Cristos e ospățul nostru

Cristos a fost procesat pentru a deveni pâine ca noi să mâncăm și să devenim Trupul Său mistic

27/08/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Viața noastră creștină este o viață de ospătare din Domnul, iar savurarea noastră culminează și rezultă în masa Domnului, unde avem părtășia cu sângele și trupul Său, împărtășirea din Domnul, savurarea Domnului în reciprocitate și părtășie, căci El ni se dă pe Sine Însuși pentru a fi hrana și băutura noastră. Aleluia!

Capitolul 10 din 1 Corinteni este un capitol minunat scris de Pavel și include trei aspecte minunate legate de Cristos – El este hrana noastră spirituală (mana noastră zilnică), El este stânca noastră spirituală (din care curge apa vie) și El este realitatea mesei Domnului. Cristos este hrana noastră spirituală, hrana unică dată nouă de Dumnezeu.

Așa cum israeliții au mâncat mană în pustie ca hrană cerească unică dată lor de Dumnezeu, tot așa și noi, astăzi pe pământ, Îl avem pe Cristos ca mană zilnică. Trebuie să venim zilnic la Domnul în cuvântul Său, mai ales dimineața, pentru a-L savura ca mană, hrana noastră unică.

Domnul vrea să ne schimbe alimentația într-o alimentație a lui Cristos și o face dându-Se nouă ca hrană pentru noi. Cu toții putem mărturisi că, atunci când venim la Domnul dimineața în cuvântul Său, exersându-ne duhul pentru a-L savura și a-L mânca, suntem hrăniți cu Domnul și „adunăm mana”, adunând o porțiune din Cristos pentru a savura și a fi hrăniți.

Cristos este, de asemenea, stânca noastră, stânca noastră spirituală, care ne urmează în viața noastră creștină cu scopul de a ne alimenta cu apa vie. Așa cum copiii lui Israel aveau o stâncă care îi urma în pustie și, ori de câte ori aveau nevoie de apă, stânca le-o oferea, tot așa și noi Îl avem pe Cristos care ne urmează. El a fost lovit pe cruce de dreptatea lui Dumnezeu și din această stâncă despicată curge apă vie.

Cu toții putem bea apa vie astăzi! Aleluia! Ori de câte ori ne este sete, putem veni la El și bea. Nu trebuie să-L lovim din nou pe Cristos, căci El a fost deja crucificat; trebuie doar să vorbim cu Cristos, exersându-ne duhul pentru a-L contacta și a-I cere să ne dea să bem, iar El va revărsa Duhul ca apă vie pentru noi. Slavă Domnului!

Ori de câte ori avem probleme, trebuie să ne dăm seama că trebuie să bem mai mult. Când cârtim și suntem supărați de ceva, chiar ne plângem lui Dumnezeu despre lucruri, trebuie pur și simplu să venim la Domnul cu credință, să ne identificăm cu Cristosul crucificat și să-I cerem Domnului să ne dea să bem.

El este chiar acolo, cu noi și în noi, și El revărsă Duhul pentru ca noi să bem și să fim umpluți. Slavă Domnului!

Cristos a fost procesat pentru a ni se dărui pe Sine ca să ne împărtășim din El ca ospăț, mâncându-L și bându-L

1 Corinteni 10:16-17 vorbește despre masa Domnului; accentul pus la masa Domnului nu este o practică exterioară pe care trebuie să o ținem în fiecare săptămână sau chiar în fiecare zi, ci părtășia cu sângele și trupul Domnului.

Accentul pus la masa Domnului este împărtășirea din Domnul Isus Cristos, savurarea Domnului în reciprocitate, în părtășie unii cu alții (v. 21).

De fapt, masa Domnului este o expresie și o continuare a tot ceea ce Domnul a fost pentru noi în acea săptămână. Dacă nu-L mâncăm pe Domnul ca mană zilnică și nu-L bem ca apa vie care curge din stânca despicată, ce avem când venim la masa Domnului? Nu avem nimic.

Când Îl lăudăm pe Domnul la masa Lui, pentru ce Îl lăudăm? Îl lăudăm pentru ceea ce a fost El pentru noi în acea săptămână, pentru ceea ce am savurat din Domnul în acea săptămână. Dacă Îl mâncăm și-L bem, dacă ne împărtășim din El, avem multe pentru care să-L lăudăm la masa Domnului.

Este ușor să ne concentrăm pe declararea sau citirea imnurilor potrivite la masa Domnului sau să ne asigurăm că avem suficiente rugăciuni și laude, dar accentul pus la masa Domnului este că Îl mâncăm și îl bem pe Cristos.

Într-un fel, nu contează ce imnuri cântăm la masa Domnului – atâta timp cât Îl savurăm pe Cristos la masa Domnului ca ospăț, Domnul este mulțumit!

Însă dacă nu am mâncat și nu am băut din Domnul în viața noastră de zi cu zi, cel mai bun lucru la care putem spera este să ne prezentăm fizic la masa Domnului, căci nu am ospătat. Nu ne-am ospătat toată săptămâna, așa că nu avem multe bogății ale lui Cristos de exprimat și pentru care să-L lăudăm la masa Domnului.

Fie ca noi să ne ospătăm zi de zi. Fie ca noi să ne schimbăm alimentația către o alimentație a lui Cristos, astfel încât, atunci când venim la masa Domnului, să putem pur și simplu să exprimăm savurarea lui Cristos și să-L lăudăm pe Domnul pentru ceea ce este El pentru noi.

Domnul ni S-a dăruit nouă pentru ca noi să ne împărtășim din El ca ospăț și să Îl savurăm mâncându-L și bându-L. El a trecut printr-un proces pentru ca noi să-L mâncăm ca pâinea noastră și să-L bem ca paharul binecuvântării.

Pentru a deveni ospățul nostru, realitatea roadelor țării bune, Cristos a trebuit să fie procesat (vezi Deut. 8:7-10). El a trebuit mai întâi să se încarneze pentru a deveni om, pentru a putea avea sânge și trup. Prin încarnare, Cristos a îmbrăcat un trup uman cu sânge și carne (Evrei 2:14).

