Îl savurăm pe Cristos

Rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu în noi, primim Duhul Său și Îl savurăm pe Cristos ca Mântuitor

25/05/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, rămânem în Dumnezeu Tatăl și El este în noi; Dumnezeu Tatăl ne-a dat Duhul Său, iar Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii; epistolele lui Ioan ni-L arată pe Dumnezeul Triunic pentru savurarea și experimentarea noastră în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a-L vedea pe Dumnezeul Triunic și a-L savura pe Dumnezeul Triunic în viața noastră de zi cu zi. Aleluia, Tatăl L-a trimis pe Fiul să fie Mântuitorul lumii și, prin credința în Cristos, devenim copii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine astăzi prin Duhul pe care ni l-ai dat. Fie ca astăzi să fie o zi în care să rămânem în Dumnezeu, fiind în duhul contopit! Amin!

Întreaga Biblie este structurată cu Trinitatea Divină, căci atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, îl vedem pe Dumnezeul Triunic exprimat, lucrând împreună, mișcându-se ca unul singur și făcând lucrurile ca unul singur pentru împlinirea scopului Său etern.

În Epistolele lui Ioan, în special, vedem că noi, credincioșii în Cristos, putem ajunge să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic experimentându-L și savurându-L. Apostolul Ioan nu era preocupat doar de gestionarea unora dintre factorii negativi din biserică; el era preocupat de experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic.

În epistolele sale, vedem că Dumnezeul Triunic nu este doar obiectul credinței noastre, ci, mai mult decât atât, El locuiește în noi pentru a fi viața noastră și rezerva noastră de viață pentru experimentarea și savurarea noastră.

Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic este viața noastră! El a venit în noi pentru a fi viața noastră și putem trăi în El și datorită Lui! Avem ungerea de la El, iar această ungere ne face să cunoaștem toate lucrurile, chiar să nu avem nevoie să fim învățați de nimeni, căci ungerea ne învață toate lucrurile și, conform învățăturii ungerii, rămânem în Domnul.

Asta vrea Domnul să facem, conform lui Ioan: să rămânem în Domnul. Indiferent ce se întâmplă, trebuie să rămânem în Domnul. Putem eșua, putem greși și putem păcătui; avem sângele prețios al lui Cristos pentru a fi curățiți și spălați și ne putem întoarce la Domnul pentru a rămâne pur și simplu în El.

Acesta este procesul creșterii noastre în viață. Pe măsură ce continuăm să rămânem în Domnul, creștem în viață spre maturitate, rămânem pe linia vieții și suntem preocupați de Trinitatea Divină. Tatăl, Fiul și Duhul devin ceva foarte subiectiv pentru noi, de fapt Cineva pe care-L savurăm, cu care trăim, în care trăim, exprimăm, în care rămânem și cu care facem toate lucrurile. Aleluia!

Îl cunoaștem pe Tatăl ca sursă, pe Cristos ca Cuvânt al vieții și pe Duhul adevărului în epistolele lui Ioan

În epistolele lui Ioan Îl vedem pe Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul (vezi 1 Ioan 1:1-2; 2:23-24; 3:24; 4:2, 6, 13-14; 5:6, 11-12; 2 Ioan 9). Ioan nu vorbește despre Dumnezeul Triunic într-un mod doctrinar, ci în experiența noastră.

În primul rând, îl cunoaștem pe Dumnezeu Tatăl, care este sursa, Inițiatorul unic; El este Cel care plănuiește, are originea și inițiază (vezi 1 Ioan 1:2-3; 2:23-24; 4:2, 6, 13-14; 2 Ioan 9). Amin! Totul provine de la Tatăl și totul purcede de la El. Dacă Îl cunoaștem pe Dumnezeu Tatăl, vom realiza că este un lucru foarte serios pentru noi să luăm orice decizie sau să facem ceva fără a fi una cu Tatăl, chiar și fără a-L lua pe Tatăl ca sursă.

Mai ales în lucrarea Domnului și, de asemenea, în viața noastră de zi cu zi, trebuie să-L luăm pe Tatăl ca sursă. El trebuie să fie sursa relației noastre cu soțul/soția și copiii noștri. El trebuie să fie sursa căsătoriei noastre, a alegerii unui loc de muncă și a tuturor lucrurilor pe care le facem.

Este bine să ne oprim din când în când și să verificăm cu Domnul în rugăciune, astfel încât să nu fim sursa a nimic altceva, ci mai degrabă să-L lăsăm pe El să fie sursa gândirii, sentimentelor și deciziilor noastre.

Tatăl este sursa vieții eterne; din El și cu El Fiul s-a manifestat ca expresie a vieții eterne pentru cei pe care Tatăl i-a ales să aibă parte de această viață și să o savureze (1 Ioan 1:2-3; 5:11-12). Dumnezeu Tatăl este sursa vieții; din El și cu El s-a manifestat Fiul ca expresie a vieții lui Dumnezeu.

Titlul Tată se referă la împărțirea vieții; prin învierea lui Cristos, Tatăl își împarte viața copiilor Săi (3:1; 1 Petru 1:3). Ce fel de dragoste ne-a arătat Tatăl, ca să fim numiți copii ai lui Dumnezeu – și suntem! Suntem copii ai lui Dumnezeu! Aceasta este împărțirea Tatălui.

În 1 Ioan 1:1-2, atât Cuvântul vieții, cât și viața denotă persoana divină a lui Cristos, Fiul, care a fost cu Tatăl în eternitate și a fost manifestat în timp prin încarnare (Ioan 1:1, 14). Cristos era împreună cu Dumnezeu și Cristos era Dumnezeu; El este Fiul lui Dumnezeu, Cel etern, preexistent, care este cuvântul vieții de la început (1 Ioan 2:13-14).

Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, s-a manifestat pentru a desface și a distruge lucrările, faptele păcătoase ale diavolului (3:8). Slavă Domnului că a venit să distrugă lucrările diavolului în noi!

Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre (4:10). Pe de o parte, Dumnezeu ne iubește, iar pe de altă parte, El este drept; indiferent cât de mult ne iubește, El nu ne poate pur și simplu ierta păcatele noastre. Păcatul trebuie tratat, prețul trebuie plătit, altfel niciunul dintre noi nu poate primi viața lui Dumnezeu. Slavă Domnului că Cristos a venit să facă ispășire pentru păcatele noastre.

Îl iubim. Îl savurăm. Ne bazăm pe răscumpărarea Lui și-L savurăm pe Dumnezeul Triunic ca porțiune a noastră! Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu în lume, ca noi să avem viață și să trăim prin El (v. 9). Avem viață și trăim prin Fiul. Fiul lui Dumnezeu este mijlocul prin care Dumnezeu ne dă viața Sa eternă (5:11-12).

Avem viață eternă; astăzi savurăm viața divină și, pentru eternitate, Îl vom savura pe Dumnezeu în Cristos ca Duh, ca viață eternă. Slavă Domnului! Avocatul nostru la Tatăl este Isus Cristos Cel Drept; când păcătuim, Domnul Isus, pe baza ispășirii pe care a realizat-o, are grijă de cazul nostru, mijlocind și implorând pentru noi (2:1; Romani 8:34). Slavă Domnului pentru Isus Cristos, Avocatul nostru la Tatăl.

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră și ne expune păcatele, noi mărturisim, iar El ne iartă. El iartă și uită. Aleluia! De asemenea, El mijlocește pentru noi și ne imploră să reparăm și să restaurăm părtășia noastră ruptă cu Dumnezeu. Slavă Domnului!

Aceasta este distribuirea lui Dumnezeu Fiul, Isus Cristos.

Duhul adevărului din 1 Ioan 4:6 este Duhul Sfânt, Duhul realității (Ioan 14:17; 15:26; 16:13). Duhul este realitatea și Duhul este al realității. Aceasta înseamnă că Duhul este realitatea a tot ceea ce este Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu (1 Ioan 5:6).

Prin Duhul pe care Cristos ni l-a dat, știm că Dumnezeul Triunic rămâne în noi (3:24). Aleluia! El rămâne în noi și noi rămânem în El. Prin distribuirea divină a Trinității Divine, așa cum se vede în Epistolele lui Ioan, Îl putem savura și experimenta pe Dumnezeul Triunic rămânând în Domnul.

Putem pur și simplu să ne întoarcem inima către Domnul și să ne exersăm duhul pentru a aplica sângele lui Cristos și suntem în poziția de a rămâne în Dumnezeul Triunic. Nu trebuie să așteptăm un sentiment; putem pur și simplu să ne exersăm duhul cu voința noastră înnoită, deschizându-ne Domnului din nou și din nou pentru ca El să Se distribuie în noi.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea, a cunoaște și a savura împărțirea divină a Trinității Divine! Fie ca să-L cunoaștem pe Tatăl ca sursă, unicul Inițiator. Amin, Tată, Tu ești Cel care plănuiește, originează și inițiază. Fie ca să vedem că totul provine de la Tatăl și totul purcede de la El. Tu ești sursa vieții eterne și Tu ești Cel care distribuie viața divină în noi, copiii Tăi. Te iubim, Tată! Aleluia, Cristos este Cuvântul vieții și al vieții! Amin, Doamne, fie ca să-L vedem pe Cristos ca Fiul lui Dumnezeu care a fost cu Tatăl în eternitate și S-a manifestat în timp prin încarnare! Îți mulțumim, Doamne, că ai venit ca Fiul lui Dumnezeu pentru a distruge lucrările diavolului și, de asemenea, pentru a fi o jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Acum putem avea viață și trăi prin Tine. Te lăudăm că ești Avocatul nostru la Tatăl, Isus Cristos, Cel Drept! Amin! Luminează-ne, Doamne, să vedem Duhul ca realitate. Călăuzește-ne ca Duh al realității în toată realitatea a ceea ce este Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu, întruparea lui Dumnezeu! Amin, fie ca noi să rămânem în Dumnezeu și fie ca Dumnezeu să rămână în noi prin intermediul Duhului!

Rămânem în Dumnezeu și El rămâne în noi, Tatăl ne-a dat din Duhul Său și Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii

În 1 Ioan 4:13-14, vedem că rămânem în Dumnezeu Tatăl și El este în noi, că Dumnezeu Tatăl ne-a dat din Duhul Său și că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. Aici vedem distribuirea divină a Trinității Divine în noi pentru savurarea și experimentarea noastră, cu rezultatul că noi rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în noi.

