Îl savurăm pe Cristos

Intrăm în odihna lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu și suntem satisfăcuți de Dumnezeu înainte de a lucra pentru Dumnezeu

30/06/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Trebuie să învățăm cum să ne odihnim cu Dumnezeu și apoi să lucrăm pentru Dumnezeu și trebuie să intrăm în odihna lui Dumnezeu pe măsură ce lucrăm împreună cu El și pentru El; trebuie să păstrăm principiul Sabatului, luându-L pe Cristos ca odihnă și savurare pentru satisfacția noastră cu Dumnezeu și în Dumnezeu, și apoi să lucrăm împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Doamne Isuse, venim la Tine astăzi pentru a fi una cu Tine. Tu ești odihna noastră. Tu ne dai odihnă. Te luăm pe Tine ca odihnă a noastră. O, Doamne, chiar dacă facem atâtea lucruri în exterior, vrem să fim în Tine ca odihnă în interior. Păstrează-ne în Tine, în duhul nostru, odihnindu-ne cu Tine și lucrând împreună cu Tine! Fie ca noi să păstrăm astăzi principiul divin de a rămâne în odihnă pe măsură ce facem toate lucrurile în viața noastră creștină! Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, putem veni la Domnul zi de zi, chiar și clipă de clipă, pentru a primi și a savura odihnă. Pe măsură ce trudim și suntem împovărați, făcând atât de multe lucruri în viața noastră creștină și în lucrarea noastră pentru Dumnezeu, trebuie să venim la Domnul, iar El ne va da odihnă.

Când venim la Domnul, El ne arată că El poartă un jug; El poartă voia Tatălui ca jugul Său, care este ușor, și El duce povara voii lui Dumnezeu, care este ușoară.

Jugul nostru este greu și nu avem puterea să-l ducem; chiar și atunci când luăm jugul lui Cristos și suntem înjugați cu El, avem nevoie de El ca fiind totul pentru noi. Jugul Său este ușor și povara Său este ușoară.

Uneori trudim atât de mult încât s-ar putea să nu dormim suficient; s-ar putea să facem atât de multe lucruri încât nici măcar nu putem dormi. Uneori poate părea că jugul Domnului este atât de greu și aspru; în aceste momente, trebuie să venim la Domnul, iar El ne va da odihnă.

Principiul este că trudim, ne ostenim și purtăm poveri, dar, în același timp, venim la Domnul în interior pentru a savura El ca odihnă noastră. Când venim la Domnul și suntem una cu El, vom realiza că totul în economia lui Dumnezeu nu este o povară grea, ci o bucurie.

Dacă simțim neliniște, nu ar trebui să dăm vina pe economia lui Dumnezeu; dăm vina pe lucrul greșit. Nu economia lui Dumnezeu și povara de a duce la îndeplinire economia lui Dumnezeu ne fac amari; mai degrabă, folosirea vieții și a puterii noastre naturale ne face să credem că jugul este amar sau greu.

Dacă încă ne folosim puterea naturală pentru a-L sluji pe Domnul, dacă încă dorim ceva pentru noi înșine slujind Domnului, vom crede că voia Domnului este dură și aspră. Dar dacă venim la Domnul și Îl luăm ca odihnă, Aleluia, savurăm odihnă cu El și putem trudi cu El rămânând în odihna Lui în toate lucrurile! Amin!

Pe măsură ce lucrăm pentru Dumnezeu, trebuie să ne odihnim împreună cu El: păstrăm principiul Sabatului!

O altă mențiune a odihnei mai întâi cu Dumnezeu și apoi lucrării cu Dumnezeu, sau a odihnei cu Dumnezeu în timp ce lucrăm împreună cu El, se găsește în Exod 31:12-17.

După o lungă relatare despre zidirea locuinței lui Dumnezeu, există o repetare a poruncii de a păzi Sabatul. Iehova l-a chemat pe Moise să se suie pe munte; acolo, i-a dat legea, apoi i-a dat revelația despre zidirea locuinței Sale pe pământ.

Vedem atât de multe detalii despre proiectul tabernaculului și mobilierul său și vedem, de asemenea, o revelație completă despre preoție; după aceea, vedem o relatare despre ziditorii tabernaculului.

După toate acestea, Domnul a repetat porunca de a păzi Sabatul. Se pare că aceasta este o inserare aici, deoarece Dumnezeu vorbea despre zidirea locuinței lui Dumnezeu, despre preoție, despre lege etc. și, dintr-o dată, El spune că poporul Său trebuie să păzească Sabatul.

Aici vedem că Dumnezeu dorește ca ziditorii Săi, credincioșii în Cristos care cresc în viață și zidesc biserica, nu doar să lucreze pentru El, ci, mai mult decât atât, să învețe cum să se odihnească cu Dumnezeu.

Nu ar trebui să lucrăm doar pentru Dumnezeu și să uităm de odihna cu El; mai degrabă, trebuie să ni se reamintească să ne odihnim împreună cu Dumnezeu, chiar mai întâi să ne odihnim și apoi să lucrăm cu și pentru Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să păstrăm principiul Sabatului; acest principiu nu este o chestiune de ziua în care ne odihnim, sâmbăta sau duminica, ci este odihna împreună cu Dumnezeu și apoi lucrarea împreună cu Dumnezeu.

În Vechiul Testament, Sabatul trebuia păstrat sfânt și nimănui nu i se permitea să lucreze de Sabat, căci aceasta este ziua de odihnă (Evrei 4:7-9; Isaia 30:15).

Astăzi trebuie să păstrăm principiul Sabatului, căci Sabatul este legat de locuința lui Dumnezeu, atât în pregătirea materialelor, cât și în zidirea sa, în slujba sfinților în biserică, precum și în toate detaliile legate de zidirea bisericii.

Faptul că inserarea referitoare la Sabat urmează după însărcinarea pentru lucrarea de zidire a tabernaculului indică faptul că Domnul le spunea constructorilor, lucrătorilor, să învețe cum să se odihnească cu El în timp ce lucrau pentru El.

Trebuie să ascultăm de cuvântul Domnului în duh. Domnul Isus a spus că El va zidi biserica Sa; Cel care zidește biserica este Cristos (Matei 16:18). Trebuie să fim în Cristos și una cu Cristos pentru a zidi biserica și, în special, trebuie să învățăm cum să ne odihnim împreună cu El.

Fie ca noi să învățăm de la Domnul astăzi. Fie ca noi, ca ziditori ai casei lui Dumnezeu și lucrători în clădirea lui Dumnezeu, să învățăm să ne odihnim împreună cu Dumnezeu și apoi să lucrăm împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Pentru a zidi biserica pe pământ, trebuie mai întâi să învățăm cum să ne odihnim împreună cu El și apoi vom ști cum să lucrăm pentru El. Dacă știm doar cum să lucrăm pentru Domnul, dar nu ne odihnim în mod regulat împreună cu El, acționăm contrar principiului divin.

De fapt, chiar dacă lucrăm pentru Domnul pentru a zidi biserica, trebuie să venim la El și să-L luăm ca odihnă a noastră; ne odihnim în El și cu El, și apoi lucrăm împreună cu El și pentru El.

Acesta este principiul divin și nu ar trebui să încălcăm acest principiu. De multe ori, creștinii zeloși încalcă fără să vrea principiul lui Dumnezeu și, uneori, chiar pot face acest lucru de bunăvoie.

Ei sunt plini de zel, putere și tărie și doar lucrează pentru Dumnezeu, dar nu se odihnesc împreună cu Dumnezeu. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la aceasta și să fim înaintea Lui, chiar să-I spunem:

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să lucrăm pentru Tine pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a zidi biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu. Vrem să fim una cu Tine, Doamne, în lucrarea de zidire. Venim la Tine și învățăm de la Tine, căci Tu ești Cel care zidește biserica. Aleluia, biserica este a Domnului și El este Cel care zidește biserica! Amin, Doamne, fie ca noi să învățăm să venim și să ne odihnim împreună cu Tine și în Tine și apoi să lucrăm pentru Tine și împreună cu Tine. Fie ca noi să vedem acest principiu divin în lucrarea noastră pentru Domnul. Fie ca astăzi să păstrăm principiul Sabatului, învățând să ne odihnim împreună cu Domnul și apoi să lucrăm împreună cu El. Amin, Doamne, adu-ne la Tine ca odihnă a noastră. Fă-ne să venim la Tine pentru a Te primi și a Te savura ca odihnă a noastră. Fie ca să Te luăm ca odihnă și satisfacție a noastră. O, Doamne, fie ca mai întâi să Te savurăm, să ne împărtășim din bogățiile Tale și să ne odihnim împreună cu Tine, și apoi să facem lucruri în unitate cu Tine pentru zidirea bisericii!

Intrăm în odihna lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu și suntem satisfăcuți cu Dumnezeu, apoi lucrăm împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu

Mulți oameni, când aud despre subiectul păstrării principiului Sabatului, cred că ar trebui să oprească totul și pur și simplu să se odihnească, fără să facă nimic; mulți cred că semnificația Sabatului este pur și simplu încetarea lucrului.

Dacă ne uităm la prima mențiune a faptului că Dumnezeu a păstrat Sabatul, pe care nu l-a numit Sabat, ci doar o zi de odihnă, vedem în Geneza 1-2 cum Dumnezeu a creat toate lucrurile și apoi S-a odihnit. Dumnezeu a creat pământul, cerurile, animalele, păsările și toate lucrurile necesare existenței omului; El a creat toate lucrurile în șase zile, iar în ziua a șaptea S-a odihnit (Geneza 2:2).

În ziua a șasea, Dumnezeu l-a creat pe om și, când l-a văzut pe om, a fost satisfăcut; apoi, în ziua a șaptea, Dumnezeu S-a odihnit. Aceasta înseamnă că, de îndată ce omul a ieșit din mâinile creatoare ale lui Dumnezeu în ziua a șasea a lui Dumnezeu, omul nu a intrat în lucrare, ci în odihna lui Dumnezeu.