El este ospățul nostru astăzi, căci a fost procesat și finalizat pentru a fi Duhul dătător de viață care vine în duhul nostru și, pe tot parcursul zilei, Îl putem contacta pentru a-L mânca și a-L bea (Ioan 6:57, 63).

Fie ca noi să-L mâncăm zilnic pe Domnul. Fie ca noi să ne ospătăm zilnic din El. Fie ca noi să ne împărtășim din Domnul mâncându-L și bându-L prin exersarea duhului nostru.

În timp ce facem acest lucru, și apoi venim la întâlnirea de la masa Domnului, avem multe de împărtășit despre acest Cristos minunat. Pur și simplu nu putem să nu-L lăudăm pe Domnul și să ne închinăm, căci suntem plini de mulțumire pentru tot ceea ce este El. Suntem umpluți de laudă Domnului pentru că ne-a împlinit toate nevoile în acea săptămână.

Slavă Domnului că ni S-a dat nouă, astfel încât să ne putem împărtăși din El ca ospăț și să Îl savurăm pe El mâncându-L și bându-L. Îi mulțumim că a fost procesat prin încarnare, crucificare și înviere.

Dacă Cristos nu ar fi fost încarnat, nu ar fi putut avea sânge și un trup; dar El a fost încarnat și a îmbrăcat un trup uman cu sânge și carne. Dacă Cristos nu ar fi fost crucificat, sângele Său nu ar fi putut fi separat de trupul Său; însă prin crucificare, sângele Său a fost separat de trupul Său (Ioan 6:53-55).

Dacă Cristos nu ar fi înviat, nu ar fi putut fi pe masă ca hrană a noastră. Dar Îi mulțumim și-L lăudăm pe Domnul, căci în învierea Sa, El ne este servit pe masă ca un ospăț pentru hrana și desfătarea noastră (1 Corinteni 15:45; 2 Corinteni 3:17).

Astăzi, Cristos este în înviere, după ce a fost procesat, și El este pe masă pentru ca noi să Îl savurăm. Cel care ne prezintă trupul și sângele Său pe masă este Cristosul înviat ca Duhul dătător de viață atotinclusiv. Îl putem savura zi de zi, căci El a fost procesat și finalizat pentru a fi Duhul dătător de viață.

Ne putem exersa duhul, putem veni la Domnul și ne putem împărtăși din bogățiile Sale pe tot parcursul săptămânii. Și când venim la masa Domnului, ne putem ospăta cu Domnul împreună cu sfinții, savurându-L în reciprocitate unii cu alții.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai fost procesat pentru a deveni ospățul noastru. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, Îl putem mânca pe Cristos și bea pe Cristos, căci El a trecut prin încarnare, crucificare și înviere! Slavă Domnului, Cristos a îmbrăcat un trup uman prin încarnare, având sânge și carne. Aleluia, prin crucificare, sângele lui Cristos a fost separat de trupul Său și acum ne putem împărtăși din El! Slavă Domnului, în învierea Sa, Cristos ne este servit pe masă ca un ospăț pentru hrana și desfătarea noastră. Amin, Doamne, venim la Tine zi de zi să Te mâncăm și să Te bem. Ne exersăm duhul pentru a ne ospăta din tot ceea ce ești Tu. Slavă Domnului, Cel care ne prezintă trupul și sângele Său este Cristosul înviat ca Duh atotinclusiv și dătător de viață! Amin, Doamne, menține-ne ospătând din Tine zi de zi. Fie ca să ne împărtășim din Tine ca ospăț și să Te savurăm mâncându-Te și bându-Te pe tot parcursul zilei și al săptămânii! Fie ca mâinile noastre să fie pline de Cristos în timp ce venim la întâlnirea de la masa Domnului pentru a savura părtășia cu sângele și trupul Său!

Îl mâncăm pe Cristos ca pâinea noastră pentru a fi hrăniți și a deveni Trupul Său mistic

Masa Domnului subliniază aspectul savurării noastre de Cristos și a împărtășirii noastre în reciprocitate din tot ceea ce este El. Ne împărtășim din trupul Domnului mâncând pâinea și ne împărtășim din sângele Lui bând paharul.

Matei 26:26 ne spune că Domnul, în noaptea dinaintea morții Sale, a luat pâine și a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu!”.

Pâinea simbolizează trupul individual al lui Cristos dat pentru noi pe cruce. Domnul ni Se dă nouă pentru ca noi să mâncăm trupul lui Cristos și să bem sângele lui Cristos, ca să fim hrăniți, aducându-ne aminte de El până când El va veni.

Când Îl mâncăm pe Cristos și ne împărtășim din El, suntem identificați cu El și suntem una cu El. Pe măsură ce mâncăm pâinea de pe masă, cu toții ne împărtășim din aceeași pâine și suntem făcuți una. Împărtășirea noastră din Cristos ne face pe toți unic Trup al Său. Slavă Domnului!

Suntem Trupul lui Cristos nu doar pentru că suntem creștini, ci pentru că ne împărtășim din Cristos, pâinea de pe masă. Când cu toții ne împărtășim din pâine, cu toții devenim o singură pâine, Trupul corporativ al lui Cristos.

Pe de o parte, faptul că mâncăm trupul lui Cristos, simbolizat de pâinea de pe masă, ne hrănește și ne alimentează. Pe de altă parte, mâncând o singură pâine, cu toții devenim unicul Trup al lui Cristos.

Slavă Domnului! Cristos Și-a dat trupul omenesc pe cruce pentru noi, ca să devină comestibil și ca noi să ne împărtășim din ceea ce este El. Acum putem mânca trupul Lui și bea sângele Lui pentru a ne împărtăși din El și a deveni una cu El.

Pâinea de pe masa Domnului semnifică atât trupul lui Cristos frânt pentru ca noi să-l mâncăm, cât și Trupul mistic al Domnului constituit cu noi, multele membre ale Trupului regenerate prin învierea lui Cristos (1 Petru 1:3). Aleluia!