În primul rând, așa cum spune 1 Ioan 3:1, am fost născuți de Tatăl ca să fim copii ai lui Dumnezeu (2:29), iar Dumnezeu este Proprietarul copiilor; acum ne împărtășim din viața Tatălui pentru a-L exprima pe Dumnezeul Triunic. Amin!

Apoi în 1 Ioan 4:13-14 ni se spune că prin aceasta știm că rămânem în El și El în noi; aceasta se referă la faptul că Dumnezeu ne-a dat din Duhul Său. Cum știm că rămânem în Dumnezeu și că Dumnezeu rămâne în noi? Prin Duhul pe care ni L-a dat El.

Duhul ne-a fost dat de Dumnezeu ca să locuiască în noi (Iacov 4:5; Romani 8:9, 11), și El este martorul în duhul nostru (v. 16), mărturisind că rămânem în Dumnezeu și că Dumnezeu locuiește în noi. Sfera și elementul locuirii reciproce dintre Dumnezeu și om este Duhul, iar acest Duh este cu duhul nostru.

Rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat Dumnezeu. Rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu locuiește în noi; aceasta este o locuire reciprocă. Această rămânere reciprocă este evidențiată prin trăirea noastră, care este o trăire care exprimă în mod obișnuit dragostea Lui.

Știm că putem rămâne în Dumnezeu; a rămâne în Dumnezeu înseamnă a rămâne în părtășie cu Dumnezeu, pentru a putea savura rămânerea Lui în noi.

Rămânem în Dumnezeu conform învățăturii ungerii (2:27), practicând astfel unitatea noastră cu Dumnezeu. Prin credința în Cristos, am devenit una cu Dumnezeu, iar această unire în duh este practicată prin rămânerea noastră în Domnul și prin rămânerea Lui în noi.

Ne practicăm unitatea cu Dumnezeu în duh prin lucrarea Duhului compus atotinclusiv, care locuiește în duhul nostru și care este elementul fundamental al ungerii divine.

Dumnezeu ne-a dat din Duhul Său; ne-a dat din Duhul Său (3:24). Dumnezeu nu ne dă doar ceva din Duhul Său, cum ar fi diversele daruri văzute în 1 Corinteni 12:4, ci El Însuși L-a dat pe Duhul ca dar atotinclusiv (Fapte 2:38). El ne-a dat Duhul fără măsură, îmbelșugat (Filipeni 1:19; Ioan 3:34). Slavă Domnului!

Prin intermediul acestui Duh îmbelșugat și nemăsurat știm cu deplină siguranță că noi și Dumnezeu suntem una și că rămânem în El și El în noi! Amin! Ce minunat e că noi rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în noi; noi rămânem în El și El locuiește în noi. Aceasta este coinerare – locuire reciprocă, contopire și unire. Dumnezeu nu este doar în noi; El rămâne în noi.

În unirea organică cu Domnul în duh, în contopirea Duhului divin cu duhul nostru uman, suntem una cu Dumnezeu, iar El devine noi și noi devenim El. Slavă Domnului! Devenim ceea ce este El și El devine ceea ce suntem noi. Îi iubim pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste, iar Dumnezeul care rămâne în noi este exprimat prin noi în dragostea noastră.

Slavă Tatălui pentru că L-a trimis pe Fiul să fie Mântuitorul nostru; acum, prin mărturisirea noastră a Fiului, El poate rămâne în noi și noi în El (1 Ioan 4:14-15). Pe de o parte, El este în noi pentru a locui în noi ca o dovadă interioară că noi rămânem în El și El rămâne în noi. Pe de altă parte, mărturisim că rămânem în El și El rămâne în noi. Îl cunoaștem pe Cel Adevărat și suntem în Cel Adevărat (1 Ioan 5:20). Amin!

Doamne Isuse, descoperă-ne ca să vedem că rămânem în Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu rămâne în noi! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat! Slavă Domnului, Dumnezeu Tatăl ne-a dat din Duhul Său, iar duhul nostru este contopit cu Duhul. Amin, Doamne, îți mulțumim că ai venit să locuiești în noi ca Duh. Mulțumim, Tată, că ne-ai dat Duhul îmbelșugat fără măsură! Slavă Domnului, printr-un Duh atât de bogat și nemăsurat știm cu deplină siguranță că noi și Dumnezeu suntem una și că rămânem unul în altul! Slavă Domnului, rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în noi! Amin, Doamne, păstrează-ne astăzi în duhul nostru, ca să putem rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu să rămână în noi. Îți mulțumim, Doamne Tată, că ne-ai dat Duhul atotinclusiv și dătător de viață, care este rezerva îmbelșugată a lui Isus Cristos, Fiul! Aleluia, Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii, iar Fiul este acum Duhul în duhul nostru pentru ca noi să rămânem în Dumnezeu și ca Dumnezeu să rămână în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Abiding in God and God in us, Receive of His Spirit, and Enjoy Christ as the Saviour, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 36 cu tema: Cel adevărat (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl cunoaștem pe Dumnezeul Triunic savurându-L și experimentându-L în creșterea în viață spre maturitate

24/05/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În 1 Ioan 5:20 avem concluzia crucială a întregii Epistole 1 Ioan, văzând că acum suntem cu adevărat una cu Dumnezeul Triunic – El devine realitate și viață pentru noi pentru că suntem în El; ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic savurându-L și experimentându-L și avem o înțelegere mai profundă a Trinității Divine în mod experențial pe măsură ce creștem în viață spre maturitate.

Amin, Doamne, crește în noi puțin mai mult astăzi! Crește în noi spre maturitate. Vrem să Te cunoaștem într-un mod subiectiv, intim și personal. Ne deschidem către Tine. Tu ești realitatea. Tu ești Duhul realității cu duhul nostru. Introdu-Te în noi puțin mai mult astăzi. Te iubim, Doamne, și Îți acordăm primul loc în noi! Amin!

Săptămâna aceasta venim la ultimul dintre aspectele majore ale lui Cristos pe care să le experimentăm, să le savurăm și să le exprimăm, așa cum se vede în Epistolele lui Ioan; subiectul nostru este Cel Adevărat.

Epistolele lui Ioan vorbesc despre Dumnezeul Triunic ca fiind Cel Adevărat; 1 Ioan 5:20 spune că știm că Fiul a venit și ne-a dat o înțelegere ca să-L putem cunoaște pe Cel care este adevărat, și suntem în Cel care este adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos. Acesta este Dumnezeul adevărat și viața veșnică.

Ce minunat e acest lucru! O, Doamne Isuse! Trebuie să venim la Domnul pentru a fi dezvăluiți și iluminați de El, astfel încât să-L putem vedea pe Cel adevărat. Ce este acest Cel adevărat? Cum Îl putem noi experimenta, savura și exprima pe Cel adevărat? Fie ca Domnul să îndepărteze orice văl de pe ochii noștri.

Fie ca noi să nu credem că știm ce înseamnă asta. În această lume în care adevărul nu pare să conteze, în care oamenii spun că suntem post-adevăr și adevărul este atât de subiectiv încât nu există așa ceva ca un adevăr absolut, noi, cei care credem în Cristos, credem în Cel adevărat, îl avem pe Acest Cel adevărat în noi, suntem în Cel adevărat și Îl putem exprima ca adevăr, ca realitate, în viața noastră de zi cu zi.

Acesta nu este doar adevărul nostru subiectiv, ceva ce avem în mod particular și pe care nimeni altcineva nu îl are; aceasta este realitatea divină a Trinității Divine exprimată prin noi, pe măsură ce-L trăim pe Cristos ca fiind în Cel adevărat.

O, cât de mult avem nevoie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze în această privință! Cât de mult avem nevoie să ne deschidem către iluminarea Domnului, chiar și pentru ca El să îndepărteze orice văluri de concepții religioase și noțiuni preconcepute cu privire la ce este adevărul, cine este adevăratul și care este realitatea divină!

Fie ca Domnul, ca Duh al realității, să ne călăuzească în toată realitatea a ceea ce este El și fie ca noi să cooperăm cu El în viața noastră creștină de zi cu zi pentru a fi în Cel adevărat, chiar pentru a-L exprima în viața noastră de zi cu zi ca realitate a noastră!

Concluzia crucială a 1 Ioan: suntem cu adevărat una cu Dumnezeul Triunic, El devine real pentru noi pentru că suntem în Cel adevărat!

În 1 Ioan 5:20 avem concluzia crucială a întregii Epistole 1 Ioan; acest lucru va trebui dezvoltat mult mai mult, dar vrem să atingem puțin acest aspect. Trebuie să considerăm cu rugăciune prima epistolă a lui Ioan înaintea Domnului, chiar să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră pentru a îndepărta orice credem că știm, să trateze concepțiile noastre și să ne aducă pe deplin în lumină, așa cum El este în lumină, pentru ca noi să vedem ce vrea El să ne spună.

Fratele Lee a vorbit despre 1 Ioan 5:20 acum mai bine de patruzeci de ani, dar noi încă nu am intrat în sensul acestui verset. Ceea ce avem nevoie nu este mai multă cunoaștere a doctrinelor și nici nu avem nevoie de mai multă înțelegere în mintea noastră cu privire la ceea ce este Cel adevărat; trebuie să avem experimentarea și savurarea de a fi în Cel adevărat.

Fie ca adâncurile ființei noastre să fie deschise ca niciodată înainte. Fie ca noi să-I permitem Domnului, ca Duh al realității, să ne călăuzească în toată realitatea a ceea ce este Dumnezeul Triunic ca adevăr, ca realitate. Domnul ne așteaptă astăzi să intrăm în El, să intrăm în adâncurile ființei Sale; El vrea nu doar să-L cunoaștem sau să apreciem ceea ce este și face El, ci chiar mai mult, să-L cunoaștem într-un mod subiectiv, personal și intim.

Prima Epistolă a lui Ioan ne dezvăluie că acum suntem cu adevărat una cu Dumnezeul Triunic și El devine adevărat, real, pentru noi. Începem în 1 Ioan 1:3, unde vedem ceva din realitatea divină, iar acest lucru aduce părtășia divină. Apoi, în 1 Ioan 3:24 ni se spune că rămânem în El dacă păzim poruncile Lui; și știm că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni l-a dat.

Rămânem în El și El rămâne în noi, iar această rămânere este prin Duhul pe care ni l-a dat El. Apoi, 1 Ioan 4:2 ne spune că în aceasta cunoaștem Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Isus Cristos a venit în carne este din Dumnezeu.

