprimat pe Dumnezeu, L-a definit pe Dumnezeu și ni L-a explicat, căci în cuvintele și faptele Sale îl vedem pe Dumnezeu manifestat! Amin, Doamne, Te iubim. Te iubim ca mister al lui Dumnezeu. Dă-ne să vedem mai mult cine ești Tu ca mister al lui Dumnezeu. Fie ca noi să vedem că Cristosul atotinclusiv și vast este definiția, expresia și explicația lui Dumnezeu! Aleluia, Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu care S-a încarnat pentru a fi carne și a locui printre noi, și din plinătatea Lui am primit cu toții, har după har! Te iubim, Doamne Isuse!

Ne exersăm fiecare parte a ființei noastre să-L cunoaștem și savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu

Noi, credincioșii în Cristos, Îl iubim pe Domnul Isus și vrem să trăim în părtășie cu El pe tot parcursul zilei. Cu toate acestea, cât de mult Îl iubim pe Domnul și Îl apreciem depinde de cât de mult Îl cunoaștem și cât de mult ne dăm seama despre El.

Dacă Îl cunoaștem pe Domnul doar ca Mântuitor și Răscumpărător al nostru, avem o anumită apreciere pentru El; totuși, dacă Îl cunoaștem ca fiind misterul lui Dumnezeu, așa cum este revelat în Coloseni, Îl vom aprecia mai mult și Îl vom iubi mai mult.

Trebuie să mergem mai departe pentru a-L cunoaște pe Domnul nu doar ca Mântuitor și Domn al nostru, ci și mai mult, ca misterul lui Dumnezeu.

Coloseni 2:2 nu ne spune doar că Cristos este misterul lui Dumnezeu; mai degrabă, spune: „Pentru ca inimile lor să fie mângâiate, fiind uniți în dragoste și spre toate bogățiile deplinătății priceperii, spre cunoașterea deplină a tainei lui Dumnezeu, adică Cristos”.

Înainte de a putea avea cunoașterea deplină a misterului lui Dumnezeu, Cristos, întreaga noastră ființă trebuie să fie exersată și pregătită! Când inimile noastre sunt mângâiate, când suntem uniți în dragoste, rezultatul va fi toată bogăția deplinei siguranțe a înțelegerii, o înțelegere care este legată de misterul lui Dumnezeu, Cristos.

Când citim Efeseni 3:3 și 9, putem vedea misterul lui Dumnezeu, Cristos, doar dacă ne exersăm duhul; duhul nostru uman este vital și crucial în a-L vedea pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu.

Dar Coloseni ne arată, de asemenea, că fiecare parte a ființei noastre – duhul nostru, sufletul nostru și trupul nostru – trebuie să fie exersată și concentrată asupra lui Cristos dacă vrem să-L cunoaștem ca mister al lui Dumnezeu.

Ființa noastră, întreaga noastră ființă umană, este foarte complicată; dacă ne uităm în oglindă la fața noastră, ne vom da seama cât de complexă este fața noastră și cât de uimitor și minunat este trupul nostru.

Mai mult, dacă ne uităm la noi înșine, în interior, vom realiza că sufletul nostru este atât de complicat, căci avem mintea, emoția și voința și există multe gânduri, considerații, decizii și sentimente în noi.

Ființa noastră interioară este foarte complexă și nu ne cunoaștem pe deplin pe noi înșine. Mai mult, avem și un duh omenesc care are conștiința, intuiția și părtășia.

Fiecare parte a ființei noastre umane este complexă; pentru a-L cunoaște și a-L savura pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, trebuie să exersăm fiecare parte a ființei noastre.

Dumnezeu este un mister; totuși, El este revelat în Cristos, care este misterul lui Dumnezeu. Cristos, ca mister al lui Dumnezeu, este misterul misterului. Cum putem înțelege sau savura un astfel de mister al unui mister? Nu este vorba doar de citirea literei Scripturilor; întreaga noastră ființă trebuie să fie exersată și concentrată asupra Domnului.

În calitate de credincioși în Cristos, îl avem pe Cristos locuind în duhul nostru (Galateni 4:22; 2 Timotei 4:22); când ne exersăm duhul, Îl contactăm pe Cristos ca Duh care locuiește în noi. Cristos nu este ceva doar obiectiv sau exterior pe care îl putem cunoaște prin fapte sau evenimente exterioare; El este o persoană interioară și Îl putem cunoaște în interior exersându-ne duhul.

Când ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Domnul (2 Corinteni 3:16) pe măsură ce venim la cuvântul Său, ne dăm seama că El este Cel crucificat și înviat, care trăiește atât pe tronul din ceruri, cât și în duhul nostru.

Pentru a cunoaște o astfel de Persoană, trebuie să ne deschidem către El din adâncul ființei noastre și să-I chemăm numele. O, Doamne Isuse! Când chemăm numele Domnului din adâncul ființei noastre, când ne exersăm duhul pentru a chema numele lui Isus, Îl cunoaștem și Îl apreciem în duhul nostru.

Fie ca noi să învățăm să ne exersăm duhul deschizând cea mai profundă parte a ființei noastre pentru a chema numele Domnului Isus! Făcând acest lucru, Îl contactăm ca Cel viu din noi. El locuiește în noi, căci El este în duhul nostru; totuși, trebuie să ne deschidem către El din adâncul ființei noastre!

Dar acest lucru nu este suficient; pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L chema pe Domnul din adâncul ființei noastre, iar pe de altă parte, trebuie să avem inima îndreptată către El (Fapte 2:21)!

Inima noastră trebuie să fie îngrijită cu drag și încălzită pentru a fi deschisă către Domnul. Mintea noastră trebuie să fie sobră, emoțiile noastre trebuie să fie echilibrate și reglate, iar voința noastră trebuie să fie supusă.

Întreaga noastră ființă interioară trebuie să fie exersată pentru a-L contacta pe Domnul și a-L cunoaște pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu. Trebuie să-I cerem Domnului să ne mângâie inimile și să ne acorde cunoașterea deplină a lui Cristos ca mister al lui Dumnezeu.

Dacă vrem să avem toate bogățiile siguranței depline a înțelegerii cu privire la misterul lui Cristos, fiecare parte a ființei noastre trebuie să fie exersată. Chiar și trupul nostru trebuie să fie exersat, nu somnoros sau culcat, ci concentrat pe contactarea Domnului în cuvântul Său. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi.

Fie ca să-L vedem pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, ca să-L putem cunoaște și aprecia și, prin urmare, să-L iubim și chiar să-L trăim ca mister al lui Cristos, biserica!

Doamne Isuse, ne îndreptăm întreaga ființă spre Tine. Ne exersăm duhul pentru a chema Numele Tău din adâncul ființei. O, Doamne Isuse! Doamne Isuse! Chemăm Numele Tău și ne exersăm să Te contactăm! Amin, Doamne, ne îndreptăm inima către Tine. Mângâie-ne inima. Îngrijește Tu cu drag inimile noastre și fă-ne să ne îndreptăm inima către Tine! Te iubim, Doamne, și ne deschidem către Tine! Fie ca să fim uniți în dragoste și spre toate bogățiile deplinei siguranțe a înțelegerii! Adu-ne la deplina cunoaștere a misterului lui Dumnezeu, Cristos! O, Doamne, fie ca să Te vedem și să Te cunoaștem ca mister al lui Dumnezeu. Fie ca să avem deplina cunoaștere a misterului lui Dumnezeu, Cristos. Ne îndreptăm întreaga ființă spre Tine. Ne exersăm duhul și sufletul pentru a ne concentra doar asupra misterului! Doamne Isuse, fără Tine nu avem inimă pentru nimic altceva! Tu ești Cel mai prețios! O, Doamne, mintea, voința și emoțiile noastre sunt absolut pentru Tine! Suntem dispuși să ne dăm chiar și viața pentru Tine! Te iubim și vrem să Te cunoaștem mai mult! Te apreciem și ne dăruim Ție, căci fiecare parte a ființei noastre este pentru Tine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Exercise our whole Being to Enjoy the All-inclusive Christ as the Mystery of God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 28 cu tema: Misterul lui Dumnezeu — Cristos (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl experimentăm pe Cristos și crucea – singura persoană și singura cale date nouă de Dumnezeu

12/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Astăzi trebuie să-L experimentăm pe Cristos și crucea – să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și să permitem crucii să lucreze în noi – pentru a trăi în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

În împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, există o singură persoană – Cristosul atotinclusiv – și o singură cale – crucea; Dumnezeu nu ne dă multe lucruri și multe căi, ci un singur lucru și o singură cale în economia Sa – Cristos și crucea (1 Corinteni 2:2). Amin!