Noi, credincioșii în Cristos, am fost regenerați cu viața Dumnezeului Triunic și am fost aduși într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic, iar acum suntem Trupul Său mistic, Trupul universal al lui Cristos.

Pâinea de pe masă indică faptul că Domnul Și-a jertfit trupul fizic pentru a produce trupul Său mistic. Pâinea denotă viața, viața lui Dumnezeu, viața veșnică; pâinea semnifică trupul fizic al Domnului dat nouă pe cruce pentru a ne da viață (Ioan 6:35, 57, 63; Luca 22:19).

Când vedem pâinea de pe masă, ar trebui să-I mulțumim Domnului că El este pâinea vieții, căci Și-a dat trupul fizic pentru noi, ca să devină pâinea pe care să o mâncăm; El este acum viața noastră.

Pâinea semnifică și trupul mistic al Domnului, mijlocul prin care Cristos își poate îndeplini slujba cerească pentru îndeplinirea administrației divine (Efeseni 1:22-23; 4:16; Apocalipsa 5:6). Slavă Domnului!

Astăzi Domnul este în ceruri și este și în noi; El este pe tron și este și în duhul nostru. El își îndeplinește slujba cerească pentru îndeplinirea administrației divine, venind în noi ca viață pentru a face totul în noi.

Și vedem toate acestea în timp ce ne împărtășim din Domnul la masa Lui, intrând în părtășia și participarea reciprocă la tot ceea ce este Cristos. Participând la viața divină a Domnului, mâncându-L și savurându-L ca pâine a vieții, devenim Trupul Său mistic, mărirea Lui (1 Corinteni 10:17; 12:27).

Aleluia, noi astăzi suntem Trupul mărit al lui Cristos, Trupul mistic pentru exprimarea Sa corporativă pe pământ. Și suntem una mâncându-L pe Cel care este pe masă pentru ca noi să ne împărtășim din El!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ai trecut printr-un proces pentru a ni te da nouă pentru ca noi să Te savurăm, să ne împărtășim din Tine, să Te mâncăm și să Te bem. Aleluia, am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu prin învierea lui Isus Cristos și acum suntem într-o unire organică cu Domnul. Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a ne împărtăși din Tine în duh. Ne exersăm să mâncăm trupul Tău astăzi, venind la întâlnirea de la masa Domnului. Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce. Îți mulțumim că Ți-ai sacrificat trupul fizic, ca să poți produce trupul Tău mistic. Îți mulțumim că ne dăruiești trupul Tău pentru ca noi să-l mâncăm, căci Tu ești acum pâinea vieții pentru savurarea noastră. Fă-ne să Te mâncăm astăzi. Vrem să ne împărtășim din viața divină a Domnului mâncându-Te ca pâine a vieții. Aleluia, mâncând și bându-L pe Cristos, devenim Trupul Său mistic, mărirea Lui. Amin, Doamne, vrem să Te mâncăm mai mult astăzi. Adaugă-Te ființei noastre. Reconstituie-ne. Fă-ne mărirea Ta, expresia Ta corporativă pe pământ astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ was Processed to become Bread for us to Eat and become His Mystical Body, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 16 cu tema: Hrana noastră spirituală, stânca noastră spirituală și conținutul mesei Domnului, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Viața creștină este o viață de ospătare: de la Paște până la Sărbătoarea Corturilor

23/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, Îl putem savura pe Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor, pentru că întreaga noastră viață creștină este o viață de ospătare cu Domnul, în Domnul și cu sfinții; chiar și în prezența vrăjmașilor noștri, pe măsură ce suferim, încă ne ospătăm, căci Domnul întinde o masă înaintea noastră! Amin!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Ioan 7 pentru a vedea câteva detalii minunate legate de minunatul nostru Domn Isus. În această săptămână, ne concentrăm asupra subiectului, Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie.

O, ce Cristos avem! El are nevoie nu doar de o biografie, ci de patru pentru a ni se prezenta, iar în Evanghelia după Ioan, în special, îl vedem pe Cristos ca Mântuitorul-Dumnezeu care vine să fie viața noastră.

El a venit ca să avem viață, El Însuși este viață, El ne dă viață din belșug, El ne altoiește în Sine și El vine în înviere pentru a Se sufla în noi ca Duh dătător de viață. El vrea ca noi să avem viață și să o avem din belșug (Ioan 10:10).

În special, Cristos dorește să ne ospătăm cu El; El vrea ca întreaga noastră viață creștină să fie o viață de ospătare. Viața și experiența noastră creștină sunt reprezentate de experiența copiilor lui Israel și de relația lor cu Dumnezeu.

Dumnezeu a rânduit șapte sărbători pentru poporul Său, pe tot parcursul anului, pentru ca ei să mănânce, să se ospăteze și să se bucure; de trei ori pe an trebuiau să se adună împreună și să ospăteze cu Domnul și unul cu altul.

Dumnezeul nostru nu este doar un Dumnezeu care ne mântuiește și ne scapă de sclavia sub păcat și de judecată; El vrea să ne ospătăm și noi cu El. El rânduiește sărbători pentru ca noi să ne adunăm și să Îl savurăm.

În viața de biserică de astăzi avem multe sărbători – avem cel puțin cele șapte sărbători pe care le adunăm împreună pentru a ne bucura de Domnul, a fi instruiți, a ne închina lui Dumnezeu și a mâncă Domnului cu sfinții, fiind omogenizați în Trupul în Domnul.

Chiar dacă, omenește vorbind, trebuie să plătim un preț mare pentru a merge la o întâlnire de sărbătoare, plătind pentru călătoria, cazarea, mâncarea și toate acele lucruri, totuși în interior câștigăm mult mai mult din Dumnezeu și, dacă suntem deschiși către Domnul, El are o modalitate de a ne vorbi și de a ne uni.

Pur și simplu avem un sentiment de ospătare ori de câte ori ne întâlnim în conferințe, timpuri de omogenizare și sărbătorile anuale.