Iată ce face Duhul lui Dumnezeu: El ne aduce în realitatea Cristosului încarnat, crucificat, înviat și înălțat, pentru ca noi să-L putem savura și experimenta pe Dumnezeul Triunic care a fost procesat și finalizat pentru a fi Duhul cu duhul nostru.

Nu avem nevoie de mai multe doctrine. Începem cu doctrine, cu adevăr, dar ceva real și adevărat pătrunde în ființa noastră. Și adânc în noi, avem o dorință. Vrem nu doar să știm despre Dumnezeu, ci să-L cunoaștem personal, intim și subiectiv.

Vrem să cunoaștem nu doar lucrările și cuvintele Sale, ci și mai mult, să-L experimentăm. Vrem să cunoaștem nu doar păstorirea Sa exterioară, ci să-L avem ca însăși realitatea ființei noastre interioare și a vieții noastre exterioare. Fie ca Domnul să producă o astfel de realitate în noi, pentru ca noi să putem fi în Cel Adevărat.

Inima Domnului este să păstorească fiecare membru al Trupului, astfel încât El să câștige maturitatea în viață în toate membrele Sale înainte de întoarcerea Sa. Dumnezeul Triunic devine realitate și viață pentru noi, deoarece suntem în El (1 Ioan 5:6; 2:24-25; 4:13). Ceea ce El vrea să obțină este realitatea. Nu doar doctrina.

Fie ca noi să tânjim să-L cunoaștem mai profund, într-un mod subiectiv. Fie ca noi să căutăm nu doar doctrine, ci chiar mai mult, realitate. Fie ca noi să nu ne mulțumim doar cu cunoașterea mentală și înțelegerea adevărului, ci, mai mult, să dorim să avem realitatea divină!

Asta a experimentat apostolul Ioan la sfârșitul vieții sale pe pământ. În asta vrea Domnul să ne aducă astăzi. Indiferent cât de bătrâni sau tineri suntem în Domnul, putem atinge realitatea divină, putem fi în Cel adevărat și putem avea pe Dumnezeu ca realitate a ființei noastre în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Ne deschidem întreaga ființă Ție. Amin, Doamne, îți deschidem adâncurile ființei noastre. Vrem nu doar să știm despre Tine, ci și mai mult, să Te cunoaștem subiectiv, intim și personal. Introdu-Te în noi. Du-ne mai departe de la simpla cunoaștere a doctrinei la experimentarea realității. Doamne, pur și simplu ne deschidem. Ne deschidem adâncurile ființei Ție, astfel încât Tu să Te poți introduce în noi. Fie ca noi să realizăm că suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi. Fie ca noi să fim în Cel adevărat. Fie ca noi să savurăm, să experimentăm și să exprimăm realitatea divină a Trinității Divine în viața noastră de zi cu zi, fiind în Cel adevărat. Amin, Doamne, fie ca Tu să devii realitate și viață pentru noi prin existența noastră în Tine. O, cât de mult tânjim după realitate! Căutăm realitatea divină. Am auzit atâtea lucruri și suntem recunoscători pentru ceea ce am auzit. Dar ființa noastră tânjește după realitatea divină! Amin, Doamne, dă-ne ca realitatea divină să fie introdusă în noi pentru a deveni realitatea noastră, pe măsură ce rămânem în Cel adevărat!

Îl cunoaștem pe Dumnezeul Triunic savurându-L și experimentându-L în procesul de creștere în viață spre maturitate

Dacă citim prima Epistolă a lui Ioan, vedem că preocuparea apostolului în scrierile sale nu era doar să reparăm cutare lucru sau să schimbăm cutare lucru în viața noastră creștină, ci și mai mult, să Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic.

Mulți creștini de astăzi au doctrine, practici religioase, ritualuri, crezuri și tot felul de activități, dar nu mulți Îl savurează pe Dumnezeul Triunic. Există multă vanitate în religie; există o mulțime de lucruri deșarte care se fac și se înfăptuiesc. Trebuie să ne întoarcem la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu și să ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic experimentându-L și savurându-L (1 Ioan 1:5; 2:27; 4:16; 5:11-12).

Realitatea divină din acest univers este Dumnezeul Triunic; Dumnezeu Însuși, în Trinitatea Sa Divină, care se distribuie în noi pentru a deveni realitatea noastră, aceasta este realitatea. Tatăl în Fiul și Fiul ca Duhul care sunt distribuiți în noi, poporul ales, răscumpărat și regenerat al lui Dumnezeu, astfel încât să Îl putem savura ca viață, resursă de viață și tot ce există în viața noii creații – aceasta este realitatea.

Acest adevăr, această realitate, este savurarea Dumnezeului Triunic. Fie ca noi să ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic experimentându-L și savurându-L în procesul de creștere în viață spre maturitate.

Dacă citim scrierile lui Ioan, vedem că putem cunoaște, savura și experimenta Trinitatea Divină pe măsură ce creștem în viață spre maturitate. Pentru a înțelege și a savura Trinitatea Divină, chiar pentru a realiza că Trinitatea Divină este structura întregii Biblii, trebuie să fim în procesul de creștere în viață spre maturitate.

Preocuparea apostolului Ioan în scrierea Epistolelor sale a fost experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic (2 Ioan 8). Dumnezeul Triunic nu este doar obiectul credinței noastre; mai mult, El locuiește în noi ca viață și resursă de viață pentru experimentarea și savurarea noastră (vezi 1 Ioan 4:13-15).

Suntem copii ai lui Dumnezeu și, în ochii apostolului în vârstă, suntem copiii lui dragi; pe măsură ce creștem în viață spre maturitate, vom savura și vom experimenta distribuirea divină a Trinității Divine.

Trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic în mod experiențial prin savurarea noastră interioară a Dumnezeului subiectiv (1 Ioan 2:27; 4:4). Aceasta înseamnă că trebuie să creștem în viață. Cu cât creștem mai mult în viață, cu atât Îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu.

Cu cât rămânem mai mult în procesul de creștere și maturizare în viața divină, cu atât apreciem mai mult Trinitatea Divină, savurăm distribuirea divină și Îl slujim pe Dumnezeu și altora. Dacă rămânem pe linia vieții pentru a crește în viață spre maturitate, vom savura de Duhul atotinclusiv, compus, dătător de viață, care este Dumnezeul Triunic procesat care trăiește, Se mișcă și lucrează în noi.

Dacă citim în special 1 Ioan 2:12-27, vedem Trinitatea Divină conform creșterii noastre în viața divină. Trinitatea Divină este revelată în această porțiune a cuvântului într-un mod foarte pozitiv și semnificativ. Avem ungerea care ne învață toate lucrurile și, pe măsură ce ascultăm de ungere, rămânem în Domnul.

Cu cât creștem mai mult în viața divină, cu atât vom fi mai preocupați cu Trinitatea Divină. Fie ca noi să fim cei care Îl cunosc pe Dumnezeul Triunic nu doar într-un mod obiectiv conform doctrinei, ci chiar mai mult, savurând și experimentând Trinitatea Divină.

Fie ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic în mod experiențial prin savurarea interioară a Dumnezeului subiectiv. Trebuie să existe o cunoaștere și o experiență interioară a lui Dumnezeu. Trebuie să fie subiectivă, nu doar obiectivă. Trebuie să fie în duhul nostru, căci Dumnezeu în Cristos este Duhul atotinclusiv, compus și dătător de viață împreună cu duhul nostru.

Cărțile lui Ioan sunt structurate cu Trinitatea Divină, iar întregul Nou Testament este structurat cu Trinitatea. Fiecare capitol din Efeseni este structurat cu Trinitatea Divină, iar 2 Corinteni 13:14 ne binecuvântează cu Trinitatea Divină, ceea ce indică faptul că întreaga Epistolă se leagă de Trinitate. Chiar și cartea Apocalipsa începe cu Trinitatea Divină (Apocalipsa 1:4-5).

Fie ca noi să rămânem în procesul de creștere în viață spre maturitate, astfel încât să putem ajunge să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic, experimentându-L și savurându-L în viața noastră de zi cu zi. Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic, trebuie să fim pe linia vieții și în procesul de creștere în viață.

Cu cât creștem mai mult în viața divină, cu atât vom fi mai preocupați de Trinitatea Divină. Fie ca Domnul să ne dea să rămânem în procesul de creștere în viață. Fie ca noi să nu rămânem la fel, stagnând în viața noastră spirituală. Fie ca noi toți să aspirăm să creștem în viața divină spre maturitate, astfel încât să-L putem cunoaște pe Dumnezeul Triunic, experimentându-L și savurându-L pentru a-L exprima.

Doamne Isuse, ține-ne în procesul de creștere în viață spre maturitate. Crești în noi astăzi. Ne deschidem Ție. Fie ca viața Ta divină să crească în noi. O, Doamne, fie ca noi să rămânem pe linia vieții și în procesul de creștere în viață, pentru ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic în mod subiectiv, experimentându-L și savurându-L! Aleluia, cu cât creștem mai mult în viață, cu atât vom fi mai preocupați de Trinitatea Divină! Amin, Doamne, ne deschidem distribuirii divine a Trinității Divine! Fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic în mod experiențial, prin savurarea interioară a Dumnezeului subiectiv! Aleluia, avem ungerea de la Cel Sfânt și cu toții Îl putem cunoaște pe Dumnezeul Triunic în mod subiectiv și intim! Amin, Doamne, adu-ne la o cunoaștere mai profundă și mai intimă a Dumnezeului Triunic într-un mod subiectiv, în viața noastră de zi cu zi. Fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic nu doar ca obiect al credinței noastre, ci și mai mult, ca fiind Cel care locuiește în noi ca viață și resursă de viață pentru experimentarea și savurarea noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Know the Triune God by Experiencing and Enjoying Him in Growth in Life unto Maturity, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 36 cu tema: Cel adevărat (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca Păstorul bun, marele Păstor, Păstorul de frunte și Păstorul sufletelor noastre

13/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Scumpul nostru Domn Isus Cristos, pe care Îl iubim și Căruia ne deschidem zi de zi, este bunul Păstor, marele Păstor, Păstorul de frunte și Păstorul sufletelor noastre; suntem oile Lui și suntem sub grija delicată a Păstorului nostru zi de zi, atât direct, cât și indirect, fiind sub păstorirea păstorilor Săi delegați, prezbiterii.