Prima zi a omului nu a fost o zi de muncă; a fost o zi de odihnă. Acesta este principiul divin și trebuie să respectăm acest principiu, care este și principiul Sabatului.

Trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea pentru că Și-a terminat lucrarea și a fost satisfăcut (Gen. 1:26, 31-2:2). Când l-a obținut pe om, pentru care a creat toate lucrurile, gloria lui Dumnezeu s-a manifestat pentru că omul era acolo după imaginea Sa și cu autoritatea Sa!

Omul era pe cale să exercite autoritatea lui Dumnezeu și să-L exprime pe Dumnezeu după chipul Său atât pentru a-l supune pe Satan, cât și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Atâta timp cât omul Îl exprimă pe Dumnezeu și îl tratează pe dușmanul lui Dumnezeu, Dumnezeu este satisfăcut și se poate odihni. Dumnezeu a muncit din greu, chiar cu osteneală, timp de șase zile, iar în ziua a șaptea S-a odihnit; a fost fericit, a fost satisfăcut, așa că S-a odihnit.

El nu a fost fericit doar cu soarele, luna, stelele, cerul, pământul, animalele, copacii sau peștii; El a fost fericit pentru că l-a câștigat pe om!

Prima zi a omului pe pământ a fost o zi de odihnă; mai întâi s-a odihnit cu Dumnezeu și apoi a lucrat pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu.

Mai târziu, a șaptea zi a fost comemorată ca fiind Sabatul (Exod 20:8-11); a șaptea zi a lui Dumnezeu a fost prima zi a omului. Ce minunat e că prima noastră zi, prima noastră acțiune, nu este să lucrăm pentru Dumnezeu, ci să ne odihnim împreună cu Dumnezeu!

Așa am fost creați conform principiului divin! Dumnezeu a pregătit totul pentru savurarea omului; după ce omul a fost creat, el nu s-a alăturat lucrării lui Dumnezeu, ci a intrat în odihna lui Dumnezeu.

Ca și credincioși în Cristos, nu am fost mântuiți în primul rând pentru a lucra cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu; am fost mântuiți pentru a-L savura mai întâi pe Dumnezeu, a ne odihni cu Dumnezeu și a ne împărtăși din odihna lui Dumnezeu, iar apoi putem lucra împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Dumnezeu a pregătit totul. El a venit în Fiul și ne-a răscumpărat și a devenit un Duh dătător de viață pentru a intra în duhul nostru și a-Și distribui viața în noi.

Chiar și după ce ne pocăim și credem, Dumnezeu continuă să facă totul în noi; El lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Sa plăcere. El ne înnoiește, ne transformă, ne conformează imaginii Sale și ne glorifică.

Prima sarcină pentru noi, ca și credincioși în Cristos, nu este să lucrăm pentru Dumnezeu, ci să Îl savurăm pe Dumnezeu și să intrăm în odihna lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu vrea ca omul să înceapă să lucreze pentru El imediat ce omul crede în Dumnezeu; Dumnezeu a făcut toată lucrarea, iar omul trebuie mai întâi să-L savureze pe Dumnezeu și să se odihnească împreună cu Dumnezeu, iar apoi omul poate lucra pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu.

Când Domnul Isus era pe cruce, unul dintre cuvintele pe care le-a spus spre sfârșit a fost: S-a terminat. S-a isprăvit! Slavă Domnului, toată lucrarea a fost terminată! Noi, credincioșii în Cristos, intrăm în lucrarea terminată a lui Cristos, savurăm persoana Lui și lucrarea Lui și intrăm în odihna Lui. Dumnezeu a făcut totul; de tot ce avem nevoie, El a făcut totul.

Pur și simplu pătrundem în ceea ce a realizat El. Îl putem lăuda pentru ceea ce a făcut. Fie ca omul să ne dăm seama că omul nu a fost creat mai întâi să lucreze, ci să fie satisfăcut cu Dumnezeu și să se odihnească împreună cu Dumnezeu (Matei 11:28-30).

Sabatul a fost făcut pentru om și nu omul pentru Sabat (Marcu 2:27). Cei religioși răstoarnă acest lucru în sens greșit, spunând că omul este pentru Sabat; de fapt, Sabatul este pentru om, căci Dumnezeu vrea ca omul să se odihnească mai întâi cu El.

Când suntem umpluți de Cristos, savurându-L pe Cristos, putem lucra pentru Domnul și împreună cu Domnul. Fie ca să ne dăm seama că nu putem continua să lucrăm pentru Dumnezeu continuu fără nicio pauză; trebuie să existe intervale de lucrare urmate de intervale de odihnă.

De fapt, mai întâi ne odihnim și apoi lucrăm și ne odihnim și suntem satisfăcuți cu Dumnezeu, astfel încât să-L putem cunoaște pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu în timp ce lucrăm pentru Dumnezeu. Lucrarea noastră ar trebui să fie revărsarea vieții interioare!

Doamne Isuse, fie ca noi să știm cum să ne odihnim împreună cu Dumnezeu și să-L savurăm pe Dumnezeu mai întâi și apoi să lucrăm pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu. Amin, Doamne, venim la Tine astăzi să Te savurăm și apoi să lucrăm împreună cu Tine și pentru Tine. Fie ca astăzi să intrăm în odihna Ta de Sabat. Vrem să rămânem în odihna Ta. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat nu pentru a lucra mai întâi pentru Dumnezeu, ci pentru a-L savura pe Dumnezeu și a intra în odihna lui Dumnezeu! Aleluia, prima zi a omului după ce a fost creat de Dumnezeu a fost o zi de odihnă, nu o zi de muncă! Amin, Doamne, Te iubim! Vrem să ne facem timp să Te savurăm și să ne odihnim împreună cu Tine. Tu ești odihna noastră. Tu ești satisfacția noastră. Umple-ne, Doamne! Umple-ne până la refuz! Satisface-ne. Constituie-ne cu Tine Însuți. Pur și simplu ne deschidem întreaga ființă Ție. Vrem să fim umpluți cu Dumnezeul Triunic! Fie ca lucrarea noastră pentru Dumnezeu să fie revărsarea vieții interioare. Fie ca viața Ta din noi să ne umple și să ne satureze până când se revarsă din noi ca lucrare a noastră pentru Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca să ne odihnim cu Tine din nou și din nou, ca să fim umpluți cu Tine și să lucrăm una cu Tine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Enter God’s Rest, enjoy God, and are Satisfied with God before we Work for God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos prin prezența Domnului și devenim parte a Marelui Emanuel

19/06/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Dacă vrem să savurăm și să ne împărtășim din Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune, trebuie să avem prezența Domnului, zâmbetul Său, chiar prezența directă a Domnului; pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca Emanuel al nostru, vom deveni Emanuelul finalizat, Noul Ierusalim, Dumnezeu cu noi, cetatea numită: Iehova este acolo.

Amin, Doamne, păstrează-ne în prezența Ta astăzi. Prețuim prezența Ta. Ne place să fim împreună cu Tine. Nu vrem doar ajutorul și binecuvântarea Ta; vrem și mai mult să avem însăși prezența Ta. Venim la Tine și ne deschidem Ție. Ne golim de noi înșine pentru a fi umpluți cu Tine! Amin, Doamne, fă-ne persoane după inima Ta, cei care au prezența Ta tot timpul! Amin!

Săptămâna aceasta am savurat două nume minunate ale Domnului Isus – Isus ca nume dat de Dumnezeu și Emanuel ca nume dat de oameni. Când S-a născut, Cristos a fost numit Isus; acesta a fost numele dat de Dumnezeu, iar Isus înseamnă Iehova, Mântuitorul nostru, sau mântuirea lui Iehova.

El a venit să ne mântuiască de păcatele noastre; mai mult, El a venit ca marele Eu care este pentru a fi tot ce avem nevoie. Pe partea pozitivă, Cristos a venit și a devenit totul pentru noi – viața noastră, lumina noastră, pâinea noastră, hrana noastră, băutura noastră, pacea noastră, calea noastră și tot ce avem nevoie. Pe partea negativă, El ne mântuiește de orice este negativ.

Trebuie doar să chemăm numele Domnului; numele lui Isus este mai presus de orice nume! În numele lui Isus credem, suntem botezați, suntem mântuiți, suntem vindecați, suntem spălați, sfințiți și îndreptățiți, Îl chemăm și respirăm, căci atunci când chemăm numele Lui, primim Duhul. Aleluia!

Astăzi chemăm numele Domnului pentru a putea fi mântuiți, salvați din necaz, a participa la bunătatea și îndurarea Domnului, a ne împărtăși cu mântuirea Domnului, a primi Duhul, a bea apa spirituală și a mânca hrana spirituală, a savura bogățiile Domnului și a ne înviora.

Numele lui Isus este pentru ca noi să ne rugăm în el, pentru a fi adunați în el, pentru a scoate demoni, pentru a vorbi cu îndrăzneală în el și pentru a-l proclama. Avem puțină putere, dar nu Îi renegăm Numele, ci mai degrabă Îi chemăm Numele!

Când chemăm numele lui Isus, îl primim pe Emanuel, Dumnezeu cu noi. Emanuel este Mântuitorul nostru, Răscumpărătorul nostru, dătătorul nostru de viață și Duhul atotinclusiv care locuiește în noi. Astăzi Emanuel este cu noi practic ca Duhul realității, prezența lui Dumnezeu în duhul nostru. Avem prezența Sa cu noi tot timpul și vrem să fim în prezența Lui.

Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv prin prezența Domnului: prezența lui Dumnezeu este totul pentru noi, căci prețuim zâmbetul Lui și prezența Lui directă

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să intrăm în Cristos, să-L luăm în posesie și să Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune, trebuie să facem acest lucru prin prezența Domnului. Domnul i-a promis lui Moise că prezența Lui va merge cu el și că îi va da odihnă (Exod 33:14).