Nu este un lucru mic faptul ca poporul lui Dumnezeu să se adune într-un mod al ospătării; nu ne adunăm pentru a fi învățați sau pentru a afla mai multe învățături, ci mai degrabă, venim să ospătăm din Domnul și să ne ospătăm cu sfinții! Aleluia!

Viața creștină este o viață de ospătare din Cristos: de la Cristos ca Paștele nostru până la Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor pentru noi

În Ioan 7:2 vedem Sărbătoarea Corturilor, care a fost ultima dintre sărbătorile rânduite de Dumnezeu în timpul anului pentru ca poporul Său să se adună și să ospăteze cu Dumnezeu și unul cu altul. Astăzi Îl putem savura pe Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor (Lev. 23:39-43).

Ne adunăm împreună în întâlnirile noastre creștine și în vremurile noastre de omogenizare nu doar ca o practică exterioară sau ca un ritual, ci pentru a putea ospăta cu Domnul și unii cu alții. Viața noastră creștină este o ospătare, de la început până la sfârșit, și pentru eternitate ne vom ospăta cu Domnul și cu sfinții Domnului.

Realitatea tuturor sărbătorilor este Cristos; El este ospățul dat nouă de Dumnezeu pentru ca noi să-L savurăm și să ne împărtășim din El. Sărbătoarea Paștelui, prima ospătare a anului rânduită de Dumnezeu pentru ca poporul Său să o țină, îl semnifică pe Cristos ca inițiere judiciară a mântuirii lui Dumnezeu (Lev. 23:5).

Începutul vieții noastre creștine este ospătarea noastră din Cristos ca ospățul Paștelui, pentru că El este Mielul lui Dumnezeu înjunghiat pentru noi pe cruce, Cel care și-a vărsat sângele pentru mântuirea noastră și a dat trupul Său ca să mâncăm (Ioan 1:29; 6:30-55).

Cristos, ca realitate a Sărbătorii Paștilor, este începutul savurării noastre din El, care dă naștere vieții noastre spirituale. Întreaga noastră viață creștină este o viață de ospătare; întreaga noastră viață creștină ar trebui să fie o ospătare.

În primul rând, ne ospăta cu Cristos ca răscumpărarea noastră și ca Mielul dat ca să mâncăm și să trăim datorită Lui. Apoi, ne împărtășim cu Cristos ca azime, astfel încât să avem o viață fără păcat (Exod 12:5-8).

Îl mâncăm ca pe o viață fără păcat și ne împărtășim cu El în duh, iar acum trăim o viață fără păcat. Sângele lui Cristos ne-a răscumpărat pe în mod juridic și trupul Lui este pentru noi să mâncăm, pentru ca noi să fim hrăniți și întăriți să ieșim din lume și să-I slujim Domnului, așa cum poporul Israel a mâncat mielul și a ieșit din Egipt.

Putem fi eliberați din lume mâncându-L pe Isus ca realitate a Paștelui și putem fi capabili să trăim o viață fără păcat în această lume păcătoasă, mâncându-L pe Cristos ca viață fără păcat și resursă de viață.

Zi de zi trebuie să-L savurăm pe Cristos mâncând trupul Său și bând sângele Lui, astfel încât să putem avea viața Sa eternă (Ioan 6:54). Trebuie să-L mâncăm ca pâinea cerească, ca să putem trăi veșnic (v. 58) prin cuvântul Său, care este duh și viață pentru noi (v. 63).

Întreaga noastră viață creștină este o viață de ospătare; ne ospătăm în Domnul, cu Domnul și cu Domnul. Sărbătoarea Corturilor este ultimul ospăț al anului, semnificând finalizarea mântuirii depline a lui Dumnezeu în mod organic.

După ce copiii lui Israel și-au recoltat recoltele din țara bună, bărbații urmau să se adună la Ierusalim și să se închine lui Dumnezeu și să savureze ceea ce seceraseră la Sărbătoarea Corturilor (Deut. 16:13-15).

Ne ostenim zilnic asupra lui Cristos, exersându-ne duhul pentru a ne deschide spre El și a-L savura, a-L experimenta și a-L produce, apoi ne adunăm împreună cu sfinții pentru a prezenta bogățiile lui Cristos lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa și le împărtășim sfinților pentru savurarea lor. Amin!

De la începutul vieții noastre creștine până la sfârșit, suntem cei care trăim o viață de ospătare, având un ospăț continuu! De multe ori avem suferință, căci viața omului este plină de suferință; suferința este partea noastră atâta timp cât suntem ființe umane.

Cu toate acestea, chiar dacă trăim o viață de suferință, trebuie să ne dăm seama că suferim pentru a ne putea ospăta mai mult. Suferința noastră ne ajută să-L savurăm mai mult pe Domnul. Domnul permite și chiar aranjează o anumită măsură a suferinței mediului; suferim la serviciu, acasă cu familia, în sănătatea noastră și în multe feluri.

Suferințele noastre, însă, ar trebui să ne ajute să-L savurăm și mai mult pe Cristos. Acesta este motivul pentru care Psalmul 23:5 menționează că Domnul a pregătit o masă înaintea noastră în prezența vrăjmașilor noștri. Pe măsură ce avem suferință, pe măsură ce vrăjmașii ne atacă și ne provoacă probleme, ne ospătăm din Domnul, căci viața noastră creștină este o viață de ospătare.

Domnul face din lupta noastră o ospătare și El face din suferința noastră o masă din care să ne ospătăm. Amin, noi suntem cei care ospătăm pe Domnul zi de zi, având o viață de ospăț, oricât de multă suferință am avea! De la începutul până la sfârșitul vieții noastre creștine, avem o viață de ospătare!