Amin, Doamne, Te iubim ca Păstor al nostru! Ne deschidem păstoririi Tale astăzi. Tu cunoști situația reală a ființei noastre. Tu cunoști condiția noastră reală din ființa noastră interioară. Îți mulțumim că ești bunul nostru Păstor care Își dă viața pentru ca noi să avem viața divină! Îți mulțumim că ai grijă de bunăstarea sufletului nostru! Te iubim și ne deschidem Ție! Amin!

Nu-L iubiți voi pe Domnul Isus ca Păstor al nostru? El este atât de minunat. El este atât de drag. El este atât de delicat în grija Lui atotinclusivă pentru noi. Pe de o parte, noi suntem oile Lui, savurând grija Sa atotinclusivă și delicată în păstorirea Lui.

Pe de altă parte, El Se reproduce în noi, pe măsură ce suntem constituiți cu Cristos, astfel încât să-i putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu. Suntem atât oi, cât și păstori; noi toți savurăm păstorirea Domnului și a sfinților și învățăm să-i păstorim pe alții.

De fapt, cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul, cu cât suntem mai mult sub distribuirea divină zi de zi, cu atât avem mai mult simțământ de a avea grijă de alții. Există un simțământ în viața divină din noi, o povară care se ridică în noi pe măsură ce-L savurăm pe Domnul, că am vrea să-i păstorim pe alții.

Unii ar putea crede că doar cei instruiți și calificați sunt cei care îi păstoresc pe sfinți, dar, în realitate, fiecare dintre noi, ca oi ale Domnului, care savurează păstorirea Lui, Îl iubesc și-L savurează, suntem însărcinați să păstorim oile Domnului.

Chiar dacă falimentăm, chiar dacă am putea chiar să-L renegăm pe Domnul și să decădem, Domnul se roagă pentru noi, El ne păstorește, El ne întărește credința, El ne întâlnește acolo unde suntem și El ne însărcinează să păstorim oile Sale.

Cu cât petrecem mai mult timp cu Domnul, cu atât Îl savurăm mai mult pe El în cuvântul Său și suntem constituiți cu Cristos, cu atât suntem mai împovărați să îngrijim oile Sale. Cristosul pe care-L savurăm și cu care suntem constituiți este Capul Trupului și Păstorul; El ne infuzează cu Sine Însuși ca povară pentru a ne îngriji de alții.

Fie ca noi să continuăm să venim la Domnul pentru a-L savura și a fi constituiți cu El, astfel încât să putem fi una cu El pentru a păstori oile Sale!

Îl savurăm pe Cristos ca Păstorul cel bun care a venit ca noi să avem viață și s-o avem din belșug!

În Ioan 10:10-11, Domnul Isus ne-a spus că El este Păstorul cel bun; au fost alți păstori înaintea Lui și mulți și după El, dar El este Păstorul cel bun. Ca bun Păstor, Cristos Își dă viața pentru oi. El a venit ca noi să avem viață și s-o avem din belșug.

Viața pe care El vrea să o avem nu este viața umană, pe care o avem deja, ci viața divină. Cristos a venit ca viață (Ioan 11:25; 14:6) și a venit ca Păstorul cel Bun, pentru ca noi să avem viață și s-o avem din belșug.

Cum putem avea viața divină? În primul rând, Domnul Isus a venit ca viață și, ca Păstorul cel Bun, a murit pentru noi. Și-a dat viața umană și viața sufletească pentru ca noi să putem primi viața Lui divină.

Slavă Domnului că a venit să-Și dea viața sufletească, viața Sa umană, pentru a realiza răscumpărarea pentru noi, oile Sale, pentru ca noi să putem avea parte de viața Lui divină (vv. 11, 15, 17). El și-a dat viața umană, viața sufletească, pentru a realiza răscumpărarea pentru noi pe cruce.

El este Păstorul cel bun care are grijă de noi, oile Sale, în măsura în care a murit pentru noi, dându-Și viața pentru noi, pentru ca noi să avem viață și să fim oile Sale, parte a singurei turme. Cât de mult Îl iubim pe Domnul ca Păstorul cel Bun! Cât de mult apreciem moartea Lui pentru noi pe cruce!

Mai ales când venim la întâlnirea de la Masa Domnului, când ne amintim de Domnul și de tot ce a făcut El pentru noi, ar trebui să avem cu toții un sentiment în noi că Domnul a murit pentru noi, pentru toate păcatele noastre.

Nu merităm să fim aici, împărtășindu-ne din viața și natura Lui cu toate bogățiile lui Dumnezeu, dar, pe baza răscumpărării Domnului, suntem aici la masă, savurându-L pe Domnul. Avem un loc aici. Pentru veșnicie, vom fi recunoscători să ne amintim de mântuirea pe care am primit-o.

Cristos, ca bun Păstor, Și-a dat viața pentru noi. Astăzi, El ne conduce pe noi, oile Sale, la Sine ca pășune a noastră. Ne-a chemat pe nume, am ieșit din staul la Sine, iar El este pășunea noastră, locul de hrănire (v. 9). Acum ne hrănim liber cu Domnul ca pășunea noastră bogată, pentru a fi hrăniți de El. El nu numai că ne-a răscumpărat, ci, mai mult, ne conduce la savurarea Sa ca pășune a noastră bogată.

Aici, în El, locuim cu toții în siguranță, Îl savurăm din belșug și ne împărtășim din ceea ce este El și din ceea ce face pentru noi. El a venit să-Și dea viața pentru a-i forma pe credincioșii evrei și pe credincioșii dintre neamuri într-o singură turmă sub păstorirea Sa ca unicul Păstor (10:14-16). Slavă Domnului!

Ca bun Păstor, Domnul i-a format pe credincioșii evrei și cei dintre neamuri într-o singură turmă, care este biserica în calitate de Trup al lui Cristos; acum suntem cu toții sub păstorirea Lui ca o singură turmă (v. 16).

El ne adună împreună în turmă. Acesta este semnul unui bun Păstor: El adună împreună oile Sale în turma Sa. Suntem adunați împreună cu sfinții, membrii Trupului lui Cristos, ca tovarăși ai noștri oi.

Este atât de minunat să fim adunați ca oi împreună și să-L savurăm pe Domnul ca pășunea noastră bogată. El ne păstorește împreună și ne dă să mâncăm. El ne face singura Lui biserică, Trupul lui Cristos. Îl iubim pe bunul nostru Păstor!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit ca bun Păstor să-Ți dai viața pentru oile Tale. Îți mulțumim că ai venit la noi, ca să avem viață și s-o avem din belșug! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit și Ți-ai dat viața sufletească, viața Ta omenească, pentru a îndeplini răscumpărarea pentru noi. Îți mulțumim că ai murit pentru noi. Îți mulțumim pentru minunata Ta răscumpărare. Credem în Tine, Te apreciem și Te iubim. Ne deschidem să Te primim ca viață și vrem să ne împărtășim din Tine ca viață. Aleluia, Cristos este Păstorul cel bun și El ne conduce ca oile Sale din staul la Sine ca pășune a noastră! Amin, Doamne, ne place să fim aici, în pășunea bogată, savurându-Te pe Tine și împărtășindu-ne din toate bogățiile Tale! Ne deschidem minunatei Tale păstoriri astăzi. Ne exersăm duhul pentru a mânca liber din Tine și a fi hrăniți de Tine. Îți mulțumim că ne-ai format într-o singură turmă, atât credincioșii evrei, cât și pe cei dintre neamuri, pentru a fi biserica, Trupul lui Cristos, sub păstorirea Ta! Te iubim, Doamne Isuse, Păstorul nostru bun!

Dumnezeu L-a înviat din morți pe „Domnul nostru Isus, Marele Păstor al oilor, în sângele unui legământ veșnic”

Evrei 13:20 vorbește despre Domnul Isus ca fiind marele Păstor al oilor. În acest verset, ni se spune că Dumnezeu L-a înviat din morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, în sângele unui legământ veșnic. Domnul Isus a murit pentru noi. Și-a vărsat sângele pentru noi. Iar Dumnezeu Tatăl L-a înviat din morți pentru a-L face marele Păstor al oilor în sângele unui legământ veșnic.

Ce este acest legământ? În Vechiul Testament, în Ezechiel, vedem că Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul Său prin care își va înscrie legile în inimile lor, astfel încât să-L cunoască în interior. El vrea să Se scrie în noi, astfel încât noi să-L cunoaștem în interior, fără a fi nevoie ca cineva să ne învețe. El vrea să fie Dumnezeul nostru și noi poporul Său. De asemenea, în acest legământ, El promite să nu-și mai amintească de păcatele noastre.

Acest legământ a fost promis în Vechiul Testament, dar a fost promulgat în Noul Testament prin sângele lui Isus. Sângele lui Cristos a promulgat și a stabilit legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul Său, cu scopul ca Dumnezeu să câștige un popor corporativ, turma Sa, biserica, pentru Sine. Acum, ca Mântuitor înviat, Cristos este marele Păstor al oilor, iar noi suntem numeroasele Sale oi.

Trebuie să venim la Domnul ca marele Păstor al oilor, căci prin El, Dumnezeu, pe baza sângelui răscumpărător al lui Cristos al legământului veșnic, ne perfecționează în orice faptă bună. Prin sângele lui Cristos, sângele legământului veșnic, Dumnezeu îi perfecționează pe toți credincioșii în Cristos ca oi ale lui Dumnezeu.

El ne perfecționează atât pe noi ca oi ale Sale, cât și bisericile corporativ în orice faptă bună, spre împlinirea voinței Sale, făcând în noi ce este plăcut Lui (Evrei 13:20-21). Cât de minunat e acest lucru!

Ca mare Păstor al oilor, Cristos a stabilit noul legământ, iar acum El lucrează în noi și ne perfecționează pentru a fi turma Lui, biserica Lui, pentru împlinirea voinței Sale. Acum putem face multe lucruri care sunt plăcute lui Dumnezeu, deoarece El ne perfecționează.

Legământul veșnic este pentru a finaliza Noul Ierusalim prin păstorire. Acest legământ veșnic este legământul noului testament pentru a câștiga o turmă, care este biserica rezultând în Trupul lui Cristos și finalizându-se în Noul Ierusalim.