Pe măsură ce trăim în vremea finalizării acestei epoci și vedem semnele venirii Domnului fiind mai vizibile, aspirăm să fim cei care trăiesc în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Vrem să trăim în realitatea împărăției astăzi, astfel încât, atunci când Domnul Se va întoarce cu împărăția Sa, să fim răsplătiți cu manifestarea împărăției. Ce este împărăția lui Dumnezeu? Un aspect al împărăției este că este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

O, în această împărăție suntem iubiți de Dumnezeu, căci nu este doar împărăția lui Dumnezeu, ci împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Tatăl Îl iubește pe Fiul. Tatăl a dat tot ce are și este Fiului. Tatăl este exprimat și întrupat în Fiu. Desfătarea Tatălui este în Fiul. Tatăl și Fiul sunt pe deplin una, iar noi am fost aduși în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Pe partea negativă, am fost eliberați de sub autoritatea întunericului. Pe partea pozitivă, am fost transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Și de multe ori pe parcursul zilei, când ne aflăm în întuneric și când atingem moartea, pur și simplu ne putem întoarce către Domnul și putem veni la lumină, unde este Dumnezeu. Dumnezeu este lumină și în El nu există deloc întuneric. În lumina Lui vedem lumina.

Pe măsură ce venim la Domnul zi de zi, contactându-L, chemând numele Său și pur și simplu deschizându-ne ființa către El, El strălucește asupra noastră și risipește tot întunericul nostru.

Am fost transferați în această împărăție minunată a Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde Dumnezeu domnește în noi și peste noi în dragoste, prin lumină și cu viață. Viața Lui din noi domnește în noi, căci savurăm viața Lui, trăim prin viața Lui și lăsăm ca viața Sa să crească în noi și să se răspândească în fiecare parte a ființei noastre.

Dragostea Sa a fost turnată în inima noastră prin Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu ni l-a dat, iar acum dragostea Lui este perfecționată în noi.

Lumina Sa strălucește asupra noastră și întreaga noastră ființă este adusă la lumină, astfel încât să putem deveni lumină în Domnul, chiar să fim lumini care strălucesc împreună cu Cristos. Amin!

Aceasta este voia lui Dumnezeu, voia Tatălui, ca noi să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu ca împărăție a Fiului dragostei lui Dumnezeu.

În împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, există o singură Persoană – Cristosul Atotinclusiv – și o singură cale – crucea

Subiectul general al Noului Testament este Cristos Însuși; Noul Testament Îl prezintă pe Cristos, vorbește despre Cristos, îl manifestă pe Cristos și ne conduce la persoana minunată a lui Cristos. Întregul Nou Testament îl privește pe Cristos.

Din Cristos, există trei elemente care sunt produse sau legate de El: crucea, biserica și împărăția. Cristos a îndeplinit o lucrare atotinclusivă pe cruce, crucea a produs biserica, iar biserica a adus împărăția.

Cristos a venit să predice împărăția lui Dumnezeu, iar oricui venea la El și-L urma, El le spunea că trebuie să-și ia crucea și să-L urmeze (Matei 16:24).

Calea prin care putem trăi în împărăția lui Dumnezeu astăzi, biserica, este prin cruce, adică luându-ne crucea și urmându-L pe Domnul, astfel încât El să poată trăi în noi pentru biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu.

În împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:12-13) există o singură Persoană – Cristosul atotinclusiv – și o singură cale – crucea (Coloseni 2:9, 14-15). Dumnezeu, în economia Sa, ne dă o singură cale, care este crucea, și o singură persoană, care este Cristos.

Singura persoană, Cristos, este centrul, punctul focal al universului (1:15-17). El este, de asemenea, totul pentru noi. Dumnezeu ne dă o singură persoană – Cristos Însuși, care este realitatea fiecărui lucru pozitiv din univers.

Cristos este realitatea lui Dumnezeu și a omului și El este realitatea tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu vrea să ni le dea. Dumnezeu nu ne dă multe lucruri – El ne dă un singur lucru, Cristos Însuși, persoana unică din economia lui Dumnezeu.

Când Cristos era pe pământ, mulți dintre ucenici L-au apreciat, dar au apreciat și legea și profeții și au fost uimiți de templu cu toate practicile acestuia. Dar Dumnezeu a mărturisit din ceruri că Cristos, Preaiubitul Lui, este desfătarea Lui și că ar trebui să ne concentrăm doar asupra Lui.

Nu ar trebui să ne concentrăm asupra niciunei chestiuni, lucru sau persoană în afara lui Cristos.

Dumnezeu L-a dat pe Cristosul atotinclusiv ca să fie mântuirea noastră. Cristos este centrul universului și El susține și poartă toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale. Prin Cristos, Dumnezeu a creat toate lucrurile, Cristos este centrul tuturor lucrurilor.

Atât în vechea creație a lui Dumnezeu, cât și în noua creație, Cristos este centrul și circumferința. Însă este ușor ca să-L înlocuim pe Cristos cu lucruri bune sau practici bune și, prin urmare, să-L ratăm pe Cristos.

Epistolele ne arată cum diferite lucruri pot veni să-L înlocuiască pe Cristos. În Galateni, vedem că legea poate veni să-L înlocuiască pe Cristos. În 1 Corinteni vedem că multe lucruri pot veni să-L înlocuiască pe Cristos, inclusiv daruri spirituale, practici exterioare, păcat, diviziune și preferințe. În Coloseni, vedem că rânduielile legii, misticismul și filosofia pot veni să-L înlocuiască pe Cristos.

Modul în care Dumnezeu tratează toate înlocuirile lui Cristos este crucea. Dumnezeu ne dă o singură persoană – Cristos – și o singură cale – crucea. Cum tratează Dumnezeu rânduielile legii? El a șters scrisul din rânduieli, care era împotriva noastră, și l-a îndepărtat din cale, pironindu-l pe cruce (Coloseni 2:14).

El i-a dezbrăcat pe conducători și pe stăpâniri, dându-le o etalare publică, triumfând asupra lor pe cruce (v. 15). Modul în care Dumnezeu tratează orice în acest univers este crucea; ceea ce rămâne după trecerea prin cruce este acceptabil înaintea lui Dumnezeu.

Chiar și Cristos a trebuit să treacă prin cruce; El a luat crucea de bunăvoie, lepădându-se de Sine și trăind pentru Dumnezeu, făcând voia lui Dumnezeu în toate lucrurile, ascultând de Dumnezeu până la moartea de cruce, în mod fizic.

Acum călcăm pe urmele Sale astăzi, luându-ne propria cruce și urmându-L pe Domnul. Calea unică a lui Dumnezeu nu este asceticismul sau încercarea de a ne smeri, de a ne umili sau de a ne trata cu severitate.

Calea lui Dumnezeu este crucea, căci prin cruce Dumnezeu tratează toate lucrurile negative din univers. Dumnezeu guvernează totul prin cruce; El elimină tot ceea ce nu este compatibil cu Sine.

Pentru a-i fi plăcuți lui Dumnezeu, pentru a trăi în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu astăzi în viața de biserică, trebuie să savurăm singura Persoană – Cristosul atotinclusiv – și să luăm singura cale – crucea. Cristos este punctul central al universului, iar crucea este centrul guvernării lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu luând singura persoană dată de Dumnezeu – Cristos – și concentrându-ne pe calea unică a lui Dumnezeu – crucea! Aleluia pentru Cristos și crucea, persoana unică și calea unică în economia eternă a lui Dumnezeu și în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! O, Doamne, venim la Tine astăzi în calitate de Cristosul atotinclusiv! Fie ca nimic și nimeni să nu Te înlocuiască în ființa și experiența noastră de astăzi. Vrem să Te savurăm ca realitatea lui Dumnezeu și a omului, ca Cel atotinclusiv și ca realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers! Amin, Doamne, mergem pe calea Ta, și luăm calea Ta unică, crucea. Îți mulțumim că Ți-ai luat crucea și că ai murit pe cruce. Vrem să călcăm pe urmele Tale, să ne luăm propria cruce și să Te urmăm. Fie ca crucea să lucreze în noi pentru a îndepărta și a termina orice negativ și chiar tot ceea ce Îl înlocuiește pe Cristos. O, Doamne, vrem să-L experimentăm pe Cristos și crucea în viața noastră de zi cu zi, savurându-L pe Cristos și urmând calea crucii!