Prezența lui Dumnezeu este calea Lui, chiar harta care ne arată nouă, poporului Său, calea pe care ar trebui să o urmăm. Isus este Emanuel, Dumnezeu cu noi; aceasta nu înseamnă doar că Domnul este cu noi tot timpul, ci că trebuie să Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv prin prezența Domnului. Trebuie să avem prezența Lui directă, de primă mână, chiar și prezența Lui clipă de clipă astăzi.

Pentru a-L câstiga și a-L poseda pe Cristos pe deplin ca țară atotinclusivă pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să ne ținem de principiul că prezența lui Dumnezeu este criteriul pentru orice problemă (Matei 1:23; 2 Timotei 4:22; Galateni 6:18; Psalm 27:4, 8; 51:11).

Ne putem bucura și fi de acord cu faptul că Isus este Emanuel și putem fi cu adevărat încurajați că Dumnezeu este cu noi; totuși, avem prezența Domnului cu noi chiar acum? Indiferent de ceea ce facem, trebuie să fim atenți nu doar la binecuvântarea sau ajutorul lui Dumnezeu, ci mai mult decât atât, la prezența lui Dumnezeu.

Dacă avem prezența lui Dumnezeu, avem totul, dar dacă pierdem prezența lui Dumnezeu, pierdem totul. Singura cale prin care Îl putem savura pe Cristos ca fiind Cel atotinclusiv, realitatea țării bune, este să fim în prezența Lui.

Una este ca Domnul să fie cu noi și cu totul altceva este ca prezența Lui să fie cu noi. De multe ori Domnul va merge cu noi, căci El este în noi, dar prezența Lui nu este cu noi.

De multe ori Domnul ne poate chiar ajuta și ne poate da lucruri și ne poate chiar binecuvânta, dar El nu este fericit cu noi. Putem primi ajutorul Lui și o oarecare binecuvântare, dar pierdem prezența Lui. El ne poate aduce la destinație și ne poate binecuvânta, dar pe tot parcursul călătoriei, este posibil să nu simțim prezența Lui. O, Doamne Isuse!

Cu toții putem mărturisi că de atâtea ori Domnul ne-a ajutat; am vrut să facem ceva, aveam nevoie de ceva, ne-am gândit că avem nevoie cu adevărat de un lucru și ne-am rugat, așa că El ne-a dat ajutorul de care aveam nevoie.

Poate că ne-am dorit chiar o anumită persoană ca soț/soție, iar Domnul ne-a îndeplinit dorința. Dar prezența Lui nu era cu noi. O, Doamne! Pentru că El este în noi, El este cu noi oriunde ne-am afla; totuși, zâmbetul Lui, prezența Lui, s-ar putea să nu fie cu noi.

Este ca exemplul unui grup de frați care au călătorit împreună cu trenul, dar pentru că unul dintre ei avea o problemă cu ceilalți, călătorea într-un vagon diferit de ei. Cu toții erau în același tren, mergând spre aceeași destinație, dar el nu avea prezența lor și ei nu o aveau pe a lui.

Domnul poate fi cu noi, dar prezența Lui poate să nu fie cu noi. Uneori El ne poate ajuta și poate chiar binecuvânta ceea ce facem, dar prezența Lui nu este cu noi. O, Doamne Isuse! Uneori ne putem convinge că avem prezența Domnului, căci El ne-a ajutat cu adevărat și ceea ce facem pare a fi sub binecuvântarea Lui; totuși, noi nu avem zâmbetul Lui. O, Doamne Isuse!

Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne lumineze cu privire la această chestiune, astfel încât să putem fi guvernați nu de binecuvântarea Domnului sau de ajutorul Său, ci de prezența Sa, de zâmbetul Său.

Factorul care guvernează nu este ajutorul Său. Chiar și în lucrarea Domnului, factorul care guvernează nu este ajutorul Domnului sau binecuvântarea Sa; este prezența Sa. Este bine să ne oprim înaintea Domnului, să fim tăcuți înaintea Lui și să-L întrebăm: Doamne, am eu zâmbetul Tău? Am eu oare prezența Ta? Trăiesc în persoana Ta, în indicele ochilor Tăi?

Pavel a iertat un anumit frate în indicele ochilor Domnului, chiar în însăși persoana Domnului (2 Corinteni 2:10). Când privim fața cuiva, ochii lui, vedem dacă este fericit cu noi sau nu. Prezența Domnului, zâmbetul Domnului, ar trebui să fie principiul care guvernează viața noastră.

Fie ca noi să învățăm să fim păziți, conduși, guvernați și călăuziți nu doar de binecuvântarea Domnului sau de ajutorul Său, ci și de prezența directă, de primă mână a Domnului (Psalmul 27:8; 80:3, 7, 17-19). Trebuie să ne rugăm mult pentru aceasta înaintea Domnului. Trebuie să fim înaintea Lui și să-L rugăm să ne păstreze în prezența Sa.

Trebuie să-I cerem să facă fața Lui să strălucească peste noi, pentru ca să putem fi mântuiți. Când vedem fața Lui, suntem mântuiți; iluminarea cunoștinței lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos ne mântuiește și Îl infuzează pe Dumnezeu în noi.

În Vechiul Testament îl vedem pe Iosif care, ca reprezentant al aspectului domnitor al unei vieți mature, savura prezența Domnului și, odată cu aceasta, autoritatea, prosperitatea și binecuvântarea Domnului (Geneza 39:2-5, 21; Fapte 7:9). El se afla în situații neplăcute și chiar groaznice, dar era călăuzit de prezența Domnului și avea zâmbetul Domnului.

În mod similar, Moise a fost o persoană foarte apropiată de inima lui Dumnezeu; prin urmare, el a avut prezența lui Dumnezeu în deplină măsură (Exod 33:11).

Apostolul Pavel a trăit și a acționat în prezența lui Cristos conform indicelui întregii Sale persoane exprimate în ochii Săi (2 Corinteni 2:10). Ceea ce avem nevoie nu sunt doar căi diferite de a birui, de a fi victorioși, de a fi sfinți și de a fi spirituali; niciuna dintre aceste căi nu funcționează – doar prezența Domnului funcționează.

Prezența Lui cu noi este totul pentru noi. Este bine să fim înaintea Domnului în această privință, căci suntem plini de putere și tărie pentru a-L poseda pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună atunci când savurăm prezența directă a Domnului! Amin!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim prezența Ta. Prețuim prezența Ta. O, Doamne, prețuim prezența Ta mai presus de orice. Ceea ce ne dorim nu este doar binecuvântarea Ta și ajutorul Tău; vrem să fim călăuziți chiar de prezența Ta! Zâmbetul Tău este principiul care ne călăuzește viața creștină. Fie ca noi să fim păziți, conduși, guvernați și călăuziți de prezența directă, de primă mână a Domnului în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, fie ca prezența Ta să meargă cu noi. Fie ca prezența Ta să ne dea odihnă. Fie ca prezența Ta să fie calea noastră, harta care să ne arate drumul pe care ar trebui să-l urmăm. O, Doamne, vrem să-L câștigăm și să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv pentru clădirea lui Dumnezeu, așa că luăm prezența Ta ca și criteriu pentru fiecare problemă! Vrem să fim atenți dacă avem sau nu prezența Ta. Amin, Doamne, dacă avem prezența Ta, avem totul, dar dacă nu avem prezența Ta, pierdem totul! Păstrează-ne în prezența Ta astăzi. Fie ca prezența Ta să ne conducă și să ne călăuzească. Păstrează-ne în indicele ochilor Tăi astăzi!

Noul Testament este un Emanuel și suntem parte din marele Emanuel care se finalizează în Noul Ierusalim!

Slavă Domnului că ne-a dezvăluit să vedem că Isus este Emanuel al nostru, Dumnezeu cu noi. Întregul Nou Testament este un Emanuel, iar noi suntem acum o parte din Marele Emanuel care se va finaliza în Noul Ierusalim, în cerul nou și pământul nou, pentru eternitate (Matei 1:23; 1 Corinteni 6:17; Fapte 9:4; 1 Timotei 3:15-16; Apocalipsa 21:3, 22; Ezechiel 48:35). Ce minunat!

Noul Testament începe cu un om-Dumnezeu, Isus Cristos, care este „Dumnezeu cu noi” și se termină cu un mare om-Dumnezeu, Noul Ierusalim, care este „Iehova este Acolo”.

Întregul Nou Testament este un Emanuel, iar noi, ca și credincioși în Cristos, nu numai că Îl avem pe Cristos ca Emanuel al nostru, dar devenim parte din marele Emanuel, „Dumnezeul cu noi” corporativ oriunde ne-am afla! Amin!

Noul Testament începe cu faptul că Dumnezeu este cu noi – Emanuel, numele dat lui Isus de către oameni. Apoi vedem că noi, credincioșii în Cristos, prin credința în Cristos, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh; acum suntem un singur duh cu Domnul. Oriunde suntem, El este, și unde este El, acolo suntem și noi.

Pe măsură ce suntem călăuziți, guvernați și îndrumați de prezența directă, de primă mână a lui Dumnezeu, suntem parte din Emanuel de astăzi, Dumnezeu cu noi astăzi.

Suntem una cu Cristos; suntem parte din Cristosul corporativ, Cristos și Trupul lui Cristos; biserica este casa lui Dumnezeu, biserica Dumnezeului celui viu. Acum Dumnezeu este manifestat în noi, ființele umane, căci noi suntem expresia Sa corporativă astăzi.

În Apocalipsa 12:3 vedem că, în Noul Ierusalim, tabernaculul lui Dumnezeu este cu omul și El va locui cu ei, iar ei vor fi poporul Lui, iar Dumnezeu Însuși va fi cu ei și va fi Dumnezeul lor. Dumnezeu este cu noi, noi suntem poporul Lui, El trăiește în noi, El locuiește în noi și El locuiește cu noi și în noi.