Cristosul nostru înviat este marele Păstor care îndeplinește legământul lui Dumnezeu pentru a ne face biserica Lui, Trupul Său, finalizându-se în Noul Ierusalim. Aleluia! Fie ca noi să ne deschidem către El ca mare Păstor al oilor astăzi și să-I permitem să ne perfecționeze în orice faptă bună pentru împlinirea voii Sale!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești marele Păstor al oilor. Îți mulțumim că Ți-ai vărsat sângele, sângele unui legământ veșnic, pentru ca Tu să întemeiezi legământul nou și veșnic! Aleluia, Dumnezeu promite că Își va scrie legile în inimile noastre pentru ca noi să-L cunoaștem în interior și pentru ca noi să fim poporul Lui și El să fie Dumnezeul nostru! Îți mulțumim, Doamne, pentru acest legământ minunat pe care L-ai făcut cu noi. Slavă Domnului, legământul veșnic este să finalizăm Noul Ierusalim prin păstorire! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Perfecționează-ne ca oi ale lui Dumnezeu în orice faptă bună, pentru a face voia lui Dumnezeu! Fie ca Tu să faci în noi ce-Ți este plăcut. Perfecționează-ne și introdu-Te în noi puțin câte puțin, zi de zi, până când devenim turma lui Dumnezeu, biserica rezultând în Trupul lui Cristos și finalizându-se în Noul Ierusalim!

Ca Păstor de frunte, Cristos Își păstorește turma prin prezbiterii din biserici

În 1 Petru 5:4 îl vedem pe Domnul Isus ca Păstor de frunte. Ca Păstor de frunte, Domnul Își păstorește turma prin prezbiterii din biserici. Cristos este Păstorul Principal, iar prezbiterii sunt păstorii subordonați.

Păstorirea prezbiterilor trebuie să fie Cristos păstorind prin ei; ei ar trebui să păstorească oile conform lui Dumnezeu, nu după ceea ce gândesc sau au ei. Fără păstorirea prezbiterilor, biserica nu poate fi zidită. Așa a rânduit Dumnezeu lucrurile în biserică.

El nu a dat „pastori” sau „episcopi”, ci a dat unii care pot supraveghea sfinții din biserică. Ei nu sunt mai presus de sfinți; Domnul i-a pus pe prezbiteri printre sfinți, în turma lui Dumnezeu, și ei supraveghează sfinții și îi păstoresc conform lui Dumnezeu.

Cu toții avem nevoie de păstorirea prezbiterilor pentru a putea merge mai departe cu Domnul. Sub păstorirea prezbiterilor, care sunt reprezentanții Păstorului de frunte, suntem zidiți ca biserică.

Trebuie să ne rugăm pentru prezbiteri. Trebuie să învățăm să ne deschidem față de prezbiteri. Trebuie să învățăm să avem părtășie despre situația și problemele noastre cu prezbiterii.

Nu-i punem pe prezbiteri undeva acolo sus, pe un piedestal, crezând că sunt ceva ce nu sunt. În omul nostru natural este ușor să facem ceea ce au făcut corintenii, să preferăm un prezbiter sau un apostol mai mult decât altul. Dar, ca oi ale Domnului, cu toții învățăm să ne păstorim unii pe alții, iar prezbiterii păstoresc turma conform lui Dumnezeu.

Slavă Domnului pentru prezbiterii din biserici. Funcția lor principală este aceea de a păstori turma lui Dumnezeu. Cristos are nevoie ca ei să coopereze cu El. Ei nu sunt acolo pentru a-i îndruma pe sfinți sau a-i controla. Ei sunt în biserici pentru a coopera cu Păstorul de frunte și a îndeplini păstorirea în bisericile locale.

Putem spune că prezbiterii sunt păstori subordonați; Cristos, ca și Cap, este Păstorul de frunte și ei păstoresc împreună cu Cristos, sub conducerea Lui. Aceasta înseamnă că toți prezbiterii trebuie să învețe să păstorească bisericile nu de unii singuri în vechea creație, ci prin Cristos, ca și Păstor de frunte, în înviere.

Fie ca noi toți să ne deschidem către Păstorul de frunte și fie ca noi toți să ne deschidem către păstorii subordonați, prezbiterii din viața de biserică. Fie ca noi toți să mergem mai departe cu Domnul și în Domnul sub păstorirea Domnului ca Păstor de frunte și sub păstorirea prezbiterilor, păstorii subordonați.

Doamne Isuse, Te iubim ca Păstor de frunte! Îți mulțumim că păstorești turma prin prezbiterii din biserici. Amin, Doamne, ne rugăm pentru prezbiteri. Fie ca ei să păstorească sfinții una cu Domnul, chiar să păstorească biserica conform lui Dumnezeu. Ne rugăm ca Cristos să fie Cel care păstorește sfinții prin prezbiteri, nu prezbiterii care îi păstoresc pe sfinți în vechea creație! Fie ca noi toți să ne deschidem Ție ca Păstor de frunte și fie ca noi să ne deschidem și păstorilor subordonați, prezbiterii. Păstorește-i pe prezbiteri, Doamne, și fii exprimat prin prezbiteri pentru a-i păstori pe sfinți. Cât de mult avem nevoie de păstorirea Ta! Fie ca biserica să fie zidită sub păstorirea Păstorului de frunte în și prin prezbiteri. Amin, Doamne, întărește-i pe prezbiteri în omul lor lăuntric și fă-i una cu Tine pe măsură ce ei păstoresc turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu!

Cristos, ca Păstor al sufletelor noastre, supraveghează starea noastră Interioară, având grijă de situația ființei noastre interioare

În 1 Petru 2:25 Îl vedem pe Domnul Isus Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Toți eram ca niște oi, rătăciți, dar mulțumim Domnului că ne-am întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre. El este Păstorul sufletelor noastre.

El are grijă nu numai de toate nevoile noastre exterioare, ci mai mult, El are grijă de nevoile noastre interioare. El ne păstorește sufletul. Cristos ne păstorește îngrijindu-se de bunăstarea sufletului nostru și exercitându-și supravegherea asupra stării ființei noastre interioare.

Nu știm ce se întâmplă în noi, nu ne dăm seama câte probleme avem și nu avem nicio idee cum să ne ocupăm de toate problemele din noi. Dar Domnul ne păstorește sufletul. El are grijă de bunăstarea ființei noastre interioare.

Sufletul nostru este atât de complicat, încât avem nevoie de Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru pentru a ne păstori în sufletul nostru. Sufletul nostru are multe probleme, nevoi și răni. Avem nevoie de Cristos ca Duh în duhul nostru pentru a avea grijă de mintea, emoțiile și voința noastră, cu toate problemele lor.

Poate că suntem bine în acest moment, dar când se întâmplă ceva, când cineva spune ceva sau când pierdem autobuzul, ne dăm seama câte probleme avem în noi. Sufletul nostru are multe probleme.

Deși ne-am întors la Cristos, Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre, trebuie să rămânem sub păstorirea Lui zi de zi. El ne mângâie în interior. El ne face fericiți în El. Și El merge și mai adânc în noi pentru a ajunge la sufletul nostru și a avea grijă de starea noastră interioară pentru a face voia lui Dumnezeu în noi.

Slavă Domnului că avem un Păstor care nu numai că are grijă de nevoile noastre exterioare, ci, mai mult decât atât, supraveghează starea interioară a sufletului nostru! Avem nevoie de El pentru a ne perfecționa mintea, a ne ajusta emoțiile și a ne corecta voința.

Cristos este Păstorul sufletelor noastre și El a devenit Duhul realității ca al doilea Mângâietor (Ioan 14:16-17; 15:26). El a venit deja ca primul Mângâietor, Cristos în carne, iar acum El este al doilea Mângâietor, Cristos ca Duh dătător de viață, Duhul realității.

Pe măsură ce ne deschidem către El zi de zi, Cristos, ca al doilea Mângâietor, ne mângâie, ne îngrijește, ne infuzează cu Sine Însuși și ne conduce la savurarea a tot ceea ce Dumnezeu este și are în Cristos.

El ne mângâie în interior pentru a ne constitui în Trupul lui Cristos, organismul Dumnezeului Triunic cu noi, aleșii Săi regenerați și transformați (14:17-20). El vine nu doar să fie cu noi, ci și în noi; Cristos ca Duh este unit cu noi ca un singur duh.

Noi credem în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, și El este în noi ca Duh; El este în Tatăl, Tatăl este în El și noi suntem în Tatăl și în Fiul (v. 20). Aleluia, sub păstorirea Domnului suntem încorporați în Dumnezeul Triunic pentru a fi una cu Dumnezeu ca Trup al lui Cristos!

Pe de o parte, Cristos, ca Păstor al sufletelor noastre, supraveghează starea noastră interioară și are grijă de sufletul nostru. Pe de altă parte, El ne păstorește pentru a fi una cu Dumnezeu și cu sfinții, pentru ca noi să fim Trupul lui Cristos, organismul Dumnezeului Triunic, pentru a-L exprima! Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Păstorul sufletelor noastre. Aleluia, Cristosul pneumatic este Păstorul nostru, supraveghind starea noastră interioară și îngrijindu-se de situația ființei noastre interioare! Ne deschidem Ție, Doamne dragă. Te iubim ca Păstor al sufletelor noastre. Tu știi ce se întâmplă cu noi nu numai în exterior, ci și mai mult, în interior. Îți mulțumim că ne păstorești având grijă de bunăstarea sufletului nostru și exercitându-ți supravegherea asupra stării ființei noastre interioare. Doamne, ne deschidem ființa interioară Ție. Tu vezi cât de complicat este sufletul nostru. Avem nevoie de Tine ca Duh dătător de viață în duhul nostru, ca să ne păstorești în sufletul nostru. Ne deschidem sufletul Ție. Ne deschidem grijii Tale iubitoare și tandre pentru mintea, emoțiile și voința noastră. Te lăsăm să vii în noi. Ai Tu grijă de toate problemele, nevoile și rănile noastre. O, Doamne, păstorește Tu sufletul nostru. Condu-ne la apele odihnei. Mângâie-ne. Zidește-ne să fim organismul divin, încorporarea Dumnezeului Triunic cu omul! Aleluia, suntem Trupul lui Cristos, Dumnezeu în om și om în Dumnezeu! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Good Shepherd, Great Shepherd, Chief Shepherd, Shepherd of our Souls, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Vedem o viziune a Cristosului excelent și-L savurăm pe Cristos ca prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu

08/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Daniel 10 vedem viziunea Cristosului excelent, care i S-a arătat lui Daniel în prețiozitatea Sa supremă ca om, iar aceasta a fost pentru aprecierea, consolarea, încurajarea și stabilizarea lui Daniel; trebuie să răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu, pentru a fi constituiți cu El astăzi și a fi oameni ai prețiozității.