Doamne Isuse, vrem să trăim o viață de ospătare astăzi! Amin, Isus este ospățul nostru! Aleluia, putem să ne exersăm duhul astăzi și să ne împărtășim cu Cristos ca ospățul nostru bogat. Îți mulțumim, dragă Doamne, că ești realitatea sărbătorii Paștelor ca să Te putem savura. Tu ai devenit Mielul lui Dumnezeu care a murit pentru noi pe cruce pentru a ne îndepărta toate păcatele. Ai fost ucis pe cruce și Ți-ai dat viața pentru noi, iar acum putem aplica sângele Tău prețios și Te putem mânca ca să fim eliberați din lume. Ne ospătăm din Tine ca hrană și Te luăm ca fiind azimele, pentru ca astăzi să trăim o viață fără păcat. Amin, Doamne Isuse, vrem să ne ospătăm din Tine în fiecare zi și să aducem la întruniri produsele bogate ale lui Cristos, ca să ne putem ospăta mai mult împreună cu sfinții! O, ce Cristos bogat avem! Chiar și în suferințele noastre, El este o ospătare pentru noi. Amin, Doamne, noi vrem să ne ospătăm din Tine astăzi. Vrem să ne ospătăm din Tine împreună cu toți sfinții! Tu ne pregătești o masă chiar și în fața vrăjmașilor noștri: ne ospătăm din Cristos și îl distrugem pe vrăjmaș!

Îl savurăm pe Cristos ca sărbătoarea corturilor, având o amintire adecvată a Sa și savurând omogenizarea

Dumnezeu a rânduit Sărbătoarea Corturilor, astfel încât copiii lui Israel să-și amintească cum au trăit părinții lor în corturi (corturi) în rătăcirea lor în pustie (Deut. 16:13-15). Cuvântul Corturilor din titlul Sărbătoarei Corturilor implică gândul de amintire. Copiii lui Israel, după ce au fost eliberați din Egipt și în timp ce rătăceau în pustie, au locuit în corturi.

Domnul a vrut ca descendenții lor să-și amintească că ei obișnuiau să locuiască în corturi și, de asemenea, a vrut să-L savureze pe El și să se ospăteze împreună cu ei.

Viața noastră creștină este o viață de ospătare; fie că trăim într-o casă sau într-un cort, trebuie să ne ospătăm din Domnul. Trebuie să ne amintim că suntem străini și călători; pământul nu este casa noastră, căci casa noastră este în Domnul și orașul nostru este Noul Ierusalim, orașul care are temelii.

Trebuie să ne amintim ce a făcut Domnul pentru noi și, de asemenea, trebuie să ne amintim de istoria noastră și istoria celor care au mers înaintea noastră și să urmăm modelul părinților noștri spirituali.

Nu suntem aici dintr-o dată fără nicio istorie sau antecedente în fața Domnului; El a rânduit pe mulți dintre cei care au mers înaintea noastră și astăzi trebuie să ne amintim de cei de la care am învățat practicile vieții.

În Deuteronom cuvântul amintiți-vă a fost folosit de multe ori; nu trebuie să uităm niciodată ce a făcut Domnul pentru noi, cine sunt părinții noștri, care este istoria noastră spirituală și cum ar trebui să trăim o viață de ospăț cu Domnul.

Pe măsură ce îi considerăm pe părinții noștri spirituali și îi suntem recunoscători Domnului pentru experiența lor în viață, urmăm modelul lor în Domnul. Nu ne amintim de cei care au mers înaintea noastră doar pentru a ne aminti și a fi nostalgici; mai degrabă, ne amintim de ei în Domnul, le urmăm modelul și continuăm să trăim o viață de ospătare.

Domnul și-a adus recâștigarea în epoca prezentă cel puțin prin acești ultimi 102 ani și El a lucrat mult printre noi, ne-a vorbit mult și are multe modele printre noi. Trebuie să ne amintim multele lucruri pe care le-a făcut Domnul în noi și printre noi și să savurăm depozitul bogat pe care ni l-a dat.

Adevărata noastră amintire este a Domnului și a ceea ce El a făcut pentru noi, ce face El în noi și ce va face El pentru noi. Ne amintim de El ospătându-ne din El, căci viața noastră creștină este o viață de ospătare.

Acest lucru este similar cu ceea ce a spus Domnul cu privire la masa Sa din Luca 22:19-20; El a spus că trebuie să mâncăm pâinea și să bem vinul în amintirea Sa. Cum ne amintim de Domnul și de ceea ce El a făcut pentru noi? Mâncându-L și ospătându-L din El. Ne amintim de El trăind astăzi o viață de ospăț în viața noastră creștină de zi cu zi și ospătându-ne din Domnul și împreună cu sfinții pe măsură ce ne adunăm la întâlnirile bisericii. Aleluia!

Când copiii lui Israel s-au adunat pentru a ține Sărbătoarea Corturilor, ei au fost omogenizați împreună; niciunul dintre ei nu avea prea mult și chiar și cei săraci aveau hrană, căci toți împărțeau bogăția țării bune, aducându-i lui Dumnezeu surplusul și împărtășindu-și unii cu alții ceea ce i-a binecuvântat Dumnezeu.

Întrucât Sărbătoarea Corturilor era imediat după seceriș, fiecare avea un surplus și chiar și cei săraci puteau savura ceva, pentru că fiecare își împărțea bogăția cu ei. Când ne adunăm și ne omogenizăm cu sfinții, trebuie să aducem bogățiile lui Cristos și surplusul lui Cristos în viața noastră de ospătare.

Trebuie să plătim prețul pentru a ieși din noi înșine, din casa noastră, din orașul nostru natal și chiar să ieșim din țara noastră pentru a merge și a ne omogeniza împreună cu sfinții la ospețele hotărâte, continuându-ne viața de ospătare într-un mod corporativ, astfel încât să putem fi omogenizați împreună.

Nu ne adunăm doar ca o adunare socială; suntem îmbinați împreună în Trup și ca Trup, iar Domnul are un mod de a îmbina trupul împreună în timp ce ne ospătăm din Domnul!