Îl experimentăm pe Cristos și crucea – singura persoană și singura cale dată nouă de Dumnezeu

Slavă Domnului pentru că ne-a dezvăluit că Dumnezeu ne dă o singură persoană – Cristos – și o singură cale – crucea! Nouă, în viața de biserică, ni se poate părea destul de familiar faptul că îl avem pe Cristosul atotinclusiv și că trebuie să mergem pe calea crucii, dar s-ar putea să nu experimentăm acest lucru în viața noastră de zi cu zi.

Cum Îl putem experimenta astăzi pe Cristos și crucea? Cooperăm noi oare cu Domnul pentru a-I permite să crucifice orice lucru care nu este El?

Alegem noi calea crucii în toate lucrurile pe care le facem, în felul în care vorbim, în felul în care ne comportăm și în felul în care decidem lucrurile? Este Cristos Cel atotinclusiv pentru noi în viața de biserică?

Nu ar trebui să fim introspectivi, ci mai degrabă ar trebui să venim la lumina Domnului din nou și din nou și să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră pentru a ne arăta unde ne aflăm și care este calea noastră.

În viața noastră de zi cu zi, trebuie să învățăm să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv.

Pentru Dumnezeu, Cristos este totul și El ni-L dă doar pe Cristos, El se concentrează doar pe Cristos, iar Cristos este Preaiubitul Său, Cel în care Își găsește plăcerea (Matei 17:5; Marcu 9:7; Luca 9:35; Matei 3:17).

Dar Îl avem noi pe Cristos ca centru și circumferință, ca viață și persoană, în viața noastră de zi cu zi? Îl savurăm noi pe Cristos în timp ce ne facem treburile zilnice, în timp ce călătorim și în timp ce facem una și alta în viața noastră de zi cu zi?

Alegem să-L savurăm pe Cristos ca Cel atotinclusiv atunci când ne odihnim? Ce este Cristos pentru noi în experiența noastră?

Manifestarea și revărsarea savurării noastre de Cristos se văd în întâlnirea de la Masa Domnului și în întâlnirea de profeție, unde ne adunăm nu doar pentru a-L savura pe Domnul, ci și pentru a-L revărsa și a-L lăuda pentru ceea ce este El pentru noi.

Uneori, putem veni la întâlniri și să ne dăm seama că nu avem atât de mult Cristos în noi și, chiar dacă sfinții Îl laudă pe Domnul și Îl vestesc, nu L-am savurat prea mult pe Cristos.

Zi de zi trebuie să ne răscumpărăm timpul și să profităm de ocazie pentru a-L savura pe Cristos ca fiind viața noastră, persoana noastră, hrana noastră, băutura noastră și totul pentru noi. Trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos căutând să-L savurăm pe Cristos în toate lucrurile.

Dumnezeu ne dă o singură persoană și o singură cale – Cristos și crucea, și trebuie să-L savurăm pe Cristos și să experimentăm crucea în viața noastră de zi cu zi, pentru a putea trăi în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Care este calea pe care o adoptăm în a face lucrurile? Când suntem pe cale să-i spunem ceva soțului/soției noastre sau să avem o discuție cu un coleg de muncă, care este calea pe care o alegem?

Ne exersăm noi duhul și Îl contactăm pe Domnul pentru a putea fi crucificați și astfel Cristos să poată vorbi în noi și să trăiască prin noi?

Fie ca să ne dăm seama că trebuie să alegem calea Domnului, crucea, în umblarea noastră zilnică cu Domnul și trebuie să permitem crucii să lucreze în noi pentru a crucifica ființa noastră naturală, omul nostru natural, sinele nostru și carnea noastră (Matei 16:24-26; 10:38; Marcu 8:34; Luca 9:23; 14:27).

Pe măsură ce conducem pe șosea, ajungem la multe intersecții; fiecare intersecție este o cruce. Trecem prin multe intersecții, adică trecem prin multe cruci, pentru a ajunge la destinație. Progresăm în domeniul spiritual doar trecând prin cruce; trecem prin cruce până ajungem la destinație, Noul Ierusalim.

Numai în Noul Ierusalim toate lucrurile negative vor fi fost desființate și eliminate; până atunci, trebuie să trecem prin cruce zi de zi în umblarea noastră către Domnul. Când ne trezim dimineața, trebuie să ne deschidem pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv și să permitem crucii Sale să lucreze în noi.

Când ne ducem la culcare, trebuie să aplicăm crucea la fiecare problemă și la fiecare lucru negativ, la tot ceea ce este natural și păcătos, astfel încât să nu adormim cu nimic din vrăjmaș în ființa noastră.

Fie ca să avem o viziune clară despre Cristos și cruce și să ne dăm seama că Cristos este singura persoană în economia lui Dumnezeu și crucea este calea Lui unică în administrația Sa.

Și fie ca să-L experimentăm pe Cristos și crucea în viața noastră de zi cu zi astăzi. Când ne exersăm duhul, Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv și crucea este aplicată ființei noastre.

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi pentru a-L experimenta pe Cristos și crucea, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Amin, Doamne, alegem să Te savurăm astăzi! Ne deschidem Ție. Dă-ne experiențele de care avem nevoie astăzi pentru a Te cunoaște, a Te savura și a Te experimenta ca fiind Cel atotinclusiv. Descoperă-ni-Te nouă. Curgi în noi. Nu vrem să ne concentrăm pe rânduieli, respectarea obiceiurilor, misticism, religie sau orice alt lucru pozitiv în afară de Cristos. Tu ești realitatea tuturor lucrurilor pozitive și vrem să Te savurăm doar pe Tine! Amin, Doamne, fie ca toate lucrurile negative din ființa și experiența noastră să treacă prin cruce. Nu vrem să rămânem în nimic natural, păcătos, negativ sau lumesc; permitem crucii să pună capăt oricărui lucru negativ din noi. Ne exersăm duhul pentru a savura și experimenta pe Cristos și crucea astăzi. Aleluia, Cristos cu crucea este în duhul nostru și, atunci când ne întoarcem la duhul nostru, Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv și crucea ni se va aplica!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experience Christ and the Cross – the One Person and One way given to us by God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 7 (Războiul spiritual pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu și să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ilustrații ale jubileului: parabola bunului samaritean și a fiului risipitor

04/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Proclamarea jubileului din Luca 4 guvernează gândul central a întregii Evanghelii după Luca, iar pilda bunului samaritean din Luca 10 și cea a fiului risipitor din Luca 15 sunt ilustrații excelente ale jubileului.

Domnul Isus a venit să vestească jubileul, chiar să vestească anul binevenit al Domnului. Când El a venit, a venit jubileul. El Însuși este jubileul. Înainte de El, legea punea cerințe asupra oamenilor și îi ținea în „stânga” iudaismului; când a venit El, a venit harul și a început anul jubileului.

Acum suntem în epoca harului, care este anul jubileului.

Aleluia, astăzi nu trebuie să ne străduim să păzim legea lui Dumnezeu și nici nu trebuie să încercăm tot posibilul pentru a-i plăcea lui Dumnezeu: pur și simplu putem savura har!

Astăzi trebuie să credem în Domnul Isus și să-L savurăm. Tatăl nu ne cere și nici nu vrea să venim la El și să muncim pentru El, să ne trudim pentru casa Lui și să facem lucruri pentru El; El vrea doar să ne întoarcem la El și să-L savurăm. Aleluia!

În viața noastră creștină de astăzi trebuie să ne dăm seama că suntem în anul jubileului.

Ori de câte ori ne simțim nemulțumiți de situația noastră și dezamăgiți de noi înșine sau de cei din jurul nostru, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și Îl contactăm pe Jubileul-Isus în duhul nostru. El este jubileul nostru.

Când suntem în Cristos, când trăim pe Cristos și El trăiește în noi când Îl savurăm și suntem una cu El, nu avem nicio grijă, nimic nu ne dezamăgește și suntem plini de odihnă și satisfacție.

Dar dacă nu-L trăim pe Cristos și nu Îl savurăm, totul este o problemă pentru noi și nimic nu este un jubileu. Fie ca să realizăm că Cristosul care locuiește în noi, Cristosul care trăiește în noi, este jubileul nostru și să învățăm să ne fixăm întreaga ființă asupra Lui.

Zi de zi, El este în duhul nostru așteaptă ca noi să ne întoarcem la El, să vorbim cu El și să-L lăsăm să se răspândească din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră.

Când Îi permitem Domnului Isus să trăiască în noi și trăim prin El, totul este spre satisfacția noastră, pentru că trăim în jubileu. Amin! Dar când trăim în omul nostru firesc și conform cărnii noastre, lăsând ca sinele să trăiască în noi, nu vom fi mulțumiți, ci mai degrabă, avem multe probleme și toate lucrurile sunt o sursă de probleme și dezamăgiri pentru noi.