Amin, Doamne, vrem să Te savurăm astăzi! Descoperă-ne continuu pentru a-L vedea pe Cristosul atotinclusiv, ca fiind Cel care este prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu! Arată-ni-Te nouă, Doamne, și infuzează-ne cu ceea ce ești Tu. Dă-ne o viziune a Cristosului excelent, astfel încât să Îl putem savura în prețiozitatea Sa supremă ca om! Doamne Isuse, Te iubim! Amin!

Cât de binecuvântați suntem noi, credincioșii în Cristos, că avem o schimbare în conceptul nostru de valori astăzi! Înainte de a crede în Domnul Isus, aveam o anumită estimare și evaluare a lui Cristos și a lui Dumnezeu, dar acum Îl apreciem și Îl prețuim mult mai mult pe Cristos.

Îl prețuim ca piatra de temelie pentru zidirea bisericii și Îl considerăm mai valoros și mai prețios chiar decât rudele noastre. El este comoara dreptății, iar excelența cunoașterii lui Cristos este mult mai prețioasă decât orice altceva.

Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său, El strălucește asupra noastră și conceptul nostru de valori se schimbă, astfel încât să-L alegem continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porțiune a noastră super-excelentă. Îl prețuim pe Domnul mai mult decât hrana noastră alocată, căci Îl putem gusta pe Domnul în cuvântul Său ca realitatea țării bune din care curge lapte hrănitor și miere proaspătă. Amin!

Apostolul Petru a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru noi, credincioșii în Cristos. A fost fermecat de Domnul într-o asemenea măsură încât, indiferent cât de mult a eșuat și de câte ori l-a mustrat Domnul, tot L-a urmat pe Domnul ca Păstor al său până la martirajul său.

Cristos este piatra prețioasă pentru clădirea lui Dumnezeu, sângele Lui este prețios și aplicabil nouă astăzi, iar noi avem promisiunile prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu pentru a le savura astăzi. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi o credință la fel de prețioasă. Chiar dacă ne aflăm într-o stare de deprimare, chiar în depresie, când vedem o viziune a Cristosului în glorie, suntem încurajați și infuzați cu El.

O, fie ca noi să fim cei care iau aminte la avertismentul Domnului, exersându-ne duhul pentru a ne ruga ca Domnul să ne deschidă ochii interiori, să ne înmoaie inima și să ne păstreze inima îndreptată spre El, astfel încât să putem primi vindecarea Lui interioară pentru orbirea și boala noastră.

Când Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa, ne vom da seama că suntem oameni cu buze necurate și ne vom deschide Domnului pentru a fi curățiți și purificați de El, astfel încât să-I putem sluji și să-L administrăm și altora, pentru ca și ei să-L savureze pe acest Cristos glorios și să fie expresia Lui. Amin!

O viziune a Cristosului excelent care ni se arată în prețiozitatea Sa supremă ca om pentru aprecierea, consolarea, încurajarea și stabilizarea noastră

În Daniel capitolul 10 vedem că Daniel a primit și el o viziune a Cristosului excelent; Cristos i s-a arătat lui Daniel în prețiozitatea Sa supremă ca om. Această viziune a fost pentru aprecierea, consolarea, încurajarea și stabilizarea lui Daniel (vezi Daniel 10:4-9).

Dacă citim această porțiune din Daniel, s-ar putea să nu înțelegem prea multe, deoarece există o mulțime de tipuri reprezentative și simboluri aici; avem nevoie de slujirea epocii pentru a interpreta corect aceste tipuri reprezentative și figuri, astfel încât să putem fi aduși la o apreciere adecvată a Cristosului excelent.

Cristosul excelent i s-a arătat lui Daniel în preoția Sa pentru a avea grijă de poporul Său ales; El era un om îmbrăcat în in fin, ale cărui coapse erau încinse cu aur fin din Ufaz. Avea o haină preoțească; faptul că era îmbrăcat în in semnifică faptul că umanitatea Sa este haina Sa preoțească.

Cristos a apărut ca Preot în umanitatea Sa – semnificată prin haina de in – pentru a îngriji poporul Său ales în captivitatea lor (vezi Daniel 10:5; Exod 28:31-35). Cristos este centralitatea și universalitatea lui Dumnezeu și, ca atare, El este un Preot care are grijă de copiii lui Israel aflați în captivitate.

Cristos a apărut și în calitatea Sa de împărat în divinitatea Sa, semnificată prin aurul coroanei, pentru a domni peste toate popoarele. Coapsele Lui erau încinse cu aur fin din Ufaz. Brâul este pentru întărire. Calitatea de împărat a lui Cristos este întărită de brâul de aur, ceea ce arată că calitatea de împărat a Sa este divină și întărește funcționarea Sa ca preot.

Mai mult, Cristos a apărut în prețiozitatea și demnitatea Sa, semnificate de trupul Său ca berilul. Cuvântul ebraic pentru beril s-ar putea referi la o piatră prețioasă albastru-verzuie sau galbenă; aceasta semnifică faptul că Cristos, în întruparea Sa, este divin (galben), plin de viață (verde) și ceresc (albastru).

Trebuie să vedem o viziune a Cristosului excelent care ni se arată în prețiozitatea Sa supremă ca om; El este divin, plin de viață și ceresc. Ce Cristos minunat avem!

Faptul că fața Lui era ca înfățișarea fulgerului (Daniel 10:6) arată că Cristos ni se arată în strălucirea Sa pentru a străluci peste oameni în iluminarea Sa. Această strălucire și iluminare sunt pentru cercetarea și judecata Sa, semnificate de ochii Săi ca torțe de foc. Ce Cristos minunat avem! Ce Cristos excelent vedem în apariția Sa lui Daniel în prețiozitatea Sa supremă ca om!

Cristos a apărut în vorbirea Sa puternică pentru a judeca oamenii, semnificat de brațele și picioarele Sale ca strălucirea bronzului lustruit. Mai mult, Cristos S-a arătat prin vorbirea Sa puternică pentru a judeca oamenii, așa cum este semnificat de sunetul cuvintelor Sale ca glasul unei mulțimi.

El este pe tron, căci este un Dumnezeu în ceruri și cerurile stăpânesc. Întreaga situație a lumii este sub stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor pentru a-I da lui Cristos preeminența în toate lucrurile, pentru a-L face pe Cristos să aibă primul loc în toate (Dan. 2:34-35; 7:9-10; 4:34-35; Col. 1:15, 18; Apoc. 2:4-5).

Asta este ceea ce urmărește Dumnezeu; El vrea ca Cristos să aibă primul loc în toate lucrurile. Pentru aceasta, El conduce și domnește, iar întreaga situație este sub stăpânirea Lui, astfel încât Cristos să aibă preeminența în toate lucrurile.

Cristos trebuie să aibă primul loc nu numai în situația lumii, ci și mai mult, în universul nostru personal. Astăzi, Cristos, ca fiind Cel Preeminent, trebuie să aibă primul loc în viața noastră de biserică, în viața de familie și în trăirea noastră de zi cu zi (Coloseni 1:17b, 18b; 3:17; 1 Corinteni 10:31).

În tot ceea ce suntem și facem, Cristos, ca Cel Preeminent, trebuie să fie centralitatea și universalitatea vieții noastre. El trebuie să fie centrul universului nostru, centrul de susținere a tot ceea ce se întâmplă în noi și în tot ceea ce suntem.

Sub domnia Sa cerească, Dumnezeu folosește mediul înconjurător pentru a-L face pe Cristos centralitatea și universalitatea pentru noi (Romani 8:28; Coloseni 1:18, 27; 3:4, 10-11). Întrucât Cristos domnește peste toate lucrurile, Dumnezeu folosește toate lucrurile, persoanele, problemele, situațiile și mediile pentru a-L face pe Cristos primul și totul pentru noi și în noi.

De aceea, totul se întâmplă în viața noastră; poate că nu suntem de acord cu anumite lucruri care se întâmplă, poate că nu ne plac anumite persoane sau situații, dar Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile pentru a-L face pe Cristos preeminent în noi, chiar pentru ca Cristos să fie centralitatea și universalitatea pentru noi.

Noi suntem cei aleși de Dumnezeu să fim poporul Său pentru preeminența lui Cristos; suntem sub domnia cerească a lui Dumnezeu pentru a-L face pe Cristos preeminent (Dan. 4:26b, 35; Col. 1:18; 3:4, 10-11; Psalm 27:4). Noi, cei care credem în Cristos, suntem astăzi sub domnia cerească pentru ca Cristos să aibă primul loc în toate.

Când vedem viziunea Cristosului excelent care ni se arată în prețiozitatea Sa supremă ca om, Îl apreciem, suntem consolați, suntem încurajați și suntem stabilizați. Mai mult, îi acordăm Acestei Persoane excelente preeminența în toate lucrurile, dându-I primul loc în toate.

Doamne Isuse, dă-ne să avem viziunea Cristosului excelent care ni se arată în prețiozitatea Sa supremă ca om! Fie ca să vedem o viziune a Cristosului excelent pentru aprecierea, consolarea, încurajarea și stabilizarea noastră! O, Doamne, Tu ești Preotul în umanitatea Ta care are grijă de noi ca popor ales al Tău. Tu ai domnia în divinitatea Ta ca să domnești peste toate popoarele. Fie ca noi să Te vedem în prețiozitatea și demnitatea Ta, ca să Te putem aprecia ca fiind Cel divin, plin de viață și ceresc. Arată-ni-Te nouă, Doamne, și luminează-ne ca să ne cercetezi și să ne judeci. Mai mult, infuzează-ne, Doamne, și aranjează toate lucrurile din jurul nostru și în noi pentru ca Cristos să aibă primul loc. O, Doamne, vrem să vedem o viziune a Cristosului excelent și să-I dăm preeminența în toate lucrurile! Fie ca Cristosul cel preeminent să devină centralitatea și universalitatea în viața noastră de biserică, în viața de familie și în viața de zi cu zi. Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem sub domnia cerească a lui Dumnezeu pentru a-L face pe Cristos preeminent și a-L face să aibă primul loc în toate lucrurile! Amin, Doamne, ai Tu primul loc în toate lucrurile în noi astăzi!

Răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu, pentru ca să fim constituiți cu El ca oameni ai prețiozității, casa Sa spirituală și preoția Sa împărătească!

Când avem o viziune a Cristosului excelent astăzi, ne vom dărui pur și simplu să-L savurăm. Cristos ni se arată în prețiozitatea Sa supremă și în domnia Sa nu doar pentru a ne judeca și a ne cerceta, astfel încât să putem fi curățiți și purificați, ci și mai mult, pentru ca noi să-L savurăm.