Doamne Isuse, vrem să-ți oferim adevărata amintire mâncându-Te și bând din Tine! Fie ca viața noastră creștină de zi cu zi să fie o viață de ospătare. Vrem să ne ospătăm din Tine și să ne ospătăm împreună cu Tine. Tu ești ospățul nostru. Ne amintim de Tine în dragoste și ne amintim de cei care au mers înaintea noastră. Îți mulțumim pentru toate modelele din viața de biserică, pentru toți sfinții care au mers înaintea noastră și și-au pus viața ca un model pe care să-l urmăm noi în ospătarea din Cristos. Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care ne ostenim asupra lui Cristos zi de zi, astfel încât să putem obține un produs bogat al lui Cristos pe care să îl aducem la adunările bisericii pentru a le împărtăși tuturor sfinților. Fie ca noi să avem ceva din bogățiile lui Cristos de împărtășit cu sfinții, pentru ca și ei să poată fi aduși într-o viață de ospătare! O, Doamne Isuse, fă-ne cei care plătim prețul să fim omogenizați cu sfinții în timp ce venim la adunările de omogenizare pentru ca Tu să omogenizezi Trupul! Ne dăruim Ție pentru omogenizare. Omogenizează-ne, Doamne, omogenizează-ne mai mult de fiecare dată când ne întâlnim cu sfinții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christian Life is a Life of Feasting: from the Passover to the Feast of Tabernacles, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ilustrații ale jubileului: parabola bunului samaritean și a fiului risipitor

04/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Proclamarea jubileului din Luca 4 guvernează gândul central a întregii Evanghelii după Luca, iar pilda bunului samaritean din Luca 10 și cea a fiului risipitor din Luca 15 sunt ilustrații excelente ale jubileului.

Domnul Isus a venit să vestească jubileul, chiar să vestească anul binevenit al Domnului. Când El a venit, a venit jubileul. El Însuși este jubileul. Înainte de El, legea punea cerințe asupra oamenilor și îi ținea în „stânga” iudaismului; când a venit El, a venit harul și a început anul jubileului.

Acum suntem în epoca harului, care este anul jubileului.

Aleluia, astăzi nu trebuie să ne străduim să păzim legea lui Dumnezeu și nici nu trebuie să încercăm tot posibilul pentru a-i plăcea lui Dumnezeu: pur și simplu putem savura har!

Astăzi trebuie să credem în Domnul Isus și să-L savurăm. Tatăl nu ne cere și nici nu vrea să venim la El și să muncim pentru El, să ne trudim pentru casa Lui și să facem lucruri pentru El; El vrea doar să ne întoarcem la El și să-L savurăm. Aleluia!

În viața noastră creștină de astăzi trebuie să ne dăm seama că suntem în anul jubileului.

Ori de câte ori ne simțim nemulțumiți de situația noastră și dezamăgiți de noi înșine sau de cei din jurul nostru, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și Îl contactăm pe Jubileul-Isus în duhul nostru. El este jubileul nostru.

Când suntem în Cristos, când trăim pe Cristos și El trăiește în noi când Îl savurăm și suntem una cu El, nu avem nicio grijă, nimic nu ne dezamăgește și suntem plini de odihnă și satisfacție.

Dar dacă nu-L trăim pe Cristos și nu Îl savurăm, totul este o problemă pentru noi și nimic nu este un jubileu. Fie ca să realizăm că Cristosul care locuiește în noi, Cristosul care trăiește în noi, este jubileul nostru și să învățăm să ne fixăm întreaga ființă asupra Lui.

Zi de zi, El este în duhul nostru așteaptă ca noi să ne întoarcem la El, să vorbim cu El și să-L lăsăm să se răspândească din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră.

Când Îi permitem Domnului Isus să trăiască în noi și trăim prin El, totul este spre satisfacția noastră, pentru că trăim în jubileu. Amin! Dar când trăim în omul nostru firesc și conform cărnii noastre, lăsând ca sinele să trăiască în noi, nu vom fi mulțumiți, ci mai degrabă, avem multe probleme și toate lucrurile sunt o sursă de probleme și dezamăgiri pentru noi.

Domnul Isus a venit ca jubileu, a trăit în jubileu și a proclamat jubileul. Acum El este în noi pentru a fi jubileul pentru noi și în noi. Fie ca noi să trăim un singur duh cu El astăzi și să-I permitem să trăiască în noi, astfel încât El să ne permită să fim calmi și eliberați de griji în timp ce ne confruntăm cu tot felul de situații!

Pilda bunului samaritean este o ilustrație a jubileului – Cristos ne îngrijește și ne restaurează necondiționat

În Luca 10:25-37, Domnul Isus a proclamat jubileul și a prezentat o ilustrație a jubileului în pilda bunului samaritean. Suntem familiarizați cu această poveste și există multe principii spirituale importante pe care le putem aplica aici.

Omul-Mântuitor prezentat în pilda bunului samaritean semnifică expresia atributelor Sale divine cu virtuțile Sale umane. În această pildă vedem un om care a căzut între tâlhari, care l-au dezbrăcat și l-au bătut, și apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort.

Din întâmplare, un preot oarecare mergea pe drum, apoi un levit l-a văzut și el pe rănit, dar au trecut pe partea opusă. Aceștia erau slujitori ai lui Dumnezeu, cei care aveau grijă de slujirea lui Dumnezeu în templul lui Dumnezeu, dar când era vorba să arate milă față de cel bătut și rănit, ei au trecut.

Dar a venit un om, un samaritean, și a văzut rănitul, i s-a făcut milă, a venit la el și i-a legat rănile și a turnat peste ele ulei și vin.

Apoi, așezându-l pe cel rănit pe propriul său animal, l-a adus la un han și a avut grijă de el. A doua zi, din moment ce trebuia sa plece, i-a platit hangiul si i-a cerut sa aibă grijă de el până se va intoarce, promindu-i ca ii va rambursa orice cheltuieste mai mult decat banii pe care i-a dat. Aceasta este o poveste atât de emoționantă.

Domnul Isus este Omul-Mântuitor care vine pe pământ în călătoria Sa de slujire a căutătorului pierdut și mântuitor a lor (19:10). A ajuns la locul unde zăcea victima rănită a tâlharilor iudei, în starea lui mizerabilă şi pe moarte.