Domnul Isus a venit ca jubileu, a trăit în jubileu și a proclamat jubileul. Acum El este în noi pentru a fi jubileul pentru noi și în noi. Fie ca noi să trăim un singur duh cu El astăzi și să-I permitem să trăiască în noi, astfel încât El să ne permită să fim calmi și eliberați de griji în timp ce ne confruntăm cu tot felul de situații!

Pilda bunului samaritean este o ilustrație a jubileului – Cristos ne îngrijește și ne restaurează necondiționat

În Luca 10:25-37, Domnul Isus a proclamat jubileul și a prezentat o ilustrație a jubileului în pilda bunului samaritean. Suntem familiarizați cu această poveste și există multe principii spirituale importante pe care le putem aplica aici.

Omul-Mântuitor prezentat în pilda bunului samaritean semnifică expresia atributelor Sale divine cu virtuțile Sale umane. În această pildă vedem un om care a căzut între tâlhari, care l-au dezbrăcat și l-au bătut, și apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort.

Din întâmplare, un preot oarecare mergea pe drum, apoi un levit l-a văzut și el pe rănit, dar au trecut pe partea opusă. Aceștia erau slujitori ai lui Dumnezeu, cei care aveau grijă de slujirea lui Dumnezeu în templul lui Dumnezeu, dar când era vorba să arate milă față de cel bătut și rănit, ei au trecut.

Dar a venit un om, un samaritean, și a văzut rănitul, i s-a făcut milă, a venit la el și i-a legat rănile și a turnat peste ele ulei și vin.

Apoi, așezându-l pe cel rănit pe propriul său animal, l-a adus la un han și a avut grijă de el. A doua zi, din moment ce trebuia sa plece, i-a platit hangiul si i-a cerut sa aibă grijă de el până se va intoarce, promindu-i ca ii va rambursa orice cheltuieste mai mult decat banii pe care i-a dat. Aceasta este o poveste atât de emoționantă.

Domnul Isus este Omul-Mântuitor care vine pe pământ în călătoria Sa de slujire a căutătorului pierdut și mântuitor a lor (19:10). A ajuns la locul unde zăcea victima rănită a tâlharilor iudei, în starea lui mizerabilă şi pe moarte.

Acest om rănit se ocupa de treburile lui când niște tâlhari au căzut asupra lui; asta înseamnă mulți oameni de astăzi care se ocupă de treburile lor, dar inamicul îi bate și mai ales oamenii religioși le fac acest lucru. Atât de mulți zac astăzi în starea lor mizerabilă și pe moarte, fiind neputincioși să se ridice, să aibă grijă de ei înșiși și să fie vindecați.

Dar Domnul Isus vine la fiecare dintre ei, la fiecare dintre noi, iar când ne vede, El este mișcat de compasiune în umanitatea Sa. Domnul Isus nu trece pe lângă noi; El ne vede, El înțelege situația noastră, El cunoaște cazul nostru și El este mișcat de compasiune pentru noi.

Deși suntem neputincioși, răniți și asupriți, Domnul Isus are compasiune de noi în umanitatea Sa cu divinitatea Sa și ne oferă vindecare și îngrijire mântuitoare (10:33-35).

El nu investighează pentru a vedea ce s-a întâmplat, cine ne-a făcut asta, ce am greșit, unde am luat o întorsătură greșită și ce se întâmplă cu noi; Pur și simplu este mișcat de compasiune și are grijă de noi necondiționat. Ce compasiune! Ce dragoste!

Cu toții eram într-o stare săracă și de multe ori chiar și astăzi, ca credincioși în Cristos, s-ar putea să fim încă bătuți și răniți în temeiul regulamentelor și rânduielilor religioase, iar Domnul vine la noi cu compasiune pentru a ne îngriji cu blândețe în mod necondiționat.

Domnul Isus este jubileul, El vine să proclame jubileul și El vine la noi în situația noastră pentru a ne aduce în jubileu! Și apoi ne aduce într-un han, la biserică, unde răsplătește biserica pentru că se îngrijește de noi pentru a ne readuce la funcția noastră.

Pe măsură ce suntem îngrijiți de Domnul în acest fel, intrăm în jubileu, savurăm jubileu și devenim vestitori ai jubileului. Mergem să vorbim despre acest minunat bun samaritean și altora, având grijă de ei în umanitatea Domnului cu divinitatea Sa și îi aducem la biserică pentru a fi restaurați – în mod necondiționat. Aleluia!

Mergem cu compasiunea și dragostea Domnului și suntem una cu Domnul pentru a oferi oamenilor vindecare blândă, slujind Duhul ca ulei și vin pentru a-i liniști, a-i mângâia și a-i înveseli.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi în starea noastră slabă și nu ne judeci, ci ești mișcat de compasiune pentru noi. Doamne, mulțumim pentru grija Ta iubitoare față de noi. Mulțumim că ne-ai contactat în starea noastră mizerabilă și pe moarte, ci și pentru că ne-ai oferit o îngrijire tandră de vindecare și mântuire. Te iubim, Doamne. Nu trebuia să faci asta pentru noi, dar ai venit la noi și, mișcat de compasiune în umanitatea Ta cu divinitatea Ta, ne-ai vindecat și ne-ai mântuit. Îți mulțumim că ești bunul nostru samaritean care ne satisface pe deplin nevoile urgente. Îți mulțumim pentru că nu ne-ai condamnat sau ne-ai criticat pentru starea și situația noastră, ci mai degrabă că ai grijă de noi și ne iubești necondiționat. O, Doamne Isuse, mulțumim că ne-ai adus în biserică, în han, unde suntem restaurați și vindecați. Suntem una cu Tine, Doamne, ca să Te proclamăm ca jubileu pentru ca mulți alții să fie restaurați și vindecați. Mergem în numele Tău să proclamăm jubileul și să avem grijă de ceilalți în umanitatea Ta cu divinitatea Ta, pentru ca aceștia să se bucure de vindecare duioasă și de îngrijire mântuitoare!

Pilda fiului risipitor este o ilustrație a jubileului: ne putem întoarce la Dumnezeu pentru a-L savura ca ospățul, moștenirea și stăpânirea noastră

În Luca 15 vedem pilda fiului risipitor, care este o ilustrație excelentă a jubileului. Omul-Mântuitor prezentat în această pildă arată Duhul Său păstoritor, căutător și mântuitor cu inima iubitoare, iertătoare și plină de compasiune a Tatălui (Luca 15:11-32; 9:55-56).

În această pildă, vedem cum unul dintre cei doi fii și-a luat partea din moștenire, a părăsit casa tatălui său și s-a dus într-un ținut îndepărtat, unde a petrecut-o și a trăit destrăbălat până când a pierdut totul.

Apoi, o foamete a venit pe acel pământ și s-a alăturat cu cineva care avea o fermă de porci care să lucreze pentru el; îi era atât de flămând încât voia să mănânce roscovele pe care le mâncau porcii.

Apoi, a venit în sine și și-a dat seama că în casa tatălui său mâncarea este din belșug și chiar și slujitorii tatălui său aveau adăpost și mâncare, așa că a decis să se întoarcă la tatăl său.

El a pregătit un discurs pentru a se pocăi înaintea tatălui și i-a cerut să-l primească ca pe unul dintre slujitorii lui angajați, pentru că el credea că nu era calificat să fie fiul tatălui său.

În timp ce era departe, tatăl său l-a văzut și a alergat la el, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și i-a primit bun venit.

Când fiul risipitor și-a început discursul de pocăință, tatăl i-a oprit vorbirea și le-a poruncit slujitorilor săi să scoată cea mai bună haină pe care să-l îmbrace, să-i pună un inel pe deget și sandale în picioare și a poruncit ca vițelul îngrășat să fie tăiat, astfel încât toți să se bucure și să se veselească. Amin!

Când fiul risipitor s-a întors la posesiunea sa și în casa tatălui său, acesta a fost un jubileu, o eliberare și totul a devenit plăcut și satisfăcător (15:20, 24; Lev. 25:10-12).

Când suntem mântuiți, ne întoarcem la moștenirea noastră, pentru că ne întoarcem la Dumnezeu și Îl savurăm din nou ca posesia noastră (Efeseni 1:13-14). Când suntem mântuiți, îl câștigăm pe Dumnezeu, iar când îl avem pe Dumnezeu, avem totul, căci fără Dumnezeu nu avem nimic (Col. 1:12).