Astăzi, noi, cei care credem în Cristos, trebuie să răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi constituiți cu El pentru a fi oameni ai prețiozității, ca și comoara Lui personală (1 Petru 3:4; Daniel 9:23; 10:11, 19; 2 Corinteni 2:10; Psalmul 16:5; Exod 19:4-6; 1 Petru 2:1-9; 2 Petru 3:8, 11-12).

În cartea lui Daniel vedem cum mesagerul îngeresc a venit la el și i-a spus că este un om prețios, chiar prețiozitatea însăși. Deoarece Daniel a petrecut timp cu Dumnezeu și a fost saturat cu Cristosul cel excelent pe care l-a văzut, a devenit un om al prețiozității, chiar prețiozitatea însăși.

Daniel nu a fost un om puternic în sine; de multe ori, când L-a văzut pe Domnul, a fost terminat și a avut nevoie să fie întărit de Domnul prin mesagerii Săi, îngerii. Dar Daniel a devenit un om al prețiozității văzând viziunea Cristosului excelent care i s-a arătat în prețiozitatea Sa supremă ca om.

Astăzi suntem în epoca Noului Testament și ne dăm seama că Dumnezeu este întrupat în Cristos, care astăzi este centralitatea și universalitatea economiei lui Dumnezeu.

Trebuie să răscumpărăm timpul zi de zi pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu, astfel încât El să se poată infuza în noi și să ne facă oameni ai prețiozității, comoara Sa personală. Dumnezeu nu vrea doar niște oameni în El, în care El Se poate distribui și care pot avea părtășie cu El.

El dorește să obțină un grup de oameni care Îl savurează pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă, astfel încât și ei să poată fi constituiți cu El pentru a fi oameni ai prețiozității, ca fiind comoara Sa personală. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi. Fie ca noi să trăim în prezența prețioasă a Domnului astăzi, savurându-L pe El fiind porțiunea noastră, așa cum El ne savurează pe noi ca fiind comoara Sa.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos exersându-ne duhul zi de zi, suntem întăriți și creștem în omul ascuns al inimii, care este prețios în ochii Lui. Îl savurăm ca fiind porțiunea noastră, ne împărtășim din bogățiile Lui și suntem constituiți cu El; în același timp, Domnul ne savurează pe noi ca fiind comoara Sa. Amin!

Asemenea apostolului Pavel, putem face toate lucrurile în Cristos, chiar în prezența lui Cristos, în lumina ochilor Săi, căci Îl apreciem, Îl savurăm și suntem una cu El în a face toate lucrurile. Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul zi de zi, pe măsură ce răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca prețiozitatea de supremă valoare, El Se zidește în noi pentru a ne face casa Lui spirituală și preoția Lui sfântă și împărătească pentru împlinirea dorinței inimii Sale.

Savurarea și experimentarea lui Cristos ne vor face să fim infuzați cu Dumnezeu, chiar să-L avem pe Dumnezeu în Cristos zidit în noi, astfel încât să putem fi o împărăție de preoți și o națiune sfântă.

Venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi, bem laptele nevinovat al cuvântului și venim la Domnul ca o piatră vie, devenind astfel pietre vii ca El.

El este Cel prețios, iar pentru noi, cei care credem, El este prețiozitatea însăși. Fie ca noi, credincioșii în Cristos, care Îl savurăm pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă, să realizăm că suntem o rasă aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor cumpărat pentru posesiunea Sa!

Slavă Domnului, ca astfel de oameni, vestim virtuțile Celui ce ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată! Amin! El este comoara noastră, Cel mai prețios și excelent, și pe măsură ce Îl savurăm ca fiind prețiozitatea supremă, devenim oameni ai prețiozității, chiar comoara Domnului!

Acest lucru se va finaliza în Noul Ierusalim, structura miraculoasă a comorii! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, vrem să răscumpărăm timpul astăzi pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne exersăm duhul să Te savurăm astăzi. Constituie-ne cu Tine Însuți pentru a ne face oameni ai prețiozității ca fiind comoara Ta personală. Fie ca să trăim în prezența Ta prețioasă astăzi. Fie ca să Te savurăm ca porțiunea noastră și fie ca Tu să ne savurezi ca fiind comoara Ta. Amin, Doamne, Tu ești prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu pentru noi și Te savurăm ca fiind Cel excelent. Aleluia, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca fiind Cel suprem și prețios, devenim oameni ai prețiozității și comoara personală a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție; zidește-Te în noi puțin mai mult astăzi. Fă-ne casa Ta spirituală și preoția Ta sfântă și împărătească pentru împlinirea dorinței inimii Tale! Ne dăruim Ție astăzi, Doamne, pentru a Te savura ca fiind cel suprem de prețios. Vrem să trăim și să facem toate lucrurile conform indicelor ochilor Tăi. Păstrează-ne în duhul nostru contopit astăzi! Tu ești prețiozitatea pentru noi. Noi suntem comoara Ta personală. Te savurăm și Tu ne savurezi. Amin, Doamne, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See a Vision of the Excellent Christ & Enjoy Christ as the Supreme Preciousness of God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 33 cu tema: Viziunea, experimentarea, savurarea și expresia prețiozității supreme a lui Cristos pentru viața de biserică autentică (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi pentru savurarea și experimentarea noastră

05/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Apostolul Petru a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și a fost fermecat de Domnul într-o asemenea măsură încât, indiferent de câte ori l-a mustrat Domnul, el tot L-a urmat pe Domnul; trebuie să-L vedem pe Cristos ca fiind prețiozitatea pentru noi și să savurăm promisiunile Sale prețioase, sângele Său prețios, credința prețioasă și chiar încercarea prețioasă a credinței noastre.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne ca să Te vedem! Atrage-ne și captivează-ne. Pur și simplu ne deschidem Ție. Fie ca să vedem că Cristos este prețiozitatea pentru credincioșii Săi! Fie ca noi să ne dăm seama cât de prețios ești și fie ca noi să Te iubim până la cel mai înalt grad! Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei cărora li s-a arătat îndurare de către Domnul nu doar pentru a ne întoarce de la orice altceva la El, ci, mai mult decât atât, pentru a-L vedea și a-L aprecia.

Viața noastră de zi cu zi ca creștini este acum conform valorilor pe care le are Dumnezeul Triunic, nu conform sistemului de valori din această lume. Această lume prețuiește anumite lucruri datorită influenței lui Satan, iar toți oamenii decăzuți prețuiesc lucruri care sunt lipsite de valoare, fără sens și, în cel mai bun caz, o bucurie temporară.

Dar noi, cei care credem în Cristos, am văzut ceva din prețiozitatea lui Cristos. Am văzut o licărire din cine este El. Ne place să petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său pentru a-L vedea, a-L savura și a fi infuzați cu El.

Ne dăm seama că Cristos este adevărata noastră comoară. El este comoara dreptății și nicio comoară pământească nu se poate compara cu ea. Chiar dacă avem comori pământești, chiar dacă putem obține aceste comori exterioare, totuși privim la Domnul și Îl alegem, căci El este adevărata noastră comoară.

El este adevăratul aur, argint și pietre prețioase și El este adevărata perlă. Pur și simplu ne deschidem către El. Vrem să fim infuzați cu El ca realitate a prețiozității și ne dăm Lui pentru a deveni exact ca El. Pe măsură ce venim la El ca o piatră vie, devenim și noi pietre vii.

Pe măsură ce petrecem timp cu El ca fiind prețiozitatea pentru credincioșii Săi, suntem infuzați cu prețiozitatea Lui și devenim prețioși pentru Dumnezeu.

Dar dacă noi, credincioșii în Cristos, nu petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, nu-L vom considera pe Cristos ca fiind porțiunea noastră care super-excelează; mai degrabă, lucrurile din lume vor deveni mai atractive și mai prețioase pentru noi.

Dacă nu-L atingem pe Domnul din nou și din nou în duhul nostru și în cuvântul Său, atenția noastră se va muta de la lucrurile nevăzute la lucrurile văzute și va apărea degradarea. O, fie ca noi să avem o schimbare completă în conceptul nostru de valori sub lumina Domnului, astfel încât să-L putem alege continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca fiind porțiunea noastră super-excelentă!

Să vedem că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și să-L savurăm pe Cristos

Apostolul Petru a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și a spus că pentru noi, cei care credem, este prețiozitatea (1 Petru 2:7).

Dacă citim Evangheliile, vedem că Petru a fost fermecat de Domnul într-o asemenea măsură încât, chiar dacă a eșuat lamentabil și a fost mustrat de Domnul de multe ori, el L-a urmat totuși pe Domnul ca Păstor al său până la martirajul său (Luca 5:8-11; Marcu 14:67-72; 16:7; Ioan 21:15-22; 2 Petru 1:14-15).

El a fost fermecat de Cristos. A fost captivat de Cristos. A fost atras de Cristos. Domnul Isus a fost ca un magnet imens, iar Petru, ca unul dintre cei care Îl căutau, a fost atras și captivat de El.

Când o persoană este fermecată de cineva, de exemplu, când un frate se îndrăgostește de o soră, face tot felul de lucruri ieșite din comun. Poate să se abată din calea lui și să facă lucruri nebunești doar pentru a-i arăta acelei surori că o iubește, pur și simplu pentru că a fost fermecat de ea.

În mod similar cu Petru și Domnul Isus, el a fost fermecat de Cristos și a făcut tot felul de lucruri din dragostea sa naturală pentru Domnul. Petru a eșuat lamentabil și a fost mustrat de Domnul, totuși a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și a rămas cu Domnul până la sfârșit.

Chiar și în noaptea în care era pe cale să se lepede de Domnul de trei ori, Domnul i-a profețit despre asta, dar el a spus totuși că nu-L va renega niciodată pe Domnul, ci mai degrabă va muri pentru El (Luca 22:34-35).

Dar chiar și o slujnică care l-a întrebat mai târziu l-a făcut să reacționeze lepădându-se de Domnul de trei ori. Domnul știa acest lucru și nu l-a uitat pe Petru; mai degrabă, în dimineața învierii Sale, îngerul le-a spus mai multor femei: „Duceți-vă și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru” (Marcu 16:7).

Domnul a avut grijă de Petru, iar Petru a fost fermecat de Domnul; Domnul l-a păstorit pe Petru până la sfârșit. Mai mult, Domnul i-a spus personal Mariei Magdalena: „Du-te la frații Mei” (Ioan 20:17).