Noi suntem tabernaculul lui Dumnezeu pentru ca El să locuiască în noi și El este templul în care să locuim noi. Slavă Domnului! Și numele acestui loc este: Iehova este acolo (Ezechiel 48:35). Cristos este Isus, Iehova Mântuitorul și Emanuel – Dumnezeu cu noi.

El este Botezătorul, lumina, învățătorul, vindecătorul, iertătorul, mirele, păstorul, prietenul, înțelepciunea, odihna și templul mai mare. Cristos este adevăratul David, Domnul Sabatului, Iona cel mai mare, Solomon cel mai mare, Semănătorul, sămânța și hrănitorul.

El este firimiturile de sub masă, Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu, stânca bisericii, Ziditorul bisericii, Întemeietorul împărăției, Moise cel actual, Ilie cel actual, capul unghiului, Domnul, Cel înviat, Cel cu autoritate și Cel mereu prezent cu poporul Său în înviere.

El este bogat și atotinclusiv pentru noi și El este cu noi până la finalizarea epocii. El ne mântuiește și este mântuirea noastră și El este Emanuel, Dumnezeu cu noi. Când Îl experimentăm pe Cristos, suntem aduși în realitatea împărăției.

Pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos ca fiind Cel atotinclusiv, Marele Eu sunt care este Emanuel al nostru, devenim una cu El, devenim reproducerea Lui și El este exprimat prin noi.

El și noi suntem una și El trăiește în noi și este exprimat prin noi. Devenim parte din marele Emanuel și, când alții vin printre noi, ei spun: Dumnezeu este acolo!

Amin, Dumnezeu este cu noi și printre noi ori de câte ori suntem în duhul nostru, rămânând în prezența Domnului și având grijă de prezența Lui directă, prezența Lui de primă mână cu noi! Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Dumnezeu cu noi. Îți mulțumim că ești tot ce avem nevoie în duhul nostru. Ne deschidem Ție, Doamne. Vrem să Te savurăm. Vrem să rămânem în prezența Ta. O, Doamne, suntem un singur duh cu Tine astăzi! Amin, Doamne, trăiește în noi și exprimă-Te prin noi astăzi. Fă-ne parte din marele Emanuel, Dumnezeu cu noi, prezența Ta printre oameni astăzi! Zidește-ne împreună, dragă Doamne, și câștigă în noi ceea ce cauți. Salvează-ne de orice lucru negativ și adu-ne la deplina savurare a tot ceea ce ești Tu ca Emanuel al nostru! Fie ca noi să fim conduși și guvernați de prezența directă a Domnului în viața noastră de zi cu zi. O, Doamne, fă-ne la fel cum ești Tu, marele Emanuel, Cristos și Trupul Său, pentru ca alții să vadă că Dumnezeu este cu noi și printre noi! Fie ca noi să fim cei care Te exprimă și aduc prezența Ta altora. Fie ca prezența Ta să fie printre noi și fie ca noi să-i aducem și pe alții în prezența Ta în viața noastră de zi cu zi și în întâlnirile bisericii! Aleluia, devenim un mare Emanuel, Iehova este acolo!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ by the Presence of the Lord and become Part of the Great Emmanuel, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 3 cu tema: Isus — numele Mântuitorului-Împărat dat de Dumnezeu și Emanuel — numele Mântuitorului-Împărat denumit de om (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca Mielul răscumpărător și ca Mirele care Își pregătește mireasa

12/06/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos este Mirele care vine să-Și câștige mireasa, iar noi suntem pregătiți ca mireasa lui Cristos care merge să-L întâlnească pe Mire; pe de o parte, El este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, iar pe de altă parte, El este Mirele care a venit să câștige o mireasă corporativă.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Credem în Tine și ne pocăim. Aplicăm sângele Tău prețios. Curăță-ne și spală-ne. Te iubim. Ne deschidem Ție. Vrem să fim pregătiți ca mireasa lui Cristos. Pregătește-ne puțin mai mult, Doamne dragă, să fim mireasa care Îl va întâlni pe Mire! Te iubim, dragul nostru Mire! Amin!

Este atât de încurajator să vedem că Cristos este atât Medicul nostru, cât și Mirele nostru. De multe ori trebuie să mărturisim că, atunci când venim la cuvântul Domnului pentru a-L savura pe Cristos și când venim la întâlnirile bisericii, venim la lumina Domnului, iar El ne expune adevărata stare.

El ne expune cât de bolnavi suntem și ni se descoperă și pentru a ne arăta cât de minunat și de iubitor este El. Pe de o parte, ne arată că suntem păcătoși, bolnavi și incurabili și ni se descoperă ca Medic pentru a ne vindeca starea de boală.

Pe de altă parte, El nu numai că ne vindecă, ci, mai mult decât atât, El este Mirele cel minunat, descoperindu-ne pentru a vedea o revelație a persoanei Sale minunate.

Pe de o parte, ne dezgustăm de noi înșine și s-ar putea să fim destul de dezamăgiți de boala noastră, căci sufletul nostru este atât de plin de afecțiuni. Ne dorim să putem fi puternici și să ne facem bine, dar nu putem. Dar slavă Domnului, cei bolnavi au nevoie de un Medic și, când venim la Domnul, El Se distribuie în noi ca leac pentru boala noastră.

Cristos a venit să slujească ca Medic pentru a ne vindeca, a ne recupera, a ne înviora și a ne mântui. Acest lucru nu este doar pentru ca noi să fim sănătoși și să nu mai fim bolnavi, ci pentru ca noi să fim reconstituiți pentru a fi noii Săi cetățeni cerești, alături de care El își stabilește împărăția cerească pe acest pământ corupt.

El ne dă diagnosticul corect și medicamentul potrivit, medicament care este El Însuși, pentru ca noi să putem fi vindecați și reconstituiți cu El Însuși. Rezultatul este că Îl iubim ca Mire al nostru, ne deschidem către El și suntem făcuți la fel ca El. Aplicăm crucea în apele noastre amare și în ființa noastră amară, iar Domnul ne vindecă.

După ce ne vindecă, El vrea să Se căsătorească cu noi, așa că Se revelează ca Mire, cea mai plăcută și atractivă persoană. Trebuie să-L apreciem pe Cristos nu doar ca Medic al nostru pentru recuperarea vieții, ci și ca Mire al nostru pentru savurarea vie a prezenței Sale.

Îl savurăm pe Domnul Isus ca Mielul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea noastră și ca Mire pentru nuntă

În Evanghelia după Ioan vedem că Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29) și, de asemenea, Mirele (3:29). Acest lucru nu este întâmplător sau accidental; în Apocalipsa 19:7-9, vedem că nunta Mielului a venit și soția Lui s-a pregătit. Ce minunat!

Când a venit Domnul Isus, El a venit ca Mielul lui Dumnezeu pentru a ridica păcatul lumii; aceasta este pentru răscumpărarea noastră. De asemenea, El a venit ca Mire pentru a-Și câștiga mireasa; aceasta este pentru nuntă.

Putem înțelege acest lucru în mintea noastră, dar acest lucru trebuie să devină savurarea și experiența noastră zilnică.

Într-o zi, Ioan Botezătorul a declarat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” Cristos este Mielul lui Dumnezeu; El nu a venit ca un Împărat măreț pentru a ne conduce în exterior și a-Și întemeia cu forță împărăția, ci ca un Miel smerit pentru a muri pentru noi.

El a fost dispus să moară pentru noi pe cruce ca Mielul lui Dumnezeu și a luat asupra Lui păcatul lumii. Acum, oricine crede în El este răscumpărat și mântuit, căci Dumnezeu aplică minunata răscumpărare a lui Cristos asupra lor și îi regenerează cu viața Sa pentru a-i face copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12-13; 3:16). Aleluia!

Acest lucru este cu adevărat minunat și îl savurăm în credință; ne exersăm duhul de credință, spunem amin cuvântului lui Dumnezeu și credem că suntem răscumpărați și suntem copii ai lui Dumnezeu. Dar acesta nu este sfârșitul.

Cristos a venit nu numai ca Mielul lui Dumnezeu, ci și ca Mire. Ioan Botezătorul a mai spus: „Cine are mireasă este Mire” (Ioan 3:29). Pe de o parte, Cristos, ca Mielul lui Dumnezeu, ridică asupra Lui păcatul lumii și, prin credința în El, suntem răscumpărați și mântuiți pentru a fi copii ai lui Dumnezeu, parte a împărăției lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, după ce credem în Cristos, Îl savurăm ca Mire al nostru, căci El a venit nu doar să ne mântuiască, ci și să ne facă mireasa Lui. Cristos ne este prezentat atât ca Mielul, cât și ca Mire. Mielul este pentru răscumpărare, iar Mirele este pentru nuntă.

Cristos, ca Mielul lui Dumnezeu, a realizat răscumpărarea pentru noi pe cruce; acest lucru este realizat și ni se poate aplica oricând ne mărturisim păcatele, căci Dumnezeu este credincios și drept ca să ne curețe și să ne spele de orice nelegiuire și păcat (1 Ioan 1:7, 9).

Dar Cristos, ca Mire, încă lucrează pentru a-Și obține mireasa. El a făcut totul pentru noi și chiar și astăzi face totul pentru noi, astfel încât să ne poată câștiga ca mireasă a Lui. Răscumpărarea a fost realizată de Cristos ca Mielul lui Dumnezeu, iar nunta va avea loc atunci când Cristos, ca Mire care vine, Își va lua mireasa.

Ca Mire, Cristos trebuie să aibă o nuntă; poziția noastră ca și credincioși în Cristos este cea de mireasă, iar poziția Cristosului care vine este cea de Mire. Cristos, ca Mire, vrea să aibă o nuntă, iar noi suntem pregătiți să fim mireasa lui Cristos. Pe de o parte, El ne-a răscumpărat și, de asemenea, a venit la noi ca Medic pentru a ne vindeca.