Dumnezeu a devenit porția noastră binecuvântată în Cristos; totuși, mulți creștini de astăzi sunt nefericiți, chiar dacă îl au pe Cristos, pentru că sunt ca niște lumini care nu luminează pentru că nu „pornesc întrerupătorul” luând pe Dumnezeu ca porție a lor (Efeseni 4:18; Filip. 2:12-16).

Trebuie să ne dăm seama că savurarea jubileului de către noi nu este doar inițial, în momentul regenerării noastre, ci de-a lungul vieții noastre creștine.

De ce sunt atât de mulți credincioși nefericiți astăzi? În principal pentru că nu Îl savurează pe Cristos ca jubileu. Mintea lor nu este fixată asupra lui Cristos, ci asupra multor alte lucruri. Putem chiar să umblăm în deșertăciunea minții noastre, așa cum fac neamurile (Efeseni 4:17).

Când suntem în mintea noastră și mintea noastră este concentrată asupra lucrurilor de pe pământ, nu savurăm jubileu, ci mai degrabă suntem în întuneric. Fie ca noi să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou și să savurăm jubileu; Tatăl ne primește, căci suntem în anul jubileului, anul harului (Luca 15:20).

Dumnezeu în Cristos a devenit vițelul îngrășat pentru savurarea fiului risipitor pocăit și întors (v. 24).

S-ar putea să credem că trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu și să lucrăm pentru El, iar El va fi mulțumit de noi. Dar în anul jubileului, trebuie pur și simplu să ne întoarcem la Dumnezeu și să-L savurăm și nu ar trebui să muncim deloc, ci doar să savurăm bogățiile lui Cristos.

În Lev. 25:11-12 poporul nu trebuiau să semene și sau să culeagă în anul jubileului, ci doar să mănânce și să se bucure. Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem slujitorii angajați ai Tatălui, ci fiii Săi savuratori; putem să-L savurăm continuu pe Dumnezeu ca porție a noastră de acum până în eternitate.

S-ar putea să avem același concept ca fiul risipitor că ne întoarcem la Dumnezeu și Îi slujim mai mult, străduindu-ne să-I plăcem; Tatăl, însă, vrea doar să ne întoarcem la El și să savurăm toate bogățiile Lui. Noi nu suntem slujitorii Săi muncitori, ci fiii Săi savuratori.

Celălalt fiu, care a rămas acasă și a muncit cu sârguință pentru tatăl, a avut același concept; a refuzat să intre în casă când a auzit că fratele său s-a întors și tatăl l-a primit cu bucurie.

El era supărat că, din moment ce a muncit pentru tată atât de mult timp, nu i s-a dat niciodată nici măcar o capră să se ospăteze cu prietenii săi. Răspunsul tatălui, însă, ne arată inima lui Dumnezeu: Fiule, tu ești mereu cu mine și tot ce este al meu este al tău; dar trebuia să ne bucurăm și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a înviat și era pierdut și a fost găsit (Luca 15:32-32).

S-ar putea să avem atitudinea că, din moment ce L-am slujit pe Domnul atâția ani, de ce nu putem savura un astfel de ospăț precum cel care s-a întors?

Sunt mulți în viața de biserică care se întâlnesc regulat, dar nu sunt fericiți; ei pot chiar să fie mânioși, pentru că slujesc ca sclavi și nu neglijează niciodată poruncile Domnului, dar nu-L savurează niciodată pe Domnul.

Fie ca Domnul să lumineze pe tot poporul Său că suntem în casa Tatălui, unde îl avem pe Cristos ce bogat ca porție noastră și Îl putem savura pe El. Fie ca noi nu doar să-L slujim pe Domnul, ci și mai mult, să ne ospătăm cu El și să-L savurăm cu toate bogățiile Sale.

Inima Tatălui nostru Dumnezeu este ca noi, copiii Săi, să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv ca porție, să mâncăm, să ne ospătăm și să savurăm!

E adevărat că trebuie să-i slujim Domnului și să muncim, dar viața noastră este o viață de ospătare, pentru că suntem în anul jubileului, iar Dumnezeu este porția noastră pentru savurarea noastră!

Fie ca nu doar să ne slujim în viața de biserică, ci să intrăm în jubileu! Fie ca noi să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca porția noastră repartizată de Dumnezeu astăzi în viața de biserică cu toți sfinții, bucurându-ne pentru toți cei care s-au întors la casa Tatălui!

Tată, mulțumim pentru inima Ta iubitoare, iertătoare și plină de compasiune. Ne întoarcem la Tine din rătăcirea noastră departe de Dumnezeu. Ne întoarcem la casa Tatălui pentru a savura toate bogățiile Cristosului atotinclusiv. Deși nu suntem vrednici, căci am risipit bogățiile și darurile Tale, ne întoarcem la Tine. Îți mulțumim că ne întâmpini atunci când ne întoarcem. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne mântuiești continuu, astfel încât să-L putem câștiga pe Dumnezeu și să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv. Aleluia, Dumnezeu a devenit porția noastră binecuvântată în Cristos! Amin, Doamne, vrem să fim creștini veseli, care să-L ia pe Dumnezeu ca porția noastră zi de zi. Păstrează-ne în savurarea Ta ca jubileul în biserică în calitate de casa Tatălui. Vrem să ne împărtășim din toate bogățiile lui Cristos împreună cu toți sfinții. Arată-ne, Doamne, că nu suntem „slujitorii angajați” ai Tatălui, ci fiii Săi savuratori! Slavă Domnului, noi, ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie pur și simplu să savurăm, să mâncăm, să bem și să ne bucurăm în casa Tatălui, pentru că astăzi suntem în epoca jubileului! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Illustrations of the Jubilee: the Parables of the Good Samaritan and the Prodigal Son, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Savurarea Cristosului atotinclusiv rezultă în biserică în calitate de templu și cetatea lui Dumnezeu

22/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Rezultatul savurării și experimentării lui Cristos ca țară bună atotinclusivă este biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu (templul lui Dumnezeu) și cetatea lui Dumnezeu (împărăția lui Dumnezeu) pentru ca El să aibă o expresie corporativă pe pământ și pentru ca El să aibă stăpânire prin biserică. Amin!

Fiind aceia care învață să trăiască o viață de a-L savura pe Cristos ca țară bună zi de zi, suntem treptat zidiți pentru a fi biserica în calitate de templul lui Dumnezeu, locul Său de locuință și cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu.

Ca credincioși în Cristos, trebuie Îl savurăm zilnic pe Domnul ca har, luându-L drept sursă de viață și de alimentare în toate lucrurile.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul ca har, vom putea să suportăm orice fel de tratament și să trăim în orice fel de mediu pentru că Îl avem pe Cristos ca har în noi și cu noi.

Fie ca Domnul să ne arate cum să trăim o viață în ochii lui Dumnezeu, care să ne permită Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv, reprezentat de țara bună.

Zilnic trebuie să trăim o viață de osteneală personală asupra lui Cristos, astfel încât, atunci când ne adunăm la întâlnirile bisericii, să Îl putem savura în mod colectiv, împreună cu sfinții, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Voia lui Dumnezeu este ca noi Îl savurăm pe Cristos și să-L experimentăm în orice situație.

Dacă facem asta, dacă ne ostenim zilnic asupra lui Domnul, exersându-ne duhul pentru a-L contacta și experimenta pe El, vom avea mâinile pline de produsele lui Cristos când vom veni la adunările bisericii. Amin!

Fie ca noi să aspirăm să fim creștinii normali de astăzi, cei biruitori, cei care se ostenesc zilnic asupra lui Cristos ca țara lor bună, pentru ca ei să Îl savureze pe Cristos ca savurarea lor! Fie ca noi să tratăm temeinic cu păcatele și să ne menținem părtășia cu Domnul.

Fie ca noi să ne răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul Domnului și să trăim în prezența, chipul, a lui Isus Cristos în duhul nostru.

De asemenea, vrem să-L primim pe Cristos ca har și să-I permitem Domnului să zdrobească și să dărâme orice lucru natural din noi, astfel încât El să ne constituie Sine Însuși și să ne reconstruiască cu Trinitatea Divină. Amin!

Când Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos zi de zi, vom fi plini de bogățiile lui Cristos și ne vom întâlni împreună pentru a avea o expoziție bogată a bogățiilor lui Cristos, pentru că fiecare dintre noi îl va aduce pe Cristosul asupra căruia ne-am ostenit pentru a-L să prezintă-L sfinţilor.