Oamenii din lume sunt fermecați de tot felul de lucruri deșarte, de la mașini la sport și la diferite tipuri de jocuri cu mingea; pentru că sunt fermecați de aceste lucruri, își irosesc viața, energia și banii pe aceste lucruri.

Dar Domnul Isus Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și, atunci când Îl vedem ca fiind prețiozitatea, ne vom da Lui doar pentru a-L savura. Când Îl vedem pe Domnul Isus, când ne dăm seama de prețiozitatea Sa, când vedem dragostea Sa necondiționată pentru noi, suntem pur și simplu fermecați de El.

El ne iubește fără motiv; pur și simplu ne iubește. Ne-a fermecat. Ne-a atras la Sine. Ne captivează zilnic în cuvântul Său. Noi însă falimentăm. Falimentăm lamentabil de atâtea ori și chiar Îl renegăm pe Domnul. Nu-L lăsăm pe Cristos să trăiască în noi și nici nu-L lăsăm să fie exprimat prin noi.

Dar Domnul este întotdeauna acolo cu noi și pentru noi. El ne mustră, totuși ne atrage la Sine.

În cazul lui Petru, el și-a dat seama că el, Iacov și Ioan fuseseră admiși în cel mai înalt grad de inițiere la schimbarea la față a Domnului; ei au fost admiși să fie spectatori inițiați ai măreției Sale (2 Petru 1:16-18; 2 Petru 5:1).

Erau pescari care au fost captivați de acest minunat Isus și au fost aduși pe muntele schimbării la față pentru a-L vedea cum este transfigurat înaintea lor.

El a mărturisit că ucenicii nu au urmat mituri ingenios inventate când ne-au făcut cunoscută puterea și venirea Domnului nostru Isus Cristos, ci au devenit martori oculari ai măreției lui Cristos. Pe de o parte, Cristos va veni în glorie și măreție; pe de altă parte, Petru împreună cu Iacov și Ioan au văzut gloria Lui!

În înălțarea Sa, Cristos este „Maiestuosul” — El este Dumnezeul și Mântuitorul nostru (2 Petru 1:1) și Domnul tuturor (1 Petru 3:22; Fapte 2:36) ca Judecător, Legislator și Împărat în guvernarea lui Dumnezeu (Isaia 33:21-22) pentru a Se distribui în noi pentru a fi savurarea noastră pentru mântuirea noastră deplină (Apocalipsa 22:1).

Cristos este Cel Maiestuos. El este Împăratul nostru în guvernarea lui Dumnezeu și Se distribuie în noi pentru a fi savurarea noastră zilnică.

El este, de asemenea, Dumnezeul și Mântuitorul nostru și El este Domnul tuturor! Când venim la Domnul în cuvântul Său pentru a-L savura, a-L atinge și a fi infuzați cu El, ne dăm seama că El este o persoană atât de minunată!

Cristos este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și Îl putem savura zi de zi! El ne farmecă, ne atrage la Sine și suntem captivați de El; Îl putem privi zilnic și reflecta, astfel încât să putem fi transformați în chipul Său, din glorie în glorie!

Doamne Isuse, vrem să vedem că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi! Amin, Doamne, dezvăluie-ne să Te vedem! Fie ca să vedem prețiozitatea Ta astăzi. Fie ca să vedem cine ești, ce ești, ce ai făcut și ce faci în noi și pentru noi. Ne deschidem Ție, Doamne Isuse! Suntem fermecați de Tine. Nimic altceva nu se compară cu Tine. Te urmăm, dragă Doamne Isuse, căci Tu ești Cel mai minunat! Tu ești Păstorul sufletelor noastre. Chiar dacă falimentăm de multe ori și suntem mustrați de Tine, tot Te iubim și venim la Tine. Amin, Doamne, fie ca să vedem prețiozitatea Ta astăzi. Îți mulțumim că ești prețiozitatea pentru noi, credincioșii în Cristos. Deși nu Te-am văzut cu ochii noștri, Te iubim și ne bucurăm în Tine cu o bucurie de nespus și plină de glorie! Amin, Doamne, Tu ești Maiestuos! Tu ești Dumnezeul și Mântuitorul nostru! Tu ești Domnul tuturor! Tu ești Judecătorul nostru, Legiuitorul nostru și Împăratul nostru în guvernarea lui Dumnezeu! Ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine! Fii savurarea noastră pentru mântuirea noastră deplină!

Îl savurăm pe Cristos ca prețiozitate: piatra prețioasă, sângele prețios, promisiunile prețioase, credința prețioasă și încercarea prețioasă a credinței noastre

Apostolul Petru a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și a spus: „Pentru voi, cei care credeți, El este prețiozitatea”. Cristos nu este doar prețios; El este prețiozitatea pentru noi, credincioșii în Cristos.

În epistolele sale, Petru folosește cuvântul prețios de multe ori. În 1 Petru 2:4-8 vedem că Cristos Însuși este piatra prețioasă pentru clădirea lui Dumnezeu. Ziditorii L-au respins, dar pentru Dumnezeu El este ales și prețios.

Când venim la El, devenim și noi pietre vii, chiar pietre prețioase potrivite pentru clădirea lui Dumnezeu. Cristos este prețiozitatea pentru noi, credincioșii Săi, și El ne infuzează cu ceea ce El este pentru clădirea Lui.

Slavă Domnului că sângele prețios al lui Cristos ne-a răscumpărat din trăirea noastră deșartă (1 Petru 1:14, 18-19). Domnul Și-a vărsat sângele pentru noi, iar sângele Lui este prețios. Sângele Lui ne-a răscumpărat nu numai din păcat, ci mai mult, din trăirea noastră deșartă.

Înainte de a crede în Domnul, aveam o viață goală, deșartă și lipsită de sens, căci tot ce urmăream înainte era deșertăciune și umblare după vânt. Nu aveam niciun scop. Dar sângele prețios al lui Cristos ne-a răscumpărat din viața noastră deșartă pentru ca noi să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică!

Acum putem savura promisiunile prețioase și nespus de mari care ne-au fost acordate de Dumnezeu și Mântuitorul, Isus Cristos (2 Petru 1:1, 4; Isaia 42:6; Evrei 8:8-12). Aleluia pentru promisiunile lui Dumnezeu!

Putem savura realitatea promisiunilor lui Dumnezeu din cuvântul Său, chemând numele prețios al Domnului! Când chemăm Numele Lui, bem din El ca din paharul mântuirii, savurându-L pe Cristos ca realitate a tuturor promisiunilor prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu (Fapte 4:10-12; Psalmul 116:12-13).

Ce vom da Domnului pentru tot ce a făcut El pentru noi? Cum ne putem bucura de toate promisiunile Sale din cuvântul Său? Pur și simplu chemând Numele Lui și rugându-ne asupra cuvântului Său, ca să putem savura promisiunile Sale prețioase!

Trebuie să avem timp față în față cu El, chiar contact vizual cu El, pentru a savura ceea ce este El. Paharul mâniei a fost partea noastră, dar acum savurăm paharul binecuvântării. Când citim promisiunile lui Dumnezeu în cuvântul Său, putem pur și simplu să spunem amin cuvântului Domnului și să le revendicăm prin credință.

El promite să ne regenereze, să ne înnoiască, să ne transforme, să ne conformeze chipului Său și să ne glorifice. Deși putem părea a fi cazuri fără speranță, putem spune Amin cuvântului Său și ne putem revendica promisiunile Sale, iar El va face ceea ce spune în cuvântul Său!

Cristos este cu adevărat prețiozitatea pentru credincioșii Săi, iar noi putem savura promisiunile Sale prețioase întrupate în cuvântul Său. Pe măsură ce citim promisiunile Sale în rugăciune, ne împărtășim din natura divină și o savurăm, astfel încât să putem crește și ne putem dezvolta în viața divină până la maturitatea vieții, pentru a ne bucura de o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos (2 Petru 1:4-11).

Trebuie doar să ne rugăm asupra promisiunilor lui Dumnezeu. Trebuie să luăm Biblia și să o facem cartea noastră de rugăciuni. Trebuie să citim Biblia într-o atmosferă și un duh de rugăciune. Ne rugăm doar cu scurte rugăciuni asupra cuvântului lui Dumnezeu, exersând să spunem Amin la cuvântul Său. Apoi El face ca aceste promisiuni să fie experiența noastră! Amin!

Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi, credincioșii în Cristos, o credință la fel de prețioasă (2 Petru 4:1). Fiecare dintre noi are o credință la fel de prețioasă, iar măsura credinței noastre depinde de cooperarea noastră cu El.

Nu ar trebui să credem că avem mai multă credință decât alții și nici nu ar trebui să credem că suntem mai avansați decât alții în credință; trebuie pur și simplu să-L savurăm pe Domnul în cuvântul Său și să creștem în credință.

Nu avem o minte trează dacă credem că avem mai multă credință decât prezbiterii; aceasta înseamnă a anula ordinea corectă în Trup. Cu toții trebuie să-L iubim pe Domnul, să-L savurăm și să ne împărtășim din promisiunile prețioase ale lui Dumnezeu din cuvântul Său pentru a crește în viață și a ne spori măsura credinței!

În 1 Petru 1:6-7 vedem că încercarea prețioasă a credinței noastre se face prin diverse încercări care vin prin suferințe. Domnul ne încearcă credința și chiar și această încercare este prețioasă. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca fiind prețiozitatea astăzi. Venim la Tine, o piatră vie, o piatră prețioasă, pentru a fi infuzați cu Tine și a deveni la fel ca Tine, o piatră vie! Infuzează-ne mai mult cu Tine Însuți. Curăță-ne cu prețiosul Tău sânge. Îți mulțumim că ne-ai răscumpărat din trăirea noastră deșartă prin prețiosul Tău sânge! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a savura promisiunile prețioase și nespus de mari, acordate nouă de Dumnezeul și Mântuitorul nostru, Isus Cristos! Chemăm Numele Tău pentru a bea paharul mântuirii! Ne exersăm duhul pentru a citi cu rugăciune promisiunile lui Dumnezeu din cuvântul Său, astfel încât să ne putem împărtăși din natura divină și s-o savurăm! Amin, Doamne, fie ca natura divină din noi să crească și să se dezvolte până la maturitatea vieții! Slavă Domnului, tuturor ni s-a încredințat o credință la fel de prețioasă și putem crește în credință zi de zi! Amin, Doamne, Te iubim ca prețiozitate pentru noi!