Trebuie să continuăm în savurarea și experimentarea lui Cristos pentru a-L savura nu doar ca Medic al nostru care ne vindecă, ci și mai mult, ca Mire al nostru.

Pe partea negativă, venim la El ca Medic al nostru cu amărăciunea, problemele, bolile și suferințele noastre, iar El ne vindecă. De multe ori suntem tratați greșit de alții, fie la locul de muncă, în viața de familie, în vecinătatea noastră sau chiar în viața de biserică. Suntem tratați greșit, suntem răniți și suntem amari.

Chiar și în viața de biserică acest lucru se poate întâmpla, căci cu toții suntem ființe umane și suntem atât de apropiați unii de alții. Există situații care se pot întâmpla în afara controlului nostru. Poate exista un accident și putem chiar ajunge la spital.

În astfel de momente, când suntem răniți și bolnavi, putem veni la Domnul și El ne vindecă. El este Medicul nostru. Mai mult, pe măsură ce ne slujește ceea ce avem nevoie, El ne pregătește să fim mireasa Lui. El ne pregătește pentru ziua nunții.

Ca Vindecător al nostru, Cristos aplică crucea ființei noastre prin Duhul Sfânt și ne dă viață; El ne vindecă starea de boală. Ca Mire, El ne curtează, El ne iubește și ne perfecționează pentru a ne pregăti să fim mireasa Lui, astfel încât să putem fi gata să ne căsătorim cu El, chiar să intrăm la ospățul de nuntă cu El.

Avem nevoie atât de vindecare, cât și de înfrumusețare; avem nevoie atât de cruce, cât și de pregătirea miresei. Cristos este Medicul și Mirele nostru pentru a ne vindeca și a ne înfrumuseța pentru ca noi să fim mireasa Lui, pregătiți pentru ziua nunții noastre.

În acest fel, El satisface atât nevoia noastră, cât și nevoia Lui, căci El primește ceea ce este pe inima Lui și suntem vindecați și pregătiți ca mireasă a Lui.

Doamne Isuse, Te iubim ca răscumpărător și Mire al nostru. Îți mulțumim că ai venit ca Mielul lui Dumnezeu să ridici păcatul lumii. Credem în Tine, Doamne, și primim răscumpărarea Ta prin credință. Amin, Doamne, credem că suntem răscumpărați de Cristos prin credință! Te luăm ca Răscumpărător al nostru și Te primim ca viața noastră. Slavă Domnului, suntem copii ai lui Dumnezeu prin credința în Cristos! Amin, Doamne, ne deschidem către Tine. Vrem să Te cunoaștem și să Te savurăm ca Mire. Îți mulțumim că ai venit ca Mirele cel minunat pentru a câștiga mireasa. Câștigă-ne ca mireasă a Ta. Pregătește-ne ca mireasă. Adaugă-Te ființei noastre și înfrumusețează-ne pentru a ne face mireasa Ta frumoasă care Ți se potrivește în orice mod posibil. Amin, Doamne, fie ca noi să rămânem în procesul de a fi pregătiți ca mireasă a lui Cristos. Crești în noi zi de zi. Vrem să Te iubim și să ne deschidem către Tine. Introdu-Te în noi. Perfecționează-ne. Înfrumusețează-ne. Fă-ne la fel ca Tine, Doamne, ca să ne putem potrivi cu Tine în ziua nunții noastre!

Cristos ca Mire al nostru ne pregătește să fim mireasa Lui prin dreptatea și viața Sa

Un alt pasaj din Evanghelii care vorbește despre Cristos ca Mire este Marcu 2:18-22. Ucenicii lui Ioan și ai fariseilor L-au întrebat pe Domnul Isus de ce ucenicii Săi nu posteau, când posteau. Domnul a profitat de această ocazie pentru a Se dezvălui ca Mire, haina cea nouă și vinul cel nou în burdufuri noi.

El este Mirele cel minunat care a venit să-Și câștige o mireasă. Cum face El aceasta? Prin ospătarea cu păcătoșii și vameșii, pentru a-i mântui în viața Sa prin dreptatea și viața Sa. El este stofa nouă și vinul nou.

Modul în care Cristos Își câștigă mireasa este prin faptul că este stofa nouă și vinul nou. Pe de o parte, Cristos este Mirele care caută să câștige o mireasă pentru ziua nunții Sale. Pe de altă parte, El este stofa nouă și vinul nou.

Acest lucru este foarte semnificativ. Ce legătură au stofa nouă și vinul nou cu mireasa și ce legătură au toate acestea cu experiența noastră creștină? Aparent, acestea sunt pilde sau figuri de stil; de fapt, ele se aplică experienței noastre creștine zi de zi. Slavă Domnului pentru slujba epocii care ne deschide aceste chestiuni.

Dacă citești studiul-viață asupra evangheliei după Marcu, mesajul 9, vei fi foarte încurajat să vezi că modul în care Cristos, Mirele, ne câștigă ca mireasă a Lui este prin faptul că este dreptatea noastră (haina noastră nouă) și viața noastră (vinul nou) pentru a fi savurat de noi în viața de biserică proaspătă și nouă (burdufurile noi).

În primul rând, Cristos este Mirele nostru; pentru că El este cu noi, chiar în noi, nu putem fi triști sau postim, căci El este viața noastră și totul pentru noi și ne pregătește să fim mireasa Lui! Noi, cei care credem în Cristos, suntem pe pământ pregătiți să fim mireasa care să-L întâlnească pe Domnul, iar El este pe tronul din al treilea cer, pregătit să vină ca Mire să ne întâlnească. Aleluia!

El a venit ca Mielul lui Dumnezeu să moară pentru noi și să ridice păcatul lumii și El este, de asemenea, haina noastră nouă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu. Goliciunea noastră este acoperită de Cristos ca dreptate a noastră. Dumnezeu L-a făcut pe Cristos dreptatea noastră (1 Corinteni 1:30) și Dumnezeu ne acoperă în Cristos ca dreptate a noastră, pe măsură ce credem în El.

Suntem acoperiți înaintea Domnului. Dar, mai mult decât atât, El este vinul cel nou, care ne face să fim veseli și fericiți. El este vinul cel nou, cel viu, noua viață divină din noi, care ne face să fim bucuroși și fericiți.

El este haina cea nouă care ne acoperă pe dinafară și vinul cel nou care ne umple pe dinăuntru pentru a fi mireasa lui Cristos.

Cristos, ca Mire, ne pregătește să fim mireasa Lui, fiind dreptatea și viața noastră. Aceasta ar trebui să fie evanghelia noastră: Isus Cristos astăzi este Mirele care vine să ne câștige ca mireasă a Lui, fiind dreptatea noastră, pentru a ne acoperi goliciunea și a ne înfrumuseța, și, de asemenea, viața Lui divină este vinul pe care să-l bem pentru satisfacția noastră.

Dumnezeu vrea să fie savurarea noastră; El vrea să ne facă fericiți, așa că a făcut totul pentru noi și face totul pentru noi și în noi. În asta credem astăzi: nu credem într-un set de reguli și regulamente și nu ne străduim să facem una sau alta pentru a-I plăcea unui Dumnezeu exigent. Credem într-o persoană vie, cu dreptate și viață, care este Mirele nostru!

Ca și credincioși în Cristos, Îl avem ca Mire al nostru și Îl avem, de asemenea, ca dreptate a noastră în exterior și ca viață a noastră în interior! În acest fel, devenim mireasa Lui! El ne pregătește să fim mireasa Lui, fiind dreptatea și viața noastră.

Și savurăm noua Lui viață în burduful cel nou, noua viață de biserică unde toți sfinții Îl savurează pe Cristos ca vin nou, fiind umpluți cu Cristos până la refuz!

Doamne Isuse, ține-ne în procesul de a fi pregătiți să fim mireasa Ta astăzi. Amin, Doamne, fie ca să vedem că suntem pe pământ fiind pregătiți să devenim mireasa care să-L întâlnească pe Cristos, iar El este pe tronul din al treilea cer, pregătit să vină ca Mire să ne întâlnească! Aleluia, Cristos este Mirele nostru și ne pregătește să fim mireasa Lui, fiind dreptate și viață pentru noi! Îți mulțumim, Doamne, că ești dreptatea noastră, stofa nouă care ne acoperă goliciunea. Credem în Tine și Te primim ca dreptatea noastră. Tu ești haina noastră glorioasă, care ne acoperă și ne face frumoși! Îți mulțumim, Doamne, Tu ești și viața noastră. Ce minunat e că Cristos este viața noastră nouă, viața divină, adevăratul vin nou! Amin, Doamne, vrem să fim umpluți cu Tine ca vin nou. Vrem să bem și să mâncăm mai mult din Tine pentru a fi umpluți cu Tine până la refuz! Vrem să Te savurăm ca viața nouă în viața de biserică, burduful cel nou. Te primim ca dreptatea noastră în exterior și ca viața noastră în interior pentru a fi pregătiți ca mireasa Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying Christ as the Redeeming Lamb and as the Bridegroom Preparing His Bride, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 2 cu tema: Cristos ca fiind Medicul și Mirele (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu în noi, primim Duhul Său și Îl savurăm pe Cristos ca Mântuitor

25/05/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, rămânem în Dumnezeu Tatăl și El este în noi; Dumnezeu Tatăl ne-a dat Duhul Său, iar Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii; epistolele lui Ioan ni-L arată pe Dumnezeul Triunic pentru savurarea și experimentarea noastră în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a-L vedea pe Dumnezeul Triunic și a-L savura pe Dumnezeul Triunic în viața noastră de zi cu zi. Aleluia, Tatăl L-a trimis pe Fiul să fie Mântuitorul lumii și, prin credința în Cristos, devenim copii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine astăzi prin Duhul pe care ni l-ai dat. Fie ca astăzi să fie o zi în care să rămânem în Dumnezeu, fiind în duhul contopit! Amin!