Acest om rănit se ocupa de treburile lui când niște tâlhari au căzut asupra lui; asta înseamnă mulți oameni de astăzi care se ocupă de treburile lor, dar inamicul îi bate și mai ales oamenii religioși le fac acest lucru. Atât de mulți zac astăzi în starea lor mizerabilă și pe moarte, fiind neputincioși să se ridice, să aibă grijă de ei înșiși și să fie vindecați.

Dar Domnul Isus vine la fiecare dintre ei, la fiecare dintre noi, iar când ne vede, El este mișcat de compasiune în umanitatea Sa. Domnul Isus nu trece pe lângă noi; El ne vede, El înțelege situația noastră, El cunoaște cazul nostru și El este mișcat de compasiune pentru noi.

Deși suntem neputincioși, răniți și asupriți, Domnul Isus are compasiune de noi în umanitatea Sa cu divinitatea Sa și ne oferă vindecare și îngrijire mântuitoare (10:33-35).

El nu investighează pentru a vedea ce s-a întâmplat, cine ne-a făcut asta, ce am greșit, unde am luat o întorsătură greșită și ce se întâmplă cu noi; Pur și simplu este mișcat de compasiune și are grijă de noi necondiționat. Ce compasiune! Ce dragoste!

Cu toții eram într-o stare săracă și de multe ori chiar și astăzi, ca credincioși în Cristos, s-ar putea să fim încă bătuți și răniți în temeiul regulamentelor și rânduielilor religioase, iar Domnul vine la noi cu compasiune pentru a ne îngriji cu blândețe în mod necondiționat.

Domnul Isus este jubileul, El vine să proclame jubileul și El vine la noi în situația noastră pentru a ne aduce în jubileu! Și apoi ne aduce într-un han, la biserică, unde răsplătește biserica pentru că se îngrijește de noi pentru a ne readuce la funcția noastră.

Pe măsură ce suntem îngrijiți de Domnul în acest fel, intrăm în jubileu, savurăm jubileu și devenim vestitori ai jubileului. Mergem să vorbim despre acest minunat bun samaritean și altora, având grijă de ei în umanitatea Domnului cu divinitatea Sa și îi aducem la biserică pentru a fi restaurați – în mod necondiționat. Aleluia!

Mergem cu compasiunea și dragostea Domnului și suntem una cu Domnul pentru a oferi oamenilor vindecare blândă, slujind Duhul ca ulei și vin pentru a-i liniști, a-i mângâia și a-i înveseli.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi în starea noastră slabă și nu ne judeci, ci ești mișcat de compasiune pentru noi. Doamne, mulțumim pentru grija Ta iubitoare față de noi. Mulțumim că ne-ai contactat în starea noastră mizerabilă și pe moarte, ci și pentru că ne-ai oferit o îngrijire tandră de vindecare și mântuire. Te iubim, Doamne. Nu trebuia să faci asta pentru noi, dar ai venit la noi și, mișcat de compasiune în umanitatea Ta cu divinitatea Ta, ne-ai vindecat și ne-ai mântuit. Îți mulțumim că ești bunul nostru samaritean care ne satisface pe deplin nevoile urgente. Îți mulțumim pentru că nu ne-ai condamnat sau ne-ai criticat pentru starea și situația noastră, ci mai degrabă că ai grijă de noi și ne iubești necondiționat. O, Doamne Isuse, mulțumim că ne-ai adus în biserică, în han, unde suntem restaurați și vindecați. Suntem una cu Tine, Doamne, ca să Te proclamăm ca jubileu pentru ca mulți alții să fie restaurați și vindecați. Mergem în numele Tău să proclamăm jubileul și să avem grijă de ceilalți în umanitatea Ta cu divinitatea Ta, pentru ca aceștia să se bucure de vindecare duioasă și de îngrijire mântuitoare!

Pilda fiului risipitor este o ilustrație a jubileului: ne putem întoarce la Dumnezeu pentru a-L savura ca ospățul, moștenirea și stăpânirea noastră

În Luca 15 vedem pilda fiului risipitor, care este o ilustrație excelentă a jubileului. Omul-Mântuitor prezentat în această pildă arată Duhul Său păstoritor, căutător și mântuitor cu inima iubitoare, iertătoare și plină de compasiune a Tatălui (Luca 15:11-32; 9:55-56).

În această pildă, vedem cum unul dintre cei doi fii și-a luat partea din moștenire, a părăsit casa tatălui său și s-a dus într-un ținut îndepărtat, unde a petrecut-o și a trăit destrăbălat până când a pierdut totul.

Apoi, o foamete a venit pe acel pământ și s-a alăturat cu cineva care avea o fermă de porci care să lucreze pentru el; îi era atât de flămând încât voia să mănânce roscovele pe care le mâncau porcii.

Apoi, a venit în sine și și-a dat seama că în casa tatălui său mâncarea este din belșug și chiar și slujitorii tatălui său aveau adăpost și mâncare, așa că a decis să se întoarcă la tatăl său.

El a pregătit un discurs pentru a se pocăi înaintea tatălui și i-a cerut să-l primească ca pe unul dintre slujitorii lui angajați, pentru că el credea că nu era calificat să fie fiul tatălui său.

În timp ce era departe, tatăl său l-a văzut și a alergat la el, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și i-a primit bun venit.

Când fiul risipitor și-a început discursul de pocăință, tatăl i-a oprit vorbirea și le-a poruncit slujitorilor săi să scoată cea mai bună haină pe care să-l îmbrace, să-i pună un inel pe deget și sandale în picioare și a poruncit ca vițelul îngrășat să fie tăiat, astfel încât toți să se bucure și să se veselească. Amin!

Când fiul risipitor s-a întors la posesiunea sa și în casa tatălui său, acesta a fost un jubileu, o eliberare și totul a devenit plăcut și satisfăcător (15:20, 24; Lev. 25:10-12).