Vom avea ceva de vorbit în cadrul întrunirilor ca o jertfă de voință liberă către Dumnezeu și o provizie pentru sfinți. Amin!

Trebuie să ne întâlnim cu copiii Domnului pentru a ne închina lui Dumnezeu în mod colectiv în locul pe care El l-a ales – în duhul nostru contopit și pe terenul unic al unității.

Păstrăm unitatea Trupului lui Cristos pe terenul autentic al unității. Ne adunăm pentru a ne închina lui Dumnezeu în mod colectiv în locul pe care El l-a ales, care este locul în care este duhul nostru, pe terenul unic al unității și cu Cristos ca ofrande. Aleluia!

În acest articol, dorim să vedem că rezultatul savurării de către noi a bogățiilor Cristosului atotinclusiv ca țară bună este biserica în calitate de templu al lui Dumnezeu și cetatea lui Dumnezeu.

Rezultatul savurării Cristosului atotinclusiv de către noi este biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu

În 1 Împ. 8:48, Solomon s-a rugat lui Iehova ca, dacă poporul lui Israel se pocăiește și se întoarce la Dumnezeu din toată inima și sufletul lor în țara vrăjmașilor lor și se roagă către țara lor și către casa și cetatea lui Dumnezeu, Domnul să-i asculte.

Aici vedem trei lucruri: țara, casa și cetatea lui Dumnezeu. Țara Sfântă îl reprezintă pe Cristos ca fiind partea alocată de Dumnezeu nouă, credincioșilor în Cristos.

Cetatea sfântă semnifică împărăția lui Dumnezeu în Cristos (Ps. 48:1-2), iar templul sfânt semnifică casa lui Dumnezeu, biserica, pe pământ (Efes. 2:21; 1 Tim. 3:15).

Când noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm și experimentăm Cristosul atotinclusiv ca țară bună cu toate bogățiile Sale de nepătruns, vom deveni biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu.

Când ne adunăm ca biserică și Îl savurăm pe Domnul, exprimând bogățiile Sale care au fost introduse în noi și experimentate de către noi, biserica este templul lui Dumnezeu pentru locuința Sa și cetatea lui Dumnezeu pentru împărăția și stăpânirea Sa pe pământ.

Când poporul lui Dumnezeu Îl savurează pe Cristos și Îl experimentează, când se împărtășesc din bogățiile Sale și El devine real pentru ei în viața lor de zi cu zi, Dumnezeu este localizat: El poate fi găsit printre sfinți.

Când sfinții se adună și toți au ceva din Cristos de revărsat altora la adunările bisericii, Dumnezeu este printre ei și chiar și cei necredincioși vor fi convinși, căzând cu fața la pământ înaintea Domnului (1 Cor. 14).

Ei vor mărturisi că biserica este locuința lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, o entitate zidită cu Cristos contopită și contopită cu atât de mulți credincioși.

El Îl savurează pe ei, iar ei Îl iau drept viața lor și totul al lor; sfinții Îl savurează pe Cristosul atotinclusiv ca țara lor bună, rezultatul acestei savurări este biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu.

În calitate de credincioși în Cristos, suntem creștini, ceva din Cristos.

Dimineața mâncăm puțin din Cristos, iar seara ne împărtășim din nou cu puțin din El. Zi de zi Îl mâncăm pe Cristos și Îl bem, iar Cristos este treptat digerat de noi și contopit cu noi, astfel încât noi și Cristos să devenim una.

Apoi, când ne întâlnim cu alți credincioși în Cristos care au făcut același lucru, Îl aducem pe Cristos la întâlnire și alții îl aduc și ei pe Cristos.

Nu ne putem abține: oriunde mergem, Îl aducem pe Cristos cu noi și Îl etalăm pe Cristos.

Când alții ne văd, vorbesc cu noi și se întâlnesc cu noi, ei Îl văd pe Cristos în noi și noi vorbim despre Cristos, Îl arătăm pe Cristos și Îl savurăm pe Cristos împreună.

Aceasta este biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu.

În biserică în calitate de templu și locuință a lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu, Îl slujim împreună pe Dumnezeu și avem prezența lui Dumnezeu.

Însă, biserica în calitate de templu al lui Dumnezeu trebuie să fie lărgită și întărită; ea trebuie să devină cetatea lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie adusă pe pământ.

Când Îl savurăm pe Cristos încetul cu încetul, zi de zi, când ne împărtășim din bogățiile Lui în duh, ne supunem spontan lui Dumnezeu și unii altora.

Nu ne vom mai certa cu alții, nici nu ne vom lupta cu ei.

Mai degrabă, mâncarea, băutura și savurarea noastră din Cristos ne vor face să fim aduși sub același cap în Cristos și ne vom supune lui Cristos ca Cap al nostru și, de asemenea, unii altora în Trupul lui Cristos.

Când avem o asemenea supunere între noi, când Îl savurăm și îl experimentăm suficient pe Cristos, astfel încât să ne supunem lui Dumnezeu și unii altora, vom avea nu numai biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu, ci și mai mult, biserica în calitate de împărăția lui Dumnezeu.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv cu toate bogățiile Sale, vom deveni biserica în calitate de casă și cetate al lui Dumnezeu; devenim biserica în calitate de expresie corporativă a lui Dumnezeu și, de asemenea, ca împărăție a Lui, pentru ca El să aibă stăpânire peste pământ.

Ceea ce caută Domnul printre noi astăzi este să învățăm Îl savurăm pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos și să-L aplicăm în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem crește continuu în viață și să-L experimentăm și Îl savurăm pe El într-o asemenea măsură încât să devenim biserica în calitate de templu şi cetatea lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să câștige acest lucru printre noi, biserica atât ca și casă a lui Dumnezeu (Efeseni 2:21-22) cât și ca împărăție a lui Dumnezeu (Romani 14:17) pentru ca El să aibă o expresie corporativă și să-și exercite stăpânirea asupra pământului.

Fie ca noi să creștem continuu în experiența și savurarea noastră din Cristos, aplicându-L pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, până când vom deveni cu toții biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu pe pământ!

Doamne Isuse, vrem Te savurăm pe Tine cu toate bogățiile Tale de nepătruns, pentru ca Tu să câștigi biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, vrem să Te contactăm zilnic, exersându-ne duhul, astfel încât Te savurăm și să Te experimentăm cu toate bogățiile Tale. Distribuie-Te mai mult întru noi astăzi. Păstrează-ne în savurarea lui Cristos în toate lucrurile și în toate situațiile. Vrem să vă fim credincioși să învățăm prin harul Tău cum Îl savurăm pe Cristos, cum să-L experimentăm pe Cristos și cum să-L aplicăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, vrem să creștem cu toții în experiența și savurarea noastră din Cristos, până când vom deveni biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu și cetate al lui Dumnezeu! Fie ca biserica de astăzi să fie nu numai locuința lui Dumnezeu pentru ca El să găsească odihnă și să fie exprimat, ci și mai mult, cetatea lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină! Amin, Doamne Isuse, câștigă biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu printre noi astăzi!

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu este rezultatul savurării Cristosului atotinclusiv de către noi

Conform întegii revelații din Cuvântul lui Dumnezeu, centrul planului lui Dumnezeu este Cristos și biserica; centrul economiei lui Dumnezeu nu este altceva decât Cristos și lărgirea Sa, biserica.

În Vechiul Testament, țara cu templul și cetatea său erau centrul planului lui Dumnezeu (vezi 1 Împ. 8:48 și nota de subsol 1 din Biblia Versiunea Recâștigării), iar în Noul Testament, Cristosul atotinclusiv cu biserica este centrul planului lui Dumnezeu.

Țara este Cristos Însuși, iar templul și cetatea sunt plinătatea lui Cristos, biserica, care este Trupul Său (Efeseni 1:22-23; 2:21-22).

Templul este în principal pentru exprimarea lui Dumnezeu, pentru ca El să aibă o locuință și un loc de locuit.

Cetatea lui Dumnezeu este pentru stăpânirea lui Dumnezeu. Biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu, împlinește țelul etern al lui Dumnezeu, așa cum se spune în Geneza 1:26 – ca El să-și câștige chipul și stăpânirea prin om.

Când privim biserica în calitate de casa lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu, vedem în principal că biserica este locuința Sa și aici avem prezența Lui.

În Psalmi, există opt caracteristici principale ale bisericii în calitate de casa lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu.

În primul rând, casa lui Dumnezeu este locul prezenței lui Dumnezeu, care este gloria lui Dumnezeu (Psalmul 26:8; 29:9), frumusețea lui Dumnezeu (27:4, 8) și bogăția lui Dumnezeu (36:8-9).

În biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu, vedem gloria lui Dumnezeu, savurăm frumusețea Sa și ne împărtășim din bogățiile Lui în duh.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu este locul revelației și a răspunsului lui Dumnezeu (73:16-17; 3:4; 18:6).

Când venim la adunările bisericii și ne exersăm duhul, primim revelația lui Dumnezeu și avem răspunsul Lui la problemele și necazurile noastre.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu, este ascunzătoarea noastră (27:5; 31:20; 84:3).

Ne putem ascunde în Domnul și în biserică în calitate de casa lui Dumnezeu și aici suntem protejați de dușman.

În biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu, suntem într-un loc unde putem fi sădiți, înfloriți și aducem roade (Ps. 92:13-14).

Suntem atât de fericiți în acest loc minunat, în grădina care crește în harul Său; aici, în casa lui Dumnezeu, suntem sădiți ca niște plante, înflorim și aducem roade în grădina lui Dumnezeu, crescând din belșug prin harul Său.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu este locul izvoarelor (87:7).

În afara casei lui Dumnezeu este un loc uscat, dar în casa Lui avem multe izvoare de băut.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu este locul în care suntem întăriți (68:35; 96:6).

Dumnezeu ne dă putere din sanctuarele Sale și El dă putere și tărie poporului Său din biserica Sa. Amin!

În casa lui Dumnezeu, suntem în locul potrivit pentru a fi contopiți cu Dumnezeu (92:10), iar în biserică, Îl savurăm pe Dumnezeu ca parte a noastră (73:26). Amin!

În ceea ce privește biserica în calitate de împărăția lui Dumnezeu, cetatea lui Dumnezeu, vedem în principal autoritatea lui Dumnezeu, pentru că în biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, El își exercită autoritatea.

Biserica, ca cetate a lui Dumnezeu, este o cetate puternică, cetatea marelui Împărat (31:21; 48:2).

Aleluia, în cetatea lui Dumnezeu este un râu cu pâraie de bucurie (46:4-5)! Rezultatul savurării noastre din Cristos ca țară bună este biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu; în cetatea lui Dumnezeu este un râu care râuri ne bucură!

Dumnezeu este cunoscut în ea și este El o retragere înaltă în ea (48:3). Ca cetate a lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, biserica este o groază pentru vrăjmaș (vv. 3-6; 76:2-3).

Biserica în calitate de cetate a lui Dumnezeu este desăvârșirea frumuseții (50:2), iar ea este țelul plăcerii bune a lui Dumnezeu (51:18).

Tronurile judecății sunt așezate în cetatea lui Dumnezeu (122:5), iar Domnul îi binecuvântează pe alții din ea și este binecuvântat din ea (134:3; 135:21).

Rezultatul suprem al savurării noastre din Cristos ca țară bună este încorporarea divină-umană a Dumnezeului Triunic procesat cu poporul Său tripartit regenerat, transformat și glorificat ca locuință eternă și împărăție a lui Dumnezeu (Apoc. 21:3, 22; 22:5). Aleluia!

Doamne Isuse, Te iubim și Te savurăm! Suntem plini de bucurie, pentru că ne împărtășim din Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune. Cât de mult ne place să fim aici, în biserică în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu! Aici Îl savurăm pe Dumnezeu împreună cu toți sfinții și suntem în împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, savurăm prezența Ta, slava Ta, revelația Ta și răspunsul Tău în biserica în calitate de casa lui Dumnezeu astăzi. Te luăm ca ascunzătoarea noastră. Suntem întăriți, udați, contopiți cu Dumnezeu și umpluți de Tine ca porțiune a noastră în biserică în calitate de templu al lui Dumnezeu. Slavă Domnului, noi devenim biserica în calitate de cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, domnește și stăpânește în noi astăzi. Fă-Te cunoscut nouă și prin noi. Să vină împărăția Ta și să se facă voia Ta pe pământ. Îndeplinește-ți scopul etern în noi și prin noi. Amin, Doamne Isuse, păstrează-ne în savurarea Ta ca fiind Cristosul atotinclusiv, astfel încât să putem deveni biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying the All-inclusive Christ Issues in the Church as the Temple and City of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 12 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv semnificat în Vechiul Testament citind cu rugăciune Cuvântul

14/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristosul atotinclusiv și vast este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers; tot ceea ce este pozitiv este un arhetip al lui Cristos; avem nevoie în special să Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv semnificat în Vechiul Testament.

În Rom. 1:20 Pavel ne spune că lucrurile invizibile ale lui Dumnezeu, atât puterea eternă, cât și caracteristicile Sale divine, fiind văzute clar de la crearea lumii, sunt percepute de lucrurile făcute, astfel încât oamenii să fie fără scuză.

Cu alte cuvinte, lucrurile invizibile ale minunatului nostru Dumnezeu Triunic sunt manifestate în creația fizică, iar această creație vorbește despre Dumnezeu și despre caracteristicile Sale.

Așadar, pe măsură ce trecem prin diversele experiențe ale vieții noastre de zi cu zi și întâlnim lucruri din împrejurimile noastre, ne dăm seama că aceste lucruri Îl semnifică pe Cristosul care ne locuiește pe dinăuntru, pentru ele că sunt simboluri și umbre ale ceea ce El este în realitate în duh.

Creația fizică și lucrurile materiale ne aduc în duhul nostru contopit pentru a intra în domeniul vast al acestei realități ca Duhul finalizat; aici, în Duhul, putem savura împreună cu toți sfinții dimensiunile fără măsură ale lui Cristos, vastitatea și întinderea Sa.

Pe de o parte Cristos este realitatea tuturor nevoilor noastre în viața noastră de zi cu zi, iar pe de altă parte, El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers.

Cristos este respirația noastră; El a trecut printr-un proces pentru a deveni aerul viu ca noi să-L inspirăm și El, ca Duhul, ne dă viață ori de câte ori apelăm la numele Lui.

Pe măsură ce-L respirăm pe Domnul și exersăm să chemăm numele Său, Îl primim în noi și ne suntem transportați în viața Lui, ceea ce echivalează cu trăirea în Noul Ierusalim.

Îl putem bea pe Domnul ca râul cu apa vieții care curge din tron; El curge ca apa vie și putem veni la El așa cum suntem și doar să bem!

Râul de apă pe care îl bem conține pomul vieții, căci în Noul Ierusalim pomul vieții crește pe ambele părți ale râului vieții.

Pe măsură ce Îl bem pe Domnul, Îl și mâncăm; apoi, El devine, de asemenea, îmbrăcămintea și locașul nostru.

Pe măsură ce Îl luăm pe Domnul ca realitate a tuturor nevoilor noastre zilnice, pe măsură ce Îl aplicăm la viața noastră ca realitate a fiecărui lucru pozitiv, suntem aduși în El pentru a trăi o viață a Noului Ierusalim.

Trăim o miniatură a Noului Ierusalim pe pământ, căci Îl luăm pe Domnul și trăim în El ca tabernaculul lui Dumnezeu cu omul, iar El trăiește în noi ca biserică astăzi.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv semnificat de ființe umane, animale, plante, minerale, oferte și alimente în Vechiul Testament

Universul cu miliarde de lucruri și persoane în el a fost creat în scopul descrierii lui Cristos.

Prin urmare, când El a vrut să Se reveleze pe Sin însuși discipolilor Săi, El a putut găsi cu ușurință în orice mediu ceva sau cineva care să servească drept ilustrare a ce El este (vezi Col. 1:15-17; Ioan 1:51; 10:9-11; 12:24; Mat. 12:41-42).

Pe măsură ce Domnul umbla pe pământ, El arăta lucrurile pozitive din jurul Lui și le aplica în Sine Însuși. El a spus că El este scara, ușa, pășunea, păstorul, bobul de grâu, Cineva mai mare ca Iona și ca Solomon etc.

Scopul creației este acela de a exprima și de a expune ceea ce este Domnul sub toate aspectele Sale.

Când Îl luăm pe Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv, ne dăm seama că El nu a creat doar universul care să fie exprimat prin acesta, ci astfel încât, în toate aceste aspecte pozitive ale universului, El să ne întâlnească și să devină real pentru noi!

Este ca și cum Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât El vrea să ne curteze prin tot ceea ce ne înconjoară, așa că El a pus „poze ale Sale” peste tot în natură, în univers, în persoanele pozitive și în orice loc, pentru a ne arăta interesul Să pentru noi și intensitatea iubirii Sale față de noi.