Întreaga Biblie este structurată cu Trinitatea Divină, căci atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, îl vedem pe Dumnezeul Triunic exprimat, lucrând împreună, mișcându-se ca unul singur și făcând lucrurile ca unul singur pentru împlinirea scopului Său etern.

În Epistolele lui Ioan, în special, vedem că noi, credincioșii în Cristos, putem ajunge să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic experimentându-L și savurându-L. Apostolul Ioan nu era preocupat doar de gestionarea unora dintre factorii negativi din biserică; el era preocupat de experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic.

În epistolele sale, vedem că Dumnezeul Triunic nu este doar obiectul credinței noastre, ci, mai mult decât atât, El locuiește în noi pentru a fi viața noastră și rezerva noastră de viață pentru experimentarea și savurarea noastră.

Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic este viața noastră! El a venit în noi pentru a fi viața noastră și putem trăi în El și datorită Lui! Avem ungerea de la El, iar această ungere ne face să cunoaștem toate lucrurile, chiar să nu avem nevoie să fim învățați de nimeni, căci ungerea ne învață toate lucrurile și, conform învățăturii ungerii, rămânem în Domnul.

Asta vrea Domnul să facem, conform lui Ioan: să rămânem în Domnul. Indiferent ce se întâmplă, trebuie să rămânem în Domnul. Putem eșua, putem greși și putem păcătui; avem sângele prețios al lui Cristos pentru a fi curățiți și spălați și ne putem întoarce la Domnul pentru a rămâne pur și simplu în El.

Acesta este procesul creșterii noastre în viață. Pe măsură ce continuăm să rămânem în Domnul, creștem în viață spre maturitate, rămânem pe linia vieții și suntem preocupați de Trinitatea Divină. Tatăl, Fiul și Duhul devin ceva foarte subiectiv pentru noi, de fapt Cineva pe care-L savurăm, cu care trăim, în care trăim, exprimăm, în care rămânem și cu care facem toate lucrurile. Aleluia!

Îl cunoaștem pe Tatăl ca sursă, pe Cristos ca Cuvânt al vieții și pe Duhul adevărului în epistolele lui Ioan

În epistolele lui Ioan Îl vedem pe Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul (vezi 1 Ioan 1:1-2; 2:23-24; 3:24; 4:2, 6, 13-14; 5:6, 11-12; 2 Ioan 9). Ioan nu vorbește despre Dumnezeul Triunic într-un mod doctrinar, ci în experiența noastră.

În primul rând, îl cunoaștem pe Dumnezeu Tatăl, care este sursa, Inițiatorul unic; El este Cel care plănuiește, are originea și inițiază (vezi 1 Ioan 1:2-3; 2:23-24; 4:2, 6, 13-14; 2 Ioan 9). Amin! Totul provine de la Tatăl și totul purcede de la El. Dacă Îl cunoaștem pe Dumnezeu Tatăl, vom realiza că este un lucru foarte serios pentru noi să luăm orice decizie sau să facem ceva fără a fi una cu Tatăl, chiar și fără a-L lua pe Tatăl ca sursă.

Mai ales în lucrarea Domnului și, de asemenea, în viața noastră de zi cu zi, trebuie să-L luăm pe Tatăl ca sursă. El trebuie să fie sursa relației noastre cu soțul/soția și copiii noștri. El trebuie să fie sursa căsătoriei noastre, a alegerii unui loc de muncă și a tuturor lucrurilor pe care le facem.

Este bine să ne oprim din când în când și să verificăm cu Domnul în rugăciune, astfel încât să nu fim sursa a nimic altceva, ci mai degrabă să-L lăsăm pe El să fie sursa gândirii, sentimentelor și deciziilor noastre.

Tatăl este sursa vieții eterne; din El și cu El Fiul s-a manifestat ca expresie a vieții eterne pentru cei pe care Tatăl i-a ales să aibă parte de această viață și să o savureze (1 Ioan 1:2-3; 5:11-12). Dumnezeu Tatăl este sursa vieții; din El și cu El s-a manifestat Fiul ca expresie a vieții lui Dumnezeu.

Titlul Tată se referă la împărțirea vieții; prin învierea lui Cristos, Tatăl își împarte viața copiilor Săi (3:1; 1 Petru 1:3). Ce fel de dragoste ne-a arătat Tatăl, ca să fim numiți copii ai lui Dumnezeu – și suntem! Suntem copii ai lui Dumnezeu! Aceasta este împărțirea Tatălui.

În 1 Ioan 1:1-2, atât Cuvântul vieții, cât și viața denotă persoana divină a lui Cristos, Fiul, care a fost cu Tatăl în eternitate și a fost manifestat în timp prin încarnare (Ioan 1:1, 14). Cristos era împreună cu Dumnezeu și Cristos era Dumnezeu; El este Fiul lui Dumnezeu, Cel etern, preexistent, care este cuvântul vieții de la început (1 Ioan 2:13-14).

Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, s-a manifestat pentru a desface și a distruge lucrările, faptele păcătoase ale diavolului (3:8). Slavă Domnului că a venit să distrugă lucrările diavolului în noi!

Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre (4:10). Pe de o parte, Dumnezeu ne iubește, iar pe de altă parte, El este drept; indiferent cât de mult ne iubește, El nu ne poate pur și simplu ierta păcatele noastre. Păcatul trebuie tratat, prețul trebuie plătit, altfel niciunul dintre noi nu poate primi viața lui Dumnezeu. Slavă Domnului că Cristos a venit să facă ispășire pentru păcatele noastre.

Îl iubim. Îl savurăm. Ne bazăm pe răscumpărarea Lui și-L savurăm pe Dumnezeul Triunic ca porțiune a noastră! Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu în lume, ca noi să avem viață și să trăim prin El (v. 9). Avem viață și trăim prin Fiul. Fiul lui Dumnezeu este mijlocul prin care Dumnezeu ne dă viața Sa eternă (5:11-12).

Avem viață eternă; astăzi savurăm viața divină și, pentru eternitate, Îl vom savura pe Dumnezeu în Cristos ca Duh, ca viață eternă. Slavă Domnului! Avocatul nostru la Tatăl este Isus Cristos Cel Drept; când păcătuim, Domnul Isus, pe baza ispășirii pe care a realizat-o, are grijă de cazul nostru, mijlocind și implorând pentru noi (2:1; Romani 8:34). Slavă Domnului pentru Isus Cristos, Avocatul nostru la Tatăl.

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră și ne expune păcatele, noi mărturisim, iar El ne iartă. El iartă și uită. Aleluia! De asemenea, El mijlocește pentru noi și ne imploră să reparăm și să restaurăm părtășia noastră ruptă cu Dumnezeu. Slavă Domnului!

Aceasta este distribuirea lui Dumnezeu Fiul, Isus Cristos.

Duhul adevărului din 1 Ioan 4:6 este Duhul Sfânt, Duhul realității (Ioan 14:17; 15:26; 16:13). Duhul este realitatea și Duhul este al realității. Aceasta înseamnă că Duhul este realitatea a tot ceea ce este Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu (1 Ioan 5:6).

Prin Duhul pe care Cristos ni l-a dat, știm că Dumnezeul Triunic rămâne în noi (3:24). Aleluia! El rămâne în noi și noi rămânem în El. Prin distribuirea divină a Trinității Divine, așa cum se vede în Epistolele lui Ioan, Îl putem savura și experimenta pe Dumnezeul Triunic rămânând în Domnul.

Putem pur și simplu să ne întoarcem inima către Domnul și să ne exersăm duhul pentru a aplica sângele lui Cristos și suntem în poziția de a rămâne în Dumnezeul Triunic. Nu trebuie să așteptăm un sentiment; putem pur și simplu să ne exersăm duhul cu voința noastră înnoită, deschizându-ne Domnului din nou și din nou pentru ca El să Se distribuie în noi.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea, a cunoaște și a savura împărțirea divină a Trinității Divine! Fie ca să-L cunoaștem pe Tatăl ca sursă, unicul Inițiator. Amin, Tată, Tu ești Cel care plănuiește, originează și inițiază. Fie ca să vedem că totul provine de la Tatăl și totul purcede de la El. Tu ești sursa vieții eterne și Tu ești Cel care distribuie viața divină în noi, copiii Tăi. Te iubim, Tată! Aleluia, Cristos este Cuvântul vieții și al vieții! Amin, Doamne, fie ca să-L vedem pe Cristos ca Fiul lui Dumnezeu care a fost cu Tatăl în eternitate și S-a manifestat în timp prin încarnare! Îți mulțumim, Doamne, că ai venit ca Fiul lui Dumnezeu pentru a distruge lucrările diavolului și, de asemenea, pentru a fi o jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Acum putem avea viață și trăi prin Tine. Te lăudăm că ești Avocatul nostru la Tatăl, Isus Cristos, Cel Drept! Amin! Luminează-ne, Doamne, să vedem Duhul ca realitate. Călăuzește-ne ca Duh al realității în toată realitatea a ceea ce este Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu, întruparea lui Dumnezeu! Amin, fie ca noi să rămânem în Dumnezeu și fie ca Dumnezeu să rămână în noi prin intermediul Duhului!

Rămânem în Dumnezeu și El rămâne în noi, Tatăl ne-a dat din Duhul Său și Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii

În 1 Ioan 4:13-14, vedem că rămânem în Dumnezeu Tatăl și El este în noi, că Dumnezeu Tatăl ne-a dat din Duhul Său și că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. Aici vedem distribuirea divină a Trinității Divine în noi pentru savurarea și experimentarea noastră, cu rezultatul că noi rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în noi.

În primul rând, așa cum spune 1 Ioan 3:1, am fost născuți de Tatăl ca să fim copii ai lui Dumnezeu (2:29), iar Dumnezeu este Proprietarul copiilor; acum ne împărtășim din viața Tatălui pentru a-L exprima pe Dumnezeul Triunic. Amin!