Când suntem mântuiți, ne întoarcem la moștenirea noastră, pentru că ne întoarcem la Dumnezeu și Îl savurăm din nou ca posesia noastră (Efeseni 1:13-14). Când suntem mântuiți, îl câștigăm pe Dumnezeu, iar când îl avem pe Dumnezeu, avem totul, căci fără Dumnezeu nu avem nimic (Col. 1:12).

Dumnezeu a devenit porția noastră binecuvântată în Cristos; totuși, mulți creștini de astăzi sunt nefericiți, chiar dacă îl au pe Cristos, pentru că sunt ca niște lumini care nu luminează pentru că nu „pornesc întrerupătorul” luând pe Dumnezeu ca porție a lor (Efeseni 4:18; Filip. 2:12-16).

Trebuie să ne dăm seama că savurarea jubileului de către noi nu este doar inițial, în momentul regenerării noastre, ci de-a lungul vieții noastre creștine.

De ce sunt atât de mulți credincioși nefericiți astăzi? În principal pentru că nu Îl savurează pe Cristos ca jubileu. Mintea lor nu este fixată asupra lui Cristos, ci asupra multor alte lucruri. Putem chiar să umblăm în deșertăciunea minții noastre, așa cum fac neamurile (Efeseni 4:17).

Când suntem în mintea noastră și mintea noastră este concentrată asupra lucrurilor de pe pământ, nu savurăm jubileu, ci mai degrabă suntem în întuneric. Fie ca noi să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou și să savurăm jubileu; Tatăl ne primește, căci suntem în anul jubileului, anul harului (Luca 15:20).

Dumnezeu în Cristos a devenit vițelul îngrășat pentru savurarea fiului risipitor pocăit și întors (v. 24).

S-ar putea să credem că trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu și să lucrăm pentru El, iar El va fi mulțumit de noi. Dar în anul jubileului, trebuie pur și simplu să ne întoarcem la Dumnezeu și să-L savurăm și nu ar trebui să muncim deloc, ci doar să savurăm bogățiile lui Cristos.

În Lev. 25:11-12 poporul nu trebuiau să semene și sau să culeagă în anul jubileului, ci doar să mănânce și să se bucure. Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem slujitorii angajați ai Tatălui, ci fiii Săi savuratori; putem să-L savurăm continuu pe Dumnezeu ca porție a noastră de acum până în eternitate.

S-ar putea să avem același concept ca fiul risipitor că ne întoarcem la Dumnezeu și Îi slujim mai mult, străduindu-ne să-I plăcem; Tatăl, însă, vrea doar să ne întoarcem la El și să savurăm toate bogățiile Lui. Noi nu suntem slujitorii Săi muncitori, ci fiii Săi savuratori.

Celălalt fiu, care a rămas acasă și a muncit cu sârguință pentru tatăl, a avut același concept; a refuzat să intre în casă când a auzit că fratele său s-a întors și tatăl l-a primit cu bucurie.

El era supărat că, din moment ce a muncit pentru tată atât de mult timp, nu i s-a dat niciodată nici măcar o capră să se ospăteze cu prietenii săi. Răspunsul tatălui, însă, ne arată inima lui Dumnezeu: Fiule, tu ești mereu cu mine și tot ce este al meu este al tău; dar trebuia să ne bucurăm și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a înviat și era pierdut și a fost găsit (Luca 15:32-32).

S-ar putea să avem atitudinea că, din moment ce L-am slujit pe Domnul atâția ani, de ce nu putem savura un astfel de ospăț precum cel care s-a întors?

Sunt mulți în viața de biserică care se întâlnesc regulat, dar nu sunt fericiți; ei pot chiar să fie mânioși, pentru că slujesc ca sclavi și nu neglijează niciodată poruncile Domnului, dar nu-L savurează niciodată pe Domnul.

Fie ca Domnul să lumineze pe tot poporul Său că suntem în casa Tatălui, unde îl avem pe Cristos ce bogat ca porție noastră și Îl putem savura pe El. Fie ca noi nu doar să-L slujim pe Domnul, ci și mai mult, să ne ospătăm cu El și să-L savurăm cu toate bogățiile Sale.

Inima Tatălui nostru Dumnezeu este ca noi, copiii Săi, să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv ca porție, să mâncăm, să ne ospătăm și să savurăm!

E adevărat că trebuie să-i slujim Domnului și să muncim, dar viața noastră este o viață de ospătare, pentru că suntem în anul jubileului, iar Dumnezeu este porția noastră pentru savurarea noastră!

Fie ca nu doar să ne slujim în viața de biserică, ci să intrăm în jubileu! Fie ca noi să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca porția noastră repartizată de Dumnezeu astăzi în viața de biserică cu toți sfinții, bucurându-ne pentru toți cei care s-au întors la casa Tatălui!

Tată, mulțumim pentru inima Ta iubitoare, iertătoare și plină de compasiune. Ne întoarcem la Tine din rătăcirea noastră departe de Dumnezeu. Ne întoarcem la casa Tatălui pentru a savura toate bogățiile Cristosului atotinclusiv. Deși nu suntem vrednici, căci am risipit bogățiile și darurile Tale, ne întoarcem la Tine. Îți mulțumim că ne întâmpini atunci când ne întoarcem. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne mântuiești continuu, astfel încât să-L putem câștiga pe Dumnezeu și să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv. Aleluia, Dumnezeu a devenit porția noastră binecuvântată în Cristos! Amin, Doamne, vrem să fim creștini veseli, care să-L ia pe Dumnezeu ca porția noastră zi de zi. Păstrează-ne în savurarea Ta ca jubileul în biserică în calitate de casa Tatălui. Vrem să ne împărtășim din toate bogățiile lui Cristos împreună cu toți sfinții. Arată-ne, Doamne, că nu suntem „slujitorii angajați” ai Tatălui, ci fiii Săi savuratori! Slavă Domnului, noi, ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie pur și simplu să savurăm, să mâncăm, să bem și să ne bucurăm în casa Tatălui, pentru că astăzi suntem în epoca jubileului! Aleluia!