Creația materială nu există doar pentru a arăta cine este Cristos, ci pentru ca noi să-L luăm ca realitate a fiecărui lucru pozitiv și să fim într-o relație romantică cu El prin multe rugăciuni și tranzacții cu El.

Vechiul Testament folosește în special șase categorii principale de lucruri ca arhetipuri pentru a-L descrie pe Cristos – ființe umane, animale, plante, minerale, ofrande și alimente.

În Vechiul Testament vedem multe ființe umane care Îl semnifică pe Cristos; Adam (Rom. 5:14), Melchizedek (Evrei 7:1), Isaac (Mat. 1:1), Iona (12:41) și Solomon (v. 42) sunt cu toții un arhetip al lui Cristos.

Mai mult, animalele Îl semnifică pe Cristos, cum ar fi un miel (Ioan 1:29), un leu, un bou, un vultur (Ezechiel 1:10) și o gazelă (Cântarea Cântărilor 2:9).

Ca miel, Cristos a devenit o ofrandă pentru a trata păcatele noastre prin răscumpărare; ca bou, El nu doar că a fost făcut o ofrandă, dar a veni și ca să ne poarte poverile ca sclav al lui Dumnezeu pentru noi.

Ca leu, Cristos este Cel învingător care îl învinge pe Satan în numele nostru. Ca vultur, El este Cel transcendent și ceresc care ne poartă pentru a ne ridica deasupra tuturor lucrurilor.

Ca un porumbel, Cristos este frumos și fără vicleșug, iar ca turturea, El este umil și sărac.

Plantele Îl semnifică pe Cristos (care este pomul vieții – Gen. 2:9), cum ar fi vița de vie (Ioan 15:1), mărul (SS 2:3), smochinul, măslinu, și rodiile (Deut. 8:8). Diferitele părți ale unui pom sunt, de asemenea, un arhetip al lui Cristos, cum ar fi rădăcina, butucul, înmugurirea, lăstarul, ramura și fructul (Isaia 11:1, 10; 4:2; Luca 1:42; Apocalipsa 5:5).

Mineralele Îl simbolizează de asemenea pe Cristos, cum ar fi aurul, argintul, cuprul și fierul (Deut. 8:9, 13) și diferite tipuri de piatră: piatra vie (1 Pet. 2:4), stânca (1 Cor. 10 :4), piatra de temelie (Mat. 21:42), piatra de vârf (Zech. 4:7), piatra de temelie și pietre prețioase (1 Corinteni 3:11-12).

Ofrandele Îl semnifică pe Cristos, cum ar fi ofranda pentru păcat, ofranda pentru fărădelege, ofranda arsă, ofranda de mâncare, darul de pace, ofrandă legănată, ofranda ridicată și ofranda de băutură (Lev. 1 —7; Ex. 29:26-28; Num. 28:7-10; cf. Ioan 4:24).

Alimentele Îl semnifică pe Cristos, cum ar fi pâinea, grâul, orzul, strugurii, smochinele, rodiile, măslinele, laptele și mierea (Ioan 6:35; Deut. 8:8-9; 26:9).

Ce Cristos avem! El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers, iar multe ființe umane, animale, plante, minerale, ofrande și alimente din Vechiul Testament Îl descriu ca fiind totul pentru noi!

Doamne Isuse, Te iubim și Te luăm ca realitate a fiecărui lucru pozitiv din univers. Amin, Doamne Isuse, Tu ești adevărata scară care ne aduce în Dumnezeu și Îl aduce pe Dumnezeu în noi. Tu ești ușa către pășunea cea bună, Tu ești Păstorul, Tu ești bobul de grâu, Tu ești mai mare ca Iona și ca Solomon! Ești atât de bogat și atât de minunat și ne place să te vedem, să Te contactă, să Te aplicăm și să Te experimentăm în timp ce vedem lucrurile pozitive din jurul nostru și în Biblie! Aleluia, putem să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv astăzi!

Realitatea Cristosului atotinclusiv este Duhul care ne infuzează prin Cuvânt

Noi nu suntem panteiști, adică nu-L vedem pe Dumnezeu pretutindeni și ne închinăm la cutare sau cutare lucru ca fiind Dumnezeu; din contră, conform Bibliei, vedem și realizăm că Cristos este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și Îl aplicăm în rugăciune ca o asemenea persoană.

De fapt, elementele realității tuturor arhetipurilor – toate arhetipurile pozitive ale lui Cristos în Vechiul și Noul Testament, în natură, în împrejurimile noastre și în univers – sunt în Duhul!

Cristos astăzi este Duhul și singurul mod în care Îl putem savura pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive și a tuturor arhetipurilor este în Duhul.

Duhul infuzează și distribuie toată bogăția a ceea ce Cristos este întru noi prin cuvintele Domnului (vezi Fil. 1:19; Ioan 6:63; Col. 3:16; Efes. 6:17-18; Apocalipsa 2:7).

Pe măsură ce contactăm Domnul în cuvântul Său, El ne vorbește, El ne aprovizionează din belșug, cuvintele Lui devin duh și viață pentru noi și Îl mâncăm ca pomul vieții.

Faptul că suntem creștini nu înseamnă că nu mai avem probleme sau încurcături; mai degrabă, avem probleme și suferințe la fel ca ceilalți oameni, dar ne putem bucura în necazurile noastre și nu putem fi anxioși.

Cum este posibil, totuși, să facem acest lucru? Putem face acest lucru pentru că Îl experimentăm pe Cristos și cunoaștem Duhul.

Pe de o parte avem Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, în mâinile noastre, iar esența Bibliei este Cristos.

Pe de altă parte, Cristos astăzi a devenit Duhul, iar acest Duh este unit cu duhul nostru; chiar mai mult, Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru (Rom. 8:16).

Duhul cu duhul nostru vorbește; „Duhul vorbește bisericilor (Apocalipsa 2:7) și„ Duhul și mireasa spun… ” (Apocalipsa 22:17).

Cum vorbește Duhul și ce vorbește Duhul? Ei bine, potrivit cuvântului Domnului din Ioan 6:63, cuvintele pe care Domnul ni le vorbește sunt duh și sunt viață.

Cuvintele Domnului, Duhul Domnului și Domnul Însuși sunt una; Îl putem găsi pe Domnul în cuvântul Său și atunci când ne exersăm duhul peste Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne ruga cu cuvântul, Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca duh și viață.

Când citim cu rugăciune cuvintele Domnului, primim rezerva bogată de la El și El devine real pentru noi în cuvântul Său.

Nu ar trebui doar să citim Biblia cu mintea noastră; mai degrabă, ori de câte ori venim la cuvântul Domnului, ar trebui să ne deschidem întreaga noastră ființă, să ne exersăm duhul și să absorbim bogățiile Duhului în Biblie.

Pe măsură ce ne exersăm duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu, Îl savurăm și absorbim bogățiile lui Cristos, bogățiile Cristosului atotinclusiv și vast, iar Duhul ne transmite realitatea a ceea ce este Cristos.

Duhul vorbitor care locuiește în noi transmite bogățiile lui Cristos întru ființa noastră, ne conduce prin orice circumstanță și ne îndrumă să întâlnim oameni, evenimente și lucruri.

Deci, pentru ca noi să Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv, care este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și a arhetipurilor din Vechiul Testament – ființele umane, animalele, plantele, mineralele, ofrandele și alimentele – trebuie să petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său!

Realitatea tuturor acestor bogății se află în Duh, iar când ne exersăm duhul pentru a citi cu rugăciune Cuvântul, Duhul ne infuzează și distribuie toate aceste bogății în noi prin cuvintele Domnului.

Fie ca noi toți să mâncăm zi de zi cuvintele Domnului și să primim distribuirea Duhului, pentru ca noi să-L putem aplica, experimenta și savura pe Cristosul atotinclusiv în viața noastră de zi cu zi!

Doamne Isuse, venim la Tine în cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru pentru a citi cu rugăciune Cuvântul și pentru a primi bogata dispensare a Duhului în duhul nostru! Amin, Doamne Isuse, vrem să Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive din univers. Îndrumă-ne să trăim în realitatea a tot ceea ce Tu ești, pentru ca noi să te savurăm, să fim transformați în imaginea Ta și să Te exprimăm. Doamne, vrem să rămânem în cuvântul Tău, savurându-Te Tine și absorbind tot ceea ce Tu ești, pentru ca noi să fim plini de Tine, saturați cu Tine și constituiți cu bogățiile Tale pentru a deveni plinătatea Ta, expresia Ta pe pământ!