Apoi în 1 Ioan 4:13-14 ni se spune că prin aceasta știm că rămânem în El și El în noi; aceasta se referă la faptul că Dumnezeu ne-a dat din Duhul Său. Cum știm că rămânem în Dumnezeu și că Dumnezeu rămâne în noi? Prin Duhul pe care ni L-a dat El.

Duhul ne-a fost dat de Dumnezeu ca să locuiască în noi (Iacov 4:5; Romani 8:9, 11), și El este martorul în duhul nostru (v. 16), mărturisind că rămânem în Dumnezeu și că Dumnezeu locuiește în noi. Sfera și elementul locuirii reciproce dintre Dumnezeu și om este Duhul, iar acest Duh este cu duhul nostru.

Rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat Dumnezeu. Rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu locuiește în noi; aceasta este o locuire reciprocă. Această rămânere reciprocă este evidențiată prin trăirea noastră, care este o trăire care exprimă în mod obișnuit dragostea Lui.

Știm că putem rămâne în Dumnezeu; a rămâne în Dumnezeu înseamnă a rămâne în părtășie cu Dumnezeu, pentru a putea savura rămânerea Lui în noi.

Rămânem în Dumnezeu conform învățăturii ungerii (2:27), practicând astfel unitatea noastră cu Dumnezeu. Prin credința în Cristos, am devenit una cu Dumnezeu, iar această unire în duh este practicată prin rămânerea noastră în Domnul și prin rămânerea Lui în noi.

Ne practicăm unitatea cu Dumnezeu în duh prin lucrarea Duhului compus atotinclusiv, care locuiește în duhul nostru și care este elementul fundamental al ungerii divine.

Dumnezeu ne-a dat din Duhul Său; ne-a dat din Duhul Său (3:24). Dumnezeu nu ne dă doar ceva din Duhul Său, cum ar fi diversele daruri văzute în 1 Corinteni 12:4, ci El Însuși L-a dat pe Duhul ca dar atotinclusiv (Fapte 2:38). El ne-a dat Duhul fără măsură, îmbelșugat (Filipeni 1:19; Ioan 3:34). Slavă Domnului!

Prin intermediul acestui Duh îmbelșugat și nemăsurat știm cu deplină siguranță că noi și Dumnezeu suntem una și că rămânem în El și El în noi! Amin! Ce minunat e că noi rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în noi; noi rămânem în El și El locuiește în noi. Aceasta este coinerare – locuire reciprocă, contopire și unire. Dumnezeu nu este doar în noi; El rămâne în noi.

În unirea organică cu Domnul în duh, în contopirea Duhului divin cu duhul nostru uman, suntem una cu Dumnezeu, iar El devine noi și noi devenim El. Slavă Domnului! Devenim ceea ce este El și El devine ceea ce suntem noi. Îi iubim pe ceilalți cu Dumnezeu ca dragoste, iar Dumnezeul care rămâne în noi este exprimat prin noi în dragostea noastră.

Slavă Tatălui pentru că L-a trimis pe Fiul să fie Mântuitorul nostru; acum, prin mărturisirea noastră a Fiului, El poate rămâne în noi și noi în El (1 Ioan 4:14-15). Pe de o parte, El este în noi pentru a locui în noi ca o dovadă interioară că noi rămânem în El și El rămâne în noi. Pe de altă parte, mărturisim că rămânem în El și El rămâne în noi. Îl cunoaștem pe Cel Adevărat și suntem în Cel Adevărat (1 Ioan 5:20). Amin!

Doamne Isuse, descoperă-ne ca să vedem că rămânem în Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu rămâne în noi! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat! Slavă Domnului, Dumnezeu Tatăl ne-a dat din Duhul Său, iar duhul nostru este contopit cu Duhul. Amin, Doamne, îți mulțumim că ai venit să locuiești în noi ca Duh. Mulțumim, Tată, că ne-ai dat Duhul îmbelșugat fără măsură! Slavă Domnului, printr-un Duh atât de bogat și nemăsurat știm cu deplină siguranță că noi și Dumnezeu suntem una și că rămânem unul în altul! Slavă Domnului, rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în noi! Amin, Doamne, păstrează-ne astăzi în duhul nostru, ca să putem rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu să rămână în noi. Îți mulțumim, Doamne Tată, că ne-ai dat Duhul atotinclusiv și dătător de viață, care este rezerva îmbelșugată a lui Isus Cristos, Fiul! Aleluia, Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii, iar Fiul este acum Duhul în duhul nostru pentru ca noi să rămânem în Dumnezeu și ca Dumnezeu să rămână în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Abiding in God and God in us, Receive of His Spirit, and Enjoy Christ as the Saviour, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 36 cu tema: Cel adevărat (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl cunoaștem pe Dumnezeul Triunic savurându-L și experimentându-L în creșterea în viață spre maturitate

24/05/2026 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În 1 Ioan 5:20 avem concluzia crucială a întregii Epistole 1 Ioan, văzând că acum suntem cu adevărat una cu Dumnezeul Triunic – El devine realitate și viață pentru noi pentru că suntem în El; ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic savurându-L și experimentându-L și avem o înțelegere mai profundă a Trinității Divine în mod experențial pe măsură ce creștem în viață spre maturitate.

Amin, Doamne, crește în noi puțin mai mult astăzi! Crește în noi spre maturitate. Vrem să Te cunoaștem într-un mod subiectiv, intim și personal. Ne deschidem către Tine. Tu ești realitatea. Tu ești Duhul realității cu duhul nostru. Introdu-Te în noi puțin mai mult astăzi. Te iubim, Doamne, și Îți acordăm primul loc în noi! Amin!

Săptămâna aceasta venim la ultimul dintre aspectele majore ale lui Cristos pe care să le experimentăm, să le savurăm și să le exprimăm, așa cum se vede în Epistolele lui Ioan; subiectul nostru este Cel Adevărat.

Epistolele lui Ioan vorbesc despre Dumnezeul Triunic ca fiind Cel Adevărat; 1 Ioan 5:20 spune că știm că Fiul a venit și ne-a dat o înțelegere ca să-L putem cunoaște pe Cel care este adevărat, și suntem în Cel care este adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos. Acesta este Dumnezeul adevărat și viața veșnică.

Ce minunat e acest lucru! O, Doamne Isuse! Trebuie să venim la Domnul pentru a fi dezvăluiți și iluminați de El, astfel încât să-L putem vedea pe Cel adevărat. Ce este acest Cel adevărat? Cum Îl putem noi experimenta, savura și exprima pe Cel adevărat? Fie ca Domnul să îndepărteze orice văl de pe ochii noștri.

Fie ca noi să nu credem că știm ce înseamnă asta. În această lume în care adevărul nu pare să conteze, în care oamenii spun că suntem post-adevăr și adevărul este atât de subiectiv încât nu există așa ceva ca un adevăr absolut, noi, cei care credem în Cristos, credem în Cel adevărat, îl avem pe Acest Cel adevărat în noi, suntem în Cel adevărat și Îl putem exprima ca adevăr, ca realitate, în viața noastră de zi cu zi.

Acesta nu este doar adevărul nostru subiectiv, ceva ce avem în mod particular și pe care nimeni altcineva nu îl are; aceasta este realitatea divină a Trinității Divine exprimată prin noi, pe măsură ce-L trăim pe Cristos ca fiind în Cel adevărat.

O, cât de mult avem nevoie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze în această privință! Cât de mult avem nevoie să ne deschidem către iluminarea Domnului, chiar și pentru ca El să îndepărteze orice văluri de concepții religioase și noțiuni preconcepute cu privire la ce este adevărul, cine este adevăratul și care este realitatea divină!

Fie ca Domnul, ca Duh al realității, să ne călăuzească în toată realitatea a ceea ce este El și fie ca noi să cooperăm cu El în viața noastră creștină de zi cu zi pentru a fi în Cel adevărat, chiar pentru a-L exprima în viața noastră de zi cu zi ca realitate a noastră!

Concluzia crucială a 1 Ioan: suntem cu adevărat una cu Dumnezeul Triunic, El devine real pentru noi pentru că suntem în Cel adevărat!

În 1 Ioan 5:20 avem concluzia crucială a întregii Epistole 1 Ioan; acest lucru va trebui dezvoltat mult mai mult, dar vrem să atingem puțin acest aspect. Trebuie să considerăm cu rugăciune prima epistolă a lui Ioan înaintea Domnului, chiar să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră pentru a îndepărta orice credem că știm, să trateze concepțiile noastre și să ne aducă pe deplin în lumină, așa cum El este în lumină, pentru ca noi să vedem ce vrea El să ne spună.

Fratele Lee a vorbit despre 1 Ioan 5:20 acum mai bine de patruzeci de ani, dar noi încă nu am intrat în sensul acestui verset. Ceea ce avem nevoie nu este mai multă cunoaștere a doctrinelor și nici nu avem nevoie de mai multă înțelegere în mintea noastră cu privire la ceea ce este Cel adevărat; trebuie să avem experimentarea și savurarea de a fi în Cel adevărat.

Fie ca adâncurile ființei noastre să fie deschise ca niciodată înainte. Fie ca noi să-I permitem Domnului, ca Duh al realității, să ne călăuzească în toată realitatea a ceea ce este Dumnezeul Triunic ca adevăr, ca realitate. Domnul ne așteaptă astăzi să intrăm în El, să intrăm în adâncurile ființei Sale; El vrea nu doar să-L cunoaștem sau să apreciem ceea ce este și face El, ci chiar mai mult, să-L cunoaștem într-un mod subiectiv, personal și intim.

Prima Epistolă a lui Ioan ne dezvăluie că acum suntem cu adevărat una cu Dumnezeul Triunic și El devine adevărat, real, pentru noi. Începem în 1 Ioan 1:3, unde vedem ceva din realitatea divină, iar acest lucru aduce părtășia divină. Apoi, în 1 Ioan 3:24 ni se spune că rămânem în El dacă păzim poruncile Lui; și știm că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni l-a dat.

Rămânem în El și El rămâne în noi, iar această rămânere este prin Duhul pe care ni l-a dat El. Apoi, 1 Ioan 4:2 ne spune că în aceasta cunoaștem Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Isus Cristos a venit în carne este din Dumnezeu.

Iată ce face Duhul lui Dumnezeu: El ne aduce în realitatea Cristosului încarnat, crucificat, înviat și înălțat, pentru ca noi să-L putem savura și experimenta pe Dumnezeul Triunic care a fost procesat și finalizat pentru a fi Duhul cu duhul nostru.

Nu avem nevoie de mai multe doctrine. Începem cu doctrine, cu adevăr, dar ceva real și adevărat pătrunde în ființa noastră. Și adânc în noi, avem o dorință. Vrem nu doar să știm despre Dumnezeu, ci să-L cunoaștem personal, intim și subiectiv.

Vrem să cunoaștem nu doar lucrările și cuvintele Sale, ci și mai mult, să-L experimentăm. Vrem să cunoaștem nu doar păstorirea Sa exterioară, ci să-L avem ca însăși realitatea ființei noastre interioare și a vieții noastre exterioare. Fie ca Domnul să producă o astfel de realitate în noi, pentru ca noi să putem fi în Cel Adevărat.

Inima Domnului este să păstorească fiecare membru al Trupului, astfel încât El să câștige maturitatea în viață în toate membrele Sale înainte de întoarcerea Sa. Dumnezeul Triunic devine realitate și viață pentru noi, deoarece suntem în El (1 Ioan 5:6; 2:24-25; 4:13). Ceea ce El vrea să obțină este realitatea. Nu doar doctrina.

Fie ca noi să tânjim să-L cunoaștem mai profund, într-un mod subiectiv. Fie ca noi să căutăm nu doar doctrine, ci chiar mai mult, realitate. Fie ca noi să nu ne mulțumim doar cu cunoașterea mentală și înțelegerea adevărului, ci, mai mult, să dorim să avem realitatea divină!

Asta a experimentat apostolul Ioan la sfârșitul vieții sale pe pământ. În asta vrea Domnul să ne aducă astăzi. Indiferent cât de bătrâni sau tineri suntem în Domnul, putem atinge realitatea divină, putem fi în Cel adevărat și putem avea pe Dumnezeu ca realitate a ființei noastre în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Ne deschidem întreaga ființă Ție. Amin, Doamne, îți deschidem adâncurile ființei noastre. Vrem nu doar să știm despre Tine, ci și mai mult, să Te cunoaștem subiectiv, intim și personal. Introdu-Te în noi. Du-ne mai departe de la simpla cunoaștere a doctrinei la experimentarea realității. Doamne, pur și simplu ne deschidem. Ne deschidem adâncurile ființei Ție, astfel încât Tu să Te poți introduce în noi. Fie ca noi să realizăm că suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi. Fie ca noi să fim în Cel adevărat. Fie ca noi să savurăm, să experimentăm și să exprimăm realitatea divină a Trinității Divine în viața noastră de zi cu zi, fiind în Cel adevărat. Amin, Doamne, fie ca Tu să devii realitate și viață pentru noi prin existența noastră în Tine. O, cât de mult tânjim după realitate! Căutăm realitatea divină. Am auzit atâtea lucruri și suntem recunoscători pentru ceea ce am auzit. Dar ființa noastră tânjește după realitatea divină! Amin, Doamne, dă-ne ca realitatea divină să fie introdusă în noi pentru a deveni realitatea noastră, pe măsură ce rămânem în Cel adevărat!

Îl cunoaștem pe Dumnezeul Triunic savurându-L și experimentându-L în procesul de creștere în viață spre maturitate

Dacă citim prima Epistolă a lui Ioan, vedem că preocuparea apostolului în scrierile sale nu era doar să reparăm cutare lucru sau să schimbăm cutare lucru în viața noastră creștină, ci și mai mult, să Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic.

Mulți creștini de astăzi au doctrine, practici religioase, ritualuri, crezuri și tot felul de activități, dar nu mulți Îl savurează pe Dumnezeul Triunic. Există multă vanitate în religie; există o mulțime de lucruri deșarte care se fac și se înfăptuiesc. Trebuie să ne întoarcem la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu și să ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic experimentându-L și savurându-L (1 Ioan 1:5; 2:27; 4:16; 5:11-12).

Realitatea divină din acest univers este Dumnezeul Triunic; Dumnezeu Însuși, în Trinitatea Sa Divină, care se distribuie în noi pentru a deveni realitatea noastră, aceasta este realitatea. Tatăl în Fiul și Fiul ca Duhul care sunt distribuiți în noi, poporul ales, răscumpărat și regenerat al lui Dumnezeu, astfel încât să Îl putem savura ca viață, resursă de viață și tot ce există în viața noii creații – aceasta este realitatea.

Acest adevăr, această realitate, este savurarea Dumnezeului Triunic. Fie ca noi să ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic experimentându-L și savurându-L în procesul de creștere în viață spre maturitate.

Dacă citim scrierile lui Ioan, vedem că putem cunoaște, savura și experimenta Trinitatea Divină pe măsură ce creștem în viață spre maturitate. Pentru a înțelege și a savura Trinitatea Divină, chiar pentru a realiza că Trinitatea Divină este structura întregii Biblii, trebuie să fim în procesul de creștere în viață spre maturitate.

Preocuparea apostolului Ioan în scrierea Epistolelor sale a fost experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic (2 Ioan 8). Dumnezeul Triunic nu este doar obiectul credinței noastre; mai mult, El locuiește în noi ca viață și resursă de viață pentru experimentarea și savurarea noastră (vezi 1 Ioan 4:13-15).

Suntem copii ai lui Dumnezeu și, în ochii apostolului în vârstă, suntem copiii lui dragi; pe măsură ce creștem în viață spre maturitate, vom savura și vom experimenta distribuirea divină a Trinității Divine.

Trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic în mod experiențial prin savurarea noastră interioară a Dumnezeului subiectiv (1 Ioan 2:27; 4:4). Aceasta înseamnă că trebuie să creștem în viață. Cu cât creștem mai mult în viață, cu atât Îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu.

Cu cât rămânem mai mult în procesul de creștere și maturizare în viața divină, cu atât apreciem mai mult Trinitatea Divină, savurăm distribuirea divină și Îl slujim pe Dumnezeu și altora. Dacă rămânem pe linia vieții pentru a crește în viață spre maturitate, vom savura de Duhul atotinclusiv, compus, dătător de viață, care este Dumnezeul Triunic procesat care trăiește, Se mișcă și lucrează în noi.

Dacă citim în special 1 Ioan 2:12-27, vedem Trinitatea Divină conform creșterii noastre în viața divină. Trinitatea Divină este revelată în această porțiune a cuvântului într-un mod foarte pozitiv și semnificativ. Avem ungerea care ne învață toate lucrurile și, pe măsură ce ascultăm de ungere, rămânem în Domnul.

Cu cât creștem mai mult în viața divină, cu atât vom fi mai preocupați cu Trinitatea Divină. Fie ca noi să fim cei care Îl cunosc pe Dumnezeul Triunic nu doar într-un mod obiectiv conform doctrinei, ci chiar mai mult, savurând și experimentând Trinitatea Divină.

Fie ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic în mod experiențial prin savurarea interioară a Dumnezeului subiectiv. Trebuie să existe o cunoaștere și o experiență interioară a lui Dumnezeu. Trebuie să fie subiectivă, nu doar obiectivă. Trebuie să fie în duhul nostru, căci Dumnezeu în Cristos este Duhul atotinclusiv, compus și dătător de viață împreună cu duhul nostru.

Cărțile lui Ioan sunt structurate cu Trinitatea Divină, iar întregul Nou Testament este structurat cu Trinitatea. Fiecare capitol din Efeseni este structurat cu Trinitatea Divină, iar 2 Corinteni 13:14 ne binecuvântează cu Trinitatea Divină, ceea ce indică faptul că întreaga Epistolă se leagă de Trinitate. Chiar și cartea Apocalipsa începe cu Trinitatea Divină (Apocalipsa 1:4-5).

Fie ca noi să rămânem în procesul de creștere în viață spre maturitate, astfel încât să putem ajunge să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic, experimentându-L și savurându-L în viața noastră de zi cu zi. Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic, trebuie să fim pe linia vieții și în procesul de creștere în viață.

Cu cât creștem mai mult în viața divină, cu atât vom fi mai preocupați de Trinitatea Divină. Fie ca Domnul să ne dea să rămânem în procesul de creștere în viață. Fie ca noi să nu rămânem la fel, stagnând în viața noastră spirituală. Fie ca noi toți să aspirăm să creștem în viața divină spre maturitate, astfel încât să-L putem cunoaște pe Dumnezeul Triunic, experimentându-L și savurându-L pentru a-L exprima.

Doamne Isuse, ține-ne în procesul de creștere în viață spre maturitate. Crești în noi astăzi. Ne deschidem Ție. Fie ca viața Ta divină să crească în noi. O, Doamne, fie ca noi să rămânem pe linia vieții și în procesul de creștere în viață, pentru ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic în mod subiectiv, experimentându-L și savurându-L! Aleluia, cu cât creștem mai mult în viață, cu atât vom fi mai preocupați de Trinitatea Divină! Amin, Doamne, ne deschidem distribuirii divine a Trinității Divine! Fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic în mod experiențial, prin savurarea interioară a Dumnezeului subiectiv! Aleluia, avem ungerea de la Cel Sfânt și cu toții Îl putem cunoaște pe Dumnezeul Triunic în mod subiectiv și intim! Amin, Doamne, adu-ne la o cunoaștere mai profundă și mai intimă a Dumnezeului Triunic într-un mod subiectiv, în viața noastră de zi cu zi. Fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeul Triunic nu doar ca obiect al credinței noastre, ci și mai mult, ca fiind Cel care locuiește în noi ca viață și resursă de viață pentru experimentarea și savurarea noastră!